Ea veni plutind pe o insula de banane intr un nimb de lumina, frumoasa ca Fecioara Maria. Soarele rasarea in spatele ei.

Parul ei de foc era ametitor. Am strigat: - O, binecuvantata Zeita Mama, Zeita a fertilitatii din Pondicherry, datatoare de lapte si dragoste, mangaietoarea noastra, cea care te ingrijesti de cei ce plang, vei privi si aceasta tragedie? Nu trebuie ca bunatatea sa intalneasca oroarea. Mai bine ai fi murit imediat. Sunt bucuros, dar si trist sa te vad. Imi aduci bucurie si durere in egala masura. Bucurie pentru ca esti cu mine, durere pentru ca nu va fi pentru mult timp. Ce stii tu despre mare? Nimic. Ce stiu eu despre mare? Nimic. Fara un carmaci, barca asta se va scufunda. Vietile noastre s au sfarst. Vino la bord daca vrei sa uiti de toate- moartea ne asteapta pe amandoi. Putem sta impreuna. Iti dau locul de la fereastra, daca vrei. Dar e o priveliste trista. Ah, gata cu toata vorbaria asta. Lasa ma sa ti spun deschis: te iubesc, te iubesc, te iubesc. Te iubesc, te iubesc, te iubesc.