Capitolul 1

Ecuat ii diferent iale

an univ 2002/2003
Teoria ecuat iilor si a sistemelor diferent iale reprezinta unul din domeniile fundamentale
ale matematicii cu largi aplicat ii

in tehnica ca de exemplu

in mecanica,

in studiul circuitelor
electrice,al oscilat iilor si

in teoria comenzii automate. O condit ie esent iala pe care trebuie
sa o

indeplineasca un proces zic pentru a rescris de ecuat ii diferent iale este aceea ca
prezentul sa cont ina predict ia viitorului local ca si reconstituirea trecutului local. Un proces
zic care satisface o astfel de condit ie se numeste sistem determinist. Un proces zic este
nit-dimensional si diferent iabil daca este descris de un numar nit de parametri de
stare (marimi dependente de timp a caror cunoastere determina dinamica procesului) care
sunt funct ii derivabile de variabila timp.

In liceu s-au studiat doar ecuat ii de forma f(x) = 0 cu f funct ie reala: ecuat ii algebrice,
logaritmice, trigonometrice etc. Se impune

insa si studiul unor ecuat ii

in care necunoscuta
este ea

insasi o funct ie. Astfel de ecuat ii se numesc ecuat ii funct ionale. Printre acestea se
aa ecuat ii diferent iale ordinare (

in care necunoscuta este o funct ie de o singura variabila

independenta), ecuat ii cu derivate part iale (

in care necunoscuta este o funct ie de doua sau

mai multe variabile independente), ecuat ii cu diferent e nite, ecuat ii integrale etc. Procesele
descrise de ecuat ii diferent iale sunt procese continue. Daca evolut ia se cerceteaza
Denit ia 1.1 Se numeste ecuat ie diferent iala o relat ie de dependent a funct ionala ntre
variabilele independente, funct ia necunoscuta si derivatele sale. Daca funct ia necunoscuta
depinde de o singura variabila independenta, dependent a funct ionala se numeste ecuat ie
diferent iala ordinara, iar daca funct ia necunoscuta depinde de mai multe variabile in-
dependente, dependent a funct ionala se numeste ecuat ie cu derivate part iale. Ordinul
maxim de derivare al funct iei necunoscute care este efectiv implicat

in ecuat ie poarta den-
umirea de ordinul ecuat iei diferent iale.
Exemplul 1.1 Ecuat ia x
00
(t) + x(t) = sin t cu funct ia necunoscuta x de variabila reala t
este o ecuat ie diferent iala ordinara de ordinul al doilea, iar ecuat ia
u
x
+
u
y
= 0 cu funct ia
necunoscuta u, depinzand de variabilele reale independente x si y, este o ecuat ie cu derivate
part iale de ordinul

int ai.
1
2 CAPITOLUL 1. ECUAT II DIFERENTIALE
1.1 Ecuat ii diferent iale rezolvabile prin cuadraturi
O ecuat ie diferent iala de ordinul ntai este o relat ie de dependent a funct ionala de
forma:
F(t, x, x
0
) = 0 (1.1)
ntre variabila independenta t, funct ia necunoscuta x = x(t) si derivata ei x
0
= x
0
(t), iar F
este o funct ie denita pe o submult ime Dom(F) R
3
cu valori

in R, neconstanta

in raport
cu ultima variabila.
O ecuat ie difernt iala ordinara de ordin n este de o relat ie funct ionala de forma:
F(t, x, x
0
, . . . , x
(n)
) = 0 (1.2)
ntre variabila independenta t, funct ia necunoscuta x = x(t) si derivatele ei x
0
, . . . , x
(n)
iar
F este o funct ie denita pe o submult ime Dom(F) R
n+2
cu valori

in R, neconstanta

in
raport cu ultima variabila.

In anumite condit ii de regularitate asupra funct iei F (cerute de aplicabilitatea teoremei

funct iilor denite implicit), ecuat ia (1.2) poate scrisa sub forma:
x
(n)
= f(t, x, x
0
, . . . , x
(n1)
) (1.3)
numita forma normala a ecuat iei diferent iale ordinare de ordin n.
Forma normala a ecuat iei diferent iale ordinare de ordin

intai este
x
0
= f(t, x). (1.4)
Denit ia 1.2 Prin solut ie a ecuat iei diferent iale (1.2) nt elegem orice funct ie x : I R,
Int(I) 6= , x = x(t), de clasa C
n
(I,R) care satisface
(t, x(t), x
0
(t), . . . , x
(n)
(t)) Dom(F) si ndeplinind condit ia
F(t, x(t), x
0
(t), . . . , x
(n)
(t)) 0, t I.
Denit ia 1.3 Prin solut ie a ecuat iei diferent iale (1.1) nt elegem orice funct ie x : I R,
Int(I) 6= , x = x(t), de clasa C
1
(I,R), care satisface
(t, x(t), x
0
(t)) Dom(F) si ndeplinind condit ia F(t, x(t), x
0
(t)) 0, t I.
Denit ia 1.4 O familie de funct ii {x(, C) : I R, C R} denite implicit de o relat ie
de forma
G(t, x, C) = 0 (1.5)

in care G : Dom(G) R
3
R, este o funct ie de clasa C
1

in raport cu primele doua
variabile, cu proprietatea ca prin eliminarea constantei C din ecuat ia
(
d
dt
[G(t, x, C)] = 0
G(t, x, C) = 0
se obt ine (1.1), poarta denumirea de integrala ecuat iei (1.1) sau solut ia generala a
ecuat iei (1.1).
1.1. ECUAT II DIFERENT IALE REZOLVABILE PRIN CUADRATURI 3
Principala problema pe care o vom aborda va asa numita problema a lui Cauchy sau
problema cu date init iale referitoare la (1.4). Mai precis, dat (t
0
, x
0
) Dom(f), problema
Cauchy pentru ecuat ia (1.4) cu datele (t
0
, x
0
) consta

in determinarea unei solut ii x : I R

cu t
0
I si x(t
0
) = x
0
.
Vom prezenta mai multe tipuri de ecuat ii diferent iale ale caror solut ii pot determinate
prin operat ii de integrare a unor funct ii cunoscute. Aceste ecuat ii poarta denumirea de
ecuat ii rezolvabile prin cuadraturi. Prin cuadratura

int elegem metoda care consta

in
reducerea rezolvarii unei probleme de analiza matematica la calculul unei integrale denite
sau nedenite, Denumirea provine de la procedeul de calcul al ariei unei guri plane, foarte
utilizat

in antichitate, procedeu numit cuadrare deoarece el consta

in construirea cu rigla
si compasul a unui patrat avand aceeasi arie cu aceea cautata.
1.1.1 Ecuat ii diferent iale de ordin ntai cu variabile separabile
Primele ecuat ii cu variabile separabile au fost rezolvate de Isaac Barrow (1630-1677), pro-
fesor al lui Isaac Newton (1642-1727), unul din precursorii calculului diferent ial.
Foma generala a unei ecuat ii diferent iale de ordin

intai cu variabile separabile
este
x
0
(t) = f(t)g(x(t)) (1.6)
unde I, J R; f : I R, g : JR sunt doua funct ii continue cu g(y) 6= 0, y J.
Rezolvarea ecuat iei diferent iale de ordin

int ai cu variabile separabile: Fie x = x(t) o
solut ie a ecuat iei (1.6). Observam ca ecuat ia (1.6) poate rescrisa sub forma
x
0
(t)
g(x(t))
= f(t), t I.
Integr and aceasta egalitate membru cu membru rezulta
Z
x
0
(t)
g(x(t))
dt =
Z
f(t)dt, t I.
Obt inem deci G(x(t)) =
Z
f(t)dt +C unde G este denita prin relat ia G(x) =
Z
du
g(u)
.
Observam ca g nu se anuleaza pe J si este continua, deci pastreaza semn constant pe
J. Putem presupune ca g(y) > 0, y J , schimband eventual semnul funct iei f. Atunci G
este bine denita si strict crescatoare pe J, deci inversabila. Rezulta
x(t, C) = G
1
Z
f(t)dt + C

(1.7)
Demonstram ca funct ia denita de relat ia (1.7) este solut ia generala a ecuat iei (1.6).
Fie G
1
(t, x, C) = 0, din denit ia solut iei generale,
G
1
(t, x, C) = x(t) G
1
Z
f(t)dt + C

, x(t) G
1
Z
f(t)dt + C

= 0
G(x(t))
Z
f(t)dt + C = 0.
Derivam

in raport cu t relat ia anterioara si rezulta
4 CAPITOLUL 1. ECUAT II DIFERENTIALE
G
0
(x(t))x
0
(t) f(t) = 0
1
g(x(t))
x
0
(t) f(t) = 0
x
0
(t) = f(t)g(x(t)),
ceea ce conduce la ecuat ia (1.6). Deci (1.7) este solut ia generala a ecuat iei (1.6).
Exercit iul 1.1 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
0
cos t lnx x = 0, t (0,

2
), x > 0.
Rezolvare.
Scriem ecuat ia sub forma x
0
=
x
cos t lnx
f(t) =
1
cos t
, g(x) =
x
ln x
. Pe (0,

2
), f este
continua iar pentru x > 1, g este continua si strict pozitiva, iar pentru x (0, 1), g este
continua si strict negativa. Obt inem
ln x
x
x
0
=
1
cos t

Z
lnx(s)
x(s)
x
0
(s)ds =
Z
1
cos t
dt
1
2
ln
2
|x| = lntg
2t +
4
+ C
x(t, C) = e
v
u
u
t
2 lntg
2t +
4
+C
, C R.
Vericam ca x(t, C) este solut ia generala.

In acest caz G(t, x, C) =
1
2
ln
2
xln tg
2t +
4
+
C. Calculam
d
dt
[G(t, x, C)] = 0 ln x
x
0
x

1
cos
2
2t +
4
1
tg
2t +
4
1
2
= 0
lnx
x
0
x

1
sin
2t +
2
= 0 lnx
x
0
x

1
cos t
= 0
x
0
cos t lnx x = 0.
Exercit iul 1.2 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
0
= tx
2
+ 2tx.
Rezolvare.
Avem f(t) = t, g(x) = x
2
+2x. Observam ca x(t) = 0 si x(t) = 2 sunt solut ii ale ecuat iei.
Pe orice interval I = R, J (, 0) (2, ) sau J (0, 2) avem
1
x
2
+ 2x
x
0
= tdt
1
2

1
x

1
x + 2

x
0
= tdt ln

x
x+2

= 2t
2
+ lnC

x
x + 2

= Ce
2t
2
x(t, C) = 2C
e
2t
2
1Ce
2t
2
, x (, 0) (2, ) si x(t, C) = 2C
e
2t
2
1Ce
2t
2
,
x (0, 2) .
1.1.2 Ecuat ii diferent iale de ordin ntai reductibile la ecuat ii cu
variabile separabile.
Denit ia 1.5 Funct ia f = f(x, y) se numeste omogena de grad R daca
f(x, y) =

f(x, y). (1.8)

1.1. ECUAT II DIFERENT IALE REZOLVABILE PRIN CUADRATURI 5
Observat ia 1.1 a) Daca = 0, funct ia f din relat ia (1.8) se numeste omogena de grad
zero.
b) Daca P(x, y) si Q(x, y) sunt omogene de acelasi grad, atunci f(x, y) =
P(x, y)
Q(x, y)
este
o funct ie omogena de grad zero.
c) Daca f este o funct ie omogena de grad zero, atunci f(x, y) = f(x, x
y
x
) = f(1,
y
x
) =
f(
x
y
, 1).
Forma generala a unei ecuat ii diferent iale de ordin

intai omogena este
x
0
(t) = f(t, x(t)) (1.9)
unde f este o funct ie continua si omogena de grad zero.
Observat ia 1.2 T inand sema de Observat ia 1.1 c), ecuat ia (1.9) poate scrisa sub forma
x
0
(t) = g

x(t)
t

, (1.10)
unde g

x(t)
t

= f

1,
x(t)
t

, g : I R o funct ie continua si g(y) 6= y, y R.

Rezolvarea ecuat iei diferent iale de ordin

int ai omogena se face fac and schimbarea de
funct ie
x(t) = tu(t) (1.11)
si se ajunge la o ecuat ie cu variabile separabile. Pentru aceasta derivam relat ia (1.11)
x
0
(t) = u(t) + tu
0
(t),

inlocuim

in (1.10) si obt inem: u(t) + tu
0
(t) = g(u(t)) u
0
(t) =
1
t
[g(u(t)) u(t)] care este o ecuat ie cu variabile separabile.

In 1693 Gottfried Wilhelm von Leibniz a utilizat pentru prima data substitut ia (1.11)
pentru rezolvarea ecuat iilor omogene.
Exercit iul 1.3 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
0
(t) =
x(t)
t
+ tg
x(t)
t
, t 6= 0, x(t) 6= k

2
t, k N.
Rezolvare.
Observam ca g

x(t)
t

=
x(t)
t
+ tg
x(t)
t
. Facem substitut ia x(t) = tu(t) si obt inem
u(t) + tu
0
(t) = u(t) + tg u(t) u
0
(t) =
1
t
tg u(t)
u
0
(t)
tg u(t)
=
1
t

Z
u
0
(t)
tg u(t)
dt =
Z
1
t
dt ln|sinu(t)| = ln t + ln C
sin u(t) = Ct sin
x(t)
t
= Ct
x(t)
t
= arcsin Ct, t

1
C
,
1
C

6 CAPITOLUL 1. ECUAT II DIFERENTIALE

x(t, C) = t arcsin Ct, t

1
C
,
1
C

.
Vericam ca x(t) este solut ie generala. G(t, x, C) = sin
x(t)
t
Ct . Derivam

in ra-
port cu t relat ia sin
x(t)
t
Ct = 0

cos
x(t)
t

x
0
(t)
t

x(t)
t
2

C = 0 C =

cos
x(t)
t

x
0
(t)
t

x(t)
t
2

Inlocuim C

in G(t, x, C) = 0 x
0
(t) =
sin
x(t)
t
+
x(t)
t
cos
x(t)
t
cos
x(t)
t

x
0
(t) =
x(t)
t
+ tg
x(t)
t
.
Remarcam ca ecuat ia diferent iala de ordin

int ai de forma
x
0
(t) = f

a
1
x(t) + b
1
t + c
1
a
2
x(t) + b
2
t + c
2

(1.12)
unde I R; f : I R este o funct ie continua, a
i
, b
i
, c
i
R, a
2
i
+b
2
i
+c
2
i
6= 0, i = 1, 2, poate
redusa la o ecuat ie cu variabile separabile.
Rezolvarea ecuat iei (1.12) se face

in funct ie de compatibilitatea sistemului

a
1
x + b
1
t + c
1
= 0
a
2
x + b
2
t + c
2
= 0
. (1.13)
Distingem trei cazuri:
Cazul I. Daca sistemul (1.13) este compatibil determinat, =

a
1
b
1
a
2
b
2

6= 0, cu
solut ia (t
0
, x
0
) atunci prin schimbarea de variabila si de funct ie

x(t) = y(t) + x
0
t = s + t
0
,ecuat ia
(1.12) poate adusa la forma ecuat iei omogene
y
0
(s) = f

a
1
y(s)
s
+ b
1
a
2
y(s)
s
+ b
2
!
.
Cazul II. Daca sistemul (1.13) este compatibil nedeterminat =

a
1
b
1
a
2
b
2

= 0 si
rang

a
1
b
1
c
1
a
2
b
2
c
2

= 1, atunci exista 6= 0 astfel

inc at (a
1
, b
1
, c
1
) = (a
2
, b
2
, c
2
) si
ecuat ia (1.12) se reduce la x
0
(t) = f().
Cazul III. Daca sistemul (1.13) este un sistem incompatibil =

a
1
b
1
a
2
b
2

= 0 si
rang

a
1
b
1
c
1
a
2
b
2
c
2

= 2 atunci (a
1
, b
1
) = (a
2
, b
2
) si prin schimbarea de funct ie y(t) =
a
1
x(t) + b
1
t se obt ine ecuat ia cu variabile separabile
y
0
(t) b
1
a
1
= f

y(t) + c
1
y(t) + c
2

.
1.1. ECUAT II DIFERENT IALE REZOLVABILE PRIN CUADRATURI 7
Exercit iul 1.4 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
0
(t) = 2

x(t) + 1
t + x(t) 2

2
, t + x 2 6= 0.
Rezolvare.
Observam ca x(t) = 1 este solut ie a ecuat iei diferent iale date. Consideram sistemul
algebric

x + 1 = 0
t + x 2 = 0
. (1.14)
Deoarece

0 1
1 1

= 1 6= 0 sistemul algebric (1.14) are solut ie unica, t

0
= 3, x
0
= 1.
Fac and schimbarea de variabile si de funct ie

t = s + 3
x = y 1
se obt ine ecuat ia diferent iala
y
0
(s) = 2

y(s)
s + y(s)

2
. Ecuat ia se mai poate scrie sub forma y
0
(s) = 2

y(s)
s
1 +
y(s)
s

2
care este
o ecuat ie omogena. Efectuam schimbarea de funct ie y(s) = su(s) si obt inem ecuat ia
u(s) + su
0
(s) = 2

u(s)
1 + u(s)

2
su
0
(s) = su
0
(s) =
u(s) u
3
(s)
(1 + u(s))
2

(1 + u(s))
2
u(s) + u
3
(s)
u
0
(s) =
1
s

1
u(s)
+
2
u
2
(s) + 1

u
0
(s) =
1
s

Z
1
u(s)
+
2
u
2
(s) + 1

u
0
(s)ds =
Z
1
s
ds
lnu(s) + 2 arctg u(s) = lns + lnC
u(s)
s
= Ce
2 arctg u(s)
Dar u(s) =
y(s)
s
=
x(t) + 1
t 3

x(t) + 1
(t 3)
2
= Ce
2 arctg
x(t) + 1
t 3
.
Exercit iul 1.5 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
0
(t) =
t x(t) + 1
t x(t) + 2
, t x(t) + 2 6= 0.
Rezolvare.
Consideram sistemul algebric

t x + 1 = 0
t x + 2 = 0
.
Deoarece =

1 1
1 1

= 0 si rang

1 1 1
1 1 2

= 2 sistemul algebric (1.14) este

incompatibil. Prin schimbarea de funct ie y(t) = x(t) + t se obt ine ecuat ia cu variabile
separabile
8 CAPITOLUL 1. ECUAT II DIFERENTIALE
y
0
(t) + 1
1
=
y(t) + 1
y(t) + 2
y
0
(t) =
1
y(t) + 2

(y(t) + 2)y
0
(t) = 1
Z
(y(t) + 2)y
0
(t)dt =
Z
1dt
1
2
y
2
(t) + 2y(t) = t + C
1
2
(x(t) + t)
2
+ 2(x(t) + t) = t + C.
Observat ia 1.3 Exista multe alte ecuat ii diferent iale care pot aduse la ecuat ii diferent iale
omogene si apoi la ecuat ii diferent iale cu variabile separabile, deci la ecuat ii diferent iale
carora li se poate determina solut ia. De obicei pentru o ecuat ie diferent iala care nu poate

incadrata

in unul din tipurile de ecuat ii studiate se

incearca o schimbare de funct ie necunos-

cuta de forma x(t) = y
m
(t), unde m este un numar real nedeterminat. El se determina din
condit ia ca noua ecuat ie obt inuta

in funct ia necunoscuta y(t) sa e omogena.
Exercit iul 1.6 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
2t
4
x
0
(t)x(t) + x
4
(t) = 4t
6
.
Rezolvare.
Facem schimbarea de funct ie x(t) = y
m
(t), m R, y(t) > 0 x(t) > 0, x
0
(t) =
my
m1
(t)y
0
(t)
2t
4
my
m1
(t)y
0
(t)y
m
(t) + y
4m
(t) = 4t
6
m =
3
2
3t
4
y
2
(t)y
0
(t) + y
6
(t) = 4t
6
y
0
(t) =
4t
6
y
6
(t)
3t
4
y
2
(t)
care este o ecuat ie diferent iala omogena. Facem schimbarea de funct ie y(t) = tz(t).
z(t) + tz
0
(t) =
4 z
6
(t)
3z
2
(t)
tz
0
(t) =
4 z
6
(t) 3z
3
(t)
3z
2
(t)

3z
2
(t)
z
6
(t) 3z
3
(t) + 4
z
0
(t) =
1
t

Z
3z
2
(t)
z
6
(t) 3z
3
(t) + 4
z
0
(t)dt =
Z
1
t
dt
Pentru a calcula prima integrala facem schimbarea de variabila w(t) = z
3
(t)
Z
3z
2
(t)
z
6
(t) 3z
3
(t) + 4
z
0
(t)dt =
Z
w
0
(t)
w
2
(t) + 3w(t) 4
dt =
1
5
ln
w(t) 1
w(t) + 4
Rezulta
1
5
ln
z
3
(t) 1
z
3
(t) + 4
= ln |t| + lnC
5
s
z
3
(t) 1
z
3
(t) + 4
= Ct
5
v
u
u
u
u
u
u
t

y(t)
t

3
1

y(t)
t

3
+ 4
=
C
t
Dar y(t) = x
2
3
(t) de unde rezulta

x
2
(t)
t
3

x
2
(t)
t
3

+ 4
=

C
t

x
2
(t) t
3
x
2
(t) + 4t
3
=

C
t

5
.
1.1. ECUAT II DIFERENT IALE REZOLVABILE PRIN CUADRATURI 9
1.1.3 Ecuat ii cu diferent iale exacte.
Forma generala. Fie D o mult ime nevida si deschisa din R
2
si P, Q :D R doua funct ii
de clasa C
1
pe D, cu Q(t, x) 6= 0 pe D. O ecuat ie de forma
x
0
(t) =
P(t, x(t))
Q(t, x(t))
(1.15)
se numeste ecuat ie cu diferent iala exacta daca exista o funct ie de clasa C
2
, F:D R,
astfel

inc at
Observat ia 1.4 a) Condit ia (1.16) pune

in evident a ca P(t, x)dt+Q(t, x)dx este diferent iala

dF a lui F

in punctul (t, x) D.
b) Ecuat ia (1.15) mai poate scrisa sub forma
P(t, x(t))dt + Q(t, x(t))dx(t) = 0.
Rezolvarea ecuat iei cu diferent iala exacta. Daca (1.15) este o ecuat ie cu diferent iala
exacta, atunci x este solut ie a ecuat iei daca si numai daca P(t, x(t))dt + Q(t, x(t))dx(t) =
0, t Dom(x), egaliatate care

impreuna cu faptul ca F satisface (1.16) este echivalenta
cu dF(t, x(t)) = 0, t Dom(x). Aceasta egalitate este echivalenta cu F(t, x(t)) = C.
Determinarea lui F se face astfel: consideram sistemul de ecuat ii cu derivate part iale
_

_
F
t
(t, x) = P(t, x)
F
x
(t, x) = Q(t, x)
. (1.16)
Urmatoarea teorema o prezentam fara demonstrat ie.
Teorema 1.1 Daca D este un domeniu simplu conex, atunci o condit ie necesara si su-
cienta ca ecuat ia (1.15) sa e cu diferent iala exacta este ca
Q
t
(t, x) =
P
x
(t, x), (t, x) D. (1.17)
Exercit iul 1.7 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
(e
t
+ x(t) + sinx(t))dt + (e
t
+ t + t cos x(t))dx(t) = 0, e
x
+ t + t cos x 6= 0.
Rezolvare.
P(t, x) = e
t
+x+sin x, Q(t, x) = e
x
+t+t cos x,
P
x
(t, x) = 1+cos x,
Q
t
(t, x) = 1+cos x,
(1.17) este satisfacuta este o ecuat ie cu diferent iala exacta. Rezulta ca exista o funct ie
de clasa C
2
, F astfel ncat
F
t
(t, x) = (e
t
+x+sin x) si
F
x
(t, x) = e
x
+t +t cos x. Integram
prima relat ien raport cu t, F(t, x) =
Z
(e
t
+x+sinx)dx = (e
t
+xt+t sinx)+h(x). Calcuam
10 CAPITOLUL 1. ECUAT II DIFERENTIALE
derivata n raport cu t,
F
x
(t, x) = (t+t cos x)+h
0
(x). Egalam expresiile derivatelor lui f n
raport cu x si obt inem h
0
(x) = e
x
h(x) = e
x
+C
1
F(t, x) = e
t
+xt+t sin x+e
x
+C
1

F(t, x(t)) = C
2
e
t
+ x(t)t + t sin x(t) + e
x(t)
= C, C = C
2
C
1
.
1.1.4 Ecuat ii cu factor integrant.

In general daca (1.17) nu este satisfacuta, metoda de determinare a solut iei generale a
ecuat iei (1.15) nu este aplicabila. Exista totusi cazuri

in care, desi (1.17) nu este satisfacuta,

ecuat ia (1.15) poate redusa la o ecuat ie cu diferent iala exacta. O metoda de reducere a
ecuat iei (1.15) la o ecuat ie cu diferent iala totala este metoda factorului integrant. Jean
Bernoulli (1667-1748) a aplicat pentru prima data metoda factorului integrant la rezolvarea
unor ecuat ii diferent iale.
Rezolvarea ecuat iei cu factor integrant. Daca ecuat ia (1.15) nu este cu diferent iala ex-
acta, cautam o funct ie : D R, de clasa C
1
cu (t, x) 6= 0, (t, x) D astfel

incat
(t, x)P(t, x)dt + (t, x)Q(t, x)dx sa e diferent iala unei funct ii F : D R. Din Teorema
1.1 rezulta ca o condit ie necesara si sucienta pentru aceasta este:

t
((t, x)Q(t, x)) =

x
((t, x)P(t, x))
care este echivalent cu

t
(t, x)Q(t, x) +
Q
t
(t, x)(t, x)

x
(t, x)P(t, x)
P
x
(t, x)(t, x) = 0
sau

t
(t, x)Q(t, x)

x
(t, x)P(t, x) +

Q
t
(t, x)
P
x
(t, x)

(t, x) = 0, (t, x) D.
Aceasta este o ecuat ie cu derivate part iale de ordinul nt ai cu ca funct ie necunoscuta.
Vom studia doua cazuri particulare de rezolvare a acestui tip de ecuat ii. Cazul general
va studiat la capitolul ecuat ii cu derivate part iale de ordinul nt ai liniare omogene si
cvasiliniare.
Observam ca daca
1
Q(t, x)

P
x
(t, x)
Q
t
(t, x)

= f(t)
este independenta de variabila x, putem cauta funct ia ca funct ie independenta de variabila
x. Aceasta funct ie este solut ie a ecuat iei liniare omogene

0
(t) = f(t)(t).
Analog, daca P(t, x) 6= 0, (t, x) D si
1
P(t, x)

Q
t
(t, x)
P
x
(t, x)

= k(x)
este independenta de variabila t, putem cauta funct ia ca funct ie independenta de variabila
t. Aceasta funct ie este solut ie a ecuat iei liniare omogene

0
(x) = k(x)(x).
Exercit iul 1.8 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
(x(t) + ln t) dt tdx(t) = 0, t > 0.
1.1. ECUAT II DIFERENT IALE REZOLVABILE PRIN CUADRATURI 11
Rezolvare.
P(t, x) = x + ln t, Q(t, x) = t,
P
x
(t, x) = 1,
Q
t
(t, x) = 1,
1
Q(t, x)

P
x
(t, x)
Q
t
(t, x)

=
2
t
= f(t)
0
(t) =
2
t
(t) ln(t) = 2 ln t
(t) =
1
t
2

1
t
2
(x(t) + ln t) dt
1
t
dx(t) = 0
F
t
(t, x) =
1
t
2
(x + ln t) ,
F
x
(t, x) =
1
t
.
Dintre aceste doua relat ii se integreaza cea a carei integrala se poate calcula mai usor,
de exemplu integram a doua relat ie F(t, x) =
x
t
+ u(t),
F
t
(t, x) =
x
t
2
+ u
0
(t)
u
0
(t) =
ln t
t
2
u(t) =
ln t
t

1
t
+ C
1

x(t)
t
+
ln t
t
+
1
t
= C x(t, C) = Ct ln t 1.
1.1.5 Ecuat ia diferent iala de ordin ntai liniara.
Isaac Newton a rezolvat

in 1687 pentru prima data o ecuat ie diferent iala de ordin

int ai
liniara.
Forma generala. O ecuat ie diferent iala de ordin

intai liniara este o ecuat ie de
forma
x
0
(t) = a(t)x(t) + b(t) (1.18)
unde a, b : I R sunt funct ii continue pe I. Daca b 0 pe I ecuat ia se numeste liniara si
omogena, iar

in caz contrar liniara si neomogena.
Teorema 1.2 Solut ia generala a ecuat iei (1.18)

in condit iile a, b : I R sunt funct ii con-
tinue pe I, este de forma:
x(t, C) = e
R
a(t)dt
_
_
_
C +
Z
b(t)e

Z
a(t)dt
dt
_
_
_
(1.19)
Demonstrat ie.
Prezentam doua metode de rezolvare a acestei ecuat ii diferent iale.
Prima metoda este metoda variat iei constantelor a lui Lagrange.
Solut ia generala a ecuat iei (1.18) se scrie ca suma dintre solut ia generala a ecuat iei omo-
gene, x
o
(t, C) si o solut ie particulara a ecuat iei neomogene, x
p
(t), deci x(t, C) = x
o
(t, C)+
x
p
(t). Justicam armat ai facuta. Daca x
o
este solut ia generala a ecuat iei omogene, ea
depinde de o constanta arbitrara C si satisface ecuat ia x
0
0
(t, C) = a(t)x
0
(t, C), x I..
De asemenaen avem x
p
satisface ecuat ia x
0
p
(t) = a(t)x
p
(t) + b(t). Rezulta de aici ca
x
0
p
(t) + x
0
o
(t, C) = a(t)(x
p
(t) + x
o
(t, C)) + b(t).
Etapa I. Determinam solut ia generala a ecuat iei omogene. Fie ecuat ia omogena x
0
(t) =
a(t)x(t) care este o ecuat ie cu variabile separabile. Solut ia ei este x
o
(t, C) = Ce
Z
a(t)dt
, C
R.
12 CAPITOLUL 1. ECUAT II DIFERENTIALE
Etapa II. Cautam o solut ie particulara a ecuat iei neomogene de forma solut iei ecuat iei
omogene, presupun and constanta ca funct ie necunoscuta, x(t) = u(t)e
Z
a(t)dt
unde u este o
funct ie derivabila. Funct ia necunoscuta se determina impun and condit ia ca funct ia x(t) =
u(t)e
Z
a(t)dt
sa verice ecuat ia neomogena. Rezulta ca u
0
(t) = e

Z
a(t)dt
b(t) u(t) =
Z
b(t)e

Z
a(t)dt
dt (nu am ment ionat constanta deoarece cautam o solut ie particulara a
ecuat iei neomogene). Deci x
p
(t) = e
Z
a(t)dt
Z
b(t)e

Z
a(t)dt
dt.
Vericam ca x(t, C) = e
Z
a(t)dt
_
_
_
C +
Z
b(t)e

Z
a(t)dt
dt
_
_
_
este solut ia generala a ecuat iei
(1.18). G(t, x, C) = x(t) e
Z
a(t)dt
_
_
_
C +
Z
b(t)e

Z
a(t)dt
dt
_
_
_
.
Derivam G(t, x, C) = 0

in raport cu t. Obt inem
x
0
(t)a(t)e
Z
a(t)dt
_
_
_
C +
Z
b(t)e

Z
a(t)dt
dt
_
_
_
e
Z
a(t)dt
b(t)e

Z
a(t)dt
= 0 C = (x
0
(t) b(t))
a
1
(t)e

Z
a(t)dt

Z
b(t)e

Z
a(t)dt
dt x(t) = e
Z
a(t)dt
_
_
_
(x
0
(t) b(t)) a
1
(t)e

Z
a(t)dt

Z
b(t)e

Z
a(t)dt
x(t)a(t) = x
0
(t) b(t) x
0
(t) = a(t)x(t) + b(t).

In 1775 Joseph Lagrange (1736-1813) introduce metoda variat iei constantelor.

A doua metoda utilizeaza factorul integrant.

In ecuat ia (1.18) putem considera
P(t, x) = a(t)x + b(t) si Q(t, x) = 1
1
Q(t, x)

P
x
(t, x)
Q
t
(t, x)

=
a(t)
1
,
0
(t) =
a(t)(t) (t, x) = e

Z
a(t)dt
si obt inem: x
0
(t)e

Z
a(t)dt
= a(t)x(t)e

Z
a(t)dt
+
+b(t)e

Z
a(t)dt

d
dt
_
_
_
x(t)e

Z
a(t)dt
_
_
_
= b(t)e

Z
a(t)dt
x(t)e

Z
a(t)dt
=
Z
b(t)e

Z
a(t)dt
dt
+C x(t, C) = e
Z
a(t)dt
_
_
_
C +
Z
b(t)e

Z
a(t)dt
dt
_
_
_
.
Exercit iul 1.9 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
1.1. ECUAT II DIFERENT IALE REZOLVABILE PRIN CUADRATURI 13
x
0
(t) +
t
1 t
2
x(t) = t + arcsin t, t [1, 1] .
Rezolvare.
Metoda variat iei constantelor. Determinam solut ia generala a ecuat iei omogene
x
0
(t) +
t
1 t
2
x(t) = 0
x
0
(t)
x(t)
=
t
1 t
2

Z
x
0
(t)
x(t)
dt =
Z
t
1 t
2
dt
lnx(t) =
1
2
ln(1 t
2
) + ln C x
0
(t) = C

1 t
2
.
Cautam o solut ie particulara a ecuat iei neomogene de forma x
p
(t) = u(t)

1 t
2
. Im-
punem condit ia sa verice ecuat ia neomogena.
u
0
(t)

1 t
2
u(t)
t

1 t
2
+
t
1 t
2
u(t)

1 t
2
= t + arcsin t
u
0
(t)

1 t
2
= t + arcsin t u
0
(t) =
t + arcsin t

1 t
2

Z
u
0
(t)dt =
Z
t + arcsin t

1 t
2
dt
u(t) =

1 t
2
+
1
2
arcsin
2
t.
Rezulta ca x
p
(t) =

1 t
2
+
1
2
arcsin
2
t.

1 t
2
, iar solut ia generala este
x(t, C) = x
0
(t) + x
p
(t) = C

1 t
2
(1 t
2
) +
1
2

1 t
2
arcsin
2
t.
Utiliz and a doua metoda, nmult im ecuat ia diferent iala cu e
Z
t
1 t
2
dt
=
1

1 t
2
si
obt inem
x
0
(t)
1

1 t
2
+
t
1 t
2
x(t)
1

1 t
2
= t
1

1 t
2
+
1

1 t
2
arcsin t
d
dt

x(t)
1

1 t
2

= t
1

1 t
2
+
1

1 t
2
arcsin t
x(t)
1

1 t
2
=
Z
t
1

1 t
2
+
1

1 t
2
arcsin t

dt
x(t)
1

1 t
2
=

1 t
2
+
1
2
arcsin
2
t + C
x(t, C) = C

1 t
2
(1 t
2
) +
1
2

1 t
2
arcsin
2
t.
1.1.6 Ecuat ia Bernoulli.

In 1697 Jean Bernoulli a reusit pentru prima data sa rezolve ecuat ia care i

i poarta numele

in cazul particular al coecient ilor constant i.

Forma generala. O ecuat ie de forma
x
0
(t) = a(t)x(t) + b(t)x

(t), (1.20)
unde a, b : I R sunt funct ii continue pe I, neidentic nule pe I si neproport ionale pe I, iar
R \ {0, 1} , poarta denumirea de ecuat ie Bernoulli.
14 CAPITOLUL 1. ECUAT II DIFERENTIALE
Observat ia 1.5 Restrict iile impuse asupra datelor a, b si se explica astfel: daca a 0
atunci (1.20) este o ecuat ie diferent iala cu variabile separabile; daca exista R astfel

incat a(t) = b(t) pentru orice t I, atunci (1.20) este o ecuat ie diferent iala cu variabile
separabile; daca b 0 atunci (1.20) este o ecuat ie diferent iala liniara si omogena; daca
= 0 atunci (1.20) este o ecuat ie diferent iala liniara; daca = 1 atunci (1.20) este o
ecuat ie diferent iala liniara si omogena.
Teorema 1.3 Daca a, b : I R sunt funct ii continue pe I neidentic nule si neproport ionale
pe I, iar R \ {0, 1} atunci x este solut ie pozitiva a ecuat iei (1.20) daca si numai daca
funct ia y denita prin
y(t) = x
1
(t) (1.21)
este pentru orice t I este o solut ie pozitiva a ecuat iei liniare si neomogene
y
0
(t) = (1 )a(t)y(t) + (1 )b(t). (1.22)
Demonstrat ie.
Daca x este o solut ie pozitiva a ecuat iei (1.20), mpart im aceasta ecuat ie prin x

si
obt inem:
x
0
(t)x

(t) = a(t)x
1
(t) + b(t), (1.23)
si prin schimbarea de variabila (1.21) obt inem
y
0
(t)
1
= a(t)y(t) + b(t) y
0
(t) = (1 )a(t)y(t) + (1 )b(t)
care este o ecuat ie difernt iala de ordin nt ai liniara neomogena. Analog se arata ca daca
y este o solut ie pozitiva a ecuat iei (1.22), atunci x dat de (1.21) este o solut ie pozitiva a
ecuat iei (1.20).
Exercit iul 1.10 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
tx
0
(t) + x(t) = x
2
(t) lnt, t > 0, x(t) > 0.
Rezolvare.

Impart im ecuat ia prin x

2
(t) si obt inem x
0
(t)x
2
(t) + t
1
x
1
(t) = t
1
ln t, notam y(t) =
x
1
(t) si obt inem y
0
(t) =
1
t
y(t) +
1
t
lnt care este o ecuat ie liniara. Solut ia este y (t) =
1
t
(t ln t t + C) x
1
(t, C) =
1
t
(t ln t t + C) .
1.1.7 Ecuat ia Riccati.

In 1715 Jacobo Riccati (1676-1754) a init iat un studiu sistematic al ecuat iei care-i poarta
numele.

In, 1760 Leonard Euler (1707-1783) a observat ca, daca se cunoaste o solut ie
particulara a ecuat iei Riccati, atunci aceasta se pote reduce printr-o simpla substitut ie la
1.1. ECUAT II DIFERENT IALE REZOLVABILE PRIN CUADRATURI 15
o ecuat ie liniara. Prin studiu sistematic al acestui tip de ecuat ie, Euler a pus bazele teoriei
ecuat iilor difernt iale.
Forma generala. O ecuat ie de forma
x
0
(t) = a(t)x(t) + b(t)x
2
(t) + c(t), (1.24)
unde a, b, c : I R sunt funct ii continue cu b si c neidentic nule pe I poarta denumirea de
ecuat ie Riccati.
Observat ia 1.6 Din denit ie s-au exclus cazurile b 0 c and ecuat ia (1.24) este liniara si
c 0 c and ecuat ia (1.24) este o ecuat ie Bernoulli cu = 2.
Teorema 1.4 Fie a, b, c : I R sunt funct ii continue cu b si c neidentic nule pe I. Daca
x
1
: J R este o solut ie a ecuat iei (1.24), atunci solut ia generala a ecuat iei (1.24) pe J
este data de
x(t, C) = y(t, C) + x
1
(t)
unde y este solut ia generala a ecuat iei Bernoulli
y
0
(t) = (a(t) + 2x
1
(t)) y(t) + b(t)y
2
(t).
Demonstrat ie.
Prin calcul direct obt inem x(t) = y(t) + x
1
(t) y
0
(t) = y
0
(t) + x
0
1
(t)
y
0
(t) + x
0
1
(t) = a(t) (y(t) + x
1
(t)) + b(t) (y
2
(t) + 2y(t)x
1
(t) + x
2
1
(t)) + c(t)
y
0
(t) = (a(t) + 2x
1
(t)) y(t) + b(t)y
2
(t) care este o ecuat ie Bernoulli cu = 2.
Exercit iul 1.11 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
0
(t) = x
2
(t)
2
t
2
, t > 0.
Rezolvare.
Observam ca x
1
(t) =
1
t
este o solut ie particulara a ecuat iei date.
Fie x(t) = y(t)+
1
t
x
0
(t) = y
0
(t)
1
t
2
y
0
(t)
1
t
2
= y
2
(t)+2y(t)
1
t
+
1
t
2

2
t
2
y
0
(t) =
2y(t)
1
t
+y
2
(t) y
0
(t)y
2
(t) = 2y
1
(t)
1
t
+1, u(t) = y
1
(t), u
0
(t) = y
0
(t)y
2
(t) u
0
(t) =
2u(t)
1
t
+1 u
0
(t) = 2u(t)
1
t
1.

Inmult im ecuat ia cu e
2 lnt
= t
2
u
0
(t)t
2
+2u(t)t = t
2

d
dx
(u(t)t
2
) = t
2
u(t)t
2
=
t
3
3
+ C u(t, C) =
t
3
+ Ct
2
y(t, C) =
3
3Ct
2
t

x(t, C) =
3
3Ct
2
t
+
1
t
.
16 CAPITOLUL 1. ECUAT II DIFERENTIALE
1.1.8 Ecuat ia Lagrange.
Forma generala. O ecuat ie diferent iala de forma
x(t) = t(x
0
(t)) +(x
0
(t)) (1.25)

in care , : R R, funct ii de clasa C

1
pe R, (r) 6= r, r R, se numeste ecuat ie
Lagrange. (este o forma nenormala).
Acest tip de ecuat ie se poate integra folosind metoda parametrului. Ea consta

in
determinarea solut iilor de clasa C
2
nu sub forma explicita x = x(t) ci sub forma paramertica

t = t(p)
x = x(p)
, p R.
Rezolvarea ecuat iei Lagrange. Fie x o solut ie de clasa C
2
a ecuat iei Lagrange. Derivam
ecuat ia (1.25) membru cu membru si obt inem:
x
0
(t) = (x
0
(t)) + t
0
(x
0
(t))x
00
(t) +
0
(x
0
(t))x
00
(t).
Not and x
0
(t) = p(t) avem x
00
(t) = p
0
(t) si rezulta
p(t) = (p(t)) + t
0
(p(t))p
0
(t) +
0
(p(t))p
0
(t)
dp
dt
(t) =
(p(t)) p(t)
t
0
(p(t)) +
0
(p(t))
. (1.26)
Presupunand ca p este inversabila si not and inversa ei cu t = t(p), ecuat ia (1.26) se mai
scrie sub forma
dt
dp
(p) =

0
(p)
(p) p
t(p)

0
(p)
(p) p
. (1.27)
Ecuat ia (1.27) este o ecuat ie diferent iala de ordin

int ai liniara si poate integrata prin
una din metodele prezentate

in Teorema 1.2. Vom gasi t = (p, C), p R si C o constanta
reala. Folosim ecuat ia (1.25) deducem:

t = (p, C)
x = (p, C)(p) +(p)
, p R. (1.28)
Observat ia 1.7

In cazul

in care

in (1.28) putem elimina parametrul p, obt inem solut ia
generala sub forma implicita sau chiar sub forma explicita.
Exercit iul 1.12 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x(t) =
1
2
tx
0
(t) + (x
0
(t))
2
.
Rezolvare.
Derivam ecuat ia Lagrange

in raport cu t si obt inem not and x
0
(t) = p(t):
x
0
(t) =
1
2
x
0
(t) +
1
2
tx
00
(t) + 2x
0
(t)x
00
(t)
p(t) =
1
2
p(t) +
1
2
tp
0
(t) + 2p(t)p
0
(t).
1.1. ECUAT II DIFERENT IALE REZOLVABILE PRIN CUADRATURI 17
Facem schimbarea de funct ie p(t) t(p) si obt inem
t
0
(p) =
1
p
t(p) + 4p

1
p

d
dp

t(p)
1
p

= 4 t(p)
1
p
= 4p + C t(p) = 4p
2
+ Cp
(
t(p) = 4p
2
+ Cp
x(p) =
1
2
(4p
2
+ Cp)p + p
2
.
Observam ca ecuat ia admite si solut ia x(t) = 0.
1.1.9 Ecuat ia Clairaut.
Forma generala. O ecuat ie diferent iala de forma
x(t) = tx
0
(t) +(x
0
(t)) (1.29)

in care : R R, funct ie de clasa C

1
pe R se numeste ecuat ie Clairaut.
Ecuat ia Clairaut se rezolva tot prin metoda parametrului.
Rezolvarea ecuat iei Clairaut. Fie x o solut ie de clasa C
2
pe R a ecuat iei (1.29). Deriv and
ecuat ia (1.29) obt inem:
x
0
(t) = x
0
(t) + tx
00
(t) +
0
(x
0
(t))x
00
(t) x
00
(t) (t +
0
(x
0
(t))) = 0.
Not and p(t) = x
0
(t), ecuat ia de mai sus este echivalenta cu
p
0
(t) (t +
0
(p(t))) = 0.
Daca p
0
(t) = 0 rezulta x
0
(t) = c cu c R, si

inlocuind

in ecuat ia (1.29) obt inem
x(t) = ct +(t) (1.30)
numita solut ia generala a ecuat iei Clairaut care, din punct de vedere geometric,
reprezinta o familie de drepte.
Daca t +
0
(p(t)) = 0 deducem

t =
0
(p)
x = p
0
(p) +(p)
, p R. (1.31)
sistem care deneste parametric o curba plana numita solut ia singulara a ecuat iei
Clairaut si care nu este altceva dec at

infasuratoarea familiei de drepte denite de (1.31)
(infasuratoarea unei familii de drepte este o curba cu proprietatea ca familia de drepte
coincide cu familia tuturor tangentelor la curba).
Exercit iul 1.13 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x(t) = tx
0
(t) (x
0
(t))
2
.
Rezolvare.
Derivam ecuat ia Clairaut

in raport cu t si obt inem not and x
0
(t) = p(t):
x
0
(t) = x
0
(t) + tx
00
(t) 2x
0
(t)x
00
(t) x
00
(t) (t 2x
0
(t)) = 0 p
0
(t) (t 2p(t)) = 0
18 CAPITOLUL 1. ECUAT II DIFERENTIALE
p
0
(t) = 0 x(t) = ct + d ct + d = ct c
2
d = c
2
x(t) = ct c
2
care reprezinta
solut ia generala a ecuat iei.
t 2p = 0 t = 2p

t = 2p
x = p
2
care reprezinta solut ia singulara a ecuat iei Clairaut. Ecuat ia implicita a curbei este x(t) =
t
2
4
. Aceasta reprezinta o parabola. Tangentele la parabola duse prin punctul (t
0
, x
0
) de pe
parabola au ecuat ia x + x
0
=
tt
0
2
. Dar x
0
=
t
2
0
4
x =
t
0
2
t
t
2
0
4
care reprezinta ecuat ia
x(t) = ct c
2
cu c =
t
0
2
.
1.2 Ecuat ii diferent iale de ordin superior.
Vom prezenta c ateva clase de ecuat ii diferent iale de ordin n care, desi nu pot rezolvate
prin metode elementare, pot reduse la ecuat ii de ordin strict mai mic dec at n.
Denit ia 1.6 O familie de funct ii {x(, c) : I R, c = (c
1
, c
2
, . . . , c
n
) R
n
} denite im-
plicit de o relat ie de forma
G(t, x, c
1
, c
2
, . . . , c
n
) = 0 (1.32)
n care G : Dom(G) R
n+2
R, este o funct ie de clasa C
n
n raport cu primele doua
variabile, cu proprietatea ca prin eliminarea celor n constante c
1
, c
2
, . . . , c
n
din sistemul
_

_
G(t, x(t), c
1
, c
2
, . . . , c
n
) = 0
d
dt
[G(t, x(t), c
1
, c
2
, . . . , c
n
)] = 0
.
.
.
d
n
dt
n
[G(t, x(t), c
1
, c
2
, . . . , c
n
)] = 0
si nlocuirea sa n (1.32) se obt ine (1.2), poarta denumirea de integrala ecuat iei (1.1) sau
solut ia generala a ecuat iei (1.2).
I. Ecuat ii de forma
x
(n)
(t) = f(t), n 2,
unde f : I R o funct ie continua. Aceste ecuat ii pot integrate complet, solut ia lor
generala exprim andu-se prin n integrari succesive. Obt inem
x(t, c
1
, c
2
, . . . , c
n
) =
Z Z
. . .
Z
f(t)dt . . .

dt

dt +c
1
t
n1
+c
2
t
n2
+ +c
n1
t +c
n
,
(c
1
, c
2
, . . . , c
n
) R
n
Exemplul 1.2 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
(3)
(t) = sint.
1.2. ECUAT II DIFERENT IALE DE ORDIN SUPERIOR. 19
Rezolvare.
x
00
(t) = cos t + c
1
x
0
(t) = sin t + c
1
t + c
2
x(t) = cos t + c
1
t
2
2
+ c
2
t + c
3

x(t, c
1
, c
2
, c
3
) = cos t + c
1
t
2
2
+ c
2
t + c
3
.
II. Fie ecuat ia de ordin n incompleta
F

t, x
(k)
, x
(k+1)
, . . . , x
(n)

= 0 (1.33)
unde 0 < k < n si F : Dom(F) R
nk+2
R. Substitut ia y(t) = x
(k)
(t) reduce aceasta
ecuat ie diferent iala la una de ordinul n k cu funct ia necunoscuta y
F

t, y, y
0
, . . . , y
(nk)

= 0. (1.34)
Sa presupunem ca putem determina solut ia generala a ecuat iei (1.34), y = y(t, c
1
, . . . c
nk
).

In aceste condit ii, solut ia generala a ecuat iei (1.33), x = x(t, c

1
, . . . c
n
) se obt ine integr and
de k ori identitatea x
(k)
= y.
Exemplul 1.3 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
000
=
1
t
x
00
+ 3t, t > 0.
Rezolvare.
Substitut ia x
00
= y conduce la ecuat ia diferent iala de ordin nt ai liniara
y
0
=
1
t
y + 3t
a carei solut ie generala se obt ine nmult ind ecuat ia cu e
R
dt
t
= t y
0
t = y + 3t
2

(yt)
0
= 3t
2
yt = t
3
+c
1
y(t) = t
2
+
c
1
t
x
00
(t) = t
2
+
c
1
t
x
0
(t) =
t
3
3
+c
1
lnt +c
2

x(t) =
t
4
12
+ c
1
(t ln t t) + c
2
t + c
3
x(t, c
1
, c
2
, c
3
) =
t
4
12
+ c
1
(t lnt t) + c
2
t + c
3
.
1.2.1 Modele matematice descrise de ecuat ii diferent iale
Dezintegrarea unei substant e radioactive.

In anul 1902, Ernest Rutherford (1871-
1937) si Frederick Soddy (1877-1957) au formulat legea dezintegrarii atomilor radioactivi
care arma ca viteza instantanee de dezintegrare a unui element radioactiv este proport ionala
cu numarul de atomi radioactivi existent i la momentul considerat si nu depinde de alt i fac-
tori externi. Deci daca notam cu x(t) numarul de atomi dezintegrat i la momentul t si
presupunand ca x este o funct ie de clasa C
1
pe [0, ) , conform legii enunt ate anterior,
deducem ca
x
0
= ax, t [0, ) , unde a > 0 este o constanta specica elementului respectiv,
numita constanta de dezintegrare si care poate determinata experimental cu o precizie
destul de buna.
20 CAPITOLUL 1. ECUAT II DIFERENTIALE
Solut ia generala este data de
x(t) = Ce
at
= x(0)e
at
pentru t 0, C R
+
. Subliniem ca acest model simplu se bazeaza pe metoda de datare cu
izotopul de carbon 14 radioactiv. Alegerea izotopului de carbon 14 radioactiv s-a bazat pe
simpla observat ie ca toate substant ele organice

il cont in. Metoda consta

in determinarea
la un moment dat T > 0 a numarului de atomi x(T) a acestui izotop dintr-un obiect de
origine organica. Din cele precizate anterior rezulta ca x(T) = x(0)e
aT
unde x(0) > 0 este
numarul de atomi de izotop de carbon 14 la momentul init ial, care este practic cunoscuta.

In
relat ia de mai sus at at x(0) c at si x(T) sunt cunoscute asa

incat putem determina vechimea

obiectului reprezentata prin T.
Un model demograc. Primul model matematic al cresterii populat iei a fost propus

in 1798 de catre Thomas Robert Malthus (1766-1834). Not and cu x(t) un numar de indivizi
la momentul t si cu y(t) cantitatea de resurse utilizate pentru supraviet uire, dupa Malthus,
viteza instantanee de crestere a resurselor este constanta. Avem atunci un model matematic
exprmat prin doua ecuat ii diferent iale de forma

x
0
(t) = Cx(t)
z
0
(t) = k
, C, k R
+
.
Solut ia generala este data de

x(t, ) = e
Ct
y(t, ) = + kt
,
unde t 0, si reprezinta numarul de indivizi si respectiv cantitatea de resurse la momen-
tul t = 0. Se constata ca acest model descrie relativ bine fenimenul real numai pe intervale
foarte scurte de timp. Din acest motiv au fost propuse alte modele mai ranate si

in acelasi
timp mai realiste care pornesc de la observat ia ca numarul de indivizi la un moment dat nu
poate depasi un anumit prag critic care depinde de resursele din acel moment. Astfel, daca
notam cu h > 0 cantitatea de hrana necesara unui individ pentru a supraviet ui momentului
t, putem presupune ca x si y verica un sistem de forma
(
x
0
(t) = Cx(t)

y(t)
h
x(t)

y
0
(t) = k,
care exprima o legatura mai reasca

intre evolut ia resurselor si cresterea sau descresterea
populat iei.

In unele modele, precum cel propus de Verhulst

in 1845, pentru simplitate se
considera k = 0, ceea ce exprima matematic faptul ca resursele sunt constante

in timp
(y(t) = , t 0), ajung andu-se la o ecuat ie diferent iala de forma
x
0
(t) = Cx(t)(b x(t))
numita ecuat ia logistica si ea este o ecuat ie cu variabile separabile.