Perspectiva functionalista are ca principali reprezentanti pe Auguate Comte, Herbert Spencer, Emile Durkheim, Talcott Parsons, Robert Merton

s.a. n anii 1950-1960 a fost perspectiva dominanta n sociologie. Antropologul englez Bronislaw Malinowski a pus bazele functionalismul sociologic. Functionalistii concep societatea ca un sistem, ca pe un ntreg compus din mai multe parti aflate n interactiune, fiecare parte ndeplinind o anumita functiune. Conform acestei perspective societatile tind spre echilibru, spre mentinerea ordinii. Atingerea echilibrului este dependenta de ndeplinirea functiei specifice de catre fiecare parte a sistemului. Daca functiile nu sunt realizate, sistemul se dezechilibreaza si poata sa moara. Functionalitatea sistemului se asigura prin controlul social. Fiecare institutie ndeplineste o functie sociala clara. Dar institutiile nu se manifesta separat, ele sunt interdependente, sunt parti fundamentale ale societatii care se prezinta sub forma unui sistem complex si relativ stabil. Schimbarea sociala se produce numai n cadrul sistemului, care si pastreaza echilibrul si stabilitatea. Nu sunt acceptate miscarile sociale bruste sau revolutionare. Anumite parti ale societati nu-si pot ndeplini functiile si atunci devin disfunctionale. n acelasi timp, diferite elemente ale socialului pot fi functionale si disfunctionale. Somajul, de exemplu, este ambivalent; el poate fi functional prin ncurajarea cresterii competentei profesionale, a performantelor individuale, prin crearea locurilor de munca pentru cei ce se ocupa de asistenta somerilor, dar poate fi , n acelasi timp, disfunctional prin problemele sociale pe care le creeaza: saracie, alcoolism, insatisfactie, devianta, etc. Pentru mentinerea echilibrului si a stabilitatii sistemului social este necesar sa se asigure un consens social, adica un acord al membrilor societatii asupra a ceea ce este bine, drept si moral. Procesul de socializare joaca unul dintre cele mai importante roluri n obtinerea consensului social. Perspectiva functionalista ofera o buna interpretare a organizarii sociale, a raporturilor dintre componentele sistemului si rolul fiecarei componente. Capacitatea explicativa a acestei perspective este redusa n ceea ce priveste analiza proceselor sociale si a schimbarilor care au loc n societate. Functionalismul insista asupra consensului, integrarii si stabilitatii si nu acorda importanta necesara conflictelor, instabilitatii si neintegrarii. Functionalismului i se reproseaza conservatorismul la care ajunge n cele din urma.