Sunteți pe pagina 1din 4

Curs 4

HIDROBIOLOGIE

Bentosul
Bentosul

Reprezinta comunitatile de plante si animale a caror existenta depinde de substratul ecosistemului acvatic. Exista multe organisme care sunt bento-planctonice, cel putin in unele stadii de

dezvoltare (ex: larvele de diptere chironomide). Tipurile de organisme bentonice depind de natura substratului si de tipul de substrat. In functie de natura substratului, organismele prezinta adaptari ale formei corpului:

- marirea suprafetei specifice

- turtirea dorso-ventrala (la formele nefixate)

- dezvoltarea organelor de fixare

Din punct de vedere al lanturilor trofice ele sunt complete (producatori primari, consumatori, descompunatori).

Adaptarile organismelor bentonice depind de natura substratului, de regimul termic, de luminozitate si de gazele solvite. Scopul acestor adaptari este de a asigura o stabilitate cat mai mare a organismului la suprafata bentosului, pentru a se putea opune actiunii mecanice a apei. Adaptari:

- cresterea greutatii specifice

- constructia de casute (larvele de trichoptere)

- organe de fixare (traheobranhiile unor efemeroptere transformate in ventuza)

- adaptari comportamentale

substratului)

endobentonice (in grosimea substratului, se dezvolta in galerii, gauri, interstitii sau fisuri).

Organismele

bentonice

se

impart

in

epibentonice

(deasupra

si

Dupa dimensiuni organismele din bentos se impart in :

- macrobentos (peste 2 mm)

- mezobentos (0.1 - 2 mm)

- microbentos (sub 0.1 mm) Acesta se impart in: eumicrobentos (organisme care in stare adulta sunt sub 0.1 mm) si pseudomicrobentos (cuprind stadiile tinere ale celorlalte doua categorii).

EPIBENTOSUL Se imparte dupa relatiile care se stabilesc intre organism si substrat in: epibentos fixat si epibentos sedentar. Epibentosul fixat. Se gaseste pe diferite tipuri de substrat: pe pietre, cabluri, plante, avand reprezentanti in toate grupele de plante si animale, cu exceptia vertebratelor.

Hidrobiologie – Curs 4

Fixarea de substrat se poate realiza la plante prin celule rizoidale, discuri adezive, pseudorizoizi sau radacini adevarate. La animale fixarea de substrat se poate face prin fire elastice secretate de glande speciale (bissusul lamellibranhiatelor), exoschelet (corali), alungirea si ramificarea corpului (spongieri, viermi polichetri, alge). La cele de apa curgatoare se intalnesc forme turtite dorso-ventral, forme conice, tronc-conice, sau cu dispozitive puternice de fixare.

tronc-conice, sau cu dispozitive puternice de fixare. Ancylus fluviatilis – gasteropod din ape repezi de munte

Ancylus fluviatilis – gasteropod din ape repezi de munte La organismele bentonice se constata si un fenomen de adaptare a formei corpului in functie de ecosistemele in care traiesc. Astfel, aceeasi specie care traieste in ape mai lente au un corp masiv si prezinta un corp mai suplu in ape repezi. Prezenta animalelor fixate este caracteristica numai ecosistemelor acvatice, deoarece acest mediu de viata este foarte bogat in hrana, in el acumulandu-se toti metabolitii. De asemenea, aceste organisme fixate si-au dezvoltat anumite stadii din ciclul de viata care sunt libere, asigurandu-se astfel perpetuarea si posibilitatea de colonizare a habitatelor (primele stadii larvare la chironomide, adultii unor grupe de insecte acvatice, care in perioada adulta sunt aripati: efemeroptere, trichoptere, plecoptere).

Totalitatea organismelor vegetale fixate reprezinta perifitonul. Acesta este o comunitate cu structura trofica completa. Este localizata pe orice fel de substrat: mineral, tulpini de plante, animale vii sau moarte, piloni de beton, ziduri, cabluri, busteni, crengi, etc. Mai putin la nivelul sedimentelor fine, de genul nisipului si al malului. Este reprezentat de specii de alge, diatomee, etc. Este dependent de prezenta luminii, un anumit regim gazos si un substrat solid, care nu este acoperit de sedimente. In unele ecosisteme acvatice continentale perifitonul constituie hrana principala a unor grupe de nevertebrate si pesti (exemplu: scobarul).

a unor grupe de nevertebrate si pesti (exemplu: scobarul). Colectarea probelor calita tive de perifiton Pelicula

Colectarea probelor calitative de perifiton

Pelicula

de organisme care acopera

toate suporturile

solide din apa reprezinta

bioderma. Ea este alcatuita atat din alge macrofite, diatomee, cat si din bacterii si ciuperci.

Epibentosul liber. Este format din forme libere, nefixate, care se deplaseaza liber la suprafata substratului: crustacee, moluste, cefalopode, gasteropode, unii pesti. Tipuri de miscari ale organismelor bentonice libere:

- miscari ameboidale (cela mai mici: protozoare, alge, rizopode)

- prin cili si flageli (alge, protozoare)

- prin miscari de tarare (unele gasteropode, echinoderme, tricladide, lamelibranhiate)

- prin organe specializate (insecte, crustacee, etc.)

Hidrobiologie – Curs 4

ENDOBENTOSUL Include organisme exclusiv animale, de doua feluri: sapatoare si sfredelitoare. Organismele sapatoare sunt cele care se ingroapa partial sau total in sediment, in deosebi in cel mobil (pietris, nisip, mal), prin dislocarea activa a particulelor din substrat. Exemplu: oligochetele, unii viermi marini, moluste, crustacee, larve de efemeroptere. De cele mai multe ori, aceste organisme isi consolideaza galeriile cu anumite secretii (oligochete, chironomidae). Adaptari:

- alungirea foarte mult a corpului pentru a putea iesi la suprafata substratului in vederea respiratiei si a hranirii (organismele filtratoare sau pradatoare).

- unele isi construiesc casute care le ajuta sa se mentina legate de substrat (trichoptere, amfipode, oligochete).

legate de substrat (trichoptere, amfipode, oligochete). Tubifex tubifex , specie de oligochet acvtic care traieste

Tubifex tubifex, specie de oligochet acvtic care traieste in nisip

Organismele sfredelitoare prefera substratul mai dur alcatuit care poate fi: sisturi cristaline, granit, marmura, beton, lemn, etc. Exemple: crustacee, larve de insecte, spongieri, izopode, moluste (Petricola litophaga). Galeriile nu depasesc de obicei marimea corpului, dar animalul isi mareste galeria pe masura ce creste corpul. Adaptari:

- saparea are loc cu ajutorul fortei hidraulice (care rezulta din alternarea starii de turgestenta a corpului cu cea de neturgescenta)

- dezvoltarea de organe sfredelitoare: parapode (polichete), cheti (oligochete), trompa sfredelitoare, apendici toracici, mandibule, maxile

- miscari helicoidale ale corpului prin care animalul isi sapa galerii in nisip, mal.

- exista unele alge care reusesc sa sfredeleasca unele roci (calcaroase) si cochiliile molustelor prin procese biochimice. La spongieri are loc secretia de acid care dizolva calcita. Organismele xilofage pot face galerii in lemnele submerse cu ajutorul enzimelor celulolitice.

- unele bivalve au la marginea cochiliei niste zimtisori cu care sfredelesc substratul.

Migratiile organismelor bentonice Au un caracter periodic, ciclic si se pot constitui in fenomen de masa la care pot lua parte populatii intregi. Pot fi pe orizontala sau pe verticala.

1. Miscarile organismelor bentonice pe orizontala. Sunt active si sunt executate in deosebi

de catre organismele macrozoobentonice. Pot avea caracter ciclic, sezonier, fiind efectuate in scop de nutritie sau reproducere. Pot fi si miscari pasive, organismele fiind antrenate de curentii de apa (din rauri), prin fenomenul de drift. In balti si iazuri unele organisme bentonice pot avea miscari active (oligochete, hirudinee, unele larve si adulti de insecte), deplasandu-se noaptea spre straturile superficiale pentru a se hrani (acestea fiind strategii adaptative cu rol de nutritie si de protectie)

Hidrobiologie – Curs 4

2. Miscarile organismelor bentonice pe verticala. Sunt executate de organismele endobentonice (circadiene, sezoniere) si in special de larvele de chironimide si de oligochete, care ziua patrund (se retrag) in grosimea substratului, iar noaptea se ridica la suprafata acestuia pentru nutritie. In zonele umede din luncile inundabile ale raurilor si fluviilor, organismele executa astfel de miscari cu caracter temporar sau permanent, in functie de periodicitatea cu care se succed inundatiile. In momentul in care apele se retrag, aceste organisme se ingroapa in profunzimea substratului, urmand sa iasa atunci cand are loc o noua inundatie sau viitura. Acest fenomen are loc si in timpul iernii. Pentru aceste organisme principalul factor de orientare este lumina.

Neustonul

Este reprezentat de organismele care sunt localizate in pelicula de la interfata apa-aer. Existenta lor este conditionata de forta tensiunii superficiale a apei. Este de doua categorii: epineuston (organismele care traiesc pe suprafata apei; exemplu: heteropterele) si hiponeuston (organismele care traiesc imediat sub intefata aer-apa; exemplu: hidracarienii).

imediat sub intefata aer-apa; exemplu: hidracarienii). Organisme din epineuston (heteroptere acvatice) Aparat de

Organisme din epineuston (heteroptere acvatice)

exemplu: hidracarienii). Organisme din epineuston (heteroptere acvatice) Aparat de colectat organisme din neuston 4

Aparat de colectat organisme din neuston