Impoliteea, murdria, gelozia, duplicitatea, delaiunea sunt greeli mult mai grave dect necunoaterea gramaticii sau a geografiei.

Sub masca devotamentului, tiinei, caritii i inocenei se disimuleaz adeseori faa crud a interesului, pasiunea pentru ctig, banul, satisfacerea dorinelor, dar aceste dorine sunt josnice. Gelozia a cauzat dezastre mai mari ca pesta bubonic. Natura nu are mil de cei slabi i vicioi. Ea favorizeaz indivizii sobri, inteligeni, entuziati, cei care au ndrzneala de a ncerca, care au voina succesului, care sunt gata s triasc dur i periculos. Oamenii trebuie pui la locul lor, iar cimentul care s-i uneasc trebuie s fie dragostea. A voi binele celorlali este indispensabil succesului colectiv. Fiecare din noi trebuie s ne facem vrednici de a fi iubii. n spea uman dezvoltarea inteligenei i moralei sunt legea suprem. A dezvolta morala este o obligaie tot aa de important ca aceea de a conserva viaa. Societatea ar trebui s-i protejeze membrii contra calomniilor, coruptorilor, alcoolicilor, dezechilibrailor mintali, aa cum i apr contra febrei tifoide, a exantematicului. Fiecare se intereseaz de tot ceea ce mrete bogia i confortul. Dar nimeni nui d seama ct de absolut este nevoia de a spori calitatea structural, funcional i mintal a fiecruia dintre noi. Sntatea inteligenei i a sentimentelor afective, disciplina moral i dezvoltarea spiritual sunt tot att de necesare ca i sntatea organic i prevenirea bolilor infecioase. Lupta contra egoismului cere o metod mai savant dect lupta contra tifosului sau holerei. Omul nu trebuie s contemple numai frumuseea moral, ci trebuie s se sileasc s o i ating. Tineretul trebuie crescut n disciplin i moral. Copiii au nevoie nu numai de precepte i vorbe, ci mai ales de exemple. Nu se nva dragostea de frumos. Frumuseea este peste tot, trebuie s o percepem. Omul modern este victima rmnerii n urm a tiinelor vieii fa de tiinele naturii. Astzi bugetele pentru narmare sunt de sute de ori mai mari dect acelea destinate sntii omului.

Atenia umanitii trebuie s treac de la maini i lumea fizic la corpul i spiritul omenesc, la acele procese fiziologice i spirituale, fr de care mainile i Universul lui Newton i al lui Einstein nu ar exista. Omul este o istorie care nu e identic cu nici o alta. Invidia i orgoliul dezbin de la cei mici la cei mari. Simul moral nu este mai puin indispensabil ca simul vzului sau al auzului. Oamenii se nal cnd sunt animai de idealuri nalte, cnd privesc orizonturi largi. Sacrificiul de sine nu este greu dac eti animat de un mare el. Cel ce urmeaz legile vieii i, mai ales, ascensiunea moral, primete ca recompens rezistena nervoas i echilibrat mintal care-i dau sntatea. Ascensiunea moral d strlucire omului i societii n care triete. Atrofia moral atrage calamiti mai iremediabile dect atrofia intelectual. Numai valorile sufleteti ne procur bucuria. Frumuseea e un izvor nesecat de bucurie. Ea iese din minile care modeleaz, care cioplesc marmura, care spintec i repar carnea omeneasc. O putem gsi n arta sngeroas a marilor chirurgi ca i n aceea a pictorilor, a muzicienilor, a poeilor. i nc i mai puternic frumuseea se afl n inexprimabila armonie a creierului uman, n sufletul omului care se sacrific netiut de nimeni pentru mntuirea celorlali. n oricare din formele ei, ea rmne oaspetele necunoscut al substanei cerebrale creatoare a nfirii universului. Experiena a artat c armtura moral este mai important pentru individ i pentru societate dect cunotinele tiinifice, literare, filozofice. citatepedia
Boala este un lucru personal. Ea capata aspectulindividului. Numarul diferitelor boli e tot asa de mare ca si numarulbolnavilor. Totusi, nu s-ar putea construi o stiinta a medicinei daca ne-ammultumi numai cu compilarea unui mare numar de observatii individuale. Fapteleau trebuit sa fie clasificate prin abstractii. Asa a luat nastere (conceptul de)boala. S-au putut scrie apoi tratate de medicina. S-a edificat un fel destiinta, grosolan descriptiva, rudimentara, imperfecta, dar comoda,perfectibila la nesfarsit si usor de invatat. Din nefericire, medicii s-aumultumit cu acest rezultat. N-au inteles ca tratatele despre entitatipatologice contin numai o parte din cunostintele necesare celui care ingrijestepe bolnavi. Pentru medic, cunoasterea bolilor nu e de ajuns. Eltrebuie sa faca o deosebire precisa intre fiinta umana bolnava, descrisa decartile medicale, si bolnavul concret in fata caruia se gaseste, si caretrebuie nu numai studiat, dar mai intai usurat, linistit si vindecat. Rolullui consta in a descoperi, in fiecare pacient, caracterele individualitatiilui, rezistenta lui proprie la agentul patologic, gradul lui de sensibilitatela durere, valoarea tuturor activitatilor lui organice, trecutul si viitorullui. Si nu trebuie sa precizeze viitorul unui pacient prin calcululprobabilitatilor, ci printr-o analiza profunda a

personalitatii lui umorale, tisulare si psihologice. Intr-un cuvant, marginindu-sela studiul bolilor, medicina isi amputeaza o parte din ea insasi. Unii medici nu vor sa urmareasca altceva decat abstractii.Altii cred ca cunoasterea bolnavului e tot asa de importanta ca aceea a bolii.Cei dintai vor sa ramana in domeniul simbolurilor, ceilalti simt nevoia de a seapropia de concret. Se redesteapta asadar in jurul scolilor de medicina vecheacearta a nominalistilor si a realistilor, cand, de fapt, medicina trebuie safie in acelasi timp realista si nominalista. Ea trebuie sa studieze atatindividul cat si boala. Poate ca neincrederea din ce in ce mai mare pe care ioarata publicul, nereusita si uneori ridicolul terapeuticii, se datoreazaconfuziei dintre simbolurile folosite la edificarea stiintelor medicale sipacientul concret. Lipsa de succes a medicilor vine din faptul ca traiescintr-o lume imaginara. Ei vad in bolnavii lor bolile descrise in tratatele demedicina. Nu inteleg ca fiinta umana e un tot, ca functiile adaptative se leagade toate sistemele organice, ca diviziunile anatomice sunt artificiale.Separarea corpului in parti a fost prielnica pentru ei, dar primejdioasa sicostisitoare pentru bolnav. Cu timpul, va fi primejdioasa si pentru medic. Medicina trebuie sa tina seama de natura omului, deunitatea si unicitatea lui. Singura ei ratiune de a fi este usurareasuferintelor si vindecarea individului. De buna seama, ea trebuie sa seserveasca de spiritul si de metodele stiintei. Trebuie sa ajunga in stare de apreveni bolile, de a le recunoaste si de a le trata. Nu exista nici un motiv dea o cultiva pentru ea insasi, nici pentru folosul celor care o practica. In acelasitimp, ea e cea mai anevoioasa dintre toate cunostintele. Nu poate fi asemuitacu nici o stiinta. Medicul trebuie sa dobandeasca cunostinte aproapeuniversale. Si afara de asta, ii mai trebuie o judecata foarte sigura, o marerezistenta fizica si o activitate neincetata. Sarcina lui e foarte diferita deaceea a savantilor. Acestia pot, intr-adevar, sa ramana numai in lumeasimbolurilor. Dimpotriva, medicii se gasesc totodata in prezenta realitatiiconcrete si a abstractiilor stiintifice. Gandirea lor trebuie sa cuprindasimultan fenomenele si simbolurile, sa scormoneasca organele si constiinta, sapatrunda cu fiecare individ intr-o lume diferita. Lor li se cere fortarea de aconstrui o stiinta a particularului. Bineinteles, ei au mijlocul de a aplica, faradeosebire, fiecarui bolnav cunostintele lor stiintifice, asa cum ai imbraca aceeasihaina oamenilor de statura deosebita. Dar ei nu-si indeplinesc cu adevaratmenirea decat daca dibuiesc in noi ceea ce ce e particular. Succesul lordepinde nu numai de stiinta, ci si de iscusinta lor de a pricepe caracterelecare fac din fiecare fiinta umana un individ.

http://groups.yahoo.com/group/credinta_ortodoxa/messages/15023?xm=1&m=e&l=1