Evolutia sistemului monetar internation si al pietei valutare in ultimile decenii

In se XIX, tara care domina sistemul valutar si de creditare era Marea Britanie. Lira sterlina era valuta-cheie, desi aurul juca un rol important in teoria si practca tranzactiilor economice. In perioada interbelica, sistemul moneta a creat probleme deosebite pentru majoritatea tarilor. Aceste probleme au fost ulterior analizate in vederea contruirii unui alt sistem (dupa 1944) care sa nu mai repete erorile perioadei interbelice. Aceste erori erau legate de : - impunerea unor despagubiri de razboi Germaniei, care au produs in aceasta tara o inflatie galopanta cu ecouri asupra stabilitatii generale a Europei.
*Dupa primul razboi mondial, Germania a cunoscut o inflatie deosebit de accentuate, ceea ce a facut gospodinele sa se plinga
de faptul ca le este necesar un cos pentru a transporta banii si opunga pnetru a adduce alimetele de la piata acasa.

- fluctuatiile mari ale cursului de schimb datorate unor greseli in realizarea raportului dintre diverse valute si moneda aur; - influenta Londrei ca centru al sistemului monetar slabeste in favoarea New York-ului si Parisului; - guvernele diverselor tari detin tot mai multe lire sterline si dolari in loc de aur; - recesiunea din 1929-1933 perturba grav piata valutara, apare flotarea libera a cursurilor, iar in 1934 dolarul se depreciaza de la 20$ la 34$ uncial aur; - flexibilitatea scazuta a economiei diverselor tari si, ca urmare, dificultati in armonizarea dezvoltarii economice internationale. Pentru dezvoltarea unui nou sistem monetar international, perioada interbelica a oferit o lectie din care pot fi retinute: flotarea libera a cursului de schimb, dar mai ales dependenta sa stricta de guverne reprezinta alternative dezechilibrate. Astfel, cursul flotant, atractiv in teorie, avind calitati certe in ce priveste cooperarea international ape baza reale, prezinta si dezavantaje: mareste, intr-o anumita masura, riscul in comertul exterior, duce la fluctuatii perturbatoare in dirijarea resurselor spre productia interna sau productia de export, favorizeaza, dupa unele opinii, fluxul capitalului speculative in directii care grabesc sau amplifica dezechilibrele; cursul fix, lasat la cheremul guvernelor, este impotriva politicii de armomizare intre tari, intrucit nici un govern nu sacrifice echilibrul intern de dragul stabilitatii cursului de schimb. In ce priveste perioada postbelica, aceasta se caracterizeaza prin doua aspecte importante: - aparitia si rolul FMI; - rolul SUA si al dolarului pe piata valutara. 2. Aparitia si roulu FMI

In urma conferintei de la Bretton-Woods (SUA) in 1944 este infiinta Fondul Monetar International (FMI) institutie interguvernamentala avind rolul de a coordona cooperarea monetara internationala, stabilitatea valorica a monedelor, inlaturarea restrictiilor valutare stinjenitoare pentru comertul exterior. Condtiile in care FMI isi desfasoara activitatea sunt legate de reconstructia postbelica (in prima perioada), dar si de fluctuatia capitalurilor (in cea de-a doua perioada). Accesul tarilor FMI se face pe baza unor rezolutii de apartenetna privind: - obligativitatea participarii cu o cota baneasca (25% valuta convertibila, 75% moneda nationala) revizuita periodic. Fondul reprezenta initial o suma de aproape 8 milioane $, ajungind in decembrie 1996 la peste 200 miliarde $ la care SUA participa cu o cota de 18%; - stabilitatea paritatii in raport cu aurul si cu dolarul (ulterior aurul nu a mai fost avut in vedere); - modificarea cursului de schimb numai cu acordul FMI si numai atunci cind se argumenteaza ca balanta de plati este puternic dezichilibrata (ulterior aceasta conditie va fi frecvent incalcata); - acceptarea rolului care revine Consiliului Guvernatorilor (conducerea FMI), precum si a deciziilor luate prin vot ponderal, corespunzator cotei de participare (desi obligativitatea pentru guverne a acestor decizii este relative). De cele mai multe ori, deciziile in Consiliu se iau prin consens. Directorul general al FMI numit pe 5 ani, impreuna cu cei 3 directori generali adjuncti, conduc o echipa de peste 2000 de angajati intre care economisti, statisticieni, experti in administrati, econometricieni, proveniti din 125 de tari, avind statutul de functionari internationali. Rolul FMI este relativ limitat atit de existenta unor organisme internationale ulterior infiinate (OECD, CEE, etc.), dar si de faptul ca deciziile nu sunt impuse guvernelor care, deseori, nu au capacitatea de a le intelege si doar conditionarea creditelor adduce guvernele la sentimete mai bune. In pofida acestor limite, FMI contrubuie la: - asigurarea unei relative ordini monetare, descurajind deprecierile competitive, precum si abaterile nujustificate de la pretul stabilit pentru uncial de aur sau de la cursul de schimb prestabilit; - acordarea de credite indeosebi pentru echilibrarea balantei de plati in 4 transe (prima automat, urmatoarele fiind conditionate de calitatea si operativitatea aplicarii masurilor de politica economica reprezentind cota de participare, stipulate in asa-numitele acorduri stand-by); - stabilitatea monetara prin existenta unei monede proprii (DST) reprezentind o moneda de cont stabilizatoare pentru evaluarile diverselor operatiuni; - sprijinirea dezvoltarii economice a diverselor tari prin acordarea de asistenta economica, supervizarea politicii economice, conditionarea creditelor de performanta guvernelor solicitatoare. 3.Succesiunea evenimentelor care au influentat semnificativ piata valutara.

- In 1944, in urma acordurilor de la Bretton-Woods, se infiinteaza FMI, Banca Mondiala si, apoi, BERD. - In 1946 FMI incepe sa-si exercite rolul, dar la propunerea lui Keynes M. de a infiinta si o moneda proprie (bancor) nu adera SUA. Cursul valutar este stability (legat) in raport cu aurul si cu dolarul (35$ uncial). SUA acorda imprumuturi massive Marii Britanii si Frantei. - In 1948- Secretarul de Stat al SUA, G. Marshall, propune European Recovery Program, cunoscut ulterior sub numele de planul Marshall, care a contribuit la reindustrializarea tarilor Europei occidentale prin ajutoare in utilaje si materii prime si la dezvoltarea comertului exterior si a unei retele de creditare intre tarile Europei. De mentionat ca URSS si tarile aflate in sfera de influenta a acesteaia se desprind de cursul fostilor aliati, urmind calea planificarii centralizate. - Perioada 1945-1955 in care SUA domina prin faptul ca ofera capital, dar ofera so marfuri, desi carateristica economiei SUA este, mai degraba, aceea a unei economii inchise.
-

Deceniile 50 si 60 formeaza perioada cea mai buna a intelegerilor de la

Bretton-Woods, fiind caracterizata ca o perioada de stabilitate in care in tarile vesteuropene se inregistrau: o inflatie redusa, somaj redus, cresterea economica accentuate, cursuri de schimb relativ stabile. Mai este caracterizata si ca o perioada a foamei dolarului ($ shifting). Multe tari acumuleaza dolari (asa cum, in perioada interbelica, acumulasera lire sterline). O prima zguduire a sistemului este prilejuita de criza Suezului. Ca urmare, piata financiara vest-europeana se resimte. Franta, iar ulterior si Anglia, se adreseaza FMI, solicitind devalorizarea propriilor monede nationale. Dupa 1055, SUA incepe sa investeasca masiv in Europa, inregistrind iesiri de capitaluri. Periada de dupa 1955 este caracterizata ca fiind invaziei dolarilor ( $ glut). FMI devine o sursa de creditare tot mai solicitata. Este reluata initiative de a stabili o menda proprie (planul Triffin) si exercitarea de catre FMI a unor atributii specifice bancilor, dar SUA si Franta se opun.
-

Citiva ani mai tirziu (1967), intrucit situatia se modifica in sensul ca SUA

face eforturi de a diminua deficitul balantei de plati impunind restrictii iesirilor de

capital, iar Anglia apoi si Franta, devalorizeaza moneda si solicita imprumuturi, este create moneda FMI sub forma unei unitati de cont-DST (Special Drowing Reserve SDR) definite initial in raport cu aurul etalon, iar ulterior ca un cos de 5 valute ($, DM, lira sterlina, FF, yen).
-

In 1969 SUA militeaza pentru politica dolarului slab (intentionind

deprecierea sa pentru a impulsiona exportul si cresterea economica) si siteaza conversia in aur a dolarului. Pe de alta parte, rezervele in dolari ale unor tari occidentale s-au dublat in aceasta perioada. Apar tot mai multe opinii in favoarea adoptarii regimuli cursului flotant.
-

In 1971 Sistemul monetar international intra intr-o perioada de CRIZA tot mai multe tari solicita devalorizarea monedei nationale (Austria, la Smithsonian Institute (Washington), majoritatea guvernelor sunt de

prin faptul ca: 1.

2.

Elvetia, iar ceva mai tirziu , Germania, Anglia, Japonia); accord cu realinierea cursurilor de schimb si deprecierea dolarului (ceea ce se imtimpla in 1973);
3.

SUA (sub presedentia lui Nixon) recurge la masuri de amploare

pentru a opri deficitul cronicizat al balantei de plati, inflatia si somajul care au luat proportii. Masurile se refera la :devalorizarea dolarului (de la 35$ uncial la 38$ uncial), inghetarea slariilor si preturilor , taxe la import, oprirea vinzarilor-cumpararilor aur; 4. flotant.
-

unele tari (Elvetia, Japonia) accepta temporar cursul de schimb Socul cresterii dramatice a preturilor petrolului (1973) declanseaza efecte

precum: permanentizarea cursuli de schimb valutar flotant (legalizat in 1975 la conferinta de la Rambouillet), inflatia accentuate, stagnarea cresterii economice si cresterea somajului, deficite massive in conturile curente ale tarilor importatoare de petrol. FMI acorda imprumuturi massive. Franta introduce expresia sarpele monetar (expresie a volatilitatii cursului de schimb). In 1978 are loc al doilea soc al petrolului (dupa revolutia din Iran), cind pretul acestuia creste de la 13$ barilul la 32$ barilul.

Tarile OPEC au surplusuri semnificative in conturile curente pe care nu se grabesc sa le cheltuiasca, in timp ce in multe tari inflatia este galopanta.