Uciderea copiiilor romni - crim mpotriva natiunii

pr. Vasile Ionescu

Noii criminali se plimba n libertate printre noi. De cele mai multe ori i cunoastem, dam mna cu ei, i salutam si i ntrebam de sanatate. Umanitatea se ngrozeste atunci cnd si aminteste genocidele comise de nazisti si comunisti, eugenia, crimele pe banda rulanta, crematoriile, lagarele si gulag-urile, si consimte ca aceste atrocitati constituie o pagina rusinoasa a istoriei universale. Ceea ce uita sau nu vrea sa stie omenirea este faptul ca decimarea popoarelor si crima institutionalizata continua si astazi, sub forme mascate, subtile. Noii criminali nu mai sunt nfierati de oprobriul public, ci se bucura de recunoastere sociala si de un respect cvasigeneral. Politia nu numai ca nu i urmareste pentru actele lor, dar nici macar nu ii socoteste vinovati. Legea nu i va pedepsi, caci nsasi legea le permite sa asasineze n deplina libertate. Nu au nici o mustrare de constiinta, caci sunt educati nca din scoala sa ucida cu snge rece. La adapostul argumentelor stiintifice, si-au creat o aura de infaibilitate incontestabila, transformnd stiinta ntr-o noua religie, atotstiutoare, cu teorii inflexibile pe post de dogme, mai cruda si mai inumana dect au fost vreodata cele mai rele ideologii totalitare, iar acum se bucura de roadele eforturilor lor, ucignd sute de persoane fiecare, milioane n fiecare tara, sute de milioane n lume. Contra nazismului, comunismului si a altor structuri totalitare se mai putea lupta, fiindca le puteai identifica n mod corect cu raul absolut pe scara valorilor umane. Dar atunci cnd crima n masa devine oficiala prin legi promulgate de statul democratic, cnd raului i se spune bine, si este argumentat prin Drepturile Omului de catre intelectuali, savanti, politicieni, contra cui poti lupta? Pentru prima oara n istorie, Drepturile Omului sunt folosite nu pentru apararea victimelor inocente, ci pentru apararea ucigasilor acestora. n acest caz nu mai exista Drepturi pentru omul lipsit de aparare, ci Drepturi pentru omul care ia fara nici o mila viata unui neajutorat. Victimei i se retrage orice calitate umana, astfel nct ucigasii pot dispune de ea fara nici o teama ca ar putea legea sau societatea sa-i condamne vreodata. n acest caz particular de care vorbim democratia nu nseamna dreptul inalienabil la viata pentru victima, ci dreptul inalienabil la crima pentru criminal. Desi n Constitutia democratica a oricarei tari figureaza la loc de cinste dreptul la viata, anumitor categorii indezirabile li se retrage complet calitatea de persoane, devenind simple trupuri nsufletite fara buletin, fara drepturi, fara identitate sociala. n fiecare zi, n timp ce noi ne ducem vietile obisnuite, noii criminali ucid oameni fara aparare, ca pe o alta banda rulanta a mortii, mai nspaimntatoare dect cele din lagare sau din gulag-uri, caci de data aceasta totul se petrece ntr-o societate democratica, fundamentata

chiar pe drepturile criminalilor, de o intoleranta contra careia nu poti sa iei atitudine fara riscul de a fi taxat drept intolerant la rndul tau. n fiecare zi, noii criminali n serie se duc la serviciul lor birocratizat, unde mbracati n alb si purtnd manusi de cauciuc se umplu de snge pna la coate, taind n bucati, transnd, macelarind, arznd de vii n solutii alcaline oameni, corpuri, cadavrele unor persoane pe care nu le recunosc drept persoane, pentru ca sa le poata ucide cu constiinta linistita. Nu trebuie sa-si bata capul cu prinderea victimei, caci chiar familia acesteia i-o aduce, i-o livreaza ca pe un pachet de care vrea sa scape ct mai repede. Familia victimei este cea care pronunta cea dinti condamnarea la moarte, iar aceasta nu mai are nici o sansa n fata deciziei nenduplecate a parintilor, n fata privirilor metalice ale rudelor, n fata indiferentei oamenilor de ordine, n fata societatii democratice care l-a condamnat la aneantizare: nimicirea vietii, distrugerea corpului, blocarea sufletului. Pare a fi emergenta unei societati orwelliane aproape perfecte, n care cizma finala se pregateste sa apese pe chipul omului pentru vecie. Noii criminali iubesc crima, si o fac ca pe un sport, ca pe o vnatoare. n fata lor vnatul nu are nici o sansa, caci nu are unde fugi, nu se poate apara, si nimeni nu sare n apararea lui. Dreptul de a ucide fara sa fii urmarit in justitie Cnd ne amintim de vechii si ucigasi n serie, cei care erau executati pentru cteva crime, nu putem sa nu ne miram de eficienta si iscusinta cu care discipolii de azi ucid fiecare cteva sute de persoane, fara ca sa fie acuzati vreodata de cineva pentru vreuna, ba mai mult, primind si bani pentru aceasta, pe lnga salariul de stat. Vechii criminali erau prinsi, ncarcerati, judecati si executati, noii criminali prospera cu att mai mult cu ct ucid mai mult, au constiinta mpacata caci legea, cultura si stiinta i-au absolvit de orice responsabilitate, si mor ncojurati de prieteni n casele lor primitoare. Gacy, cu 14 crime, Dahmer cu 12 crime, sau altii care au oripilat opinia publica sensibila si miloasa, par mielusei pe lnga asasinii dintre noi, cei care se lauda cu doua sau trei sute de crime fiecare. Daca vechii criminali n serie erau groaznici si nspaimntau societatea pentru ca se dedau la mutilari oribile, nici criminalii de azi nu sunt mai prejos, caci si ucid numai taind n bucati, decapitnd si arznd cu solutie alcalina, iar oribilul Lambru, cel care a amenajat hotelul mortii la Paris pentru a arde cadavrele clientilor este la fel cu noii criminali care ard corpurile dezmembrate ale victimelor n crematorii si ghene. Noii criminali se plimba n libertate printre noi, de cele mai multe ori i cunoastem, dam mna cu ei, i salutam si i ntrebam de sanatate. Ei sunt medicii care fac avorturi. Nici o tresarire a constiintei nu i poate umaniza, caci pentru ei umanitatea nseamna tocmai uciderea copiilor nenascuti. Politica de stat o cere, legifernd avortul ca pe o masura de control a numarului populatiei, terorizata de falsa alarma a cresterii demografice. Suntem prea multi pe planeta, asa ca haideti sa ucidem pe cei care vin, ca sa nu ne pierdem noi din confortul actual", spun politicienii luminati ai planetei. n China nu ai voie sa ai dect un copil, ce se ntmpla oare cu restul? n loc sa se caute solutii pentru rezolvarea crizei

alimentare planetare si pentru o folosire mai judicioasa a resurselor planetei, s-a gasit o solutie care nu face dect sa evite problema demografica, n loc sa o dezlege. Cnd un singur tanc ultramodern costa un milion de dolari, a spune ca nu exista resurse pentru toti pe planeta si ca singura salvare a umanitatii e decimarea populatiei prin avorturi, e o perversiune a spiritului si o njosire a umanitatii att de des invocate astazi. Agricultura nu functioneaza cu eficienta maxima, exista multe suprafete nefosite, nu exista interes n construirea de colonii marine care ar putea asigura necesarul de hrana ntregii omeniri, unele state se scalda n supraproductie n timp ce unele tari revin la o agricultura feudala, oamenii mannca prea multa carne n loc de cereale (n timp ce animalele ocupa terenurile care ar putea fi folosite pentru cereale ieftine si hranitoare), industria polueaza si reduce randamentul agriculturii, iata tot attea probleme de rezolvat pentru destinderea crizei demografice, nsa pentru ca interesul financiar din spatele lor dicteaza cautarea profitului cu orice pret, se ajunge sa se reduca nu luxul si risipa, ci numarul copiilor din toate tarile. n loc sa ucizi problemele, ucizi copiii. Creatorul a dat suficiente resurse lumii, astfel nct toti fiii Sai sa traiasca n bunastare, dar oamenii gestioneaza rau aceste resurse, si asa apar asa zisele crize ale lumii moderne, falsele probleme care genereaza false solutii. Daca umanitatea ar sti sa ceara solutii Creatorului ei, cu siguranta ca le-ar primi. Dar pentru ca a decis ca nu are nevoie de Creator, a intrat n criza profunda, si i se pare ca nu mai poate iesi din ea dect ucignd. Astfel se ajunge la paradoxul uluitor si nedenuntat de nimeni ca se cere cu vehementa respectarea Drepturilor Omului n vreme ce concomitent se dau legi care nu recunosc copilului calitatea de persoana deplina nca de la concepere, livrndu-l fara aparare familiei care decide sa-l accepte sau nu pe baza unor factori arbitrari. Iar aceasta nseamna n ultima instanta ca nu se respecta Drepturile Omului pe care democratia pretinde ca se fundamenteaza. A pretinde ca esti o democratie (puterea poporului) atunci cnd poporul tau este decimat (literalmente decimarea nseamna uciderea unui om din zece), nseamna ca nu respecti contractul pe care ti l-ai ncheiat cu poporul pe care l guvernezi, din moment ce legile tale sunt defavorabile cresterii sanatoase ale acestuia. Daca statul democratic are ntr-adevar ca interes propasirea neamului care l sustine, atunci s-ar gasi solutii pentru a evita avorturile. De exemplu, psihologi de spital ar putea explica traumele fizice si psihice care urmeaza avortului (lucru pe care medicii nu-l fac!), sau s-ar putea motiva femeia sa nu avorteze, ci sa nasca acel copil si sa l dea la casa de copii sau spre nfiere, din moment ce ea oricum nu vrea sa l creasca. Nu ar fi mai bine sa creasca la casa de copii, dar sa-si ncerce si el sansa n viata, dect sa nu fie deloc? Ar putea ajunge un bun cetatean, poate un nou Coanda sau un nou Grigorescu, dar de unde sa stim ce ucidem, daca nu lasam fiecare samnta sa si dea rodul ei? Casele de copii ar putea fi organizate mai bine, birocratia pentru adoptarea unui copil s-ar putea simplifica pentru ca sa nu mai astepte ani de zile cuplurile sterile pentru o nfiere, s-ar putea ncuraja financiar adoptarea de copii de catre familii care au deja, s-ar putea da de lucru acestor copii cnd vor creste

Savantii sunt nerabdatori sa faca experiente pe foetusi, chipurile pentru progresul stiintei, spitalele sunt nerabdatoare sa se dea legea care va permite prelevarea de organe de la foetusi, caci asta nseamna saci de dolari, guvernele vor controlul demografic, iar medicii nostri ginecologi, noii criminali n serie, ucid pentru bani copii fara aparare, si au constiinta limpede si asigurata de legile democratice care i ncurajeaza. Sunt unii oameni care apara avortul si spun ca e un drept de constiinta, ca e un drept al omului, ca femeia poate face ce vrea cu botul acela de carne, cu tesutul acela lipit de uter, ca l poate extirpa ca pe o tumoare benigna. Dar daca le spui tot acestora sa-si ia copilul de ctiva ani ca sa-l taie n bucati si sa-l arda, atunci se umplu de oroare numai la acest gnd. nsa ce diferenta este ntre un copilas de ctiva ani si un foetus de cteva luni, care face tumbe n uter, zmbeste, casca, raspunde la apasari pe burta si asculta muzica? Nici o persoana normala nu si-ar transa copilul nascut, si nu l-ar arde cu solutie alcalina, nsa atunci de ce tot ea si da copilul nenascut la moarte, livrndu-l medicilor mortii n alb si cu manusi de cauciuc, si de ce nu suporta sa-l vada decapitat sau ars de viu ntr-o pubela de gunoi peste care se pune capacul ca foetusul sa se sufoce mai repede? De cnd spitalele, care ar trebui sa ocroteasca viata, au devenit hale ale mortii, n care se transeaza si se incinereaza copii? Sau, mai precis, cum am fost ndoctrinati pe nesimtite, noi, cei multi, sa acceptam ca aceasta stare de lucruri e fireasca si necesara? Uciderea copiiilor romani - crima impotriva natiunii Uciderea a 250 000 de copii ntr-un singur an n Romnia (desi numarul real trebuie sa fie mult mai mare din cauza avorturilor nenregistrate), este un act cutremurator care a ajuns sa fie prezentat la stirile TV ntre doua anunturi banale, de catre o prezentatoare vesela. Daca nmultim numarul de mai sus cu 14 ani de democratie, obtinem 3 500 000 de persoane ucise, si asta ntr-o singura tara. Cnd se spune ca n lagarele naziste au pierit cam 11 milioane de oameni de toate natiile, iar n gulag-urile comuniste cteva zeci de milioane, numarul de 3 500 000 de copii ucisi ntr-o singura tara ncepe sa justifice folosirea termenului de genocid. Si atunci cine sunt noii nazisti, noii tortionari comunisti, noii medici ai mortii, noii promotori ai holocaustului copiilor n crematoriile spitalelor, noii asasini pe banda rulanta asistati de stat, noii criminali n serie? Cei care permit si legifereaza, sau cei ale caror mini se umplu de snge proaspat? Vor zice acestia din urma ca si-au facut doar datoria, ca au facut ceea ce li s-a cerut, asa cum s-au scuzat SS-istii si tortionarii comunisti? Exista cazuri de serial killers care s-au scufundat n adncurile sinelui lor, si n nchisoare au realizat ct de monstruoase crime au comis, s-au umanizat, au regretat si au oprit fluxul raului din ei, unii prin psihoterapie ca Jurgen Bartsch, altii prin convertire religioasa ca Ted Bundy. nsa acest lucru a fost posibil doar pentru ca societatea, etica si legea le-au aratat ca raul este rau si nu bine cum credeau ei. nsa atunci cnd societatea e indiferenta, cnd legea permite, iar etica inverseaza polii binelui si ai raului, ce sansa mai au acesti medici sa nteleaga ca prin avorturile pe banda rulanta comise nu contribuie la progresul umanitatii, ci comit de fapt crime mpotriva umanitatii?

Cine le va deosebi binele de rau, ntr-o noua etica pe care sa o accepte si sa o practice, astfel nct sa opreasca fluviul de snge pe care l-au pornit si sa nceapa cu adevarat sa si puna puterile creatoare n slujba binelui comun? Atunci cnd vezi ca raul este rau, poti lupta cu el, dar cum sa faci fata raului care si spune bine?

http://ro.altermedia.info/index.php?p=1891#more-1891