,,Iart-ne Grigore

Se-ntunec pmntul i lcrimeaz cerul Se-ndoliaz fraii i mamei i e ru Trec lumnri aprinse spre Rai la Chiinu Bat clopotele-n ar la moartea lui VIERU Defapt pe cine pierdem? Noi nici nu tim prea bine. n vlmagul lumii isteric i corupt Adevrata ar se afl de desubt Cu marii mori pe care-i uitm fr ruine. Mai c ieri Vieru venea la noi acas i ne purta de grij cu sufletul lui bun i n zadar cuvinte n cinstea lui se spun Cel prigonit n via, de viaa lui se las. nghea parc focul pe toate-aceste vetre Pe unde El, Divinul, a suferit nedrept Cnd Iudele zdrobindu-i i cap, i scris, i piept, Pe strzi i n ziare au dat n el cu pietre. Cinstit i vulnerabil, dar nencercat de team Siberia sfidnd-o c-un plpit plpnd El ara lui ntreag purtndui-o n gnd Cnd era suprem ntrnsa ca-n propria lui mam i totui n-are nimeni o simpl remucare Pentru calvarul zilnic al marelui Poet? i totui n-are nimeni o urm de regret C prea urt-i viaa i prea absurd se moare? Drogai de btlia puterii i a pinii Bolnavi de egoismul abject i diavolesc n ur i-n trdare copii notri cresc Mai oameni dect omul or s ajung cinii! n cel ce pleac astzi din strmba noastr lume A lcrimat o ar i s-a ascuns un neam i eminesciana pereche ru i ram l tie dup nume i-nva s-l rezume Se afl n morminte o Romnie-ntreag i am rmas deasupra nevrednici noi cei vii i ne e dat blestemul s nu-i putem gsi Dect n nite lacrimi care de ei ne leag S-a ntunecat pmntul i lcrimeaz cerul Romnii plng plecarea poetului divin i semne dinspre cas, i din morminte vin, Acum spre Eminescu a i pornit Vieru. Nefericit vremea noroaielor majore Din nou se-aeaz vam i grani-ntre frai Aa c pentru drumul pe care-ai s-l strbai, i murmurm adio i iart-ne Grigore... Adrian paunescu