Aritmetica.

1 Mult imea numerelor naturale

Calitatea unei propozit ii matematice de a adevarat a (sau falsa) se demonstreaz a
(numim atunci propozit ia respectiva teorema, lem a, propozit ie, corolar, etc) sau este
acceptat a ca atare (n acest caz propozit ia respectiva se numeste axioma). De mici
stim ca 1 + 1 = 2 este o propozit ie matematica adevarat a. Poate demonstrat a
aceast a propozit ie sau trebuie s a o consideram ca pe o axioma? Alte c ateva propozit ii
matematice adevarate cu referint a la numerele naturale: propriet at ile adunarii,
respectiv nmult irii numerelor naturale, induct ia matematica. Putem demonstra
aceste propozit ii?

In cadrul acestui curs vom ncerca sa r aspundem la aceste ntreb ari. Pentru
aceasta este necesar a o introducere riguroasa, axiomatica a not iunii de num ar nat-
ural.
Necesitatea si utilitatea introducerii axiomatice a mult imii numerelor naturale
apare evident a abia in secolul XIX. La nceputul secolului XIX, Carl Friedrich Gauss
propune o abordare lozoca numerelor, consider and ca numerele sunt concepte dis-
tincte de spat iu si timp, n sensul ca sunt o creat ie pur a a mint ii umane.

In 1858,
Julius Wilhelm Richard Dedekind propune o metod a de construct ie a numerelor
reale plec and de la cele rat ionale, metod a cunoscuta astazi ca metoda taieturilor a
lui Dedekind. Numerele rat ionale la randul lor pot construite plecand de la cele
ntregi, iar acestea folosind numerele naturale.

In acest mod ajungem la ntreb ari
precum: ce este un numar natural? cum poate introdusa mult imea numerelor
naturale?

In 1860, Hermann Grassmann evident iaz a rolul not iunii de succesor si
a induct iei n introducerea not iunii de numar natural si n demonstrarea unor pro-
priet at i ale acestora.

In 1888, Richard Dedekind propune o colect ie de axiome pen-
tru numerele naturale, iar n 1889 Giuseppe Peano publica o versiune mai riguroas a
acestor axiome n Arithmetices principia, nova methodo exposita.
1

In cadrul acestui curs vom introduce not iune de numar natural cu ajutorul sis-
temului axiomatic al lui Peano (cunscut si ca Peano-Dedekind). Pentru acest sistem
axiomatic not iunile primare sunt: not iunea de num ar natural (un element al unei
mult imi N) si num arul natural zero (un element xat al mult imii N) iar relat ia pri-
mar a este cea de succesor.

In continuare presupunem cunoscute elemente de teoria
mult imilor, not iunile de funct ie, funct ie injectiv a, surjectiv a, bijectiva.
Fie N o mult ime nevida, 0 N un element xat al s au si o funct ie : N N,
pentru care sunt satisf acute urmatoarele axiome (Axiomele lui Peano):
P1: 0 / (N) (0 nu este succesorul unui numar natural);
P2: este aplicat ie injectiv a (la elemente distincte ale mult imii N corespund suc-
cesori distinct i);
P3: (Axioma induct iei) dac a M N astfel nc at 0 M si m M = (m) M
atunci M = N.
Convenim sa numim tripleta (N, 0, ) un sistem Peano.

In acest context, N se
numeste mult ime a numerelor naturale, elementul xat 0 N se numeste elementul
zero (sau nul), iar funct ia se numeste funct ie de succesiune.
Principiul I al induct iei matematice. (PI) Fie P(n) o propozit ie ce poate
asociata cu orice numar natural n. Daca P(0) este adevarata si pentru un numar
natural arbitrar m avem ca P(m) adevarata implica P((m)) adevarata, atunci
P(n) este adevarata pentru orice numar natural n.
PI al induct iei matematice este o consecint a imediata a axiomei induct iei matem-
atice (P3).
Propozit ia 1 Fie (N, 0, ) un sistem Peano. Orice numar natural nenul este suc-
cesorul unui numar natural.
Demonstrat ie. Not am M := {0} (N). Vom demonstra, folosind axioma
induct ie, P3, c a M = N. Avem c a 0 M. Pentru m M, m = 0 se obt ine
c a m (N) N.

In consecint a (m) (N) M. Conform P3 se obt ine M = N
si deci orice num ar natural nenul este succesorul unui num ar natural.

In continuare demonstram c a oricare dou a sisteme Peano sunt echivalente, ceea

ce implica unicitatea (modulo aceasta echivalent a) mult imii numerelor naturale.
Teorema 1 (Teorema recursiei) Fie (N, 0, ) un sistem Peano. Pentru orice tripleta
(A, , ), exista o unica funct ie f : N A astfel ncat f(0) = si urmatoarea di-
agrama este comutativa:
N

N
f f
A

A
(1)
2
Demonstrat ie. Existent a funct iei f: Vom construi funct ia f ca ind o relat ie
particular a, deci o submult ime a produsului cartezian N A. Pentru aceasta vom
considera o familie F de submult imi ale produsuli cartezian N A care satisfac
cerint ele teoremei. Funct ia f c autata va un element minimal al lui F. Consider am
F = {U N A, (0, ) U si (n, a) U = ((n), (a)) U}.
Deoarece NA F se obt ine ca familia F este nevid a.

In plus, pentru orice familie
{U
i
, i I}, U
i
F, i I implic a
iI
U
i
F. Vom nota f =
UF
U si deci f F.
Vom ar ata mai nt ai c a f este funct ie, ceea ce nseamn a c a satisface urmatoarele
dou a condit ii:
i) n N, a A astfel nc at (n, a) f;
ii) daca (n, a) f si (n, a

) f atunci a = a

.
Vom demonstra condit ia i) folosind axioma induct iei. Vom nota
M = {n N, a A, a.i.(n, a) f}.
Deoarece f F avem c a (0, ) f si deci 0 M.

In plus pentru n M avem
c a exista a A, astfel ncat (n, a) f. Folosind din nou condit ia f F se obt ine
((n), (a)) f si deci (n) M. Folosind axioma induct iei rezult a c a M = N.
Vom demonstra condit ia ii) folosind din nou axioma induct iei. Vom nota
M

= {n N, (n, a) f si (n, a

) f = a = a

}.
Prin reducere la absurd presupunem c a 0 / M

. Cum (0, ) f obt inem ca

a = a.. (0, a) f. Consider am f
1
= f \ {(0, a)}, deci f
1
f, f
1
= f. Ar atam
acum c a f
1
F. Deoarece (0, ) f si = a rezult a (0, ) f
1
.

In plus pentru
(n, b) f
1
f, deoarece (n) = 0, se obt ine ((n), (b)) f
1
.

In consecint a f
1
F,
ceea ce contrazice minimalitatea lui f. Am demonstrat astfel c a (0, ) f cu unic,
ceea ce nseamn a c a 0 M

.
Fie n M

, deci exist a un unic b A a.. (n, b) f. Obt inem mai nt ai ca

((n), (b)) f. Prin reducere la absurd vom presupune c a (n) / M

. Exista
deci c = (b) a.. ((n), c) f. Vom considera f
2
= f \ {((n), c)}, deci f
2
f,
f
2
= f. Arat am acum ca f
2
F. Deoarece (0, ) f si (n) = 0 rezult a (0, ) f
2
.
Fie acum (m, s) f
2
f, de unde rezulta ca ((m), (s)) f. Avem doua
posibilit at i. Daca (m) = (n), se obt ine ca m = n si deci ((m), (s)) f
2
. Dac a
(m) = (n) atunci m = n, adic a (m, s) = (n, s) f si din unicitatea lui b avem s =
b. Prin urmare ((m), (s)) = ((n), (b) = ((n), c) si deci ((m), (s)) f
2
.

In
consecint a f
2
F, ceea ce contrazice minimalitatea lui f. Prin urmare presupunerea
3
f acuta este fals a si deci (n) M

. Folosind axioma induct iei matematice se obt ine

M

= N si n acest mod am demonstrat c a f este o funct ie.

Folosind notat iile uzuale pentru funct ii, condit ia (0, ) f se scrie f(0) = , iar
condit ia (n, a) f = ((n), (a)) f se scrie f((n)) = (f(n)) si deci diagrama
(1) este comutativa. Aceasta inseamn a c a funct ia f satisface condit iile Teoremei.
Unicitatea funct ie f: Fie g : N A astfel ncat g(0) = si diagrama (1) este
comutativ a. Vom nota M = {n N, f(n) = g(n)}. Prin denit ie 0 M. Dac a m
M atunci f(m) = g(m) ceea ce implic a (f(m)) = (g(m)). Din comutativitatea
diagramei (1) pentru ambele funct ii f si g avem f((m)) = g((m)) si deci (m)
M. Conform cu P3 obt inem M = N ceea ce implic a g = f.
Teorema 2 Fie (N, 0, ) un sistem Peano. Pentru orice sistem Peano (A, , ),
exista o unica biject ie f : N A astfel ncat f(0) = si diagrama (1) este
comutativa.
Demonstrat ie. Existent a si unicitatea funct iei f a fost demonstrat an Teorema
recursiei. Vom demonstra acum bijectivitatea acestei funct ii. Demontr am mai ntai
surjectivitatea. Not am B := {a A, n N a.i. a = f(n)}. Deoarece f(0) =
avem c a B. Pentru a B exist a n N astfel ncat a = f(n). Obt inem c a
(a) = (f(n)) = f((n)) ceea ce nseamna c a (a) B. Conform P3, pentru
sistemul (A, , ), obt inem B = A ceea ce nseamn a c a f este surjectiva.
Pentru a demonstra injectivitatea funct iei f vom nota B = {a A, unic n
N a.i. a = f(n)}. Mai nt ai arat am c a B. Stim c a = f(0). Prin reducere la
absurd presupunem ca exista n = 0, n N astfel nc at = f(n). Deoarece n = 0,
conform Propozit iei 1, m N astfel nc at n = (m) si deci = f((m)) = (f(m))
ceea ce contrazice P1 pentru sistemul (A, , ).
Consider am a B ceea censeamn a c a exista un unic n N astfel nc at a = f(n).
Se obt ine imediat ca (a) = (f(n)) = f((n)). Vrem s a demostr am c a (a) B,
ceea ce se reduce la a ar ata unicitatea lui (n). Fie u N astfel ca (a) = f(u). Dac a
u = 0 atunci (a) = f(0) = si se contrazice P1.

In consecint a u = 0 si conform
Propozit iei (1), u = (m). Avem deci (a) = f((m) = (f(m)) = (f(n)) si
folosind injectivitatea aplicat iei se obt ine a = f(m) = f(n). Folosind unicitatea
lui n astfel nc at a = f(n) se obt ine m = n si (n) = (m) = u, deci (n) este unic
cu proprietatea (a) = f((n)).
Observat ie. Teorema precedenta arm a c a orice doua sisteme Peano sunt
echivalente modulo o biject ie.

In consecint a, p ana la o biject ie, mult imea numerelor
naturale este unica.
Pentru un sistem Peano (N, 0, ) vom nota 1 = (0), 2 = (1), 3 = (2), ..., ceea
ce nseamna ca putem scrie N = {0, 1, 2, 3, 4, ...}. Pentru moment 2 este un simbol
pentru a desemna succesorul lui 1, care la randul s a este succesorul lui 0, num arul
4
natural xat init ial. Vom ar ata (demonstra) c a putem deni o operat ie + pe N, fat a
de care are loc 1 + 1 = 2.
Vom nota N

:= N\{0} = (N) mult imea numerelor naturale nenule.

Exercit iul 1 Sa se demonstreze ca daca A este o mult ime nita si f : A A
este o funct ie, atunci urmatoarele armat ii sunt echivalente:
1) f este injectiva;
2) f este surjectiva;
3) f este bijectiva.
Propozit ia 2 Daca (N, 0, ) este un sistem Peano, atunci N este o mult ime innita.
Demonstrat ie. S a presupunem prin reducere la absurd ca mult imea numerelor nat-
urale este nit a. Deoarece funct ia : N N este injectiva, conform Exercit iului
1 se obt ine c a este surjectiva, ceea ce contrazice P1: 0 / (N).
Exercit iul 2 Fie (N, 0, ) un sistem Peano si m N un element xat. Notam
N
m
= {n N, k N, n = (
. .
k ori
)(m)} = {m, (m),
2
(m) = ( )(m), ....}
si
m
restrict ia aplicat iei la submult imea N
m
N. Sa se demonstreze ca (N
m
, m,
m
)
este un sistem Peano.
Observat ie. Principiul I al induct iei matematice poate reformulat corespunzator
sistemului Peano (N
m
, m,
m
). Fie P(n) o propozit ie matematic a ce poate asociata
cu orice element n N
m
. Daca P(m) este adev arat a si daca pentru k N
m
avem
P(k) adevarat a implica P((k)) adevarat a atunci P(n) este adev arat a pentru orice
n N
m
.
2 Operat ii binare pe N
2.1 Operat ia de adunare a numerelor naturale
Teorema 3 Consideram (N, 0, ) un sistem Peano. Exista o unica lege de compozit ie
: N N N (pentru care vom folosi notat ia (m, n) =: m + n) care satisface
urmatoarele axiome:
A1: (m, 0) = m (m + 0 = m), m N;
5
A2: (m, (n)) = ((m, n)) (m + (n) = (m + n)), m, n N.
Demonstrat ie. Existent a: Pentru m N xat, consider am tripleta (N, m, ).
Conform Teoremei Recursiei, exist a o unic a funct ie
m
: N N astfel ncat

m
(0) = m si urm atoarea diagram a este comutativ a:
N

N

m

m
N

N
(2)
Comutativitatea diagramei (2) este echivalent a cu
m
((n)) = (
m
(n)). Funct ia

m
este translat ia cu m unit at i, sau compunerea succesiv a a lui de m ori.
Denim (m, n) =
m
(n) =: m+n. Axiomele A1 si A2 sunt satisfacute datorita
propriet at ilor lui
m
.
Unicitatea: Presupunem c a, pe lang a aplicat ia denit a anterior, mai avem o
aplicat ie : NN N pentru care axiomele A1 si A2 sunt satisf acute: (m, 0) =
m si (m, (n)) = ( (m, n)). Pentru m N xat, denim
m
: N N,

m
(n) = (m, n). Avem c a
m
(0) = m si
m
=
m
. Din unicitatea lui
m
se obt ine
m
=
m
, m N si deci (m, n) = (m, n).
Observat ie. Folosind notat iile si propriet at ile anterioare, avem n+1 = n+(0) =
(n + 0) = (n). Pentru n = 1 obt inem o demonstrat ie a propozit iei matematice
1 + 1 = (1) = 2.
Exercit iul 3 Demonstrat i urmatoarele proprietat i ale adunarii:
A3: 0 + n = n, n N;
A4: (m) + n = (m + n) = m + (n), m, n N;
A5: asociativitate: (m + n) + p = m + (n + p), m, n, p N;
A6: comutativitate: m + n = n + m, m, n N;
A7: reducere: n + p = m + p = n = m, p + n = p + m = n = m.
A8: n + m = 0 = n = 0 si m = 0;
A8: n + m = 1 = (n = 0 si m = 1) sau (n = 1 si m = 0).
Pentru A7: prin reducere la absurd presupunem c a n = 0 sau m = 0. Dac a n = 0
atunci exista u N astfel nc at n = (u). Avem 0 = m + n = (u) + n = (u + n)
ceea ce contrazice P1.
6
Exercit iul 4 Pentru un sistem Peano (N, 0, ) si m N

consideram operat ia de
adunare
m
(n) = m + n denita conform Teoremei 3. Notam
mN = {n N, k N, n = (
m

m
. .
k ori
)(0)} = {0, m, m + m, m + (m + m), ...}.
Sa se demonstreze ca daca m = 0 atunci (mN, 0,
m
) este un sistem Peano.
Observat ie. Conform proprietat ilor A5, A1, A3, A6 obt inem c a (N, +) este un
monoid comutativ, al c arui element neutru este 0.
2.2 Operat ia de nmult ire a numerelor naturale
Teorema 4 Consideram (N, 0, ) un sistem Peano. Exista o unica lege de compozit ie
: NN N, pentru care vom folosi notat ia (m, n) =: m n si pe care o numim
nmult irea numerelor naturale, care satisface urmatoarele axiome:
M1: (m, 0) = 0 sau (m 0 = 0), m N;
M2: (m, (n)) = (m, n) + m sau (m (n) = m n + m), m, n N.
Demonstrat ie. Demonstrat ia este aseman atoare cu cea a Teoremei 3. Fie sistemul
Peano (N, 0, ) si pentru m N xat consideram tripleta (mN, 0,
m
). Conform
Teoremei Recursiei, exista o funct ie unic a
m
: N mN pentru care
m
(0) = 0 si
urm atoarea diagrama este comutativa:
N

N

m

m
mN

m
mN
(3)
Operat ia de nmult ire se deneste astfel: : NN N, mn := (m, n) =
m
(n).
Proprietatea M2 este echivalent a cu comutativitatea diagramei (3).
Exercit iul 5 Demonstrat i urmatoarele proprietat i ale nmult irii:
M3: 0 n = 0, n N;
M4: (m) n = m n + n, m, n N;
M5: asociativitate: (m n) p = m (n p), m, n, p N;
M6: element neutru: m 1 = 1 m = m, m N;
7
M7: comutativitate: m n = n m, m, n N;
M8: simplicare: n p = m p (p = 0) = n = m, p n = p m (p = 0) = n = m;
M9: distributivitate: n (m+p) = n m+n p, (m+n) p = m p+n p, m, n, p N.
Propozit ia 3 Urmatoarele proprietat i sunt adevarate.
M10: Daca n m = 0 atunci n = 0 sau m = 0.
M11: Daca n m = 1 atunci n = 1 si m = 1.
Demonstrat ie. M10: Prin reducere la absurd presupunem n = 0 si m = 0. Exista
deci u, v N astfel ncat m = (u), n = (v). Atunci 0 = m n = (u) (v) =
u (v) + (v) = u v + u + (v) = (uv + u + v), ceea ce contrazice P1.
M11: Deoarece mn = 1 = 0 obt inem n = 0 si m = 0. Exista deci u, v N
astfel nc at m = (u), n = (v). Atunci 1 = (0) = mn = (uv + u + v). Folosind
injectivitatea funct iei avem uv + u + v = 0. Folosind Propozit ia ?? rezult a c a
u = v = 0 si deci m = n = 1.
3 Relat ia de ordine pe N
Denit ia 1 Pentru doua numere naturale m, n N spunem ca:
1: m precede n, sau ca m este mai mic decat n, si scriem m < n, daca u N,
u = 0 astfel ncat m+u = n; mai scriu n > m si citesc n este mai mare decat
m;
2: m precede sau este egal cu n, sau ca m este mai mic sau egal decat n, si scriem
m n, daca u N astfel ncat m + u = n; mai scriu n m si citesc n este
mai mare sau egal decat m.
Urm atoarele proprietat i se obt in imediat din denit ia precedent a:
1) n N avem: n 0 si (n) > n; n plus n N

dac a si numai dac a n > 0.

2) m < n dac a si numai dac a (m) n.
Exercit iul 6 Demonstrat i urmatoarele proprietat i ale relat iei de ordine pe mult imea
numerelor naturale.
O1: relat ia < este tranzitiva;
8
O2: relat ia este o relat ie de ordine pe N: este reexiva, antisimetrica si tranz-
itiva.
O3: compatibilitatea cu adunarea: m < n daca si numai daca pentru p N avem
m + p < n + p;
O4: compatibilitatea cu nmult irea: m < n daca si numai daca pentru p N,
p = 0 avem m p < n p;
O5: (Proprietatea lui Arhimede) n N

, m N t N astfel ncat m < n t.

Principiul II al induct iei matematice. (PII) Fie P(n) o propozit ie ce poate
asociata cu orice numar natural. Daca P(0) este adevarata si pentru un numar
natural arbitrar m avem P(r) adevarata pentru orice r < m implica P(m) adevarata,
atunci P(n) este adevarata pentru orice numar natural n.
Teorema 5 (Principiul trihotomiei, PT) Pentru doua numere naturale m si n una
si numai una din urmatoarele relat ii are loc: m < n, m = n sau m > n.
Demonstrat ie. Se demonstreaza mai nt ai, prin reducere la absurd, c a nu pot avea
loc simultan doua dintre aceste relat ii. Demonstram apoi ca are loc cel put in una
dintre aceste relat ii. Fix am m N si demonstr am, prin induct ie dup a n, c a n N
are loc una din urmatoarele relat ii: m < n, m = n sau m > n.
Observat ie. Folosind principiul trihotomiei se obt ine c a pentru orice dou a numere
naturale m si n una din urmatoarele relat ii are loc: m n sau n m. Aceasta
nseamn a ca relat ia este o relat ie de ordine totala pe N, cu alte cuvinte (N, )
este total ordonat a.
Teorema 6 (Principiul bunei ordonari, PBO) (N, ) este o mult ime bine ordonata.
Aceasta nseamna ca orice submult ime nevida a mult imii numerelor naturale admite
un prim element: A N, A = , a A astfel ncat a x, x A.
Demonstrat ie. Vom nota cu M = {n N, n x, x A}, mult imea minorant ilor
mult imii A. Avem c a 0 M. Dac a pentru orice numar natural n din M am obt ine
c a (n) M atunci conform axiomei induct iei am avea c a M = N. Nu este ns a
posibil sa avem M = N deoarece pentru un element xat x A avem c a x < (x)
si deci (x) / M.
Exist a deci a M astfel nc at (a) / M.

In continuare trebuie demonstrat ca
a A, ceea ce va nsemna ca a cel mai mic element al mult imii A. Demonstrat ia
se face prin reducere la absurd. Presupunem c a a / A ceea ce nseamn a ca a < x,
9
x A de unde se obt ine (a) x, x A. Aceasta nseamn a c a (a) M ceea
ce contrazice alegerea lui a.
Oberv am c a n demostrat ie s-a folosit pricipiul I al induct iei matemtice. Cu alte
cuvinte am demostrat c a PI = PBO. Vom demonstra imediat ca aceste dou a
principii sunt de fapt echivalente.
Lema 1 Orice sir descrescator de numere naturale cont ine un numar nit de ter-
meni distinct i.
Demonstrat ie. Fie : N N un sir descresc ator de numere naturale. Not am
A = {(n), n N}. Deoarece A = conform PBO exista un cel mai mic element a
A. Dac a a = (m) atunci (m) (n), n N. Deoarece sirul este descrescator
atunci n m avem (n) (m) = a. Se obt ine ca pentru n m avem
(n) = (m) = a. Aceasta nseamna c a sirul dat cont ine cel mult m + 1 termeni
distinct i, (0), (1), ..., (m).
Teorema 7 Orice mult ime de numere naturale nevida si marginita admite un ultim
element.
Demonstrat ie. Fie M N o mult ime nevida si marginita. Aceasta nseamn a c a:
b N astfel nc at x b, x M. Consider am mult imea M

= {y N, x
y, x M}. Deoarece mult imea M

este nevida (b M

), conform PBO obt inem

c a M

are un prim element a. Este imediat c a a M si x a, x M, ceea ce

nseamn a c a a este ultim element pentru M.
Teorema 8 (Echivalent a principiilor induct iei matematice cu principiul bunei or-
donari) Principiile I si II ale induct iei matematice sunt echivalente cu principiul
bunei ordonari.
Demonstrat ie. Se demonstreaz a PI = PBO = PII = PI. Implicat ia
PI = PBO a fost f acut a n cadrul demonstrat iei PBO.
Vom demonstra implicat ia PBO = PII. Consideram P(n) o propozit ie
matematic a ce poate asociat a unui numar natural oarecare n astfel nc at:
1) P(0) este adev arat a;
2) daca P(r) este adev arat a pentru orice r < m atunci P(m) este adev arat a.
Trebuie s a demonstr am c a P(n) este adevarat a n N. Pentru aceasta vom nota
A = {n N, P(n) nu este adevarata} si demonstram ca A = . Prin reducere la
absurd presupunem ca A = . Conform PBO exist a un cel mai mic element a A,
10
ceea ce nseamn a c a a A, a x, x A. Pentru l < a avem l / A si deci P(l)
este adev arat a. Conform ipotezei obt inem P(a) adev arat a si deci a / A ceea ce este
fals.
Pentru a ncheia demonstrat ia teoremei ram ane s a demonstram PII = PI
(exercit iu).
4 Sisteme de numerat ie
Teorema 9 (Teorema mpart irii cu rest - TIR) Pentru orice doua numere naturale
a si b, b = 0, exista si sunt unice numerele naturale q si r astfel ncat a = bq + r,
cu r < b.
Demonstrat ie. Existent a: Pentru b N, b = 0, xat, demonstr am prin induct ie
matematic a dupa a N.
Dac a a = 0, atunci q = 0, r = 0 < b, a = 0 = b 0 +0. Presupunem c a q, r N,
r < b astfel nc at a = b q + r. Atunci (a) = b q + (r). Dac a (r) < b atunci
r

= (r) si q

= q. Dac a (r) = b atunci (a) = b q + b = b (q). Consideram

q

= (q) si r

= 0 < b.
Unicitatea: Presupunem c a avem a = b q + r si a = b q

+ r

. Daca presupunem
q < q

atunci u = 0 astfel nc at q

= q +u, de unde obt inem b (q +u)+r

= b q +r.
Reduc and termenii asemenea r = b u + r

b ceea ce este fals. Aseman ator se

obt ine c a nu putem avea q

< q si deci q = q

ceea ce antreneaza imediat r = r

.
Exercit iul 7 Fie numerele naturale a si b, b = 0. Notam M
a,b
= {y N, x
N a.i. y + bx = a}. Sa se demonstreze ca M
a,b
= si ca r = minM
a,b
este restul
mpart irii lui a la b.
Teorema 10 (Algoritmul de scriere a unui numar natural ntr-o baza) Fie u N,
u > 1. Pentru orice numar natural nenul a, exista si sunt unice: numarul natural n,
n numere naturale nenule q
0
, q
1
, ..., q
n1
, si n+1 numere naturale a
0
, a
1
, ..., a
n1
, a
n
cu a
i
< u, i {0, 1, ..., n}, a
n
= 0 astfel ncat
a = u q
0
+ a
0
, a
0
< u;
q
0
= u q
1
+ a
1
, a
1
< u;
;
q
n2
= u q
n1
+ a
n1
, a
n1
< u;
q
n1
= a
n
, 1 a
n
< u.
Demonstrat ie. Algoritmul consta n mp art iri succesive ale num arului dat si
c aturilor obt inute la u p ana obt inem un cat mai mic dec at u.
11
Dac a a < u, atunci n = 0 si a
0
= a. Dac a a u, conform teoremei mpart irii cu
rest a = uq
0
+ a
0
, a
0
< u, q
0
1.

In plus avem a = uq
0
+ a
0
uq
0
> q
0
. Aplic am
procedeul lui q
0
si obt inem: q
0
= uq
1
+ a
1
, a
1
< u, q
1
1, a > q
0
> q
1
. Vom nota
A = {a, q
0
, q
1
, ... | q
i
= 0}. Deoarece A = , conform PBO, q
n1
prim element al
mult imii A. Cum q
n
< q
n1
obt inemn mod necesar q
n
= 0 si q
n1
= uq
n
+a
n
= a
n
,
cu a
n
< u. Deoarece q
n1
= 0 obt inem q
n1
1 si deci 1 a
n
< u.
Teorema 11 (Scrierea unui numar natural ntr-o baza) Fie u N, u > 1 si a N

.
Atunci exista si sunt unice numerele naturale: n, a
0
, a
1
, ..., a
n
; a
i
< u, i = 0, n,
a
n
1, astfel ncat a = a
n
u
n
+a
n1
u
n1
+ +a
1
u+a
0
. Numarul u se numeste
baza sistemului de numerat ie, numerele a
0
, a
1
, ..., a
n
se numesc cifrele numarului a
n baza u, pentru care folosim scrierea a = a
n
a
n1
a
1
a
0
(u)
.
Demonstrat ie. Existent a scrierii: Conform Teoremei 10 avem:
a = u q
0
+ a
0
, a
0
< u;
u | q
0
= u q
1
+ a
1
, a
1
< u;
;
u
n1
| q
n2
= u q
n1
+ a
n1
, a
n1
< u;
u
n
| q
n1
= a
n
, 1 a
n
< u.
Adun and termen cu termen si efectu and reducerile obt inem a = a
n
u
n
+a
n1
u
n1
+
+ a
1
u + a
0
.
Unicitatea scrierii: Vom demonstra, mai nt ai, prin induct ie c a P(n) : a
n
u
n
+
a
n1
u
n1
+ + a
1
u + a
0
< u
n+1
este adevarat a n N, cu a
i
< u, i = 0, n.
Pentru n = 0, P(0) : a
0
< u este adevarat a. Presupunem P(n) adevarat a.
Atunci
P(n+1) :
n+1

i=0
a
i
u
i
= a
n+1
u
n+1
+
n

i=0
a
i
u
i
< a
n+1
u
n+1
+u
n+1
= (a
n+1
+1)u
n+1
u
n+2
.
Pentru ultima egalitate am folosit c a a
n+1
< u implic a a
n+1
+1 u. Conform PI al
induct iei matematice se obt ine c a P(n) este adev arat a pentru n N.
Presupunem ca pentru num arul a mai avem o scriere a =

m
j=0
c
j
u
j
, c
j
< u, 1
c
m
< u. Demonstr am mai nt ai c a n = m. Prin reducere la absurd sa presupunem
c a n < m. Aceasta implica n + 1 m si conform rezultatului demonstrat anterior
avem:
a =
n

i=0
a
i
u
i
< u
n+1
u
m

j=0
c
j
u
j
= a
ceea ce este fals.

In mod aseman ator se arat a c a nu putem avea m < n. Conform
principiului trihotomiei obt inem n = m.
12
Demonstr am acum, prin induct ie, ca propozit ia:
P(n) :
n

i=0
a
i
u
i
=
n

i=0
c
i
u
i
= a
i
= b
i
, i = 1, n
este adev arat a pentru orice n N. Pentru n = 0 se obt ine a
0
= b
0
si deci P(0) este
adev arata.
Presupunem ca P(n) este adevarata pentru un numar natural n. Folosind faptul
c a a
0
< u, c
0
< u si unicitatea scrierii pentru Teorema mpart irii cu rest, din
egalitatea a
0
+ u(a
1
+ a
2
u + a
n+1
u
n
) = c
0
+ u(c
1
+ c
2
u + + c
n+1
u
n
) se obt ine:
a
0
= c
0
si a
1
+a
2
u+ a
n+1
u
n
= c
1
+c
2
u+ +c
n+1
u
n
. Folosind ipoteza inductiva,
din ultima egalitate se obt ine: a
1
= c
1
, ..., a
n+1
= c
n+1
si deci P(n + 1) este
adev arata. Folosind principiul ntai al induct iei matematice se obt ine c a P(n) este
adev arata n N.
Teorema 12 (Relat ia de ordine pentru doua numere scrise ntr-o baza) Fie a =
a
n
a
n1
a
1
a
0
(u)
si b = b
m
b
m1
b
1
b
0
(u)
. Atunci a < b daca si numai daca:
sau n < m (b are mai multe cifre decat a)
sau n = m si k {0, 1, 2, ..., n} astfel ncat a
n
= b
n
, ..., a
k+1
= b
k+1
, a
k
< b
k
.
Demonstrat ie. Vom demonstra doar implicat ie reciproca. Dac a n < m atunci
n + 1 m si deci u
n+1
u
m
. Acestea implic a a =

n
i=0
a
i
u
i
< u
n+1
u
m
<

m
j=0
b
j
u
j
= b, ceea ce nseamna c a a < b.
S a presupunem c a n = m si k {0, 1, ..., n} astfel nc at a
j
= b
j
pentru j
{n, ..., k + 1} si a
k
< b
k
. Se obt ine atunci a
k
+ 1 b
k
si deci
a
0
+a
1
u+ +a
k1
u
k1
+a
k
u
k
< (1+a
k
)u
k
b
k
u
k
b
0
+b
1
u+ +b
k1
u
k1
+b
k
u
k
.
Adun and ambilor membri ai inegalit at ii precedente a
k+1
u
k+1
+ +a
n
u
n
= b
k+1
u
k+1
+
b
n
u
n
se obt ine a < b.
Justicat i implicat ia direct a.
5 Relat ia de divizibilitate pe N
Denit ia 2 Date doua numere naturale a si b, spunem ca a divide b daca exista
numarul natural c astfel ncat b = a c.
Dac a a divide b vom nota a | b sau b
.
.
. a, mai citesc a este divizor al lui b, b se
divide la a sau ca b este multiplu de a. Daca a = 0 si a | b avem c a restul mp art irii
lui b la a este zero.
Propriet at i imediate ale relat iei de divizibilitate:
13
D1: 0 | b b = 0; a | 0, a N;
D2: 1 | b si b | b, b N

; b | 1 b = 1; b N

, b = 1 admite cel put in doi

divizori;
D3: relat ia de divizibilitate este o relat ie de ordine (part ial a) pe N:
reexiv a: a | a, a N;
antisimetric a: a | b si b | a = a = b;
tranzitiv a: a | b si b | c = a | c;
nu este totala: a, b N astfel nc at a | b si b | a.
D4: a | b = a b, relat ia de divizibilitate este compatibil a cu relat ia de ordine;
D5: a | b si a | c = a | b x + c y, x, y N, relat ia de divizibilitate este
compatibil a cu operat iile de adunare si nmult ire;
D6: a | b + c si a | b = a | c.
Demonstrat ie. Vom demonstra doar ultima proprietate pentru cazul a = 0.
Deoarece:
a | b + c = u N astfel nc at b + c = au
a | b = v N astfel nc at c = av.

In mod evident avem b + c b deci au av, a = 0, de unde obt inem u v.

In
consecint a w N astfel nc at u = v +w. Avem b +c = au = a(v +w) = av +aw =
av + c. Din ultima egalitate, dup a reducere, se obt ine c = aw cee ce nseamn a c a
a | c.
Denit ia 3 1) Un numar natural p se numeste indecompozabil (sau ireductibil)
daca p = 0, p = 1 si singurii sai divizori sunt 1 si p;
2) Un numar natural se numeste compus (decompozabil sau reductibil) daca ad-
mite mai mult de doi divizori;
3) Un numar natural p, p = 0 si p = 1, se numeste prim daca p | a b implica
p | a sau p | b.
Propozit ia 4 Fie a > 1 un numar natural.
1) Daca a este decompozabil atunci exista b, c N cu 1 < b, c < a astfel ncat
a = b c.
14
2) Numarul natural a admite un divizor indecompozabil.
Demonstrat ie. 1) Fie a > 1 un num ar natural compus. Aceastanseamn a, conform
denit iei, c a exist a b / {1, a} astfel ncat b | a, de unde rezult a 1 < b < a. Exista
deci c N astfel nc at a = bc. Se obt ine imediat c a c / {1, a} si deci 1 < c < a.
2) Pentru numarul natural a > 1 not am M = {q N, q > 1, q | a}, mult imea
divizorilor lui a. Deoarece a M avem ca M = si conform PBO, mult imea M
are un cel mai mic element b. Aratam c a b este indecompozabil. Prin reducere la
absurd presupunem ca b ar decompozabil. Conform primei p art i exist a numarul
natural c, 1 < c < b astfel nc at c | b. Deoarece b | a se obt ine ca c | a si cum c < b
se contrazice minimalitatea lui b.
Teorema 13 Fie p un numar natural, p > 1. Urmatoarele armat ii sunt echiva-
lente:
1) p este numar prim;
2) p este numar indecompozabil.
Demonstrat ie. 1) = 2) Fie p un num ar prim despre care presupunem prin
reducere la absurd c a este decompozabil. Exist a deci numerele naturale a si b cu
1 < a, b < p astfel nc at p = a b. Aceasta nseamn a c a p | a b si cum p este prim
obt inem p | a sau p | b. Dar p = a b si deci a | p si b | p, de unde obt inem p = a sau
p = b, ceea ce contrazice faptul ca a < p si b < p.
2) = 1) Fie p un num ar indecompozabil despre care presupunem prin reducere
la absurd ca nu este prim. Folosind PBO, pot presupune ca p este cel mai mic num ar
cu aceast a proprietate. Deoarece p nu este numar prim obt inem ca a, b N astfel
ncat p | ab, p | a si p | b iar produsul a b este minim cu aceast a proprietate. Vom
demonstra acum c a a < p si b < p. Daca prin reducere la absurd presupunem c a
a > p, conform TIR, a = pq + r, q 1, 0 < r < p. Obt inem ab = pqb + rb de unde
rezult a p | rb, p | b, p | r si rb < ab ceea ce contrazice alegerea perechii (r, b).

In
consecint a 1 < a < p si 1 < b < p.
Deoarece p | ab exist a q > 1 (q = 1 deoarece p indecompozabil) astfel nc at
pq = ab. Deoarece 1 < a < p si 1 < b < p obt inem pq = ab < pp de unde se obt ine
q < p. Fie c un divizor indecompozabil al lui q, c q < p. Avem c | q | ab deci
c | ab, este indecompozabil si cum este mai mic dec at p, din alegerea lui p (cel mai
mic neprim cu proprietat lie pe care le are si q) se obt ine c num ar prim. Deoarece
c | ab rezult a c | a sau c | b.
Presupunem c | a = a = ca
1
. Cum ab = pq obt inem ca
1
b = pcq
1
de unde rezult a
a
1
b = pq
1
, si deci p | a
1
b ceea ce contrazice alegerea perechii (a, b) cu produsul ab
minim (a
1
b < ab).
15

In continuare vom folosi doar not iunea de num ar prim pentru a desemna at at
numerele prime cat si pe cele indecompozabile.
Teorema 14 (Teorema lui Euclid) Exista o innitate de numere prime.
Demonstrat ie. Demonstrat ia 1 (Euclid) Prin reducere la absurd presupunem c a
exist a o mult ime nita de numere prime P = {p
1
, p
2
, ..., p
k
}. Consider am numarul
N = p
1
p
2
p
k
+ 1. Cum N > 1 exist a un numar prim p astfel nc at p | N.
Cum p prim rezult a c a exista i {1, 2, ..., k} astfel nc at p = p
i
. Deoarece p | N si
p | p
1
p
2
p
k
obt inem c a p | 1 ceea ce este fals.
Demonstrat ia 2 Observ am c a n N p prim cu p > n (num arul n! + 1 are un
divizor prim p si n mod necesar p > n). Se obt ine atunci ca pentru orice num ar
prim p exist a p

prim cu p

> p.
Ciurul lui Eratostene: O modalitate simpl a de a obt ine numere prime const a n
a scrie numere naturale succesive si a elimina multiplii numerelor care nu au fost
eliminate anterior: 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, ...
Teorema 15 (Teorema Fundamentala a Aritmeticii) Orice numar natural n > 1
admite o scriere unica, pana la ordinea factorilor, ca produs nit de numere prime.
Demonstrat ie. Existent a scrierii: Not am M = {n N, n > 1, n nu se poate scrie
ca un produs nit de numere indecompozabile}. Dac a prin reducere la absurd pre-
supunem ca M = , conform PBO, exista a un prim element al mult imii M.
Deoarece a nu este prim atunci se poate scrie a = b c, 1 < b, c < a. Rezult a
b, c / M si deci b si c se pot scrie ca un produs nit de factori primi. Aceasta
nseamn a c a a are aceeasi proprietate, ceea ce contrazice a M.
Unicitatea scrierii: Presupunem a = p
1
p
2
p
n
= q
1
q
2
q
m
. Demonstr am
prin induct ie dupa n c a n = m si dup a o eventuala permutare a factorilor p
i
= q
i
.
Pentru n = 1 avem p
1
= q
1
q
2
q
m
. Rezulta p
1
| q
1
q
2
q
m
si deci j
{1, 2, ..., m} astfel nc at p
1
| q
j
. Deoarece q
j
este indecompozabil rezulta p
1
= q
j
si
m = n = 1.
Presupunem proprietatea adev arat a pentru n 1 si consider am p
1
p
2
p
n
=
q
1
q
2
q
m
. Din p
n
| q
1
q
2
q
m
se obt ine p
n
| q
m
(printr-o eventual a renumerotare).
Deoarece q
m
este indecompozabil obt inem p
n
= q
m
si deci p
1
p
2
p
n1
= q
1

q
2
q
m1
. Folosind ipoteza inductiv a avem n 1 = m 1 si dup a o eventuala
renumerotare p
i
= q
i
, i {1, 2, ..., n 1}.
Observat ie.
1) Factorii din descompunerea precedenta pot s a coincida. Vom scrie
a = p

1
1
p

2
2
p

k
k
, p
1
< p
2
< p
k
(descompunerea canonica).
16
2) Fie b = p

1
1
p

2
2
p

k
k
. Atunci a | b dac a si numai daca a = p

1
1
p

2
2
p

k
k
,
cu 0
i

i
, i {1, ..., k}.
Criterii de divizibilitate (pentru numere scrise n baza zece) Fie numarul a =
a
n
a
1
a
0(10)
= a
n
10
n
+ + a
1
10 + a
0
. Atunci num arul a se divide la:
CD1) 2, 5 sau 10 dac a si numai dac a ultima cifr a, a
0
, are aceast a proprietate;
CD2) 2
m
, 5
m
sau 10
m
dac a si numai dac a num arul format cu ultimele m cifre,
a
m1
a
1
a
0
, are aceast a proprietate, m 1;
CD3) 3 sau 9 dac a si numai dac a suma cifrelor,

n
i=0
a
i
, are aceast a proprietate.
Deoarece
a = a
n
(9 + 1)
n
+ + a
1
(9 + 1) + a
0
= 9 m +
n

i=0
a
i
atunci 3(9) | a 3(9) |

n
i=0
a
i
.
CD4) 11 dac a si numai dac a 11 |

n
i=0
(1)
i
a
i
. Deoarece
a = a
n
(11 1)
n
+ + a
1
(11 1) + a
0
= 11 m +
n

i=0
(1)
i
a
i
atunci 11 | a 11 |

n
i=0
(1)
i
a
i
.
Observat ie Ideile folosite n demonstrat ia criteriilor de divizibilitate precedente
permit de asemeni s a obt inem mai usor restul mp art irii num arului a = a
n
a
1
a
0(10)
la diverse numere. Astfel, restul mpart irii numarului a la
R1) 2 sau 5 este egal cu restul mpart irii ultimei cifre a
0
la 2 sau 5;
R2) 2
m
sau 5
m
este egal cu restul mpart irii num arului format cu ultimele m cifre
a
m
a
1
a
0(10)
la 2
m
sau 5
m
;
R3) 3 sau 9 este egal cu restul mpart irii sumei cifrelor

n
i=0
a
i
la 3 sau 9;
R4) 11 este egal cu restul mp art irii sumei alternate a cifrelor

n
i=0
(1)
i
a
i
la 11.
17
6 Cel mai mare divizor comun
Denit ia 4 Spunem ca numarul natural d este cel mai mare divizor comun al nu-
merelor a si b (scriu d = c.m.m.d.c{a, b} sau d = (a, b)) daca:
1: d | a si d | b;
2: pentru d

N avem d

| a si d

| b atunci d

| d.
Teorema 16 (Teorema de existent a si unicitate a celui mai mare divizor comun).
Pentru orice doua numere naturale a si b exista si este unic cel mai mare divizor
comun al lor.
Demonstrat ie. Existent a: (Algoritmul lui Euclid) Daca a = 0 sau b = 0 atunci
d = b sau d = a. Presupunem a = 0 si b = 0. Aplic am TIR, exist a q
0
, r
0
a = bq
0
+ r
0
, 0 r
0
< b.
Dac a r
0
= 0 atunci a = bq
0
si d = (a, b) = b. Dac a r
0
= 0 aplic din nou TIR pentru
b si r
0
. Continu am procedeul p an a obt inem un rest nul.
b = r
0
q
1
+ r
1
, 0 < r
1
< r
0
;
;
r
n2
= r
n1
q
n
+ r
n
, 0 < r
n
< r
n1
;
r
n1
= r
n
q
n+1
.
(4)
Algoritmul prezentat are un numar nit de pasi deoarece sirul de numere naturale
b > r
0
> > r
n
este strict descresc ator. Vom demonstra c a r
n
= (a, b). Deoarece
r
n
| r
n1
se obt ine r
n
| r
i
, i si r
n
| b, r
n
| a. Dac a d

| a si d

| b se obt ine d

| r
0
, ...,
d

| r
n
.

In consecint a r
n
= (a, b).
Unicitatea: Fie d si d

numere naturale care satisfac condit iile 1) si 2) din Denit ia

4. Obt inem ca d | d

si apoi d

| d de unde rezult a d = d

.
Observat ie
1) Fie numerele a si b si r
0
, r
1
, ..., r
n
obt inute conform algoritmului lui Euclid (4).
Atunci (a, b) = (b, r
0
) = (r
0
, r
1
) = = (r
n1
, r
n
) = r
n
.
2) Fie a = p

1
1
p

n
n
si b = p

1
1
p

n
n
. Atunci cel mai mare divizor al numerelor
a si b este num arul d = (a, b) = p
min{
1
,
1
}
1
p
min{
n
,
n
}
n
.
Denit ia 5 Spunem ca doua numere a si b sunt prime ntre ele daca (a, b) = 1.
18
Fie a = p

1
1
p

n
n
si b = p

1
1
p

n
n
. Conform observat iei precedente se obt ine c a a
si b sunt prime ntre ele daca si numai daca min{
i
,
i
} = 0, i {1, 2, ..., n}.
Proprietat i:
1) (a, a) = a (idempotent a); (a, b) = (b, a) (simetria);
2) (a, b) = d = (ac, bc) = dc, a, b, c N;
3) (a, (b, c)) = ((a, b), c), (asociativitatea, permite sa denim c.m.m.d.c. pentru
mai mult de dou a numere, astfel putem deni (a, b, c) := (a, (b, c)) a, b, c N);
4) (a, b) = 1 si (a, c) = 1 (a, bc) = 1;
5) a | c, b | c, (a, b) = 1 = ab | c;
6) (a, b) = d = a = a
1
d, b = b
1
d astfel nc at (a
1
, b
1
) = 1;
7) a | b c si (a, b) = 1 = a | c.
Demonstrat ie. 3) Notam d
1
= (b, c), d
2
= (a, (b, c)) = (a, d
1
), d
3
= (a, b) si
d
4
= ((a, b), c) = (d
3
, c). Pentru a demonstra d
2
= d
4
vom arata d
2
| d
4
si d
4
| d
2
.
Deoarece d
2
= (a, d
1
) rezulta d
2
| a si d
2
| d
1
. Cum d
1
= (a, b) se obt ine d
1
| a
si d
1
| b ceea ce implic a d
2
| b si d
2
| c. Din d
2
| a, d
2
| b si d
3
= (a, b) obt inem
d
2
| d
3
. Folosind d
2
| d
3
, d
2
| c si d
4
= (d
3
, c) se obt ine d
2
| d
4
.

In mod aseman ator
se demonstreaza d
4
| d
2
.
4) Folosind proprietat ile anterioare avem 1 = (a, b) = (a, b(a, c)) = (a, (ab, bc)) =
((a, ab), bc) = (a, bc).
5) Vom ar ata ca ab | c, ar atand c a (ab, c) = ab. Pentru aceasta avem (ab, c) =
(ab, c(a, b)) = (ab, (ac, bc)) = ((ab, ac), bc) = (a(b, c), cb) = (ab, bc) = b(a, c) = ba.
Exercit iul 8 Pentru un numar natural nenul n vom nota cu (n) numarul divizo-
rilor naturali ai lui n.
1) Daca p este un numar prim atunci (p
k
) = k + 1, k 1.
2) Daca b si c sunt numere prime ntre ele atunci (b c) = (b) (c) (funct ia
este multiplicativa).
3) Daca n = p

1
1
p

k
k
atunci (n) = (
1
+ 1) (
k
+ 1).
Exercit iul 9 Pentru doua numere a, b N

, mult imea D = {d N

, d | a, d | b}
este marginita (de min{a, b}) si este nevida (1 D). Exista si este unic un cel mai
mare (ultim) element d al mult imii D. Sa se demonstreze ca d este cel mai mare
divizor comun al numerelor a si b.
19
7 Cel mai mic multiplu comun
Denit ia 6 Spunem ca numarul natural m este cel mai mic multiplu comun al
numerelor a si b (scriu m = c.m.m.m.c{a, b} sau m = [a, b]) daca:
1) a | m, b | m;
2) daca pentru m

N avem a | m

si b | m

atunci m | m

.
Teorema 17 (Teorema de existent a si unicitate a celui mai mic multiplu comun)
Pentru orice doua numere naturale a si b exista si este unic cel mai mic multiplu
comun al lor.
Demonstrat ie. Existent a: Date numerele naturale a si b consider am d = (a, b).
Aceasta nseamna c a a = da
1
si b = db
1
, cu (a
1
, b
1
) = 1. Consider am m = ab
1
=
a
1
b = a
1
b
1
d. Este evident c a m satisface prima condit ie din Denit ia 6. Pentru
a doua condit ie consideram m

astfel ncat a | m

si b | m

. Aceasta nseamn a ca
m

= a
1
dx = b
1
dy, deci a
1
x = b
1
y. Din a
1
| b
1
y si (a
1
, b
1
) = 1 rezulta a
1
| y si deci
y = a
1
z. Se obt ine m

= b
1
da
1
z = mz ceea ce implic a m | m

.
Demonstrat i unicitatea.
Observat ie Fie a = p

1
1
p

n
n
si b = p

1
1
p

n
n
. Atunci cel mai mic multiplu comun
al numerelor a si b este num arul m = [a, b] = p
max{
1
,
1
}
1
p
max{
n
,
n
}
n
.
Exercit iul 10 Pentru doua numere a, b N

, mult imea M = {m N

, a | m, b |
m} este nevida (ab M). Exista si este unic un cel mai mic element m al mult imii
M. Sa se demonstreze ca m este cel mai mic multiplu comun al numerelor a si b.
Proprietat i:
1) [a, a] = a (idempotent a); [a, b] = [b, a] (simetria);
2) [a, b] = m = [ac, bc] = mc, a, b, c N;
3) [a, [b, c]] = [[a, b], c], (asociativitatea, permite sa denim c.m.m.m.c. pentru
mai mult de dou a numere, astfel putem deni [a, b, c] := [a, [b, c]] a, b, c N);
4) (a, [a, b]) = a si [a, (a, b)] = a, a, b N (absorbt ie);
5) (a, b) [a, b] = a b, a, b N;
6) (a, [b, c]) = [(a, b), (a, c)] si [a, (b, c)] = ([a, b], [a, c]), a, b, c N (distributivi-
tate);
7) a | c si b | c = [a, b] | c.
20
8 Mult imea numerelor ntregi
Fie N mult imea numerelor naturale. Pe mult imea N N denim relat ia prin
(m, n) (p, q) dac a m+q = n+p (g andit i mn = pq, chiar dac a nu am introdus
-).
Exercit iul 11 Sa se demonstreze ca este o relat ie de echivalent a pe mult imea
N N.
Clasa de echivalent a corespunz atoare perechii (m, n) se noteaza (m, n) = {(p, q)
NN, (m, n) (p, q)} si se numeste numar ntreg. Mult imea claselor de echivalent a
se numeste mult imea numerelor ntregi si se noteaza cu Z. Avem deci Z = NN/ .
8.1 Adunarea numerelor ntregi
Pe mult imea numerelor ntregi se deneste operat ia binara + : ZZ Z astfel:
pentru dou a numere ntregi (m, n) si (p, q) suma lor este dat a de: (m, n) + (p, q) :=
(m + p, n + q) (gandit i (mn) + (p q) = (m + p) (n + q)).
Trebuie demonstrat mai nt ai ca aceast a operat ie nu depinde de reprezentant ii
cu ajutorul c arora a fost denit a. Fie (m

, n

) = (m, n) si (p

, q

) = (p, q) ceea ce
nseamn a c a m

+ n = n

+ m si p

+ q = q

+ p. Adun and membru cu membru

aceste egalitat i obt inem m + p + n

+ q

= m

+ p

+ n + q si deci (m + p, n + q) =
(m

+ p

, n

+ q

).
Exercit iul 12 Sa se demonstreze urmatoarele proprietat i ale adunarii numerelor
ntregi:
1) asociativitatea: x + (y + z) = (x + y) + z, x, y, z Z;
2) comutativitatea: x + y = y + x, x, y Z;
3) element neutru: (0, 0) = {(n, n), n N} astfel ncat (0, 0) +(m, n) = (m, n),
(m, n) Z;
4) element simetrizabil: (m, n) Z, (n, m) Z astfel ncat (m, n)+(n, m) =
(0, 0). Vom folosi notat ia (m, n) := (n, m).
Conform acestor proprietat i se obt ine ca (Z, +) este un grup abelian.
21
8.2

Inmult irea numerelor ntregi
Pe mult imea numerelor ntregi se deneste operat ia binar a : ZZ Z astfel:
pentru dou a numere ntregi (m, n) si (p, q) produsul lor este dat a de: (m, n)(p, q) :=
(mp + nq, mq + np) (gandit i (mn) ((p q) = (mp + nq) (np + mq)).
La fel ca n cazul operat iei de adunare se demonstreaz a c a operat ia de nmult ire
este bine denit a (nu depinde de reprezentant i).
Proprietat i ale operat iei de nmult ire:
1) asociativitatea: x (y z) = (x y) z, x, y, z Z;
2) comutativitatea: x y = y x, x, y Z;
3) element neutru: (1, 0) = {(n + 1, n), n N} astfel nc at (1, 0) (m, n) =
(m, n), (m, n) Z;
4) nmult irea este distributiv a la dreapta si la st anga fat a de adunare: x(y+z) =
x y + x z si (x + y) z = x z + y z, x, y, z Z;
5) f ar a divizori ai lui zero: (m, n) (p, q) = (0, 0) = (m, n) = (0, 0) sau (p, q) =
(0, 0).
Observat ie Conform acestor propriet at i se obt ine c a (Z, +, ) este un domeniu de
integritate.
Dintre propriet at ile enunt ate anterior o vom demonstra pe ultima: e (m, n)
si (p, q) Z astfel nc at (m, n) (p, q) = (0, 0). Conform Principiului Trihotomiei
avem una si numai una din urm atoarele situat ii: m = n, m < n sau n < m. Vom
demonstra c a oricare din ultimele doua posibilitat i implic a p = q. S a presupunem
m < n, exista atunci u N

astfel nc at m + u = n, ceea ce nseamn a c a (m, n) =

(0, u). Obt inem atunci (0, u) (p, q) = (0, 0) ceea ce este echivalent cu (uq, up) =
(0, 0).

In consecint a up = uq si cum u = 0 obt inem p = q. Cazul n < m se
analizeaz a asem an ator.
8.3 Relat ia de ordine pe Z
Denit ia 7 Fie (m, n) si (p, q) doua numere ntregi. Vom spune ca (m, n) este
mai mic sau egal (mai mic strict) decat (p, q) si scriem (m, n) (<)(p, q) daca
m + q (<)n + p.
Trebuie demontrat mai nt ai c a relat ia ( < ) nu depinde de reprezentant i.
Proprietat i ale relat iei de ordine:
22
1) (m, n) (0, 0) m n u N astfel nc at m + u = n (m, n) =
(0, u) (0, 0);
2) (m, n) (0, 0) m n v N astfel ncat n + v = m (m, n) =
(v, 0) (0, 0);
3) este o relat ie de ordine total a (este reexiv a, antinsimetric a, tranzitiv a
si total a), fat a de relat ia de ordine pe N pierdem buna ordonare;
4) este compatibil a cu operat ia de adunare: x, y, z Z avem x y x+z
y + z; x y si x

= x + x

y + y

;
5) este compatibil a cu operat ia de nmult ire: x, y, z Z
pentru z > (0, 0) avem x < y x z < y z;
pentru z < (0, 0) avem x < y x z > y z.
Vom demonstra ultima proprietate. Fie x = (m, n), y = (p, q) si z = (r, s). Dac a
z = (r, s) < (0, 0) atunci r < s, exista u N

astfel ncat r + u = s si z = (0, u).

Avem urmatorul sir de echivalent e x < y m+q < n+p mu+qu < nu+pu
(nu, mu) > (qu, pu) x z > y z.
Teorema 18 (Principiul trihotomiei pentru numere ntregi) Pentru oricare doua
numere ntregi x si y una si numai una din urmatoarele relat ii este adevarata: x < y,
x = y sau y < x.
Teorema 19 (Teorema de scufundare a mult imii numerelor naturale n mult imea
numerelor ntregi) Funct ia : N Z, denita prin (n) = (n, 0) are urmatoarele
proprietat i:
1) este injectiva;
2) este aditiva (compatibila cu operat iile corespunzatoare de adunare): (m+n) =
(m) + (n), m, n N;
3) este multiplicativa (compatibila cu operat iile corespunzatoare de nmult ire):
(m n) = (m) (n), m, n N;
4) este monotona (compatibila cu relat iile corespunzatoare de ordine): m n
(m) (n).
23
Deoarece : N (N) este o biject ie, n continuare, vom identica N cu (N)
(spunem ca am scufundat mult imea numerelor naturale n mult imea numerelor
ntregi). Aceasta nseamna ca vom identica numarul natural n cu numarul ntreg
(n, 0) 0 = (0, 0). Deoarece simetricul la adunare (opusul) numarului ntreg (m, n)
este (m, n) := (n, m), identicarea n = (n, 0) ne permite sa identicam de aseme-
nea n := (n, 0) = (0, n) 0.
Pe baza acestor identic ari vom putea descrie elementele mult imii numerelor
ntregi astfel: Z = { , 4, 3, 2, 1, 0, 1, 2, 3, 4, }.
Funct ia modul. Denim|| : Z N prin |n| =
_
n, daca n 0,
n, daca n 0.
Urm atoarele
propriet at i ale funct iei modul sunt imediate: |m n| = |m| |n|; |m+n| |m| +|n|,
m, n Z.
Teorema 20 (Teorema mpart irii cu rest n Z) Pentru orice doua numere ntregi
a si b, b = 0, exista si sunt unice numerele ntregi q si r astfel ncat a = bq + r si
0 r < |b|.
Demonstrat ie. Existent a: Pentru numerele naturale |a| si |b| exist a numerele
naturale q

si r

astfel ncat |a| = |b|q

+r

, cu 0 r

< |b|. Trebuiesc analizate patru

cazuri, dupa cum numerele ntregi a si b sunt pozitive sau nu.
Dac a a, b > 0 atunci consider am q = q

si r = r

.
Dac a a < 0 si b > 0 atunci a = bq

+ r

. Avem a = b (q

) + (r

). Dac a
r

= 0 atunci q = q

si r = r

= 0. Dac a r

= 0 avem a = b(q

1) + b r

.
Consider am q = q

1 si r = b r

. Deoarece 0 < r

< b se obt ine 0 < r < b.

Cazurile a < 0, b < 0 si a > 0, b < 0 se analizeaz a n mod asem an ator.
Unicitatea: S a presupunem ca a = bq + r = bq

+ r

, cu 0 r, r

< |b|. Obt inem

c a |r r

| < |b|. Deoarece b(q q

) = r

r, folosind proprietat ile modulului

avem |b||q q

| = |r r

|. Dac a prin reducere la absurd presupunem q = q

atunci
|q q

| 1 si deci |r r

| |b|, ceea ce contrazice principiul trihotomiei.

Exercit iul 13 Sa se demonstreze ca singurele subgrupuri ale lui (Z, +) sunt de
forma nZ.
8.4 Aritmetica pe Z
Denit ia 8 Pentru doua numere ntregi a si b spunem ca a | b daca exista c Z
astfel ncat b = a c (a se numeste divizor al lui b, b se numeste multiplu al lui a).
Proprietat i ale relat iei de divizibilitate.
1) a Z = 1 | a si a | 0; 0 | b b = 0; a | 1 a = 1;
24
2) reexiva: a Z = a | a;
3) tranzitiva a | b si b | c = a | c;
4) a | b si b | a = a = b (spunem ca a si b sunt asociate n divizibilitate);
5) d | a si d | b = d | ax + by, x, y Z.
Denit ia 9 Un numar a Z \ {1, 0} se numeste
1) indecompozabil (ireductibil) daca singurii divizori ai lui a sunt {1, a};
2) prim daca p | a b implica p | a sau p | b.
La fel ca si n cazul mult imii numerelor naturale avem urm atoarea teorem a.
Teorema 21 Un numar ntreg p este indecompozabil daca si numai daca este prim.
Cel mai mare divizor comun a doua numere ntregi
Denit ia 10 Pentru doua numere ntregi a si b spunem ca numarul ntreg d este
cel mai mare divizor comun al lor (scriu d = cmmdc{a, b} sau d = (a, b)) daca:
1) d | a si d | b;
2) d

| a si d

| b = d

| d.
Observat ie Dac a d si d

sunt cmmdc a dou a numere ntregi a si b atunci d si d

sunt
asociate n divizibilitate (se obt ine unicitate daca cerem ca cmmdc sa e un num ar
natural).
Teorema 22 (Algoritmul lui Euclid de existent a a cmmdc) Pentru orice numere
ntregi a si b exista cel mai mare divizor comun.
Demonstrat ie. Consider am a, b Z. Daca b = 0 atunci (a, 0) = a. Daca b = 0
q
0
, q
1
, ..., q
n
, q
n+1
, r
0
, r
1
, ..., r
n
Z astfel nc at:
a = bq
0
+ r
0
, 0 < r
0
< |b|;
b = r
0
q
1
+ r
1
, 0 < r
1
< r
0
;
r
0
= r
1
q
2
+ r
2
, 0 < r
2
< r
1
;
;
r
n2
= r
n1
q
n
+ r
n
, 0 < r
n
< r
n1
;
r
n1
= r
n
q
n+1
.
La fel ca si n cazul numerelor naturale se obt ine imediat c a d = r
n
= (a, b).
Proprietat i:
25
1) d = (a, b) dac a si numai dac a exista u, v Z astfel ncat d = au+bv si |d| este
cel mai mic num ar nenul cu aceast a proprietate;
2) (a, b
i
) = 1, i = 1, n = (a, b
1
b
n
) = 1;
3) (a, b) = d = (ac, bc) = dc, c Z;
4) a | bc si (a, c) = 1 = a | b;
5) a
i
| b, i = 1, n si (a
i
, a
j
) = 1, i = j = a
1
a
n
| b;
6) (a, b) = d = a = da
1
, b = db
1
, (a
1
, b
1
) = 1;
7) a | b = |a| |b|.
Cel mai mic multiplu comun a doua numere ntregi
Denit ia 11 Pentru doua numere ntregi a si b spunem ca numarul ntreg m este
cel mai mic multiplu comun al lor (scriu m = cmmmc{a, b} sau m = [a, b]) daca:
1) a | m si b | m;
2) a | m

si b | m

= m | m

.
Observat ie Dac a m si m

sunt cmmmc a dou a numere ntregi a si b atunci m si m

sunt asociate n divizibilitate (se obt ine unicitate dac a cerem ca cmmmc sa e un
num ar natural).
Teorema 23 (De existent a a cmmmc a doua numere ntregi) Date doua numere
ntregi a si b exista cel mai mic multiplu comun al lor si este unic pana la asocierea
in divizibilitate.
9 Congruent e
Denit ia 12 Fie n un numar natural. Pentru a, b numere ntregi spunem ca a este
congruent cu b modulo n (scriu a b mod n) daca n | a b.
Observat ie. Pentru n = 0 relat ia de congruent a mod 0 este relat ia de egalitate.
Pentru n = 1 relat ia de congruent a mod 1 este relat ia universal a.

In continuare vom
presupune n 2.
Proprietat i ale relat iei de congruent a mod n.
1) Congruent a mod n este o relat ie de echivalent a pe Z (este reexiva, simetric a
si tranzitiv a).
26
2) Congruent a mod n este compatibil a cu operat iile de adunare si nmult ire pe
Z: daca x x

si y y

(mod n) atunci
_
x + x

y + y

(mod n)
x x

y y

(mod n).
3) a b (mod n) a c b c (mod n), c Z.
4) a b (mod n) = a
m
b
m
(mod n), m N.
5) a b (mod n) si m | n = a b (mod m).
6) a c b c (mod n), (c, n) = 1 = a b (mod n).
7) a c b c (mod n), (c, n) = d = a b (mod n/d).
8) a b (mod m
i
), i = 1, k = a b (mod m), m = [m
1
, m
2
, ..., m
k
].
Demonstrat ie. Vom demonstra propriet at ile 7) si 8).
7) Deoarece (c, n) = d exis a c
1
, n
1
Z astfel nc at (c
1
, n
1
) = 1, c = c
1
d si
n = n
1
d. Dac a a c b c (mod n) atunci n | c (a b). Aceasta nseamna ca
n
1
d | c
1
d (a b) = n
1
| c
1
(a b). Deoarece (n
1
, c
1
) = 1 din ultima relat ie de
divizibilitate se obt ine n
1
| a b ceea ce implic a a b (mod n
1
= n/d).
8) Demonstrat ia se face prin induct ie dup a k. Pentru k = 2 presupunem m
1
| ab
si m
2
| a b, ceea ce nseamn a c a a b = m
1
x = m
2
y. Daca d = (m
1
, m
2
)
atunci exista u, v Z astfel nc at d = um
1
+ vm
2
.

Inmult ind cu a b avem
d(ab) = um
1
m
2
y +vm
2
m
1
x = m
1
m
2
(uy +vx) = [m
1
, m
2
]d(uy +vx). Simplic and
cu d se ot ine ca [m
1
, m
2
] | a b. Pentru etapa inductiv a se foloseste un rat ionament
asem anator.
Propozit ia 5 (Criteriu de congruent a mod n) Doua numere ntregi a si b sunt
congruente mod n daca si numai daca au acelasi rest la mpart irea cu n.
Demonstrat ie. Fie a = nq
1
+ r
1
si b = nq
2
+ r
2
cu 0 r
1
< n si 0 r
2
< n de
unde obt inem 0 |r
1
r
2
| < n. Avem echivalent ele a b (mod n) n | a b
n | r
1
r
2
. Folosind inegalitatea 0 |r
1
r
2
| < n, ultima relat ie de divizibilitate
este echivalenta cu r
1
r
2
= 0.
Observat ie Singurele subgrupuri ale grupului aditiv (Z, +) sunt de forma nZ,
n N. Clasele de echivalent a modulo n sunt clasele relativ la aceste subgrupuri,
ceea ce nseamn a c a a = a + nZ.
27
9.1 Inelul claselor de resturi modulo n
Denit ia 13 Clasa de echivalent a modulo n a numarului ntreg a se noteaza a =
{b Z, a b} = a + nZ. Vom folosi notat ia Z
n
:= Z/

= Z/nZ pentru mult imea

factor, pe care o numim mult imea claselor de resturi modulo n.
Conform Propozit iei 5 obt inem c a mult imea claselor de resturi modulo n poate
explicit scris a astfel: Z
n
= {

0,

1, ...,

n 1}.
Denit ia 14 Numerele ntregi a
1
, a
2
, ..., a
n
formeaza un sistem complet de resturi
(scr) modulo n daca Z
n
= { a
1
, a
2
, ..., a
n
}.
Teorema 24 (Sisteme complete de resturi modulo n) Fie r
1
, ..., r
n
un sistem com-
plet de resturi modulo n si a, b Z astfel ncat (a, n) = 1. Atunci ar
1
+b, ..., ar
n
+b
formeaza un sistem complet de resturi modulo n.
Demonstrat ie. Trebuie demonstrat ca cele n numere ar
i
+ b, i = 1, n nu sunt,
dou a c ate doua, congruente mod n. Prin reducere la absurd presupunem ca exista
i, j {1, 2, ..., n}, i = j astfel nc at ar
i
+ b ar
j
+ b (mod n), de unde obt inem
ar
i
ar
j
(mod n). Deoarece (a, n) = 1, conform Propriet at ii 6), se obt ine r
i
r
j
(mod n), ceea ce este fals.
Pe mult imea claselor de resturi modulo n, Z
n
se denesc operat iile de adunare
si nmult ire astfel:
a +

b :=

a + b, a

b :=

a b. (5)
Conform Proprietat ii 2, operat iile astfel denite nu depind de alegerea reprezentant ilor.
Teorema 25 Mult imea Z
n
= {

0,

1, ...,

n 1} a claselor de resturi modulo n, nzestrata
cu operat iile de adunare si nmult ire a claselor de resturi modulo n, denite prin
relat iile (5), formeaza un inel comutativ si unitar.
Demonstrat ie. Se demonstreaz a, folosind propriet at ile adun arii si nmult irii n in-
elul Z al numerelor ntregi, urmatoarele propriet at i ale adunarii si nmult irii modulo
n:
1) ( a +

b) + c = a + (

b + c), a,

b, c Z
n
;
2) a +

b =

b + a, a,

b Z
n
;
3) a +

0 =

0 + a = a, a Z
n
;
4) a +

a =

a + a =

0, a Z
n
;
28
5) ( a

b) c = a (

b c), a,

b, c Z
n
;
6) a

b =

b a, a,

b Z
n
;
7) a

1 =

1 a = a, a Z
n
;
8) a (

b + c) = a

b + a c, a,

b, c Z
n
;
Propozit ia 6 1) O clasa de resturi a Z
n
este element inversabil n inelul Z
n
daca si numai daca (a, n) = 1.
2) Inelul Z
n
are divizori ai lui zero daca si numai daca n este numar decompoz-
abil.
3) Z
n
este corp daca si numai daca n este numar prim.
Demonstrat ie.
1) Elementul a Z
n
este inversabil dac a si numai dac a exist a

b Z
n
astfel nc at
a

b =

1 n | ab 1 q Z astfel nc at ab 1 = qn ab + (q)n = 1
(a, n) = 1. Obt inem c a unit at ile inelului Z
n
sunt: U(Z
n
) = { a Z
n
, (a, n) =
1}.
2) Elementul a Z
n
(1 < a < n) este divizor al lui zero dac a si numai dac a exisa

b Z
n
(1 < b < n) astfel ncat a

b =

0 n | ab. Deoarece n | a si n | b (altfel
are rezulta n a sau n b) se obt ine c a n nu este num ar prim, ceea ce nseamn a
c a este un numar compus.
3) Deoarece inelul Z
n
este nit obt inem c a este corp dac a si numai dac a nu are
divizori ai lui zero. Aceasta se nt ampla dac a si numai dac a n este num ar prim.
9.2 Funct ia indicatoare a lui Euler
Funct ia : N

denit a prin (n) = num arul numerelor naturale mai mici

dec at n si prime cu n, se numeste funct ia indicatoare a lui Euler. Putem deci exprima
funct ia indicatoare a lui Euler astfel: (n) = card{ a Z
n
, (a, n) = 1} = cardU(Z
n
).
Dac a U(Z
n
) = { r
1
, r
2
, ..., r
(n)
} spunem c a r
1
, r
2
, ..., r
(n)
formeaz a un sistem
redus de resturi (srr) modulo n. Cu o demonstrat i asem anatoare cu cea facut a n
cazul sistemelor complete de resturi modulo n (Teorema 24) se poate demonstra
urm atorul rezultat:
Propozit ia 7 (Sisteme reduse de resturi modulo n) Fie r
1
, r
2
, ..., r
(n)
un sistem
redus de resturi modulo n si a Z astfel ncat (a, n) = 1. Atunci: a r
1
, a r
2
, ...,
a r
(n)
formeaza un sistem redus de resturi modulo n.
29
Teorema 26 Funct ia indicatoare a lui Euler are urmatoarele proprietat i:
1) (p

) = p

(1 1/p), pentru p un numar prim si N

;
2) este funct ie multiplicativa: daca m, n N cu (m, n) = 1 atunci (m n) =
(m) (n);
3) daca m
1
, m
2
, ..., m
s
N cu (m
i
, m
j
) = 1, i = j atunci (m
1
m
2
m
s
) =
(m
1
) (m
2
) (m
s
).
4) daca n = p

1
1
p

2
2
p

k
k
este descompunerea canonica a numarului natural n
atunci
(n) = n
_
1
1
p
1
__
1
1
p
2
_

_
1
1
p
k
_
.
Demonstrat ie.
1) Deoarece p este num ar prim avem c a (a, p

) = 1 daca si numai daca (a, p) = 1

ceea ce este echivalent cu p | a. Avem c a (p

) = p

num arul multiplilor de p mai

mici sau egali decat p

. Acesti multipli sunt: 1 p, ..., p p

1
, n num ar de p
1
.

In
consecint a (p

) = p

p
1
.
2) Pentru doua numere prime ntre ele m si n avem c a (a, mn) = 1 dac a si numai
dac a (a, m) = 1 si (a, n) = 1.
Presupunem m > 1 si n > 1. Un sistem complet de resturi modulo m n este:
1, 2, ..., m n pe care l aranjam ntr-un tabel cu n linii si m coloane:
1 2 r m
m + 1 m + 2 m + r 2m
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
(n 1)m + 1 (n 1)m + 2 (n 1)m + r nm

In acest tabel oricare din cele n linii este un sistem complet de resturi modulo m si
oricare din cele m coloane este un sistem complet de resturi modulo n.

In tabel sunt (mn) numere prime cu mn. Cum am observat anterior un num ar
este prim cu m n dac a si numai daca este prim atat cu m c at si cu n. Deoarece
(km + r, m) = (r, m) toate elementele de pe coloana r au acelasi c.m.m.d.c. cu m.
Rezult a ca e toate elementele de pe o coloana sunt prime cu m e nu sunt.

In
consecint a doar (m) coloane, din cele m, cont in numere prime cu m. Fiecare astfel
de coloan a este un s.c.r mod n. Pe ecare dintre aceste (m) coloane avem (n)
numere prime cu n. Se obt ine ca tabelul cont ine (m) (n) numere prime cu m n,
ceea ce demonstreaza ca (m n) = (m) (n).
3) Se demonstreaz a prin induct ie dup a s. Pentru 4) se folosesc n mod direct
punctele 1) si 3) anterioare.
30
Teorema 27 Pentru orice numar natural n N

avem

d|n
(d) = n.
Demonstrat ie. Dac a n = p

1
1
p

k
k
este descompunerea canonica num arului n > 1
atunci

d|n
(d) =

0
i

i
, i=1,k
(p

1
1
) (p

k
k
)
= [1 + (p
1
) + (p
2
1
) + + (p

1
1
)] [1 + (p
k
) + (p
2
k
) + + (p

k
k
)]
= [1 + (p
1
1) + (p
2
1
p
1
) + (p

1
1
p

1
1
1
)] [1 + (p
k
1) + (p
2
k
p
k
) + + (p

k
k
p

k
1
k
)]
= p

1
1
p

k
k
= n.
9.3 Teoreme celebre
Teorema 28 (Teorema lui Euler) Fie n N, n 2 si a Z astfel ncat (a, n) = 1.
Atunci a
(n)
1 (mod n).
Demonstrat ie. Fie r
1
, r
2
, ..., r
(n)
un sistem redus de resturi modulo n. Cum
(a, n) = 1, conform Propozit it iei 7, obt inem ca ar
1
, ar
2
, ..., ar
(n)
este deasemenea
un sistem redus de resturi modulo n. Aceasta nseamn a c a produsele acestor doua
srr sunt congruente modulo n, deci a
(n)
r
1
r
(n)
r
1
r
(n)
(mod n). Deoarece
(r
i
, n) = 1 i = 1, (n) obt inem ca (r
1
r
(n)
, n) = 1. Folosind proprietatea 6)
pentru congruent a modulo n, se obt ine a
(n)
1 (mod n).
Observat ie Am vazut deja ca a Z
n
este inversabil daca si numai daca (a, n) = 1.

In acest caz inversul lui a este

a
(n)1
.
Teorema 29 (Teorema lui Fermat) Fie p un numar prim si a Z astfel ncat
p | a (ceea ce este echivalent cu (a, p) = 1). Atunci a
p1
1 (mod p), ceea ce este
echivalent cu a
p
a (mod p).
Teorema 30 (Teorema lui Wilson) Daca p este un numar prim atunci (p1)!+1
0 (mod p). Reciproc, daca p N\ {0, 1} astfel ncat (p 1)! +1 0 (mod p) atunci
p este prim.
Demonstrat ie. Dac a p este prim atunci U(Z
p
) = {

1,

2, ...,

p 1}, ceea ce nseamna
c a toate elementele sunt inversabile. Deoarece (p1)(p1) 1 (mod p), obt inem c a

p 1
1
=

p 1. Cum

1
1
=

1, obt inem c a a Z
p
\{

1,

p 1},

b Z
p
\{

1,

p 1}
astfel ncat a b 1 (mod p). Vom demonstra c a a =

b. Prin reducere la absurd
31
presupunem ca a =

b, si deci a
2
1 (mod p). Aceasta nseamn a c a p | (a1)(a+1)
si cum p este prim are rezulta c a p | a 1 sau p | a + 1, ceea ce este fals deoarece
a 1 < a + 1 < p. Aceasta nseamna ca

2

3

p 2 = 1, de unde obt inem c a

(p 1)! =

p 1, ceea ce este echivalent cu (p 1)! + 1 0 (mod p).
Reciproc, e p N astfel ncat (p 1)! + 1 0 (mod p). Prin reducere la
absurd presupunem ca p este neprim, ceea ce nseamna c a este decompozabil, si deci
exist a 1 < b, c < p astfel ncat p = bc. Aceasta nseamna c a bc 0 (mod p). S a
presupunem acum ca b = c, cum b, c p 1 obt inem (p 1)! 0 (mod p), ceea
ce contrazice ipoteza. Daca b = c avem p = b
2
, b > 2 de unde rezult a 2b < b
2
= p.
Atunci b = 2b si (p 1)! = b 2b 0 (mod p), ceea ce contrazice din nou
ipoteza.

In concluzie p este num ar prim.
Teorema 31 (Lema chineza a resturilor) Fie a
1
, a
2
, ..., a
n
Z arbitrare si m
1
,
m
2
, ..., m
n
N

astfel ncat (m
i
, m
j
) = 1, i = j. Atunci sistemul de congruent e
x a
i
(mod m
i
), i = 1, n, admite o solut ie n Z, unica pana la congruent a modulo
M = m
1
m
n
.
Demonstrat ie. Vom nota M
i
= M/m
i
= m
1
m
i1
m
i+1
m
n
. Deoarece
(m
i
, M
i
) = 1, exist a u
i
, v
i
Z astfel ncat u
i
M
i
+ v
i
m
i
= 1. Aceasta nseamna
c a u
i
M
i
1 (mod m
i
) si u
i
M
i
0 (mod m
j
) pentru j = i. Consideram x =

n
i=1
u
i
a
i
M
i
pentru care avem c a x a
i
(mod m
i
) i {1, 2, ..., n}. Pentru orice
alt a solut ie y a sistemului y a
i
(mod m
i
) i {1, 2, ..., n} avem m
i
| x y, i, si
cum (m
i
, m
j
) = 1, i = j obt inema c a M | x y.
10 Congruent e de gradul I cu o necunoscuta. Ecuat ii
diofantice de gradul I cu doua necunoscute.
Propozit ia 8 Fie n N

xat si a, b Z. Orice solut ie a congruent ei de gradul I,

ax b (mod n) determina o solut ie a ecuat iei diofantice ax + ny = b si reciproc.
Demonstrat ie. Dac a x
0
este o solut ie a congruent ei ax b (mod n) atunci n |
ax
0
b, si deci exist a y
0
Z astfel nc at ax
0
b = ny
0
. Rezult a ca (x
0
, y
0
) este o
solut ie a ecuat ie diofantice ax + ny = b.
Reciproc daca ax
0
+ ny
0
= b atunci evident ax
0
b (mod n).
Teorema 32 1) Congruent a ax b (mod n) are solut ii daca si numai daca
d = (a, n) | b.
32
2) Daca x
0
este o solut ie a congruent ei ax b (mod n) atunci exista exact
d = (a, n) solut ii, distincte modulo n, ale acestei congruent e si acestea sunt:
x
0
, x
0
+ n
1
, ..., x
0
+ (d 1)n
1
, unde n = n
1
d.
Demonstrat ie. 1) Necesitatea: Fie (x
0
, y
0
) solut ie a ecuat iei diofantice core-
spunz atoare, deci ax
0
+ ny
0
= b. Daca d = (a, n) atunci a = da
1
si n = dn
1
cu (a
1
, n
1
) = 1. Obt inem b = d(a
1
x
0
+ n
1
y
0
) ceea ce nseamna c a d | b.
Sucient a: Presupunem c a d = (a, n) | b. Avem c a b = db
1
si exist a x
1
, y
1
Z
astfel ncat ax
1
+ ny
1
= d.

Inmult ind cu b
1
obt inem ax
1
b
1
+ ny
1
b
1
= b, ceea ce
nseamna c a x
1
b
1
este solut ie a congruent ei ax b (mod n).
2) Fie x
0
si x
1
solut ii ale congruent ei ax b (mod n). Aceasta nseamna c a
ax
0
ax
1
(mod n). Dac a a = a
1
d si n = n
1
d, (a
1
, n
1
) = 1 atunci n
1
| a
1
(x
1
x
0
),
de unde obt inem c a n
1
| x
1
x
0
. Aceasta nseamn a c a exist a t Z astfel nc at
x
1
= x
0
+ n
1
t. Folosind TIR pentru t si d avem t = dq + r, r {0, 1, ..., d 1}.
Aceasta n seamn a c a x
1
= x
0
+ n
1
r + nq. Pentru r {0, 1, ..., d 1}, numerele
x
0
+ n
1
r sunt distincte modulo n si sunt solut ii ale congruent ei date.
33