P. 1
CERCETAREA INFRACŢIUNILOR DE FURT ŞI TÂLHĂRIE

CERCETAREA INFRACŢIUNILOR DE FURT ŞI TÂLHĂRIE

|Views: 735|Likes:
Published by Paul Unknown
licenta CERCETAREA INFRACŢIUNILOR DE FURT
ŞI
TÂLHĂRIE
licenta CERCETAREA INFRACŢIUNILOR DE FURT
ŞI
TÂLHĂRIE

More info:

Categories:Types, Business/Law
Published by: Paul Unknown on Mar 15, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial
List Price: $49.99 Buy Now

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
See more
See less

10/09/2014

$49.99

USD

pdf

text

original

DEMERS INTRODUCTIV

Dreptul de proprietate este un drept fundamental de veche tradiţie în catalogul drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Dreptul de proprietate este garantat fiecărui cetăţean. În conţinutul acestui drept cuprindem dreptul persoanei fizice de a dobândi o proprietate, de a se folosi şi de a dispune liber în legătură cu proprietatea sa şi, de a putea transmite dreptul său altuia. Constituţia impune autorităţilor publice obligaţia de a respecta şi ocroti dreptul de proprietate, recunoscând de fapt că orice persoană fizică, orice om are dreptul la proprietate. Realizarea dreptului de proprietate presupune obligaţia statului de a garanta şi apăra proprietatea obţinută pe căi licite. Autorităţile publice trebuie să ia toate măsurile posibile şi rezonabile pentru a ocroti dreptul de proprietate. De cele mai multe ori, relaţiile patrimoniale sunt ocrotite de către alte ramuri ale sistemului de drept, dar acolo unde metodele juridice folosite se dovedesc a fi ineficiente şi se aduce o vătămare gravă valorilor sociale, intervenţia legii penale este obligatorie, pentru a se putea preveni şi combate aceste categorii de infracţiuni. Pentru statul nostru de drept, apărarea relaţiilor sociale privitoare la patrimoniu, a constituit o grijă permanentă şi prioritară, datorită faptului că furturile, delapidările, sustragerile de orice natură lovesc în interesele tuturor oamenilor muncii, sunt acte ostile la adresa societăţii, prin acestea pot fi compromise relaţiile de convieţuire, stabilitatea şi ordinea socială. De exemplu, încă din perioada sclavagistă erau pedepsite cu asprime furtul, tâlhăria şi jaful; mai puţin cunoscute erau alte forme de lezare a proprietăţii, cum ar fi înşelăciunea şi abuzul de încredere care erau considerate ca delicte civile. În perioada feudală se extinde treptat represiunea penală cuprinzând în sfera sa toate faptele prin care se putea aduce atingere patrimoniului. De regulă, furturile mărunte se pedepseau cu biciuirea, însă, la al treilea furt se aplica pedeapsa cu moartea (tres furtilius). Această asprime a pedepselor arată frecvenţa infracţiunilor şi gravitatea lor; împotriva unor fapte ca acestea stăpânirea era silită să recurgă la cele mai inumane pedepse. Sistemele de drept moderne, deşi au eliminat unele din exagerările anterioare au menţinut un regim destul de sever pentru anumite forme de activitate infracţională îndreptată împotriva 1

patrimoniului, totodată au extins cadrul incriminărilor şi la alte fapte specifice relaţiilor economice din societatea modernă. Apărute în istoria societăţii umane odată cu apariţia proprietăţii, a statului şi a dreptului, furtul şi tâlhăria, se numără printre cele mai vechi fapte îndreptate împotriva patrimoniului, incriminat şi sancţionat ca atare de toate sistemele de drept, din cauza pericolului său social ridicat, cât şi a ponderii crescute pe care o deţin, comparativ cu alte fapte penale săvârşite în dauna relaţiilor patrimoniale, cum ar fi, de exemplu pirateria sau gestiunea frauduloasă. Infracţiunile de furt şi tâlhărie sunt principalele infracţiuni care constituie un potenţial stres în viaţa de zi cu zi a românilor, reprezentând peste 70 de procente din peisajul criminalităţii comise în România. Tâlhăria este fapta persoanei care pentru săvârşirea acţiunii de furt sau pentru păstrarea lucrurilor furate ori pentru înlăturarea urmelor furtului sau înlăturarea pericolului de a fi prinsă recurge la violenţe, ameninţări sau alte constrângeri îndreptate împotriva unei alte persoane. Prin voinţa legiuitorului, în conţinutul infracţiunii de tâlhărie sunt reunite două fapte incriminate distinct de Codul penal, pe de o parte furtul, iar pe de altă parte violenţa sau ameninţarea. Furtul constituie acţiunea principală, de bază, în structura faptei de tâlhărie, prin care făptuitorul realizează scopul ce şi l-a propus şi anume însuşirea pe nedrept a unor bunuri mobile, în timp ce folosirea de violenţă, ameninţări sau alte forme de constrângere, constituie acţiunea adiacentă, secundară, de particularizare a acţiunii principale. Faţă de considerentele arătate, este notoriu, că opinia publică din ţara noastră nu poate privi decât cu dispreţ şi mânie asemenea fapte, care oglindesc nu numai lăcomia, dorinţa de îmbogăţire ilicită a autorului faptei, dar şi dispreţul pentru bunul altuia, pentru munca acestuia, pentru sacrificiile cu care şi-a procurat bunul, pentru lipsa de umanitate de care dă dovadă făptuitorul atunci când loveşte victima cu scopul obţinerii unui câştig nemeritat, iar justiţia trebuie să le incrimineze cu toată asprimea, chiar dacă prin pedepsirea lor se produce o suferinţă inestimabilă familiilor infractorilor. Motivaţia în alegerea temei de licenţă, „Cercetarea infracţiunilor de furt şi tâlhărie”, o constituie interesul personal în abordarea celor două infracţiuni, prin prisma atât a elementelor juridice penale cât şi criminalistice, oferind astfel un climat favorabil informării tuturor cetăţenilor cu privire la periculozitatea acestor fapte penale şi a consecinţelor lor.

2

CAPITOLUL I. NOŢIUNI GENERALE REFERITOARE LA INFRACŢIUNILE CONTRA PATRIMONIULUI

„Patrimoniul este o moştenire lăsată de generaţiile care ne-au precedat şi pe care avem datoria de a-l transmite intact generaţiilor viitoare, constituind în acelasi timp patrimoniul de mâine”

1.1.

Referinţe conceptuale privind patrimoniul

Dintotdeauna, omul a fost perceput ca fiind principala forţă de producţie a societăţii, este creatorul tuturor bunurilor materiale şi spirituale din societate care, transmise din generaţie în generaţie, au asigurat şi asigură progresul continuu al omenirii. Datorită minţii îndrăzneţe a omului care se avântă permanent spre culmile cunoaşterii şi a perfecţiunii, în timp au fost create o mulţime de bunuri substanţiale, care au contribuit la extinderea patrimoniului ţării sau al cetăţenilor. Despre etimologia cuvântului „patrimoniu” se cunoaşte că acesta este de origine latină şi că semnifică o moştenire transmisă din moşi –strămoşi, din tată în fiu, etc. Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură a enunţat o definiţie a patrimoniului, în concordanţă cu sensul originar al termenului: „moştenirea trecutului, de care ne bucurăm astăzi şi pe care o vom transmite generaţiilor care vor veni”.1 Această definiţie face referire în special la patrimoniul cultural, care merită a fi considerat „o resursă cu real potenţial pentru dezvoltare socială, ceea ce constituie un argument pentru cetăţenii noştri, că, investiţia în cultură, în patrimoniul cultural, nu înseamnă a investi într-un trecut anost ori într-un prezent oscilant, ci este sustenabilă pentru propriul nostru viitor.”2

1

Dennis Rodwell, Conservation and Sustainability in Historic Cities, Blackwell Publishing, -1 st ed, 2007, p. 7 Dan Kisilewicz, Patrimoniul cultural - de la mărturie materială a istoriei la calitatea de resursă, Revista de

2

Arhitectură a Universităţii Spiru Haret, http://anale-arhitectura.spiruharet.ro/PDF/fratilesti%20pdf/10%20dan.pdf

3

care aparţin unei persoane. etc. conceptul juridic de patrimoniu are un înţeles mai restrâns decât în dreptul civil. Potrivit dreptului civil. p. privite ca o sumă de valori active şi pasive. distincte fiind de bunurile la care se referă. Ed. Restitutio. Editura Albatros. Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. 2001. Lumina Lex. patrimoniul desemnează totalitatea bunurilor care alcătuiesc averea unei persoane. Violeta Grigore. drepturi şi obligaţii. în funcţie şi de disciplina studiată. 2000. importanţa noţiunii de patrimoniu este cel mai bine evidenţiată de către anumite ştiinţe ale dreptului. care a oferit mai multe interpretări similare noţiunii de patrimoniu. cum ar fi dreptul civil. 126. p. p. deoarece patrimoniul desemnează „ansamblul drepturilor şi obligaţiilor având valoare economică. strâns legate între ele”6 sau „o universalitate a raporturilor de drept. 1899. Sia Ion. Bucureşti. Gheorghe Mohanu. Ed. François Gény. aparţinând unei persoane fizice sau unei persoane juridice”3 sau „totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu conţinut economic. 1985.”7 În accepţiunea legii penale. privite în individualitatea lor şi nu ca o universitate de bunuri.”5 Însă. în măsura în care aceste raporturi sunt evaluabile în bani prin efectul lor final.” 4 În condiţii de vid legislativ. patrimoniul reprezintă „totalitatea bunurilor. 9 Istrate Micescu. De exemplu. care au acelaşi subiect activ şi pasiv. thèse. Bucureşti. din punct de vedere economic. acesta este raportat la infracţiunile care pot fi săvârşite împotriva lui. p. această definiţie nu este completă. Contabilitate generală (Bazele Liviu Pop. 216.În vorbirea curentă prin patrimoniu se înţelege totalitatea bunurilor cu valoare economică pe care le deţine o persoană. Iosif Urs. Paris. Curs de drept civil. Méthode Mihaela Busuioc. evaluabile în bani. prezentând interes doar bunurile susceptibile de sustragere. 1903. obligaţia definirii patrimoniului i-a revenit doctrinei. Irina Leca. Ca obiect de studiu al contabilitatii. p. 420 4 Georges Plastara. Bucuresti. a valorilor economice pe care le gestionează un agent economic. Vergina Buianu. d’interpretation et sources en droit privé positif. precum şi totalitatea drepturilor şi obligaţiilor pe care acesta şi le asumă în legătură cu averea pe care o posedă. 24 6 7 4 . Andrei Popescu. dreptul penal. Universitas. Gheorghe Brehoi. 5 contabilităţii). Dicţionar juridic selectiv. Literalmente. 3 Sanda Ghimpu. Ed. patrimoniul reprezintă „totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale aparţinand unei persoane fizice sau juridice determinată. La notion juridique du patrimoine. 2005. Bucureşti. All Beck.

lucrările publice. datorită faptului că furturile. delapidările. Dată fiind importanţa noţiunii de patrimoniu. ştiinţele sociale.wordpress. arhitectura. http://andreivocila. patrimoniul reprezintă „o componentă importantă a vieţii de zi cu zi a oricărei persoane fizice sau juridice. apărarea relaţiilor sociale privitoare la patrimoniu. sunt acte ostile la adresa societăţii. între bun şi patrimoniu există o legătură de tip parte-întreg. fapt ce se datorează împrejurării că infractorul nu este interesat de pasivul. sustragerile de orice natură lovesc în interesele tuturor oamenilor muncii. deoarece în dreptul penal. III. a constituit o grijă permanentă şi prioritară. vol. precum şi micro sau macro-social”9. la nivel individual. politice dar şi de către cercetarea de artă. 1. Iosif Fodor. adică de obligaţiile şi datoriile celui pe care îl deposedează de bunuri ci numai de activul acestuia. intervenţia legii penale este obligatorie. 8 Vintilă Dongolez. arheologia. amenajarea teritoriului. „infracţiunea n-ar putea fi niciodată îndreptată împotriva patrimoniului ca universalitate de bunuri. 2. Nicoleta Iliescu. fiind abordată de domenii diverse precum învăţământul. etc.10.com 5 . prin acestea pot fi compromise relaţiile de convieţuire. se poate observa că în dreptul penal.2010. dar acolo unde metodele juridice folosite se dovedesc a fi ineficiente şi se aduce o vătămare gravă valorilor sociale. Editura All Beck. relaţiile patrimoniale sunt ocrotite de către alte ramuri ale sistemului de drept. juridice. De cele mai multe ori. acesta va exista întotdeauna indiferent de numărul sau valoarea bunurilor din care se compune. istoria. economice.” 8 În consecinţă. Totodată. Explicatii teoretice ale codului penal român. aceasta a căpătat în timp noi şi noi sensuri. împrejurare ce explică necesitatea protecţiei penale a patrimoniului. de care depinde atât satisfacerea cerinţelor curente.Se impune această distincţie juridică. p. stabilitatea şi ordinea socială. Necesitatea protecţiei penale a patrimoniului Pentru statul nostru de drept. 444 9 Andrei Vocilă. 19. pentru a se putea preveni şi combate aceste categorii de infracţiuni. dar mai ales prosperitatea. mai exact de bunurile şi drepturile sale. 2003. Infracţiuni contra patrimoniului. Bucureşti.

în care normele juridice sunt aşezate într-o consecutivitate logică. după un sistem bine gândit.235 de Ştiinţe Juridice. codul penal „nu este o lege obişnuită. el este un act legislativ unic. Ocrotirea penală a patrimoniului în dreptul comparat. iunie 2005 12 6 . Răspunderea penală a persoanei juridice în Noul Cod Penal. Teoria generală a dreptului. Revista de Drept Penal. reflectând exigenţele societăţii faţă de cetăţean şi nevoia cetăţeanului de protecţie penală. 167 11 Olivian Mastacan. cel mai important act juridic cu caracter penal. Bucureşti. Revista: Analele Facultăţii Nicolae Popa. însuşit ori distrus sau vreun alt drept. este Codul penal. 2. care reflectă structura internă a dreptului penal.”11 În principiu. raportându-se doar la acţiunea lor ilicită şi nu la poziţia juridică a victimei. Reglementarea juridică a infracţiunilor contra patrimoniului La nivel naţional. Anul II. Editura Procardia. preocuparea esenţială a legii penale este aceea „de a asigura despăgubirea grabnică a persoanei vătămate prin infracţiune. Editura Bibliotheca. care nu este ţinută să-şi dovedească calitatea de proprietar asupra bunului sustras.”10 1. este structurat şi divizat în două părţi: Partea generală a codului penal care cuprinde regulile cu caracter general ce sunt aplicabile părţii speciale: dispoziţii 10 George Antoniu. nr. urmând ca organul jurisdicţional competent să analizeze şi să soluţioneze cauza în funcţie de probatoriul administrat. Universitatea „Valahia” Târgovişte. p. care înglobează majoritatea normelor penale adoptate de legiuitor. cu o organizare internă aparte. în condiţiile în care prezumtivul infractor face dovada că el este proprietarul. deşi are forţa juridică a unei legi. aprilie-iunie 2001. 1993. nr. 2. astfel încât patrimoniul să se reîntrăgească pentru a se putea relua activitatea economică. aşa zisa victimă va trebui şi ea la rândul ei să probeze că are privilegii asupra bunului respectiv. Asociaţia Română de Ştiinţe Penale. anul VIII. Bucureşti. Codul penal reprezintă „instrumentul juridic care sintetizează stadiul gândirii juridico-penale într-o anumită societate şi cerinţele ocrotirii valorilor sociale cu ajutorul legii penale. p.3. posesorul sau deţinătorul legitim al bunului însuşit.”12 Codul penal român în vigoare. Prin incriminarea infracţiunilor contra patrimoniului. Doar.Legea penală incriminează pe cei care aduc atingere patrimoniului.

p. Infracţiunea de furt din locuinţa mamă.332 7 . ediţia a II-a . 217). Compendiu de Criminalistică. ai cărei titulari exclusivi sunt statul şi unităţile administrativ-teritoriale. al cărei titular poate fi orice subiect de drept (persoane fizice.2011. întrucât între cele două grupuri de infracţiuni există o perfectă autonomie juridică.după cum faptele de natură penală erau îndreptate împotriva avutului obştesc sau avutului personal. pe de altă parte. legiuitorul a urmărit să apere în egală măsură „proprietatea publică. furtul calificat (art. potrivit dispoziţiilor art. nu diminuează cu nimic unitatea dreptului penal.01. 2004. 216).”13 Prin intermediul acestor reglementări. pirateria (art. 219). distrugerea din culpă (art. între cele două părţi existând o strânsă legătură şi interdependenţă. asociaţii cu scop lucrativ. tâlhăria (art.com/doc/47291525 14 Lazăr Cârjan. http://www. Această sistematizare în partea generală şi partea specială. 208). iar. precum şi proprietatea privată. discriminatoriu . înşelăciunea (art. sfera faptelor incriminate şi limitele pedepselor penale fiind identice în ambele situaţii. 220) şi tăinuirea (art. 13 Alexandru Gabriel. Editura Fundaţiei România de Mâine. delapidarea (art. Bucureşti. abuzul de încredere (art. fundaţii.”14 În acest caz deosebirea dintre avutul personal şi cel paticular este numai de factură nominală. Potrivit legii penale în vigoare. a pus capăt opiniilor contradictorii generate de sfera de aplicabilitate a noţiunii de avut obştesc. 213). denumit „Infracţiuni contra patrimoniului”. Referat. cetăţeni străini sau apatrizi. 21. 211). distrugerea calificată (art. a avut menirea de a alinia prevederile legii penale la dispoziţiile cuprinse în Constituţie. furtul (art. Faptele care aduc atingere patrimoniului. regii autonome. sunt incriminate şi sancţionate în Partea Specială a Codului penal. reglementări referitoare la infracţiune şi infractor. distrugerea (art.scribd. „Reunirea într-un singur titlu a infracţiunilor contra patrimoniului. 209). însuşirea bunului găsit (art. societăţi comerciale. 208-222. tulburarea de posesie (art. cauzele care înlătură caracterul penal al faptei şi în Partea specială a codului penal care cuprinde norme de incriminare ce stabilesc conţinutul concret al fiecărei infracţiuni şi sancţiunile corespunzătoare pentru acestea. 215/1). statul şi unităţile administrativ teritoriale).cu privire la aplicarea legii penale. 214). la sistemul sancţiunilor de drept penal şi criteriile de aplicare a acestora. 215). în sensul eliminării tratamentului juridic. organizaţii sociale care au personalitate juridică. 221) sunt infracţiunile prin care făptuitorul poate vătăma patrimoniul unei persoane. 212). la Titlul al III-lea. gestiunea frauduloasă (art. 218).

privite în conţinutul lor sunt însă eterogene. dar faptele incriminate.Aşezarea tuturor incriminărilor referitoare la patrimoniu într-o singură diviziune din Codul penal ar putea duce la concluzia că infracţiunile contra patrimoniului formează un cadru perfect omogen. 30 . Dintre diferitele criterii de clasificare a infracţiunilor patrimoniale propuse in literatura juridică. pirateria. omogenitatea cadrului constă numai în unitatea obiectului juridic al ocrotirii penale. Infracţiunile contra patrimoniului: noţiune şi sistematizare. înşelăciunea şi însuşirea bunului găsit) şi infracţiuni de samavolnicie. unde legea penală ocroteşte însăşi starea materială a bunurilor mobile şi imobile. infracţiuni de fraudă. 476 8 . fie în comportarea frauduloasă în cadrul raporturilor patrimoniale. nu numai posibilă ci şi necesară. fie în distrugerea sau degradarea bunurilor ori impiedicarea folosinţei lor. valori care sunt lezate prin samavolnicie (distrugerea şi tulburarea de posesie). adică substanţa lor fizică şi potenţialul de utilizare al acestora. astfel încât o subdiviziune şi clasificarea lor este teoretic. Colocviul Internaţional „ Promovarea drepturilor omului în contextul integrării europene: teorie şi practică“. singurul care poate servi la o clasificare utilă este acela al specificului acţiunilor prin care sunt modificate situaţiile de fapt în care se găsesc bunurile în sfera patrimonială a unei persoane. gestiunea frauduloasă. care se caracterizează prin acţiuni de fraudare. tâlhăria. nesusceptibil de subdivizări bazate pe o diferenţiere şi o clasificare ştiinţifică a faptelor incriminate. „Aceste acţiuni pot consta fie în sustragerea bunurilor în vederea însuşirii lor. în vederea obţinerii de profituri materiale prin provocarea unei pagube (abuzul de încredere. de inducere sau menţinere în eroare a unei persoane. ICRC. infracţiunile contra patrimoniului se impart în trei mari categorii şi anume: infracţiuni de sustragere.”15 Pe baza acestui criteriu.31 octombrie 2009. Însă. 15 Viorel Dascălu. tăinuirea şi delapidarea). al căror element definitoriu îl constituie sustragerea bunurilor mobile în vederea însuşirii pe nedrept (furtul. p.

4. gestiune frauduloasă. în cazul infracţiunilor de furt. vol. Editura Ministerului 17 Administraţiei şi Internelor. de care este legată. 9 . Două dintre infracţiunile contra patrimoniului. integritatea fizică. „Face excepţie de la această regulă infracţiunea de delapidare. 92. unde obiectul material poate consta atât în bunuri mobile cât şi în bunuri imobile.”18 16 . International Conference on European Integration.1. în timp ce infracţiunile de tulburare de posesie nu pot avea ca obiect material decât un bun imobil. 37 Adrian Niţu. Realities and Perspectives. Obiectul material al infracţiunilor patrimoniale „este însuşi bunul asupra căruia se îndreaptă acţiunea ilicită”16. încadrarea juridică a infracţiunii. au un obiect juridic complex. În al doilea rând. respectiv tâlhăria şi pirateria. p. delapidare sau însuşirea bunului găsit. Elemente de drept comparat. înşelăciune. Situaţia este cu totul alta la infracţiunile de distrugere. Curs Sinteză. care poate fi mobil sau imobil. deci el nu este ţinut de o anumită calitate. Bucureşti. obiectul material nu poate fi alcătuit decât din bunuri mobile. iar în secundar este prejudiciată valoarea socială pe care o reprezintă viaţa. I. Ilie Dragomir. în mod hotărâtor. Drept Penal – Partea Specială. datorită faptului că în principal se aduce atingere valorii sociale denumite patrimoniu. p. abuz de încredere. „ajută la determinarea obiectului juridic. care este reprezentat de ansamblul relaţiilor sociale ce se formează. p. Ocrotirea penală a patrimoniului. sănătatea sau libertatea persoanei. Universitatea Danubius din Galați. pentru că vătămarea produsă prin acţiunea sau inacţiunea incriminată se produce asupra obiectului material. Cunoaşterea obiectului material al infracţiunilor contra patrimoniului este relevantă din cel puţin două puncte de vedere. Drept Penal . 31 18 Dragu Creţu. iar natura şi gravitatea acestei vătămări constituie un criteriu de individualizare judiciară a pedepsei. au un obiect juridic generic comun. se desfăşoară şi se extind în raport cu valoarea socială ocrotită. în primul rând acesta. 2006. 2002.partea generală – (Culegere de lecţii). Gheorghe Diaconescu. Bucureşti. 2006. caz în care subiectul activ trebuie să aibă o dublă calitate: funcţionar şi gestionar sau administrator al bunurilor asupra cărora exercită acţiunea ilicită. Astfel.”17 Subiectul activ al infracţiunilor contra patrimoniului este de principiu nercircumstanţiat. Caracteristici comune privitoare la infracţiunile contra patrimoniului Toate faptele enumerate mai sus. tâlhărie.

integrităţii corporale sau sănătăţii victimei. constă în acea activitate a omului manifestată printr-o acţiune sau inacţiune. În ceea ce priveşte elementul material al infracţiunilor contra patrimoniului. este persoana fizică sau juridică care a suferit o pagubă sau căreia i s-a produs o stare de pericol prin infracţiunea săvârşită. 10 .La această categorie de infracţiuni. acesta se prezintă sub o mare varietate de forme. precum şi consecinţele socialmente periculoase provocate de aceasta. tăinuire sau în mai multe acte cumulative: infracţiunea de însuşire a bunului găsit. instigare. tâlhărie. şi anume asupra vieţii.ro/index. ca reprezentant al societăţii. Dacă prin fapta încriminată i s-a adus atingere unui bun. urmarea socialmente periculoasă şi legătura de cauzalitate.univdanubius. care constă „într-o anumită atitudine psihică a subiectului faţă de faptă şi urmările sale. tutore. în două sau mai multe acte alternative: distrugere. 210. în acest caz subiectul pasiv general este statul. piraterie există şi o urmare imediată secundară. atunci când raportul obiectiv necesar între cauză şi efect. piraterie. rudă sau persoană care locuieşte împreună cu subiectul activ. Subiectul pasiv al infracţiunilor contra patrimoniului. care precede şi însoţeşte săvârşirea faptei http://proceedings. urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei daune în patrimoniul unei persoane fizice sau juridice. care se reflectă către alte valori sociale protejate de lege. orientată asupra valorilor sociale ocrotite de lege. Latura subiectivă este cea de a doua latură a infracţiunii. rezultă din însăşi materialitatea faptei: la furt. deoarece infracţiunile contra patrimoniului sunt de natură materială. Există şi excepţii. poate fi realizat atât printr-o acţiune cât şi printr-o inacţiune. În cazul infracţiunilor de tâlhărie. obiect care aparţine domeniului public. însuşirea bunului găsit. unde subiectul pasiv trebuie să aibă calitatea de soţ. Latura obiectivă a infracţiunilor contra patrimoniului. ca de exemplu în cazul furtului prevăzut de art. Legătura de cauzalitate dintre acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi urmarea socialmente periculoasă trebuie de cele mai multe ori dovedită. participaţia penală este posibilă sub toate formele: coautorat.php/eirp/article/view/1143. La anumite infracţiuni contra patrimoniului subiectul pasiv este calificat. între ele existând o legătură de cauzalitate. elementele componente ale laturii obiective sunt elementul material. La infracţiunile contra patrimoniului. de altfel poate consta într-un singur act: furt. Aşa cum reiese din definiţie. complicitate.

tentativa. 5. cum este în cazul furtului. acestea sunt susceptibile de desfăşurare în timp. elementul subiectiv se caracterizează prin praeterintenţie: art 209 alin. faptul consumat. excluzând infracţiunea de distrugere din culpă. pirateriei. 2 şi 3. 3. 218 din Codul penal. înşelăciunii. art. delapidării. acceptă că acesta se poate produce. Ediţia a VI-a revăzută şi completată. se realizează prin acţiuni săvârşite cu intenţie. piraterie. Bucureşti. Dreptul Comunicării Sociale. atunci când infractorul prevede rezultatul faptei şi deşi nu-l urmăreşte. distrugere calificată şi este sancţionată potrivit prevederilor art. 2. art. 299 11 . Mobilul săvârşirii infracţiunilor patrimoniale. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. p. înşelăciune. infractorul prevede consecinţele infracţiunii şi urmăreşte producerea lor. art.antisociale sub forma vinovăţiei penale. infracţiunile contra patrimoniului se săvârşesc cu intenţie directă sau indirectă. Deşi actele pregătitoare sunt realizabile la această categorie de infracţiuni. La anumite infracţiuni contra patrimoniului. însuşirea bunului găsit. În schimb. delapidare. 19 Valerică Dabu. poate consta în dorinţa de îmbogăţire sau de a pricinui un rău patrimoniului unei persoane. 215 alin. Celelalte infracţiuni patrimoniale: abuzul de încredere. Referitor la forma vinovăţiei. tâlhăriei. 222 Cod penal. la aceste categorii de infracţiuni predomină intenţia directă. art. tâlhărie. gestiunii frauduloase. 211 alin. dacă procurarea mijloacelor materiale sau a mijloacelor de săvârşire a infracţiunii a intervenit după ce a început executarea şi acestea au fost comise de un participant ele pot fi pedepsite ca acte de complicitate anterioară. 212 alin. ele nu sunt sancţionate decât atunci când există dispoziţii exprese de incriminare. distrugere. care poate fi săvârşită şi din culpă. în timp ce scopul urmărit prin infracţiune poate fi acela de însuşire pe nedrept a unui bun sau de micşorare a masei de bunuri a unor persoane.”19Aceasta este alcătuită din trei elemente structurale: vinovăţia. mai exact la formele agravante ale acestora. scopul şi mobilul. distrugerii şi tulburării de posesie. 2009. Tentativa este posibilă la o mare parte dintre infracţiunile contra patrimoniului. o abatere de la această regulă o reprezintă infracţiunea de distrugere. Deoarece majoritatea infracţiunilor contra patrimoniului. astfel încât sunt posibile toate cele trei faze ale infracţiunii: actele pregătitoare. de exemplu la furt. tăinuirea pot fi săvârşite şi cu intenţie indirectă sau eventuală. Totuşi.

ceea ce face ca starea de fapt să meargă cu mult înaintea stării de drept. pirateria. concurenţa neloială. neadaptarea legislaţiei la condiţiile economice şi sociale. 3 12 . 2011. altele sunt prevăzute cu pedepse alternative. unde separat de momentul consumării subzistă şi un moment al epuizării. astfel încât legea penală privitoare la protejarea relaţiilor patrimoniale să fie conformă cu politica penală contemporană.5. precum şi dorinţa individului de a se îmbogăţi rapid şi prin orice mijloace. înşelăciunea. Pedepsele principale aplicate infracţiunilor contra patrimoniului sunt diferite de la caz la caz. 1. distrugerea din culpă). de exemplu furtul de curent electric. „Criza social-economică. Unele infracţiuni contra patrimoniului pot fi săvârşite şi în formă continuată. Universitatea din Bucureşti. Referat. tabloul cauzelor concrete care generează creşterea infracţiunilor contra patrimoniului. cu închisoare sau cu amendă penală. legiuitorul le pedepseşte mult mai aspru datorită consecinţelor deosebit de grave pe care le produce infracţiunea. Particularităţi privind investigarea unor infracţiuni contra patrimoniului 20 Georgiana Gianina Raduţă. Facultatea de Drept. degradarea nivelului de trai pentru majoritate. care este de fapt momentul încetării acţiunii ilicite. p. slăbirea autoritãţii statului. realizându-se totodată şi urmarea specifică acestor tipuri de fapte. tâlhăria. unele fapte sunt sancţionate cu pedeapsa închisorii.Cea de a treia fază a infracţiunii. acestea pot fi întâlnite atât în varianta tip. cât şi în variante calificate (distrugerea calificată) sau agravante ( furtul. să îmbunătăţească mijloacele de combatere a acestor fapte prin introducerea unor incriminări noi dar şi prin nuanţarea celor existente. reprezentată de faptul consumat. organele legislative naţionale încearcă pe cât posibil să modernizeze în mod constant reglementările privitoare la infracţiunile care aduc atingere patrimoniului.”20 Având în vedere însemnătatea pe care o au relaţiile patrimoniale pentru evoluţia societăţii şi pentru stimularea interesului individual la progresul societăţii. are loc în momentul în care executarea acţiunii intenţionate este concretizată. Infracţiunea de înşelăciune de la simplu la special. Cu privire la modalităţile normative ale infracţiunii. conturează în principal. În ceea ce priveşte infracţiunile săvârşite în formă calificată sau agravantă.

din proprietatea ori administrarea unităţii păgubite. persoanele care răspund în mod nemijlocit de bunurile respective. 2004. Sub raport metodologic criminalistic. „trebuie să se acţioneze în direcţia asigurării recuperării prejudiciului cauzat. modul lor de manipulare. Tratat de criminalistică. Minsk. În schimb. la infracţiunea de delapidare. Bucureşti. studiul înscrisurilor ce atestă intrarea şi ieşirea din gestiune a bunurilor materiale reprezintă de obicei primul obiectiv al anchetatorilor. condiţiile de păstrare. precum şi a luării de măsuri vizând prevenirea săvârşirii unor asemenea fapte. în timp ce la infracţiunea de abuz de încredere prima oară organul judiciar studiază contractele care atestă raporturile juridice de muncă sau de drept civil.22 După stabilirea cu aproximaţie a cuantumului bunurilor sustrase. De exemplu. aceasta poate fi extinsă şi la activităţi care privesc examinarea corpului victimei. cercetarea urmează să se desfăşoare prin aplicarea unor metode diversificate.În procesul cercetării infracţiunilor de sustragere. 1983. folosind activitatea tactică mai potrivită cu trăsăturile generale şi individuale ale infracţiunii concrete. p. fiecare infracţiune contra patrimoniului are particularităţile ei de investigaţie. Editura Universul Juridic. investigaţia începe de regulă cu cercetarea la faţa locului. A. calitatea. datorită metodelor felurite de pregătire şi de realizare a sustragerii propriu-zise. 567 22 145 13 . Kriminalisticeskaia metodika rassledovania prestuplenia.”21 În ciuda caracteristicilor comune de cercetare arătate. modul şi condiţiile de săvârşire. I. p. de către cine. mai întâi se audiază persoanele care au descoperit fapta şi apoi se examinează actele false de care s-a prevalat infractorul. Vozgrin. La infracţiunea de înşelăciune. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. la infracţiunile de furt şi tâlhărie. organele de cercetare penală vor elabora versiunile în legătură cu natura juridică a faptei. când şi cu ce ocazie li s-a descoperit lipsa. anchetatorii vor stabili în mod prioritar: natura. Ulterior. a urmelor legate nemijlocit de acesta. a bunurilor sau valorilor sustrase. cantitatea şi valoarea bunurilor lipsă din avutul personal. în cadrul investigării infracţiunilor patrimoniale. „Vîşeişaia şkola”. precum şi actele ce conţin somaţiile unităţii păgubite pentru restituirea acelor 21 Emilian Stancu. numai că în cazul tâlhăriei. mobilul şi persoanele suspecte ca autori sau complici. pe baza cărora bunurile ce formează obiectul material al abuzului au ajuns legal în detenţia infractorului.

bunuri şi doar ulterior ascultă persoanele care cunosc raporturile dintre făptuitor şi unitatea sau persoana păgubită. 2000. Editura Polirom. 658 14 . problemele ce trebuiesc soluţionate de către organul de anchetă sunt. fără ştirea celui ce-ar trebui să ştie despre soarta patrimoniului său”23 23 Valerius M. CONSIDERAŢII TEORETICE ŞI PRACTICE PRIVIND INFRACŢIUNILE DE FURT ŞI TÂLHĂRIE „Furtul este o operă clandestină. aceleaşi. Indiferent dacă bunurile sustrase fac parte din avutul public sau privat. în linii mari. metodica cercetării infracţiunilor contra patrimoniului. ascunsă. nu conţine elemente deosebite de specificitate. Volum III. p. Ciucă. precum şi pe învinuitul însuşi. Lecţii de drept roman. CAPITOLUL II. Iaşi.

Titulus XLVII. Liber quartus. Liber primus. a cărui înţeles iniţial era de „a sfărma”. Dicţionar latin-român. unul dintre cei mai influenţi şi distinşi jurişti romani. adică o sustragere frauduloasă. „nelegiuire”. de nelegiuire comisă în taină sau pe ascuns. în traducere: furtul este o sustragere frauduloasă a unui lucru 24 25 26 În acest sens. „negru”. 178 Justinian. respectiv aceea că furtul a avut din antichitate sensul de hoţie. Julius Paulus. Ed. între care şi acela de a „răpi” sau de „a duce cu sine”24. În epoca primitivă a Romei. În dreptul clasic noţiunea de furt dobândeşte noi trăsături. Institutionum seu elementorum. 2. furtul era considerat un delict privat ce dădea dreptul victimei să recurgă la răzbunarea individuală apoi la o compoziţiune bănească. primele accepţiuni ale termenului evocă invariabil o idee fundamentală. adoptând ulterior accepţia de „viclenie”. Furtul În registrul teoretic pur juridic. 15 . deoarece doctrina oferă trei posibilităţi de apartenenţă. De obligatio quae ex delicto. „înşelăciune”. Julius Paulus Prudentissimus. Titulus primus. De furtis. ca fiind un „contrectatio rei fraudulosa”25. noţiunea de furt poate să provină de la arhaicul verb latino-sabin ferve. §1 pr. Indiferent de unele diferenţieri nesemnificative. au fost incriminate de către legiuitor. etimologia termenului „furtum” este incertă. Ulterior. cele mai frecvente infracţiuni prin care se aduce atingere proprietăţii. 1993. Digestia.2.1. Precizări de ordin terminologic privitoare la noţiunea de furt şi de tâlhărie Încă din cele mai îndepărtate timpuri. a cărei prime semnificaţii a fost aceea de „întuneric”. Bucureşti. a se vedea Gheorghe Duţu. Ştiinţifică. §3. aceasta a fost definită de către compilatorii justinieni. şi anume furtul şi tâlhăria. a nuanţat această definiţie: „furtum est contrectatio rei fraudulosa lucri faciendi gratia vel ipsius rei vel etiam usus eius possessionisve”26. p. Astfel. „faptă rea” sau poate să se tragă din adjectivul furvus. poate să se reclame de la substantivul fraus. care are numeroase înţelesuri.

comite delictul de furt (alin. deşi relaţiile sociale ale geto-dacilor erau reglementate prin norme de conduită fără caracter juridic. cu cuget de însuşire pe nedrept” această cerinţă fiind interpretată în sensul de „fără voia” persoanei vătămate. în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept. fie al folosinţei sau posesiunii acestuia. „Să nu furi”. mai exact în sec. fie al lucrului însuşi. În Evul Mediu. pe planul laturii subiective. Următoarea reglementare. Codul penal român din anul 1864. Furtul nu este pedepsit numai de către legile penale ci şi de cele etice. 1)”. consacrat şi sub denumirea de „Cele zece porunci” din Biblie. De exemplu. IX-XIV. Definiţiile enunţate mai sus. repectiv codul penal român din 1936. 208 din Codul penal român). scoţând în evidenţă faptul că. Pe parcursul istoriei naţionale. fără consimţământul acestuia. clandestinitatea constituind dovada evidentă că în fapt luarea bunului cu învoirea persoanei care deţinea acel bun era imposibilă. definea în art.pentru a realiza un câştig. furtul era definit de către legislatorii feudalişti ca „luarea pe ascuns a unui bun mobil aparţinând altei persoane”. în perioada prestatală furtul reprezenta o încălcare deosebit de gravă a normelor de convieţuire în societate. 306 furtul simplu ca fiind „ luarea lucrului mişcător al altuia pe sub ascuns. fără consimţământul acestuia. deşi copiat în mare parte după codul penal francez. punitivistă modernă şi postmodernă califică furtul simplu drept o „luare a unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia. care desemna în Roma Antică. De exemplu. în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept” (art. Tâlhăria Originea cuvântului tâlhărie provine din limba latină clasică „rapina”. o formă particulară a furtului. în acest sens Decalogul. legiuirea penalistă. furtul a fost şi continuă să fie o faptă antisocială reprobabilă care a fost pedepsită prin cele mai variate mijloace încă de pe vremea în care statul dac nu era format. „qui res aliena rapit”. care era săvârşit cu violenţă fie de către 16 . 524 că „acela care ia un lucru mobil ce nu îi aparţine din posesia sau detenţia altuia. impune prin porunca a VIII. de cele existente în prezent. prevedea în art. nu sunt foarte îndepărtate semantic. furtul nu poate fi comis decât cu intenţie.

Editura Polirom. după care fuge cu obiectul sustras. o substanţă narcotică ori paralizantă. III. Ştefan Daneş. c) într-un loc public sau într-un mijloc de transport. 29 Actualmente. Tâlhăria constituie deci „o încălcare nu numai a proprietăţii. hoţ care suporta un tratament punitiv mai aspru decât un „fur nec manifestum”. de asemenea se consideră a fi tâlhărie şi „furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea”. deghizată sau travestită.8 1976. definiţia dată tâlhăriei nu diferă mult de concepţia romanistă. când se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani. Aşadar acesta se caracteriza prin faptul că sustragerea bunului (contrectatio rei) era comisă prin acte de violenţă. mergând până la a-i pricinui moartea. p. Titulus XLVII. o loveşte sau o trânteşte la pământ. 27 28 Valerius Marius Ciucă. se întoarce şi-l loveşte. Domitius Ulpianus. Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani. 8. fie de către o singură persoană. Astfel în cuprinsul art. legea prevede sporirea în mod progresiv a pedepsei pentru infracţiunea de tâlhărie în cazul când aceasta a fost săvârşită: a) de o persoană mascată. apud Digesta. Vi bonorum raptorum. Bucureşti. văzând că păgubaşul îl urmăreşte şi este gata să-l prindă. 2000. b) de o persoană având asupra sa o armă. reuşind să dispară cu lucrul furat. dacă tâlhăria a fost săvârşită: a) de două sau mai multe persoane împreună.27 În dreptul penal modern. tâlhăria este definită ca fiind un furt „săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări. Comite această infracţiune acela care. Lecţii de drept roman.”28 Şi după întinderea pedepsei constatăm că dreptul penal modern asimilează tâlhăria unui furt comis în circumstanţe agravante. . sau hoţul care. 211 Cod penal român. Vol. 668 George Antoniu. ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra”. în dreptul roman. văzând că victima se împotriveşte încercării infractorului de a-i sustrage geanta.bande înarmate. „raptor” era asimilat unui fur manifestus (hoţului prins în flagrant delict). b) în timpul nopţii. dar şi o gravă atingere adusă integrităţii corporale a omului: făptuitorul acţionează mai decis şi nu se dă în lături să înfrângă orice opunere a păgubaşului. p. 226 29 17 . Codul penal pe înţelesul tuturor. Marin Popa. după cum. Editura Politică. Liber secundus. de pildă.

în condiţiile arătate mai sus. Tâlhăria care a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.”30 2. „din cauza pericolului său social ridicat. cât şi a ponderii crescute pe care o deţin. Condiţii preexistente La infracţiunea de furt simplu. e) a avut vreuna din urmările arătate în art. Bucureşti. Prezentare de ansamblu asupra infracţiunilor de furt şi tâlhărie Furtul Faţă de aspectul că furtul poate fi săvârşit în diferite împrejurări. 30 Emilian Stancu. dintre care unele de natură să crească periculozitatea socială a faptei. comparativ cu alte fapte penale săvârşite în dauna relaţiilor patrimoniale. a statului şi a dreptului. aşadar acesta este alcătuit din relaţiile sociale a căror constituire. p. legea penală în vigoare incriminează atât furtul în formă simplă cât şi furtul în formă calificată. De asemenea. Tratat de Criminalistică. furtul şi tâlhăria. 2004. care prevede că ”luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia. în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept. tot infracţiune de furt este considerată şi fapta celui care sustrage un vehicul. 553 18 . obiectul juridic generic este identic cu cel al tuturor infracţiunilor contra patrimoniului. cu scopul de a-l folosi pe nedrept. se numără printre cele mai vechi fapte îndreptate împotriva patrimoniului. 208 din Codul penal. d) în timpul unei calamităţi. cum ar fi. Editura Universul Juridic. de exemplu pirateria sau gestiunea frauduloasă. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 12 ani”. incriminat şi sancţionat ca atare de toate sistemele de drept. normală desfăşurare şi evoluţie sunt garantate prin protejarea patrimoniului. fără consimţământul acestuia. În cazul infracţiunii de furt simplu. sediul materiei îl constituie art. 182.c) într-o locuinţă sau în dependinţe ale acesteia.2. Apărute în istoria societăţii umane odată cu apariţia proprietăţii.

părţile dintr-un bun imobil devenite mobile prin detaşare. atunci când bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului. 2001. care este urmarea imediată a infracţiunii şi legătura de cauzalitate existentă dintre acţiunea sau inacţiunea care constituie elementul material şi urmarea imediată. Subiectul activ al infracţiunii de furt poate fi orice persoană care răspunde penal. Editura Trei. respectiv în ce constă elementul material al furtului. Calitatea de subiect pasiv al infracţiunii de furt o poate avea orice persoană fizică sau juridică căruia i s-a produs un prejudiciu prin sustragerea bunului propriu. înscrisurile cu valoare economică. copacii. Elementul material al furtului prev.Obiectul juridic special îl constituie „relaţiile sociale care pentru normala lor evoluţie presupun respectarea posesiei sau detenţiei bunurilor mobile aflate în patrimoniul unei persoane fizice sau juridice”31. 19 . Latura obiectivă Cu ocazia analizării laturii obiective a infracţiunii de furt trebuie clarificate trei aspecte. poate constitui obiect material al furtului banii şi hârtiile de valoare. 208 Cod penal constă în acţiunea de luare a unui bun mobil din detenţia sau posesia altei persoane fizice sau juridice. p. De exemplu. 31 Costică Bulai. Constantin Mitrache. Conţinutul constitutiv al infracţiunii A. după caz de tulpini. etc. infracţiunea are întotdeauna un obiect material asupra căruia este exercitat actul ilicit şi anume bunul mobil aflat în posesia sau detenţia legală a persoanei vătămate. Furtul simplu este susceptibil de săvârşire cu participaţie numai sub forma instigării şi a complicităţii anterioare. chiar şi proprietarul sau copropietarul bunului. Indiferent de variantele sub care se săvârşeşte furtul. Avram Filipaş. Instituţii de drept penal. fructele sau recoltele care au fost desprinse de sol. Bucureşti. vehiculele. fără încuviinţarea acesteia. 344. dar cu condiţia ca acesta în momentul săvârşirii să se găsească în posesia sau deţinerea legitimă a altei persoane. de art.

Iosif Fodor. prin apucare. constă „în scoaterea bunului din sfera de stăpânire a celui deposedat şi lipsirea acestuia de posibilitatea de a mai dispune de acel bun”33 şi nu în paguba ce s-a produs prin infracţiune. Rodica 2002. legătura de cauzalitate dintre acţiunea de luare şi urmarea socialmente periculoasă trebuie să existe. p. elementul material al infracţiunii de furt presupune două acţiuni care se succed. Târgu Jiu. Editura Academiei. depozite. Urmarea imediată la infracţiunea de furt simplu. 20 . după consumarea acţiunii de furt. Particularităţi privind constatarea infracţiunilor de furt calificat având ca obiect produsele petroliere sau gazele naturale din conducte. http://www. Ion Oancea . Deoarece furtul este o infracţiune de rezultat. septembrie 2010. 482. Explicaţii teoretice ale Codului penal român.”32 Cu alte cuvinte. prin dosire. Partea specială. Victor Roşca .scoalarosu. nr. „iar dovedirea ei rezultă practic din dovedirea acţiunii de luare şi din producerea urmării imediate”. prin smulgere. Vol.34 B. Vintilă Dongoroz. prin tăiere. prin detaşare. luarea este „ o formă a sustragerii care constă în scoaterea fizică a bunului din sfera de stăpânire a persoanei în posesia sau detenţia căreia se află acel bun şi trecerea sa în sfera de stăpânire a făptuitorului. sustragerea se poate realiza în diferite moduri. 26. de exemplu prin ridicare. 86 34 Stănoiu . Siegfried Kahane. III. Nicoleta Iliescu. detentorul sau posesorul bunului sustras nu mai are cunoştinţă de locul unde s-ar găsi bunul şi nu mai are capacitatea de a exercita acte materiale asupra acelui bun. prin deplasare.În această situaţie. respectiv un moment al deposedării care are ca premiză scoaterea bunului din sfera de stăpânire a posesorului sau detentorului şi un moment al imposedării care coincide cu transferul fizic a acelui bun în sfera de stăpânire a făptuitorului. există urmare imediată numai atunci când. 1971. Universitatea Constantin Brâncuşi. p. Revista Didactică Magna.html 33 Geană Mihai Felician. Lucrare de diplomă. cisterne ori vagoane-cisternă. Bucureşti. Raportat la natura bunului.ro/rom-files/revista/26/6. dar aceasta este condiţionată de faptul că în urma acestei acţiuni posesia asupra bunului respectiv trebuie să treacă de la detentor la cel ce săvârşeşte infracţiunea. Aşadar. Constantin Bulai. Infracţiunea de furt. Latura subiectivă 32 Cezar Toma.

De fapt. în special cea directă. Referitor la actele de pregătire acestea sunt posibile la furt dar nu sunt incriminate de lege. în conţinutul infracţiunii. unde făptuitorul prevede şi urmăreşte rezultatul faptei sale. motiv pentru care activitatea întreprinsă de făptuitor se poate desfăşura pe parcursul a patru faze. cea a actelor de executare. mai trebuie îndeplinită şi o altă cerinţă în vederea realizării laturii subiective a infracţiunii de furt şi anume ca acţiunea întreprinsă de făptuitor să aibă drept scop însuşirea pe nedrept a bunului sustras. chiar dacă infractorul nu a profitat materialmente cu nimic de pe urma faptei acesta va răspunde penal pentru furtul săvârşit. Constantin Mitrache. ci pur şi simplu. se poate spune că la această infracţiune există intenţie indirectă doar atunci când bunul sustras în mod deliberat conţine în el un alt bun. În ceea ce priveşte furtul săvârşit din culpă. Prin urmare. cea a actelor preparatorii. prin examinarea laturei subiective a infracţiunii de furt se urmăreşte a se stabili care a fost atitudinea psihică a făptuitorului faţă de obiectivitatea propriului act de conduită şi cu ce scop a acţionat acesta. împrejurarea în care autorul furtului sustrage o pereche de pantaloni. „Scopul furtului nu este îmbogăţirea. Curs selectiv pentru licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale codului penal. Modalităţi.În general. profitul material al făptuitorului (animus lucri faciendi). cea a consumării şi cea a epuizării. Editura Trei. Altfel spus. 356. cel al apropriaţiunii. Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte infracţiunea de furt este întotdeauna intenţia. a scopului urmărit de făptuitor. Avram Filipaş. al intrării în posesia bunului (animus rem sibi habendi) 35. Bucureşti. 2001. acesta nu este posibil. de care nu are cunoştinţă făptuitorul (de exemplu. Forme. adică prin comisiune. fapt ce se deduce din reţinerea de către lege. pe lângă intenţia de a săvârşi acţiunea de luare a unui bun fără încuviinţarea celui care îl are în posesie sau detenţie. Datorită specificului furtului. Instituţii de drept penal. 21 . Sancţiuni Infracţiunea de furt simplu se realizează de regulă printr-o manifestare fizică pozitivă – acţiunea de luare. această infracţiune este susceptibilă de a fi comisă doar sub forma 35 Costică Bulai. fără a şti că în buzunarele acestuia se afla şi o sumă de bani). p.

În cadrul sistemului de drept românesc. De altfel. Furtul simplu în formă consumată se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12 ani fie că este comis contra patrimoniului privat. se poate deduce totodată că există şi un bogat cadru de modalităţi faptice privind această infracţiune.tentativei imperfecte. nu importă durata acestei stăpâniri. Faţă de considerentul că furtul este infracţiunea cu cele mai multe şi mai variate posibilităţi de realizare. 36 Geană Mihai Felician. ipoteză în care separat de momentul consumării faptei mai există şi un moment al epuizării. suntem în prezenţa unei tentative relativ improprii. respectiv cu închisoarea de la 6 luni la 6 ani. furtul de energii sau înscrisuri. art. Există de asemenea situaţii în care infracţiunea de furt poate fi continuă ( furtul de energie electrică) sau continuată (sustragerea prin acte repetate de bunuri din cadrul unui depozit). 21 şi 222 Cod penal. „Particularităţile care diferenţiază aceste modalităţi privesc elementele structurale ale infracţiunii de furt sau aspectele exterioare ale acesteia. Atunci când activitatea de sustragere a bunului se săvârşeşte de către un infractor minor. care presupune ca acţiunea de deposedare a persoanei vătămate să fi început şi să fi fost întreruptă ulterior. motiv pentru care imposedarea făptuitorului nu s-a mai putut realiza. Consumarea infracţiunii de furt simplu. limitele pedepsei cu închisoarea se reduc la jumătate ori se aplică o măsură educativă. Infracţiunea de furt. modalităţile normative ale furtului simplu sunt: furtul de bunuri materiale. are loc în momentul în care acţiunea de luare a bunului din posesia sau detenţia părţii vătămate a fost îndeplinită astfel încât bunul sustras a fost transferat în sfera de stăpânire a făptuitorului. potrivit prev. în situaţia în care lipseşte obiectul pe care făptuitorul doreşte să-l sustragă. conform dispoziţiilor art. Târgu Jiu. p. În ceea ce priveşte tentativa la furt simplu aceasta se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată. fie contra celui public. infracţiunea de furt este incriminată prin dispoziţiile Codului penal precum şi prin legi penale speciale. Universitatea Constantin Brâncuşi. 208 Cod penal. de la locul unde cunoştea acesta că se află. Lucrare de diplomă.”36 În funcţie de criteriile arătate. 104 22 . care se realizează fie atunci când încetează acţiunea de luarea (la furtul în formă continuă) fie atunci când are loc ultima acţiune de luare ( la furtul în formă continuată). furtul unui bun care aparţine în întregime sau în parte făptuitorului. 2002. furtul unui vehicul cu scopul de a-l folosi.

1 Cod penal. a subiecţilor. comit infracţiunea cu mai mult curaj. cât şi a elementelor de bază ale conţinutului constitutiv. de pierdere a cunoştinţei. furtul este calificat în următoarele situaţii: a) atunci când a fost săvârşit de două sau mai multe persoane împreună Legiuitorul pedepseşte mai sever furtul sub această formă. complice sau instigator. pe de o parte. fiindcă numai în această împrejurare pericolul social al faptei este mai ridicat. Drept penal – partea specială. În timp ce. 2010-2011. deoarece se consideră că atunci când există o pluralitate de făptuitori. 209 Cod penal. b) atunci când a fost săvârşit de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică „Instituirea acestei circumstanţe agravante se explică prin aceea că. furtul calificat este. prin noţiunea de armă se înţelege orice instrument. să fi acţionat efectiv şi în acelaşi timp.Furtul calificat Furtul calificat este o formă agravantă a infracţiunii de furt simplu şi presupune existenţa unei sau mai multe împrejurări care accentuează gradul de pericol social al faptei. de a cauza imediat persoanei căreia îi este administrată o stare de somnolenţă. identic cu furtul simplu. prin substanţă narcotică se înţelege „orice substanţă care are însuşirea de a produce artificial adormirea unei persoane. Pentru a se putea reţine această agravantă este nevoie ca persoanele care au participat la comiterea infracţiunii. la nevoie. piesă sau dispozitiv astfel declarate prin dispoziţii legale. cu mai multă îndrăzneală. există implicit şi o forţă de acţiune mai mare. Prin prisma obiectului juridic. diminuarea sensibilităţii şi a reflexelor. 151 alin. autorul sau ceilalţi participanţi care au asupra lor o armă sau un narcotic. fac parte din aceasta categorie de substanţe cloroformul. p. pe de altă parte. Suport de curs. mai multă încredere. morfina. deţinerea unei asemenea arme sau substanţe narcotice implică pericolul utilizării acestora. fapt pentru care voi analiza numai unele elemente suplimentare referitoare la împrejurările care fac ca furtul să devină calificat.”38 37 38 Vasile Dobrinoiu. indiferent de calitatea lor autor.”37 În sensul art. în linii mari. asupra victimei furtului sau asupra altor persoane. care îi determină pe infractori să acţioneze cu mai multă siguranţă şi fermitate astfel încât aceştia vor putea găsi împreună mai multe mijloace de săvârşire şi de ascundere a infracţiunii. 96 Ibidem 23 . iar. Potrivit art. eterul etc.

îşi pune barbă falsă. se justifică prin aceea că într-un loc public fiind prezente. foloseşte îmbrăcămintea sexului opus etc. Agravanta prevăzut[ de art. 209 lit. iar făptuitorul îşi poate pierde mult mai uşor urma într-o mulţime de persoane. f) Furtul săvârşit într-un mijloc de transport în comun. identificarea şi descoperirea fiind foarte greu de realizat. g) Săvârşirea furtului în timpul nopţii. 24 . deoarece aglomerarea de persoane face ca atenţia victimei să se concentreze mult mai greu asupra bunurilor pe care le deţine. mai multe persoane. mătase etc. deghizată sau travestită Circumstanţa agravantă constă în folosirea de către făptuitor a unui anumit procedeu pentru a nu fi recunoscut. cunoscută şi valorificată de făptuitor. de regulă. Acest procedeu poate consta în mascare. e) Săvârşirea furtului într-un loc public. făptuitorul îşi poate realiza activitatea infracţională cu şanse sporite de finalizare. îl face s[ acţioneze cu mai mult curaj. ochelari.Această agravantă nu operează atunci când făptuitorul s-a folosit realmente de armele sau substanţele narcotice avute în posesie. făptuitorul îşi acoperă faţa cu o mască. adică cu o bucată de stofă. făptuitorul îşi creează o înfăţişare sau se îmbracă în aşa fel încât să nu poată fi recunoscut. pe de o parte.. Condiţiile de deplasare cu un mijloc de transport în comun. fluxul mare de călători. În cazul deghizării sau travestirii. d) Furtul comis asupra unei persoane incapabile de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra. care este o persoană incapabilă de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra. Starea respectivă. Această împrejurare agravantă conferă furtului un caracter mult mai periculos datorită situaţiei subiectului pasiv. c) atunci când furtul a fost săvârşit de către o persoană mascată. cu mai multă dezinvoltură ştiind că este nesemnificativă capacitatea de apărare a victimei şi că ar putea să se îndepărteze de la locul faptei fără prea mari riscuri. deoarece în această împrejurare ne aflăm în prezenţa unei tâlhării şi nu a unui furt calificat. Aceste aspecte se constituie în împrejurări de care pot profita infractorii pentru a sustrage diferite bunuri. în cazul mascării. starea de oboseală a acestora şi imposibilitatea de supraveghere a bagajelor reprezintă argumentele pentru care furtul săvârşit într-un mijloc de transport în comun prezintă un caracter mai grav. aglomeraţia. e) C. lăsând descoperiţi numai ochii. deghizare sau travestire. pen.

între făptuitor şi bunul ce se urmăreşte a fi sustras. i) C. cit. Ea poate să ajungă în mâna făptuitorului printr-o împrejurare care nu-i conferă dreptul de a o folosi. i) C. Practica judiciară. Pentru a se reţine această agravantă este necesar să se fi folosit efectiv în comiterea furtului ori să se fi încercat săvârşirea acestuia în unul din modurile sau mijloacele prevăzute de art. Agravanta prevăzută la art.39 h) Furtul comis prin efracţie. 209 lit. 209 lit. contrafăcută. Prin urmare. Referindu-se la „timpul nopţii”. sau orice alt instrument cu ajutorul căruia se poate acţiona asupra mecanismului de deschidere fără a fi distrus sau degradat. „Cheia adevărată” este cheia pe care cel îndreptăţit o foloseşte în mod obişnuit. op. de bunurile pe care vrea să şi le însuşească. 209 lit. fiind însă utilizată de acesta pentru săvârşirea furtului. până când lumina va lua locul întunericului. cum ar fi: ruperea. Folosirea frauduloasă a unei chei adevărate înseamnă c[ infractorul a întrebuinţat fără drept chiar cheia ce era folosită în mod obişnuit la deschidere de cel îndreptăţit la aceasta. demontarea dispozitivelor de închidere. 39 George Antoniu. j) Furtul comis asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural. fiind folosite de făptuitor pentru săvârşirea furtului. se referă la anumite metode. Prin „escaladare” se înţelege trecerea peste un obstacol care îl separă pe făptuitor de bunul mobil a cărui sustragere o urmăreşte.. adică intervalul de timp de când întunericul s-a substituit luminii. Constantin Bulai. g) C. pen. apusul şi răsăritul soarelui. escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase. p. căţărarea pe zidul unei clădiri pentru a se pătrunde în apartament prin balcon sau pe fereastră. textul menţionat are în vedere noaptea reală. făptuitorul se poate apropia mai uşor. În accepţiunea art. moduri sau mijloace care. pen. escaladarea presupune trecerea peste un gard sau zid. violenţa a oricărui obiect sau dispozitiv de siguranţă ce se interpun. pen. deoarece furtul săvârşit în această durată de timp prezintă un pericol social mai mare decât furtul săvârşit în timpul zilei.. pen. este considerată agravantă. 25 . Sub protecţia întunericului. 117. imprimă faptei o periculozitate socială sporită. spargerea. 209 lit. vol. fără să fie văzut. Prin „efracţie” se înţelege înlăturarea.Împrejurarea prevăzută la art. „Cheia mincinoasă” este o cheie falsă. prin „timpul nopţii” nu trebuie să înţelegem doar aspectele strict astronomice. III. g) C.

Aceasta situaţie de agravare vizează natura bunului care formează obiectul material al furtului, în sensul că acesta face parte din patrimoniul cultural al ţării noastre. Sunt incluse în această categorie bunurile cu valoare deosebită, istorică, artistică sau documentară, reprezentând mărturii importante ale dezvoltării istorice a poporului român şi a omenirii, în general, sau a evoluţiei mediului natural, inclusiv bunuri a căror valoare rezultă din alcătuirea lor din metale preţioase şi pietre preţioase. k) Furtul unui act care serveşte pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare Introducerea acestei agravante este justificată prin aceea că, odată sustrase de infractori, aceste acte le dau posibilitatea acestora ca, prin falsuri bine realizate, să-şi atribuie o stare civilă care nu le aparţine şi să se pună în siguranţă contra unui risc de identificare, la adăpostul unor acte de legitimare sau identificare ale altor persoane. l) Furtul săvârşit în condiţiile art. 209 alin. (3) C. pen. În acest caz, modalităţile de comitere pot fi din cele întâlnite până acum, diferenţa fiind că obiectul material este diferit (ţiţei, gazolină, instalaţii de telecomunicaţii etc.). m) Când furtul a produs consecinţe deosebit de grave. În această situaţie, caracterul mai grav al faptei este dat de urmarea pe care o are acţiunea de sustragere. Conform art. 146 C. pen., prin „consecinţe deosebit de grave” se înţelege o paguba materială mai mare de 2.000.000. lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii cauzate unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145 C. pen. ori altei persoane fizice sau juridice

2.3.

Aspecte de drept penal material privitoare la infracţiunea de tâlhărie

Condiţii preexistente Caracterizată ca o infracţiune contra patrimoniului, tâlhăria are ca obiect juridic relaţiile sociale de ordin patrimonial, a căror formare, desfăşurare şi dezvoltare sunt asigurate prin apărarea patrimoniului, mai ales sub aspectul drepturilor reale privitoare la bunuri, sub aspectul obligaţiei de a 26

menţine poziţia fizică a bunului în cadrul patrimoniului, aceasta făcând parte din gajul general al creditorilor chirografari.40 Obiectul juridic special al infracţiunii de tâlhărie îl constituie, pe de o parte, relaţiile sociale de ordin patrimonial care nu s-ar putea desfăşura normal fără apărarea situaţiei de fapt a bunurilor mobile în sfera patrimonială a persoanei care are la dispoziţia sa acele bunuri - acesta fiind obiectul juridic special principal, iar pe de altă parte relaţiile sociale privind persoana a căror desfăşurare normală nu ar fi cu putinţă fără apărarea vieţii, integrităţii corporale, sănătăţii sau libertăţii persoanei - acesta constituind obiectul juridic secundar sau adiacent. Dat fiind că tâlhăria este o unitate infracţională complexă, obiectul său material poate fi privit atât în raport cu acţiunea principală (de furt), cât şi cu acţiunea secundară (adiacentă), deşi pentru existenţa infracţiunii de tâlhărie nu este necesar ca acţiunea adiacentă să aibă un obiect material. Obiectul material al infracţiunii de tâlhărie în raport cu acţiunea principală este bunul mobil asupra căruia s-a executat acţiunea de sustragere, de luare fără drept. Raportat la acţiunea adiacentă, în cazul în care ea se realizează prin violenţe, obiectul material al acesteia este corpul persoanei asupra căreia se exercită acţiunea.41 Dar obiectul material al acţiunii adiacente poate fi şi un lucru. După caz şi în funcţie de natura acţiunii adiacente: violenţa poate consta în ruperea hainelor, sustragerea ochelarilor, deposedarea de mijloace de apărare; ameninţarea poate consta în demontarea unor piese de la vehiculul victimei, expusă să rămână astfel pe drum sau în stropirea cu benzină a mărfurilor aflate într-un camion pentru a le da foc; constrângerea victimei prin legare sau narcotizare.42 Subiect activ la infracţiunea de tâlhărie poate fi orice persoană fizică, fără a fi necesar ca aceasta să întrunească o anumită calitate specială. În cazul în care mai multe persoane au contribuit la comiterea faptei, ei sunt subiecţi activi ai infracţiunii, chiar dacă nu au contribuit decât la acţiunea de furt, iar alţii numai la realizarea actelor de violenţă.
40

Gheorghe Nistoreanu, Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Alexandru Boroi, Ioan Molnar, Valerică Lazăr, Teodor Vasiliu si coletivul, Codul Penal comentat si adnotat, Partea specială, voI. 1, Editura Ştiinţifică şi Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea , Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica

DreptPenal. Partea specială, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1997, pag. 193
41

Enciclopedică, Bucureşti, 1975, pag. 293
42

Stănoiu , Victor Roşca , Explicaţii teoretice ale Codului penal român, Vol. III, Partea specială, Editura Academiei, Bucureşti, 1971, pag. 458

27

Participaţia penală la tâlhăria prevăzută de art.211 alin.1 Cod Penal, este posibilă, dar numai în forma instigării şi complicităţii materiale sau morale anterioare. Aceasta deoarece, infracţiunea este mai gravă, potrivit alin 21 lit. a). când se săvârşeste de două sau mai multe persoane împreună. Subiectul pasiv al infracţiunii poate fi orice persoană faţă de care s-a săvărşit tâlhăria, adică persoana ale cărei bunuri au fost sustrase prin săvârşirea tâlhăriei sau acea ori acele persoane faţă de care s-a săvârşit numai acţiunea adiacentă (violenţa, ameninţarea). Conţinutul constitutiv al tâlhăriei A. Latura obiectivă În raport de reglementarea cuprinsă în art. 211, alin 1 Cod penal "tâlhăria este acea modalitate tipică de sustragere în care luarea bunului mobil al altuia se realizează prin constrângerea sau înfrângerea victimei", de aceea, în structura complexă a acestei infracţiuni, latura obiectivă se caracterizează prin două componente, fiecare dintre ele înglobând mai multe aspecte.43 Ca expresie a caracterului de infracţiune complexă, elementul material al acestei infracţiuni este format din două acţiuni conjugate şi anume: acţiunea de furt, fiind cea principală, şi acţiunea de constrângere, fiind o activitate adiacentă. Acţiunea principală constă aşadar, în actiunea de furt. La tâlhărie, ca şi la furt, bunul mobil este luat, scos din posesia patrimonială a victimei fără consimţământul acesteia. O particularitate care apare în cazul tâlhăriei constă în aceea că, datorită folosirii de către făptuitor a violenţei şi ameninţării, luarea poate îmbrăca şi forma remiterii silite dar aparent consimţită a bunului efectuată de însuşi posesorul sau detentorul acestuia. Acţiunea principală a elementului material al tâlhăriei se poate realiza sub oricare din variantele infracţiunii de furt – simplu sau calificat cu scopul de însuşire sau folosire pe nedrept (în cazul furtului art. 208 alin. 4 C. pen.). Pentru existenţa acţiunii adiacente este suficientă întrebuinţarea unuia dintre mijloacele enumerate de lege. Dacă se folosesc cumulativ, acestea nu schimbă caracterul unitar al infracţiunii, dar această împrejurare va fi avută în vedere la evaluarea gradului concret de pericol social al faptei.
43

Oliviu Augustin Stoica. Drept Penal, Partea speciala, Editara Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1976, pag.

487

28

222 29 .modificat prin Legea nr. violenţele trebuie exercitate direct împotriva victimei. care nu numai că nu a opus rezistenţă. iar urmarea imediată efectul.44 Comiterea infracţiunii de tâlhărie produce un rezultat specific cu caracter complex. această acţiune fiind cauza. Pentru existenţa laturii obiective a tâlhăriei. DreptPenal. Urmarea imediată se consideră. pag. violenţele faţă de lucruri pot constitui şi ele uneori o ameninţare (de exemplu: ruperea legăturii telefonice. Editura Europa Nova. prin violenţă se poate cauza o suferinţă fizică victimei sau o vătămare a sănătăţii ori integrităţii corporale a acesteia . este deposedată prin violenţă de acel bun. Vasile Dobrinoiu. Partea specială.constând într-o vătămare a libertăţii. integrităţii corporale sau sănătăţii persoanei asupra careia s-a comis acţiunea de constrângere. realizată şi atunci când făptuitorul este deposedat de bunul luat la scurt timp după comiterea sustragerii. stropirea cu benzină a încărcăturii dintr-un camion în scopul de a o incendia). ameninţarea. Legătura de cauzalitate între acţiunea de sustragere şi rezultatul principal trebuie să existe în cazul infracţiunii de tâlhărie. dar nu poate simţi că este deposedată de bunul său". dar care nu constituie o ameninţare. indiferent dacă tâlhăria aduce atingerea avutului privat sau public. 1997. Rezultatul principal se consideră produs din moment ce persoana care are în posesia sau detenţia bunului. ce constă în sustragerea bunului din sfera patrimonială a celui deposedat. fie de către victimă. Bucureşti. rezultatul principal. de asemenea. art. 140/996).Violenţa. În ce priveşte urmarea acţiunii adiacente. 44 Gheorghe Nistoreanu. realizează activitatea secundară a elementului material al infracţiunii de tâlhărie. 181 C. urmarea imediată adiacentă constă în vătămarea gravă ori moartea victimei. fie de către alte persoane. Ioan Molnar.ca rezultat principal şi un rezultat secundar . Valerică Lazăr. 180 alin.pen. În cazul unor modalităţi agravante. În cazul infracţiunii de tâlhărie. Violenţa efectuată faţă de lucruri. nu poate realiza acţiunea adiacentă şi nu întruneşte conţinutul obiectiv al tâlhăriei (de exemplu: smulgerea ceasului unei persoane aflată într-o stare avansată de ebrietate şi dormind. Ilie Pascu. ea variază în raport cu mijloacele folosite pentru realizarea acesteia (de exemplu. numai dacă au servit ca mijloc pentru comiterea furtului sau ca mijloc de păstrare a bunului furat ori pentru a asigura scăparea făptuitorului. sau punerea în stare de inconştienţă sau neputinţa de a se apăra. 2. trebuie să fie consecinţa directă a acţiunii de luare.art. şi anume: o pagubă patrimonială . Alexandru Boroi.

1976. 45 Oliviu Augustin Stoica. ştergerea urmelor infracţiunii ori pentru a-şi asigura scăparea. în complexul ei. etc. Din punct de vedere subiectiv. include în sfera scopului specific furtului şi scopul folosirii violenţei.B. Latura Subiectivă În literatura juridică s-a precizat că ceea ce caracterizează latura subiectivă a infracţiunii de tâlhărie este faptul că "făptuitorul concepe şi voieşte comiterea acţiunii de luare prin constângere. Forme. pe care o realizează cu intenţia directă şi în scopul de a-şi însuşi bunul pe nedrept". Partea speciala. Ele pot fi de două feluri: de natură materială (de exemplu. şi făptuitorul le-a prevăzut sperând că nu se vor produce sau nu le-a prevăzut. Bucureşti. făptuitorul prevede şi urmăreşte să comită furtul prin violenţă sau ameninţare ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra precum şi prin folosirea vreunuia din aceste mijloace pentru păstrarea bunului furat. Aceste consecinţe survin după folosirea de violenţe. implică ca formă de vinovăţie. ameninţării) şi/sau de natură morală (culegerea anumitor date sau informaţii cu privire la locul săvârşirii faptei sau despre victimă). Modalităţi. Latura subiectivă a infracţiunii de tâlhărie. deşi trebuie şi putea să le prevadă. ameninţări. Drept Penal. atât în ce priveşte acţiunea principală cât şi cea adiacentă. pentru exercitarea violenţei. procurarea de mijloace ca arme. Violenţele exercitate în alt scop decât cel limitativ prevăzut de lege nu mai pot constitui acţiunea adiacentă a elementului material al tâlhăriei. 161 30 . Sancţiuni Infracţiunea de tâlhărie. Actele pregătitoare la infracţiunea de tâlhărie sunt posibile atât în raport cu “acţiunea principală” cât şi cu “cea adiacentă”. narcotice.45 Infracţiunea de tâlhărie se săvârşeste cu intenţie directă. praeterintenţia. pag. fiind o infracţiune de comisiune este susceptibilă de toate formele imperfecte ale infracţiunii. variantele agravante ale tâlhăriei care a avut ca urmare o vătămare corporală gravă sau moartea victimei. Editara Didactică şi Pedagogică. ameninţării (intenţia calificată prin scop).

11/1988. pag.Actele pregătitoare nu sunt însă incriminate.10/1983. Editura Academiei. Iosif Fodor.47 Infracţiunea se consumă şi în cazul când făptuitorul după săvârşirea furtului fără violenţă a folosit acest mijloc pentru a-şi asigura scăparea ori pentru a păstra bunul furat sau a şterge urmele infracţiunii. 1971. fiind o infracţiune praeterintenţionată unică prin voinţa legiuitorului. 49 31 . în cazul tâlhăriei care a avut ca urmare praeterintenţionată moartea victimei. Siegfried Kahane. La tâlhărie nu este posibilă tentativa perfectă. III. premergător momentului întreruperii acţiunii de sustragere a bunului sau producerii efectelor acestuia.46 Infracţiunea de tâlhărie se consumă atunci când acţiunea de sustragere a avut o desfăşurare completă şi s-a produs rezultatul specific ca urmare a întrebuinţării: actele de constrângere. În cazul în care s-au efectuat acte de pregătire iar autorul le-a folosit în executarea elementului material al tâlhăriei ele se vor absorbi în activitatea infracţională a făptuitorului şi vor avea relevanţă în stabilirea în concret a pericolului social al faptei. În ceea ce priveşte. 46 G. Victor Roşca . Antoniu. Nu interesează dacă în final scopul a fost realizat deoarece scopul este privit ca finalitatea acţiunii şi nu ca rezultat al acesteia. Rodica Stănoiu . Ion Oancea . Explicaţii teoretice ale Codului penal român. În literatura de specialitate s-a subliniat faptul că "dacă activitatea principală s-a consumat fără ca făptuitorul să fi avut nevoie de a recurge la acţiunea adiacentă. atunci când urmarea nu s-a produs datorită împrejurării că în timpul când s-au săvârşit actele de executare obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află. 38-48. Vol. nu poate fi descompusă în părţile sale componente. fapta consumată este infracţiunea de furt. Unele reflecţii cu privire la tentativă în cazul infracţiunii complexe. Revista română de drept nr. Partea specială. iar nu de tâlhărie". Bucureşti. Nicoleta Iliescu. Constantin Bulai. întrucât elementul material de agravare a infracţiunii îl constituie tocmai rezultatul mai grav produs fără intenţie. tentativa la infracţiunea de tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei. 49-58 47 Vintilă Dongoroz. Revista română de drept nr. P. Vasile Patulea. Este posibilă tentativa întreruptă sau improprie ori relativ imposibilă. iar nu cel mai puţin grav urmărit de făptuitor. pag. Delimitarea tentativei de infracţiunea consumată. Există tentativă atunci când. au fost întrebuinţate violenţe sau ameninţări ori victima a fost pusă în stare de inconştieţă sau neputinţă de a se apăra.

care dă acestora o mai mare forţă de acţiune. În acest caz. Împrejurările care dau infracţiunii de tâlhărie o formă mai gravă se referă fie la subiect şi latura subiectivă.Tâlhăria va fi considerată consumată în cazul modalităţilor agravate. Tălhăria poate prezenta concret modalităţi. 2 al art. Epuizarea. prin acte successive de sustragere. pe de o parte făptuitorul având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică capătă o încredere sporită în reuşita acţiunii sale. moartea victimei ) şi de natură să modifice progresiv gradul de pericol social concret al tâlhăriei. atunci când s-au produs ca urmare a acţiunii adiacente rezultatele cerute de textul incriminator (vătămare corporală gravă. Sunt considerate forme agravate ale infracţiunii de tâlhărie împrejurările prevăzute de alin. îi face să acţioneze cu mai multă siguranţă şi îndrăzneală. Infracţiunea de tâlhărie. după atingerea momentului consumativ şi deci. după scopul în vederea căruia a fost efectuată acţiunea adiacentă. 211 Cod Penal. punere în stare de inconştienţă sau neputinţa de a se apăra). ca şi infracţiunea de furt. moartea victimei). variante şi în raport cu acţiunea adiacentă. după momentul în care a intervenit acţiunea adiacentă (în timpul executării acţiunii principale sau imediat după consumarea sau întreruperea acesteia). Alteori. poate fi comisă în diferite modalităţi normative. 32 . după mijloacele folosite (violenţe. ameninţări. acţiunea adiacentă poate produce urmări de o gravitate progresivă (vătămări grave. acţiunea principală şi fapta de tâlhărie. deoarece. b) tâlhăria comisă de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică În această situaţie tâlhăria este considerată mai gravă. fie la obiectul ei material: a) tâlhăria comisă de două sau mai multe persoane împreună Periculozitatea socială a tâlhăriei este determinată în acest caz de însăşi pluralitatea făptaşilor. Fiecărei modalităţi normative îi poate corespunde o varietate de modalităţi faptice ce se au în vedere la individualizarea pedepsei. le creează mai mari posibilităţi de comitere şi de ascundere a infracţiunii. La fel ca şi furtul. etc. fiecare modalitate de comitere reprezentând particularităţi de care trebuie să se ţină seama la evaluarea gradului concret de pericol social al faptei comise. de eventuală amplificare a urmărilor imediate. În măsura în care durează acţiunea adiacentă (constrângerea). procesul cauzal al activităţii infracţionale se prelungeşte în timp. în aceeaşi măsură poate fi prelungită. infracţiunea de tâlhărie este susceptibilă de o activitate infracţională prelungită în timp.

182 Tudorel Toader. În plus. pag. sănătatea unei colectivităţi sau bunurile acesteia ori poate avea alte consecinţe asemănătoare. a scăderii atenţiei sau vigilenţei oamenilor. o infirmitate permanentă fizică ori psihică. Bucureşti.48 În plan subiectiv cel care profită de o asemenea împrejurare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. c) tâlhăria comisă de o persoană mascată. respectiv mai mult de 60 zile sau care a produs una din următoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ. d) tâlhăria comisă în timpul nopţii . de asemenea. tâlhăria comisă într-un loc public evidenţiază o periculozitate sporită datorită ecoului faptei. f) tâlhăria comisă într-o locuinţă sau în dependinţe ale acesteia Pericolul sporit pe care îl dă comiterea infracţiunii de tâlhărie într-o locuinţă sau dependinţă a acesteia constă în faptul că în acest caz victima are posibilităţi reduse de a cere ajutor altor persoane. care pune în pericol viaţa. Partea speciala.188 33 . 2002. încetarea funcţionării acestora. iar făptuitorul nu poate fi observat. h) Cod Penal Gravitatea faptei este dată de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare victimei pentru a se vindeca. iar infractorul se poate apropia mai uşor de victimă. 48 tâlhăria care a avut vreuna din urmările arătate în art. Editura All Beck. Drept penal. evidenţiază o lipsă evidentă de solidaritate umană care denotă şi o periculozitate deosebită care justifică agravarea răspunderii lui în plan penal.oferă condiţii mai favorabile făptuitorului. e) tâlhăria comisă într-un loc public sau într-un mijloc de transport Agravarea se justifică prin aceea că locurile publice oferă numeroase şi reale facilităţi pentru făptuitor deoarece capacitatea victimelor de a supraveghea bunul este mai redusă. g) tâlhăria comisă în timpul unei calamităţi Calamitatea este un eveniment de mari proporţii. dând totodată victimei o mai mare teamă de a se apăra sau de a riposta.iar pe de altă parte deţinerea unei arme sau a unei substanţe narcotice în momentul comiterii tâlhăriei implică pericolul folosirii acestora. posibilitatea prezenţei martorilor oculari fiind exclusă. a stării de nesiguranţă pe care o resimt persoanele fizice împotriva unor astfel de fapte. el poate fi mai greu de urmărit şi identificat. deghizată sau travestită Periculozitatea sporită constă în folosirea de către făptuitor a unui procedeu pentru a nu putea fi recunoscut. făptuitorul se poate apropia în siguranţă şi cu mai puţin risc de victimă şi are mai mult curaj. Datorită întunericului.

1 . Drept Penal – Partea Specială.000.11. cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia din instituţiile la care se referă art. 211. prin agresiunile pe care le-a exercitat asupra victimei pentru a sustrage un bun. pedeapsa trebuie să fie stabilită între aceste limite speciale. s-au produs consecinţele prevăzute de art. Dacă făptuitorul a comis cu intenţie moartea victimei. 2 C. 182 Cod Penal.2000. 176. alin. existenţa 49 Octavian Loghin.246 34 .Cod Penal în concurs cu infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 140/1996 tâlhăria se pedepseste cu inchisoarea de la 5 ani la 20 de ani.000. pp. 245 . 72 Cod Penal. aşa cum a fost modificat prin Legea nr. pen. alin. valoarea pagubei materiale privind consecinţele deosebit de grave s-a modificat de la 50. Prin "consecinţe deosebit de grave" se înţelege o pagubă materială mai mare de 50. Dacă făptuitorul. Când tâlhăria a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei. pe baza criteriilor de individualizare prevăzute de art. 211 alin 2 indice 1 pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 20 ani. Bucureşti. o face pe aceasta să sufere una din consecinţele prevăzute de art.Cod Penal. 145 Cod Penal ori altei persoane juridice sau fizice.modificat prin Legea. d .Cod Penal. 1983. În modalitatea agravantă prevăzută de art. 211. În situaţia comiterii unei tâlhării care a produs consecinţe deosebit de grave. În acest caz. iar pe de altă parte se cere ca făptuitorul care a acţionat cu intenţie în ceea ce priveşte fapta de tâlhărie să fie în culpă faţă de producerea rezultatului mai grav. 2^1 lit e . prin comiterea tâlhăriei. Dacă făptuitorul a acţionat cu intenţia de a ucide victima pentru a putea comite mai uşor tâlhăria. 140/1996 . 1 . alin. 146 Cod Penal. În mod concret. lit. 211. avortul ori punerea în primejdie a vieţii personale. Editura Didactică şi Pedagogică. 207/15.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii.49 Tâlhăria în formă simplă este sancţionată prin pedeapsa închisorii de la 3 la 18 ani. ne aflăm în situaţia prevăzută de art.sluţirea. pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi. ne aflăm în prezenţa unui omor deosebit de grav prevăzut de art. 211 alin. se cere pe de o parte un raport de cauzalitate între fapta de tâlhărie şi moartea victimei. Avram Filipas.000 de lei la un miliard de lei. iar în modalitatea prevăzută de art.privind modificarea şi completarea Codului Penal. nr.. circumstanţa agravantă constă în aceea că. suntem în cazul unui concurs de infracţiuni între infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.Cod penal şi infracţiunea de omor. În ceea ce priveşte tâlhăria care a avut ca urmare moartea victimei. Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.

Ei nu au înţeles concluzia care. conform Raportului de activitate desfăşurat de Ministerul Public în anul 2011. Opinia publică din ţara noastră nu poate privi decât cu dispreţ şi mânie asemenea fapte. 226 35 . mulţi sfârşind tragic. furtul se situează printre cele mai vechi fapte antisociale îndreptate împotriva patrimoniului. chiar dacă prin pedepsirea lor se produce o suferinţă inestimabilă familiilor infractorilor Infracţiunile de furt ocupă cea mai mare pondere din totalul infracţiunilor contra patrimoniului. 2. Elementul circumstanţial de calificare este îndreptat împotriva persoanei.”50 Cu toate acestea sunt tineri care ajung infractori pentru că au încercat să imite acţiunile tâlhăreşti pe care le-au văzut pe ecran. fapt ce a determinat incriminarea tâlhăriei ca infracţiune. „În ţările capitaliste se petrec frecvent lovituri. 50 George Antoniu. p. vor putea obţine bunuri ce îi va ajuta să ducă o viaţă uşoară. pentru sacrificiile cu care şi-a procurat bunul. această interferenţă între relaţii sociale diferite. de regulă. care oglindesc nu numai lăcomia. Marin Popa. se desprinde la sfârşitul acestor filme. dorinţa de îmbogăţire ilicită a autorului faptei.circumstanţelor atenuate coboară pedeapsa sub minimul de 15 ani. Codul penal pe înţelesul tuturor. Bucureşti. ucişi de gloanţele organelor de poliţie sau pe scaunul electric. dar şi dispreţul pentru bunul altuia. 1976. iar pe de altă parte relaţii referitoare la persoană. iar justiţia trebuie să le incrimineze cu toată asprimea. ci s-au gândit numai la avantajul că prin întrebuinţarea de mijloace necinstite. dar nu mai jos de 3 ani. pentru munca acestuia. crează anumite implicaţii în sfera altor infracţiuni. uitând că şi acasă la ei aceştia sunt urmăriţi. Locul furtului şi a tâlhăriei în structura infracţiunilor contra patrimoniului În pofida faptului că. când aşa zişii eroi îşi încheie cariera după gratiile închisorii sau prin a fi împuşcaţi. cea mai gravă formă sub care se poate comite fapta de furt este cea de tâlhărie. Ştefan Daneş. Editura Politică. Ar fi greşit şi periculos ca cineva văzând filme ori citind cărţi cu astfel de întâmplări să ia ca model asemenea „eroi”.4. spargeri urmate de uciderea celor care se opun infractorilor. pe de o parte relaţii privind patrimoniul.

Editura Universul Juridic.5. Elemente de drept comparat cu privire la infracţiunea de furt şi tâlhărie Toate legiuirile moderne cuprind reglementări ample ale infracţiunilor care aduc atingere proprietăţii. 2004. Această statistică confirmă de altfel cele afirmate în literatura juridică52.mpublic. p. 53 http://www. Bucureşti.com/index.3 % în acelaşi interval de timp. Bucureşti. Editura Politică.51 Dacă în cazul infracţiunilor de tâlhărie.2 % în totalul de cazuri constatate în perioada 2000-2011. Comentatorii Codului penal italian au remarcat ca această împărţire a infracţiunilor contra patrimoniului nu cuprinde toate infracţiunile.altalex. iar diferenţa de 1. existând multiple infracţiuni care nu puteau fi situate în nici una dintre aceste categorii. 558.ro/presa/2012/raport_mp_2011. însă tâlhăria rămâne indubitabil cea mai gravă infracţiune contra patrimoniului. Marin Popa. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. aut frauda delinquitur). 218. 2. 1976.3%. Emilian Stancu. şi anume că furtul este cea mai uzuală infracţiune contra patrimoniului. Această clasificare devenită tradiţională a fost preluată de la juriştii evului mediu care făceau deosebirea între faptele contra patrimoniului comise prin violenţă şi cele comise prin frauda (aut vi. infracţiunile de delapidare – 2. Legea penală italiană53 distinge infracţiunile contra patrimoniului după cum au la bază violenţa contra persoanei sau asupra lucrurilor ori au la bază frauda. s-a raportat o scădere de 3. cu 19. consecinţa firească a importanţei pe care o capătă relaţiile de proprietate pentru dezvoltarea societăţii şi pentru simularea interesului individului la progresul societăţii. infracţiunile de tâlhărie – 11%. Tratat de Criminalistică. etc.29 o ocupă celelalte infracţiuni contra patrimoniului.1. deoarece numărul furturilor s-a înmulţit îngrijorător de mult. infracţiunile de înşelăciune – 9.respectiv 74 %. Ştefan Daneş. 51 52 http://www. infracţiunile de distrugere .86 %. la furt situaţia nu este deloc satisfăcătoare. p.55 %.php?idnot=36653 36 . Codul penal pe înţelesul tuturor. 1.pdf George Antoniu.

c. furtul comis la bordul vaselor de un membru al echipajului). i. trecerea bunului în detenţia făptuitorului. existenţa unui obiect material. dacă fapta este comisă asupra a trei sau mai multe animale adunate în turma sau asupra bovinelor. h. care este întâlnită sub două modalităţi: tâlhăria proprie (acela care pentru a-şi procura lui sau altuia un profit injust prin 54 George Antoniu.Furtul este reglementat în mai multe variante (furtul comun. furturi minore. Revista de Drept penal nr. muniţii sau explozive pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi amendă. f. de pe bancă. pentru a comite furtul. g. b. d. 625). în următoarele împrejurări: a. muniţiilor sau substanţelor explozive în arsenale sau depozite ori în alte locuri destinate păstrării acestora. făptuitorul să fi acţionat cu un dol specific. e. sau simulând o calitate oficială sau de o persoană însărcinată cu un serviciu public. sustragerea din proprietatea comună. Furtul este calificat. potrivit legii penale ilaliene (art. furtul în viaţa militară. existenţa unei daune patrimoniale. adică în scopul de a obţine un profit. 130 37 . dacă fapta este comisă asupra lucrurilor aflate în unităţi publice sau supuse sechestrului sau expuse din necesitate. 0 altă infracţiune de sustragere este aceea de tâlhărie54 (art. În cazul agravantei privind furtul de arme. Furtul în concepţia legislaţiei italiene cuprinde următoarele elemente fundamentale: existenţa unei sustrageri a unui bun mobil din detenţia altuia.). dacă făptuitorul foloseşte violenţa asupra lucrurilor sau întrebuinţează orice alt mijloc fraudulos. dacă făptuitorul. iar in ipoteza furtului calificat cu închisoare de la 1 la 6 ani şi amendă. când fapta este comisă asupra bagajului călătorilor din orice vehicul. se introduce într-un edificiu sau în alt loc destinat pentru locuinţă. dacă fapta este comisă asupra armelor. dacă făptuitorul are asupra sa arme sau substanţe narcotice fără a le folosi. Ocrotirea penala a patrimoniului in dreptul penal comparat. Furtul simplu este pedepsit de legea penală italiană cu inchisoare până la 3 ani şi amendă. din hoteluri sau din alte locuri unde se consumă alimente şi băuturi. dacă fapta se comite de trei sau mai multe persoane sau de o persoană travestită. cabalinelor chiar neadunate în turmă. 628 C. 2/2001 pag. dacă fapta este săvârşită cu abilitate. pe scară. pen.

dacă violenţa constă în punerea victimei în stare de incapacitate de a voi sau de a acţiona c. conform legii italiene va exista un concurs de infracţiuni.243). dacă violenţa sau ameninţarea este comisă cu arme. în cazurile agravante cu închisoare de la 4 ani şi 6 luni la 20 de ani şi amendă. muniţie. ori pentru a-şi înlesni lui sau altuia nepedepsirea). moartea victimei. dacă violenţa sau ameninţarea provine de la o persoană care face parte dintr-o asociaţie de tipul celor mafiote. în cazul agravantelor privind furtul de arme. făptuitorul pentru comiterea furtului se introduce într-o clădire. Tâlhăria după legea penală italiană. b. cum ar fi vătămarea gravă corporală.3) când există următoarele elemente circumstanţiale de agravare: multe persoane împreună. Furtul se sancţionează mai grav (art. Infractiunea de tâlhărie (rapina) este considerată ca o infracţiune complexă.org/documents/section/criminal-codes 38 . cu închisoare de la 3 luni la 10 ani când : 1.violenţă sau ameninţare asupra persoanei trece în posesia sa un lucru mobil al altuia sustrăgându-l de la cel care îl deţine) şi tâlhăria improprie (acela care foloseşte violenţa sau ameninţarea imediat după sustragerea bunului pentru a-şi asigura lui sau altuia posesia lucrului sustras. compusă din furt şi violenţă fizică sau psihică. http://legislationline. dar şi integritatea fizică şi libertatea persoanei. Pedeapsa este închisoarea până la 5 ani sau amenda. are caracter calificat (628 alin. explozive. Furtul (art. pedeapsa prevăzută la forma simplă se majorează cu o jumătate. 55 36 a. într-un spaţiu afectat afacerilor sau serviciilor ori într-un alt loc închis.242) este definit în legea penală germană55 ca fiind fapta aceluia care sustrage un lucru mobil al altuia cu scopul de a şi-l însuşi ilegal pentru sine sau pentru altul (Diebstahl). muniţii sau explozive din arsenale sau depozite ori din alte locuri destinate păstrării lor. folosindu-se de chei false sau de un alt instrument de deschidere sau pătrunde pe ascuns în locurile respective. d. Legea italiană nu prevede ipoteza unor urmări praeterintenţionate. dacă agentul a sustras arme. făptuitorul lezând nu numai interese patrimoniale. în aceste cazuri. Tâlhăria se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi amendă. 2. de persoane travestite sau de mai German Criminal Code.

iar pentru comiterea acesteia pătrunde într-o locuinţă cu chei false sau folosind un alt mijloc de deschidere sau pătrunde pe ascuns într-o locuinţă. printrun dispozitiv de închidere sau prin alt mecanism de apărare. b. În cazurile mai puţin grave. făptuitorul sustrage un lucru care era asigurat în mod deosebit împotriva sustragerii. Tâlhăria se pedepseşte mai grav (închisoarea nu mai mică de 3 ani) dacă: I. III. O altă infracţiune contra proprietăţii este aceea de tâlhărie (Raub) art. o armă automată sau semiautomată. artă. poartă o armă sau un alt instrument periculos. potrivit legii. Săvârşeşte fapta ca membru al unei bande care s-a constituit pentru săvârşirea continuă de tâlhării sau furturi şi cu participarea unui alt membru al bandei. Pedeapsa este închisoarea nu mai mică de un an. trebuie autorizaţie. sau o mitralieră. 39 . I. când sustrage dintr-o biserică sau din alt loc care serveşte la exercitarea unui cult religios sau este consacrat veneraţiei religioase.2. când sustrage o armă de foc pentru care. 5. făptuitorul comite fapta ca profesionist. b. 6. 3. pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani. poartă cu sine o armă sau un alt instrument periculos. 4. 7. şi care se află într-un loc accesibil sau expus publicului. istorie sau pentru dezvoltarea tehnicii.249. poartă cu sine un instrument sau un mijloc pentru a înfrânge sau preveni opunerea unei alte persoane prin forţă sau prin ameninţarea cu forţă. Comite această faptă acela care prin constrângerea unei persoane sau prin ameninţare cu un pericol actual pentru viaţa sau integritatea corporală. Se sancţionează cu închisoare de la 6 luni la 10 ani acela care comite un furt în cazul în care el sau alt participant: a. când sustrage un lucru care ar fi fost folosit pentru ajutorarea altor persoane în cazul unui accident. II. în sensul legii asupra controlului armelor de război. Făptuitorul sau alt participant: a. poartă asupra sa un instrument sau alt mijloc pentru a înfrânge sau preveni rezistenţa altei persoane prin constrângere sau ameninţarea cu constrângerea. când sustrage un lucru de mare importanţă pentru ştiinţă. sustrage un lucru mobil al altuia cu scopul însuşirii pentru sine sau pentru altul. Săvârşeste fapta de furt.

când a avut ca urmare moartea victimei. O altă infracţiune cu caracter de tâlhărie este cea din art. În cazurile mai puţin grave prevăzute în alin. pedeapsa este inchisoare pe viaţă sau închisoarea mai mare de 10 ani. 3. 223. 250) cel puţin din uşurinţă moartea unei alte persoane. foloseşte pentru săvârşirea faptei o armă sau un alt instrument periculos. în timpul săvârşirii faptei îi provoacă o vătămare gravă corporală b. 2. subliniază faptul că ne aflăm în faţa unui furt comis fără violenţă. Codul penal modern american enumeră sub titlul „ Infracţiuni contra proprietăţii" toate incriminările care au ca obiect juridic relaţiile sociale privitoare la proprietate. prin săvârşirea faptei o altă persoană este expusă pericolului unor grave prejudicii corporale. 138-162 40 .1. specifică legii penale germane. Se sancţionează cu o pedeapsă nu mai redusă de 5 ani dacă făptuitorul sau un alt participant la tâlhărie: 1. 252 şi este denumită furt tâlhăresc. 251. Folosirea constrângerii sau ameninţării cu un pericol actual pentru integritatea corporală sau viaţa altei persoane are loc pentru a păstra bunurile furate. potrivit art. în cazurile prevăzute în alineatul 1 şi 2 . unei alte persoane: a. 249) sau în formă agravată (art. aceasta exercitându-se ulterior furtului. o expune unui pericol mortal. II. American Law Institute. Potrivit art. Dacă făptuitorul a provocat prin săvârşirea unei tâlhării în formă simplă (art.poartă cu sine o armă 3. Tâlhăria este mai grav pedepsită. 1985.56 Furtul şi infracţiunile corelative acestuia sunt încriminate în art. 223. 56 Model Penal Law. Făptuitorul tâlhăriei a acţionat ca membru al unei bande constituite pentru săvârşirea de tâlhării sau furturi continue şi în cooperare cu un alt membru al bandei. pentru păstrarea bunului sustras. Philadelphia.c. conduita denumită furt constituie o infracţiune unică. indiferent de modul în care a fost comis şi de particularităţile fiecărei modalităţi. pp. 1 şi 2 pedeapsa este închisoarea de la un an la 10 ani. Această reglementare.

navă cu motor sau alt vehicul cu motor.1. sau că va dezvălui un secret care va atrage asupra victimei dispreţul sau ridicolul sau îi va diminua creditul şi reputaţia comercială ori că va depune mărturie sau va procura informaţii ori va refuza să depună mărturie sau să procure informaţii referitoare la o pretenţie sau apărare legală. motocicletă. sau că îi va cauza orice alt rău. cu scopul de a-l deposeda de acestea. sau omite să corecteze falsele impresii ale victimei create de făptuitor mai înainte. c săvârşeşte ori ameninţă să comită.4. 223. chiar dacă nu va fi în beneficiul făptuitorului.3. o crimă de prim sau de al doilea grad.2 săvârşeşte infracţiunea de furt acela care pune stăpânire în mod ilegal sau face ilegal acte de dispoziţie asupra lucrurilor mobile ale altuia. este reglementată infracţiunea de tâlhărie (robbery) Constituie tâlhărie fapta aceluia care. Codul penal american mai incriminează furtul prin amăgire (by deception) art. ori omite să dezvăluie existenţa unui impediment legal de a intra în posesia unui bun. adică prin crearea unor false impresii asupra legalităţii actului.Furtul constituie o crimă de gradul trei dacă valoarea implicată depăşeşte 500 de dolari sau dacă bunul furat este o armă de foc. 223. automobil. imediat. 0 altă modalitate de furt este cea prevăzută în art. provoacă serioase vătămări corporale altei persoane. în cursul săvârşirii unui furt: a. asupra valorii bunului ori asupra intenţiei făptuitorului. Constituie furt fapta de a transfera ilegal. ameninţă pe altul ori cu intenţie provoacă temerea că îi va produce victimei. b. imediat. Comite această infracţiune acela care obţine un bun al altuia prin ameninţarea că îi va produce vătămări corporale sau că îl va acuza de săvârşirea unei infracţiuni. şi anume furtul prin violenţă (extorsion). serioase vătămări corporale. În articolul 222. 41 . bunurile imobile ale altei persoane sau orice drepturi asupra acestora cu scopul de a beneficia de ele el însuşi sau altul neîndreptăţit la aceasta. aeroplan. Potrivit art. 223.

furturile din tren.CAPITOLUL III. totuşi ordona în câteva categorii mai cunoscute prin frecvenţa lor: furturile din locuinţe. de regulă. care se pot. furtul cunoaşte forme variate. prezintă un accentuat pericol social în orice epocă istorică dată. prin metode şi mijloace similare. 3. După locul de săvârşire. vizând în general aceleaşi feluri de bunuri materiale. Furturile din aceeaşi categorie se comit. În funcţie de caracteristicile diferitelor categorii de furt. natura bunurilor şi modul de operare. în locuri asemănătoare. Principalele aspecte ce trebuiesc clarificate prin investigarea furtului 42 . furturile din şi de automobile. furturile de buzunare. METODOLOGIA INVESTIGĂRII INFRACŢIUNILOR DE FURT Furtul ca formă tipică a infracţiunilor patrimoniale ce se comit prin sustragere. ştiinţa criminalisticii elaborează şi metodica corespunzătoare de investigaţie.1. precum şi altele.

stabilirea bunurilor ce au fost furate. deoarece la faţa locului poate fi găsit un bogat conţinut de urme. în timpul unei calamităţi. Referat. frecvenţa cu care se săvârşesc şi prejudiciile cauzate. Editura Didactică şi Pedagogică. pe această bază. În toate aceste cazuri. de către martorii oculari. întrucât în raport cu acesta se poate face corecta încadrare a faptei. cât şi al corectei încadrări juridice a faptei. Stabilirea exactă a locului şi a momentului săvârşirii furtului Pentru organele judiciare. 624 Cuza. Alteori faptele pot fi sesizate din oficiu de către organele de urmărire penală.„Având în vedere formele pe care le îmbracă infracţiunile de furt. Primele activităţi de cercetare penală în cazul infracţiunilor de furt au ca scop verificarea unor multiple aspecte. 2012. 1972. Academia de Poliţie Alexandru Ioan Camil Suciu. care le sunt caracteristicile şi valoarea. respectiv în furt simplu sau în furt calificat (ex. organele de urmărire penală trebuie să-şi îndrepte în primul rând atenţia asupra persoanelor ce domiciliază. Cercetarea infracţiunilor de furt şi tâlhărie. să desfăşoare activităţile specifice pentru administrarea probelor. pentru a se valorifica urmele infracţiunii. îşi au reşedinţa ori îşi desfăşoară activitatea în apropierea acestuia sau în zona limitrofă.) Locul comiterii infracţiunii este foarte important pentru anchetă. Bucureşti. care servesc la identificarea autorului faptei. identificarea persoanei care a comis furtul şi a complicilor săi. Bucureşti. pag. mijloacele şi metodele folosite la comiterea furtului. se impune ca organele de cercetare penală. ori de către alte persoane. fiecare cauză în parte. ce împrejurări au înlesnit comiterea infracţiunii. în momentul constatării lui. 2 58 43 . în detaliu. să înceapă cercetările cât mai curând.”57 Furtul trebuie reclamat imediat de persoana vătămată. 57 Daniela Doboş. p. varietatea modalităţilor de comitere. Cunoaşterea momentului săvârşirii infracţiunii este fundamental. să stabilească problemele pe care trebuie să le lămurească cercetarea şi. În raport cu locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională. între care58: stabilirea locului şi a timpului unde s-a comis furtul. organele de urmărire penală au datoria să analizeze. 1. Criminalistică. lămurirea acestei probleme prezintă un interes deosebit atât sub aspectul facilitării anchetei. Furtul comis pe timpul nopţii.

Prin determinarea exactă a locului şi momentului furtului. Tratat de Criminalistică. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. Bucureşti. 59 Lazăr Cârjan. de art. Camil Suciu. René Lechat. în funcţie de contribuţia avută la săvârşirea infracţiunii.59 2. 44 . cantităţii şi valorii bunurilor sustrase. 3. Ungureanu. la tăinuirea bunurilor sau la favorizarea infractorului. 622-623. Stabilirea bunurilor ce au fost furate. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. Compediu de Criminalistică.”60 Cu această ocazie. Curs de criminalistică. pp. pentru estimarea cuantumului prejudiciului cauzat şi a recuperării sale61. Bucureşti. Editura Moderna. 2004. se oferă totodată indicii preţioase pentru formarea cercului de bănuiţi şi verificarea alibiilor acestora. vol. 2004. Mâine. tome I. 555 61 Criminalistică. III. anchetatorii vor verifica natura relaţiilor care există între făptuitori şi victimă. Editura Universul Juridic. Constantin Aioniţoaie. Identificarea persoanei care a comis furtul şi a complicilor săi Această activitate „este absolut necesară pentru conturarea formelor calificate ale furtului şi pentru stabilirea exactă a răspunderii penale ce revine fiecărui coautor ori complice. Ed. 1972. împrejurări care agravează răspunderea penală a făptuitorilor. La technique de l'enquete criminelle. De altfel anchetatorii vor putea identifica şi selecţiona mai uşor martorii care ar fi putut percepe actele infracţionale şi vor putea verifica sinceritatea persoanei vătămate privind bunurile sau valorile despre care pretinde că a fost deposedată. dacă la săvârşirea furtului au participat atât persoane minore cât şi majore. 335 60 Bucureşti. pag. De rezolvarea acestei probleme depinde atât încadrarea corectă a faptei. Editura Fundaţiei România de Emilian Stancu. care le sunt caracteristicile şi valoarea O altă chestiune ce trebuie clarificată prin învestigarea furtului este identificarea cu exactitate a bunurilor mobile luate din posesia sau detenţia legitimă a unei persoane ori a unei unităţi din cele prev. 145 Cod penal. 1959. editat de Şcoala militară de ofiţeri a Ministerului de Interne. precum şi stabilirea calităţii. pag. Didactică şi Pedagogică. Bruxelles. Metodică criminalistică. A. în varianta tip sau calificată de furt.

deoarece în situaţia în care fapta a fost comisă de către o persoană care avea asupra sa o armă. organele de urmărire penală au obligativatea de a iniţia darea în urmărire locală sau generală a bunurilor. din locuinţe. folosindu-se de anumite pretexte. 1977. 94-99 62 Emilian Stancu. 2004. Identificarea mijloacelor şi metodelor folosite la comiterea furtului Sub acest aspect interesează în concret acţiunile făptuitorilor. gări. 4. de o persoană mascată. Stabilirea cauzelor. prin aceasta se urmăreşte informarea potenţialelor victime despre măsurile de siguranţă pe care şi le poate lua pentru a nu fi deposedată de bunurile sale legitime. premergătoare şi postinfracţionale. informaţiile deţinute (despre victime.”62 5.). Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. ţinând cont de gradul de periculozitate a faptei. etc. prin escaladare. precum şi dacă este vorba de o faptă calificată sau nu. oboare. talciocuri). efracţie sau folosirea fără drept a unei chei adevărate sau mincinoase ori din conducte petroliere. Descoperirea mijloacelor şi metodelor folosite de către făptuitori. Bucureşti. despre sistemele de pază etc. va avea loc calificarea furtului. substanţe narcotice sau paralizante. favorizat sau înlesnit comiterea faptelor Această activitate are un rol preventiv. pag. Editura Universul Juridic. 555 45 . despre locul de operare. condiţiilor şi împrejurărilor care au determinat. deghizări. verificând mai întâi locurile situate în apropierea zonei în care s-a comis fapta. autogări. deghizată sau travestită. Modul de operare este relevant.Din momentul cunoaşterii bunurilor ce au fost sustrase. de regulă. târguri. calităţi. instrumentele folosite. Tratat de Criminalistică. pp. traseele urmate. „fiind recunoscută specializarea unor infractori pentru furtul din buzunare. acolo unde se valorifică astfel de bunuri (pieţe. va avea consecinţe şi în ceea ce priveşte alcătuirea cercului de suspecţi. Bucureşti.

care obişnuiesc să umble cu poşetele deschise în zone suprapopulate. sau prin neasigurarea uşii locuinţei sau a bagajelor. Editura Fundaţiei România de Ibidem Mâine. identificării şi prinderii infractorilor şi a dovedirii vinovăţiei acestora. condiţiilor şi împrejurărilor care înlesnesc comiterea faptelor.”63 În literatura juridică s-a reţinut că din cauza neglijenţei unor persoane. târguri etc. neglijenţă şi lipsă de răspundere din partea personalului de pază. Printre cele mai cunoscute împrejurări care favorizează săvârşirea acestor infracţiuni patrimoniale se numără: „insuficienta preocupare pentru folosirea sistemelor de pază şi alarmare. La reuşita anchetei în cazul furtului. consignaţii. gratii la geamuri.Totodată prin cunoaşterea cauzelor. 64 3. 2004. în vederea conturării infracţiunii. acesta va proceda la efectuarea unei sau mai multor activităţi de urmărire penală. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. efectuarea percheziţiei. la vedere a unor obiecte de valoare sau ademenitoare. infractorii sunt „invitaţi” să săvârşească furtul. prin lăsarea în autoturisme. fără a exista o reglementare legală strictă etc. valută sau bijuterii. organele de urmărire penală vor putea alege metodele şi mijloacele cele mai adecvate pentru combaterea furtului. cercetarea la faţa locului. posibilitatea valorificării cu uşurinţă a bunurilor provenite din furturi sau tâlhării în talciocuri. 63 Lazăr Cârjan. Actele procedurale urgente care trebuiesc întreprinse de către organele de urmărire penală cu prilejul anchetării furturilor Imediat după ce organul judiciar a stabilit şi clarificat problemele ce au legătură cu natura infracţiunii şi condiţiile concrete în care a fost săvârşită. pag 339 64 46 . case de amanet. păstrarea în locuinţe sau unităţi comerciale a unor sume importante de bani. pot concura „rezultatele diverselor activităţi de urmărire penală. în special a femeilor. cum ar fi: constatarea infracţiunii flagrante. Compediu de Criminalistică. neasigurarea cu încuietori corespunzătoare.2. Bucureşti..

Procedura de soluţionare a cauzei este relativ simplă la furturile flagrante. Totodată. 14 47 . organul judiciar va proceda la ascultarea de urgenţă a părţii vătămate şi a martorilor oculari. Este posibil. Vasile Bercheşan. vol. I. permit descoperirea unor probe şi mijloace materiale de probă utile cauzei şi. după ce în prealabil a fost percheziţionat. Apropierea celor două momente. atunci când autorul este reţinut pe loc şi identificat. etc. asigură prevenirea unor evenimente negative. însă. După ce a fost reţinut şi identificat făptuitorul.dispunerea constatărilor tehnico-ştiinţifice sau a expertizelor. ascultarea martorilor. atunci când situaţia o impune. în cazul infracţiunilor săvârşite în pieţe. asupra infractorilor ar 65 Constantin Aioniţoaie. Tratat de metodică criminalistică. Realizarea elementului surpriză constituie. deoarece sarcina anchetatorilor este uşurată. inclusiv a bagajelor şi mijlocului de transport folosit de aceştia. pentru a nu le permite să se influenţeze reciproc. În cazul infracţiunilor flagrante de furt. vor fi consemnate în procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante. Furtul se consideră flagrant. de faptul că duce la împiedicarea consumării activităţii ilicite iar. al comiterii şi al sancţionării. magazine. a cărui identitate o cunosc deja. p. organul de urmărire penală cel dintâi sesizat întocmeşte acte de constatare. când autorul este prins sau urmărit de către partea vătămată. prin descoperirea operativă a infracţiunilor comise se realizează tragerea la răspundere penală a făptuitorilor la un moment cât mai apropiat de cel al comiterii faptei. Editura Carpaţi. prezentarea pentru recunoaştere a persoanelor şi obiectelor. pe de altă parte. de martori oculari sau de persoane din public. i se va lua o declaraţie şi făptuitorului. aceştia nu vor mai trebui să descopere unde şi când a fost săvârşit actul infracţional şi nici nu vor mai trebui să caute în cercul de suspecţi pe făptuitor. în toate situaţiile. izolarea şi percheziţionarea făptuitorilor. 1994. are repercusiuni atât asupra făptuitorilor. pe de o parte. ca de exemplu. în acelaşi timp. Craiova. Toate activităţile interprinse de organul de cercetare penală. să fie cercetat locul faptei. confruntarea. De asemenea.”65 Constatarea infracţiunii flagrante Importanţa acestei activităţi este dată. mijloace de transport în comun. cât şi asupra altor persoane predispuse la săvârşirea furturilor ori a altor genuri de infracţiuni. condiţia asigurării succesului.

pp. „Prin cercetarea la faţa locului pot fi obţinute date importante referitoare la metodele şi mijloacele folosite în săvârşirea furtului. locul săvârşirii faptei sau un punct de control al mijloacelor de transport. locurile unde au fost depozitate bunurile sustrase sau locurile unde făptuitorii s-au adăpostit după săvârşirea infracţiunii în încercarea de a scăpa de urmărirea organelor judiciare.”66 În cazul furtului. Editura Universul Juridic. unde s-au găsit asupra făptuitorilor bunurile însuşite ori numai o parte din acestea. Tratat de metodică criminalistică. Editura Carpaţi. Bucureşti. pe jos sau cu mijloace de transport la venirea sau la plecarea din câmpul infracţional. Cercetarea la faţa locului Dacă în general.putea fi găsite arme. precum şi la bunurile furate.l. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. Consideraţii cu privire la tactica efectuării cercetării la faţa locului.167 48 . 1994. Constantin Aioniţoaie.67 Cercetările vor începe de la locul unde s-au făcut primele constatări. la numărul de persoane şi timpul în care au operat. căile de acces (adică locurile folosite de către făptuitori pentru pătrunderea în perimetrul de interes. cercetarea la faţa locului este un act procedural auxiliar. La locul săvârşirii furtului. traseul parcurs de făptuitori. Rolul cercetării la faţa locului este acela de a descoperi cu prisosinţă urmele şi mijloacele de probă necesare identificării făptuitorilor şi a probării faptelor. substanţe etc. noţiunea de „ cercetare la faţa locului” are o sferă foarte largă de întindere. 556 67 Gabriel Ion Olteanu. p. la drumul pe care l-au parcurs făptuitorii.r. cuprinzând locul săvârşirii faptei (adică locul în care făptuitorul a finalizat ultimile detalii ale comiterii infracţiunii şi a aşteptat momentul prielnic pentru a acţiona). la cercetarea infracţiunilor de furt acesteia i se atribuie o semnificaţie deosebită în realizarea scopului procesului penal. Acest loc poate fi cel în care au fost ascunse bunurile sustrase. Vasile Bercheşan. Tratat de Criminalistică. I. vol.. 165-166. 66 Emilian Stancu. Craiova. pot fi găsite aproximativ toate varietăţile de urme şi mijloace materiale de probă care formează obiectul de studiu al tehnicii criminalistice. devenind astfel o activitate indispensabilă. obligatorie chiar şi atunci când furtul este reclamat mai târziu. p. în care se găseau bunurile şi valorile vizate prin săvârşirea infracţiunii şi pentru a părăsi locul săvârşirii infracţiunii). cu care ar putea ataca organele de urmărire penală ori să-şi provoace vătămări. 2004. exceptând de la regulă. Editura AIT Laboratories s. 2004.

pereţi. pag 340. vehicule. vizavi „de celelalte posibilităţi de a lăsa alte categorii de urme la faţa locului. garaje. Dacă este să ne 68 Lazăr Cârjan. ştiut fiind că asemenea urme pot fi găsite chiar şi în cazul în care făptuitorii au folosit mănuşi. printre cele mai preferate fiind urmele papilare. pentru a putea fi aflată identitatea sa. cea mai mare importanţă se acordă urmelor ce pot conduce direct la identificarea făptuitorilor. aceştia îşi iau măsuri de prevedere. În ambele cazuri. urme specifice de apăsare. Faţă de împrejurarea că majoritatea făptuitorilor cunosc aspectul că este necesar un simplu contact a mâinilor cu diferite obiecte.l. Bucureşti. Însă. urme biologice (pete de sânge. urme ale instrumentelor de spargere folosite. urme care indică anumite deprinderi sau specializări ale infractorului. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. scări. ziduri. fire de păr) care pot conduce la identificarea făptuitorilor. oglinzi. descoperirea. comportamentul infractorilor este dominat. cum ar fi cea a purtării de mănuşi. “În practica organelor judiciare. garduri şi numeroase alte asemenea locuri) fără a omite nimic din perimetrul câmpului infracţional.În categoria urmelor ce pot fi fixate şi ridicate de la faţa locului intră: urmele de mâini şi de picioare (urme papilare). 2004. de lovire. etc. de frecare. magazii. de cele mai multe ori. urme olfactive care vor fi exploatate cu ajutorul câinelui de urmărire. anchetatorii vor trebui să caute cu multă meticulozitate şi atenţie în toate locurile şi zonele pretabile a fi găsite urme sau mijloace materiale de probă (ferestre. pentru efectuarea unor activităţi la care sunt considerate incomode. rumeguş. Bucureşti.68 În ceea ce priveşte mijloacele materiale de probă. poteci. Datorită unui sistem computerizat adecvat. Tratat de Criminalistică. uşi. prelucrarea şi identificarea persoanelor pe baza urmelor papilare. Emilian Stancu.r. p.. dacă acestea au fost rupte sau scoase de pe mâini. clanţe.). terase. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. Editura Fundaţiei România de Mâine. de tăiere. acestea pot consta în obiecte şi/sau înscrisuri care constituie corpuri delicte. Compediu de Criminalistică. Editura AIT Laboratories s. urme sub formă de resturi de obiecte (pilitură. Editura Universul Juridic. 167 49 . de ignoranţă. revelarea. microurme pe îmbrăcămintea şi corpul infractorului. 2004. O altă categorie specială de urme găsite la locul faptei o constituie urmele biologice.”69 Cercetarea urmelor de deget va fi făcută de tehnicienii sau experţii criminalişti. este destul de facilă. poduri. 2004. Consideraţii cu privire la tactica efectuării cercetării la faţa locului. peliculă de vopsea etc. în timpul desfăşurării activităţii ilicite. întrerupătoare. 556 69 Gabriel Ion Olteanu. robinete. p.

abandonate sau pierdute. vor fi ridicate mulaje de gips. ridicate cu ajutorul mulajelor de gips urmele de picioare. sau urmele mijloacelor de transport. după descrierea acestora în procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi fotografiere. mărfurile.) Deseori. Vor fi cercetate. cu ocazia cercetării la faţa locului. Obiectele purtătoare de urme. pentru elucidarea furturilor. resturi de metal sub formă de pilitură. se recomandă şi folosirea câinilor de urmărire care prin miros depistează urmele olfactive ale făptuitorilor. peliculă de vopsea.”70 De mare ajutor. Din considerente psiho-pedagogice. O atenţie deosebită va fi acordată urmelor de picioare şi urmelor mijloacelor de transport. urmele specifice spargerilor se găsesc sub formă de microurme. pentru stabilirea numărului de persoane participante la săvârşirea faptei. descrise. la firele de păr. Urmele constatate la locul faptei vor fi descrise amănunţit în procesul de cercetare la faţa locului şi fotografiate. 556 50 . Nu trebuie neglijate nici urmele „care se prezintă sub formă de resturi de obiecte ori de diverse materii (rumeguş. anchetatorii vor trebui să recolteze atât urmele care probează prezenţa făptuitorului la locul săvârşirii infracţiunii cât şi urmele care probează legătura între persoana făptuitorului şi activitatea ilicită. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. şpan. produsele. fotografiate. de dimensiuni reduse. p.gândim. Tratat de Criminalistică. Pe traseul cuprins între locul unde s-a comis fapta şi locuinţa persoanelor bănuite de săvârşirea acesteia ori ascunzătoarea în care au fost găsite bunurile sustrase. Bucureşti. 70 71 Ibidem Emilian Stancu. vom realiza că ancheta – odată găsite şi prelucrate aceste fire de păr – va avea la dispoziţie suficiente elemente pentru lămurirea problemelor specifice. În ipoteza sosirii rapide la faţa locului a organului judiciar. Editura Universul Juridic. deoarece este posibil ca printre acestea să se afle şi obiecte personale ale făptuitorilor. etc. etc. ele putând fi descoperite şi pe îmbrăcămintea sau corpul infractorului. Chiar dacă acestea nu prezintă suficiente detalii pentru identificarea făptuitorilor sunt utile pentru determinarea apartenenţei de gen. ar fi şi descoperirea de urme de sânge pe cioburile geamurilor sau a vitrinelor sparte. Atunci când se constată urme de adâncime. vor fi ridicate pentru cercetări în laborator. vor fi cercetate urmele care pot contribui la identificarea autorilor. chiar şi numai. cioburi de sticlă. obiectele găsite la locul faptei trebuie să fie analizate cu atenţie. pe jos sau cu mijloacele de transport.”71 Totodată. ori pentru stabilirea traseului parcurs de făptuitori. pe lacăte sau uşi metalice. după caz. 2004.

bunurile vor fi restituite persoanelor prejudiciate. societăţi comerciale sau locuinţe ale cetăţenilor. materiale de construcţie etc. Laboratories s. 118 şi următoarele Cod penal). Editura Junimea. La locul unde s-au găsit bunurile sustrase (locuinţa făptuitorilor. 2004. chiar dacă au fost vândute altor persoane. trebuie acordată o atenţie cuvenită împrejurărilor negative ce pot arunca o cu totul altă lumină asupra stării de fapt ce. Tratat de Metodică Criminalistică. Dacă există dovezi sau indicii că asemenea bunuri s-ar afla în incinta unor instituţii. vol. în câmp. Dacă bunurile sustrase se află în mijloace de transport.l. 372 Gabriel Ion Olteanu. „În practica organelor de urmărire penală se descriu asemenea urme în caz de sustragere de furaje. cereale. 72 73 Aurel Ciopraga. iar atunci când sunt întrunite condiţiiie prevăzute de lege ( art.168 74 1994. vitezei ori defecţiunilor de la caroseria mijlocului de transport în care sunt transportate. „Anchetând furtul. descrise în procesul-verbal de constatare şi fotografiate. Editura AIT Constantin Aioniţoaie.de exemplu. pag. deoarece produsele sau resturi ale acestora cad din cauza trepidaţiilor. acestea vor fi inventariate. condiţiile existente nu permiteau săvârşirea faptei în împrejurările date. în pădure) se efectuează cercetări pentru identificarea bunurilor. în realitate.r. apoi se dispune ridicarea lor în vederea restituirii persoanelor prejudiciate. acestea vor fi reţinute pentru cercetări. iar solul trebuia să păstreze desenul antiderapant al anvelopelor.”72 Dacă făptuitorii au fost descoperiţi pe traseu cu bunurile sustrase. începând cu cercetarea la faţa locului. lipsa urmelor mijloacelor de transport atunci când bunurile reclamate ca furate nu puteau fi transportate în alt mod. Criminalistică. ar putea fi doar o înscenare. Consideraţii cu privire la tactica efectuării cercetării la faţa locului.Pe întregul itinerariu presupus a fi parcurs de făptuitori vor fi căutate obiecte sau resturi de obiecte sustrase de la locul săvârşirii furtului.. cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în Codul de procedură penală.. care în mod normal ar trebui să existe după tabloul oferit de câmpul infracţional . Iaşi. apoi ridicate pentru a fi restituite persoanelor prejudiciate. 187 51 . Ioan Iacobuţă. p. Editura Carpaţi. mijloacele de transport pot fi indisponibilizate în vederea confiscării. se vor efectua percheziţii. 1.”73 Acestea pot fi sintetizate astfel74: la faţa locului nu se constată urme. Vasile Bercheşan. 2001. inventarierea şi descrierea lor. Craiova. p.

- la faţa locului se descoperă urme ce nu pot fi justificate în raport cu natura orificiile create prin spargerea uşilor ori dimensiunile geamurilor nu permit nici deşi se încearcă să se acrediteze ideea că infractorul a pătruns pe fereastră şi tot pe lacătul care. detalii privind îmbrăcămintea. pe lacăt nu se găsesc particule metalice provenite din pilire sau tăiere. existenţa unor litigii anterioare (neplata unei datorii. Atunci când se constată asemenea „împrejurări negative". indicat. forma şi mărimea lor ş. litigii privind dreptul de proprietate) etc. colegi de muncă. pânză de bomfaier. Ascultarea persoanei vătămate Când se reclamă furtul unor bunuri sau valori. împreună cu obiectele furate. În cazul făptuitorilor necunoscuţi. organele de urmărire penală trebuie să caute instrumentele cu care s-au putut „crea" urmele. Din interpretarea urmelor descoperite în câmpul infracţional. potrivit afirmaţiilor. persoana vătămată trebuie să furnizeze cât mai multe date necesare identificării făptuitorilor. rude. etc. să elaboreze primele versiuni referitoare la natura faptei şi la posibilii săi autori. vârsta aproximată. etc. menite să „demonstreze” furtul sesizat.a. intrarea făptuitorilor şi nici scoaterea bunurilor despre care se afirmă că au fost sustrase. posibilitatea de acces la bunurile respective. vor fi cerute cât mai multe date utile identificării (numărul acestora. vor fi stabilite relaţiile dintre aceştia şi partea vătămată: soţi. unelte cu care s-a practicat spărtura în zid. Dacă făptuitorii sunt cunoscuţi. patent. cleşte. 52 . acolo a părăsit locul faptei. încă din momentul efectuării cercetării locului faptei. dar în jurul uşii şi bunurile despre care se susţine că au fost furate nu puteau fi depozitate în locul activităţilor desfăşurate de infractori. organul de urmărire penală va putea să tragă primele concluzii privind modul de operare. modul în care se prezenta locul faptei înaintea săvârşirii infracţiunii. asigura încăperea este găsit tăiat. praful de pe pervazul acesteia este intact. De asemenea de la partea vătămată pot fi obţinute date concrete privind bunurile furate. având în vedere natura. persoanele care aveau cunoştinţă de existenţa bunurilor şi eventual.

pe care l-au surprins asupra faptului. 1995. ori le-a cumpărat ei însuşi. Tratat de Criminalistică. Editura Universul Juridic. precum şi în momentul ori după comiterea infracţiunii. în timp ce alţii au văzut bunurile sustrase de infractor. 2004. natura şi valoarea bunurilor sustrase. trebuie să se stabilească cu exactitate modul în care aceasta şi-a petrecut timpul înaintea săvârşirii faptei. cu prilejul ascultării persoanei vătămate. Bucureşti. Compediu de Criminalistică. locul şi timpul când s-au săvârşit faptele. „Audierea martorilor poate fi diferenţiată în funcţie de faptul că unii dintre aceştia au perceput direct o serie de acte sau episoade infracţionale săvârşite de autor. iar într-o a doua ipoteză. 304 Lazăr Cârjan. vol.78 75 76 Emilian Stancu. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită.Totodată. 2004. Editura Fundaţiei România de Emilian Stancu. martorii sunt întrebaţi cu privire la caracteristicile bunurilor şi la signalmentele persoanelor la care au văzut. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. atitudinea părţii vătămate în momentul comiterii faptei. 558 78 53 . Editura Actami.”77 Astfel.75 Ascultarea martorilor „Practica judiciară demonstrează că identificarea şi audierea martorilor oculari chiar cu ocazia cercetării locului faptei sunt activităţi deosebit de importante pentru investigarea furtului. pag 341 77 Bucureşti. Ibidem Mâine. Criminalistică. p. privesc într-o primă conjuctură aspecte precum numărul şi semnalmentele făptuitorilor. Ordinea în care vor fi audiaţi martorii depinde de împrejurările pe care le cunosc şi de relaţiile în care se află cu victima şi învinuitul sau inculpatul. Ascultarea martorilor implică culegerea a cât mai multor date privitoare la persoana acestora şi la relaţiile în care se află cu persoana vătămată şi cu făptuitorii. deoarece depoziţiile lor nu au suferit alterări ca urmare a trecerii timpului sau a unor influenţe de natură subiectivă. cantitatea şi caracteristicile bunurilor furate. II. p.”76 La cercetarea furtului. martorii pot furniza informaţii utile pentru identificarea făptuitorilor. timpul şi modul de operare. Bucureşti. ori de la care au cumpărat obiectele sustrase. la alte persoane. întrebările adresate martorilor de către organele de cercetare penală.

La restul infracţiunilor de furt. cât şi descoperirea unor urme şi mijloace de probă. vecinilor sau al altor persoane. pentru ca apoi pe baza datelor obţinute să încadreze fapta fie la furt fie la tâlhărie. datorită succeselor înregistrate în descoperirea locului unde se află ascunse bunurile sustrase. 2004. pag 342 80 54 . Criminalistica. 1998. imediat la percheziţionarea corporală. Bucureşti. se impune ca organele de urmărire penală să procedeze. care să cuprindă obiective judicios formulate. în mod deosebit. obiectele şi înscrisurile importante pentru anchetă. stabilirea locurilor pe unde percheziţionatul ar putea. Editura Fundaţiei România de Ion Mircea. Editura Lumina Lex. Efectuarea de percheziţii Percheziţia este o metodă tactică. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. domiciliară a făptuitorului sau a persoanelor la care a ascuns bunurile. inclusiv a locului unde a fost prins. eventual. Compediu de Criminalistică. La infracţiunile flagrante. prietenilor.80 79 Lazăr Cârjan. vecinii. În caz de nereuşită vor fi efectuate percheziţii şi la domiciliile rudelor. locul unde se efectuează percheziţia poate fi locuinţa făptuitorilor. p.”79 Această activitate trebuie să se desfăşoare după un plan. anchetatorul va trebui să ştie unde să caute. se va proceda la prezentarea pentru recunoaştere a persoanelor pe care martorii le-au văzut la locul faptei. ce să caute şi cum să caute. frecvent folosită în cercetarea infracţiunilor de furt. Atunci când se pregăteşte percheziţia nu trebuie să se piardă din vedere nici un detaliu: cunoaşterea făptuitorului în toate componentele laturilor sale psiho-comportamentale. să dispară. obţinerea datelor referitoare la amplasarea imobilului. dar. Premergător momentului efectuării percheziţiei. a instrumentelor folosite la săvârşirea faptei ori a altor obiecte a căror deţinere este interzisă de lege.În cazul furtului săvârşit de persoane necunoscute. în vederea identificării lor. trebuie să se determine scopul percheziţiei. dacă mai era împreună cu alte persoane. dacă aceasta s-a opus în mod real sau a simulat. locul de muncă al acestuia sau locul persoanelor care au participat la săvârşirea faptei. Un interes major al anchetatorilor este acela de a audia martorii cu privire la poziţia victimei în momentul faptei. dacă a strigat după ajutor. „Cu ocazia percheziţiilor se au în vedere atât recuperarea prejudiciului cauzat. induse în eroare de făptuitori cu privire la provenienţa bunurilor. 327 Mâine. Bucureşti.

la modul în care au ştiut să se 81 Emilian Stancu. investigaţii la magazinele de consignaţie. ambalaje. Constatările făcute vor fi consemnate în procesul-verbal. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. Momentul tactic al ascultării învinuitului sau inculpatului va fi ales în funcţie de stadiul în care se află cercetările şi de natura probelor în posesia cărora se află organul judiciar. Bucureşti. care sunt în apropierea locuinţei suspectului. etichete căzute sau desprinse intenţionat de pe obiectele furate şi mijloacele folosite la comiterea furtului. Când nu există dovezi suficiente şi convingătoare pentru dovedirea vinovăţiei. Metodele tactice folosite la căutarea bunurilor vor fi alese în funcţie de locul cercetat (într-un loc deschis sau închis). şi cu aplicarea metodelor de tactică criminalistică. 558 55 . Alte măsuri care se adoptă în cursul urmăririi penale în vederea administrării de probe Ascultarea învinuiţilor sau a inculpaţilor Ascultarea învinuitului sau inculpatului se va face cu respectarea dispoziţiilor legale. în târguri sau talciocuri. procedeele aplicate în săvârşirea faptei. adecvate naturii furtului şi mijloacelor folosite la săvârşirea faptei. care garantează dreptul la apărare. se vor efectua fotografii judiciare operative. fragmente sau resturi ale acestora. Editura Universul Juridic. Organul judiciar îi va interoga pe învinuiţi sau inculpaţi cu privire la maniera de concepere şi pregătire a infracţiunii. 2004. în pieţe. În schimb.Cu ocazia percheziţiei trebuie căutate bunurile sustrase. etc.81 3. iar pentru ascunzători şi obiectele găsite. dacă există suficiente probe pentru dovedirea vinovăţiei. Tratat de Criminalistică. va fi mai întâi ascultat învinuitul sau inculpatul şi apoi martorii. la vânzătorii de haine sau alte obiecte. În literatura juridică s-a reţinut că uneori este necesar ca organelor de cercetare penală să facă separat de percheziţii. cercetările vor începe cu audierea martorilor şi apoi se va proceda la ascultarea învinuitului sau inculpatului. volumul şi cantitatea de bunuri sustrase. p.3.

ori de modul cum sunt executate fotografiile judiciare operative.folosească de bunurile şi valorile furate. se determină atât modul săvâtrşirii infracţiunii. de escaladare ori de transport al obiectelor furate. 2004. nr. ale anumitor episoade. „Prin descoperirea şi cercetarea urmelor de spargere. în principal a posibilităţilor de percepţie. demonstrării faptului că învinuitul sau inculpatul se afla. pentru acoperirea lipsurilor în gestiune. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită.”84 Prin prezenţa martorilor oculari la recunoaştere se urmăreşte verificarea. Compediu de Criminalistică. învinuiţii sau inculpaţii nu recunosc săvârşirea faptei. legătura cu persoanele care i-au ajutat sau care le-au furnizat informaţii despre obiectele sustrase şi despre posibilităţile de pătrundere în acele locuri. de cele mai multe ori. Editura Fundaţiei România de Ion Mircea. în locul unde s-a reclamat comiterea furtului sau în locul unde a afirmat el că se afla. anchetatorii vor trebui să-i descoase. „o atenţie deosebită se va acorda verificării alibiurilor. în probarea declaraţiilor martorilor sau ale persoanei vătămate. Series Iurisprudentia. pp. inclusiv cele ale victimei furtului. 82 83 Aurel Ciopraga. felul instrumentelor utilizate şi îndemânarea persoanelor în folosirea lor. schiţele. 2001. Editura Junimea. Criminalistică. Bucureşti. „la provenienţa bunurilor sau valorilor descoperite cu prilejul percheziţiilor. Împrejurări controversate de la locul săvârşirii unor infracţiuni de furt. Valoarea probatorie a reconstituirii în cazurile privind infracţiunile de furt depinde şi de modul în care rezultatele ei sunt consemnate în procesul-verbal. să stăruie în întrebări referitoare la locul unde se afla acesta când a fost săvârşită fapta. având o mare utilitate în verificarea posibilităţilor sau imposibilităţilor producerii faptelor într-un anumit mod.2/1987. a uşilor. cât şi faptul dacă nu este o simulare.”83 Reconstituirea Reconstituirea este o activitate procedurală frecvent întâlnită. Iaşi.”82 Ulterior. p. a încuietorilor şi a pereţilor. ca şi asupra modului în care îşi justifică felul de viaţă superior posibilităţilor financiare. în Studia Universitatis Mâine. pag. 375 Lazăr Cârjan. la data respectivă. sau a întregii fapte. 342 84 Babeş-Bolyai. a geamurilor. Deoarece. 79-80 56 . a urmelor de picioare. Ioan Iacobuţă. în obţinerea de noi probe şi la delimitarea furtului de simulările de furt.

în afara activităţilor despre care am făcut vorbire până acum. seifuri. biologice. folosit la tăiere. mai ales. de rupere. praf. descoperite pe uşi. Referat. fragmente de geam. rugină. biologie etc) de către ştiinţa criminalisticii. vitrine. pp. uşi ori prin forţarea uşilor şi a încuietorilor. spargerea geamurilor de la ferestre.”85 În cazul furturilor comise prin efracţie. particule de metal sau de lemn. 11-12 57 . obiectul constatărilor tehnico-ştiinţifice sau a expertizelor: dactiloscopice. tăierea. Acelaşi genuri de constatări tehnico-ştiinţifice şi expertize se vor dispune şi în cazul furturilor săvârşite prin demontarea. precum şi microurmele descoperite.Dispunerea de expertize judiciare Pentru administrarea probatoriului. oricât de variate şi moderne tehnici de analiză ar utiliza. duşumea. fragmente de sticlă. de rocă sau diamant. 85 Daniela Doboş. nu analizează exact urmele susceptibile de a fi valorificate ştiinţific şi. 2012. de tăiere. pilitură de fier. „În literatura de specialitate s-a evidenţiat faptul că. vor face. chimie. Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza. La dispoziţia specialiştilor vor fi puse urmele descoperite. dulapuri. rumeguş. case de bani. nu are cunoştinţe generale referitoare la examinările ce se fac în laboratoarele criminalistice. căi de acces. prin folosirea cheilor originale. papilare. ficnete. aportul cuceririi ştiinţei este sensibil diminuat dacă cel care instrumentează cauza nu caută şi nu descoperă toate urmele infracţiunii. după caz. fizico-chimice. de găurire. nu formulează sau formulează incomplet întrebările la care trebuie să răspundă specialiştii. var etc. fire textile. Cercetarea infracţiunilor de furt şi tâlhărie. Bucureşti. oricât de bine dotat ar fi un laborator criminalistic. biocriminalistice. urme ale instrumentelor folosite. ceea ce este un fapt de notorietate. se poate apela si la aplicarea tehnicilor de vârf din domeniul diferitelor ştiinţe ( fizică. traseologice. a urmelor de încălţăminte. biologice.

83 Camil Suciu. sau cel cu „buldozerul”. 86 87 M. 1974. furtul din buzunare. Particularităţi ale investigării unor categorii de furturi din proprietatea personală a cetăţenilor Pentru soluţionarea cauzelor având ca obiect furtul. instrument cu care se deschid broaştele de tip yalle.3. În esenţă. ci sustrăgând obiectele prin aruncarea pe fereastră deschisă a unei mici sfere de plumb. existând astfel mai multe categorii de furturi86: furtul din locuinţe. clasificarea problemelor principale ce definesc cadrul general al urmăririi penale. aşa cum au fost enunţate anterior. şi scoaterea prin fereastră a obiectelor agăţate. Editura Didactică şi Pedagogică. Criminalistică. p. chiar dacă unele se practică de zeci sau sute de ani. Alteori. scoaterea uşilor din balamale. 649 58 . etc. p.4. furturile se comit fără pătrunderea infractorului în locuinţă. Editura Police Rewe. În practica judiciară sunt cunoscute cazurile în care infractorii urcă pe acoperişul blocului. Dintre modurile de operare mai noi.87 Prin urmare. Paris. cu precădere. Manuel de police technique. furtul de şi din autoturisme şi alte forme de furt. amintim furtul cu „pontoarca”. Bucureşti. 1972. Le Clere. furtul de locuinţe se săvârşeşte în cele mai diverse şi sursprinzătoare forme. un instrument asemănător unui cric cu care sunt forţate canaturile uşilor. folosesc obiecte din dotarea alpiniştilor şi coboară până la geamul deschis. iar altele sunt de dată foarte recentă. prin folosirea de chei potrivite ori forţând încuietorile cu ajutorul unor instrumente ce nu produc zgomote. de locul şi modul în care se operează. având fixate trei undiţe de ştiucă. organul judiciar este chemat să se raporteze la particularităţile şi la împrejurările concrete în care a fost săvârşit fiecare furt în parte. prin care pătrund în interior. Furtul din locuinţe Furtul din locuinţe se comite de către una sau mai multe persoane. iar uneori prin spargerea geamurilor. particularităţile cercetării furtului sunt determinate.

Dacă nu răspunde nimeni la uşă. îl constituie plăcuţelor de pe uşi. sau pur şi simplu. la munte sau la mare. stomatolog. 88 Emilian Stancu. Editura Universul Juridic. Totodată s-au semnalat cazuri când. Principala preocupare a hoţilor fiind aceea de a nu fi observaţi sau surprinşi în momentul comiterii faptei. ori prin „vânzarea de poturi” de la obişnuiţii lumii interlope. departe de zonele populate ale localităţilor. Făptuitorii „îşi îndreaptă aici atenţia spre apartamentele locuite de un număr mic de persoane. diverşi îngrijitori). Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. potrivit meseriei sau profesiei exercitate. ci autorul infracţiunii procedează la o pregătire prealabilă a furtului. Tratat de Criminalistică. a numărului de persoane care locuiesc efectiv în locuinţă şi a programului lor de activitate. 560 89 59 . Ibidem Bucureşti. etc. a obiceiurilor casei. este acela de a verifica dacă este cineva în locuinţă. furturile se comit de obicei ziua. aceştia pătrund în apartament prin folosirea cheilor potrivite sau a instrumentelor de spargere. gunoieri. trimise special să studeze terenul. „de la diverse persoane care intră în contact cu cei vizaţi (personal de serviciu al blocurilor. profitându-se de o anumită naivitate a celor vizaţi. cu piatra. în sensul cunoaşterii locului în care intenţionează să opereze. când infractorii au recurs la spargerea unui geam de la locuinţă. 2004.Majoritatea furturilor din locuinţă nu se comit în mod întâmplător. Din locuinţele aflate în imobile mari. când locatarii sunt la lucru. în ceea ce priveşte stabilirea ocupaţiei potenţialelor victime.”89 Un indiciu foarte important. etc. prin folosirea soneriei. tot în scopul stabilirii dacă există persoane în casă. p. care primesc în locuinţă persoane aparent inofensive. de la copii.). autorii furtului obţin informaţii despre situaţia materială a eventualelor victime. cu mai multe apartamente. când cetăţenii oraşului sunt plecaţi în concediu. Modul cel mai comun de operare a hoţilor din apartamente. precum şi după posibilităţile materiale ale locatarilor. De obicei. patron de firmă. ori la rudele care locuiesc la sate. care indică profesia „medic. uşor de stabilit pe baza listelor de plată a întreţinerii afişate la intrarea în blocuri. Cele mai numeroase cazuri de furt din locuinţe se înregistrează în timpul verii. avocat.”88 Timpul de noapte este preferat când locuinţa se află într-un loc mai izolat.

pe cât posibil.”91 Cercetarea acestor fapte continuă cu identificarea autorilor şi. Golunski. Furtul din buzunare „Furtul din buzunare reprezintă una dintre formele de furt întâlnite curent în practica judiciară. bazat pe descoperirea urmelor instrumentelor de spargere. care poate să dea explicaţii în legătură cu modificările intervenite în locuinţă. 90 91 92 S. recuperarea bunurilor sustrase. Editura Lumina Lex. acesta presupunând. 329-330 Emilian Stancu.A. etc. stadioane.90 „Pentru început se stabilesc căile de acces în locuinţă. Locul faptei trebuie cercetat imediat după primirea sesizării. dar cu unele rezerve. Criminalistica. săli de spectacole. pp. mizând pe faptul că în asemenea locuri sunt posibilităţi mai reduse de control asupra banilor sau valorilor aflate asupra persoanelor. uneori. după regulile evidenţiate anterior. mai ales. audierea martorilor.În cazul infractorilor experimentaţi. 2004. Editura Ştiinţifică. bunurile furate şi obiectele ce nu-i aparţin şi descoperite la locul infracţiunii. magazine comerciale. dacă au fost sau nu mai mulţi infractori. metodele şi instrumentele folosite. împrejurarea că aceştia lucrează în echipă. 1961. prezentarea pentru recunoaştere a persoanelor sau bunurilor. gări. Cercetarea furtului în urma sesizării din partea părţii vătămate sau a vecinilor începe cu cercetarea la faţa locului. fiind. pierdute sau abandonate la locul faptei. operaţiile desfăşurate. Bucureşti. 466-467 Ion Mircea. de regulă. La cercetare se recomandă să participe şi victima. 561 60 . Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. Editura Universul Juridic. iar în momentul în care aceasta este pe cale să se reîntoarcă la locuinţă să-i anunţe prin telefon pe cei care operează furtul. în general. pp. se comite. a obiectelor aparţinând făptuitorilor. câinele de urmărire.”92 Acest gen de furt. o anumită „specializare” a infractorilor. se obişnuieşte să fie pus un complice să supravegheze în de aproape victima. care prezintă un interes deosebit. în locuri aglomerate: mijloace de transport. Cercetarea furtului din buzunare presupune cunoaşterea metodelor folosite de făptuitor şi. a amprentelor digitale. Criminalistica. Bucureşti. 2001. Tratat de Criminalistică. Ediţia a II-a. Bucureşti. de mare ajutor. p. drumul parcurs de infractor în interorul încăperilor.

hoţii de buzunare îşi împart zonele de activitate după străzi. pe când alţii în furturi de poşete. mijloace de transport. Editura Didactică şi Pedagogică. Criminalistică. 93 94 95 Camil Suciu. un complice continuă să preseze victima. în încercarea de a-şi face loc de trecere.”95 Atunci când lucrează în echipă. traseele ori tipurile acestora. Paris. dar pot fi incluse şi una sau două femei. 1911. obiectul furat. 649 R. în special bărbaţi. care trece pe lângă cel de-al doilea complice şi îi strecoară. p. infractorul îl predă unui complice. Reiss. pentru a ascunde obiectul furat. troleibuz. Mâna cu care se operează este acoperită cu o haină.94 „Pentru sustragerea portofelului. Lechat. pardesiu îndoit. preocupată. care au sarcina de a distrage atenţia victimei. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. Bucureşti.93 În general. Editura Universul Juridic. În cazul furturilor din buzunare săvârşite în mijloacele de transport în comun.Procedeele aplicate de infractori sunt foarte diversificate.A. s-a reţinut în literatura juridică de specialitate96 că există un mod de operare aparte atunci când acţionează mai multe persoane. La technique de l'enquête criminelle. de o vârstă înaintată. Manuel de police scientifique (Technique ) I. 2004. Apoi. autorul rămănând în apropiere şi insistând să fie percheziţionat. autobuz sau tren. neobservat. uneori chiar cu un ziar pentru a camufla mişcarea degetelor şi ulterior. Editura Modena. unii hoţi se perfecţionează în furturi de buzunare exterioare sau interioare. în buzunarul hainei. 126-127 61 . preferabil fiind ca victima să fie obosită. sacoşe şi serviete. Bruxelles. pp. Vols et Homicides. pentru a facilita îndepărtarea autorului. stilou). care se va îndepărta cu bunul furat. Unii acţionează pe cont propriu. modul de operare a hoţilor din buzunare este următorul: făptuitorul îşi îndreaptă atenţia către persoanele care par a avea asupra lor mai mulţi bani sau valori. Pe parcursul timpului. R. 1972. p. Victimele sunt urmărite până în momentul cel mai oportun operării în buzunarul în care presupune să se află portofelul ori obiectul de valoare. fie la tăierea părţii de jos a buzunarului cu o lamă bine ascuţită. infractorii versaţi procedează fie la introducerea degetului arătător şi a celui mijlociu în buzunarul victimei. După sustragerea bunului. 562 96 pp. portofelul alunecând în mâna făptuitorului. iar alţii în grup. Tratat de Criminalistică. apoi coboară toţi la prima staţie de tramvai. Editura Felix Alcan. 649-698 Emilian Stancu. Infractorii înconjoară victima. timp în care unul se întoarce şi ia obiectul reperat (portmoneu. Bucureşti. 1959. bolnavă sau din provincie. Astfel este absolut necesar să participe la furt cel puţin trei persoane. cu care apucă şi ridică foarte uşor obiectul.

apoi le abandonează. cu câteva mici deosebiri. Pentru cercetarea furtului unui autovehicul abandonat. persoanele folosesc maşinile sustrase pentru a se distra. acesta va fi studiat. în Studia Universitatis Babeş- Bolyai. este şi furtul de sacoşe sau de genţi. apoi. deoarece cel din urmă este mai uşor de înfăptuit. uneori. Cercetarea furturilor de buzunare începe odată cu prinderea infractorului în flagrant delict sau la sesizarea victimei.Asemănător furtului din buzunare.163 62 . va fi examinată fiecare piesă. sau le ţin pe umăr de unde pot fi uşor smulse. După constatarea faptei. cu seria motorului schimbată. porţiune cu porţiune. efectuarea percheziţiilor corporale. graţie lipsei de precauţie a femeilor care se deplasează cu poşetele deschise. 1966. cu număr de înmatriculare fals. aripile şi capota. este fără margini. pentru a fi vândute ca piese de schimb. pentru început în general. autobuzul. încăperile. În momentul surprinderii sale în flagrant. Metode de urmărire a autovehiculelor dispărute de la locul faptei. pentru descoperirea urmelor. cercetările continuă cu ascultarea persoanei vătămate. pentru a identifica obiectele abandonate de făptuitorii care au observat că sunt supravegheaţi.97 97 Ion Mircea. Series Iurisprudentia. a cărei pondere este relativ proporţională cu creşterea numărului de autovehicule. sunt infracţiuni destul de des întâlnite în practica cercetării criminalistice. organul de anchetă trebuie să-l percheziţioneze pe infractor. etc. că spiritul inventiv al infractorilor care săvârşesc furturi din buzunare. Realitatea de astăzi. acest tip de furt se înscrie printre cele mai frecvente infracţiuni flagrante. ne demonstrează. fără a neglija osiile sau interiorul său. Furtul din autoturisme Furtul de şi din autoturisme. portierele. clanţele acestora. etc. De asemenea vor fi cercetate locul în care a fost prins infractorul şi împrejurimile sale. Modul de operare este acelaşi. ascultarea şi reţinerea învinuitului sau inculpatului. Cluj. p. pentru a recupera bunurile şi obiectele furate şi pentru a descoperi alte obiecte furate sau arme de foc. pentru a se săvârşi o infracţiune sau pentru a se îndepărta de la locul faptei. pentru a se circula cu ele. Autovehiculele sunt sustrase şi descompletate. tramvaiul. prezentarea pentru recunoaştere. sălile de concerte.. Furtul de autoturisme. modurile lor de acţionare devansând acţiunea justiţiei.

evită să fure maşinile de lux şi se axează mai mult pe maşini precum Dacia sau Olcit. Editura Universul Juridic. unii infractori preferă să acţioneze în timpul nopţii iar alţii pe timp de zi. Deoarece majoritatea infractorilor care practică un astfel de furt sunt şcoliţi şi deţin o gamă foarte largă de instrumente moderne. modul de operare este extrem de sofisticat. numai în condiţiile în care organele de anchetă examinează atent şi cu promptitudine autoturismul. organele de urmărire penală vor efectua investigaţii la atelierele de reparaţii. prinzând butonul de deblocare a uşii. însă problemele majore care se pun de această dată privesc pătrunderea în autoturism şi pornirea acestuia. în vederea descoperirii urmelor. utilizarea de lame. p. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. Momentul furtului este dinainte stabilit. prin deschiderea uşilor cu chei potrivite. Referitor la furtul din autoturisme. pe care le fură tot pentru piese de schimb sau pentru săvârşirea altor infracţiuni. de regulă acţionează cu scopul de a fura maşinile de lux pentru a le revinde în alte zone sau pentru piese de schimb. în locurile în care se comercializează piese şi aparatură de ocazie şi se vor solicita constatări tehnice sau expertize criminalistice şi tehnice. îmbrăcămintea. contactul poate fi realizat prin punerea în legătură directă a firelor de contact. 562 Bucureşti. sistemele de pornire sau de alarmare obişnuite sunt anihilate destul de uşor. care nu posed astfel de aparaturi. sau care să permită stabilirea modului de operare. 563 99 63 . roţile de rezervă.Ca şi la celelalte categorii de furturi. în funcţie de tipul de autoturism. În toate cazurile se vor efectua percheziţii domiciliare. trusele de scule şi orice alt obiect de valoare lăsat în interior. unde cei care operează sunt avertizaţi de complici. sau prin forţarea încuietorilor. despre faptul că victima se apropie de zona de parching.99 Cercetarea furtului de şi din autoturisme se poate finaliza cu succes. şurubelniţe sau sârme de oţel pe care le introduc printre geam şi garnitura de cauciuc. în special în parcările aglomerate. Uşile autoturismului pot fi deschise prin practicarea mai multor metode strategice: prin spargerea geamurilor. cele mai căutate bunuri care fac obiectul furtului sunt radio-casetofoanele. 2004. Ibidem. Infractorii mai mici. 98 Emilian Stancu.98 În ceea ce priveşte pornirea forţată a autoturismului. p. La aceasta se adaugă şi complicitatea unor paznici. Tratat de Criminalistică. Cei care deţin astfel de instrumente moderne. a indiciilor care să conducă la făptuitor.

altul falsifică numărul de înmatriculare sau seria de caroserie. un individ. a făcut ca fenomenul să cunoască răspândire şi pe plan internaţional. în literatura de specialitate.În prezent. inclusiv geamantanele. De pildă. potrivit unei bogate şi variate practici în materie. de „furt între hoţi”. Alte forme de furt. ci în faptul că aceşti infractori şi-au creat o suprastructură bine definită. Se poate spune că nimic nu este mai periculos pentru societate ca această formă. Dacă fiecare verigă a acestui lanţ infracţional ar fi tratată singular ar crea falsa impresie că fiecare infractor este un mic chilipirgiu. În practică se întâlnesc situaţii dintre cele mai diverse. dar în realitate este vorba de o criminalitate de tip organizat.ca de exemplu. Pe lângă formele de furt amintite mai sus. astfel: unul fură maşina. mai sunt menţionate şi alte forme de furt. unele chiar hilare. ajungând să se organizeze în bande. Organigrama reţelei de infractori arată că fiecare membru al unei astfel de bande se ocupă de o activitate infracţională în care el este specializat. şi care deţin o pondere însemnată în categoria faptelor penale de acest gen. să se dezvolte. care a căutat să-şi rotunjească veniturile. de provenienţă străină. altul fabrică documentele false. poliţiei. altul o transportă şi alţii o valorifică. respectiv criminalitatea organizată. aeroporturi etc. cât mai multe persoane aderă la astfel de fapte. Pericolul social al faptelor comise de infractori nu rezidă în faptul că aceştia şi-au adus o contribuţie mai mare sau mai mică pe lanţul infracţional. substituirea bunului cu un obiect asemănător. trenuri. din gări. rolul de a descifra şi explica acest fenomen revine. profitându-se de neatenţia victimei. procedeu utilizat şi la alte forme de furt. iar pentru acest lucru societatea în ansamblul ei trebuie conştientizată. după cum se poate recurge la procedee mai „specializate”. creşterea spectaculoasă a furturilor de autoturisme. a părăsit localitatea în care a operat cu două geamantane încărcate cu bunuri de valoare. de exemplu: Furtul de bagaje şi de obiecte de îmbrăcăminte. Un alt 64 . Având în vedere că dinamica vieţii sociale actuale nu prea îi dă cetăţeanului răgazul necesar de a înţelege şi a explica implicaţiile sociale ale criminalităţii organizate. specializat în furturile din locuinţă. pe lângă alte componente ale statutului de drept. ce poate fi comis într-un mod simplu. Ministerului Public şi în ultimă fază instanţelor judecătoreşti. cum ar fi.

între ei a început o dispută. 139-140 Bucureşti. sesizând calitatea. în parcuri. pp. care sunt întâlnite în mijloacele de transport în comun. Furtul săvârşit de la garderobele sălilor de spectacol. le-a furat. Tratat de Criminalistică. 2004. însă comparativ cu acesta trebuie să se mai soluţioneze două probleme cea a„ stabilirii faptului dacă furtul reprezintă o înscenare. fără un mijloc de transport potrivit sau atunci când la locul faptei nu s-au găsit urme. special ca să nu fie furat şi se trezesc având o cărămidă sub cap. Editura Universul Juridic. Se poate considera că există înscenare la furt. 100 Emilian Stancu. bijuterii. încercând să coboare la prima staţie. p. rezultate dintr-o delapidare ori neglijenţă în serviciu”101 şi cea a stabilirii situaţiei reale a patrimoniului. în general. respectiv o încercare de ascundere a unor lipsuri în gestiune. Metodica criminalistică. bani. pe aparatul de radio. De pildă.5. şi a bunurilor.100 Furtul de la persoanele adormite sau în stare de ebrietate. de unde sunt luate radiocasetofoane. 564 101 65 . Metodica cercetării furtului din avutul public Învestigarea furtului în dauna avutului public presupune în linii mari aceleaşi probleme ce trebuie lămurite de către organul de anchetă ca în cazul furtului din proprietatea personală a cetăţenilor. mai ales în localităţile sau staţiunile turistice mari. s-a urcat în tren după el şi profitând de momentul în care purtătorul geamantanelor s-a dus la toaletă. în cazul furtului unei cantităţi exagerate de bunuri. precum şi furtul din ştranduri sau de pe plajă.individ. Furturi din hoteluri. Fiind observat de„păgubaş” pe peron. vizând deseori paltoane şi haine de blană. Constantin Aioniţoaie. Vol III. Partea I. mărimea şi greutatea geamantanelor. săvârşit într-un timp foarte scurt. clarificată de organele depoliţie. ce categoric trebuiau să existe. o disimulare. se întâlnesc cazuri de persoane care se culcă cu capul pe servietă. Curs de criminalistică. săvârşite în perioadele de aglomeraţie şi câteodată cu complicitatea personalului de servire. 3. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. în restaurante.

unde victimele pot fi: poştaşii. valori. 565 103 66 . gestionarii sau casierii unor unităţi comerciale. În acest sens. Vol III. şi să verifice dacă a avut vreodată abateri. sigilarea documentelor de evidenţă pentru a efectua revizii contabile. condiţiile de păstrare. vizibilităţii şi a posibilităţii de pătrundere în incinta unităţii păgubite prin locurile menţionate. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. metodologia cercetării furtului săvârşit în transportul feroviar de mărfuri să fie tratată distinct. reconstituiri pentru verificarea audibilităţii. Tratat de Criminalistică. organul de cercetare penală trebuie. Consideraţii privind unele moduri specifice de operare Cele mai întâlnite cazuri de furturi în dauna proprietăţii publice. necesare pentru stabilirea cuantumului exact al prejudiciului. Existenţa acestor elemente de specificitate a determinat ca. primele măsuri iniţiate operativ de către anchetatori pot consta în inventarierea bunurilor din gestiune. trebuie verificat dacă aceste bunuri au existat în realitate. Partea I. dacă locul de unde se presupune că a fost săvârşit furtul corespunde cu locul unde bunurile sustrase se aflau ultima dată. 2004. să fie atacat în momentul în care distribuie pensiile. de vehiculare a bunurilor sustrase.102 În procesul cercetării acestor fapte se pot organiza pe lângă percheziţii. este furtul din trenuri de marfă. ca un agent poştal. Curs de criminalistică. persoana care a sesizat prima oară lipsa lor şi situaţia întregii gestiuni căreia îi aparţineau bunurile. Constantin Aioniţoaie. Metodica criminalistică. Editura Universul Juridic. 145 şi urm.103 102 Emilian Stancu. Totodată. despre modul său de viaţă. este la ordinea zilei. se duc să predea banii la bancă. De exemplu. p. persoanele care le-au avut în pază sau în gestiune. sunt cele de bagaje sau de genţi. alte persoane ce transportă diverse bunuri. în ce volum şi calitatea avută. dacă da. dar mai ales bani.În ceea ce priveşte stabilirea situaţiei reale a patrimoniului şi a bunurilor. după închiderea magazinului. p. să strângă date despre activitatea desfăşurată de gestionar. O altă categorie de furturi ce prezintă multe aspecte distincte faţă de furtul în paguba proprietăţii cetăţeanului. sau cazurile în care casierii sunt urmăriţi atunci când. în unele lucrări de specialitate. Bucureşti.

565 105 67 . este cea a efectuării cercetării la faţa locului. pp. De regulă aceste infracţiuni sunt săvârşite de grupuri de persoane. Aspectele ce trebuiesc lămurite prin anchetarea acestui tip de furt sunt: locul unde se afla vagonul.Literatura de specialitate juridică104 evidenţiază care sunt modurile de operare cele mai utilizate de hoţi. se impune a fi verificate documentele de evidenţă. R. La technique de l'enquête criminelle. registrele de la birourile de mişcare. Bruxelles. 685-687 Bucureşti. din vagoanele descoperite. condicile de expediere a trenurilor. starea în care se găseşte vagonul. mulţi având calitatea de ferovieri şi fiind mână în mână cu aceştia. furtul din containere. traseul parcurs de vagon. Editura Universul Juridic. Tratat de Criminalistică. Lechat. a trenurilor din componenţa cărora a făcut parte şi a personalului care l-a deservit. 2004. acesta putându-se situa în oricare din staţiile ori pe traseul de sute de kilometri parcurs de tren. ELEMENTE METODICE PRIVIND CERCETAREA CRIMINALISTICĂ A INFRACŢIUNILOR DE TÂLHĂRIE 104 Emilian Stancu. deoarece locul în care s-a descoperit furtul nu coincide de multe ori cu locul în care s-a comis. cine şi cum a observat violarea. etc. p. Editura Modena. 1959. foile de încărcare de la magaziile SNCFR. respectiv prin violarea plumbilor. condicile de aplicare a plumbilor. spargerea pereţilor vagoanelor.105 CAPITOLUL IV. De altfel. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. Problema cea mai mare care se pune în cazul cercetării furtului din trenurile de marfă.

„ Unde dreptatea lipseşte, acolo tâlhăria împărăţeşte”

Metodele tactice criminalistice folosite pentru cercetarea infracţiunii de tâlhărie sunt asemănătoare cu cele ale cercetării furtului, motiv pentru care în continuare mă voi referi doar la deosebirile care există între cele două infracţiuni, din punct de vedere tactic criminalistic.

4.1 . Direcţiile metodologice pe care trebuie să le urmărească investigarea

criminalistică a infracţiunii de tâlhărie

Învestigarea criminalistică a infracţiunii de tâlhărie, „presupune elucidarea unor aspecte de natură să servească la conturarea elementelor constitutive ale acestei infracţiuni.”106 Principalele probleme care se urmăresc a fi soluţionate sunt, în esenţă, aceleaşi ca şi la furt: stabilirea exactă a locului şi momentul săvârşirii faptei, determinarea concretă a bunurilor mobile, identificarea mijloacelor şi metodelor folosite în săvârşirea infracţiunii, identificarea făptuitorului şi a participanţilor la săvârşirea acesteia, identificarea persoanei vătămate, stabilirea condiţiilor care au favorizat săvârşirea infracţiunii.

Stabilirea exactă a locului şi momentului săvârşirii faptei Sub aspectul stabilirii precise a locului tâlhăriei, se impune a se face unele precizări în plus faţă de cele evidenţiate la furt. Astfel, la tâlhărie, în cursul desfăşurării activităţilor de căutare a urmelor şi mijloacelor materiale de probă vor fi cercetate şi locurile în care a fost atacată persoana vătămată, perimetrul sau
106

Emilian Stancu, Tratat de Criminalistică, Ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Editura Universul Juridic,

Bucureşti, 2004, p. 554

68

perimetrele unde aceasta a fost ameninţată, lovită, imobilizată, deposedată de bunuri şi itinerariul pe care a fost transportată, locul unde aceasta a fost abandonată, traseul pe care aceasta l-a urmat când a încercat să fugă pentru a-şi asigura scăparea. Dacă se stabileşte că locul săvârşirii tâlhăriei este într-un mijloc de transport ori într-o locuinţă sau dependinţă ale acesteia, atunci încadrarea dată faptei va fi cea de tâlhărie calificată. Momentul săvârşirii faptei importă, deoarece dacă se constată că a fost săvârşită pe durata nopţii, sau în timpul unei calamităţi, făptuitorul va fi tras la răspundere mai sever, fapta fiind calificată. Determinarea concretă a bunurilor mobile sustrase Este important să se stabilească cu exactitate ce bunuri mobile au fost sustrase cu ocazia tâlhăriei, întrucât dacă valoarea acestora depăşeşte suma de 500.000 lei atunci se reţine că tâlhăria a produs consecinţe deosebit de grave, motiv pentru care şi pedeapsa aplicată va fi mult mai mare decât la tâlhăria în forma tipică. Identificarea mijloacelor şi metodelor folosite în săvârşirea infracţiunii Lămurirea acestei chestiuni serveşte la încadrarea juridică a faptei în categoria furtului simplu ori calificat sau în categoria tâlhăriei, unde furtul trebuie să fi fost săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe, fapt ce trebuie dovedit. Totodată, modul de operare a făptuitorului, are relevanţă la infracţiunea de tâlhărie deoarece în anumite împrejurări cum ar fi cel al folosirii armelor şi substanţelor narcotice, prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau în neputinţă de a se apăra, prin mascare, deghizare sau travestire, are loc o agravare a faptei, ce trebuie avută în vedere la individualizarea pedepsei.

Identificarea făptuitorului şi a participanţilor la săvârşirea tâlhăriei

69

Clarificarea acestei chestiuni este necesară pentru „stabilirea exactă a răspunderii penale ce revine fiecărui coautor ori complice, în funcţie de aportul adus de fiecare la săvârşirea tâlhăriei, la tăinuirea bunurilor sau la favorizarea infractorului.”107 În cazul în care mai multe persoane şi-au dat contribuţia la comiterea tâlhăriei, ei sunt subiecţi activi ai infracţiunii, chiar dacă nu au contribuit decât la acţiunea de furt, iar alţii numai la realizarea actelor de violenţă. Cu privire la această problemă, Tribunalul Suprem a precizat că "dacă unul dintre inculpaţi a ameninţat victima, iar celălalt a deposedat-o de bunul sau, ambii inculpaţi sunt coautori ai infracţiunii de tâlhărie comisă; deşi fiecare inculpat a desfăşurat acte materiale distincte de ale celuilalt, amândoi au cooperat nemijlocit la comiterea infracţiunii prevăzută de art.211 Cod Penal, prin acţiuni care se completează reciproc.108 Atunci când tâlhăria a fost comisă de două sau mai multe persoane împreună, periculozitatea faptei creşte şi vinovaţii sunt mai aspru sancţionaţi de lege. Identificarea persoanei vătămate Sarcina anchetatorilor este mai grea în cazul tâlhăriei, în care victima se află în stare de inconştienţă din cauza violenţelor la care a fost supusă sau chiar a murit în urma leziunilor provocate de autor, atunci când făptuitorul pe lângă bunurile sustrase i-a luat şi actele de identitate. Stabilirea condiţiilor care au favorizat săvârşirea tâlhăriei „Cunoaşterea acestor cauze şi împrejurări oferă organelor de urmărire penală realizarea actului preventiv prin alegerea celor mai eficiente metode de combatere a unor astfel de infracţiuni.”109 Condiţiile care favorizează comiterea tâlhăriilor coincid cu cele semnalate la furt, motiv pentru care nu mai insist încă odată în enumerarea lor.

107

Emilian Stancu, Tratat de Criminalistică, Ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Editura Universul Juridic, Tribunalul Suprem, Secţia penală., decizia nr. 2580/1978, publicată în Revista Română de Drept, nr. Lazăr Cârjan, Compediu de Criminalistică, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Fundaţiei România de

Bucureşti, 2004, p. 555
108

2/1974, pag. 168
109

Mâine, Bucureşti, 2004, pag. 339

70

r. în ce măsură aceasta s-a stabilizat după şocul suferit cât şi sub aspectul descoperirii şi examinării leziunilor de pe corpul său. Principalele acţiuni ce sunt desfăşurate în cadrul cercetării infracţiunilor de tâlhărie În comparaţiune cu furtul. „Înainte de toate. se va trece la cercetarea locului faptei. la infracţiunile de tâlhărie.. Cercetarea la faţa locului Cu ocazia cercetării la faţa locului. 2004. Prin cercetarea sistematică a locului faptei se pot stabili date privind mijloacele şi metodele folosite de către făptuitori în comiterea tâlhăriei. a ascultării persoanei vătămate şi a audierii martorilor.2. p. când între victimă şi agresor are loc o luptă.4. tâlhăria. etc. elementele de noutate apar în cazul cercetării la faţa locului. liftul sau scara blocurilor. pătrunderea în locuinţe şi 110 Gabriel Ion Olteanu. Consideraţii cu privire la tactica efectuării cercetării la faţa locului. care este o infracţiune complexă. amintim: „deposedarea victimelor în holul. 169 71 .”110 După aceea. apar particularităţi legate de căutarea şi examinarea de urme create ca urmare a agresiunii sau a demersurilor făptuitorilor pentru punerea victimei în stare de inconştienţă ori în imposibilitate de a se putea apăra. Distinct de locurile examinate la infracţiunea de furt. a celor de pe obiectele pe care persoana vătămată le-a avut asupra sa şi cu care făptuitorii au avut contact. Dintre cele mai cunoscute moduri de operare a tâlharilor.l. anchetatorii vor pune mai mare accent pe descoperirea şi prelevarea urmelor biologice (fire de păr sau de sânge). uneori după o prealabilă urmărire. a urmelor de pe obiectele de vestimentaţie. atât sub aspectul stării de sănătate. care pot râmâne pe corpul victimei sau pe îmbrăcămintea acesteia. în cazul tâlhăriei va mai fi cercetat şi locul în care s-au exercitat violenţe sau ameninţări asupra persoanei vătămate. În dovedirea tâlhăriei. Editura AIT Laboratories s. prezintă câteva trăsături specifice şi în ceea ce priveşte unele activităţi privind cercetarea. precum şi traseul pe care victima l-a urmat când a încercat să fugă pentru a-şi asigura scăparea. atunci când aceasta este găsită la faţa locului. va fi examinată persoana vătămată.

agresarea persoanelor despre care au obţinut informaţii că deţin sume de bani ori valori. se vor cere persoanei vătămate precizări în legătură cu eventualele leziuni provocate făptuitorului. Editura Junimea. spray-uri paralizante. Iaşi. 2001. Compediu de Criminalistică. persoanei vătămate i se vor adresa întrebări referitoare la numărul făptuitorilor şi modul de operare al acestuia. 111 Lazăr Cârjan. p. etc.”111 Ascultarea persoanei vătămate La anchetarea infracţiunii de tâlhărie. 557 72 . deoarece aceste urme pot ajuta la identificarea autorului sau autorilor infracţiunii. pe lângă datele ce vizează bunurile sustrase. din cauza stării de şoc ori faptului că şi-a pierdut cunoştinţa încă din primul moment al agresiunii. va fi audiată în prezenţa medicului. pistol. atacarea şi jefuirea persoanelor care poartă asupra lor arme şi muniţii (paznici. mai ales dacă există şi pericolul morţii victimei. atacarea persoanelor aflate sub influenţa alcoolului ori în stare de ebrietate. Bucureşti. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită.).112 Cu ocazia ascultării victimei unei tâlhării „este imperios necesar să se ţină seama de starea accentuată de tulburare psihică. pădurari. Mâine. Dacă persoana vătămată a suferit leziuni grave şi este internată într-o instituţie medicosanitară.). Editura Fundaţiei România de Aurel Ciopraga. este important ca ascultarea să se facă imediat. în urma violenţelor la care a fost supusă. par. De asemenea trebuie avut în vedere că există posibilitatea ca victima să nu-şi aducă aminte nimic din ce s-a întâmplat. Totodată. etc. Editura Universul Juridic. din cauza căreia se ajunge uneori la exagerări privind numărul. militari etc. În asemenea situaţii. Tratat de Criminalistică. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. identificarea. 2004. se vor menţiona şi date privitoare la instrumentul folosit (cuţit. Ioan Iacobuţă. 2004. Criminalistică. p. 374 Emilian Stancu.”113 În acest context declaraţiile acesteia vor fi privite cu unele rezerve. Dacă se reclamă săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie care implică folosirea violenţei. urmărirea şi deposedarea persoanelor care depun sau ridică sume de bani ori care au încheiat diferite tranzacţii. p. înfăţişarea sau constituţia fizică a agresorilor. 338 112 113 Bucureşti.

dacă a strigat după ajutor.Cu prilejul acestei activităţi. iar în mod excepţional. Audierea martorilor În ipoteza unei tâlhării. În această situaţie. În cazul prezentării pentru recunoaştere a persoanelor. cât şi în momentul ori după comiterea infracţiunii. li se vor solicita date şi cu privire la semnalmentele făptuitorilor şi a persoanei vătămate. pot fi prezentate pentru recunoaştere bunurile care au fost sustrase prin comiterea tâlhăriei. cât şi a identificării bunurilor şi valorilor ce au făcut obiectul tâlhăriei. subiecţii recunoaşterii pot fi martorii sau persoanele vătămate. 73 . Procedeul tactic al prezentării pentru recunoaştere poate servi şi la identificarea altor participanţi la săvârşirea faptei. în majoritatea situaţiilor. poate fi obiect al prezentării şi victima. De asemenea. se prezintă pentru recunoaştere obiectele care se presupun că aparţin făptuitorului şi au constituit mijloace de săvârşire a infracţiunii. infractorul a cărui identitate nu e cunoscută sau e îndoielnică.3. partea vătămată va fi interogată şi cu privire la modul în care aceasta şi-a petrecut timpul atât înaintea săvârşirii faptei. Alte activităţi de urmărire penală efectuate în anchetarea tâlhăriei Prezentarea pentru recunoaştere Prezentarea pentru recunoaştere de persoane şi obiecte se face atât în vederea identificării făptuitorului de către martorii oculari sau de către persoana vătămată. găsite la locul faptei ori abandonate sau ascunse în diverse locuri (armă de foc. corp contondent). dacă mai era împreună cu alte persoane. 4. martorii care au surprins momentul comiterii actului infracţional. sunt ascultaţi referitor la atitudinea victimei din momentul agresiunii. În cazul prezentării pentru recunoaştere a obiectelor. obiectul prezentării îl constituie. dacă aceasta s-a opus în mod real sau a simulat.

natura leziunilor constatate. expertiza medico-legală se impune de la sine. De regulă. a versiunilor elaborate. 13 74 . la dozarea sancţiunii penale aplicate. Dispunerea de expertize juridice În cazul tâlhăriei care a avut ca urmare vătămarea integrităţii corporale ori moartea victimei. pag. Cercetarea infracţiunilor de furt şi tâlhărie. 2012. foarte multe împrejurări vor fi reproduse pentru a verifica posibilităţile de a vedea şi de auzi ale martorilor. după voce şi vorbire sau după mers. după fotografii. între declaraţiile martorilor şi învinuiţilor. mecanismul lor de formare şi natura 114 Daniela Doboş. învinuiţilor sau inculpaţilor). Referat. Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza. ea servind la încadrarea corectă a faptei şi desigur. De asemenea. precum şi pentru obţinerea de probe noi. mai ales. Reconstituirea În ceea ce-i priveşte pe învinuiţi sau inculpaţi. Constatarea medico-legală trebuie să răspundă la următoarele întrebări114: dacă victima prezintă sau nu leziuni corporale. Reconstituirea poate fi efectuată pentru verificarea veridicităţii probelor administrate (declaraţiile martorilor. contrazicerile apar. reconstituirea are drept scop verificarea posibilităţilor de săvârşire a unei acţiuni în anumite condiţii concrete.Recunoaşterea persoanei poate fi făcută după înfăţişare. Bucureşti. Confruntarea Această activitate se efectuează numai atunci când există contraziceri care se referă la probleme esenţiale şi numai când aceste contraziceri nu ar putea fi înlăturate altfel. între declaraţiile învinuiţilor sau inculpaţilor implicaţi în aceeaşi cauză ori între declaraţiile martorilor şi ale părţilor. însă practica judiciară demonstrează că asemenea contraziceri pot exista şi între declaraţiile martorilor.

data instalării morţii şi mecanismul de producere. delimitează locul din care au fost sustrase bunurile materiale. deoarece acestea sunt purtătoare de urme ce pot ajuta atât la 115 Constantin Aioniţoaie. efectuează reconstituiri şi percheziţii. Editura Carpaţi. dispusă asupra victimei tâlhăriei. prima în ordinea efectuării. Deosebit de importantă şi. Expertiza medico-legală. Tratat practic de metodică criminalistică. organul judiciar.obiectului sau instrumentului cu care au fost create. precum şi prinderea lor. 4.4. determinarea metodelor şi mijloacelor folosite de infractori. I. organul judiciar cercetează locul faptei. calitatea şi destinaţia lor. identificarea făptuitorului şi a complicilor săi. Craiova. află posibilităţile de pătrundere în imobil sau în perimetrul locului faptei. dacă în baza probelor existente se poate concluziona că în cauză este vorba de automutilare în vederea simulării tâlhăriei. folosindu-se de urmele descoperite şi de declaraţiile victimelor şi ale martorilor. Cu această ocazie. se cercetează întreaga suprafaţă cu căile de acces şi de ieşire. de obicei. După delimitarea locului faptei şi a poziţiei corpului victimei. stabileşte natura. precum şi căile de ieşire a infractorului. cantitatea. ascultă persoanele care au cunoştinţe în legătură cu infracţiunea. consecinţele leziunilor provocate asupra integrităţii corporale. 167 75 . dispune expertize. 1994. Vasile Bercheşan. cu înrâurire directă asupra încadrării juridice a faptei. Vol. sănătăţii sau vieţii victimei. are menirea de a stabili urmările infracţiunii. Specificul investigării tâlhăriei în paguba proprietăţii publice Scopul cercetării tâlhăriei în dauna avutului public constă în precizarea bunurilor materiale şi delimitarea locului din care au fost sustrase. data producerii leziunilor. este cercetarea la faţa locului. etc. p. cunoscut fiind că provocarea de vătămări corporale grave ori moartea victimei constituie agravante ale infracţiunii de tâlhărie.115 Pentru realizarea acestor sarcini. stabilirea circumstanţelor ce au înlesnit comiterea infracţiunii. respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare ori dacă loviturile aplicate au pus sau nu în pericol viaţa persoanei. raportul de cauzalitate între leziunile existente pe corpul victimeişi rezultatul produs.

să arate natura. 1993. felul instrumentelor utilizate şi îndemânarea persoanelor în mânuirea lor. pp. PECO etc. de cine a fost ajutat la săvârşirea infracţiunii. pentru examinarea victimelor tâlhăriei. cât şi faptul dacă nu este o simulare. Vol II. prin descoperirea şi cercetarea urmelor de spargere a geamurilor. care persoane le-a avut în pază sau gestiune. de pildă. taximetrişti. în scopul determinării gradului de deteriorare a unor bunuri materiale sustrase. cât şi la identificarea infractorului. funcţionari de la unităţile CEC. în vederea identificării persoanelor. patroni. ce a făcut cu bunurile sustrase. traseologice.116 Persoanele ascultate chiar cu ocazia cercetării locului faptei sau în cursul urmăririi vor fi rugate să precizeze dacă au perceput nemijlocit şi în ce condiţii săvârşirea infracţiunii.117 Percheziţiile au drept scop descoperirea bunurilor sustrase. 231-232 Universitatis Babeş-Bolyai. 116 Ion Mircea.2/1987. Dacă recunoaşte învinuirea. biologice ori tehnice. a urmelor de picioare. atacarea autoturismelor care transportă valori monetare. dactiloscopice. a instrumentelor utilizate. 79-80 117 76 . Ele se fac la domiciliul persoanelor bănuite. precum şi recuperarea bunurilor respective. Consideraţii privind unele moduri specifice de operare La tâlhăria în paguva avutului public. condiţiile de păstrare. pentru acoperirea lipsurilor în gestiune. dovedirea pe această cale că persoanele în cauză au comis infracţiunea. pp. Aşa. în Revista Studia Emilian Stancu. când există date temeinice că ar ascunde unele dintre obiectele furate. Criminalistica. calitatea şi eventual caracteristicile bunurilor sustrase. Învinuitul sau inculpatul poate preciza locul unde s-a aflat în timpul săvârşirii infracţiunii şi cine anume cunoaşte asemenea situaţie. Bucureşti. casieri.determinarea numărului persoanelor participante. locul în care erau depozitate.). încuietorilor şi a pereţilor. Împrejurări controversate de la locul săvârşirii unor infracţiuni de furt. în funcţie de natura bunurilor sustrase şi a urmelor descoperite se dispun reconstituiri. cantitatea. i se solicită să arate mobilul şi scopul comportării sale antisociale. tâlhăriile din trenurile de marfă. al rudelor şi prietenilor acestora. nr. când şi de către cine a fost sesizată lipsa lor. mijloacelor utilizate. LOTO. De asemenea. uşilor. Series Iurisprudentia. de escaladare ori de transport al obiectelor furate se determină atât modul săvârşirii infracţiunii. Editura Proarcadia. unde se află ele. există anumite moduri specifice de operare a făptuitorului: de exemplu atacarea persoanelor care mânuiesc valori monetare (factori poştali. expertize medico-legale.

Cercetarea practică a unei infracţiuni de furt calificat Prezentarea faptei pentru care a fost trimis în judecată învinuitul 77 . autorul foloseşte violenţa pentru a putea deposeda partea vătămată de acele bunuri. PRACTICĂ JUDICIARĂ 1.Modul de operare privind sustragerea bunurilor este identic în toate cazurile evidenţiate ca şi la furtul în dauna avutului public. cu singura diferenţă că în cazul tâlhăriei.

R. fiind învecinată în partea stângă cu grădina numitului S.I.R. de art.. din cadrul I. iar în faţa porţii se afla parcat autoturismul marca Dacia 1310 de culoare gri orientat cu faţa către Drumul Naţional 28. Ş.I. I. învinuitul C. 209 alin.S. şi a martorului asistent C. prima activitate pe care au efectuat-o organele de cercetare penală a fost cea de cercetare la faţa locului.P. a pătruns prin efracţie în autoturismul aparţinând părţii vătămate S. marca Panasonic.2011.02. din cadrul Poliţiei comunei Lespezi.02. unde în prezenţa proprietarului autoturismului S.I.I. de înmatriculare SV-06-WTC şi din interior au sustras radio-casetofonul marca Panasonic. În dimineaţa zilei de 20. Relatarea situaţiei de fapt În noaptea de 19/20. în autoturismul marca Dacia cu nr. g şi i C. Iaşi. Iaşi s-au deplasat la faţa locului însoţiţi de specialistul criminalist ag. În partea din faţă a locuinţei se afla gardul împrejmuitor şi poarta de la intrarea în curte.Fapta învinuitului C.2011. a parcat-o ca de obicei în faţa casei sale.M.02. de unde a sustras un radiocasetofon auto. pr. 208 alin.00 după ce s-a trezit a 78 .I.P. le-a spus anchetatorilor că în seara zilei de 19.2011 a venit cu maşina la domiciliu.02.M ce se afla parcat în loc public. Partea vătămată S. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat.. care este mama părţii vătămate. Nefiind o infracţiune flagrantă.M. În partea dreaptă se află DN 28 Suceava-Iaşi.2011.2011.D. 1 C. şi agent şef prim T. subinspector H. au constatat următoarele: Locuinţa părţii vătămate S.A.I.M.M.A.P.A. e. a comis un act material de furt calificat. este situată în localitatea Lespezi. 1 lit. pe care se află în construcţie o casă din cărămidă. a asigurat uşile maşinii după care s-a dus în casă să se culce. Organele judiciare au fost sesizate despre comiterea furtului prin plângerea penală formulată de partea vătămată S.P.P. în jurul orelor 10. prev. care în noaptea de 19/20.M. prin care reclama faptul că în noaptea de 19/20.. sustrăgând bunuri din autoturismul părţii vătămate S.J. Cercetarea la faţa locului Cu ocazia cercetării la faţa locului efectuate în cazul autoturismului părţii vătămate S.M. în partea din faţă drum comunal de acces către alte locuinţe dinspre câmp şi locuinţa numitei S. persoane necunoscute au pătruns prin forţarea sistemului de închidere.M. şi art.I.02.P.M.J.

Văzând că în interior mai erau scoase o carcasă de material plastic pentru CD uzată şi suportul pentru ceasul electronic din torpedeoul maşinii fiind aşezate pe scaunul din dreapta faţă al maşinii. examinând interiorul autoturismului au remarcat că în faţa scaunului din dreapta faţă pe podea sub torpedou se afla un telefon mobil marca Samsung de culoare închisă uzat care avea display-ul crăpat iar ecranul de protecţie din sticlă lipsea. respectiv: portierele stânga faţă şi stânga spate în zona sistemului de închidere şi asigurare. Ulterior. Acesta a declarat totodată că în momentul în care a intenţionat să deschidă portiera maşinii din dreapta faţă a observat că sistemul de închidere era în poziţia deschis. radiocasetofonul auto marca Panasonic reclamat ca furat de învinuit era smuls din locaşul de la bordul maşinii unde era fixat iar o parte din firele de alimentare erau lăsate în jos. După aceste constatări partea vătămată le-a indicat poliţiştilor faptul că bunurile găsite pe scaunul maşinii se aflau în torpedoul maşinii cu o seară înaine de comiterea furtului şi că acestea au fost scoase afară posibil de către autorii furtului în momentul în care au căutat prin autoturism bunuri sau obiecte de valoare şi nu au mai fost puse în locul iniţial. În vederea descoperirii urmelor papilare. Capacul de închidere de la torpedou era întredeschis. sesizândându-se că erau smulse din mufele de alimentare cu curent. capacul de protecţie al firelor electrice din material plastic din interior de sub volanul maşinii. de asemenea nişte fire de alimentare cu curent erau lăsate în jos fiind scoase din mufe. Procedând la examinarea autoturismului. o pensulă şi două şuruburi de culoare neagră. a anunţat organele de poliţie. organele de anchetă au constatat că portiera stângă faţă era descuiată. Aceştia au observat că în interiorul maşinii. geamul lateral stânga faţă de la autoturism pe interior şi exterior. stâlp lateral stânga faţă 79 . portiera era descuiată şi nu în poziţia închisă cum o lăsase el.ieşit afară pentru a face cărări întrucât noaptea ninsese şi pentru a da zăpada de pe maşină deoarece urma apoi să plece cu soţia sa la nişte rude. dar nu prezenta urme de forţare la sistemul de închidere. portiera fiind închisă doar în prima treaptă a încuietorii. A observat lipsa radiocasetofonului auto marca Panasonic care era montat în bordul maşinii sale pe un suport iar capacul de protecţie din material plastic de sub volan era forţat şi crăpat în partea stângă. iar pe scaunul din dreapta faţă s-a identificat un suport din material plastic pentru ceas electronic de culoare gri şi o carcasă din material plastic pentru CD uzată. au fost tratate cu pulbere neagră mai multe suprafeţe.

Martorul asistent şi partea vătămată nu au formulat obiecţii cu privire la modul de desfăşurare a cercetării şi nici cu privire la cele consemnate în procesul verbal încheiat la data de 20. planşa foto fiind anexată la procesul verbal încheiat la sediul Poliţiei localităţii Lespezi. şef.02. organ de cercetare penală din cadrul comunei Lespezi. cu nr.. sticla de la ecranul de protecţie lipsă. pr.30-11. şi ag. I. Iaşi. fiind semnat de către partea vătămată.06. identificat în interiorul autoturismului SV-06-WTC în timpul efectării cercetării locului faptei. 26.J.S. T. Cercetarea la faţa locului s-a afectuat între orele 10. însă nu au fost identificate niciun fel de urmă de la locul faptei. În vederea cercetării. model SGH-GSM H care se afla montată în interiorul acestui telefon.M Foto 1: Plan depărtat asupra locului în care a fost parcat autoturismul marca Dacia 1310 80 . comuna Lespezi. de înmatriculare SV.P. Reclamant . S-au efectuat fotografii judiciare cu aparat Sony-Digital. bordul de la maşină faţă şi carcasa de la CD-ul uzat de pe scaun dreapta faţă.interior şi exterior. cer senin şi lumină artificială.30.2011 de către sinsp.D. în condiţii de lumină naturală pe timp de zi. precum şi cartela telefonică Orange seria IMEY 357445-/02/449627/1.WTC.02. jud. de la faţa locului au fost ridicate telefonul mobil marca Samsung cu carcasă de culoare neagră uzat având display-ul crăpat. martorul asistent şi bineînţeles de către organele de cercetare penală şi de către specialistul criminalist.2011.I. despre furtul comis din autoturismul marca Dacia. Planşă fotografică privind cercetarea locului faptei din data de 20. Iaşi. ce se afla parcat în sat Lespezi. într-un singur exemplar. nr.P. H.

de unde se reclamă sustragerea unui mp3 Panasonic.Foto 2: Autoturismul în cauză Foto 3: Aspecte din interiorul autoturismului în cauză Foto 4: Detaliu metric asupra locului din bordul autoturismului. cu firele ce par a fi smulse Foto 5: Detaliu metric asupra mai multor obiecte identificate pe scaunul pasagerului din partea din faţă 81 .

indicate de săgeata de culoare roşie Foto 8: Detaliu metric asupra telefonului în cauză. fără ecranul de protecţie.Foto 6: Locul de pe covorul din cauciuc din faţa scaunului din dreapta faţă. cu display-ul crăpat în partea stângă Audierea părţii vătămate 82 . fără ecranul de protecţie. unde a fost identificat un telefon mobil. despre care partea vătămată declară că nu-i aparţine Foto 7: Mai multe fire identificate ca fiind scoase. în interior. marca Samsung. de sub torpedo-ul autoturismului în cauză. cu display-ul crăpat. pe podul pedalier. cu acumulator şi cartela SIM.

Culoarea casetofonului sustras era gri metalizat strălucitor cu capac detaşabil şi ecran de culoare roşie. iar seara este asigurat.02. acesta susţinând următoarele: „Locuiesc în Lespezi şi sunt proprietarul autoturismului marca Dacia 1310 cu nr. 208 alin. fiind încuiate toate portierele. Cu această ocazie am observat că o parte din firele de sub volanul maşinii erau smulse din mufe iar firele care alimentau cu curent casetofonul atârnau în jos sub bord. am ieşit din casă afară pentru a face cărări întrucât noaptea ninsese afară şi să dau zăpada şi de pe maşina mea. i C. partea vătămată a susţinut că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 300 lei şi că doreşte să se efectueze cercetări în vederea identificării autorilor faptei pentru a-şi recupera prejudiciul.La data de 20. Am mai observat pe podea în partea din faţă al scaunului sub torpedou căzut un telefon mobil marca Samsung mai uzat care avea display-ul stricat iar sticla de protecţie a ecranului lipsă.2011 faţă de învinuit pentru comiterea infracţiunii de furt calificat. Aceste bunuri se aflau puse în torpedoul maşinii şi au fost scoase afară şi puse pe scaun.R. În dimineaţa zilei de 20. a fost audiată cu privire la cele întâmplate. de înmatriculare SV-06-WTC. e. Totodată am observat că capacul de sub volan din material plastic de protecţie a firelor electrice era forţat şi rupt într-o parte iar pe scaunul din dreapta faţă se aflau o carcasă uzată de la un CD din material plastic şi ceasul electronic al maşinii. partea vătămată S. Am constatat că portiera stânga faţă al maşinii era puţin întredeschisă.03. După ce i-a fost adus la cunoştinţă părţii vătămate cine este persoana care i-a sustras radiocasetofonul marca Panasonic. acestuia i s-a luat un supliment de declaraţie la data de 83 . 1 lit. 209 slin.” În continuare. de art.2011 în jurul orelor 10.I.02. g.prev. Am anunţat organele de poliţie care au venit la faţa locului efectuând cercetări în cauză. Am observat că din interiorul maşinii lipseşte radiocasetofonul auto marca Panasonic care era smuls din locaşul de la bordul maşinii unde era fixat.2011. 1.P.A.M. În urma cercetărilor efectuate autorul faptei a fost identificat în persoana învinuitului C. dându-mi seama că cineva a pătruns în interiorul maşinii deşi nu se observau urme de forţare al sistemului de închidere de la portierele maşinii. Acest autoturism în fiecare zi îl parchez în faţa porţii locuinţei mele. Urmărirea penală a fost începută în data de 07.

însă nu-l poate folosi fiind defect.02. cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală. Am ascuns acest aparat sub braţ continuându-mi deplasarea spre domiciliu. pe DN 28 am văzut parcat un autoturism marca Dacia din care m-am hotărât să sustrag radiocasetofonul auto. aflat tot în satul Lespezi. Ascultarea învinuitului Învinuitul în cauză a fost audiat despre comiterea furtului la data de 09. după ce în prealabil i s-a adus la cunoştinţă că este învinuit în dosarul penal 729/P/2011 şi despre ce faptă este vorba. De asemenea i s-a comunicat că are obligaţia ca în cazul în care îşi va schimba domiciliul din actul de identitate să raporteze acest lucru organelor de urmărire penală în termen de 3 zile. După care am plecat pe jos spre domiciliu. am pătruns în interior şi din locul special amenajat am sustras radiocasetofonul.01. când a afirmat că inculpatul i-a restituit obiectul furat din maşina sa. lipsind faţa radiocasetofonului – CD şi că se constituie în continuare parte civilă în cauză cu suma de 300 lei.I. fiind întuneric am tras de portiera stânga faţă.04.M.” Învinuitul a fost audiat şi la data de 28.M.. respectiv: procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare.. care reprezintă contravaloarea reparaţiilor de la bordul maşinii şi reparaţia aparatului. plângerea şi declaraţia părţii vătămate S. procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto. În continuare s-a procedat la luarea declaraţiei învinuitului care a declarat următoarele: „În seara zilei de 19. care s-a deschis. Astfel profitând de faptul că nu era nimeni prin apropiere.2011 în jurul orelor 18 m-am deplasat la locuinţa verişoarei mele P.R.2011. Trimiterea în judecată Având în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale.12.2012. recunoscând şi de data aceasta că este vinovat de furtul respectiv.04. unde am consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 03.2011. faţă de acesta s-a dispus punerea în mişcare 84 . declaraţii învinuitului C. În timp ce mă deplasam spre casă. Totodată acestuia i s-a spus că are dreptul să nu facă nicio declaraţie scrisă cu privire la fapta pentru care este cercetat atrăgându-i atenţia că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva lui.A. dovada privind recuperarea prejudiciului.

ajungând în localitatea de domiciliu în jurul orei 23.prev. condus de martorul S.V. Având suma de bani menţionată asupra lui B. prev. 208 alin. plecând din oraşul Salcea spre com. 209 slin. 1.. la solicitarea inculpatului P. motiv pentru care în momentul de faţă inculpatul deja şi-a primit pedeapsa.500 lei. reconstituiri.V.I. prejudiciul fiind estimat la 1. cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat 17-18 zile de îngrijire medicală.P.V. cercetarea în cazul furtului din autoturism a fost destul de uşoară. confruntări.20. Vereşti.A.V.00-02.2010. Vereşti cu trenul. Astfel cei doi s-au întâlnit la un restaurant pe raza municipiului Suceava.a acţiunii penale şi trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.p. a C.P. de înmatriculare SAD-JL 200. Suceava cu scopul de a se întâlni cu S. aceştia împreună cu partea vătămată B. unde S. 2.B.2010 partea vătămată B.V. de art. întruneşte atât sub aspect subiectiv cât şi obiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.2010 şi până la data de 25. ajungând într-un loc izolat.V. 1.A.30..V.P. i-a sustras părţii vătămate telefonul mobil marca LG. s-a deplasat din mun.09. în cazul prezentat organele de urmărire penală nu au efectuat percheziţii.2010. în jurul orelor 02. g.09. împrejurare în care inculpatul P. respectiv de la data de 01... DJ 209.P Prin urmare. autoturismul s-a oprit.. cu nr. 1 lit. i-a dat lui B. constatări tehnico-ştiinţifice.D. Cercetarea unei infracţiuni de tâlhărie Încadrarea juridică dată faptei Fapta reţinută în sarcina inculpaţilor Z. constând în aceea că la data de 26. iar Z. suma de 1.M. care urma să-i înmâneze salariul aferent perioadei în care B. instanţa condamnându-l la un an închisoare cu suspendare.M şi P. zis „Moţei” a căutat în buzunarele părţii vătămate şi i-a sustras banii ( cu aproximaţie suma de 1.09.D.I.V. de art. 2 lit. Expunerea situaţiei de fapt În după amiaza-zilei de 25.300 lei). a lucrat ca angajat al acestei firme.D. b şi c şi alin. 2/1 lit. iar pe drumul dintre localităţi. i C.450 lei. alin. cei doi inculpaţi l-au lovit pe B. s-au deplasat cu autoturismul marca BMW. după ce. s-a deplasat în mun. S-a îndreptat spre un bar 85 .09. administrator al unei firme de construcţii. e. Suceava în com. 211 alin. şi ped.

V. În autoturismul condus de S. care i-a cerut lui B. dacă nu doreşte să cumpere un telefon marca LG. s-a deplasat din partea stângă spre partea dreaptă a banchetei din spate a autoturismului.W.v.v.D.M. avea o sumă mare de bani asupra sa. cu scopul de a plăti pentru o parte din consumaţie. a observat că p. s-au deplasat ulterior la discoteca „Teacher Line” din oraşul Salcea. zis „Moţei”.A.P. a plătit unele băuturi..P. iar în momentul în care B. în partea stângă. a putut observa cu aproximaţie câţi bani are B. deplasarea urma să o efectueze cu un autoturism marca B. inc. p. După ce a plătit telefonul. P. fiind urmat imediat de inc. cu intenţia de a coborî pe partea dreaptă a 86 . l-a sunat pe un prieten.P.M. Partea vătămată a fost de acord şi i-a dat lui Z. inc.A. Z. Vereşti..D a urcat pe scaunul din dreapta şoferului.D. l-a întrebat pe B. au decis să părăsească discoteca şi să se deplaseze în satul Stamate. punându-i în două pachete.V. partea vătămată s-a aşezat pe bancheta din spate.v. astfel că inc. suma de 100 lei şi telefonul său.M. marca Nokia 1100. Z. inc.P. În momentul în care partea vătămată a scos din buzunar banii primiţi de la S.. după ce şi-a exprimat regretul că nu-i poate oferi spre vânzare un lanţ de argint pe care tocmai îl vânduse.B.V. Z. După efectuarea tranzacţiei.D. ocazie cu care inc. Z. P.M. În jurul orei 02.V.A.M.V.I. Z. unde s-a întâlnit cu un consătean de-al său.M.. inc.D. În momentul în care a plătit telefonul achiziţionat. asupra sa. avea o sumă de bani asupra sa. Z.A.v. Cei patru au plecat din oraşul Salcea spre satul Stamate. şi p. iar în partea dreaptă a urcat inc. a putut observa că p. împreună cu care a consumat băuturi alcoolice. Inculpaţii şi p.v. iar pe drumul dintre oraşul Salcea şi com. În acest scop. la o fată pe care o ştia inc P.00. identificat ca fiind inc.D. inc. În acest context. Z. i-a solicitat şoferului să oprească pentru necesităţi fiziologice. pe care îl ştia cu numele de „Zăvoi”. martorul S.. identificat ca fiind inculpatul P.A. B. într-o zonă pustie şi neiluminată. inc.v.A. a scos din nou banii din buzunar. din apropierea gării.. P.A..din localitate.A. p. inc. pe DJ 209 A. cei doi au mai comandat o sticlă de vin şi stând de vorbă au decis să se deplaseze la discoteca din oraşul Salcea. unde au rămas aproximativ 90 de minute. P.P. în schimbul telefonului. a împărţit banii. După ce autoturismul s-a oprit.M. în buzunarele din spate ale pantalonilor.M. a coborât. nu înainte de a scoate din acesta cartela telefonică.B..P.v. condus de o cunoştinţă a lui „Moţei”. iar acesta a venit la scurt timp la barul în care se afla celălalt şi p.M. pe care i l-a arătat. timp în care au consumat băuturi alcoolice. să coboare din maşină.

pentru a se apăra p.D. ag. şi apoi de aici a fost transportat la Spitalul Judeţean SV. cu pumnii şi picioarele. l-a lovit cu picioarele şi i-a luat din unul din buzunare telefonul mobil marca LG. P..P. După ce a fost bătut şi deposedat de bani şi telefonul mobil. a continuat să-l lovească pe B. care în tot acest timp a rămas la volanul maşinii. a intrat în autoturism. În acelaşi timp. Anchetarea cazului La data de 26.V. inc. şi în timp ce acesta era căzut la pământ şi.V. a ajuns la un drum neasfaltat. i-a înmânat un telefon mobil. Z.P.v.A.300 lei.V. dar inc. În scurt timp. p. sinsp. G. iar inc.D. a infracţiunii de tâlhărie. Vereşti. 87 . 211 pct (2)/1 lit.D. B. I. suma de aproximativ 1. a fost începută urmărirea penală in rem pentru săvârşirea de către A. Suceava în timp ce se afla pe DJ 209 pe raza localităţii Salcea a fost lovit de doi tineri care prin violenţă l-au deposedat de suma de 1300 lei şi un telefon mobil. Suceava. a alergat pe câmp. Z. 211 pct.V. în zona feţei. a reuşit să se ridice de jos şi a luat-o la fugă spre oraşul Salcea.v.v.I.B. s-au urcat în autoturismul condus de S.P. H. a deschis portiera din stânga spate a maşinii şi l-a tras afară pe B. După ce s-a ridicat de pe asfalt. a sesizat cele întâmplate la Serviciul Unic Apel de Urgenţă 112. din Salcea. b) şi art.J. după ce p. care a căzut pe partea carosabilă. pentru îngrijiri şi investigaţii medicale. unde era o lumină aprinsă. Imediat. iar paznicul de acolo.autoturismului staţionat.D.09. lovindu-l. şef F. În momentul în care se pregătea să iasă din maşină. apoi la o clădire. Inc.M.A. în spatele şoferului. aflată în buzunarele pantalonilor acesteia.V. şi ag..N. jud. cu care B. care făcuse obiectul schimbului relatat anterior. Inc. pe câmp. era căzut la pământ. după ce au fost sesizaţi prin SNUAU 112 cu privire la faptul că B. B. În aceeaşi zi. după el.2010. a fost lovit cu pumnul.. de P.M. s-a retras în maşină. organele de poliţie s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către AN (autori necunoscuţi) a infracţiunii de „tâlhărie” faptă prev şi ped.P.M. a ajuns un echipaj de poliţie care l-au condus pe B. Oraşului Suceava. la sediul Pol.V. i-a povestit cele întâmplate. Făcând verificările de rigoare şi confirmând cele relatate de p.v.V.P. din com. când a sunat la Serviciul 112. fără a coborî. P. în aceleaşi împrejurări „Moţei” i-a sustras p.. în zona capului şi a feţei. B. a profitat şi el de faptul că B. toţi lucrători de cercetare al poliţiei judiciare din cadrul Pol. de art.V.v.

v. Cu ocazia examinării locului săvârşirii faptei au fost identificate şi fixate prin fotografiere pe marcajul longitudinal discontinuu patru pete brun-roşcate cu aspect de sânge numerotate de la 1 la 4 ridicându-se totodată probe fiind folosite 4 recoltoare sterile. p. în două exemplare. semnat de fiecare lucrător în parte. le-a indicat organelor de cercetare penală care a fost direcţia pe unde a fugit după producerea agresiunii spre SC MOIRA. specialist criminalist din cadrul Secţiei de Pol. După aceea p.2010. În continuare. curea din pânză de culoare alb-negru. Ş. pr. şi ag. SRL la paznicul B.v. cele mai exemplificative.v. cu aparat Sony digital..D. Cu ocazia conducerii în teren au fost ridicate pe bază de dovadă obiectele de îmbrăcăminte: pantalon tip blug marca Yerboug de culoare bleu marin. unde B. Acesta precizează că acela era locul în care a fost lovit de tinerii care îl însoţeau şi ulterior l-au deposedat prin violenţă de suma de 1300 lei şi un telefon mobil prevăzut cu şină marca LG cu carcasă de culoare neagră. Pe parcursul efectuării acestei activităţi au fost efectuate fotografii judiciare. G. Mai jos.V. conducătorul autoturismului a oprit.P. 88 . H. iar poziţia sa în autoturism se afla în spatele acestui conducător auto. Din acel punct le indică anchetatorilor direcţia de deplasare DJ 290 declarând că autoturismul a fost condus de o altă persoană.09. sub forma unei planşe fotografice. a C. cămaşă din pânză de culoare roz cu dungi albe cusut pe o vestă de culoare neagră ce prezenta pete brun-roşcate cu aspect de sânge.I. i-a condus pe poliţişti pe DN 290 Salcea-Vereşti. acestea au fost anexate ulterior la procesul verbal de conducere în teren.S.M. la o distanţă de aproximativ 250 m de intersecţia cu drumul comunal Salcea-Văratic unde în dreptul stâlpului de înaltă tensiune a declarat că la solicitarea tinerilor care îl însoţeau. În acest sens au încheiat un proces verbal de sesizare din oficiu. pe care victima le purta în momentul agresiunii. voi ataşa o serie din fotografiile care au fost făcute cu ocazia cercetării în teren. p. împreună cu sinsp. Conducerea în teren şi cercetarea la faţa locului Tot la data de 26. pentru examinarea lor în condiţii de laborator. Suceava s-au deplasat în faţa discotecii „Teacher Line”. ag. le-a indicat locul în care se afla parcat autoturismul marca BMW în care s-a urcat însoţit de cei doi agresori. rupt la nivelul anchiorului.(2/!)/1 lit.

ce indică discoteca „Teacher Line” din oraş Salcea. Plan depărtat asupra p. indică locul unde a staţionat autoturismul.V. Detalii metrice asupra petelor identificate la locul faptei. Procesul verbal de conducere în teren a fost încheiat într-un singur exemplar şi semnat de către organele de cercetare penală. B.V.v.Foto 1.v. Numitul B. fiind efectuată pe timp de noapte. ca fiind locul în care acesta declară că a venit împreună cu autorii tâlhăriei Foto 2. care nu au avut nicio obiecţie cu privire la modul în care a fost efectuată această activitate şi nici cu privire la cele consemnate în procesul verbal. marcate cu plăcuţele 1-4 şi indicate de săgeţile de culoare neagră Această activitate s-a desfăşurat între orele 05:00-06:00. în momentul comiterii faptei. în momentul săvârşirii faptei Foto 3. partea vătămată şi de martorul asistent. s-a încheiat în două exemplare din care unul i-a fost înmânat victimei agresiunii. agentul criminalist. 89 . Dovada de predare-primire a articolelor vestimentare pe care le-a purtat p.

. îndreptându-se spre str. pe care tocmai îl cumpărasem de la el. pantaloni) au fost identificate pete de culoare brun roşcată cu aspect de sânge. realizată tot la data de 26. m-a căutat prin buzunarele din faţă ale pantalonilor. Prezentarea după recunoaştere 90 . Moţei a venit pe partea stângă a maşinei . a deschis portiera stângă spate şi m-a tras afară din maşină. În cursul aceleiaşi zile de 26. care a declarat următoarele aspecte.V.B. Moţei a mai continuat să mă lovească şi apoi mi-a spus să mă ridic şi să o iau la fugă iar în caz contrar „mă calcă cu maşina”. În timp ce mă aflam căzut pe asfalt. am trecut pe locul din dreapta spate.. la cca 200 de metri.09. Apoi a venit Z. pe DJ 209 A. Atunci S.2010.G. sustrăgându-mi telefonul mobil L. despre ceea ce a făcut anterior şi posterior faptei. ceea ce am şi făcut. iar pe hainele lui B. am intrat înapoi în maşină. Moţei i-a cerut lui Brăduţ să oprească maşina. A coborât şi Z. Moţei m-a căutat prin buzunarele de la spatele pantalonilor şi mi-a luat banii pe care îi aveam asupra mea. afirmând că este telefonul său.. întrucât trebuia să coboare pentru nevoile fiziologice.M care. Iniţial l-am refuzat dar apoi.09. (pulover – în partea din faţă şi pe mâneci. cu intenţia de a coborî pe partea dreaptă a autoturismului în care mă aflam. a pornit maşina. apoi pe drumul spre Vereşti.A.În ceea ce priveşte examinarea criminalistică a hainelor şi a fizionomiei părţii vătămate.V. Au fost şi de această dată făcute fotografi judiciare. aruncându-mă pe asfalt şi lovindu-mă cu picioarele peste cap şi faţă. organele de cercetare penală au purces la ascultarea părţii vătămate. puloverul pe care îl purta prezenta rupturi. Ascultarea părţii vătămate B.M. referitoare la momentul comiterii faptei: „Martorul S. M-a tras afară din maşină dar am reuşit să scap de acesta.2010 s-a constatat că acesta prezenta echimoze de culoare violacee pe partea dreaptă a feţei. Moţei m-a prins cu mâna de gulerul puloverului cu care eram îmbrăcat şi apoi m-a lovit cu pumnul peste faţă. după ce m-a lovit cu picioarele. Când am pus piciorul pe asfalt şi în timp ce mă aflam pe jumătate ieşit din autoturism. după intersecţia cu drumul comunal Salcea-Văratec.” Partea vătămată a oferit de asemenea informaţii despre îmbrăcămintea agresorilor. iar Zăvoi a intrat după mine şi apoi m-a lovit cu pumnii la nivelul feţei. Bisericii. zis Brăduţ i-a cerut lui Zăvoi să mă dea jos din maşină.A. care apoi mi-a spus să cobor şi eu.B.

D.v.v.D. prin violenţă a deposedat-o de suma de 1300 lei.09.. din care rezulta că acestea ar fi putut recunoaşte după trăsăturile şi fizionomia feţei persoana care în noaptea de 25/26..P. oraşului Salcea.2010 a procedat la prezentarea pentru recunoaştere după fotografie a numitului P. Martorului asistent i s-a adus la cunoştinţă despre conţinutul şi scopul activităţii ce urma a se desfăşura.P. respectiv P. într-un singur exemplar. având în vedere faptul că este din aceiaşi comună cu mine. B. H. ca fiind autorul infracţiunii de tâlhărie. eventualele observaţii urmau să fie comunicate la sfârşit şi consemnate într-un proces verbal.. p.v.V. Ulterior a fost condus în încăpere p. în prezenţa martorului asistent U.v. care a făcut recunoaşterea. Fotografiile au fost numerotate de la 1 la 6 iar pe verso s-au menţionat datele de stare civilă ale persoanelor reprezentate în fiecare fotografie. precum şi planşa cu fotografiile executate cu prilejul desfăşurării activităţii s-au anexat la procesul verbal întocmit de organul de cercetare penală. a indicat fotografia de la nr.F.D. în data de 26.P. acestuia i s-a cerut să privească cu atenţie planşa fotografică şi să arate dacă recunoaşte dintre ele persoana care în noaptea de 25/26.2010. Foto 4: Planşa fotografică folosită pentru recunoaştere. Nu am nicio îndoială cu privire la recunoaşterea pe care am făcut-o. să nu gesticuleze sau să-şi facă semne. fără ezitare. a răspuns „ L-am recunoscut pe numitul P. După ce a privit cu atenţie planşa fotografică. din cadrul Pol. În prezenţa martorului asistent şi a p. organul judiciar a purces la stabilirea identităţii persoanei recunoscute.2010.v. Acesta a fost semnat de către un martor asistent şi de către p..v. 2. precum şi perioada mare de timp pe care am petrecut-o împreună în noaptea respectivă.. Fiind întrebat după ce anume a recunoscut în fotografia indicată pe autorul infracţiunii de tâlhărie.Având în vedere declaraţia numitului B.V.09.09.” Planşa cu fotografiile prezentate pentru recunoaştere. ag. l-a agresat fizic şi deposedat de suma de circa 1300 lei. Acesta a ales un număr de şase fotografii reprezentând persoane cu fizionomii şi vârste apropiate de cele ale persoanei participante la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie comise în paguba p. cu fotografiile a şase persoane 91 .C. spunând că aceea este persoana care l-a agresat în seara cu pricina. şi i s-a atras atenţia să nu vorbească. p.

v. 2 lit. Din certificatul medico-legal întocmit de medicul primar legist reieşea că p.. 1. 2/1 liat a C. a fost supusă unei examinări medico-legale. alin. Audierea părţilor vătămate 92 . P. ca fiind persoana care l-a deposedat de o sumă de bani şi de care a fost agresat fizic în data de 25/26.2010 s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inc.2010. În data de 28.v. de art. cu titlu provizoriu autorizarea efectuării interceptărilor şi înregistrărilor pe bandă magnetică sau pe orice alt suport. b şi c şi alin. prev.Foto 5: Partea vătămată indică persoana de la poziţia 2. puteau necesita 17-18 zile îngrijiri medicale.A.D. prezenta fractură oase proprii ale nasului şi echimoze.M.V. p. telefon ce a fost furat.v. ce au putut fi produse prin lovire cu pumni. Suceava. picioare. la data de 25/26. 211 alin. A doua zi. Tot în ziua de 26.09.2010 s-a dispus de către Jud. Totodată s-a concluzionat că leziunile suferite de p. adică la data de 27.09. B.09.p. şi Z. fiind în incapacitate de muncă pentru primele zece zile.P.09.2010.2010.09.v. valabilă pentru o perioadă de 48 de ore a convorbirilor telefonice efectuate de la şi către numărul de telefon a p. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

D. „să scoată banii”. moment în care a revenit asupra declaraţiei date şi a precizat că neagă că l-ar fi lovit pe B. iar în dimineaţa zilei de 26.M. dar a arătat. a fost identificat în dulapul de haine situat în partea din stânga de la intrare un hanorac cu glugă din PNA de culoare neagră. nu a menţionat că şi el l-ar fi lovit pe B.P. Efectuarea percheziţiei În dimineaţa zilei de 28.M. în noaptea de 25/26. că telefonul mobil marca LG i-a fost dat de către Moţei după ce acesta l-a bătut pe B. în prezenţa unui martor asistent. în timp ce acesta se afla încă în interiorul maşinii. telefonul mobil. împreună cu P.A.V.09. Z.P..M. a mai precizat că nu a existat vreo înţelegere între el şi coinculpat cu privire la săvârşirea faptei pentru care este cercetat. a fost audiat şi în calitate de inculpat. în timpul cât victima se afla căzută pe asfalt. Vereşti.v.V.D. aceeaşi inscripţie fiind şi în partea din spate prezentând la interior în partea superioară o etichetă pe care era înscris marca „Red-Drags”şi mărimea M care a fost fixat prin 93 . Mai mult a afirmat că. În cursul aceleiaşi zile. dar a arătat că P. din sat Vereşti. Z.v. a lovit-o pe p.v..V. baie şi un hol situat la intrare. a găsit într-un buzunar o bancnotă de 100 lei.M. de fapt.2010. în calitate de făptuitor. până în momentul în care inculpatul P.P.A. după ce s-a trezit.. Procedând la verificarea şi percheziţionarea camerei situate perpendicular pe uşa de acces în apartament în care dormea efectiv inc.09.2010.2010. în timp ce aceasta era căzută pe asfalt.V. după care i l-a dat coinculpatului şi tot P. Z. balcon. l-a lovit prima dată pe B.. de la p. ca şi anterior. înscripţionat în partea din faţă HOLLYWOOD.09.Fiind audiat la data de 28. uşa de acces în apartament fiind perpendiculară pe scările blocului.v.A.A. P.09. dar a recunoscut că. Z.v. care nu putea proveni decât din suma de bani sustrasă de inc. a fost cel care i-a solicitat p. a vrut să-l scape din mâinile lui Moţei. când a sustrs banii şi telefonul mobil al părţii vătămate.D.P. a relatat aceeaşi situaţie de fapt prezentată mai sus.2010 de Judecătoria Suceava s-a efectuat o percheziţie domiciliară la locuinţa inc. Apartamentul în care locuia percheziţionatul se afla la intrarea în comuna Vereşti dinspre oraş Salcea pe partea stângă a DJ 290 în blocul fostului ISCIP la etajul I.P.D. Apartamentul era compus din trei camere de locuit. Inc. com.D. deoarece acesta a arătat că scrie cu greutate.2010. a fost cel care a sustras p.P.D. în baza autorizaţiei de percheziţie emisă la data de 27. bucătărie.09. acesta fiind cel care a agresat-o pe p. Acesta a completat ulterior cu nu l-a văzut pe P.

fără baterie acumulator.A. unde pe o masă. Foto 6: Vedere a blocului de locuinţe. a afirmat că este cel pe care în noaptea de 25/26. în schimbul unui telefon mobil Nokia 1100 şi a sumei de 100 lei. cu ocazia efectuării percheziţiei. având în interior cartela telefonică a p. valori sau mijloace de probă care să intereseze cauza.V.M. sub forma unei planşe fotografice. fără însă a explica cum s-a întâmplat acest lucru.09. cu carcasă neagră. Foto 7: Vedere asupra uşii de acces în apartamentul inc. care au fost anexate la procesul verbal de efectuare a percheziţiei. Pe timpul efectuării percheziţiei domiciliare au fost efectuate fotografii judiciare. iar în dimineaţa zilei de 26. organele care efectuau percheziţia s-au deplasat în sufrageria apartamentului. în care la etajul I.fotografiere.V. 94 . În celălalte încăperi ale apartamentului nu au fost identificate bunuri. Cu privire la acest telefon. Dar acesta nu a fost ridicat.A. B. Alte bunuri sau valori care să intereseze cauza nu au fost identificate în această cameră. Atât telefonul cât şi ambalajul au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor.M. a fost găsit un telefon mobil marca LG. model cu tastatură glisantă. se află apartamentul în care locuieşte Z. Z.v. În continuare..M. inc.A.2010 l-a găsit în apartamentul său. Z.09.2010 i l-a vândut lui B.

s-a dispus încetarea de îndată a interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor telefonice efectuate de la şi către numărul de telefon al p. în seara când a fost săvârşită tâlhăria.v.v.M. tatăl inc. unde a fost identificată cartela p. Z. După efectuarea percheziţiei la domiciliul inc.A. Z. care interesează cauza şi care a fost ridicat Percheziţia a început la ora 07:10 şi s-a încheiat la ora 08:30 şi a fost efectuată în condiţii de lumină naturală şi artificială. dintre care unul a fost înmânat proprietarului apartamentului. 95 . cel indicat de săgeţi fiind marca LG şi cel care interesează cauza Foto 9: Detalii asupra telefonului mobil marca LG.M. Oraşului Salcea între orele 08:40-09:05..A.M. Totodată acesta a fost semnat de către martorii asistenţi şi de către părţile prezente la percheziţie. Z. Procesul verbal de efectuare a percheziţiei a fost întocmit în două exemplare la sediul Pol.Foto 8: Aspecte din sufrageria apartamentului. care a fost furată împreună cu telefonul cumpărat de la acelaşi inc.M. Percheziţia a fost efectuată şi în prezenţa tatălui inculpatului Z. Pe masa din sufragerie sunt aşezate telefoanele mobile pe care inc.A. le deţinea în locuinţă.

P. 1 bucătărie. Vereşti. care nu conţinea nicio cartelă pre-pay.A. arătând autorizaţia de percheziţie.A. şi p. ag. înscrisuri sau valori nu au mai fost ridicate din acest imobil. transport de mărfuri. cu carcasă de culoare albastru-gri.P. Suceava.. toţi din cadrul I. fiind hol secundar.. inscripţionat în partea din faţă cu cifra 47 şi cuvintele „original Xursi Club Sport Wear” şi cuvintele „Arjen fashion 2007”. În ceea ce priveşte imobilul din sat Hancea. fiind identificat într-o cutie din lemn ce era poziţionată pe un corp din lemn din holul principal al locuinţei şi un hanarac de culoare bleu cu împrimeuri bleumarin din bumbac.2010.M. În calitate de învinuit.D... o baie şi o debara.. Deşi organele de anchetă au făcut demersurile necesare pentru audierea inc. P. P.J. s-au deplasat împreună cu tehnicianul criminalist C.09. Procesul verbal de efectuare a percheziţiei a fost efectuat în două exemplare.V. pr. În procesul verbal de percheziţie s-a reţinut că la domiciliul inculpatului a fost găsită mama persoanei percheziţionate. ag. B.2010 de Jud. Alte bunuri. com Vereşti. După ce organele de poliţie s-au legitimat şi au arătat care este scopul prezenţei lor acolo. ca angajat al firmei SC Mirador Impex SRL.D.M şi ag.B. dintre care unul a fost înmânat proprietarului apartamentului percheziţionat S-au efectuat fotografii judiciare. după ce a plecat din discoteca de la Salcea. împreună cu inc.2010.R.V. şef pr.. au procedat la efectuarea percheziţiei domiciliare. SV. P. s-a efectuat o percheziţie şi la domiciliul inc. acesta nu a putut fi audiat până la data de 11. cu autoturismul condus de S. începând cu data de 29.În baza aceleiaşi autorizaţii de percheziţie emisă la data de 27. În partea din spate a hanaracului era inscripţionat cuvântul „Xursi”.) Din imobil au fost ridicate pentru cercetări: un telefon mobil marca Nokia 1100. Acesta a susţinut că în noaptea de 25/26. deoarece a fost plecat în cursă externă.P. i-a solicitat într-adevăr acestuia să oprească la un moment dat. şi ale p. din sat Hancea. Z. H. reţinându-se că gospodăria este compusă din un imobil de locuit (4 camere.v. 4 holuri.P. B.P.I la adresa menţionată.10. el neconsumând în mod normal alcool. insp.09. şef A.F. 96 . în Lituania.D. afecţiune care nu îi permite să consume alcool.v. aspecte ce au fost confirmate de administratorul societăţii.2010 a consumat băuturi alcoolice la insistenţele celuilalt inc. com. un garaj plus anexă. Hanaracul a fost identificat în dormitorul poziţionat în partea dreaptă din holul în care se făcea accesul dinspre drum. respectiv într-un corp din lemn.R. anexate la procesul verbal.D. deoarece suferă de dublă personalitate.09. a arătat că. P. a refuzat să dea o declaraţie însă în calitate de inculpat acesta a acceptat totuşi să fie ascultat.

v. pentru stabilirea discernământului acestuia în momentul comiterii faptei. motivând cererea prin aceea că suferea de afecţiuni psihice vechi.v. ..P. inc.M. şi că la activ are trei tentative de suicid.2008. a depus un aviz psihologic şi anexă aviz psihologic din data de 28. şi-au menţinut fiecare dintre ei.v. cu privire la efectuarea acestei expertize. cu pumnul de p. au concluzionat că P. în interiorul autoturismului.V.P.D.. deoarece el consumase alcool în seara de 25/26.2010. fără a le preciza.D. efectuate la data de 22. inc. În susţinerea cererii de efectuare a expertizei psihiatrice.A. Comisia de expertiză medico-legală formată din doi medici primari psihiatru şi un medic primar legist după examinarea inc. în afara maşinii.11.09. Acesta a mai afirmat că nu îşi aminteşte ca în noaptea cu pricina să fi luat bani sau bunuri de la B.P. Mun.D.A. suferea de tulburare afectivă bipolară şi că a urmat un program de consiliere psihologică. Inculpatul mai declară că Z.D.A. iar Z.10. O.09. făcând o 97 .A.. a observat că B. din cadrul Pol.D. De asemenea a susţinut că starea sa psihică se agravează pe fondul consumului de alcool.a coborât din maşină. poziţiile. un motiv în plus pentru efectuarea expertizei psihiatrice.M. Suceava. astfel că a vrut să-l scoată din maşină pe celălalt inc. în dimineaţa zilei de 26. Constatări tehnico-ştiinţifice efectuate în cauză La data de 11.09.V. şi stabilirea diagnosticului. P.C. nu s-a implicat în conflictul care a avut loc între el şi p. prezenta tulburare de personalitate de tip mixt dar a avut capacitatea de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptei sale. Procurorul care a instrumentat cazul a admis cererea formulată de P. astfel că enervându-se. Confruntarea Cu ocazia confruntării dintre inc. dar a constatat.2010. a căzut pe asfalt.P. din care reieşea că P.M. l-a tras pe acesta din maşină. Prin urmare acesta avea discernământ când a comis tâlhăria.V şi Z.2010 de insp. prin apărător ales a formulat o cerere de efectuare a unei expertize psihiatrice. iar când s-a întors. să-i dea înapoi telefonul. a fost internat la spital. însă în momentul în care a băgat capul în maşină a fost lovit în zona feţei. motiv pentru care inc. secţia neuropsihiatrie pe timpul necesar efectuării expertizei. Acesta a susţinut în faţa anchetatorilor că a încercat să intervină.P. cei doi inc. p. îi cerea lui B.2010 că nu mai avea niciun ban. l-a lovit cu pumnii. Z.M şi P. inculpatul l-a ridicat şi apoi l-a lăsat să cadă din nou. se loveau reciproc.

B. respectiv concubina inc. au fost condamnaţi la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere.. la data de 13. prev. b şi c şi alin 2/1 lit a C.2010 inculpaţilor le-a fost prezentat materialul de urmărire penală.serie de precizări suplimentare.V. nu avea bani asupra sa.v. în noaptea de 25/26.M.. şi Z.M.P. de art.v. a fost audiată sora. pe care de altfel i-a şi dat-o. iar apoi procurorul care a instrumentat cazul a întocmit rechizitoriul prin care a dispus trimiterea în judecată a inc. Audierea martorilor În cauză au fost audiaţi martorul S. Soluţia dată de instanţă Inculpaţii P. 1.V.D.P. însă. 2 lit. 98 . Z. inc. le-ar fi spus că nu l-a văzut pe Z. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. Iar.v.A. a susţinut că înn noaptea de 25/26.12.09.P. Fiind reaudiat. P. şi ped. alin. a fost audiat martorul S. nu avea bani asupra sa. precum şi suma de 100 lei.I. a precizat că le-a minţit pe cele două martore din dorinţa de a scurta discuţia. persoana care a condus efectiv autoturismul în seara respectivă.2010 p.A. Astfel. să-l lovească pe B. care au afirmat că martorul S.2010 p.A. La solicitarea inc.B.M. dar nu a văzut cine a sustras banii şi nici telefonul.A. Z. La solicitarea inc. inc.M. a arătat că se consideră vinovat că a acceptat de la „Moţei” telefonul mobil sustras de la p.D. S. solicitându-i lui suma de 30 de lei.2010.09. în urma audierii martorului nu au rezultat astfel de aspecte. care a susţinut că i-a văzut pe amândoi inculpaţii când îl băteau pe numitul B.B. Cercetările fiind finalizate. 211 alin. P.P.09. pentru a se dovedi că în noaptea de 25/26.D.

de la simple lovituri până la moartea victimei. necesară luarea de măsuri pentru ca pedeapsa să asigure reeeducarea făptuitorilor în locurile de detenţie. precum şi observarea acestora şi după executarea pedepsei. uşurinţa în acordarea încrederii unor persoane necunoscute nu numai că înlesnesc comiterea infracţiunilor. când fenomenul infracţional în acest domeniu cunoaşte o creştere rapidă. 140/1996. Este inutilă mărirea cuantumului pedepsei pentru infracţiunile cercetate. De aceea. căci infractorii care atacă patrimoniul altora profită în general de naivitatea victimelor lor. la nivel statal. Se impune o complexitate de măsuri pentru eradicarea infracţiunilor de furt şi tâlhărie. de asemenea. Este. o atenţie deosebită trebuie atribuită şi acestui fenomen nefast. Prin modificările aduse Codului Penal. se impune un tratament juridic adecvat pentru prevenirea şi combaterea acestui gen de fapte. Infracţiunea de tâlhărie face parte din categoria infracţiunilor complexe. având o pondere îngrijorătoare de 70% din totalul de infracţiuni săvârşite în ultimii 10 ani. Un rol deosebit de important revine şi mass-mediei.CONCLUZII Un rol important în combaterea infracţiunilor de furt şi tâlhărie. tocmai pentru ca scopul urmărit de lege prevenţia generală şi specială . dar şi creează o permanentă tentativă pentru cei ispitiţi să comită astfel de infracţiuni. Aceştia acţioneaza fără a discerne faptele şi condiţiile pe care le generează. să ia poziţie faţă de acestea pentru a crea o atitutidine colectivă a cetaţenilor faţă de făptuitori şi faptele lor. prin adoptarea Legii nr. trebuie să-l aibă în permanenţă vigilenţa şi prudenţa cetăţenilor. Totodată datorită faptului că furturile sunt în continuă creştere. O grijă majoră trebuie acordată minorilor care pot fi atraşi mai uşor la comiterea acestor fapte şi mai ales la formarea de grupuri infracţionale. întrucât exprimă un grad înalt de duritate. care trebuie să cunoască manifestările de acest gen.să fie realizat în perioadă actuală. dacă în timpul 99 . nu numai intervenţia organelor de ordine şi a justiţiei pentru sancţionarea corespunzătoare şi rapidă a acestor fapte. Lipsa de grijă pentru adecvarea autoocrotirii. legiuitorul a mărit limitele pedepselor la infracţiunile de furt şi tâlhărie având în vedere diferenţierile sub aspectul pericolului social şi al periculozităţii făptuitorilor. în raport de modul de manifestare a violenţei.

diminuarea autorităţii şi slăbirea funcţiilor de control social a principalelor instituţii specializate în prevenirea şi combaterea infracţionalităţii precum şi apariţia unor grupuri şi medii sociale care favorizează fenomene de devianţă şi infracţionalitate în sfera patrimoniului. Craiova. toate infracţiunile se comit de persoane cu un grad scăzut de pregatire şcolară şi cu mari carenţe educative. vol. Penitenciarele trebuie să asigure o continuare a pregătirii profesionale a deţinuţilor. în general. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Tratate. Literatură de specialitate românească 1. Aioniţoaie Constantin. legislativ şi moral care afectează România după anul 1989. servicii şi valori materiale. Tratat de metodică criminalistică. 1994 100 . I. Editura Carpaţi. Se observă că infracţiunile de furt şi tâlhărie şi. monografii A. cursuri. Aceasta a generat multiple disfuncţii şi efecte secundare negative cum ar fi creşterea decalajelor între nivelul aspiraţiilor şi mijloacele legitime de care dispun o serie de indivizi şi grupuri pentru obţinerea de bunuri. conştientizându-i în acest fel de necesitatea reintegrării în societate. Abordarea etiologică a infracţiunilor de furt şi tâlhărie nu trebuie disociată de existenţa unei stări de anomie socială prelungită la nivel economic. în scopul de a-i scoate din sfera şi nivelul de cunoştinţe la care se află.detenţiei nu se iau măsuri ca pedeapsa să constituie un mijloc real de reeducare a făptuitorului. Bercheşan Vasile.

1983 C. Bucureşti. Ciopraga Aurel. Consideraţii cu privire la tactica efectuării cercetării la faţa locului. vol. Ediţia a II-a. Daneş Ştefan. Bucureşti. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. Antoniu George. 1961 5. Iacobuţă Ioan. Bucureşti. 1972 B. Minsk. Bucureşti.. Stancu Emilian. 2001 101 . Iaşi. Paris. 1995 9. Mircea Ion. 2001 4. Bruxelles 3. Tratat de criminalistică. Criminalistică. A. Vols et Homicides. „Vîşeişaia şkola”. Vozgrin I. Bucureşti. Editura Moderna.A. 2004 10. Antoniu George. Cârjan Lazăr.. 1990 3. Editura Trei. Compendiu de Criminalistică. Editura Lumina Lex. Editura Actami.A. Editura AIT Laboratories s. Mitrache Constantin. Manuel de police technique.. Practica judiciară.r.l. Olteanu Gabriel Ion. Române. Editura Didactică şi Pedagogică. Filipaş Avram. Bucureşti. Criminalistica. 1976 2. ediţia a II-a. Criminalistică. Editura Academiei Bulai Costică. Editura Universul Juridic. La technique de l'enquete criminelle. 1911 4. Lechat René . Bucureşti. 1974 2. Criminalistica. 2001 7. Bucureşti. Editura Police Rewe. Mircea Ion. Editura Junimea. Le Clere M. Bucureşti. Manuel de police scientifique (Technique ) I. 1998 6. Instituţii de drept penal. Popa Marin. Reiss R. Editura Felix Alcan. Codul penal pe înţelesul tuturor. 2004 8. Editura Ştiinţifică. Suciu Camil.. Criminalistica. Criminalistică. Editura Fundaţiei România de Mâine. Editura Politică.. 2004 3. Literatură românească selectivă 1. Kriminalisticeskaia metodika rassledovania prestuplenia. II. Bulai Constantin. II.2. vol. Stancu Emilian. Literatură de specialitate străină 1. Editura Lumina Lex. Golunski S. Paris. tome I.

Roşca Victor. Ediţia a VI-a revăzută şi completată. Molnar Ioan. Fodor Iosif. Drept Penal – Partea Specială. Bucuresti. Dreptul Comunicării Sociale. Editura Europa Nova.4. 2005 5. Micescu Istrate. vol. 2006 16. Dragomir Ilie. Ştiinţifică. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. 19. 20. Lumina Lex. Explicaţii teoretice ale Codului penal român. Curs de drept civil.partea generală – (Culegere de lecţii). DreptPenal. Ciucă Valerius M. Editura Albatros. Busuioc Mihaela. 2000 Dabu Valerică. All Beck. Bucureşti. Urs Iosif. 2002 Vasiliu Teodor şi coletivul. Iliescu Nicoleta . Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. Bucureşti. Dicţionar latin-român. Bucureşti. Editura penal român. Ion Sia. vol. 11. Bucureşti. 6. Editara Didactică şi Toader Tudorel. Bucureşti. Editura All Beck. 1971 9. Vol. Bulai Constantin. Editura All Beck. Drept penal. Diaconescu Gheorghe. Ed. 18. Bucureşti. Bucureşti. Oancea Ion. Dobrinoiu Vasile. Codul Penal comentat şi adnotat. 2002 8. Bucureşti. Partea specială. Pascu Ilie. Dongolez Vintilă. Pedagogică. 2000 Nistoreanu Gheorghe. Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor. Editura Academiei. Lecţii de drept roman. Lazăr Valerică. Contabilitate generală (Bazele contabilităţii). Drept Penal . 1993 Stoica Oliviu Augustin. 1975 102 . Curs Sinteză. 1997 15. Drept Penal – Partea Specială. 1985 12. Partea specială. Bucureşti. Bucureşti. Filipas Avram. Editura Procardia. Bucureşti. Boroi Alexandru. Partea speciala. Bucureşti. Ed. Volum III. Kahane Siegfried. Stănoiu Rodica. III. Grigore Violeta. Restitutio. Loghin Octavian. Drept Penal. Iliescu Nicoleta. Ed. Pop Liviu. Editura Polirom. Partea specială. III. Buianu Vergina. Iaşi. 2001 17. Explicatii teoretice ale codului Duţu Gheorghe. 2003 10. 1. Brehoi Gheorghe. Leca Irina. Niţu Adrian. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 1983 13. Mohanu Gheorghe.1976. Teoria generală a dreptului. Popescu Andrei. Bucureşti. 14. Dongoroz Vintilă. Fodor Iosif. Ed.. Bucureşti. Partea specială. Dicţionar juridic selectiv. 2008 7. 1993 Ghimpu Sanda. Popa Nicolae. Universitas. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică.

Cluj. 2007 REVISTE ŞI BIBLIOGRAFIE ELECTRONICĂ A. 1899 Publishing. Editura Plastara Georges. -1 st ed. Drept Penal. Revista română de drept nr. Elemente de drept comparat. ICRC 5. 30 . Series Iurisprudentia. thèse. nr. Conservation and Sustainability in Historic Cities. în Studia Universitatis Babeş-Bolyai. Mastacan Olivian.D. International Conference on European Integration.ro/PDF/fratilesti%20pdf/10%20dan. La notion juridique du patrimoine. Mircea Ion. Universitatea Danubius din Galați. I. Ocrotirea penală a patrimoniului. 2006 4. Ocrotirea penală a patrimoniului în dreptul comparat. anul VIII. Méthode d’interpretation et sources en droit privé positif. Patrimoniul cultural .31 octombrie 2009. Gény François. vol. Universitatea „Valahia” Târgovişte.pdf 6. Anul II. Antoniu George. Dascălu Viorel. Kisilewicz Dan. complexe. Blackwell Chevalier-Marescq. Paris. 2. Răspunderea penală a persoanei juridice în Noul Cod Penal. Bucureşti 3.spiruharet. Asociaţia Română de Ştiinţe Penale. Editura Bibliotheca. nr. Metode de urmărire a autovehiculelor dispărute de la locul faptei.10/1983 2. 1966 103 .de la mărturie materială a istoriei la calitatea de resursă. Literatură străină selectivă 1. 3. Revista de Arhitectură a Universităţii Spiru Haret. http://analearhitectura. Realities and Perspectives. Infracţiunile contra patrimoniului: noţiune şi sistematizare. iunie 2005 7. 2. Unele reflecţii cu privire la tentativă în cazul infracţiunii Antoniu George. Revista de Creţu Dragu. Publicaţii în reviste 1. 1903 Rodwell Dennis. Revista: Analele Facultăţii de Ştiinţe Juridice. 2 aprilie-iunie 2001. Colocviul Internaţional „ Promovarea drepturilor omului în contextul integrării europene: teorie şi practică“.

Împrejurări controversate de la locul săvârşirii unor infracţiuni de Patulea Vasile. Referat. Universitatea Răduţă Georgiana Gianina. http://www. 19. Mircea Ion. septembrie 2010.scribd. Vocilă Andrei.scoalarosu. cisterne ori vagoane-cisternă. http://andreivocila. 11/1988 10.scribd.2010.wordpress. Infracţiunea de furt din locuinţa mamă. Suport de curs. Referat. Infracţiuni contra patrimoniului. Site-uri 1. Doboş Daniela. care a avut ca urmare praeterintenţionată moartea victimei.html 11. Infracţiunea de furt.10.scribd. http://www.pdf 104 . în cazul tâlhăriei Toma Cezar.php?idnot=36653 2.ro/dyn_doc/publicatii/revista-stiintifica/Infractiunea-de-inselaciune 2011.com/doc/79961039/28-Curs-Drept-Penal-partea-Speciala-ID-2010-2011-1456 http://www. Referat. nr. Series Iurisprudentia.2/1987 9.scribd. Documentaţie electronică 1. Revista Didactică Magna.com/index.pdf C. Cercetarea infracţiunilor de furt şi tâlhărie.altalex. în Studia Universitatis Babeş-Bolyai. 3. 26. Bucureşti.8. din Bucureşti.ro/romfiles/revista/26/6. Drept penal – partea specială. Geană Mihai Felician. Târgu Jiu. 5. Universitatea Dobrinoiu Vasile. Delimitarea tentativei de infracţiunea consumată.2011. 2002.com/doc/47291525 Constantin Brâncuşi.ro/presa/2012/raport_mp_2011. 4.mpublic. Gabriel Alexandru. 2012.01. http://www. http://www. Particularităţi privind constatarea infracţiunilor de furt calificat furt.com B.drept. http://es. 2011. Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza. având ca obiect produsele petroliere sau gazele naturale din conducte. Infracţiunea de înşelăciune de la simplu la special.com/prunarui/d/38836754-Mihai-00 http://www. Revista română de drept nr. 2010-2011. nr. Facultatea de Drept. depozite. http://www.com/doc/88772445/CercetareaInfractiunilor-de-Furt-Si-Talharie 2. 21.unibuc. Lucrare de diplomă.

3. Philadelphia. Codul penal al României. 1985 105 . 2. http://legislationline.LEGISLAŢIE 1. American Law Institute.org/documents/section/criminal-codes Model Penal Law. actualizat la data de 1 noiembrie 2010 German Criminal Code.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->