Doar lacrimi zadarnice...

Lacrimile imi strapung ochii...si nu le pot tine in frau,gandul tot la tine e,dar tu...,tu nu esti aici sa-mi vezi cristalele ce mi-se aduna in barbie si se sparg in pumn precum roua pe o frunza stinghera...nu vezi durerea parca nesfarsita...dar neinchipuit imi doresc sa-mi vezi ochii...care tanjesc acum dupa perechea lor,dupa ochii tai adica,care acum este indreptata catre alta persoana.Sincer nu inteleg unde am gresit atat de mult incat sa primesc de la tine numai nepasare,indiferenta si orgoliu. Privesc pe geam gandindu-ma ca exista un mod in care in care as putea evita vorbele tale...privesc precum un copil ce asteapta aparitia Lunii pentru a o contempla,dar ciudat e ca

nu o vad..privesc in amanunt si observ defapt ca cerul e negru...poate are si el suparari precum noi toti...cel putin are un mod in care se poate exteroriza...ploaia,cu picaturi transparente,pure...in comparatie cu lacrimile mele pline de regrete,de furie,de incertitudine.Nu stiu ce sa zic,mi-ai lasat sufletul fara vlaga! Un suflet ratacit impreunat cu lacrimi zadarnice si vise spulberate,toate se aduna in mintea mea,si ea la randul ei tulburata...vezi?...asta ai creat tu dintr-o persoana al carui zambet era mai presus de orice,iar acum,acum nici macar lacrimi nu mai curg,nu mai pot plange,ci doar suspina usor,in tacere.Acesta e tabloul in care actorul principal ai fost tu,tu jucand sah,iar eu piesa pe care o mutai cu usurinta,dupa bunul plac...dar si asta s-a dus,ai distrus tot!...Tot ce a mai ramas sunt doar lacrimi zadarnice! Dar,desi am sufletul doar pulbere de praf...imi promit mie,mie insami ca ma voi ridica si ca nimic nu-mi va sta in cale in dorinta de a incerca sa mai iubesc.Am vointa,tot ce-mi mai trebuie este putin timp,pentru ca el le rezolva pe toate. O deceptie nu ma va impiedica sa nu mai am sentimente,iar eu vreau si pot sa trec peste tot.