Sunteți pe pagina 1din 2

Legenda ghiocelului dup Eugen Jianu Fiecare floare din cele care exist are ceva cu care s ne bucure.

- Eu, a ntrebat ghiocelul, aa mic i slab cum sunt, ce bucurie pot face omului? Dar, iat, Iarna este n puterile ei. Peste tot e doar omt. ntr-o zi, mic, alb i plpnd, ghiocelul ii sun vesel clopoelul. - Cine ndrznete s mi se mpotriveasc? ntreb baba Iarn, scuturndui cojoacele de nea i de ururi. Se uit mprejur i zri ghiocelul. - Tu erai? Am s te nghe la noapte! exclam Iarna. - Nu v mniai, baba Iarn i mo Omt. Soarele mi-a trimis veste s m art, rspunse ghiocelul. Dar peste noapte, baba Iarn i mo Omt au chemat gerul n ajutor. A suflat i mo Criv. - Unde eti, ghiocelule? N-ai ngheat? Mai cutezi s mi te mpotriveti? - Drept s v spun, mi-a fost tare frig. Ba era s m smulg vntul. Mam pitit dup un bulgre de zpad. Dac i la noapte va fi tot att de frig, am s mor ngheat, spuse cu tristee ghiocelul. Soarele, auzind vorbele duioase ale ghiocelului, i trimise n ajutor raze calde. Dis de dimineaa, de sub plapuma de nea, au aprut o mulime de ghiocei. - Baba Iarn, mo Omt, hai s ne jucm de-a prinselea! strigau veseli ghioceii. Aa s-a dovedit ghiocelul mai tare dect Iarna, artnd c el este vestitorul primverii.

GHIOCELUL A iesit un ghiocel Sus pe deal cat un pitic Mic sfios si frumusel Ca un fir de borangic. Scuturandu-si barba alba El priveste bucuros Mult am stat eu sub zapada Astazi sunt iarasi voios. Asteptand ca primavara Sa soseasca cu alai Se-aseza pe-o frunza verde Ca un mandru fiu de crai