Sunteți pe pagina 1din 7

Studiu de caz

(Deontologie medicala) Romanov Alexandra Seria C, grupa 17,MG II

1. Cum ar fi trebuit/ ar trebui sa abordeze medicul acest caz de loialitati multiple?

Confidentialitatea actului medical este temelia pe care se intemeiaza relatia medic-pacient si totodata punctul de plecare pentru stabilirea unui diagnostic corect si a unui plan de tratament corespunzator. Pe langa stapanirea desavarsita a practicii medicale si a tuturor cunostiintelor impuse de aceasta ,un medic trebuie sa detina si unele notiuni fundamentale ale psihologiei umane.El are datoria sa se muleze pe structura caracteriala a fiecarui pacient , intrucat profilul psihologic al individului influenteaza nemijlocit relatia medic-pacient precum si buna desfasurare a actului medical. O categorie extrem de vulnerabila de pacienti sunt adolescetii.Perioada de tranzitie psiho-sociala pe care o traverseaza poate pune la incercare iscusinta profesionala a oricarui cadru medical. O asemenea situatie intalnim si in cazul prezentat , iar pentru a analiza caracterul deontolologic al acestuia precum si incercarile de ordin etic la care este supusa relatia de confidentialitate dintre medic si pacient , trebuie stabilite partile implicate si aspectele etice relevante situatiei date. O adolescenta de 17 ani solicita de urgenta o consultatie din partea medicului , marturisindu-i acestuia ca este insarcinata, varsta gestationala fiind de 12 saptamani.Fata doreste sa pastreze copilul si inca nu a discutat cu mama sa nici despre sarcina, nici despre intentiile sale ulterioare , fiind convisa ca femeia va incerca sa o convinga sa faca avort.In prealabil , mama fetei a solicitat si ea o intrevedere cu doctorul ,banuind ca fiica ei ar putea fi insarcinata. Medicul discuta cu pacienta cu privire la dorintele ei si o convinge sa mearga la consiliere si la o consultatie obstetricala . De asemenea ii aduce la cunostiinta faptul ca mama ei banuieste ceva .Fata doreste ca doctorul sa o

ajute sa vobeasca cu mama sa si este de accord sa vina peste cateva zile la o noua consultatie, impreuna cu aceasta. In aceeasi zi , conducerea spitalului il informeaza pe medic ca s-a facut o plangere la adresa lui.Mama unei adolescente il acuza ca a inrautatit situatia fiicei ei, incalcandu-i drepturile reproductive precum si drepturile la asistenta medicala. Conform principiului autonomiei pacientul are libertatea sa ia deciziile legate de ingrijirea sa medicala.Atata timp cat nu exista indicii ca stabiliatea psihologica sau rationala a pacientului ar fi afecate acesta are dreptul sa actioneze cum crede de cuviinta in privinta strategiei medicale pe care vrea sa o urmeze.In cazul de fata este vorba de o pacienta minora , dar constiienta de conseciintele faptelor sale si repercusinile viitoarelor sale alegeri.Asadar, sunt de parere ca decizia ei cu privire la sarcina trebuie respectata, chiar daca tutorele sau legal are dreptul de a interveni in luarea deciziei .In opinia mea ,medicul a manuit cu diplomatie regulile eticii medicale , intrucat nu i-a impus pacientei nici o procedura medicala cu care aceasta nu ar fi de acord, ba mai mult a convins-o sa vorbeasca cu mama si sa vina la consultatie impreuna. Consider ca in acest caz de vina este lipsa de comunicare dintre mama si fiica , ceea ce a determinat-o pe femeie sa creada ca fiicei ei nu i s-a oferit o asistenta medicala adecvata.Medicul curant a respecat decizia pacientei sale chiar daca aceasta contrazice propriile sale principii si nu a incercat sa o influenteze in nici un fel. Varsta fetei este apropiata de cea a majoratului ceea ce indica faptul ca aceasta este capabila sa ia decizii cu privire la starea ei de sanatatea si ca intelege situatia in care este implicata.Totusi, sunt de parere ca mama ar trebui sa stie de sarcina fetei deoarece starea de graviditate nu poate fi ascunsa mult timp iar, din dorinta de a pastra secretul ,fata ar putea recurge gesturi necugetate.Nu avem indicii ca pacienta provine dintr-o familie dezorganizata , sau ca ar avea parinti violenti asa ca o discutie sincera intre mama si fiica cred ca ar rezolva mare parte din problema, lucru pe care medicul l-a luat in considerare din moment ce a stabilit o intalnire comuna cu

pacienta si mama ei.Astfel, cadrul medical a manageriat cu dibacie situatia , adoptand o strategie favorabila pentru ambele parti(mama si fiica), incercand sa respecte atat drepturile pacientei sale care i-a incredintat un secret medical,cat si pe cele ale mamei care fiind inca tutorele adolescentei are atat dreptul legal cat si cel moral, de parinte, sa fie implicata in luarea unei decizii medicale.Acuzatiile aduse medicului sunt nefondate , mama fetei nefiind inca anuntata de intalnirea pe care urmeaza sa o aibe impreuna cu fiica ei si medicul curant.

2. Care este valoarea confidentialitatii in cadrul actului medical (sunteti rugati sa faceti o abordare comparativa cu celalalte principii de etica medicala si cu referire speciala la cazul pacientilor adolescenti).

O categorie obligatorie a oricarei etici medicale o constituie pstrarea secretului medical, al carui continut si functie sociala sunt determinate de normele morale ale societatii. Capitolul IV din cadrul legii nr. 46 din 21.01.2003 privind drepturile pacientului se refera in mod particular la dreptul la confidentialitatea informatiilor si viata privata a individului .Astfel,se puncteaza faptul ca toate informatiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale, sunt confidentiale chiar si dupa decesul acestuia.De asemenea ,orice amestec in viata privata, familiala a pacientului este interzis, cu exceptia cazurilor in care aceasta interventie influenteaza pozitiv diagnosticul, tratamentul ori ingrijirile acordate. Incredintarea unui secret medical , a carui informatie afecteaza sau nu integritatea morala si sociala a pacientului, este un gest care obliga medicul nu numai din punct de vedere legal cat si uman.Boala afecteaza individul, atat din punct de vedere fizic cat si pshic.Astfel, el devine extrem de vulnerabil , stabilitatea sa psihica putand fi usor daramata chiar si de cele mai mici gesturi.O asemenea persoana pune mare pret pe cuvantul medicului sau , si cum este normal, se asteapta ca increderea pe care i-o acorda nemijlocit cadrului medical sa fie rasplatita prin pastrarea confidentialitatii medic-pacinent,lucru obligatoriu intr-o societate medicala moderna.Incalcarea acestei confidentialitati denota lipsa de respect din partea medicului cat si absenta profesionalismului medical. Confidentialitatea actului medical este in stransa legatura cu alte principii de etica medicala precum principiul autonomiei, principiul beneficiuluisi cel al non-vatamarii , lipsa acesteia afectand buna desfasurare a relatiei medic pacient.

In practica medicala exista cazuri cand este foarte dicila pastrarea condentialitatii din motive nonmedicale. Este vorba de interesele unor terte persoane, a caror viata si sanatate se dovedeste a in pericol o data cu nedivulgarea unor adevaruri despre pacient.Particularizand la cazul pacientilor adolescenti , putem face referire la o situatie din ce in ce mai frecventa in Romania si anume la cresterea numarului de boli cu transmitere sexuala in randul tinerilor cu varste cuprinse intre 14 si 19 ani. Sa presupunem ca in urma unui control de rutina un tanar este diagnosticat cu sifilis.Dupa cum se impune in situatia data, medicul ii cere informatii cu privire la viata sa sexuala.Astfel, afla ca adolescentul are o relatie stabila , dar ca a avut raporturi sexuale neprotejate si cu alte tinere.Medicul curant este rugat sa nu divulge aceste informatii , intrucat ele ar periclita imaginea si viata sociala a tanarului. Cadrul medical este pus, asadar intr-o situatie delicata in care normele bioeticii se contrazic si nu ofera o solutie care sa nu incalce unul din drepturile fundamentale ale pacientului.Pe de o partea legatura medicpacient si-ar pierde integritatea ,intrucat medicul ar trebui sa nu respecte dorinta tanarului de a pastra secretul asupra bolii sale , incalcandu-i acestuia dreptul la confidentialitate medicala.Pe de o alta parte , exista o a treia persoana implicata, iubita pacientului, a carui sanatate este serios amenintata,iar cadrul medical ar incalca un valaors principiu al bioeticii si anume principiul non-vatamarii, prin neinformarea tinerei. Consider ca interesul public primeaza faa de dreptul la condentialitate atunci cand se depisteaza boli infecto-contagioase sau boli cu transmitere sexuala. Situaia se agraveaza in momentul cand persoana contaminata veneric nu vrea sa se trateze sau nu doreste sa-si anune partenerul sexual despre existenta unei astfel de boli.In acest caz, medicul curant trebuie sa lucreze in echipa cu un medic specialist si un psihlog si sa gaseasca solutii care sa favorizeze ambii parteneri , punand sanatatea lor pe primul loc si apoi imaginea sociala. In concluzie , se remarca faptul ca profesia medicala impune pe langa profesionalismul absolut necesar oricarei meserii si o cunoastere desavarsita a

normelor deontologiei medicale si a drepturilor fundamentale ale pacientului.Principiile bioeticii vin in ajutorul cadrelor medicale dar nu ofera rezolvari concrete , din pricina complexitatii relatiei medic-pacient,astfel ,ele trebuie correlate cu o atitudine medicala plina de tact, diplomatie si simt civic.