P. 1
CERCETAREA INFRACŢIUNILOR DE FURT

CERCETAREA INFRACŢIUNILOR DE FURT

|Views: 1,279|Likes:
Published by Paul Unknown
Licenta
Licenta

More info:

Published by: Paul Unknown on Mar 15, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial
List Price: $49.99 Buy Now

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
See more
See less

04/29/2014

$49.99

USD

pdf

text

original

CUPRINSUL LUCRĂRII

CERCETAREA INFRACŢIUNILOR DE FURT ŞI TÂLHĂRIE

DEMERS INTRODUCTIV CAPITOLUL I. NOŢIUNI

GENERALE

REFERITOARE

LA

INFRACŢIUNILE CONTRA PATRIMONIULUI 1.1. Referinţe conceptuale privind patrimoniul 1.2. Necesitatea protecţiei penale a patrimoniului 1.3. Reglementarea juridică a infracţiunilor contra patrimoniului 1.4. Caracteristici comune privitoare la infracţiunile contra patrimoniului 1.5. Particularităţi privind investigarea unor infracţiuni contra patrimoniului CAPITOLUL II. CONSIDERAŢII TEORETICE ŞI PRACTICE PRIVIND INFRACŢIUNILE DE FURT ŞI DE TÂLHĂRIE 2.1. Precizări de ordin terminologic privitoare la noţiunea de furt şi de tâlhărie 2.2. Prezentare de ansamblu asupra infracţiunilor de furt 2.3. Aspecte de drept penal material privitoare la infracţiunea de tâlhărie 2.4. Locul furtului şi a tâlhăriei în structura infracţiunilor contra patrimoniului 2.5. Elemente de drept comparat cu privire la infracţiunea de furt şi tâlhărie

CAPITOLUL III.METODOLOGIA INVESTIGĂRII INFRACŢIUNILOR DE FURT 3.1. Principalele aspecte ce trebuiesc clarificate prin investigarea furtului 3.2. Actele procedurale urgente care trebuiesc întreprinse de către organele de urmărire penală cu prilejul anchetării furturilor 3.3. Alte măsuri care se adoptă în cursul urmăririi penale în vederea administrării de probe 3.4. Particularităţi ale investigării unor categorii de furturi din proprietatea personală a cetăţenilor 3.5. Metodica cercetării furtului din avutul public

CAPITOLUL IV. ELEMENTE METODICE PRIVIND CERCETAREA CRIMINALISTICĂ A INFRACŢIUNILOR DE TÂLHĂRIE 5.1. Direcţiile metodologice pe care trebuie să le urmărească investigarea criminalistică a infracţiunii de tâlhărie 5.2. Principalele acţiuni ce sunt desfăşurate în cadrul cercetării infracţiunilor de tâlhărie 5.3. Alte activităţi de urmărire penală efectuate în anchetarea tâlhăriei 5.4. Specificul investigării tâlhăriei în paguba proprietăţii publice CAPITOLUL VI. PRACTICĂ JUDICIARĂ

CONCLUZII REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

DEMERS INTRODUCTIV

Dreptul de proprietate este un drept fundamental de veche tradiţie în catalogul drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Dreptul de proprietate este garantat fiecărui cetăţean. În conţinutul acestui drept cuprindem dreptul persoanei fizice de a dobândi o proprietate, de a se folosi şi de a dispune liber în legătură cu proprietatea sa şi, de a putea transmite dreptul său altuia. Constituţia impune autorităţilor publice obligaţia de a respecta şi ocroti dreptul de proprietate, recunoscând de fapt că orice persoană fizică, orice om are dreptul la proprietate. Realizarea dreptului de proprietate presupune obligaţia statului de a garanta şi apăra proprietatea obţinută pe căi licite. Autorităţile publice trebuie să ia toate măsurile posibile şi rezonabile pentru a ocroti dreptul de proprietate. De cele mai multe ori, relaţiile patrimoniale sunt ocrotite de către alte ramuri ale sistemului de drept, dar acolo unde metodele juridice folosite se dovedesc a fi ineficiente şi se aduce o vătămare gravă valorilor sociale, intervenţia legii penale este obligatorie, pentru a se putea preveni şi combate aceste categorii de infracţiuni. Pentru statul nostru de drept, apărarea relaţiilor sociale privitoare la patrimoniu, a constituit o grijă permanentă şi prioritară, datorită faptului că furturile, delapidările, sustragerile de orice natură lovesc în interesele tuturor oamenilor muncii, sunt acte ostile la adresa societăţii, prin acestea pot fi compromise relaţiile de convieţuire, stabilitatea şi ordinea socială. De exemplu, încă din perioada sclavagistă erau pedepsite cu asprime furtul, tâlhăria şi jaful; mai puţin cunoscute erau alte forme de lezare a proprietăţii, cum ar fi înşelăciunea şi abuzul de încredere care erau considerate ca delicte civile. În perioada feudală se extinde treptat represiunea penală cuprinzând în sfera sa toate faptele prin care se putea aduce atingere patrimoniului. De regulă, furturile mărunte se pedepseau cu biciuirea, însă, la al treilea furt se aplica pedeapsa cu moartea (tres furtilius). Această asprime a pedepselor arată frecvenţa infracţiunilor şi gravitatea lor; împotriva unor fapte ca acestea stăpânirea era silită să recurgă la cele mai inumane pedepse. Sistemele de drept moderne, deşi au eliminat unele din exagerările anterioare au menţinut un regim destul de sever pentru anumite forme de activitate infracţională îndreptată împotriva patrimoniului, totodată au extins cadrul incriminărilor şi la alte fapte specifice relaţiilor economice din societatea modernă.

în conţinutul infracţiunii de tâlhărie sunt reunite două fapte incriminate distinct de Codul penal. în timp ce folosirea de violenţă. furtul şi tâlhăria. pentru lipsa de umanitate de care dă dovadă făptuitorul atunci când loveşte victima cu scopul obţinerii unui câştig nemeritat. că opinia publică din ţara noastră nu poate privi decât cu dispreţ şi mânie asemenea fapte. este notoriu. NOŢIUNI GENERALE REFERITOARE LA INFRACŢIUNILE CONTRA PATRIMONIULUI „Patrimoniul este o moştenire lăsată de generaţiile care ne-au . cât şi a ponderii crescute pe care o deţin. dar şi dispreţul pentru bunul altuia. iar pe de altă parte violenţa sau ameninţarea. o constituie interesul personal în abordarea celor două infracţiuni. din cauza pericolului său social ridicat. în structura faptei de tâlhărie. care oglindesc nu numai lăcomia. prin care făptuitorul realizează scopul ce şi l-a propus şi anume însuşirea pe nedrept a unor bunuri mobile. reprezentând peste 70 de procente din peisajul criminalităţii comise în România. de particularizare a acţiunii principale. prin prisma atât a elementelor juridice penale cât şi criminalistice.Apărute în istoria societăţii umane odată cu apariţia proprietăţii. de exemplu pirateria sau gestiunea frauduloasă. dorinţa de îmbogăţire ilicită a autorului faptei. Furtul constituie acţiunea principală. Tâlhăria este fapta persoanei care pentru săvârşirea acţiunii de furt sau pentru păstrarea lucrurilor furate ori pentru înlăturarea urmelor furtului sau înlăturarea pericolului de a fi prinsă recurge la violenţe. pentru sacrificiile cu care şi-a procurat bunul. Faţă de considerentele arătate. cum ar fi. Motivaţia în alegerea temei de licenţă. iar justiţia trebuie să le incrimineze cu toată asprimea. pentru munca acestuia. constituie acţiunea adiacentă. secundară. incriminat şi sancţionat ca atare de toate sistemele de drept. pe de o parte furtul. se numără printre cele mai vechi fapte îndreptate împotriva patrimoniului. chiar dacă prin pedepsirea lor se produce o suferinţă inestimabilă familiilor infractorilor. Prin voinţa legiuitorului. oferind astfel un climat favorabil informării tuturor cetăţenilor cu privire la periculozitatea acestor fapte penale şi a consecinţelor lor. CAPITOLUL I. „Cercetarea infracţiunilor de furt şi tâlhărie”. a statului şi a dreptului. comparativ cu alte fapte penale săvârşite în dauna relaţiilor patrimoniale. ameninţări sau alte forme de constrângere. de bază. Infracţiunile de furt şi tâlhărie sunt principalele infracţiuni care constituie un potenţial stres în viaţa de zi cu zi a românilor. ameninţări sau alte constrângeri îndreptate împotriva unei alte persoane.

de la mărturie materială a istoriei la calitatea de resursă. Ştiinţă şi Cultură a enunţat o definiţie a patrimoniului. Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie. Datorită minţii îndrăzneţe a omului care se avântă permanent spre culmile cunoaşterii şi a perfecţiunii.pdf . -1 st ed. de care ne bucurăm astăzi şi pe care o vom transmite generaţiilor care vor veni”. în concordanţă cu sensul originar al termenului: „moştenirea trecutului. etc. Referinţe conceptuale privind patrimoniul Dintotdeauna. această definiţie nu este completă. investiţia în cultură. 2007. Literalmente. Patrimoniul cultural . Revista de Arhitectură a Universităţii Spiru Haret.1. din tată în fiu.1 Această definiţie face referire în special la patrimoniul cultural. Blackwell Publishing. http://anale-arhitectura. care merită a fi considerat „o resursă cu real potenţial pentru dezvoltare socială. constituind în acelasi timp patrimoniul de mâine” 1.ro/PDF/fratilesti%20pdf/10%20dan.precedat şi pe care avem datoria de a-l transmite intact generaţiilor viitoare. aparţinând unei persoane fizice sau 1 2 Dennis Rodwell. în timp au fost create o mulţime de bunuri substanţiale. p. Despre etimologia cuvântului „patrimoniu” se cunoaşte că acesta este de origine latină şi că semnifică o moştenire transmisă din moşi –strămoşi. nu înseamnă a investi într-un trecut anost ori într-un prezent oscilant. este creatorul tuturor bunurilor materiale şi spirituale din societate care.spiruharet. că. ceea ce constituie un argument pentru cetăţenii noştri. Conservation and Sustainability in Historic Cities. transmise din generaţie în generaţie. ci este sustenabilă pentru propriul nostru viitor. 7 Dan Kisilewicz.”2 În vorbirea curentă prin patrimoniu se înţelege totalitatea bunurilor cu valoare economică pe care le deţine o persoană. în patrimoniul cultural. care au contribuit la extinderea patrimoniului ţării sau al cetăţenilor. omul a fost perceput ca fiind principala forţă de producţie a societăţii. au asigurat şi asigură progresul continuu al omenirii. deoarece patrimoniul desemnează „ansamblul drepturilor şi obligaţiilor având valoare economică.

Nicoleta Iliescu. Vergina Buianu. precum şi totalitatea drepturilor şi obligaţiilor pe care acesta şi le asumă în legătură cu averea pe care o posedă. Contabilitate generală (Bazele Liviu Pop.”7 În accepţiunea legii penale. se poate observa că în dreptul penal. în măsura în care aceste raporturi sunt evaluabile în bani prin efectul lor final. Dicţionar juridic selectiv. Potrivit dreptului civil. Andrei Popescu. Bucureşti. 1903. Universitas. dreptul penal. Lumina Lex. Ca obiect de studiu al contabilitatii. p. Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. Ed. 2000. Ed. patrimoniul reprezintă „totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale aparţinand unei persoane fizice sau juridice determinată.”5 Însă. vol. De exemplu. strâns legate între ele”6 sau „o universalitate a raporturilor de drept. thèse. Méthode Mihaela Busuioc. a valorilor economice pe care le gestionează un agent economic. p. François Gény. Irina Leca. patrimoniul reprezintă „totalitatea bunurilor. privite în individualitatea lor şi nu ca o universitate de bunuri. Paris. Vintilă Dongolez. p. Bucureşti.” 8 În consecinţă. Se impune această distincţie juridică. acesta este raportat la infracţiunile care pot fi săvârşite împotriva lui. cum ar fi dreptul civil. 1985. III.unei persoane juridice”3 sau „totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu conţinut economic. etc. Ed. Curs de drept civil. Bucureşti. evaluabile în bani. p. „infracţiunea n-ar putea fi niciodată îndreptată împotriva patrimoniului ca universalitate de bunuri. Explicatii teoretice ale codului penal român. privite ca o sumă de valori active şi pasive.” 4 În condiţii de vid legislativ. în funcţie şi de disciplina studiată. conceptul juridic de patrimoniu are un înţeles mai restrâns decât în dreptul civil. distincte fiind de bunurile la care se referă. între bun şi patrimoniu există o legătură de tip parte-întreg. adică de 3 Sanda Ghimpu. patrimoniul desemnează totalitatea bunurilor care alcătuiesc averea unei persoane. 1899. care aparţin unei persoane. All Beck. 24 6 7 8 All Beck. p. Iosif Fodor. 9 Istrate Micescu. prezentând interes doar bunurile susceptibile de sustragere. 126. drepturi şi obligaţii. 2001. care au acelaşi subiect activ şi pasiv. acesta va exista întotdeauna indiferent de numărul sau valoarea bunurilor din care se compune. p. Editura Albatros. Violeta Grigore. Gheorghe Mohanu. Restitutio. 420 4 Georges Plastara. obligaţia definirii patrimoniului i-a revenit doctrinei. Iosif Urs. fapt ce se datorează împrejurării că infractorul nu este interesat de pasivul. 5 contabilităţii). Sia Ion. 216. importanţa noţiunii de patrimoniu este cel mai bine evidenţiată de către anumite ştiinţe ale dreptului. 444 . 2005. Gheorghe Brehoi. deoarece în dreptul penal. care a oferit mai multe interpretări similare noţiunii de patrimoniu. Editura d’interpretation et sources en droit privé positif. Bucuresti. 2003. La notion juridique du patrimoine. Bucureşti. din punct de vedere economic.

De cele mai multe ori. dar mai ales prosperitatea. 9 Andrei Vocilă. arheologia. Legea penală incriminează pe cei care aduc atingere patrimoniului. patrimoniul reprezintă „o componentă importantă a vieţii de zi cu zi a oricărei persoane fizice sau juridice. a constituit o grijă permanentă şi prioritară. juridice. economice. http://andreivocila. urmând ca organul jurisdicţional competent să analizeze şi să soluţioneze cauza în funcţie de probatoriul administrat. intervenţia legii penale este obligatorie. mai exact de bunurile şi drepturile sale. fiind abordată de domenii diverse precum învăţământul. aşa zisa victimă va trebui şi ea la rândul ei să probeze că are privilegii asupra bunului respectiv. la nivel individual. raportându-se doar la acţiunea lor ilicită şi nu la poziţia juridică a victimei. 1. apărarea relaţiilor sociale privitoare la patrimoniu. prin acestea pot fi compromise relaţiile de convieţuire.wordpress. datorită faptului că furturile. lucrările publice. delapidările. împrejurare ce explică necesitatea protecţiei penale a patrimoniului. relaţiile patrimoniale sunt ocrotite de către alte ramuri ale sistemului de drept. stabilitatea şi ordinea socială. Necesitatea protecţiei penale a patrimoniului Pentru statul nostru de drept. sustragerile de orice natură lovesc în interesele tuturor oamenilor muncii. 2. Dată fiind importanţa noţiunii de patrimoniu. dar acolo unde metodele juridice folosite se dovedesc a fi ineficiente şi se aduce o vătămare gravă valorilor sociale. posesorul sau deţinătorul legitim al bunului însuşit. 19. istoria. politice dar şi de către cercetarea de artă. aceasta a căpătat în timp noi şi noi sensuri. arhitectura. în condiţiile în care prezumtivul infractor face dovada că el este proprietarul. Totodată.2010.10. amenajarea teritoriului.obligaţiile şi datoriile celui pe care îl deposedează de bunuri ci numai de activul acestuia. care nu este ţinută să-şi dovedească calitatea de proprietar asupra bunului sustras.com . pentru a se putea preveni şi combate aceste categorii de infracţiuni. precum şi micro sau macro-social”9. etc. de care depinde atât satisfacerea cerinţelor curente. Infracţiuni contra patrimoniului. ştiinţele sociale. însuşit ori distrus sau vreun alt drept. sunt acte ostile la adresa societăţii. Doar.

preocuparea esenţială a legii penale este aceea „de a asigura despăgubirea grabnică a persoanei vătămate prin infracţiune. sunt incriminate şi sancţionate în Partea Specială a Codului penal. Olivian Mastacan. p. între cele două părţi existând o strânsă legătură şi interdependenţă. aprilie-iunie 2001. deşi are forţa juridică a unei legi. nu diminuează cu nimic unitatea dreptului penal. 2.235 2. la sistemul sancţiunilor de drept penal şi criteriile de aplicare a acestora.Prin incriminarea infracţiunilor contra patrimoniului. la Titlul al III-lea. astfel încât patrimoniul să se reîntrăgească pentru a se putea relua activitatea economică. el este un act legislativ unic. Revista: Analele Facultăţii de Nicolae Popa. Editura Bibliotheca. Bucureşti. cel mai important act juridic cu caracter penal. 167 11 Ştiinţe Juridice. iunie 2005 12 . codul penal „nu este o lege obişnuită. Asociaţia Română de Ştiinţe Penale. p. este structurat şi divizat în două părţi: Partea generală a codului penal care cuprinde regulile cu caracter general ce sunt aplicabile părţii speciale: dispoziţii cu privire la aplicarea legii penale. în care normele juridice sunt aşezate într-o consecutivitate logică. 208-222. este Codul penal. Teoria generală a dreptului.”11 În principiu. cauzele care înlătură caracterul penal al faptei şi în Partea specială a codului penal care cuprinde norme de incriminare ce stabilesc conţinutul concret al fiecărei infracţiuni şi sancţiunile corespunzătoare pentru acestea. care înglobează majoritatea normelor penale adoptate de legiuitor. Revista de Drept Penal. Bucureşti. Această sistematizare în partea generală şi partea specială. Răspunderea penală a persoanei juridice în Noul Cod Penal. anul VIII. Ocrotirea penală a patrimoniului în dreptul comparat. după un sistem bine gândit. potrivit dispoziţiilor art. nr. Reglementarea juridică a infracţiunilor contra patrimoniului La nivel naţional. 1993. Faptele care aduc atingere patrimoniului. reflectând exigenţele societăţii faţă de cetăţean şi nevoia cetăţeanului de protecţie penală. reglementări referitoare la infracţiune şi infractor.”10 1. Editura Procardia. care reflectă structura internă a dreptului penal. cu o organizare internă aparte. 10 George Antoniu. Anul II.3. denumit „Infracţiuni contra patrimoniului”. Universitatea „Valahia” Târgovişte. Codul penal reprezintă „instrumentul juridic care sintetizează stadiul gândirii juridico-penale într-o anumită societate şi cerinţele ocrotirii valorilor sociale cu ajutorul legii penale. nr.”12 Codul penal român în vigoare.

13 Alexandru Gabriel. statul şi unităţile administrativ teritoriale). Compendiu de Criminalistică.332 .scribd. 215). ediţia a II-a . pe de altă parte. astfel încât o subdiviziune şi clasificarea lor este teoretic. regii autonome. Referat. privite în conţinutul lor sunt însă eterogene.„Reunirea într-un singur titlu a infracţiunilor contra patrimoniului.01. singurul care poate servi la o clasificare utilă este acela al specificului acţiunilor prin care sunt modificate situaţiile de fapt în care se găsesc bunurile în sfera patrimonială a unei persoane. întrucât între cele două grupuri de infracţiuni există o perfectă autonomie juridică. 21. a pus capăt opiniilor contradictorii generate de sfera de aplicabilitate a noţiunii de avut obştesc. 221) sunt infracţiunile prin care făptuitorul poate vătăma patrimoniul unei persoane. Infracţiunea de furt din locuinţa mamă. iar. Aşezarea tuturor incriminărilor referitoare la patrimoniu într-o singură diviziune din Codul penal ar putea duce la concluzia că infracţiunile contra patrimoniului formează un cadru perfect omogen. distrugerea calificată (art. dar faptele incriminate. nesusceptibil de subdivizări bazate pe o diferenţiere şi o clasificare ştiinţifică a faptelor incriminate. 215/1). abuzul de încredere (art. tâlhăria (art. al cărei titular poate fi orice subiect de drept (persoane fizice. 217). Bucureşti. societăţi comerciale. cetăţeni străini sau apatrizi. omogenitatea cadrului constă numai în unitatea obiectului juridic al ocrotirii penale. Potrivit legii penale în vigoare. furtul calificat (art. 209). asociaţii cu scop lucrativ. ai cărei titulari exclusivi sunt statul şi unităţile administrativ-teritoriale. 212). a avut menirea de a alinia prevederile legii penale la dispoziţiile cuprinse în Constituţie. distrugerea din culpă (art. 214). 220) şi tăinuirea (art. 211). 208). fundaţii. 218). organizaţii sociale care au personalitate juridică. sfera faptelor incriminate şi limitele pedepselor penale fiind identice în ambele situaţii. 2004.”13 Prin intermediul acestor reglementări. înşelăciunea (art.”14 În acest caz deosebirea dintre avutul personal şi cel paticular este numai de factură nominală.com/doc/47291525 14 Lazăr Cârjan. nu numai posibilă ci şi necesară. Editura Fundaţiei România de Mâine. însuşirea bunului găsit (art. în sensul eliminării tratamentului juridic. p.2011. gestiunea frauduloasă (art. 219). http://www. delapidarea (art. Însă. 216). legiuitorul a urmărit să apere în egală măsură „proprietatea publică. discriminatoriu . precum şi proprietatea privată. tulburarea de posesie (art. 213).după cum faptele de natură penală erau îndreptate împotriva avutului obştesc sau avutului personal. pirateria (art. furtul (art. Dintre diferitele criterii de clasificare a infracţiunilor patrimoniale propuse in literatura juridică. distrugerea (art.

infracţiuni de fraudă. valori care sunt lezate prin samavolnicie (distrugerea şi tulburarea de posesie). în vederea obţinerii de profituri materiale prin provocarea unei pagube (abuzul de încredere. care este reprezentat de ansamblul relaţiilor sociale ce se formează. 476 . tăinuirea şi delapidarea). al căror element definitoriu îl constituie sustragerea bunurilor mobile în vederea însuşirii pe nedrept (furtul. Două dintre infracţiunile contra patrimoniului. Colocviul Internaţional „ Promovarea drepturilor omului în contextul integrării europene: teorie şi practică“. de inducere sau menţinere în eroare a unei persoane. ICRC. infracţiunile contra patrimoniului se impart în trei mari categorii şi anume: infracţiuni de sustragere. adică substanţa lor fizică şi potenţialul de utilizare al acestora. gestiunea frauduloasă. tâlhăria. înşelăciunea şi însuşirea bunului găsit) şi infracţiuni de samavolnicie.31 octombrie 2009. 15 Viorel Dascălu. sănătatea sau libertatea persoanei. fie în comportarea frauduloasă în cadrul raporturilor patrimoniale. fie în distrugerea sau degradarea bunurilor ori impiedicarea folosinţei lor. se desfăşoară şi se extind în raport cu valoarea socială ocrotită.”15 Pe baza acestui criteriu. datorită faptului că în principal se aduce atingere valorii sociale denumite patrimoniu. unde legea penală ocroteşte însăşi starea materială a bunurilor mobile şi imobile. au un obiect juridic complex.„Aceste acţiuni pot consta fie în sustragerea bunurilor în vederea însuşirii lor. 1. p. Caracteristici comune privitoare la infracţiunile contra patrimoniului Toate faptele enumerate mai sus. integritatea fizică. care poate fi mobil sau imobil. care se caracterizează prin acţiuni de fraudare. au un obiect juridic generic comun. 30 .4. respectiv tâlhăria şi pirateria. Infracţiunile contra patrimoniului: noţiune şi sistematizare. pirateria. Obiectul material al infracţiunilor patrimoniale „este însuşi bunul asupra căruia se îndreaptă acţiunea ilicită”16. iar în secundar este prejudiciată valoarea socială pe care o reprezintă viaţa.

p.ro/index. Ocrotirea penală a patrimoniului. gestiune frauduloasă. Ilie Dragomir.univdanubius. 2006.”17 Subiectul activ al infracţiunilor contra patrimoniului este de principiu nercircumstanţiat. Drept Penal – Partea Specială. „ajută la determinarea obiectului juridic. I. instigare. 37 17 Adrian Niţu. Curs Sinteză. participaţia penală este posibilă sub toate formele: coautorat.”18 La această categorie de infracţiuni. Subiectul pasiv al infracţiunilor contra patrimoniului. Gheorghe Diaconescu. În al doilea rând. unde subiectul pasiv trebuie să aibă calitatea de soţ. precum şi consecinţele socialmente periculoase provocate de aceasta. în mod hotărâtor. Latura obiectivă a infracţiunilor contra patrimoniului. delapidare sau însuşirea bunului găsit. iar natura şi gravitatea acestei vătămări constituie un criteriu de individualizare judiciară a pedepsei. înşelăciune. International Conference on Administraţiei şi Internelor. p. . p. Dacă prin fapta încriminată i s-a adus atingere unui bun. Universitatea Danubius din Galați. în primul rând acesta.partea generală – (Culegere de lecţii). unde obiectul material poate consta atât în bunuri mobile cât şi în bunuri imobile. Realities and Perspectives. rudă sau persoană care locuieşte împreună cu subiectul activ. „Face excepţie de la această regulă infracţiunea de delapidare. este persoana fizică sau juridică care a suferit o pagubă sau căreia i s-a produs o stare de pericol prin infracţiunea săvârşită. obiectul material nu poate fi alcătuit decât din bunuri mobile. http://proceedings. încadrarea juridică a infracţiunii. în timp ce infracţiunile de tulburare de posesie nu pot avea ca obiect material decât un bun imobil. 210. complicitate. caz în care subiectul activ trebuie să aibă o dublă calitate: funcţionar şi gestionar sau administrator al bunurilor asupra cărora exercită acţiunea ilicită. tâlhărie. în acest caz subiectul pasiv general este statul. ca de exemplu în cazul furtului prevăzut de art. Drept Penal . Situaţia este cu totul alta la infracţiunile de distrugere.Astfel. Editura Ministerului Dragu Creţu. 2006. Bucureşti. abuz de încredere. ca reprezentant al societăţii. orientată asupra valorilor sociale ocrotite de lege. vol. 2002. Bucureşti. pentru că vătămarea produsă prin acţiunea sau inacţiunea incriminată se produce asupra obiectului material. între ele existând o legătură de 16. La anumite infracţiuni contra patrimoniului subiectul pasiv este calificat. obiect care aparţine domeniului public. de care este legată. 31 18 European Integration. în cazul infracţiunilor de furt. 92. Cunoaşterea obiectului material al infracţiunilor contra patrimoniului este relevantă din cel puţin două puncte de vedere. deci el nu este ţinut de o anumită calitate. tutore.php/eirp/article/view/1143. Elemente de drept comparat. constă în acea activitate a omului manifestată printr-o acţiune sau inacţiune.

cauzalitate. Aşa cum reiese din definiţie, elementele componente ale laturii obiective sunt elementul material, urmarea socialmente periculoasă şi legătura de cauzalitate. În ceea ce priveşte elementul material al infracţiunilor contra patrimoniului, acesta se prezintă sub o mare varietate de forme, poate fi realizat atât printr-o acţiune cât şi printr-o inacţiune, de altfel poate consta într-un singur act: furt, în două sau mai multe acte alternative: distrugere, tăinuire sau în mai multe acte cumulative: infracţiunea de însuşire a bunului găsit. La infracţiunile contra patrimoniului, urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei daune în patrimoniul unei persoane fizice sau juridice. În cazul infracţiunilor de tâlhărie, piraterie există şi o urmare imediată secundară, care se reflectă către alte valori sociale protejate de lege, şi anume asupra vieţii, integrităţii corporale sau sănătăţii victimei. Legătura de cauzalitate dintre acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi urmarea socialmente periculoasă trebuie de cele mai multe ori dovedită, deoarece infracţiunile contra patrimoniului sunt de natură materială. Există şi excepţii, atunci când raportul obiectiv necesar între cauză şi efect, rezultă din însăşi materialitatea faptei: la furt, tâlhărie, piraterie, însuşirea bunului găsit. Latura subiectivă este cea de a doua latură a infracţiunii, care constă „într-o anumită atitudine psihică a subiectului faţă de faptă şi urmările sale, care precede şi însoţeşte săvârşirea faptei antisociale sub forma vinovăţiei penale.”19Aceasta este alcătuită din trei elemente structurale: vinovăţia, scopul şi mobilul. Referitor la forma vinovăţiei, infracţiunile contra patrimoniului se săvârşesc cu intenţie directă sau indirectă, o abatere de la această regulă o reprezintă infracţiunea de distrugere, care poate fi săvârşită şi din culpă. Totuşi, la aceste categorii de infracţiuni predomină intenţia directă, infractorul prevede consecinţele infracţiunii şi urmăreşte producerea lor, cum este în cazul furtului, tâlhăriei, pirateriei, înşelăciunii, gestiunii frauduloase, delapidării, distrugerii şi tulburării de posesie. Celelalte infracţiuni patrimoniale: abuzul de încredere, însuşirea bunului găsit, tăinuirea pot fi săvârşite şi cu intenţie indirectă sau eventuală, atunci când infractorul prevede rezultatul faptei şi deşi nu-l urmăreşte, acceptă că acesta se poate produce. La anumite infracţiuni contra patrimoniului, mai exact la formele agravante ale acestora, elementul subiectiv se caracterizează prin praeterintenţie: art 209 alin. 3, art. 211 alin. 2, art. 212 alin. 2 şi 3, art. 215 alin. 5, art. 218 din Codul penal.

19

Valerică Dabu, Dreptul Comunicării Sociale, Ediţia a VI-a revăzută şi completată, Ministerul Educaţiei şi

Cercetării, Bucureşti, 2009, p. 299

Mobilul săvârşirii infracţiunilor patrimoniale, poate consta în dorinţa de îmbogăţire sau de a pricinui un rău patrimoniului unei persoane, în timp ce scopul urmărit prin infracţiune poate fi acela de însuşire pe nedrept a unui bun sau de micşorare a masei de bunuri a unor persoane. Deoarece majoritatea infracţiunilor contra patrimoniului, se realizează prin acţiuni săvârşite cu intenţie, excluzând infracţiunea de distrugere din culpă, acestea sunt susceptibile de desfăşurare în timp, astfel încât sunt posibile toate cele trei faze ale infracţiunii: actele pregătitoare, tentativa, faptul consumat. Deşi actele pregătitoare sunt realizabile la această categorie de infracţiuni, ele nu sunt sancţionate decât atunci când există dispoziţii exprese de incriminare. În schimb, dacă procurarea mijloacelor materiale sau a mijloacelor de săvârşire a infracţiunii a intervenit după ce a început executarea şi acestea au fost comise de un participant ele pot fi pedepsite ca acte de complicitate anterioară. Tentativa este posibilă la o mare parte dintre infracţiunile contra patrimoniului, de exemplu la furt, tâlhărie, piraterie, înşelăciune, delapidare, distrugere, distrugere calificată şi este sancţionată potrivit prevederilor art. 222 Cod penal. Cea de a treia fază a infracţiunii, reprezentată de faptul consumat, are loc în momentul în care executarea acţiunii intenţionate este concretizată, realizându-se totodată şi urmarea specifică acestor tipuri de fapte. Unele infracţiuni contra patrimoniului pot fi săvârşite şi în formă continuată, de exemplu furtul de curent electric, unde separat de momentul consumării subzistă şi un moment al epuizării, care este de fapt momentul încetării acţiunii ilicite. Cu privire la modalităţile normative ale infracţiunii, acestea pot fi întâlnite atât în varianta tip, cât şi în variante calificate (distrugerea calificată) sau agravante ( furtul, tâlhăria, pirateria, înşelăciunea, distrugerea din culpă). Pedepsele principale aplicate infracţiunilor contra patrimoniului sunt diferite de la caz la caz, unele fapte sunt sancţionate cu pedeapsa închisorii, altele sunt prevăzute cu pedepse alternative, cu închisoare sau cu amendă penală. În ceea ce priveşte infracţiunile săvârşite în formă calificată sau agravantă, legiuitorul le pedepseşte mult mai aspru datorită consecinţelor deosebit de grave pe care le produce infracţiunea. „Criza social-economică, slăbirea autoritãţii statului, concurenţa neloială, degradarea nivelului de trai pentru majoritate, neadaptarea legislaţiei la condiţiile economice şi sociale, ceea ce face ca starea de fapt să meargă cu mult înaintea stării de drept, precum şi dorinţa individului de a se

îmbogăţi rapid şi prin orice mijloace, conturează în principal, tabloul cauzelor concrete care generează creşterea infracţiunilor contra patrimoniului.”20 Având în vedere însemnătatea pe care o au relaţiile patrimoniale pentru evoluţia societăţii şi pentru stimularea interesului individual la progresul societăţii, organele legislative naţionale încearcă pe cât posibil să modernizeze în mod constant reglementările privitoare la infracţiunile care aduc atingere patrimoniului, să îmbunătăţească mijloacele de combatere a acestor fapte prin introducerea unor incriminări noi dar şi prin nuanţarea celor existente, astfel încât legea penală privitoare la protejarea relaţiilor patrimoniale să fie conformă cu politica penală contemporană.

1.5.

Particularităţi privind investigarea unor infracţiuni contra patrimoniului

În procesul cercetării infracţiunilor de sustragere, anchetatorii vor stabili în mod prioritar: natura, calitatea, cantitatea şi valoarea bunurilor lipsă din avutul personal, din proprietatea ori administrarea unităţii păgubite, de către cine, când şi cu ce ocazie li s-a descoperit lipsa; condiţiile de păstrare; modul lor de manipulare; persoanele care răspund în mod nemijlocit de bunurile respective. Ulterior, organele de cercetare penală vor elabora versiunile în legătură cu natura juridică a faptei, modul şi condiţiile de săvârşire, mobilul şi persoanele suspecte ca autori sau complici. Sub raport metodologic criminalistic, în cadrul investigării infracţiunilor patrimoniale, „trebuie să se acţioneze în direcţia asigurării recuperării prejudiciului cauzat, a bunurilor sau valorilor sustrase, precum şi a luării de măsuri vizând prevenirea săvârşirii unor asemenea fapte.”21 În ciuda caracteristicilor comune de cercetare arătate, fiecare infracţiune contra patrimoniului are particularităţile ei de investigaţie, datorită metodelor felurite de pregătire şi de realizare a sustragerii propriu-zise.22

20

Georgiana Gianina Raduţă, Infracţiunea de înşelăciune de la simplu la special, Referat, Universitatea din Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, Ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Editura Universul Juridic, I. A. Vozgrin, Kriminalisticeskaia metodika rassledovania prestuplenia, „Vîşeişaia şkola”, Minsk, 1983, p.

Bucureşti, Facultatea de Drept, 2011, p. 3
21

Bucureşti, 2004, p. 567
22

145

la infracţiunile de furt şi tâlhărie. pe baza cărora bunurile ce formează obiectul material al abuzului au ajuns legal în detenţia infractorului. aceleaşi. . precum şi actele ce conţin somaţiile unităţii păgubite pentru restituirea acelor bunuri şi doar ulterior ascultă persoanele care cunosc raporturile dintre făptuitor şi unitatea sau persoana păgubită. mai întâi se audiază persoanele care au descoperit fapta şi apoi se examinează actele false de care s-a prevalat infractorul. De exemplu. La infracţiunea de înşelăciune. folosind activitatea tactică mai potrivită cu trăsăturile generale şi individuale ale infracţiunii concrete. aceasta poate fi extinsă şi la activităţi care privesc examinarea corpului victimei. problemele ce trebuiesc soluţionate de către organul de anchetă sunt. în linii mari. la infracţiunea de delapidare. metodica cercetării infracţiunilor contra patrimoniului. Indiferent dacă bunurile sustrase fac parte din avutul public sau privat. a urmelor legate nemijlocit de acesta. investigaţia începe de regulă cu cercetarea la faţa locului. numai că în cazul tâlhăriei. studiul înscrisurilor ce atestă intrarea şi ieşirea din gestiune a bunurilor materiale reprezintă de obicei primul obiectiv al anchetatorilor. În schimb. în timp ce la infracţiunea de abuz de încredere prima oară organul judiciar studiază contractele care atestă raporturile juridice de muncă sau de drept civil. cercetarea urmează să se desfăşoare prin aplicarea unor metode diversificate. nu conţine elemente deosebite de specificitate.După stabilirea cu aproximaţie a cuantumului bunurilor sustrase. precum şi pe învinuitul însuşi.

p. poate să se reclame de la substantivul fraus. a se vedea Gheorghe Duţu. „nelegiuire”. de nelegiuire comisă în taină sau pe ascuns. „faptă rea” sau poate să se tragă din adjectivul furvus. care are numeroase înţelesuri. etimologia termenului „furtum” este incertă. respectiv aceea că furtul a avut din antichitate sensul de hoţie. 658 În acest sens. şi anume furtul şi tâlhăria. p. furtul era considerat un delict privat ce dădea dreptul victimei să recurgă la răzbunarea individuală apoi la o compoziţiune bănească. Precizări de ordin terminologic privitoare la noţiunea de furt şi de tâlhărie Încă din cele mai îndepărtate timpuri. În epoca primitivă a Romei. a cărei prime semnificaţii a fost aceea de „întuneric”. 178 . Ştiinţifică. Volum III. cele mai frecvente infracţiuni prin care se aduce atingere proprietăţii. primele accepţiuni ale termenului evocă invariabil o idee fundamentală. „negru”. Dicţionar latin-român. 1993. între care şi acela de a „răpi” sau de „a duce cu sine”24. Lecţii de drept roman. a cărui înţeles iniţial era de „a sfărma”. au fost incriminate de către legiuitor.CAPITOLUL II. Bucureşti. adoptând ulterior accepţia de „viclenie”. Editura Polirom. Astfel. 23 24 Valerius M. ascunsă. CONSIDERAŢII TEORETICE ŞI PRACTICE PRIVIND INFRACŢIUNILE DE FURT ŞI TÂLHĂRIE „Furtul este o operă clandestină. noţiunea de furt poate să provină de la arhaicul verb latino-sabin ferve. 2000.1. fără ştirea celui ce-ar trebui să ştie despre soarta patrimoniului său”23 2. deoarece doctrina oferă trei posibilităţi de apartenenţă. Ciucă. Ed. Indiferent de unele diferenţieri nesemnificative. „înşelăciune”. Iaşi. Furtul În registrul teoretic pur juridic.

fie al lucrului însuşi. fie al folosinţei sau posesiunii acestuia. 524 că „acela care ia un lucru mobil ce nu îi aparţine din posesia sau detenţia altuia. §3. deşi copiat în mare parte după codul penal francez. definea în art. unul dintre cei mai influenţi şi distinşi jurişti romani. De obligatio quae ex delicto. Codul penal român din anul 1864. fără consimţământul acestuia. aceasta a fost definită de către compilatorii justinieni. furtul a fost şi continuă să fie o faptă antisocială reprobabilă care a fost pedepsită prin cele mai variate mijloace încă de pe vremea în care statul dac nu era format. punitivistă modernă şi postmodernă califică furtul simplu drept o „luare a unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia. în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept. mai exact în sec. clandestinitatea constituind dovada evidentă că în fapt luarea bunului cu învoirea persoanei care deţinea acel bun era imposibilă. de cele existente în prezent. pe planul laturii subiective. De furtis. 208 din Codul penal român). în traducere: furtul este o sustragere frauduloasă a unui lucru pentru a realiza un câştig. Definiţiile enunţate mai sus. ca fiind un „contrectatio rei fraudulosa”25. în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept” (art. Julius Paulus. a nuanţat această definiţie: „furtum est contrectatio rei fraudulosa lucri faciendi gratia vel ipsius rei vel etiam usus eius possessionisve”26. nu sunt foarte îndepărtate semantic. cu cuget de însuşire pe nedrept” această cerinţă fiind interpretată în sensul de „fără voia” persoanei vătămate. deşi relaţiile sociale ale geto-dacilor erau reglementate prin norme de conduită fără caracter juridic. Ulterior. adică o sustragere frauduloasă. Liber quartus. scoţând în evidenţă faptul că. În Evul Mediu. 306 furtul simplu ca fiind „ luarea lucrului mişcător al altuia pe sub ascuns. Institutionum seu elementorum. Furtul nu este pedepsit numai de către legile penale ci şi de cele etice.În dreptul clasic noţiunea de furt dobândeşte noi trăsături. IX-XIV. Tâlhăria 25 26 Justinian. De exemplu. comite delictul de furt (alin. Titulus XLVII. Liber primus. . în acest sens Decalogul. furtul nu poate fi comis decât cu intenţie. §1 pr. Următoarea reglementare. fără consimţământul acestuia. impune prin porunca a VIII. 1)”. furtul era definit de către legislatorii feudalişti ca „luarea pe ascuns a unui bun mobil aparţinând altei persoane”. „Să nu furi”. De exemplu. Titulus primus. legiuirea penalistă. în perioada prestatală furtul reprezenta o încălcare deosebit de gravă a normelor de convieţuire în societate. Digestia. 2. prevedea în art. repectiv codul penal român din 1936. Pe parcursul istoriei naţionale. consacrat şi sub denumirea de „Cele zece porunci” din Biblie. Julius Paulus Prudentissimus.

c) într-un loc public sau într-un mijloc de transport.Originea cuvântului tâlhărie provine din limba latină clasică „rapina”. ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra”.27 În dreptul penal modern. legea prevede sporirea în mod progresiv a pedepsei pentru infracţiunea de tâlhărie în cazul când aceasta a fost săvârşită: a) de o persoană mascată. Ştefan Daneş. reuşind să dispară cu lucrul furat. 2000. Titulus XLVII. Comite această infracţiune acela care. Aşadar acesta se caracteriza prin faptul că sustragerea bunului (contrectatio rei) era comisă prin acte de violenţă. tâlhăria este definită ca fiind un furt „săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări. Editura Polirom. Editura Politică. b) de o persoană având asupra sa o armă. apud Digesta. Marin Popa. o substanţă narcotică ori paralizantă. . în dreptul roman. Vol. b) în timpul nopţii. III. care era săvârşit cu violenţă fie de către bande înarmate. 668 28 George Antoniu. fie de către o singură persoană. 29 Actualmente. Liber secundus. 27 Valerius Marius Ciucă. Codul penal pe înţelesul tuturor. Tâlhăria constituie deci „o încălcare nu numai a proprietăţii. p. hoţ care suporta un tratament punitiv mai aspru decât un „fur nec manifestum”. o formă particulară a furtului.8 . dar şi o gravă atingere adusă integrităţii corporale a omului: făptuitorul acţionează mai decis şi nu se dă în lături să înfrângă orice opunere a păgubaşului. Astfel în cuprinsul art.”28 Şi după întinderea pedepsei constatăm că dreptul penal modern asimilează tâlhăria unui furt comis în circumstanţe agravante. Vi bonorum raptorum. Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani. sau hoţul care. 8. care desemna în Roma Antică. 226 29 Domitius Ulpianus. Bucureşti. p. văzând că victima se împotriveşte încercării infractorului de a-i sustrage geanta. mergând până la a-i pricinui moartea. o loveşte sau o trânteşte la pământ. 1976. când se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani. după care fuge cu obiectul sustras. dacă tâlhăria a fost săvârşită: a) de două sau mai multe persoane împreună. Lecţii de drept roman. se întoarce şi-l loveşte. definiţia dată tâlhăriei nu diferă mult de concepţia romanistă. deghizată sau travestită. după cum. „qui res aliena rapit”. văzând că păgubaşul îl urmăreşte şi este gata să-l prindă. „raptor” era asimilat unui fur manifestus (hoţului prins în flagrant delict). de pildă. de asemenea se consideră a fi tâlhărie şi „furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea”. 211 Cod penal român.

cu scopul de a-l folosi pe nedrept. în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept. În cazul infracţiunii de furt simplu.c) într-o locuinţă sau în dependinţe ale acesteia. sediul materiei îl constituie art. se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 12 ani”. 30 Emilian Stancu.2. în condiţiile arătate mai sus. Apărute în istoria societăţii umane odată cu apariţia proprietăţii. obiectul juridic generic este identic cu cel al tuturor infracţiunilor contra patrimoniului. care prevede că ”luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia. normală desfăşurare şi evoluţie sunt garantate prin protejarea patrimoniului. legea penală în vigoare incriminează atât furtul în formă simplă cât şi furtul în formă calificată. furtul şi tâlhăria. comparativ cu alte fapte penale săvârşite în dauna relaţiilor patrimoniale. incriminat şi sancţionat ca atare de toate sistemele de drept. cum ar fi. p. d) în timpul unei calamităţi. aşadar acesta este alcătuit din relaţiile sociale a căror constituire. Bucureşti. cât şi a ponderii crescute pe care o deţin. 2004. tot infracţiune de furt este considerată şi fapta celui care sustrage un vehicul. dintre care unele de natură să crească periculozitatea socială a faptei. Editura Universul Juridic. Condiţii preexistente La infracţiunea de furt simplu. a statului şi a dreptului. Prezentare de ansamblu asupra infracţiunilor de furt şi tâlhărie Furtul Faţă de aspectul că furtul poate fi săvârşit în diferite împrejurări. de exemplu pirateria sau gestiunea frauduloasă. De asemenea. „din cauza pericolului său social ridicat. fără consimţământul acestuia. se numără printre cele mai vechi fapte îndreptate împotriva patrimoniului. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. Tâlhăria care a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. e) a avut vreuna din urmările arătate în art. 553 . 208 din Codul penal. Tratat de Criminalistică. 182.”30 2.

copacii. etc. . Conţinutul constitutiv al infracţiunii A. De exemplu. Calitatea de subiect pasiv al infracţiunii de furt o poate avea orice persoană fizică sau juridică căruia i s-a produs un prejudiciu prin sustragerea bunului propriu. care este urmarea imediată a infracţiunii şi legătura de cauzalitate existentă dintre acţiunea sau inacţiunea care constituie elementul material şi urmarea imediată. vehiculele. chiar şi proprietarul sau copropietarul bunului. respectiv în ce constă elementul material al furtului. fără încuviinţarea acesteia. Elementul material al furtului prev. 344. Indiferent de variantele sub care se săvârşeşte furtul. Latura obiectivă Cu ocazia analizării laturii obiective a infracţiunii de furt trebuie clarificate trei aspecte. infracţiunea are întotdeauna un obiect material asupra căruia este exercitat actul ilicit şi anume bunul mobil aflat în posesia sau detenţia legală a persoanei vătămate. În această situaţie. atunci când bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului. poate constitui obiect material al furtului banii şi hârtiile de valoare. Bucureşti. Editura Trei. Avram Filipaş. Furtul simplu este susceptibil de săvârşire cu participaţie numai sub forma instigării şi a complicităţii anterioare. Instituţii de drept penal. Constantin Mitrache. 208 Cod penal constă în acţiunea de luare a unui bun mobil din detenţia sau posesia altei persoane fizice sau juridice. de art. dar cu condiţia ca acesta în momentul săvârşirii să se găsească în posesia sau deţinerea legitimă a altei persoane. după caz de tulpini. p. înscrisurile cu valoare economică.”32 31 Costică Bulai. luarea este „ o formă a sustragerii care constă în scoaterea fizică a bunului din sfera de stăpânire a persoanei în posesia sau detenţia căreia se află acel bun şi trecerea sa în sfera de stăpânire a făptuitorului.Obiectul juridic special îl constituie „relaţiile sociale care pentru normala lor evoluţie presupun respectarea posesiei sau detenţiei bunurilor mobile aflate în patrimoniul unei persoane fizice sau juridice”31. părţile dintr-un bun imobil devenite mobile prin detaşare. fructele sau recoltele care au fost desprinse de sol. 2001. Subiectul activ al infracţiunii de furt poate fi orice persoană care răspunde penal.

„iar dovedirea ei rezultă practic din dovedirea acţiunii de luare şi din producerea urmării imediate”.34 B. 26. se poate spune că la această infracţiune există intenţie indirectă doar atunci când bunul sustras în mod deliberat conţine în el un alt bun. Lucrare de diplomă. Urmarea imediată la infracţiunea de furt simplu. Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte infracţiunea de furt este întotdeauna intenţia. Editura Academiei. Universitatea Constantin Brâncuşi. Vol. Constantin Bulai. unde făptuitorul prevede şi urmăreşte rezultatul faptei sale.Cu alte cuvinte. De fapt. III. Aşadar. Partea specială. de exemplu prin ridicare. există urmare imediată numai atunci când. prin apucare. 482. Infracţiunea de furt. Siegfried Kahane. Latura subiectivă În general. prin deplasare. dar aceasta este condiţionată de faptul că în urma acestei acţiuni posesia asupra bunului respectiv trebuie să treacă de la detentor la cel ce săvârşeşte infracţiunea. respectiv un moment al deposedării care are ca premiză scoaterea bunului din sfera de stăpânire a posesorului sau detentorului şi un moment al imposedării care coincide cu transferul fizic a acelui bun în sfera de stăpânire a făptuitorului. Particularităţi privind constatarea infracţiunilor de furt calificat având ca obiect produsele petroliere sau gazele naturale din conducte. nr. Raportat la natura bunului. prin tăiere. în special cea directă. Bucureşti. Ion Oancea . Victor Roşca . p. prin examinarea laturei subiective a infracţiunii de furt se urmăreşte a se stabili care a fost atitudinea psihică a făptuitorului faţă de obiectivitatea propriului act de conduită şi cu ce scop a acţionat acesta. Vintilă Dongoroz. constă „în scoaterea bunului din sfera de stăpânire a celui deposedat şi lipsirea acestuia de posibilitatea de a mai dispune de acel bun”33 şi nu în paguba ce s-a produs prin infracţiune. Rodica 2002. după consumarea acţiunii de furt. sustragerea se poate realiza în diferite moduri. 86 34 Stănoiu . cisterne ori vagoane-cisternă. prin detaşare. Nicoleta Iliescu.ro/rom-files/revista/26/6.html 33 Geană Mihai Felician. prin smulgere. de care nu are cunoştinţă făptuitorul (de 32 Cezar Toma. Iosif Fodor. septembrie 2010. p. depozite. prin dosire. Târgu Jiu. . 1971. detentorul sau posesorul bunului sustras nu mai are cunoştinţă de locul unde s-ar găsi bunul şi nu mai are capacitatea de a exercita acte materiale asupra acelui bun.scoalarosu. elementul material al infracţiunii de furt presupune două acţiuni care se succed. Explicaţii teoretice ale Codului penal român. Deoarece furtul este o infracţiune de rezultat. legătura de cauzalitate dintre acţiunea de luare şi urmarea socialmente periculoasă trebuie să existe. Revista Didactică Magna. http://www.

Instituţii de drept penal. fapt ce se deduce din reţinerea de către lege. profitul material al făptuitorului (animus lucri faciendi). Forme. Curs selectiv pentru licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale codului penal. Avram Filipaş. p. 2001. Consumarea infracţiunii de furt simplu. 356. cea a actelor de executare. Editura Trei. a scopului urmărit de făptuitor. Există de asemenea situaţii în care infracţiunea de furt poate fi continuă ( furtul de energie electrică) sau continuată (sustragerea prin acte repetate de bunuri din cadrul unui depozit). Modalităţi. ipoteză în 35 Costică Bulai. are loc în momentul în care acţiunea de luare a bunului din posesia sau detenţia părţii vătămate a fost îndeplinită astfel încât bunul sustras a fost transferat în sfera de stăpânire a făptuitorului. ci pur şi simplu. împrejurarea în care autorul furtului sustrage o pereche de pantaloni. nu importă durata acestei stăpâniri. în situaţia în care lipseşte obiectul pe care făptuitorul doreşte să-l sustragă. Bucureşti. motiv pentru care activitatea întreprinsă de făptuitor se poate desfăşura pe parcursul a patru faze. Constantin Mitrache. care presupune ca acţiunea de deposedare a persoanei vătămate să fi început şi să fi fost întreruptă ulterior. În ceea ce priveşte furtul săvârşit din culpă.exemplu. fără a şti că în buzunarele acestuia se afla şi o sumă de bani). acesta nu este posibil. suntem în prezenţa unei tentative relativ improprii. cea a consumării şi cea a epuizării. „Scopul furtului nu este îmbogăţirea. de la locul unde cunoştea acesta că se află. cea a actelor preparatorii. al intrării în posesia bunului (animus rem sibi habendi) 35. motiv pentru care imposedarea făptuitorului nu s-a mai putut realiza. Datorită specificului furtului. Prin urmare. Referitor la actele de pregătire acestea sunt posibile la furt dar nu sunt incriminate de lege. . Sancţiuni Infracţiunea de furt simplu se realizează de regulă printr-o manifestare fizică pozitivă – acţiunea de luare. această infracţiune este susceptibilă de a fi comisă doar sub forma tentativei imperfecte. Altfel spus. De altfel. pe lângă intenţia de a săvârşi acţiunea de luare a unui bun fără încuviinţarea celui care îl are în posesie sau detenţie. mai trebuie îndeplinită şi o altă cerinţă în vederea realizării laturii subiective a infracţiunii de furt şi anume ca acţiunea întreprinsă de făptuitor să aibă drept scop însuşirea pe nedrept a bunului sustras. chiar dacă infractorul nu a profitat materialmente cu nimic de pe urma faptei acesta va răspunde penal pentru furtul săvârşit. adică prin comisiune. cel al apropriaţiunii. în conţinutul infracţiunii.

21 şi 222 Cod penal. limitele pedepsei cu închisoarea se reduc la jumătate ori se aplică o măsură educativă. infracţiunea de furt este incriminată prin dispoziţiile Codului penal precum şi prin legi penale speciale. modalităţile normative ale furtului simplu sunt: furtul de bunuri materiale. Faţă de considerentul că furtul este infracţiunea cu cele mai multe şi mai variate posibilităţi de realizare. furtul calificat este. furtul unui vehicul cu scopul de a-l folosi. p. Infracţiunea de furt. art. Furtul simplu în formă consumată se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12 ani fie că este comis contra patrimoniului privat. furtul unui bun care aparţine în întregime sau în parte făptuitorului. identic cu furtul simplu. furtul de energii sau înscrisuri. În ceea ce priveşte tentativa la furt simplu aceasta se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată. Lucrare de diplomă. 208 Cod penal. Prin prisma obiectului juridic. conform dispoziţiilor art. 2002. Universitatea Constantin Brâncuşi. Atunci când activitatea de sustragere a bunului se săvârşeşte de către un infractor minor. Târgu Jiu. În cadrul sistemului de drept românesc. se poate deduce totodată că există şi un bogat cadru de modalităţi faptice privind această infracţiune. 104 . a subiecţilor. în linii mari. cât şi a elementelor de bază ale conţinutului constitutiv. care se realizează fie atunci când încetează acţiunea de luarea (la furtul în formă continuă) fie atunci când are loc ultima acţiune de luare ( la furtul în formă continuată). Furtul calificat Furtul calificat este o formă agravantă a infracţiunii de furt simplu şi presupune existenţa unei sau mai multe împrejurări care accentuează gradul de pericol social al faptei. fapt pentru care voi analiza numai unele elemente 36 Geană Mihai Felician.”36 În funcţie de criteriile arătate. respectiv cu închisoarea de la 6 luni la 6 ani. „Particularităţile care diferenţiază aceste modalităţi privesc elementele structurale ale infracţiunii de furt sau aspectele exterioare ale acesteia.care separat de momentul consumării faptei mai există şi un moment al epuizării. fie contra celui public. potrivit prev.

209 Cod penal.”37 În sensul art. la nevoie. să fi acţionat efectiv şi în acelaşi timp. b) atunci când a fost săvârşit de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică „Instituirea acestei circumstanţe agravante se explică prin aceea că. mai multă încredere. autorul sau ceilalţi participanţi care au asupra lor o armă sau un narcotic. cu mai multă îndrăzneală. prin substanţă narcotică se înţelege „ orice substanţă care are însuşirea de a produce artificial adormirea unei persoane. Pentru a se putea reţine această agravantă este nevoie ca persoanele care au participat la comiterea infracţiunii. 96 . fiindcă numai în această împrejurare pericolul social al faptei este mai ridicat. 2010-2011. pe de altă parte. 1 Cod penal. piesă sau dispozitiv astfel declarate prin dispoziţii legale.suplimentare referitoare la împrejurările care fac ca furtul să devină calificat. de 37 Vasile Dobrinoiu. deţinerea unei asemenea arme sau substanţe narcotice implică pericolul utilizării acestora. iar. p. comit infracţiunea cu mai mult curaj. complice sau instigator. asupra victimei furtului sau asupra altor persoane. furtul este calificat în următoarele situaţii: a) atunci când a fost săvârşit de două sau mai multe persoane împreună Legiuitorul pedepseşte mai sever furtul sub această formă. prin noţiunea de armă se înţelege orice instrument. pe de o parte. Potrivit art. există implicit şi o forţă de acţiune mai mare. care îi determină pe infractori să acţioneze cu mai multă siguranţă şi fermitate astfel încât aceştia vor putea găsi împreună mai multe mijloace de săvârşire şi de ascundere a infracţiunii. Suport de curs. Drept penal – partea specială. deoarece se consideră că atunci când există o pluralitate de făptuitori. indiferent de calitatea lor autor. 151 alin. În timp ce.

Acest procedeu poate consta în mascare.. eterul etc. deghizare sau travestire. făptuitorul îşi acoperă faţa cu o mască. e) Săvârşirea furtului într-un loc public. cu mai multă dezinvoltură ştiind că este nesemnificativă capacitatea de apărare a victimei şi că ar putea să se îndepărteze de la locul faptei fără prea mari riscuri. îşi pune barbă falsă. identificarea şi descoperirea fiind foarte greu de realizat. deoarece aglomerarea de persoane face ca atenţia victimei să se concentreze mult mai greu asupra bunurilor pe care le deţine. mai multe persoane. făptuitorul îşi creează o înfăţişare sau se îmbracă în aşa fel încât să nu poată fi recunoscut. de regulă.”38 Această agravantă nu operează atunci când făptuitorul s-a folosit realmente de armele sau substanţele narcotice avute în posesie. făptuitorul îşi poate realiza activitatea infracţională cu şanse sporite de finalizare. deoarece în această împrejurare ne aflăm în prezenţa unei tâlhării şi nu a unui furt calificat. se justifică prin aceea că într-un loc public fiind prezente. cunoscută şi valorificată de făptuitor. ochelari. 209 lit. Această împrejurare agravantă conferă furtului un caracter mult mai periculos datorită situaţiei subiectului pasiv. pe de o parte. adică cu o bucată de stofă. 38 Ibidem . care este o persoană incapabilă de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra. în cazul mascării. În cazul deghizării sau travestirii. deghizată sau travestită Circumstanţa agravantă constă în folosirea de către făptuitor a unui anumit procedeu pentru a nu fi recunoscut. d) Furtul comis asupra unei persoane incapabile de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra. f) Furtul săvârşit într-un mijloc de transport în comun. pen. c) atunci când furtul a fost săvârşit de către o persoană mascată. iar făptuitorul îşi poate pierde mult mai uşor urma într-o mulţime de persoane. lăsând descoperiţi numai ochii. diminuarea sensibilităţii şi a reflexelor. e) C. de pierdere a cunoştinţei. morfina. îl face s[ acţioneze cu mai mult curaj. foloseşte îmbrăcămintea sexului opus etc.a cauza imediat persoanei căreia îi este administrată o stare de somnolenţă. fac parte din aceasta categorie de substanţe cloroformul. Agravanta prevăzut[ de art. mătase etc. Starea respectivă.

apusul şi răsăritul soarelui. violenţa a oricărui obiect sau dispozitiv de siguranţă ce se interpun.. cit.39 h) Furtul comis prin efracţie. op. între făptuitor şi bunul ce se urmăreşte a fi sustras. Prin „escaladare” se înţelege trecerea peste un obstacol care îl separă pe făptuitor de bunul mobil a cărui sustragere o urmăreşte. Folosirea frauduloasă a unei chei adevărate înseamnă c[ infractorul a întrebuinţat fără drept chiar cheia ce era folosită în mod obişnuit la deschidere de cel îndreptăţit la aceasta. g) C. Aceste aspecte se constituie în împrejurări de care pot profita infractorii pentru a sustrage diferite bunuri. i) C. fiind însă utilizată de acesta pentru săvârşirea furtului. Prin urmare. Sub protecţia întunericului. aglomeraţia. g) Săvârşirea furtului în timpul nopţii. 209 lit. Prin „efracţie” se înţelege înlăturarea. Referindu-se la „timpul nopţii”. căţărarea pe zidul unei clădiri pentru a se pătrunde în apartament prin balcon sau pe fereastră. textul menţionat are în vedere noaptea reală. 39 George Antoniu. fiind folosite de făptuitor pentru săvârşirea furtului. starea de oboseală a acestora şi imposibilitatea de supraveghere a bagajelor reprezintă argumentele pentru care furtul săvârşit într-un mijloc de transport în comun prezintă un caracter mai grav.. pen. Constantin Bulai. pen. pen. i) C. moduri sau mijloace care. pen. făptuitorul se poate apropia mai uşor. „Cheia adevărată” este cheia pe care cel îndreptăţit o foloseşte în mod obişnuit. cum ar fi: ruperea. deoarece furtul săvârşit în această durată de timp prezintă un pericol social mai mare decât furtul săvârşit în timpul zilei. III. p. se referă la anumite metode. este considerată agravantă. Practica judiciară. fără să fie văzut. escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase. g) C. fluxul mare de călători. 209 lit. . 209 lit. Agravanta prevăzută la art. În accepţiunea art. vol. spargerea. imprimă faptei o periculozitate socială sporită.Condiţiile de deplasare cu un mijloc de transport în comun. Ea poate să ajungă în mâna făptuitorului printr-o împrejurare care nu-i conferă dreptul de a o folosi. demontarea dispozitivelor de închidere. prin „timpul nopţii” nu trebuie să înţelegem doar aspectele strict astronomice. escaladarea presupune trecerea peste un gard sau zid. adică intervalul de timp de când întunericul s-a substituit luminii. 117. Împrejurarea prevăzută la art. 209 lit. de bunurile pe care vrea să şi le însuşească. până când lumina va lua locul întunericului. Pentru a se reţine această agravantă este necesar să se fi folosit efectiv în comiterea furtului ori să se fi încercat săvârşirea acestuia în unul din modurile sau mijloacele prevăzute de art.

„Cheia mincinoasă” este o cheie falsă.). k) Furtul unui act care serveşte pentru dovedirea stării civile. desfăşurare şi dezvoltare sunt asigurate prin apărarea . Sunt incluse în această categorie bunurile cu valoare deosebită. caracterul mai grav al faptei este dat de urmarea pe care o are acţiunea de sustragere. Aceasta situaţie de agravare vizează natura bunului care formează obiectul material al furtului. l) Furtul săvârşit în condiţiile art. m) Când furtul a produs consecinţe deosebit de grave. inclusiv bunuri a căror valoare rezultă din alcătuirea lor din metale preţioase şi pietre preţioase.000.000. În această situaţie.. 209 alin. tâlhăria are ca obiect juridic relaţiile sociale de ordin patrimonial. lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii cauzate unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145 C. sau orice alt instrument cu ajutorul căruia se poate acţiona asupra mecanismului de deschidere fără a fi distrus sau degradat. instalaţii de telecomunicaţii etc. la adăpostul unor acte de legitimare sau identificare ale altor persoane. aceste acte le dau posibilitatea acestora ca. în sensul că acesta face parte din patrimoniul cultural al ţării noastre. gazolină. pentru legitimare sau identificare Introducerea acestei agravante este justificată prin aceea că. pen. prin falsuri bine realizate. În acest caz. modalităţile de comitere pot fi din cele întâlnite până acum. în general. diferenţa fiind că obiectul material este diferit (ţiţei. reprezentând mărturii importante ale dezvoltării istorice a poporului român şi a omenirii. a căror formare. 146 C. pen. istorică. să-şi atribuie o stare civilă care nu le aparţine şi să se pună în siguranţă contra unui risc de identificare. Conform art. pen. odată sustrase de infractori. j) Furtul comis asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural. artistică sau documentară. contrafăcută.3. prin „consecinţe deosebit de grave” se înţelege o paguba materială mai mare de 2. (3) C. Aspecte de drept penal material privitoare la infracţiunea de tâlhărie Condiţii preexistente Caracterizată ca o infracţiune contra patrimoniului. sau a evoluţiei mediului natural. ori altei persoane fizice sau juridice 2.

patrimoniului, mai ales sub aspectul drepturilor reale privitoare la bunuri, sub aspectul obligaţiei de a menţine poziţia fizică a bunului în cadrul patrimoniului, aceasta făcând parte din gajul general al creditorilor chirografari.40 Obiectul juridic special al infracţiunii de tâlhărie îl constituie, pe de o parte, relaţiile sociale de ordin patrimonial care nu s-ar putea desfăşura normal fără apărarea situaţiei de fapt a bunurilor mobile în sfera patrimonială a persoanei care are la dispoziţia sa acele bunuri - acesta fiind obiectul juridic special principal, iar pe de altă parte relaţiile sociale privind persoana a căror desfăşurare normală nu ar fi cu putinţă fără apărarea vieţii, integrităţii corporale, sănătăţii sau libertăţii persoanei acesta constituind obiectul juridic secundar sau adiacent. Dat fiind că tâlhăria este o unitate infracţională complexă, obiectul său material poate fi privit atât în raport cu acţiunea principală (de furt), cât şi cu acţiunea secundară (adiacentă), deşi pentru existenţa infracţiunii de tâlhărie nu este necesar ca acţiunea adiacentă să aibă un obiect material. Obiectul material al infracţiunii de tâlhărie în raport cu acţiunea principală este bunul mobil asupra căruia s-a executat acţiunea de sustragere, de luare fără drept. Raportat la acţiunea adiacentă, în cazul în care ea se realizează prin violenţe, obiectul material al acesteia este corpul persoanei asupra căreia se exercită acţiunea.41 Dar obiectul material al acţiunii adiacente poate fi şi un lucru. După caz şi în funcţie de natura acţiunii adiacente: violenţa poate consta în ruperea hainelor, sustragerea ochelarilor, deposedarea de mijloace de apărare; ameninţarea poate consta în demontarea unor piese de la vehiculul victimei, expusă să rămână astfel pe drum sau în stropirea cu benzină a mărfurilor aflate într-un camion pentru a le da foc; constrângerea victimei prin legare sau narcotizare.42 Subiect activ la infracţiunea de tâlhărie poate fi orice persoană fizică, fără a fi necesar ca aceasta să întrunească o anumită calitate specială. În cazul în care mai multe persoane au contribuit la comiterea faptei, ei sunt subiecţi activi ai infracţiunii, chiar dacă nu au contribuit decât la acţiunea de furt, iar alţii numai la realizarea actelor de violenţă.

40

Gheorghe Nistoreanu, Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Alexandru Boroi, Ioan Molnar, Valerică Lazăr, Teodor Vasiliu si coletivul, Codul Penal comentat si adnotat, Partea specială, voI. 1, Editura Ştiinţifică şi Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea , Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica

DreptPenal. Partea specială, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1997, pag. 193
41

Enciclopedică, Bucureşti, 1975, pag. 293
42

Stănoiu , Victor Roşca , Explicaţii teoretice ale Codului penal român, Vol. III, Partea specială, Editura Academiei, Bucureşti, 1971, pag. 458

Participaţia penală la tâlhăria prevăzută de art.211 alin.1 Cod Penal, este posibilă, dar numai în forma instigării şi complicităţii materiale sau morale anterioare. Aceasta deoarece, infracţiunea este mai gravă, potrivit alin 21 lit. a). când se săvârşeste de două sau mai multe persoane împreună. Subiectul pasiv al infracţiunii poate fi orice persoană faţă de care s-a săvărşit tâlhăria, adică persoana ale cărei bunuri au fost sustrase prin săvârşirea tâlhăriei sau acea ori acele persoane faţă de care s-a săvârşit numai acţiunea adiacentă (violenţa, ameninţarea). Conţinutul constitutiv al tâlhăriei A. Latura obiectivă În raport de reglementarea cuprinsă în art. 211, alin 1 Cod penal "tâlhăria este acea modalitate tipică de sustragere în care luarea bunului mobil al altuia se realizează prin constrângerea sau înfrângerea victimei", de aceea, în structura complexă a acestei infracţiuni, latura obiectivă se caracterizează prin două componente, fiecare dintre ele înglobând mai multe aspecte.43 Ca expresie a caracterului de infracţiune complexă, elementul material al acestei infracţiuni este format din două acţiuni conjugate şi anume: acţiunea de furt, fiind cea principală, şi acţiunea de constrângere, fiind o activitate adiacentă. Acţiunea principală constă aşadar, în actiunea de furt. La tâlhărie, ca şi la furt, bunul mobil este luat, scos din posesia patrimonială a victimei fără consimţământul acesteia. O particularitate care apare în cazul tâlhăriei constă în aceea că, datorită folosirii de către făptuitor a violenţei şi ameninţării, luarea poate îmbrăca şi forma remiterii silite dar aparent consimţită a bunului efectuată de însuşi posesorul sau detentorul acestuia. Acţiunea principală a elementului material al tâlhăriei se poate realiza sub oricare din variantele infracţiunii de furt – simplu sau calificat cu scopul de însuşire sau folosire pe nedrept (în cazul furtului art. 208 alin. 4 C. pen.). Pentru existenţa acţiunii adiacente este suficientă întrebuinţarea unuia dintre mijloacele enumerate de lege. Dacă se folosesc cumulativ, acestea nu schimbă caracterul unitar al infracţiunii, dar această împrejurare va fi avută în vedere la evaluarea gradului concret de pericol social al faptei. Violenţa, ameninţarea, sau punerea în stare de inconştienţă sau neputinţa de a se apăra, realizează activitatea secundară a elementului material al infracţiunii de tâlhărie, numai dacă au servit
43

Oliviu Augustin Stoica. Drept Penal, Partea speciala, Editara Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1976, pag.

487

ca mijloc pentru comiterea furtului sau ca mijloc de păstrare a bunului furat ori pentru a asigura scăparea făptuitorului. Pentru existenţa laturii obiective a tâlhăriei, violenţele trebuie exercitate direct împotriva victimei, violenţele faţă de lucruri pot constitui şi ele uneori o ameninţare (de exemplu: ruperea legăturii telefonice, stropirea cu benzină a încărcăturii dintr-un camion în scopul de a o incendia). Violenţa efectuată faţă de lucruri, dar care nu constituie o ameninţare, nu poate realiza acţiunea adiacentă şi nu întruneşte conţinutul obiectiv al tâlhăriei (de exemplu: smulgerea ceasului unei persoane aflată într-o stare avansată de ebrietate şi dormind, care nu numai că nu a opus rezistenţă, dar nu poate simţi că este deposedată de bunul său".44 Comiterea infracţiunii de tâlhărie produce un rezultat specific cu caracter complex, şi anume: o pagubă patrimonială - ca rezultat principal şi un rezultat secundar - constând într-o vătămare a libertăţii, integrităţii corporale sau sănătăţii persoanei asupra careia s-a comis acţiunea de constrângere. În cazul infracţiunii de tâlhărie, rezultatul principal, ce constă în sustragerea bunului din sfera patrimonială a celui deposedat, trebuie să fie consecinţa directă a acţiunii de luare, această acţiune fiind cauza, iar urmarea imediată efectul. Rezultatul principal se consideră produs din moment ce persoana care are în posesia sau detenţia bunului, este deposedată prin violenţă de acel bun. Urmarea imediată se consideră, de asemenea, realizată şi atunci când făptuitorul este deposedat de bunul luat la scurt timp după comiterea sustragerii, fie de către victimă, fie de către alte persoane. În ce priveşte urmarea acţiunii adiacente, ea variază în raport cu mijloacele folosite pentru realizarea acesteia (de exemplu, prin violenţă se poate cauza o suferinţă fizică victimei sau o vătămare a sănătăţii ori integrităţii corporale a acesteia - art. 180 alin. 2, art. 181 C.pen.modificat prin Legea nr. 140/996). În cazul unor modalităţi agravante, urmarea imediată adiacentă constă în vătămarea gravă ori moartea victimei. Legătura de cauzalitate între acţiunea de sustragere şi rezultatul principal trebuie să existe în cazul infracţiunii de tâlhărie, indiferent dacă tâlhăria aduce atingerea avutului privat sau public. B. Latura Subiectivă

44

Gheorghe Nistoreanu, Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Alexandru Boroi, Ioan Molnar, Valerică Lazăr,

DreptPenal. Partea specială, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1997, pag. 222

Din punct de vedere subiectiv. Partea speciala. narcotice. făptuitorul prevede şi urmăreşte să comită furtul prin violenţă sau ameninţare ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra precum şi prin folosirea vreunuia din aceste mijloace pentru păstrarea bunului furat. 161 . pag. Modalităţi. au fost întrebuinţate violenţe sau ameninţări ori victima a fost pusă în stare de inconştieţă sau neputinţă de a se apăra.45 Infracţiunea de tâlhărie se săvârşeste cu intenţie directă. pe care o realizează cu intenţia directă şi în scopul de a-şi însuşi bunul pe nedrept". Drept Penal. pentru exercitarea violenţei. în complexul ei. Sancţiuni Infracţiunea de tâlhărie. deşi trebuie şi putea să le prevadă. etc. Latura subiectivă a infracţiunii de tâlhărie. ameninţării) şi/sau de natură morală (culegerea anumitor date sau informaţii cu privire la locul săvârşirii faptei sau despre victimă). Ele pot fi de două feluri: de natură materială (de exemplu. fiind o infracţiune de comisiune este susceptibilă de toate formele imperfecte ale infracţiunii.1976. Aceste consecinţe survin după folosirea de violenţe. Violenţele exercitate în alt scop decât cel limitativ prevăzut de lege nu mai pot constitui acţiunea adiacentă a elementului material al tâlhăriei. premergător momentului întreruperii acţiunii de sustragere a bunului sau producerii efectelor acestuia. ştergerea urmelor infracţiunii ori pentru a-şi asigura scăparea. şi făptuitorul le-a prevăzut sperând că nu se vor produce sau nu le-a prevăzut. Actele pregătitoare la infracţiunea de tâlhărie sunt posibile atât în raport cu “acţiunea principală” cât şi cu “cea adiacentă”.În literatura juridică s-a precizat că ceea ce caracterizează latura subiectivă a infracţiunii de tâlhărie este faptul că "făptuitorul concepe şi voieşte comiterea acţiunii de luare prin constângere. procurarea de mijloace ca arme. atât în ce priveşte acţiunea principală cât şi cea adiacentă. variantele agravante ale tâlhăriei care a avut ca urmare o vătămare corporală gravă sau moartea victimei. Actele pregătitoare nu sunt însă incriminate. Bucureşti. În cazul în care s-au efectuat acte de pregătire iar autorul le-a folosit în executarea elementului material al tâlhăriei ele se vor absorbi în activitatea infracţională a făptuitorului şi vor avea relevanţă în stabilirea în concret a pericolului social al faptei. ameninţării (intenţia calificată prin scop). Forme. Există tentativă atunci când. ameninţări. praeterintenţia. 45 Oliviu Augustin Stoica. implică ca formă de vinovăţie. Editara Didactică şi Pedagogică. include în sfera scopului specific furtului şi scopul folosirii violenţei.

La tâlhărie nu este posibilă tentativa perfectă. Ion Oancea . fiind o infracţiune praeterintenţionată unică prin voinţa legiuitorului. Partea specială. atunci când s-au produs ca urmare a acţiunii adiacente rezultatele cerute de textul incriminator (vătămare corporală gravă. fapta consumată este infracţiunea de furt. în aceeaşi măsură poate fi prelungită. 1971. Siegfried Kahane. P. Revista română de drept nr. Tâlhăria va fi considerată consumată în cazul modalităţilor agravate. În măsura în care durează acţiunea adiacentă (constrângerea). nu poate fi descompusă în părţile sale componente. Unele reflecţii cu privire la tentativă în cazul infracţiunii complexe. infracţiunea de tâlhărie este susceptibilă de o activitate infracţională prelungită în timp. Victor Roşca . prin acte successive de sustragere. pag. Revista română de drept nr. 49-58 47 Vintilă Dongoroz. după atingerea momentului consumativ şi deci. 38-48. iar nu de tâlhărie". întrucât elementul material de agravare a infracţiunii îl constituie tocmai rezultatul mai grav produs fără intenţie. 49 .46 Infracţiunea de tâlhărie se consumă atunci când acţiunea de sustragere a avut o desfăşurare completă şi s-a produs rezultatul specific ca urmare a întrebuinţării: actele de constrângere. Antoniu. În literatura de specialitate s-a subliniat faptul că "dacă activitatea principală s-a consumat fără ca făptuitorul să fi avut nevoie de a recurge la acţiunea adiacentă.Este posibilă tentativa întreruptă sau improprie ori relativ imposibilă. pag.47 Infracţiunea se consumă şi în cazul când făptuitorul după săvârşirea furtului fără violenţă a folosit acest mijloc pentru a-şi asigura scăparea ori pentru a păstra bunul furat sau a şterge urmele infracţiunii. Explicaţii teoretice ale Codului penal român. III. iar nu cel mai puţin grav urmărit de făptuitor. Nicoleta Iliescu.10/1983. tentativa la infracţiunea de tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei. Vasile Patulea. în cazul tâlhăriei care a avut ca urmare praeterintenţionată moartea victimei. moartea victimei). 46 G. acţiunea principală şi fapta de tâlhărie. atunci când urmarea nu s-a produs datorită împrejurării că în timpul când s-au săvârşit actele de executare obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află. de eventuală amplificare a urmărilor imediate. În ceea ce priveşte. Delimitarea tentativei de infracţiunea consumată. Epuizarea. Rodica Stănoiu . Bucureşti. 11/1988. Vol. La fel ca şi furtul. Iosif Fodor. Editura Academiei. Nu interesează dacă în final scopul a fost realizat deoarece scopul este privit ca finalitatea acţiunii şi nu ca rezultat al acesteia. Constantin Bulai.

Sunt considerate forme agravate ale infracţiunii de tâlhărie împrejurările prevăzute de alin. care dă acestora o mai mare forţă de acţiune. În acest caz. fiecare modalitate de comitere reprezentând particularităţi de care trebuie să se ţină seama la evaluarea gradului concret de pericol social al faptei comise. 2 al art. ca şi infracţiunea de furt. d) tâlhăria comisă în timpul nopţii . variante şi în raport cu acţiunea adiacentă. după mijloacele folosite (violenţe. deghizată sau travestită Periculozitatea sporită constă în folosirea de către făptuitor a unui procedeu pentru a nu putea fi recunoscut.oferă condiţii mai favorabile făptuitorului. procesul cauzal al activităţii infracţionale se prelungeşte în timp. moartea victimei ) şi de natură să modifice progresiv gradul de pericol social concret al tâlhăriei. acţiunea adiacentă poate produce urmări de o gravitate progresivă (vătămări grave. după momentul în care a intervenit acţiunea adiacentă (în timpul executării acţiunii principale sau imediat după consumarea sau întreruperea acesteia). c) tâlhăria comisă de o persoană mascată. îi face să acţioneze cu mai multă siguranţă şi îndrăzneală. a scăderii atenţiei sau vigilenţei oamenilor. punere în stare de inconştienţă sau neputinţa de a se apăra). Infracţiunea de tâlhărie. e) tâlhăria comisă într-un loc public sau într-un mijloc de transport . 211 Cod Penal. poate fi comisă în diferite modalităţi normative. etc. dând totodată victimei o mai mare teamă de a se apăra sau de a riposta. ameninţări. Datorită întunericului. deoarece. b) tâlhăria comisă de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică În această situaţie tâlhăria este considerată mai gravă. pe de o parte făptuitorul având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică capătă o încredere sporită în reuşita acţiunii sale. Tălhăria poate prezenta concret modalităţi. făptuitorul se poate apropia în siguranţă şi cu mai puţin risc de victimă şi are mai mult curaj. Fiecărei modalităţi normative îi poate corespunde o varietate de modalităţi faptice ce se au în vedere la individualizarea pedepsei.Alteori. iar pe de altă parte deţinerea unei arme sau a unei substanţe narcotice în momentul comiterii tâlhăriei implică pericolul folosirii acestora. le creează mai mari posibilităţi de comitere şi de ascundere a infracţiunii. după scopul în vederea căruia a fost efectuată acţiunea adiacentă. fie la obiectul ei material: a) tâlhăria comisă de două sau mai multe persoane împreună Periculozitatea socială a tâlhăriei este determinată în acest caz de însăşi pluralitatea făptaşilor. Împrejurările care dau infracţiunii de tâlhărie o formă mai gravă se referă fie la subiect şi latura subiectivă.

care pune în pericol viaţa. Partea speciala. s-au produs consecinţele prevăzute de art. 211. alin.182 Tudorel Toader. prin agresiunile pe care le-a exercitat asupra victimei pentru a sustrage un bun. 140/1996 . de asemenea.Cod Penal. ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 145 Cod Penal ori altei persoane juridice sau fizice.000 de lei la un miliard de lei. Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.11. avortul ori punerea în primejdie a vieţii personale. 146 Cod Penal. iar infractorul se poate apropia mai uşor de victimă. sluţirea. iar făptuitorul nu poate fi observat. În situaţia comiterii unei tâlhării care a produs consecinţe deosebit de grave.188 . sănătatea unei colectivităţi sau bunurile acesteia ori poate avea alte consecinţe asemănătoare. h) Cod Penal Gravitatea faptei este dată de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare victimei pentru a se vindeca.000. 2^1 lit e .Agravarea se justifică prin aceea că locurile publice oferă numeroase şi reale facilităţi pentru făptuitor deoarece capacitatea victimelor de a supraveghea bunul este mai redusă. tâlhăria comisă într-un loc public evidenţiază o periculozitate sporită datorită ecoului faptei. 2002. prin comiterea tâlhăriei.2000.privind modificarea şi completarea Codului Penal. evidenţiază o lipsă evidentă de solidaritate umană care denotă şi o periculozitate deosebită care justifică agravarea răspunderii lui în plan penal. el poate fi mai greu de urmărit şi identificat. încetarea funcţionării acestora. Bucureşti. aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 182 Cod Penal. f) tâlhăria comisă într-o locuinţă sau în dependinţe ale acesteia Pericolul sporit pe care îl dă comiterea infracţiunii de tâlhărie într-o locuinţă sau dependinţă a acesteia constă în faptul că în acest caz victima are posibilităţi reduse de a cere ajutor altor persoane. 207/15. pag. cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia din instituţiile la care se referă art. respectiv mai mult de 60 zile sau care a produs una din următoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ. circumstanţa agravantă constă în aceea că. În plus. Dacă făptuitorul. Prin "consecinţe deosebit de grave" se înţelege o pagubă materială mai mare de 50. a stării de nesiguranţă pe care o resimt persoanele fizice împotriva unor astfel de fapte. o infirmitate permanentă fizică ori psihică.48 În plan subiectiv cel care profită de o asemenea împrejurare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. o face pe aceasta să sufere una din consecinţele prevăzute de art. 48 tâlhăria care a avut vreuna din urmările arătate în art. Editura All Beck. g) tâlhăria comisă în timpul unei calamităţi Calamitatea este un eveniment de mari proporţii.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii. posibilitatea prezenţei martorilor oculari fiind exclusă. valoarea pagubei materiale privind consecinţele deosebit de grave s-a modificat de la 50. Drept penal.000.

Cod Penal. 211. alin.Cod Penal în concurs cu infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art..246 .În ceea ce priveşte tâlhăria care a avut ca urmare moartea victimei. 72 Cod Penal. alin. 211 alin 2 indice 1 pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 20 ani. 1 . pedeapsa trebuie să fie stabilită între aceste limite speciale. 211. pen. iar în modalitatea prevăzută de art. 176. 211 alin. nr. această interferenţă între relaţii sociale diferite. 2 C. Dacă făptuitorul a acţionat cu intenţia de a ucide victima pentru a putea comite mai uşor tâlhăria. „În ţările capitaliste se petrec frecvent lovituri. crează anumite implicaţii în sfera altor infracţiuni. pe de o parte relaţii privind patrimoniul. d . fapt ce a determinat incriminarea tâlhăriei ca infracţiune. 1 .Cod penal şi infracţiunea de omor.modificat prin Legea. spargeri urmate de uciderea celor care se opun 49 Octavian Loghin. Editura Didactică şi Pedagogică. 1983. În acest caz. se cere pe de o parte un raport de cauzalitate între fapta de tâlhărie şi moartea victimei. Drept Penal – Partea Specială. ne aflăm în prezenţa unui omor deosebit de grav prevăzut de art. suntem în cazul unui concurs de infracţiuni între infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. cea mai gravă formă sub care se poate comite fapta de furt este cea de tâlhărie. 2. iar pe de altă parte se cere ca făptuitorul care a acţionat cu intenţie în ceea ce priveşte fapta de tâlhărie să fie în culpă faţă de producerea rezultatului mai grav. dar nu mai jos de 3 ani. Locul furtului şi a tâlhăriei în structura infracţiunilor contra patrimoniului În pofida faptului că. furtul se situează printre cele mai vechi fapte antisociale îndreptate împotriva patrimoniului. pe baza criteriilor de individualizare prevăzute de art. În modalitatea agravantă prevăzută de art. iar pe de altă parte relaţii referitoare la persoană. Când tâlhăria a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei. 140/1996 tâlhăria se pedepseste cu inchisoarea de la 5 ani la 20 de ani. Elementul circumstanţial de calificare este îndreptat împotriva persoanei. lit. pp. pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi. existenţa circumstanţelor atenuate coboară pedeapsa sub minimul de 15 ani. Avram Filipas. În mod concret.4.49 Tâlhăria în formă simplă este sancţionată prin pedeapsa închisorii de la 3 la 18 ani. Bucureşti. Dacă făptuitorul a comis cu intenţie moartea victimei. 245 .

”50 Cu toate acestea sunt tineri care ajung infractori pentru că au încercat să imite acţiunile tâlhăreşti pe care le-au văzut pe ecran. dar şi dispreţul pentru bunul altuia.ro/presa/2012/raport_mp_2011. vor putea obţine bunuri ce îi va ajuta să ducă o viaţă uşoară. 2004.infractorilor. Bucureşti. Editura Politică. etc. Codul penal pe înţelesul tuturor. Ştefan Daneş. p. pentru munca acestuia. . Opinia publică din ţara noastră nu poate privi decât cu dispreţ şi mânie asemenea fapte. 218.1. Emilian Stancu. Marin Popa. Ştefan Daneş. p. ucişi de gloanţele organelor de poliţie sau pe scaunul electric. dorinţa de îmbogăţire ilicită a autorului faptei. infracţiunile de distrugere . se desprinde la sfârşitul acestor filme. Tratat de Criminalistică.29 o ocupă celelalte infracţiuni contra patrimoniului.3%. cu 19. Marin Popa. chiar dacă prin pedepsirea lor se produce o suferinţă inestimabilă familiilor infractorilor Infracţiunile de furt ocupă cea mai mare pondere din totalul infracţiunilor contra patrimoniului. Bucureşti. Editura Universul Juridic. 226 51 52 http://www. mulţi sfârşind tragic.mpublic.86 %. Această statistică confirmă de altfel cele afirmate în literatura juridică52. la furt situaţia nu este deloc satisfăcătoare. p. Codul penal pe înţelesul tuturor. de regulă.pdf George Antoniu. 1976. 558. respectiv 74 %. însă tâlhăria rămâne indubitabil cea mai gravă infracţiune contra patrimoniului. care oglindesc nu numai lăcomia.5.3 % în acelaşi interval de timp. uitând că şi acasă la ei aceştia sunt urmăriţi. Ei nu au înţeles concluzia care. Ar fi greşit şi periculos ca cineva văzând filme ori citind cărţi cu astfel de întâmplări să ia ca model asemenea „eroi”.2 % în totalul de cazuri constatate în perioada 2000-2011. pentru sacrificiile cu care şi-a procurat bunul. 50 Elemente de drept comparat cu privire la infracţiunea George Antoniu. şi anume că furtul este cea mai uzuală infracţiune contra patrimoniului. 1976. 2. iar justiţia trebuie să le incrimineze cu toată asprimea. deoarece numărul furturilor s-a înmulţit îngrijorător de mult. iar diferenţa de 1. când aşa zişii eroi îşi încheie cariera după gratiile închisorii sau prin a fi împuşcaţi.55 %. conform Raportului de activitate desfăşurat de Ministerul Public în anul 2011. Bucureşti. s-a raportat o scădere de 3. infracţiunile de înşelăciune – 9.51 Dacă în cazul infracţiunilor de tâlhărie. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. infracţiunile de tâlhărie – 11%. ci s-au gândit numai la avantajul că prin întrebuinţarea de mijloace necinstite. Editura Politică. infracţiunile de delapidare – 2.

în următoarele împrejurări: a. Legea penală italiană53 distinge infracţiunile contra patrimoniului după cum au la bază violenţa contra persoanei sau asupra lucrurilor ori au la bază frauda.de furt şi tâlhărie Toate legiuirile moderne cuprind reglementări ample ale infracţiunilor care aduc atingere proprietăţii. 625). dacă făptuitorul are asupra sa arme sau substanţe narcotice fără a le folosi. 1.php?idnot=36653 . pe scară. existenţa unui obiect material. c. furtul comis la bordul vaselor de un membru al echipajului). când fapta este comisă asupra bagajului călătorilor din orice vehicul. sustragerea din proprietatea comună. sau simulând o calitate oficială sau de o persoană însărcinată cu un serviciu public. adică în scopul de a obţine un profit. 53 http://www. dacă făptuitorul foloseşte violenţa asupra lucrurilor sau întrebuinţează orice alt mijloc fraudulos. dacă făptuitorul. făptuitorul să fi acţionat cu un dol specific.com/index. Comentatorii Codului penal italian au remarcat ca această împărţire a infracţiunilor contra patrimoniului nu cuprinde toate infracţiunile. f. e. Furtul este calificat.altalex. furturi minore. Furtul în concepţia legislaţiei italiene cuprinde următoarele elemente fundamentale: existenţa unei sustrageri a unui bun mobil din detenţia altuia. de pe bancă. pentru a comite furtul. d. din hoteluri sau din alte locuri unde se consumă alimente şi băuturi. Furtul este reglementat în mai multe variante (furtul comun. aut frauda delinquitur). se introduce într-un edificiu sau în alt loc destinat pentru locuinţă. furtul în viaţa militară. dacă fapta este săvârşită cu abilitate. potrivit legii penale ilaliene (art. Această clasificare devenită tradiţională a fost preluată de la juriştii evului mediu care făceau deosebirea între faptele contra patrimoniului comise prin violenţă şi cele comise prin frauda (aut vi. existând multiple infracţiuni care nu puteau fi situate în nici una dintre aceste categorii. consecinţa firească a importanţei pe care o capătă relaţiile de proprietate pentru dezvoltarea societăţii şi pentru simularea interesului individului la progresul societăţii. trecerea bunului în detenţia făptuitorului. existenţa unei daune patrimoniale. b. dacă fapta se comite de trei sau mai multe persoane sau de o persoană travestită.

făptuitorul lezând nu numai interese patrimoniale. iar in ipoteza furtului calificat cu închisoare de la 1 la 6 ani şi amendă. explozive. muniţiilor sau substanţelor explozive în arsenale sau depozite ori în alte locuri destinate păstrării acestora. pen. ori pentru a-şi înlesni lui sau altuia nepedepsirea). h. 2/2001 pag. în cazurile agravante cu închisoare de la 4 ani şi 6 luni la 20 de ani şi amendă. În cazul agravantei privind furtul de arme. Ocrotirea penala a patrimoniului in dreptul penal comparat. dacă fapta este comisă asupra armelor. compusă din furt şi violenţă fizică sau psihică.). 628 C. dar şi integritatea fizică şi libertatea persoanei. are caracter calificat (628 alin. 0 altă infracţiune de sustragere este aceea de tâlhărie 54 (art. dacă violenţa sau ameninţarea provine de la o persoană care face parte dintr-o asociaţie de tipul celor mafiote. Tâlhăria se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi amendă. care este întâlnită sub două modalităţi: tâlhăria proprie (acela care pentru a-şi procura lui sau altuia un profit injust prin violenţă sau ameninţare asupra persoanei trece în posesia sa un lucru mobil al altuia sustrăgându-l de la cel care îl deţine) şi tâlhăria improprie (acela care foloseşte violenţa sau ameninţarea imediat după sustragerea bunului pentru a-şi asigura lui sau altuia posesia lucrului sustras. muniţie. dacă agentul a sustras arme. Tâlhăria după legea penală italiană. cabalinelor chiar neadunate în turmă. 54 36 a. dacă fapta este comisă asupra lucrurilor aflate în unităţi publice sau supuse sechestrului sau expuse din necesitate. de persoane travestite sau de mai multe George Antoniu. muniţii sau explozive din arsenale sau depozite ori din alte locuri destinate păstrării lor. 130 .g. dacă fapta este comisă asupra a trei sau mai multe animale adunate în turma sau asupra bovinelor. muniţii sau explozive pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi amendă.3) când există următoarele elemente circumstanţiale de agravare: persoane împreună. i. dacă violenţa sau ameninţarea este comisă cu arme. b. Revista de Drept penal nr. Furtul simplu este pedepsit de legea penală italiană cu inchisoare până la 3 ani şi amendă. pedeapsa prevăzută la forma simplă se majorează cu o jumătate. în cazul agravantelor privind furtul de arme. dacă violenţa constă în punerea victimei în stare de incapacitate de a voi sau de a acţiona c. Infractiunea de tâlhărie (rapina) este considerată ca o infracţiune complexă. d.

potrivit legii. Pedeapsa este închisoarea până la 5 ani sau amenda. http://legislationline. 3. O altă infracţiune contra proprietăţii este aceea de tâlhărie (Raub) art.243). 2. conform legii italiene va exista un concurs de infracţiuni. făptuitorul sustrage un lucru care era asigurat în mod deosebit împotriva sustragerii. sau o mitralieră. 7. şi care se află într-un loc accesibil sau expus publicului. făptuitorul pentru comiterea furtului se introduce într-o clădire. într-un spaţiu afectat afacerilor sau serviciilor ori într-un alt loc închis.org/documents/section/criminal-codes . Se sancţionează cu închisoare de la 6 luni la 10 ani acela care comite un furt în cazul în care el sau alt participant: a. istorie sau pentru dezvoltarea tehnicii.242) este definit în legea penală germană55 ca fiind fapta aceluia care sustrage un lucru mobil al altuia cu scopul de a şi-l însuşi ilegal pentru sine sau pentru altul (Diebstahl). poartă asupra sa un instrument sau alt mijloc pentru a înfrânge sau preveni rezistenţa altei persoane prin constrângere sau ameninţarea cu constrângerea. II. în aceste cazuri. I. 2. 4. când sustrage un lucru de mare importanţă pentru ştiinţă. iar pentru comiterea acesteia pătrunde într-o locuinţă cu chei false sau folosind un alt mijloc de deschidere sau pătrunde pe ascuns într-o locuinţă. când sustrage dintr-o biserică sau din alt loc care serveşte la exercitarea unui cult religios sau este consacrat veneraţiei religioase. artă. moartea victimei. III.249. 5. cum ar fi vătămarea gravă corporală. trebuie autorizaţie. 6. Furtul (art. când sustrage o armă de foc pentru care. în sensul legii asupra controlului armelor de război. făptuitorul comite fapta ca profesionist. o armă automată sau semiautomată. Furtul se sancţionează mai grav (art. printrun dispozitiv de închidere sau prin alt mecanism de apărare. Săvârşeşte fapta ca membru al unei bande care s-a constituit pentru săvârşirea continuă de tâlhării sau furturi şi cu participarea unui alt membru al bandei. poartă o armă sau un alt instrument periculos. Comite această faptă acela care prin constrângerea unei persoane sau prin ameninţare cu un pericol actual pentru 55 German Criminal Code.Legea italiană nu prevede ipoteza unor urmări praeterintenţionate. când sustrage un lucru care ar fi fost folosit pentru ajutorarea altor persoane în cazul unui accident. cu închisoare de la 3 luni la 10 ani când : 1. b. folosindu-se de chei false sau de un alt instrument de deschidere sau pătrunde pe ascuns în locurile respective. Săvârşeste fapta de furt.

în timpul săvârşirii faptei îi provoacă o vătămare gravă corporală b. Dacă făptuitorul a provocat prin săvârşirea unei tâlhării în formă simplă (art. Tâlhăria este mai grav pedepsită. 3. Făptuitorul tâlhăriei a acţionat ca membru al unei bande constituite pentru săvârşirea de tâlhării sau furturi continue şi în cooperare cu un alt membru al bandei. poartă cu sine un instrument sau un mijloc pentru a înfrânge sau preveni opunerea unei alte persoane prin forţă sau prin ameninţarea cu forţă.viaţa sau integritatea corporală.56 56 Model Penal Law. Făptuitorul sau alt participant: a. O altă infracţiune cu caracter de tâlhărie este cea din art. subliniază faptul că ne aflăm în faţa unui furt comis fără violenţă. o expune unui pericol mortal. foloseşte pentru săvârşirea faptei o armă sau un alt instrument periculos. c. Folosirea constrângerii sau ameninţării cu un pericol actual pentru integritatea corporală sau viaţa altei persoane are loc pentru a păstra bunurile furate. aceasta exercitându-se ulterior furtului. b. pentru păstrarea bunului sustras. American Law Institute. 251. 249) sau în formă agravată (art. prin săvârşirea faptei o altă persoană este expusă pericolului unor grave prejudicii corporale. II. poartă cu sine o armă sau un alt instrument periculos. unei alte persoane: a. 138-162 . pp. 252 şi este denumită furt tâlhăresc.poartă cu sine o armă 3. pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani. când a avut ca urmare moartea victimei. Această reglementare. specifică legii penale germane. sustrage un lucru mobil al altuia cu scopul însuşirii pentru sine sau pentru altul. potrivit art. 2. pedeapsa este inchisoare pe viaţă sau închisoarea mai mare de 10 ani. Se sancţionează cu o pedeapsă nu mai redusă de 5 ani dacă făptuitorul sau un alt participant la tâlhărie: 1. 250) cel puţin din uşurinţă moartea unei alte persoane. Philadelphia. în cazurile prevăzute în alineatul 1 şi 2 . 1985. În cazurile mai puţin grave. În cazurile mai puţin grave prevăzute în alin. Pedeapsa este închisoarea nu mai mică de un an. Tâlhăria se pedepseşte mai grav (închisoarea nu mai mică de 3 ani) dacă: I. Codul penal modern american enumeră sub titlul „ Infracţiuni contra proprietăţii" toate incriminările care au ca obiect juridic relaţiile sociale privitoare la proprietate. 1 şi 2 pedeapsa este închisoarea de la un an la 10 ani.

Furtul şi infracţiunile corelative acestuia sunt încriminate în art. 223. bunurile imobile ale altei persoane sau orice drepturi asupra acestora cu scopul de a beneficia de ele el însuşi sau altul neîndreptăţit la aceasta. 0 altă modalitate de furt este cea prevăzută în art. navă cu motor sau alt vehicul cu motor. sau omite să corecteze falsele impresii ale victimei create de făptuitor mai înainte. chiar dacă nu va fi în beneficiul făptuitorului. c săvârşeşte ori ameninţă să comită.3. cu scopul de a-l deposeda de acestea. Codul penal american mai incriminează furtul prin amăgire (by deception) art.1. Potrivit art. asupra valorii bunului ori asupra intenţiei făptuitorului. aeroplan. Furtul constituie o crimă de gradul trei dacă valoarea implicată depăşeşte 500 de dolari sau dacă bunul furat este o armă de foc. Potrivit art. imediat. şi anume furtul prin violenţă (extorsion). conduita denumită furt constituie o infracţiune unică. motocicletă.1. provoacă serioase vătămări corporale altei persoane. 223. . adică prin crearea unor false impresii asupra legalităţii actului. 223. ori omite să dezvăluie existenţa unui impediment legal de a intra în posesia unui bun. 223. sau că va dezvălui un secret care va atrage asupra victimei dispreţul sau ridicolul sau îi va diminua creditul şi reputaţia comercială ori că va depune mărturie sau va procura informaţii ori va refuza să depună mărturie sau să procure informaţii referitoare la o pretenţie sau apărare legală. serioase vătămări corporale. În articolul 222. sau că îi va cauza orice alt rău. o crimă de prim sau de al doilea grad. imediat. b.4.2 săvârşeşte infracţiunea de furt acela care pune stăpânire în mod ilegal sau face ilegal acte de dispoziţie asupra lucrurilor mobile ale altuia. Comite această infracţiune acela care obţine un bun al altuia prin ameninţarea că îi va produce vătămări corporale sau că îl va acuza de săvârşirea unei infracţiuni. automobil. este reglementată infracţiunea de tâlhărie (robbery) Constituie tâlhărie fapta aceluia care. în cursul săvârşirii unui furt: a. 223. Constituie furt fapta de a transfera ilegal. ameninţă pe altul ori cu intenţie provoacă temerea că îi va produce victimei. indiferent de modul în care a fost comis şi de particularităţile fiecărei modalităţi.

în locuri asemănătoare. METODOLOGIA INVESTIGĂRII INFRACŢIUNILOR DE FURT Furtul ca formă tipică a infracţiunilor patrimoniale ce se comit prin sustragere. ştiinţa criminalisticii elaborează şi metodica corespunzătoare de investigaţie. totuşi ordona în câteva categorii mai cunoscute prin frecvenţa lor: furturile din locuinţe. furturile din şi de automobile. 3. natura bunurilor şi modul de operare. În funcţie de caracteristicile diferitelor categorii de furt.1. furturile din tren.CAPITOLUL III. de regulă. prezintă un accentuat pericol social în orice epocă istorică dată. vizând în general aceleaşi feluri de bunuri materiale. care se pot. precum şi altele. furturile de buzunare. După locul de săvârşire. Principalele aspecte ce trebuiesc clarificate prin investigarea furtului . furtul cunoaşte forme variate. prin metode şi mijloace similare. Furturile din aceeaşi categorie se comit.

Referat. se impune ca organele de cercetare penală. îşi au reşedinţa ori îşi desfăşoară activitatea în apropierea acestuia sau în zona limitrofă. Criminalistică. Editura Didactică şi Pedagogică. între care58: stabilirea locului şi a timpului unde s-a comis furtul. lămurirea acestei probleme prezintă un interes deosebit atât sub aspectul facilitării anchetei.) Locul comiterii infracţiunii este foarte important pentru anchetă. Furtul comis pe timpul nopţii. Bucureşti. ce împrejurări au înlesnit comiterea infracţiunii. pag. să desfăşoare activităţile specifice pentru administrarea probelor.”57 Furtul trebuie reclamat imediat de persoana vătămată. identificarea persoanei care a comis furtul şi a complicilor săi. 2 58 . 2012. Prin determinarea exactă a locului şi momentului furtului. 624 Cuza. respectiv în furt simplu sau în furt calificat (ex. cât şi al corectei încadrări juridice a faptei. frecvenţa cu care se săvârşesc şi prejudiciile cauzate. în detaliu. mijloacele şi metodele folosite la comiterea furtului. în momentul constatării lui. organele de urmărire penală trebuie să-şi îndrepte în primul rând atenţia asupra persoanelor ce domiciliază. Cercetarea infracţiunilor de furt şi tâlhărie. Academia de Poliţie Alexandru Ioan Camil Suciu. organele de urmărire penală au datoria să analizeze. deoarece la faţa locului poate fi găsit un bogat conţinut de urme. care servesc la identificarea autorului faptei. Cunoaşterea momentului săvârşirii infracţiunii este fundamental. se oferă totodată indicii preţioase pentru formarea cercului de bănuiţi şi verificarea alibiilor acestora. stabilirea bunurilor ce au fost furate. care le sunt caracteristicile şi valoarea. Bucureşti. De altfel anchetatorii vor putea 57 Daniela Doboş. ori de către alte persoane. pentru a se valorifica urmele infracţiunii. Primele activităţi de cercetare penală în cazul infracţiunilor de furt au ca scop verificarea unor multiple aspecte. 1972.„Având în vedere formele pe care le îmbracă infracţiunile de furt. Stabilirea exactă a locului şi a momentului săvârşirii furtului Pentru organele judiciare. În toate aceste cazuri. să înceapă cercetările cât mai curând. de către martorii oculari. întrucât în raport cu acesta se poate face corecta încadrare a faptei. varietatea modalităţilor de comitere. pe această bază. în timpul unei calamităţi. p. Alteori faptele pot fi sesizate din oficiu de către organele de urmărire penală. să stabilească problemele pe care trebuie să le lămurească cercetarea şi. fiecare cauză în parte. 1. În raport cu locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională.

editat de Şcoala militară de ofiţeri a Ministerului de Interne. Criminalistică. Mâine. în funcţie de contribuţia avută la săvârşirea infracţiunii. Ed. cantităţii şi valorii bunurilor sustrase. pp. 94-99 . 2004. 555 61 René Lechat. Editura Moderna. Metodică criminalistică. Identificarea persoanei care a comis furtul şi a complicilor săi Această activitate „este absolut necesară pentru conturarea formelor calificate ale furtului şi pentru stabilirea exactă a răspunderii penale ce revine fiecărui coautor ori complice.59 2. 1972. anchetatorii vor verifica natura relaţiilor care există între făptuitori şi victimă.identifica şi selecţiona mai uşor martorii care ar fi putut percepe actele infracţionale şi vor putea verifica sinceritatea persoanei vătămate privind bunurile sau valorile despre care pretinde că a fost deposedată. la tăinuirea bunurilor sau la favorizarea infractorului. pentru estimarea cuantumului prejudiciului cauzat şi a recuperării sale61. dacă la săvârşirea furtului au participat atât persoane minore cât şi majore. Ungureanu. de art. A. 1977. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. care le sunt caracteristicile şi valoarea O altă chestiune ce trebuie clarificată prin învestigarea furtului este identificarea cu exactitate a bunurilor mobile luate din posesia sau detenţia legitimă a unei persoane ori a unei unităţi din cele prev. Tratat de Criminalistică. Didactică şi Pedagogică. pag. Camil Suciu. pag. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. Editura Fundaţiei România de Emilian Stancu. vol. La technique de l'enquete criminelle. organele de urmărire penală au obligativatea de a iniţia darea în urmărire locală sau generală a bunurilor. 335 60 Bucureşti.”60 Cu această ocazie. împrejurări care agravează răspunderea penală a făptuitorilor. 2004. Bucureşti. 3. Editura Universul Juridic. tome I. Din momentul cunoaşterii bunurilor ce au fost sustrase. în varianta tip sau calificată de furt. Bucureşti. Bruxelles. Stabilirea bunurilor ce au fost furate. 1959. 145 Cod penal. Constantin Aioniţoaie. pp. 622-623. Curs de criminalistică. precum şi stabilirea calităţii. verificând mai întâi locurile 59 Lazăr Cârjan. De rezolvarea acestei probleme depinde atât încadrarea corectă a faptei. Bucureşti. Compediu de Criminalistică. III.

pag. etc. precum şi dacă este vorba de o faptă calificată sau nu. „fiind recunoscută specializarea unor infractori pentru furtul din buzunare. de o persoană mascată. Identificarea mijloacelor şi metodelor folosite la comiterea furtului Sub acest aspect interesează în concret acţiunile făptuitorilor. Modul de operare este relevant. Bucureşti. va avea consecinţe şi în ceea ce priveşte alcătuirea cercului de suspecţi. informaţiile deţinute (despre victime. 2004. traseele urmate. condiţiilor şi împrejurărilor care au determinat. autogări. Descoperirea mijloacelor şi metodelor folosite de către făptuitori. oboare. 555 . Totodată prin cunoaşterea cauzelor. despre sistemele de pază etc. despre locul de operare. târguri. prin aceasta se urmăreşte informarea potenţialelor victime despre măsurile de siguranţă pe care şi le poate lua pentru a nu fi deposedată de bunurile sale legitime. ţinând cont de gradul de periculozitate a faptei. talciocuri). organele de urmărire penală vor putea alege metodele şi mijloacele cele mai adecvate pentru combaterea furtului.”62 5. substanţe narcotice sau paralizante. prin escaladare. deoarece în situaţia în care fapta a fost comisă de către o persoană care avea asupra sa o armă. acolo unde se valorifică astfel de bunuri (pieţe. Editura Universul Juridic. 62 Emilian Stancu. deghizări. gări. efracţie sau folosirea fără drept a unei chei adevărate sau mincinoase ori din conducte petroliere.situate în apropierea zonei în care s-a comis fapta. Stabilirea cauzelor. premergătoare şi postinfracţionale. instrumentele folosite. favorizat sau înlesnit comiterea faptelor Această activitate are un rol preventiv. din locuinţe. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. calităţi. Tratat de Criminalistică. va avea loc calificarea furtului. 4. de regulă. deghizată sau travestită.). condiţiilor şi împrejurărilor care înlesnesc comiterea faptelor. folosindu-se de anumite pretexte.

”65 Constatarea infracţiunii flagrante 63 Lazăr Cârjan.. p. ascultarea martorilor. gratii la geamuri. vol. păstrarea în locuinţe sau unităţi comerciale a unor sume importante de bani. care obişnuiesc să umble cu poşetele deschise în zone suprapopulate. Editura Carpaţi. posibilitatea valorificării cu uşurinţă a bunurilor provenite din furturi sau tâlhării în talciocuri. Vasile Bercheşan. sau prin neasigurarea uşii locuinţei sau a bagajelor. cercetarea la faţa locului. Actele procedurale urgente care trebuiesc întreprinse de către organele de urmărire penală cu prilejul anchetării furturilor Imediat după ce organul judiciar a stabilit şi clarificat problemele ce au legătură cu natura infracţiunii şi condiţiile concrete în care a fost săvârşită. târguri etc. în vederea conturării infracţiunii. 64 3. prezentarea pentru recunoaştere a persoanelor şi obiectelor. consignaţii. 1994. cum ar fi: constatarea infracţiunii flagrante. efectuarea percheziţiei.Printre cele mai cunoscute împrejurări care favorizează săvârşirea acestor infracţiuni patrimoniale se numără: „insuficienta preocupare pentru folosirea sistemelor de pază şi alarmare. prin lăsarea în autoturisme. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. neasigurarea cu încuietori corespunzătoare. confruntarea. Craiova. dispunerea constatărilor tehnico-ştiinţifice sau a expertizelor. neglijenţă şi lipsă de răspundere din partea personalului de pază. la vedere a unor obiecte de valoare sau ademenitoare. case de amanet.”63 În literatura juridică s-a reţinut că din cauza neglijenţei unor persoane. valută sau bijuterii. pag 339 64 65 Ibidem Constantin Aioniţoaie. La reuşita anchetei în cazul furtului. pot concura „rezultatele diverselor activităţi de urmărire penală. identificării şi prinderii infractorilor şi a dovedirii vinovăţiei acestora. Compediu de Criminalistică. I. 2004. infractorii sunt „invitaţi” să săvârşească furtul. 14 . în special a femeilor. acesta va proceda la efectuarea unei sau mai multor activităţi de urmărire penală. fără a exista o reglementare legală strictă etc.2. Bucureşti. Tratat de metodică criminalistică. Editura Fundaţiei România de Mâine. etc.

mijloace de transport în comun. Este posibil. în toate situaţiile. cu care ar putea ataca organele de urmărire penală ori să-şi provoace vătămări. de faptul că duce la împiedicarea consumării activităţii ilicite iar. vor fi consemnate în procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante. atunci când situaţia o impune. să fie cercetat locul faptei. a cărui identitate o cunosc deja. Realizarea elementului surpriză constituie. cât şi asupra altor persoane predispuse la săvârşirea furturilor ori a altor genuri de infracţiuni. al comiterii şi al sancţionării. deoarece sarcina anchetatorilor este uşurată. organul de urmărire penală cel dintâi sesizat întocmeşte acte de constatare. când autorul este prins sau urmărit de către partea vătămată. însă. la cercetarea infracţiunilor de furt acesteia i se atribuie o semnificaţie deosebită în realizarea scopului procesului penal. în cazul infracţiunilor săvârşite în pieţe. organul judiciar va proceda la ascultarea de urgenţă a părţii vătămate şi a martorilor oculari. pe de o parte. După ce a fost reţinut şi identificat făptuitorul. asigură prevenirea unor evenimente negative. Furtul se consideră flagrant. pentru a nu le permite să se influenţeze reciproc. În cazul infracţiunilor flagrante de furt. prin descoperirea operativă a infracţiunilor comise se realizează tragerea la răspundere penală a făptuitorilor la un moment cât mai apropiat de cel al comiterii faptei. cercetarea la faţa locului este un act procedural auxiliar. izolarea şi percheziţionarea făptuitorilor. permit descoperirea unor probe şi mijloace materiale de probă utile cauzei şi. are repercusiuni atât asupra făptuitorilor. Totodată. Procedura de soluţionare a cauzei este relativ simplă la furturile flagrante. obligatorie chiar şi atunci când furtul este reclamat mai târziu. ca de exemplu. Cercetarea la faţa locului Dacă în general. De asemenea. atunci când autorul este reţinut pe loc şi identificat.Importanţa acestei activităţi este dată. exceptând de la regulă. substanţe etc. pe de altă parte. magazine. asupra infractorilor ar putea fi găsite arme. inclusiv a bagajelor şi mijlocului de transport folosit de aceştia. Apropierea celor două momente. aceştia nu vor mai trebui să descopere unde şi când a fost săvârşit actul infracţional şi nici nu vor mai trebui să caute în cercul de suspecţi pe făptuitor. . devenind astfel o activitate indispensabilă. condiţia asigurării succesului. în acelaşi timp. Toate activităţile interprinse de organul de cercetare penală. i se va lua o declaraţie şi făptuitorului. de martori oculari sau de persoane din public. după ce în prealabil a fost percheziţionat.

p. La locul săvârşirii furtului. pag 340. p.). locurile unde au fost depozitate bunurile sustrase sau locurile unde făptuitorii s-au adăpostit după săvârşirea infracţiunii în încercarea de a scăpa de urmărirea organelor judiciare. Editura Carpaţi. Editura Universul Juridic. Tratat de Criminalistică. urme care indică anumite deprinderi sau specializări ale infractorului. Craiova. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. Editura Universul Juridic. 2004. cuprinzând locul săvârşirii faptei (adică locul în care făptuitorul a finalizat ultimile detalii ale comiterii infracţiunii şi a aşteptat momentul prielnic pentru a acţiona). pp. 2004. urme biologice (pete de sânge. Bucureşti. „Prin cercetarea la faţa locului pot fi obţinute date importante referitoare la metodele şi mijloacele folosite în săvârşirea furtului.r. noţiunea de „ cercetare la faţa locului” are o sferă foarte largă de întindere. I. rumeguş.167 68 Lazăr Cârjan. urme specifice de apăsare. urme ale instrumentelor de spargere folosite. vol. Editura Fundaţiei România de Mâine. Acest loc poate fi cel în care au fost ascunse bunurile sustrase. Constantin Aioniţoaie. de frecare. în care se găseau bunurile şi valorile vizate prin săvârşirea infracţiunii şi pentru a părăsi locul săvârşirii infracţiunii). 68 În ceea ce priveşte mijloacele materiale de probă. 2004. de tăiere. 165-166. urme sub formă de resturi de obiecte (pilitură. la numărul de persoane şi timpul în care au operat. traseul parcurs de făptuitori. pe jos sau cu mijloace de transport la venirea sau la plecarea din câmpul infracţional. p. precum şi la bunurile furate. 2004.67 Cercetările vor începe de la locul unde s-au făcut primele constatări. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. căile de acces (adică locurile folosite de către făptuitori pentru pătrunderea în perimetrul de interes. urme olfactive care vor fi exploatate cu ajutorul câinelui de urmărire. microurme pe îmbrăcămintea şi corpul infractorului.. la drumul pe care l-au parcurs făptuitorii. Tratat de Criminalistică. pot fi găsite aproximativ toate varietăţile de urme şi mijloace materiale de probă care formează obiectul de studiu al tehnicii criminalistice. 66 Emilian Stancu. Gabriel Ion Olteanu. locul săvârşirii faptei sau un punct de control al mijloacelor de transport. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. fire de păr) care pot conduce la identificarea făptuitorilor. de lovire. 1994. Editura AIT Bucureşti. Bucureşti.l. Compediu de Criminalistică. Consideraţii cu privire la tactica efectuării cercetării la faţa locului. Tratat de metodică criminalistică. 556 67 Laboratories s. Vasile Bercheşan. acestea pot consta în obiecte şi/sau înscrisuri care constituie corpuri delicte.”66 În cazul furtului. etc. unde s-au găsit asupra făptuitorilor bunurile însuşite ori numai o parte din acestea.Rolul cercetării la faţa locului este acela de a descoperi cu prisosinţă urmele şi mijloacele de probă necesare identificării făptuitorilor şi a probării faptelor. 556 . Emilian Stancu. În categoria urmelor ce pot fi fixate şi ridicate de la faţa locului intră: urmele de mâini şi de picioare (urme papilare). peliculă de vopsea etc.

garduri şi numeroase alte asemenea locuri) fără a omite nimic din perimetrul câmpului infracţional. Editura AIT Laboratories s.l. Dacă este să ne gândim. produsele. etc. p. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. 69 Gabriel Ion Olteanu. revelarea. pentru a putea fi aflată identitatea sa. scări.”69 Cercetarea urmelor de deget va fi făcută de tehnicienii sau experţii criminalişti. Tratat de Criminalistică. de cele mai multe ori.”71 Totodată. Însă. vom realiza că ancheta – odată găsite şi prelucrate aceste fire de păr – va avea la dispoziţie suficiente elemente pentru lămurirea problemelor specifice. Bucureşti. anchetatorii vor trebui să caute cu multă meticulozitate şi atenţie în toate locurile şi zonele pretabile a fi găsite urme sau mijloace materiale de probă (ferestre. cioburi de sticlă. Datorită unui sistem computerizat adecvat. peliculă de vopsea. 556 . aceştia îşi iau măsuri de prevedere. mărfurile. oglinzi. etc. întrerupătoare. uşi. p. abandonate sau pierdute. dacă acestea au fost rupte sau scoase de pe mâini.r. 2004. ele putând fi descoperite şi pe îmbrăcămintea sau corpul infractorului. robinete. este destul de facilă. printre cele mai preferate fiind urmele papilare. descoperirea.În ambele cazuri. ar fi şi descoperirea de urme de sânge pe cioburile geamurilor sau a vitrinelor sparte. comportamentul infractorilor este dominat. O altă categorie specială de urme găsite la locul faptei o constituie urmele biologice.”70 De mare ajutor. urmele specifice spargerilor se găsesc sub formă de microurme. prelucrarea şi identificarea persoanelor pe baza urmelor papilare. deoarece este posibil ca printre acestea să se afle şi obiecte personale ale făptuitorilor. după caz. pentru elucidarea furturilor. 167 70 71 Ibidem Emilian Stancu. Nu trebuie neglijate nici urmele „care se prezintă sub formă de resturi de obiecte ori de diverse materii (rumeguş. vehicule. 2004. obiectele găsite la locul faptei trebuie să fie analizate cu atenţie. garaje. terase. pereţi. poteci. la firele de păr. clanţe. cea mai mare importanţă se acordă urmelor ce pot conduce direct la identificarea făptuitorilor. Faţă de împrejurarea că majoritatea făptuitorilor cunosc aspectul că este necesar un simplu contact a mâinilor cu diferite obiecte.) Deseori. chiar şi numai. ştiut fiind că asemenea urme pot fi găsite chiar şi în cazul în care făptuitorii au folosit mănuşi. ziduri. “În practica organelor judiciare. Editura Universul Juridic. în timpul desfăşurării activităţii ilicite. resturi de metal sub formă de pilitură. poduri. vizavi „de celelalte posibilităţi de a lăsa alte categorii de urme la faţa locului. de ignoranţă. pe lacăte sau uşi metalice. pentru efectuarea unor activităţi la care sunt considerate incomode. Consideraţii cu privire la tactica efectuării cercetării la faţa locului. magazii. şpan.. cum ar fi cea a purtării de mănuşi.

deoarece produsele sau resturi ale acestora cad din cauza trepidaţiilor. Chiar dacă acestea nu prezintă suficiente detalii pentru identificarea făptuitorilor sunt utile pentru determinarea apartenenţei de gen. în pădure) se efectuează cercetări pentru identificarea bunurilor. cu ocazia cercetării la faţa locului. p. Iaşi. iar atunci când sunt întrunite condiţiiie prevăzute de lege ( art.. cereale. sau urmele mijloacelor de transport. ori pentru stabilirea traseului parcurs de făptuitori. fotografiate. Editura Junimea. chiar dacă au fost vândute altor persoane. acestea vor fi reţinute pentru cercetări. Atunci când se constată urme de adâncime. descrise. Ioan Iacobuţă.”72 Dacă făptuitorii au fost descoperiţi pe traseu cu bunurile sustrase. vor fi cercetate urmele care pot contribui la identificarea autorilor. mijloacele de transport pot fi indisponibilizate în vederea confiscării. Urmele constatate la locul faptei vor fi descrise amănunţit în procesul de cercetare la faţa locului şi fotografiate. în câmp. inventarierea şi descrierea lor. 118 şi următoarele Cod penal). La locul unde s-au găsit bunurile sustrase (locuinţa făptuitorilor. vor fi ridicate pentru cercetări în laborator. „În practica organelor de urmărire penală se descriu asemenea urme în caz de sustragere de furaje. Vor fi cercetate. 72 Aurel Ciopraga. bunurile vor fi restituite persoanelor prejudiciate. vitezei ori defecţiunilor de la caroseria mijlocului de transport în care sunt transportate. după descrierea acestora în procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi fotografiere. acestea vor fi inventariate. 372 . O atenţie deosebită va fi acordată urmelor de picioare şi urmelor mijloacelor de transport. de dimensiuni reduse. materiale de construcţie etc. Criminalistică. anchetatorii vor trebui să recolteze atât urmele care probează prezenţa făptuitorului la locul săvârşirii infracţiunii cât şi urmele care probează legătura între persoana făptuitorului şi activitatea ilicită. Pe întregul itinerariu presupus a fi parcurs de făptuitori vor fi căutate obiecte sau resturi de obiecte sustrase de la locul săvârşirii furtului. pentru stabilirea numărului de persoane participante la săvârşirea faptei. vor fi ridicate mulaje de gips. apoi ridicate pentru a fi restituite persoanelor prejudiciate. Din considerente psiho-pedagogice. descrise în procesul-verbal de constatare şi fotografiate. Dacă bunurile sustrase se află în mijloace de transport.În ipoteza sosirii rapide la faţa locului a organului judiciar. pe jos sau cu mijloacele de transport. Obiectele purtătoare de urme. apoi se dispune ridicarea lor în vederea restituirii persoanelor prejudiciate. ridicate cu ajutorul mulajelor de gips urmele de picioare. Pe traseul cuprins între locul unde s-a comis fapta şi locuinţa persoanelor bănuite de săvârşirea acesteia ori ascunzătoarea în care au fost găsite bunurile sustrase. se recomandă şi folosirea câinilor de urmărire care prin miros depistează urmele olfactive ale făptuitorilor. 2001.

cleşte.de exemplu..l. Editura Carpaţi.168 74 1994. Laboratories s. praful de pe pervazul acesteia este intact. intrarea făptuitorilor şi nici scoaterea bunurilor despre care se afirmă că au fost sustrase. 2004. încă din momentul efectuării cercetării locului faptei. 187 . potrivit afirmaţiilor. Consideraţii cu privire la tactica efectuării cercetării la faţa locului. Vasile Bercheşan. având în vedere natura. 1. care în mod normal ar trebui să existe după tabloul oferit de câmpul infracţional . Editura AIT Constantin Aioniţoaie. iar solul trebuia să păstreze desenul antiderapant al anvelopelor. pe lacăt nu se găsesc particule metalice provenite din pilire sau tăiere. Atunci când se constată asemenea „împrejurări negative". Tratat de Metodică Criminalistică. în realitate. etc. se vor efectua percheziţii.Dacă există dovezi sau indicii că asemenea bunuri s-ar afla în incinta unor instituţii. începând cu cercetarea la faţa locului. Craiova. societăţi comerciale sau locuinţe ale cetăţenilor. Din interpretarea urmelor descoperite în câmpul infracţional. la faţa locului se descoperă urme ce nu pot fi justificate în raport cu natura activităţilor orificiile create prin spargerea uşilor ori dimensiunile geamurilor nu permit nici deşi se încearcă să se acrediteze ideea că infractorul a pătruns pe fereastră şi tot pe lacătul care.”73 Acestea pot fi sintetizate astfel74: la faţa locului nu se constată urme. să elaboreze primele versiuni referitoare la natura faptei şi la posibilii săi autori. ar putea fi doar o înscenare. patent. pag. Ascultarea persoanei vătămate 73 Gabriel Ion Olteanu. unelte cu care s-a practicat spărtura în zid. cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în Codul de procedură penală. organele de urmărire penală trebuie să caute instrumentele cu care s-au putut „crea" urmele. menite să „demonstreze” furtul sesizat.r. pânză de bomfaier. trebuie acordată o atenţie cuvenită împrejurărilor negative ce pot arunca o cu totul altă lumină asupra stării de fapt ce. p. „Anchetând furtul. împreună cu obiectele furate. vol. dar în jurul uşii şi bunurile despre care se susţine că au fost furate nu puteau fi depozitate în locul indicat. lipsa urmelor mijloacelor de transport atunci când bunurile reclamate ca furate nu puteau fi transportate în alt mod. forma şi mărimea lor ş. asigura încăperea este găsit tăiat.a. organul de urmărire penală va putea să tragă primele concluzii privind modul de operare. condiţiile existente nu permiteau săvârşirea faptei în împrejurările date. acolo a părăsit locul faptei. desfăşurate de infractori.

Bucureşti. precum şi în momentul ori după comiterea infracţiunii. cu prilejul ascultării persoanei vătămate. Mâine. În cazul făptuitorilor necunoscuţi.”77 75 76 Emilian Stancu. ori le-a cumpărat ei însuşi. 2004.Când se reclamă furtul unor bunuri sau valori. persoanele care aveau cunoştinţă de existenţa bunurilor şi eventual. Ordinea în care vor fi audiaţi martorii depinde de împrejurările pe care le cunosc şi de relaţiile în care se află cu victima şi învinuitul sau inculpatul. existenţa unor litigii anterioare (neplata unei datorii. Editura Fundaţiei România de Emilian Stancu. 558 . natura şi valoarea bunurilor sustrase. trebuie să se stabilească cu exactitate modul în care aceasta şi-a petrecut timpul înaintea săvârşirii faptei. Editura Universul Juridic. Totodată. II. etc. Dacă făptuitorii sunt cunoscuţi. 2004.75 Ascultarea martorilor „Practica judiciară demonstrează că identificarea şi audierea martorilor oculari chiar cu ocazia cercetării locului faptei sunt activităţi deosebit de importante pentru investigarea furtului. Tratat de Criminalistică. pag 341 77 Bucureşti. vol. locul şi timpul când s-au săvârşit faptele. p. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. persoana vătămată trebuie să furnizeze cât mai multe date necesare identificării făptuitorilor. colegi de muncă. vor fi cerute cât mai multe date utile identificării (numărul acestora. modul în care se prezenta locul faptei înaintea săvârşirii infracţiunii. la alte persoane. posibilitatea de acces la bunurile respective. deoarece depoziţiile lor nu au suferit alterări ca urmare a trecerii timpului sau a unor influenţe de natură subiectivă. în timp ce alţii au văzut bunurile sustrase de infractor. vârsta aproximată. rude. vor fi stabilite relaţiile dintre aceştia şi partea vătămată: soţi. Ascultarea martorilor implică culegerea a cât mai multor date privitoare la persoana acestora şi la relaţiile în care se află cu persoana vătămată şi cu făptuitorii. Bucureşti. 1995. pe care l-au surprins asupra faptului. detalii privind îmbrăcămintea. martorii pot furniza informaţii utile pentru identificarea făptuitorilor. Editura Actami. Compediu de Criminalistică. De asemenea de la partea vătămată pot fi obţinute date concrete privind bunurile furate.”76 La cercetarea furtului. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. p. litigii privind dreptul de proprietate) etc. 304 Lazăr Cârjan. Criminalistică. „Audierea martorilor poate fi diferenţiată în funcţie de faptul că unii dintre aceştia au perceput direct o serie de acte sau episoade infracţionale săvârşite de autor.

domiciliară a făptuitorului sau a persoanelor la care a ascuns bunurile. martorii sunt întrebaţi cu privire la caracteristicile bunurilor şi la signalmentele persoanelor la care au văzut. datorită succeselor înregistrate în descoperirea locului unde se află ascunse bunurile sustrase. Compediu de Criminalistică. dacă mai era împreună cu alte persoane. iar într-o a doua ipoteză. întrebările adresate martorilor de către organele de cercetare penală. ce să caute şi cum să caute. obiectele şi înscrisurile importante pentru anchetă.”79 Această activitate trebuie să se desfăşoare după un plan. pentru ca apoi pe baza datelor obţinute să încadreze fapta fie la furt fie la tâlhărie. în mod deosebit. se va proceda la prezentarea pentru recunoaştere a persoanelor pe care martorii le-au văzut la locul faptei. cantitatea şi caracteristicile bunurilor furate. imediat la percheziţionarea corporală. timpul şi modul de operare. să dispară. inclusiv a locului unde a fost prins. 78 79 Ibidem Lazăr Cârjan. Atunci când se pregăteşte percheziţia nu trebuie să se piardă din vedere nici un detaliu: cunoaşterea făptuitorului în toate componentele laturilor sale psiho-comportamentale. atitudinea părţii vătămate în momentul comiterii faptei. ori de la care au cumpărat obiectele sustrase. La infracţiunile flagrante. în vederea identificării lor. eventual. dar. 2004. trebuie să se determine scopul percheziţiei. a instrumentelor folosite la săvârşirea faptei ori a altor obiecte a căror deţinere este interzisă de lege. anchetatorul va trebui să ştie unde să caute.Astfel. pag 342 . privesc într-o primă conjuctură aspecte precum numărul şi semnalmentele făptuitorilor. Efectuarea de percheziţii Percheziţia este o metodă tactică. dacă aceasta s-a opus în mod real sau a simulat. cât şi descoperirea unor urme şi mijloace de probă. care să cuprindă obiective judicios formulate. obţinerea datelor referitoare la amplasarea imobilului. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. stabilirea locurilor pe unde percheziţionatul ar putea.78 În cazul furtului săvârşit de persoane necunoscute. „Cu ocazia percheziţiilor se au în vedere atât recuperarea prejudiciului cauzat. se impune ca organele de urmărire penală să procedeze. Bucureşti. Editura Fundaţiei România de Mâine. Un interes major al anchetatorilor este acela de a audia martorii cu privire la poziţia victimei în momentul faptei. frecvent folosită în cercetarea infracţiunilor de furt. vecinii. Premergător momentului efectuării percheziţiei. dacă a strigat după ajutor.

În literatura juridică s-a reţinut că uneori este necesar ca organelor de cercetare penală să facă separat de percheziţii. care garantează dreptul la apărare. cercetările vor începe cu audierea martorilor şi apoi se va proceda la ascultarea învinuitului sau inculpatului.80 Cu ocazia percheziţiei trebuie căutate bunurile sustrase. etc. p. fragmente sau resturi ale acestora. Alte măsuri care se adoptă în cursul urmăririi penale în vederea administrării de probe Ascultarea învinuiţilor sau a inculpaţilor Ascultarea învinuitului sau inculpatului se va face cu respectarea dispoziţiilor legale. se vor efectua fotografii judiciare operative. 1998. Momentul tactic al ascultării învinuitului sau inculpatului va fi ales în funcţie de stadiul în care se află cercetările şi de natura probelor în posesia cărora se află organul judiciar. prietenilor. vecinilor sau al altor persoane. Criminalistica. care sunt în apropierea locuinţei suspectului. locul de muncă al acestuia sau locul persoanelor care au participat la săvârşirea faptei. ambalaje. induse în eroare de făptuitori cu privire la provenienţa bunurilor. adecvate naturii furtului şi mijloacelor folosite la săvârşirea faptei. volumul şi cantitatea de bunuri sustrase.81 3. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. Metodele tactice folosite la căutarea bunurilor vor fi alese în funcţie de locul cercetat (într-un loc deschis sau închis). 558 . Când nu există dovezi suficiente şi convingătoare pentru dovedirea vinovăţiei. şi cu aplicarea metodelor de tactică criminalistică. În caz de nereuşită vor fi efectuate percheziţii şi la domiciliile rudelor. 80 81 Ion Mircea. p. Tratat de Criminalistică. Bucureşti.3. în pieţe. la vânzătorii de haine sau alte obiecte. în târguri sau talciocuri. iar pentru ascunzători şi obiectele găsite. 327 Emilian Stancu. etichete căzute sau desprinse intenţionat de pe obiectele furate şi mijloacele folosite la comiterea furtului. investigaţii la magazinele de consignaţie. Editura Universul Juridic. Constatările făcute vor fi consemnate în procesul-verbal. Editura Lumina Lex. locul unde se efectuează percheziţia poate fi locuinţa făptuitorilor. 2004.La restul infracţiunilor de furt. Bucureşti.

demonstrării faptului că învinuitul sau inculpatul se afla. având o mare utilitate în verificarea posibilităţilor sau imposibilităţilor producerii faptelor într-un anumit mod. Împrejurări controversate de la locul săvârşirii unor infracţiuni de furt. 375 Lazăr Cârjan. Compediu de Criminalistică. Bucureşti. în obţinerea de noi probe şi la delimitarea furtului de simulările de furt. „la provenienţa bunurilor sau valorilor descoperite cu prilejul percheziţiilor. pentru acoperirea lipsurilor în gestiune. inclusiv cele ale victimei furtului. ca şi asupra modului în care îşi justifică felul de viaţă superior posibilităţilor financiare. „o atenţie deosebită se va acorda verificării alibiurilor. va fi mai întâi ascultat învinuitul sau inculpatul şi apoi martorii. procedeele aplicate în săvârşirea faptei. în probarea declaraţiilor martorilor sau ale persoanei vătămate. Deoarece. Iaşi. în principal a posibilităţilor de percepţie. în locul unde s-a reclamat comiterea furtului sau în locul unde a afirmat el că se afla. Ioan Iacobuţă. dacă există suficiente probe pentru dovedirea vinovăţiei. învinuiţii sau inculpaţii nu recunosc săvârşirea faptei. nr.”82 Ulterior. la data respectivă. Editura Junimea. a geamurilor. în Studia Universitatis Mâine. de escaladare ori de transport al obiectelor furate.”83 Reconstituirea Reconstituirea este o activitate procedurală frecvent întâlnită. la modul în care au ştiut să se folosească de bunurile şi valorile furate. 2004. pag. felul instrumentelor utilizate şi îndemânarea persoanelor în folosirea lor. Criminalistică. 82 83 Aurel Ciopraga. Organul judiciar îi va interoga pe învinuiţi sau inculpaţi cu privire la maniera de concepere şi pregătire a infracţiunii. a încuietorilor şi a pereţilor. ale anumitor episoade. legătura cu persoanele care i-au ajutat sau care le-au furnizat informaţii despre obiectele sustrase şi despre posibilităţile de pătrundere în acele locuri.2/1987. de cele mai multe ori. a uşilor. anchetatorii vor trebui să-i descoase. pp. cât şi faptul dacă nu este o simulare.”84 Prin prezenţa martorilor oculari la recunoaştere se urmăreşte verificarea. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. 342 84 Babeş-Bolyai.În schimb. 2001. a urmelor de picioare. Editura Fundaţiei România de Ion Mircea. sau a întregii fapte. Series Iurisprudentia. se determină atât modul săvâtrşirii infracţiunii. 79-80 . „Prin descoperirea şi cercetarea urmelor de spargere. să stăruie în întrebări referitoare la locul unde se afla acesta când a fost săvârşită fapta. p.

” 85 În cazul furturilor comise prin efracţie. de găurire. căi de acces. prin folosirea cheilor originale. se poate apela si la aplicarea tehnicilor de vârf din domeniul diferitelor ştiinţe ( fizică. fire textile. de rocă sau diamant. Acelaşi genuri de constatări tehnico-ştiinţifice şi expertize se vor dispune şi în cazul furturilor săvârşite prin demontarea. vor face. fragmente de sticlă. biologie etc) de către ştiinţa criminalisticii. „În literatura de specialitate s-a evidenţiat faptul că. în afara activităţilor despre care am făcut vorbire până acum. particule de metal sau de lemn. oricât de bine dotat ar fi un laborator criminalistic. 85 Daniela Doboş. ceea ce este un fapt de notorietate. schiţele. de rupere. obiectul constatărilor tehnico-ştiinţifice sau a expertizelor: dactiloscopice. Dispunerea de expertize judiciare Pentru administrarea probatoriului. 11-12 . biologice. precum şi microurmele descoperite. fragmente de geam. Bucureşti. oricât de variate şi moderne tehnici de analiză ar utiliza. biologice. descoperite pe uşi. mai ales. ficnete. biocriminalistice. chimie. uşi ori prin forţarea uşilor şi a încuietorilor. fizico-chimice. dulapuri. tăierea. Cercetarea infracţiunilor de furt şi tâlhărie. aportul cuceririi ştiinţei este sensibil diminuat dacă cel care instrumentează cauza nu caută şi nu descoperă toate urmele infracţiunii. urme ale instrumentelor folosite. de tăiere. var etc. nu formulează sau formulează incomplet întrebările la care trebuie să răspundă specialiştii. a urmelor de încălţăminte. traseologice. folosit la tăiere. nu analizează exact urmele susceptibile de a fi valorificate ştiinţific şi. spargerea geamurilor de la ferestre. pilitură de fier. case de bani. Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza. 2012. Referat. La dispoziţia specialiştilor vor fi puse urmele descoperite. ori de modul cum sunt executate fotografiile judiciare operative. rumeguş. duşumea. vitrine. după caz. pp.Valoarea probatorie a reconstituirii în cazurile privind infracţiunile de furt depinde şi de modul în care rezultatele ei sunt consemnate în procesul-verbal. praf. papilare. nu are cunoştinţe generale referitoare la examinările ce se fac în laboratoarele criminalistice. rugină. seifuri.

Majoritatea furturilor din locuinţă nu se comit în mod întâmplător. folosesc obiecte din dotarea alpiniştilor şi coboară până la geamul deschis. cu precădere. furtul de locuinţe se săvârşeşte în cele mai diverse şi sursprinzătoare forme. amintim furtul cu „pontoarca”. furtul de şi din autoturisme şi alte forme de furt. etc. 1974. ci sustrăgând obiectele prin aruncarea pe fereastră deschisă a unei mici sfere de plumb. Bucureşti. În practica judiciară sunt cunoscute cazurile în care infractorii urcă pe acoperişul blocului. În esenţă. Alteori. p. aşa cum au fost enunţate anterior. chiar dacă unele se practică de zeci sau sute de ani. Editura Didactică şi Pedagogică. ci autorul infracţiunii procedează la o pregătire prealabilă a furtului. Furtul din locuinţe Furtul din locuinţe se comite de către una sau mai multe persoane. Criminalistică. prin folosirea de chei potrivite ori forţând încuietorile cu ajutorul unor instrumente ce nu produc zgomote. furturile se comit fără pătrunderea infractorului în locuinţă. Paris. instrument cu care se deschid broaştele de tip yalle. furtul din buzunare. Editura Police Rewe. în sensul cunoaşterii locului în care intenţionează să opereze. Manuel de police technique. existând astfel mai multe categorii de furturi 86: furtul din locuinţe. de locul şi modul în care se operează. iar altele sunt de dată foarte recentă. 1972. clasificarea problemelor principale ce definesc cadrul general al urmăririi penale. 649 . organul judiciar este chemat să se raporteze la particularităţile şi la împrejurările concrete în care a fost săvârşit fiecare furt în parte. Dintre modurile de operare mai noi. şi scoaterea prin fereastră a obiectelor agăţate.87 Prin urmare. prin care pătrund în interior. având fixate trei undiţe de ştiucă. Particularităţi ale investigării unor categorii de furturi din proprietatea personală a cetăţenilor Pentru soluţionarea cauzelor având ca obiect furtul.3. a 86 87 M. a numărului de persoane care locuiesc efectiv în locuinţă şi a programului lor de activitate. Le Clere. sau cel cu „buldozerul”. 83 Camil Suciu. scoaterea uşilor din balamale. iar uneori prin spargerea geamurilor. p. un instrument asemănător unui cric cu care sunt forţate canaturile uşilor. particularităţile cercetării furtului sunt determinate.4.

potrivit meseriei sau profesiei exercitate. cu piatra. patron de firmă. îl constituie plăcuţelor de pe uşi. tot în scopul stabilirii dacă există persoane în casă. care prezintă un interes deosebit. Cercetarea furtului în urma sesizării din partea părţii vătămate sau a vecinilor începe cu cercetarea la faţa locului. profitându-se de o anumită naivitate a celor vizaţi. Dacă nu răspunde nimeni la uşă. De obicei. În cazul infractorilor experimentaţi. gunoieri. care indică profesia „medic.”89 Un indiciu foarte important. care primesc în locuinţă persoane aparent inofensive. sau pur şi simplu.”88 Timpul de noapte este preferat când locuinţa se află într-un loc mai izolat. Făptuitorii „îşi îndreaptă aici atenţia spre apartamentele locuite de un număr mic de persoane. de la copii. stomatolog. a obiectelor aparţinând făptuitorilor. la munte sau la mare. Din locuinţele aflate în imobile mari.obiceiurilor casei. cu mai multe apartamente. autorii furtului obţin informaţii despre situaţia materială a eventualelor victime. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. etc. când locatarii sunt la lucru. Bucureşti. diverşi îngrijitori). a amprentelor digitale. 2004. uşor de stabilit pe baza listelor de plată a întreţinerii afişate la intrarea în blocuri. precum şi după posibilităţile materiale ale locatarilor. prin folosirea soneriei. este acela de a verifica dacă este cineva în locuinţă. Cele mai numeroase cazuri de furt din locuinţe se înregistrează în timpul verii. 560 89 Ibidem . bazat pe descoperirea urmelor instrumentelor de spargere. ori prin „vânzarea de poturi” de la obişnuiţii lumii interlope. iar în momentul în care aceasta este pe cale să se reîntoarcă la locuinţă să-i anunţe prin telefon pe cei care operează furtul. aceştia pătrund în apartament prin folosirea cheilor potrivite sau a instrumentelor de spargere. trimise special să studeze terenul. Totodată s-au semnalat cazuri când.). departe de zonele populate ale localităţilor. se obişnuieşte să fie pus un complice să supravegheze în de aproape victima. când cetăţenii oraşului sunt plecaţi în concediu. 88 Emilian Stancu. în ceea ce priveşte stabilirea ocupaţiei potenţialelor victime. „de la diverse persoane care intră în contact cu cei vizaţi (personal de serviciu al blocurilor. etc. pierdute sau abandonate la locul faptei. avocat. ori la rudele care locuiesc la sate. Principala preocupare a hoţilor fiind aceea de a nu fi observaţi sau surprinşi în momentul comiterii faptei. Modul cel mai comun de operare a hoţilor din apartamente. când infractorii au recurs la spargerea unui geam de la locuinţă. Editura Universul Juridic. p. Tratat de Criminalistică. furturile se comit de obicei ziua.

Bucureşti. acesta presupunând. Lechat. bolnavă sau din provincie. Tratat de Criminalistică. de o vârstă înaintată. pp. sacoşe şi serviete. 2001.”91 Cercetarea acestor fapte continuă cu identificarea autorilor şi. pe cât posibil. 649 R. unii hoţi se perfecţionează în furturi de buzunare exterioare sau interioare. 1972. o anumită „specializare” a infractorilor. câinele de urmărire. Bucureşti. 2004. Editura Lumina Lex.”92 Acest gen de furt. pp. mai ales. Editura Universul Juridic. iar alţii în grup. audierea martorilor. pe când alţii în furturi de poşete. Pe parcursul timpului. 561 93 94 . Golunski. Furtul din buzunare „Furtul din buzunare reprezintă una dintre formele de furt întâlnite curent în practica judiciară. 466-467 Ion Mircea. prezentarea pentru recunoaştere a persoanelor sau bunurilor. magazine comerciale. împrejurarea că aceştia lucrează în echipă.94 90 91 92 S. bunurile furate şi obiectele ce nu-i aparţin şi descoperite la locul infracţiunii. în locuri aglomerate: mijloace de transport. 649-698 Bucureşti. recuperarea bunurilor sustrase. etc. mizând pe faptul că în asemenea locuri sunt posibilităţi mai reduse de control asupra banilor sau valorilor aflate asupra persoanelor. fiind. Ediţia a II-a. uneori. Victimele sunt urmărite până în momentul cel mai oportun operării în buzunarul în care presupune să se află portofelul ori obiectul de valoare. p. gări. 1961. Procedeele aplicate de infractori sunt foarte diversificate. în general. modul de operare a hoţilor din buzunare este următorul: făptuitorul îşi îndreaptă atenţia către persoanele care par a avea asupra lor mai mulţi bani sau valori. Criminalistica. Editura Modena.90 „Pentru început se stabilesc căile de acces în locuinţă. drumul parcurs de infractor în interorul încăperilor. 329-330 Emilian Stancu. Criminalistică. Cercetarea furtului din buzunare presupune cunoaşterea metodelor folosite de făptuitor şi.93 În general. Editura Didactică şi Pedagogică. metodele şi instrumentele folosite. p. Bucureşti.A. Bruxelles. preocupată. operaţiile desfăşurate.Locul faptei trebuie cercetat imediat după primirea sesizării. pp. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. dar cu unele rezerve. dacă au fost sau nu mai mulţi infractori. Criminalistica. La cercetare se recomandă să participe şi victima. preferabil fiind ca victima să fie obosită. se comite. 1959. stadioane. Camil Suciu. Editura Ştiinţifică. La technique de l'enquête criminelle. de regulă. săli de spectacole. după regulile evidenţiate anterior. de mare ajutor. Unii acţionează pe cont propriu. care poate să dea explicaţii în legătură cu modificările intervenite în locuinţă.

În cazul furturilor din buzunare săvârşite în mijloacele de transport în comun. un complice continuă să preseze victima. care se va îndepărta cu bunul furat. în încercarea de a-şi face loc de trecere. 126-127 . tramvaiul. traseele ori tipurile acestora. Astfel este absolut necesar să participe la furt cel puţin trei persoane. care trece pe lângă cel de-al doilea complice şi îi strecoară. Tratat de Criminalistică. Apoi.„Pentru sustragerea portofelului. 1911. Mâna cu care se operează este acoperită cu o haină. sau le ţin pe umăr de unde pot fi uşor smulse. Infractorii înconjoară victima. sălile de concerte. 562 96 R. autobuzul. infractorul îl predă unui complice. cu care apucă şi ridică foarte uşor obiectul. După sustragerea bunului. hoţii de buzunare îşi împart zonele de activitate după străzi. Vols et Homicides. uneori chiar cu un ziar pentru a camufla mişcarea degetelor şi ulterior. neobservat. Cercetarea furturilor de buzunare începe odată cu prinderea infractorului în flagrant delict sau la sesizarea victimei. Editura Felix Alcan. autorul rămănând în apropiere şi insistând să fie percheziţionat. pardesiu îndoit. Bucureşti. dar pot fi incluse şi una sau două femei. fie la tăierea părţii de jos a buzunarului cu o lamă bine ascuţită. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. acest tip de furt se înscrie printre cele mai frecvente infracţiuni flagrante. s-a reţinut în literatura juridică de specialitate96 că există un mod de operare aparte atunci când acţionează mai multe persoane. 2004. încăperile. Modul de operare este acelaşi. 95 Emilian Stancu. De asemenea vor fi cercetate locul în care a fost prins infractorul şi împrejurimile sale. organul de anchetă trebuie să-l percheziţioneze pe infractor. care au sarcina de a distrage atenţia victimei. deoarece cel din urmă este mai uşor de înfăptuit. Manuel de police scientifique (Technique ) I. troleibuz. Asemănător furtului din buzunare. stilou). p. graţie lipsei de precauţie a femeilor care se deplasează cu poşetele deschise. infractorii versaţi procedează fie la introducerea degetului arătător şi a celui mijlociu în buzunarul victimei. pp. timp în care unul se întoarce şi ia obiectul reperat (portmoneu. pentru a facilita îndepărtarea autorului. Editura Universul Juridic. În momentul surprinderii sale în flagrant. pentru a ascunde obiectul furat. pentru a recupera bunurile şi obiectele furate şi pentru a descoperi alte obiecte furate sau arme de foc. în buzunarul hainei. în special bărbaţi. cu câteva mici deosebiri. autobuz sau tren. este şi furtul de sacoşe sau de genţi. portofelul alunecând în mâna făptuitorului. obiectul furat. Reiss. pentru a identifica obiectele abandonate de făptuitorii care au observat că sunt supravegheaţi.A. etc. Paris. apoi coboară toţi la prima staţie de tramvai.”95 Atunci când lucrează în echipă. mijloace de transport.

163 98 Bucureşti. Deoarece majoritatea infractorilor care practică un astfel de furt 97 Ion Mircea. Furtul din autoturisme Furtul de şi din autoturisme. Realitatea de astăzi. apoi. şurubelniţe sau sârme de oţel pe care le introduc printre geam şi garnitura de cauciuc. 563 . Editura Universul Juridic. ne demonstrează. pentru început în general. Uşile autoturismului pot fi deschise prin practicarea mai multor metode strategice: prin spargerea geamurilor. că spiritul inventiv al infractorilor care săvârşesc furturi din buzunare. Tratat de Criminalistică. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. este fără margini. cu număr de înmatriculare fals.98 În ceea ce priveşte pornirea forţată a autoturismului. etc. pentru a se săvârşi o infracţiune sau pentru a se îndepărta de la locul faptei. p. însă problemele majore care se pun de această dată privesc pătrunderea în autoturism şi pornirea acestuia. despre faptul că victima se apropie de zona de parching. ascultarea şi reţinerea învinuitului sau inculpatului. în funcţie de tipul de autoturism. Series Iurisprudentia. efectuarea percheziţiilor corporale. în Studia Universitatis BabeşEmilian Stancu. cercetările continuă cu ascultarea persoanei vătămate. prin deschiderea uşilor cu chei potrivite. a cărei pondere este relativ proporţională cu creşterea numărului de autovehicule. 2004. pentru descoperirea urmelor. utilizarea de lame. acesta va fi studiat. sau prin forţarea încuietorilor. în special în parcările aglomerate. unii infractori preferă să acţioneze în timpul nopţii iar alţii pe timp de zi. pentru a fi vândute ca piese de schimb.După constatarea faptei. cu seria motorului schimbată. prezentarea pentru recunoaştere. modurile lor de acţionare devansând acţiunea justiţiei. clanţele acestora. pentru a se circula cu ele. Cluj. aripile şi capota. persoanele folosesc maşinile sustrase pentru a se distra. va fi examinată fiecare piesă. p. sunt infracţiuni destul de des întâlnite în practica cercetării criminalistice. La aceasta se adaugă şi complicitatea unor paznici.97 Ca şi la celelalte categorii de furturi. 1966. prinzând butonul de deblocare a uşii. contactul poate fi realizat prin punerea în legătură directă a firelor de contact. Bolyai. porţiune cu porţiune. Autovehiculele sunt sustrase şi descompletate. portierele. Pentru cercetarea furtului unui autovehicul abandonat. Momentul furtului este dinainte stabilit. Furtul de autoturisme. apoi le abandonează.. unde cei care operează sunt avertizaţi de complici. Metode de urmărire a autovehiculelor dispărute de la locul faptei. uneori. modul de operare este extrem de sofisticat. fără a neglija osiile sau interiorul său.

562 . 99 Ibidem. creşterea spectaculoasă a furturilor de autoturisme. evită să fure maşinile de lux şi se axează mai mult pe maşini precum Dacia sau Olcit. În prezent. altul falsifică numărul de înmatriculare sau seria de caroserie. respectiv criminalitatea organizată. sau care să permită stabilirea modului de operare. cât mai multe persoane aderă la astfel de fapte. organele de urmărire penală vor efectua investigaţii la atelierele de reparaţii. altul o transportă şi alţii o valorifică. Pericolul social al faptelor comise de infractori nu rezidă în faptul că aceştia şi-au adus o contribuţie mai mare sau mai mică pe lanţul infracţional. altul fabrică documentele false. pe care le fură tot pentru piese de schimb sau pentru săvârşirea altor infracţiuni. a indiciilor care să conducă la făptuitor. roţile de rezervă. trusele de scule şi orice alt obiect de valoare lăsat în interior. ajungând să se organizeze în bande.99 Cercetarea furtului de şi din autoturisme se poate finaliza cu succes. îmbrăcămintea. de regulă acţionează cu scopul de a fura maşinile de lux pentru a le revinde în alte zone sau pentru piese de schimb. dar în realitate este vorba de o criminalitate de tip organizat. numai în condiţiile în care organele de anchetă examinează atent şi cu promptitudine autoturismul. ci în faptul că aceşti infractori şi-au creat o suprastructură bine definită. care nu posed astfel de aparaturi. cele mai căutate bunuri care fac obiectul furtului sunt radio-casetofoanele. Dacă fiecare verigă a acestui lanţ infracţional ar fi tratată singular ar crea falsa impresie că fiecare infractor este un mic chilipirgiu. în vederea descoperirii urmelor. Referitor la furtul din autoturisme. să se dezvolte. care a căutat să-şi rotunjească veniturile. în locurile în care se comercializează piese şi aparatură de ocazie şi se vor solicita constatări tehnice sau expertize criminalistice şi tehnice. Se poate spune că nimic nu este mai periculos pentru societate ca această formă. p. Cei care deţin astfel de instrumente moderne. Infractorii mai mici.sunt şcoliţi şi deţin o gamă foarte largă de instrumente moderne. astfel: unul fură maşina. sistemele de pornire sau de alarmare obişnuite sunt anihilate destul de uşor. iar pentru acest lucru societatea în ansamblul ei trebuie conştientizată. În toate cazurile se vor efectua percheziţii domiciliare. a făcut ca fenomenul să cunoască răspândire şi pe plan internaţional. Organigrama reţelei de infractori arată că fiecare membru al unei astfel de bande se ocupă de o activitate infracţională în care el este specializat.

bijuterii. mai ales în localităţile sau staţiunile turistice mari. sesizând calitatea.ca de exemplu. Editura Universul Juridic. 564 . Alte forme de furt. rolul de a descifra şi explica acest fenomen revine. din gări. ce poate fi comis într-un mod simplu. pe aparatul de radio.100 Furtul de la persoanele adormite sau în stare de ebrietate. de exemplu: Furtul de bagaje şi de obiecte de îmbrăcăminte. De pildă. p. în restaurante. De pildă. Bucureşti. 2004. încercând să coboare la prima staţie. procedeu utilizat şi la alte forme de furt. le-a furat. vizând deseori paltoane şi haine de blană. specializat în furturile din locuinţă. Tratat de Criminalistică. mărimea şi greutatea geamantanelor. în parcuri. un individ. Ministerului Public şi în ultimă fază instanţelor judecătoreşti. între ei a început o dispută. special ca să nu fie furat şi se trezesc având o cărămidă sub cap. de unde sunt luate radiocasetofoane. care sunt întâlnite în mijloacele de transport în comun. precum şi furtul din ştranduri sau de pe plajă. mai sunt menţionate şi alte forme de furt. de provenienţă străină. potrivit unei bogate şi variate practici în materie. săvârşite în perioadele de aglomeraţie şi câteodată cu complicitatea personalului de servire. Furturi din hoteluri. şi care deţin o pondere însemnată în categoria faptelor penale de acest gen. a părăsit localitatea în care a operat cu două geamantane încărcate cu bunuri de valoare.Având în vedere că dinamica vieţii sociale actuale nu prea îi dă cetăţeanului răgazul necesar de a înţelege şi a explica implicaţiile sociale ale criminalităţii organizate. aeroporturi etc. Un alt individ. s-a urcat în tren după el şi profitând de momentul în care purtătorul geamantanelor s-a dus la toaletă. trenuri. pe lângă alte componente ale statutului de drept. Furtul săvârşit de la garderobele sălilor de spectacol. clarificată de organele depoliţie. În practică se întâlnesc situaţii dintre cele mai diverse. bani. 100 Emilian Stancu. profitându-se de neatenţia victimei. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. cum ar fi. se întâlnesc cazuri de persoane care se culcă cu capul pe servietă. substituirea bunului cu un obiect asemănător. Fiind observat de„păgubaş” pe peron. poliţiei. inclusiv geamantanele. Pe lângă formele de furt amintite mai sus. în literatura de specialitate. de „furt între hoţi”. după cum se poate recurge la procedee mai „specializate”. unele chiar hilare.

Curs de criminalistică. persoana care a sesizat prima oară lipsa lor şi situaţia întregii gestiuni căreia îi aparţineau bunurile. respectiv o încercare de ascundere a unor lipsuri în gestiune. dacă locul de unde se presupune că a fost săvârşit furtul corespunde cu locul unde bunurile sustrase se aflau ultima dată. o disimulare. 2004. Se poate considera că există înscenare la furt.102 În procesul cercetării acestor fapte se pot organiza pe lângă percheziţii. fără un mijloc de transport potrivit sau atunci când la locul faptei nu s-au găsit urme. ce categoric trebuiau să existe. persoanele care le-au avut în pază sau în gestiune. şi să verifice dacă a avut vreodată abateri. în cazul furtului unei cantităţi exagerate de bunuri. Metodica cercetării furtului din avutul public Învestigarea furtului în dauna avutului public presupune în linii mari aceleaşi probleme ce trebuie lămurite de către organul de anchetă ca în cazul furtului din proprietatea personală a cetăţenilor. Editura Universul Juridic. Totodată. În acest sens. despre modul său de viaţă.3. 565 . Tratat de Criminalistică. dacă da. condiţiile de păstrare. Consideraţii privind unele moduri specifice de operare 101 102 Constantin Aioniţoaie. de vehiculare a bunurilor sustrase. rezultate dintr-o delapidare ori neglijenţă în serviciu”101 şi cea a stabilirii situaţiei reale a patrimoniului. necesare pentru stabilirea cuantumului exact al prejudiciului. în ce volum şi calitatea avută. reconstituiri pentru verificarea audibilităţii. Partea I. Vol III. organul de cercetare penală trebuie.5. pp. vizibilităţii şi a posibilităţii de pătrundere în incinta unităţii păgubite prin locurile menţionate. săvârşit într-un timp foarte scurt. în general. În ceea ce priveşte stabilirea situaţiei reale a patrimoniului şi a bunurilor. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. primele măsuri iniţiate operativ de către anchetatori pot consta în inventarierea bunurilor din gestiune. să strângă date despre activitatea desfăşurată de gestionar. însă comparativ cu acesta trebuie să se mai soluţioneze două probleme cea a„ stabilirii faptului dacă furtul reprezintă o înscenare. trebuie verificat dacă aceste bunuri au existat în realitate. Metodica criminalistică. 139-140 Emilian Stancu. şi a bunurilor. p. Bucureşti. sigilarea documentelor de evidenţă pentru a efectua revizii contabile.

sau cazurile în care casierii sunt urmăriţi atunci când. La technique de l'enquête criminelle. se duc să predea banii la bancă. Existenţa acestor elemente de specificitate a determinat ca. starea în care se găseşte vagonul. se impune a fi verificate documentele de evidenţă. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. spargerea pereţilor vagoanelor. 145 şi urm. p. condicile de aplicare a plumbilor. Lechat. Aspectele ce trebuiesc lămurite prin anchetarea acestui tip de furt sunt: locul unde se afla vagonul. De regulă aceste infracţiuni sunt săvârşite de grupuri de persoane. este furtul din trenuri de marfă. este la ordinea zilei. Metodica criminalistică. De altfel. registrele de la birourile de mişcare. gestionarii sau casierii unor unităţi comerciale. alte persoane ce transportă diverse bunuri. pp. condicile de expediere a trenurilor. 1959. Bucureşti. valori. 565 105 R. 685-687 . respectiv prin violarea plumbilor. O altă categorie de furturi ce prezintă multe aspecte distincte faţă de furtul în paguba proprietăţii cetăţeanului. Vol III. Editura Modena. ca un agent poştal.103 Literatura de specialitate juridică104 evidenţiază care sunt modurile de operare cele mai utilizate de hoţi. traseul parcurs de vagon. foile de încărcare de la magaziile SNCFR.105 103 104 Constantin Aioniţoaie. Curs de criminalistică. unde victimele pot fi: poştaşii. etc. Bruxelles. De exemplu. sunt cele de bagaje sau de genţi. acesta putându-se situa în oricare din staţiile ori pe traseul de sute de kilometri parcurs de tren. Editura Universul Juridic. din vagoanele descoperite.Cele mai întâlnite cazuri de furturi în dauna proprietăţii publice. Problema cea mai mare care se pune în cazul cercetării furtului din trenurile de marfă. deoarece locul în care s-a descoperit furtul nu coincide de multe ori cu locul în care s-a comis. 2004. Tratat de Criminalistică. mulţi având calitatea de ferovieri şi fiind mână în mână cu aceştia. p. dar mai ales bani. cine şi cum a observat violarea. să fie atacat în momentul în care distribuie pensiile. este cea a efectuării cercetării la faţa locului. metodologia cercetării furtului săvârşit în transportul feroviar de mărfuri să fie tratată distinct. după închiderea magazinului. a trenurilor din componenţa cărora a făcut parte şi a personalului care l-a deservit. Partea I. în unele lucrări de specialitate. Emilian Stancu. furtul din containere.

CAPITOLUL IV. 2004. Bucureşti. ELEMENTE METODICE PRIVIND CERCETAREA CRIMINALISTICĂ A INFRACŢIUNILOR DE TÂLHĂRIE „ Unde dreptatea lipseşte. 106 Emilian Stancu. Editura Universul Juridic. motiv pentru care în continuare mă voi referi doar la deosebirile care există între cele două infracţiuni.1. Tratat de Criminalistică. în esenţă. p. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. stabilirea condiţiilor care au favorizat săvârşirea infracţiunii. determinarea concretă a bunurilor mobile. identificarea mijloacelor şi metodelor folosite în săvârşirea infracţiunii. „presupune elucidarea unor aspecte de natură să servească la conturarea elementelor constitutive ale acestei infracţiuni. 4. identificarea făptuitorului şi a participanţilor la săvârşirea acesteia. acolo tâlhăria împărăţeşte” Metodele tactice criminalistice folosite pentru cercetarea infracţiunii de tâlhărie sunt asemănătoare cu cele ale cercetării furtului.”106 Principalele probleme care se urmăresc a fi soluţionate sunt. 554 . Direcţiile metodologice pe care trebuie să le urmărească investigarea criminalistică a infracţiunii de tâlhărie Învestigarea criminalistică a infracţiunii de tâlhărie. din punct de vedere tactic criminalistic. aceleaşi ca şi la furt: stabilirea exactă a locului şi momentul săvârşirii faptei. identificarea persoanei vătămate.

Determinarea concretă a bunurilor mobile sustrase Este important să se stabilească cu exactitate ce bunuri mobile au fost sustrase cu ocazia tâlhăriei. imobilizată. unde furtul trebuie să fi fost săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe. atunci încadrarea dată faptei va fi cea de tâlhărie calificată. modul de operare a făptuitorului. lovită. are loc o agravare a faptei. deoarece dacă se constată că a fost săvârşită pe durata nopţii. are relevanţă la infracţiunea de tâlhărie deoarece în anumite împrejurări cum ar fi cel al folosirii armelor şi substanţelor narcotice. Identificarea făptuitorului şi a participanţilor la săvârşirea tâlhăriei . se impune a se face unele precizări în plus faţă de cele evidenţiate la furt. perimetrul sau perimetrele unde aceasta a fost ameninţată. deposedată de bunuri şi itinerariul pe care a fost transportată. la tâlhărie. fapt ce trebuie dovedit. în cursul desfăşurării activităţilor de căutare a urmelor şi mijloacelor materiale de probă vor fi cercetate şi locurile în care a fost atacată persoana vătămată. Dacă se stabileşte că locul săvârşirii tâlhăriei este într-un mijloc de transport ori într-o locuinţă sau dependinţă ale acesteia. făptuitorul va fi tras la răspundere mai sever. Momentul săvârşirii faptei importă. întrucât dacă valoarea acestora depăşeşte suma de 500. prin mascare. traseul pe care aceasta l-a urmat când a încercat să fugă pentru a-şi asigura scăparea.Stabilirea exactă a locului şi momentului săvârşirii faptei Sub aspectul stabilirii precise a locului tâlhăriei. Totodată. fapta fiind calificată. prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau în neputinţă de a se apăra. locul unde aceasta a fost abandonată. sau în timpul unei calamităţi. motiv pentru care şi pedeapsa aplicată va fi mult mai mare decât la tâlhăria în forma tipică.000 lei atunci se reţine că tâlhăria a produs consecinţe deosebit de grave. Identificarea mijloacelor şi metodelor folosite în săvârşirea infracţiunii Lămurirea acestei chestiuni serveşte la încadrarea juridică a faptei în categoria furtului simplu ori calificat sau în categoria tâlhăriei. ce trebuie avută în vedere la individualizarea pedepsei. Astfel. deghizare sau travestire.

p.Clarificarea acestei chestiuni este necesară pentru „stabilirea exactă a răspunderii penale ce revine fiecărui coautor ori complice. ambii inculpaţi sunt coautori ai infracţiunii de tâlhărie comisă. atunci când făptuitorul pe lângă bunurile sustrase i-a luat şi actele de identitate. pag. Tribunalul Suprem. Tribunalul Suprem a precizat că "dacă unul dintre inculpaţi a ameninţat victima. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită.. Cu privire la această problemă. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. 107 Emilian Stancu. 2580/1978.”107 În cazul în care mai multe persoane şi-au dat contribuţia la comiterea tâlhăriei. Bucureşti. 2004. Compediu de Criminalistică. în care victima se află în stare de inconştienţă din cauza violenţelor la care a fost supusă sau chiar a murit în urma leziunilor provocate de autor. publicată în Revista Română de Drept. chiar dacă nu au contribuit decât la acţiunea de furt. Stabilirea condiţiilor care au favorizat săvârşirea tâlhăriei „Cunoaşterea acestor cauze şi împrejurări oferă organelor de urmărire penală realizarea actului preventiv prin alegerea celor mai eficiente metode de combatere a unor astfel de infracţiuni. la tăinuirea bunurilor sau la favorizarea infractorului. motiv pentru care nu mai insist încă odată în enumerarea lor. decizia nr. nr. 555 108 2/1974.211 Cod Penal. periculozitatea faptei creşte şi vinovaţii sunt mai aspru sancţionaţi de lege. iar alţii numai la realizarea actelor de violenţă.108 Atunci când tâlhăria a fost comisă de două sau mai multe persoane împreună. pag. Secţia penală. 2004. ei sunt subiecţi activi ai infracţiunii.”109 Condiţiile care favorizează comiterea tâlhăriilor coincid cu cele semnalate la furt. amândoi au cooperat nemijlocit la comiterea infracţiunii prevăzută de art. Identificarea persoanei vătămate Sarcina anchetatorilor este mai grea în cazul tâlhăriei. Editura Fundaţiei România de Bucureşti. Lazăr Cârjan. prin acţiuni care se completează reciproc. 168 109 Mâine. deşi fiecare inculpat a desfăşurat acte materiale distincte de ale celuilalt. 339 . Tratat de Criminalistică. în funcţie de aportul adus de fiecare la săvârşirea tâlhăriei. iar celălalt a deposedat-o de bunul sau. Editura Universul Juridic.

p.r. liftul sau scara blocurilor.. a ascultării persoanei vătămate şi a audierii martorilor. va fi examinată persoana vătămată. atât sub aspectul stării de sănătate. amintim: „deposedarea victimelor în holul. anchetatorii vor pune mai mare accent pe descoperirea şi prelevarea urmelor biologice (fire de păr sau de sânge). 169 . etc. Cercetarea la faţa locului Cu ocazia cercetării la faţa locului. precum şi traseul pe care victima l-a urmat când a încercat să fugă pentru a-şi asigura scăparea. 2004.4. atunci când aceasta este găsită la faţa locului. prezintă câteva trăsături specifice şi în ceea ce priveşte unele activităţi privind cercetarea. Distinct de locurile examinate la infracţiunea de furt.2. Consideraţii cu privire la tactica efectuării cercetării la faţa locului. Dintre cele mai cunoscute moduri de operare a tâlharilor. pătrunderea în locuinţe şi agresarea persoanelor despre care au obţinut informaţii că deţin sume de bani ori valori. când între victimă şi agresor are loc o luptă. tâlhăria. Principalele acţiuni ce sunt desfăşurate în cadrul cercetării infracţiunilor de tâlhărie În comparaţiune cu furtul. Editura AIT Laboratories s. elementele de noutate apar în cazul cercetării la faţa locului. urmărirea şi deposedarea persoanelor care depun sau ridică sume de bani ori care au încheiat diferite 110 Gabriel Ion Olteanu. în ce măsură aceasta s-a stabilizat după şocul suferit cât şi sub aspectul descoperirii şi examinării leziunilor de pe corpul său. se va trece la cercetarea locului faptei. care pot râmâne pe corpul victimei sau pe îmbrăcămintea acesteia. Prin cercetarea sistematică a locului faptei se pot stabili date privind mijloacele şi metodele folosite de către făptuitori în comiterea tâlhăriei.l. identificarea. a urmelor de pe obiectele de vestimentaţie. În dovedirea tâlhăriei. care este o infracţiune complexă. la infracţiunile de tâlhărie. uneori după o prealabilă urmărire. în cazul tâlhăriei va mai fi cercetat şi locul în care s-au exercitat violenţe sau ameninţări asupra persoanei vătămate. a celor de pe obiectele pe care persoana vătămată le-a avut asupra sa şi cu care făptuitorii au avut contact. apar particularităţi legate de căutarea şi examinarea de urme create ca urmare a agresiunii sau a demersurilor făptuitorilor pentru punerea victimei în stare de inconştienţă ori în imposibilitate de a se putea apăra.”110 După aceea. „Înainte de toate.

din cauza stării de şoc ori faptului că şi-a pierdut cunoştinţa încă din primul moment al agresiunii. se vor cere persoanei vătămate precizări în legătură cu eventualele leziuni provocate făptuitorului. 338 112 113 Bucureşti. Cu prilejul acestei activităţi. Audierea martorilor 111 Lazăr Cârjan. pe lângă datele ce vizează bunurile sustrase. Dacă persoana vătămată a suferit leziuni grave şi este internată într-o instituţie medicosanitară. Bucureşti. din cauza căreia se ajunge uneori la exagerări privind numărul. în urma violenţelor la care a fost supusă. De asemenea trebuie avut în vedere că există posibilitatea ca victima să nu-şi aducă aminte nimic din ce s-a întâmplat. p. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită.). Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. Editura Junimea. este important ca ascultarea să se facă imediat.tranzacţii. cât şi în momentul ori după comiterea infracţiunii. Mâine. etc.”113 În acest context declaraţiile acesteia vor fi privite cu unele rezerve. 557 . p. 374 Emilian Stancu.112 Cu ocazia ascultării victimei unei tâlhării „este imperios necesar să se ţină seama de starea accentuată de tulburare psihică. Compediu de Criminalistică. Criminalistică. În asemenea situaţii. se vor menţiona şi date privitoare la instrumentul folosit (cuţit. par. persoanei vătămate i se vor adresa întrebări referitoare la numărul făptuitorilor şi modul de operare al acestuia. Editura Fundaţiei România de Aurel Ciopraga. militari etc. Ioan Iacobuţă. etc. pistol. Editura Universul Juridic. spray-uri paralizante. 2004. Totodată. Iaşi. Tratat de Criminalistică. p. atacarea persoanelor aflate sub influenţa alcoolului ori în stare de ebrietate. pădurari. Dacă se reclamă săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie care implică folosirea violenţei. partea vătămată va fi interogată şi cu privire la modul în care aceasta şi-a petrecut timpul atât înaintea săvârşirii faptei. mai ales dacă există şi pericolul morţii victimei.).”111 Ascultarea persoanei vătămate La anchetarea infracţiunii de tâlhărie. atacarea şi jefuirea persoanelor care poartă asupra lor arme şi muniţii (paznici. 2001. înfăţişarea sau constituţia fizică a agresorilor. deoarece aceste urme pot ajuta la identificarea autorului sau autorilor infracţiunii. 2004. va fi audiată în prezenţa medicului.

dacă mai era împreună cu alte persoane. găsite la locul faptei ori abandonate sau ascunse în diverse locuri (armă de foc. dacă a strigat după ajutor. În cazul prezentării pentru recunoaştere a persoanelor. 4. după voce şi vorbire sau după mers. martorii care au surprins momentul comiterii actului infracţional. Alte activităţi de urmărire penală efectuate în anchetarea tâlhăriei Prezentarea pentru recunoaştere Prezentarea pentru recunoaştere de persoane şi obiecte se face atât în vederea identificării făptuitorului de către martorii oculari sau de către persoana vătămată. În cazul prezentării pentru recunoaştere a obiectelor. obiectul prezentării îl constituie. De asemenea. sunt ascultaţi referitor la atitudinea victimei din momentul agresiunii. învinuiţilor sau inculpaţilor). după fotografii. În această situaţie.3. poate fi obiect al prezentării şi victima. . cât şi a identificării bunurilor şi valorilor ce au făcut obiectul tâlhăriei. Reconstituirea poate fi efectuată pentru verificarea veridicităţii probelor administrate (declaraţiile martorilor. Procedeul tactic al prezentării pentru recunoaştere poate servi şi la identificarea altor participanţi la săvârşirea faptei. Recunoaşterea persoanei poate fi făcută după înfăţişare. subiecţii recunoaşterii pot fi martorii sau persoanele vătămate. infractorul a cărui identitate nu e cunoscută sau e îndoielnică. pot fi prezentate pentru recunoaştere bunurile care au fost sustrase prin comiterea tâlhăriei. reconstituirea are drept scop verificarea posibilităţilor de săvârşire a unei acţiuni în anumite condiţii concrete. corp contondent). dacă aceasta s-a opus în mod real sau a simulat.În ipoteza unei tâlhării. iar în mod excepţional. în majoritatea situaţiilor. Reconstituirea În ceea ce-i priveşte pe învinuiţi sau inculpaţi. a versiunilor elaborate. se prezintă pentru recunoaştere obiectele care se presupun că aparţin făptuitorului şi au constituit mijloace de săvârşire a infracţiunii. li se vor solicita date şi cu privire la semnalmentele făptuitorilor şi a persoanei vătămate. precum şi pentru obţinerea de probe noi.

data producerii leziunilor. dacă în baza probelor existente se poate concluziona că în cauză este vorba de automutilare în vederea simulării tâlhăriei. are menirea de a stabili urmările infracţiunii. 13 . foarte multe împrejurări vor fi reproduse pentru a verifica posibilităţile de a vedea şi de auzi ale martorilor. Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza. 2012. expertiza medico-legală se impune de la sine. între declaraţiile martorilor şi învinuiţilor. Constatarea medico-legală trebuie să răspundă la următoarele întrebări114: dacă victima prezintă sau nu leziuni corporale. Referat. sănătăţii sau vieţii victimei.De asemenea. mecanismul lor de formare şi natura obiectului sau instrumentului cu care au fost create. Cercetarea infracţiunilor de furt şi tâlhărie. ea servind la încadrarea corectă a faptei şi desigur. natura leziunilor constatate. mai ales. însă practica judiciară demonstrează că asemenea contraziceri pot exista şi între declaraţiile martorilor. De regulă. respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare ori dacă loviturile aplicate au pus sau nu în pericol viaţa persoanei. consecinţele leziunilor provocate asupra integrităţii corporale. data instalării morţii şi mecanismul de producere. pag. Dispunerea de expertize juridice În cazul tâlhăriei care a avut ca urmare vătămarea integrităţii corporale ori moartea victimei. între declaraţiile învinuiţilor sau inculpaţilor implicaţi în aceeaşi cauză ori între declaraţiile martorilor şi ale părţilor. Expertiza medico-legală. la dozarea sancţiunii penale aplicate. dispusă asupra victimei tâlhăriei. Bucureşti. cunoscut fiind că provocarea de vătămări corporale grave ori moartea victimei constituie agravante ale infracţiunii de tâlhărie. Confruntarea Această activitate se efectuează numai atunci când există contraziceri care se referă la probleme esenţiale şi numai când aceste contraziceri nu ar putea fi înlăturate altfel. raportul de cauzalitate între leziunile existente pe corpul victimeişi rezultatul produs. contrazicerile apar. 114 Daniela Doboş. cu înrâurire directă asupra încadrării juridice a faptei.

organul judiciar. precum şi prinderea lor. află posibilităţile de pătrundere în imobil sau în perimetrul locului faptei. Deosebit de importantă şi. Vol. de pildă.115 Pentru realizarea acestor sarcini. Editura Carpaţi. cât şi la identificarea infractorului. cantitatea. Cu această ocazie. prin descoperirea şi cercetarea urmelor de spargere a geamurilor. calitatea şi destinaţia lor. 115 Constantin Aioniţoaie. etc.4. stabilirea circumstanţelor ce au înlesnit comiterea infracţiunii. 79-80 . folosindu-se de urmele descoperite şi de declaraţiile victimelor şi ale martorilor. Ion Mircea. să arate natura. dispune expertize. pentru acoperirea lipsurilor în gestiune. organul judiciar cercetează locul faptei. în Revista Studia Craiova. a urmelor de picioare. I. cantitatea. pp.116 Persoanele ascultate chiar cu ocazia cercetării locului faptei sau în cursul urmăririi vor fi rugate să precizeze dacă au perceput nemijlocit şi în ce condiţii săvârşirea infracţiunii. stabileşte natura. După delimitarea locului faptei şi a poziţiei corpului victimei. delimitează locul din care au fost sustrase bunurile materiale. nr. Specificul investigării tâlhăriei în paguba proprietăţii publice Scopul cercetării tâlhăriei în dauna avutului public constă în precizarea bunurilor materiale şi delimitarea locului din care au fost sustrase. mijloacelor utilizate. încuietorilor şi a pereţilor. deoarece acestea sunt purtătoare de urme ce pot ajuta atât la determinarea numărului persoanelor participante. precum şi căile de ieşire a infractorului. p. este cercetarea la faţa locului. 1994. efectuează reconstituiri şi percheziţii.2/1987. care persoane le-a avut în pază sau gestiune. de escaladare ori de transport al obiectelor furate se determină atât modul săvârşirii infracţiunii. de obicei. Tratat practic de metodică criminalistică. Aşa. Împrejurări controversate de la locul săvârşirii unor infracţiuni de furt. ascultă persoanele care au cunoştinţe în legătură cu infracţiunea.4. se cercetează întreaga suprafaţă cu căile de acces şi de ieşire. condiţiile de păstrare. locul în care erau depozitate. prima în ordinea efectuării. Vasile Bercheşan. calitatea şi eventual caracteristicile bunurilor sustrase. uşilor. cât şi faptul dacă nu este o simulare. Series Iurisprudentia. determinarea metodelor şi mijloacelor folosite de infractori. 167 116 Universitatis Babeş-Bolyai. felul instrumentelor utilizate şi îndemânarea persoanelor în mânuirea lor. identificarea făptuitorului şi a complicilor săi. când şi de către cine a fost sesizată lipsa lor.

LOTO. 1993. 117 Emilian Stancu.117 Percheziţiile au drept scop descoperirea bunurilor sustrase. când există date temeinice că ar ascunde unele dintre obiectele furate. al rudelor şi prietenilor acestora. taximetrişti. casieri. Editura Proarcadia. de cine a fost ajutat la săvârşirea infracţiunii. Criminalistica. dactiloscopice. atacarea autoturismelor care transportă valori monetare. funcţionari de la unităţile CEC. există anumite moduri specifice de operare a făptuitorului: de exemplu atacarea persoanelor care mânuiesc valori monetare (factori poştali.Învinuitul sau inculpatul poate preciza locul unde s-a aflat în timpul săvârşirii infracţiunii şi cine anume cunoaşte asemenea situaţie. ce a făcut cu bunurile sustrase. precum şi recuperarea bunurilor respective. 231-232 . Consideraţii privind unele moduri specifice de operare La tâlhăria în paguva avutului public. a instrumentelor utilizate. cu singura diferenţă că în cazul tâlhăriei. în vederea identificării persoanelor. unde se află ele. patroni. expertize medico-legale. autorul foloseşte violenţa pentru a putea deposeda partea vătămată de acele bunuri. tâlhăriile din trenurile de marfă. Dacă recunoaşte învinuirea. Vol II. i se solicită să arate mobilul şi scopul comportării sale antisociale. Ele se fac la domiciliul persoanelor bănuite. dovedirea pe această cale că persoanele în cauză au comis infracţiunea. pp. în funcţie de natura bunurilor sustrase şi a urmelor descoperite se dispun reconstituiri. Bucureşti. traseologice. PECO etc.). în scopul determinării gradului de deteriorare a unor bunuri materiale sustrase. pentru examinarea victimelor tâlhăriei. biologice ori tehnice. Modul de operare privind sustragerea bunurilor este identic în toate cazurile evidenţiate ca şi la furtul în dauna avutului public. De asemenea.

care în noaptea de 19/20. a comis un act material de furt calificat. 208 alin. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat. marca Panasonic. prin care reclama faptul că în noaptea de 19/20. a pătruns prin efracţie în autoturismul aparţinând părţii vătămate S.2011. în autoturismul marca Dacia cu nr.02.P. de unde a sustras un radiocasetofon auto.M ce se afla parcat în loc public.A..I. persoane necunoscute au pătruns prin forţarea sistemului de închidere. Organele judiciare au fost sesizate despre comiterea furtului prin plângerea penală formulată de partea vătămată S.I. Cercetarea practică a unei infracţiuni de furt calificat Prezentarea faptei pentru care a fost trimis în judecată învinuitul Fapta învinuitului C. g şi i C. 209 alin. de art. Nefiind o infracţiune flagrantă. Cercetarea la faţa locului . prev.PRACTICĂ JUDICIARĂ 1..M. prima activitate pe care au efectuat-o organele de cercetare penală a fost cea de cercetare la faţa locului.2011. 1 C. sustrăgând bunuri din autoturismul părţii vătămate S.R. Relatarea situaţiei de fapt În noaptea de 19/20. şi art. 1 lit.02.2011.R.P.I. de înmatriculare SV-06-WTC şi din interior au sustras radio-casetofonul marca Panasonic.M.A.02. e. învinuitul C.

din cadrul Poliţiei comunei Lespezi. pe care se află în construcţie o casă din cărămidă. Aceştia au observat că în interiorul maşinii. examinând interiorul autoturismului au remarcat că în faţa scaunului din dreapta faţă pe podea sub torpedou se afla un telefon mobil marca Samsung de culoare închisă uzat care avea display-ul crăpat iar ecranul de protecţie din sticlă lipsea. A observat lipsa radiocasetofonului auto marca Panasonic care era montat în bordul maşinii sale pe un suport iar capacul de protecţie din material plastic de sub volan era forţat şi crăpat în partea stângă. I. Procedând la examinarea autoturismului.D. iar în faţa porţii se afla parcat autoturismul marca Dacia 1310 de culoare gri orientat cu faţa către Drumul Naţional 28. radiocasetofonul auto marca Panasonic reclamat ca furat de învinuit era smuls din locaşul de la bordul maşinii unde era fixat iar o parte din firele de alimentare erau lăsate în jos.M.J. le-a spus anchetatorilor că în seara zilei de 19. unde în prezenţa proprietarului autoturismului S.02. sesizândându-se că erau smulse din mufele de alimentare cu curent. Ş.2011. a parcat-o ca de obicei în faţa casei sale.P. Partea vătămată S.00 după ce s-a trezit a ieşit afară pentru a face cărări întrucât noaptea ninsese şi pentru a da zăpada de pe maşină deoarece urma apoi să plece cu soţia sa la nişte rude.I. portiera era descuiată şi nu în poziţia închisă cum o lăsase el. Iaşi s-au deplasat la faţa locului însoţiţi de specialistul criminalist ag. Văzând că în interior mai erau scoase o carcasă de material plastic pentru CD uzată şi suportul pentru ceasul electronic din torpedeoul maşinii fiind aşezate pe scaunul din dreapta faţă al maşinii.. În partea dreaptă se află DN 28 Suceava-Iaşi. este situată în localitatea Lespezi. în jurul orelor 10.M.M. Acesta a declarat totodată că în momentul în care a intenţionat să deschidă portiera maşinii din dreapta faţă a observat că sistemul de închidere era în poziţia deschis. fiind învecinată în partea stângă cu grădina numitului S.2011 a venit cu maşina la domiciliu. pr. şi agent şef prim T. iar pe scaunul din dreapta faţă s-a identificat un suport din material plastic pentru ceas . Capacul de închidere de la torpedou era întredeschis.P.I. care este mama părţii vătămate.P.M. În dimineaţa zilei de 20.I.S. din cadrul I. de asemenea nişte fire de alimentare cu curent erau lăsate în jos fiind scoase din mufe. au constatat următoarele: Locuinţa părţii vătămate S. În partea din faţă a locuinţei se afla gardul împrejmuitor şi poarta de la intrarea în curte. dar nu prezenta urme de forţare la sistemul de închidere.M. a anunţat organele de poliţie. organele de anchetă au constatat că portiera stângă faţă era descuiată.J. şi a martorului asistent C.A. subinspector H. Iaşi.M. în partea din faţă drum comunal de acces către alte locuinţe dinspre câmp şi locuinţa numitei S.P. portiera fiind închisă doar în prima treaptă a încuietorii. Ulterior.I.Cu ocazia cercetării la faţa locului efectuate în cazul autoturismului părţii vătămate S. a asigurat uşile maşinii după care s-a dus în casă să se culce.02.

P. capacul de protecţie al firelor electrice din material plastic din interior de sub volanul maşinii.02. bordul de la maşină faţă şi carcasa de la CD-ul uzat de pe scaun dreapta faţă. I. fiind semnat de către partea vătămată. cer senin şi lumină artificială. Cercetarea la faţa locului s-a afectuat între orele 10. În vederea descoperirii urmelor papilare. precum şi cartela telefonică Orange seria IMEY 357445-/02/449627/1. Martorul asistent şi partea vătămată nu au formulat obiecţii cu privire la modul de desfăşurare a cercetării şi nici cu privire la cele consemnate în procesul verbal încheiat la data de 20. Reclamant . planşa foto fiind anexată la procesul verbal încheiat la sediul Poliţiei localităţii Lespezi. 26.M . Iaşi. identificat în interiorul autoturismului SV-06-WTC în timpul efectării cercetării locului faptei. pr. S-au efectuat fotografii judiciare cu aparat Sony-Digital. în condiţii de lumină naturală pe timp de zi. de înmatriculare SV. ce se afla parcat în sat Lespezi. într-un singur exemplar. model SGH-GSM H care se afla montată în interiorul acestui telefon.02. şi ag. însă nu au fost identificate niciun fel de urmă de la locul faptei.S. În vederea cercetării. H. nr.D..06. martorul asistent şi bineînţeles de către organele de cercetare penală şi de către specialistul criminalist.WTC.J. o pensulă şi două şuruburi de culoare neagră. comuna Lespezi.2011. Iaşi.electronic de culoare gri şi o carcasă din material plastic pentru CD uzată. respectiv: portierele stânga faţă şi stânga spate în zona sistemului de închidere şi asigurare.P. jud.30. de la faţa locului au fost ridicate telefonul mobil marca Samsung cu carcasă de culoare neagră uzat având display-ul crăpat. stâlp lateral stânga faţă interior şi exterior. şef.30-11. organ de cercetare penală din cadrul comunei Lespezi.2011 de către sinsp. au fost tratate cu pulbere neagră mai multe suprafeţe. geamul lateral stânga faţă de la autoturism pe interior şi exterior. T. După aceste constatări partea vătămată le-a indicat poliţiştilor faptul că bunurile găsite pe scaunul maşinii se aflau în torpedoul maşinii cu o seară înaine de comiterea furtului şi că acestea au fost scoase afară posibil de către autorii furtului în momentul în care au căutat prin autoturism bunuri sau obiecte de valoare şi nu au mai fost puse în locul iniţial. cu nr. Planşă fotografică privind cercetarea locului faptei din data de 20.I. sticla de la ecranul de protecţie lipsă. despre furtul comis din autoturismul marca Dacia.

Foto 1: Plan depărtat asupra locului în care a fost parcat autoturismul marca Dacia 1310 Foto 2: Autoturismul în cauză Foto 3: Aspecte din interiorul autoturismului în cauză Foto 4: Detaliu metric asupra locului din bordul autoturismului. cu firele ce par a fi smulse Foto 5: Detaliu metric asupra mai multor obiecte identificate pe scaunul pasagerului din partea din faţă . de unde se reclamă sustragerea unui mp3 Panasonic.

M. a fost audiată cu privire la cele întâmplate. despre care partea vătămată declară că nu-i aparţine Foto 7: Mai multe fire identificate ca fiind scoase. indicate de săgeata de culoare roşie Foto 8: Detaliu metric asupra telefonului în cauză. cu acumulator şi cartela SIM. cu display-ul crăpat. în interior. fără ecranul de protecţie.I. partea vătămată S. fără ecranul de protecţie.Foto 6: Locul de pe covorul din cauciuc din faţa scaunului din dreapta faţă.2011. unde a fost identificat un telefon mobil. de sub torpedo-ul autoturismului în cauză. cu display-ul crăpat în partea stângă Audierea părţii vătămate La data de 20. pe podul pedalier.02. acesta susţinând următoarele: . marca Samsung.

Am anunţat organele de poliţie care au venit la faţa locului efectuând cercetări în cauză. lipsind faţa radiocasetofonului – CD şi că se constituie în continuare parte civilă în cauză cu suma de 300 lei.03.2011 faţă de învinuit pentru comiterea infracţiunii de furt calificat. e. i C.P. Am constatat că portiera stânga faţă al maşinii era puţin întredeschisă. Cu această ocazie am observat că o parte din firele de sub volanul maşinii erau smulse din mufe iar firele care alimentau cu curent casetofonul atârnau în jos sub bord. Aceste bunuri se aflau puse în torpedoul maşinii şi au fost scoase afară şi puse pe scaun.2011 în jurul orelor 10.R. când a afirmat că inculpatul i-a restituit obiectul furat din maşina sa. În dimineaţa zilei de 20. dându-mi seama că cineva a pătruns în interiorul maşinii deşi nu se observau urme de forţare al sistemului de închidere de la portierele maşinii. Urmărirea penală a fost începută în data de 07. care reprezintă contravaloarea reparaţiilor de la bordul maşinii şi reparaţia aparatului.„Locuiesc în Lespezi şi sunt proprietarul autoturismului marca Dacia 1310 cu nr. În urma cercetărilor efectuate autorul faptei a fost identificat în persoana învinuitului C. g.02. acestuia i s-a luat un supliment de declaraţie la data de 01. După ce i-a fost adus la cunoştinţă părţii vătămate cine este persoana care i-a sustras radiocasetofonul marca Panasonic. de art. Acest autoturism în fiecare zi îl parchez în faţa porţii locuinţei mele. Am observat că din interiorul maşinii lipseşte radiocasetofonul auto marca Panasonic care era smuls din locaşul de la bordul maşinii unde era fixat. 209 slin.” În continuare. de înmatriculare SV-06-WTC. . însă nu-l poate folosi fiind defect. iar seara este asigurat. 208 alin. 1 lit. Culoarea casetofonului sustras era gri metalizat strălucitor cu capac detaşabil şi ecran de culoare roşie. partea vătămată a susţinut că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 300 lei şi că doreşte să se efectueze cercetări în vederea identificării autorilor faptei pentru a-şi recupera prejudiciul. 1. am ieşit din casă afară pentru a face cărări întrucât noaptea ninsese afară şi să dau zăpada şi de pe maşina mea.prev.A. Am mai observat pe podea în partea din faţă al scaunului sub torpedou căzut un telefon mobil marca Samsung mai uzat care avea display-ul stricat iar sticla de protecţie a ecranului lipsă.2011.04. fiind încuiate toate portierele. Totodată am observat că capacul de sub volan din material plastic de protecţie a firelor electrice era forţat şi rupt într-o parte iar pe scaunul din dreapta faţă se aflau o carcasă uzată de la un CD din material plastic şi ceasul electronic al maşinii.

constatări tehnico-ştiinţifice.04. motiv pentru care în momentul de faţă inculpatul deja şi-a primit pedeapsa.2011 în jurul orelor 18 m-am deplasat la locuinţa verişoarei mele P. i C. în cazul prezentat organele de urmărire penală nu au efectuat percheziţii.prev. pe DN 28 am văzut parcat un autoturism marca Dacia din care m-am hotărât să sustrag radiocasetofonul auto. De asemenea i s-a comunicat că are obligaţia ca în cazul în care îşi va schimba domiciliul din actul de identitate să raporteze acest lucru organelor de urmărire penală în termen de 3 zile. unde am consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 03. 2. 209 slin.2011. care s-a deschis.Ascultarea învinuitului Învinuitul în cauză a fost audiat despre comiterea furtului la data de 09. recunoscând şi de data aceasta că este vinovat de furtul respectiv..M.. am pătruns în interior şi din locul special amenajat am sustras radiocasetofonul. confruntări. declaraţii învinuitului C. Astfel profitând de faptul că nu era nimeni prin apropiere.02. După care am plecat pe jos spre domiciliu.P Prin urmare.R. 208 alin. cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală. după ce în prealabil i s-a adus la cunoştinţă că este învinuit în dosarul penal 729/P/2011 şi despre ce faptă este vorba.I. reconstituiri.2012.A. 1. dovada privind recuperarea prejudiciului. În continuare s-a procedat la luarea declaraţiei învinuitului care a declarat următoarele: „În seara zilei de 19. e. În timp ce mă deplasam spre casă.M. cercetarea în cazul furtului din autoturism a fost destul de uşoară. faţă de acesta s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat. de art. procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto. aflat tot în satul Lespezi. instanţa condamnându-l la un an închisoare cu suspendare. Trimiterea în judecată Având în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale. 1 lit. g. Cercetarea unei infracţiuni de tâlhărie .” Învinuitul a fost audiat şi la data de 28. respectiv: procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare. plângerea şi declaraţia părţii vătămate S.12. Totodată acestuia i s-a spus că are dreptul să nu facă nicio declaraţie scrisă cu privire la fapta pentru care este cercetat atrăgându-i atenţia că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva lui. fiind întuneric am tras de portiera stânga faţă. Am ascuns acest aparat sub braţ continuându-mi deplasarea spre domiciliu.

a C. ocazie cu care inc.. s-a deplasat în mun. p. plecând din oraşul Salcea spre com.V.V. avea o sumă mare de bani asupra sa. unde s-a întâlnit cu un consătean de-al său.I.Încadrarea juridică dată faptei Fapta reţinută în sarcina inculpaţilor Z.09. După ce a .v.D.500 lei. a lucrat ca angajat al acestei firme. Z.M. s-a deplasat din mun. întruneşte atât sub aspect subiectiv cât şi obiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.A. zis „Moţei” a căutat în buzunarele părţii vătămate şi i-a sustras banii ( cu aproximaţie suma de 1. cu scopul de a plăti pentru o parte din consumaţie. În momentul în care partea vătămată a scos din buzunar banii primiţi de la S.I.M. şi ped. constând în aceea că la data de 26.V. inc. Expunerea situaţiei de fapt În după amiaza-zilei de 25.A. i-a sustras părţii vătămate telefonul mobil marca LG. s-au deplasat cu autoturismul marca BMW. după ce şi-a exprimat regretul că nu-i poate oferi spre vânzare un lanţ de argint pe care tocmai îl vânduse. prev.M.V. pe care îl ştia cu numele de „Zăvoi”.00-02. a putut observa cu aproximaţie câţi bani are B.V.2010.D.2010 şi până la data de 25.450 lei. Z.A. 2 lit. după ce.M. iar pe drumul dintre localităţi. împreună cu care a consumat băuturi alcoolice. respectiv de la data de 01. 211 alin. Vereşti. alin.300 lei). asupra sa. unde S.09. cei doi inculpaţi l-au lovit pe B. dacă nu doreşte să cumpere un telefon marca LG. inc. ajungând în localitatea de domiciliu în jurul orei 23..V.I. a scos din nou banii din buzunar.A.A. Suceava în com. 2/1 lit. b şi c şi alin. Astfel cei doi s-au întâlnit la un restaurant pe raza municipiului Suceava..P.v. în schimbul telefonului. suma de 1. 1. i-a dat lui B. a observat că p.V. suma de 100 lei şi telefonul său. pe care i l-a arătat. nu înainte de a scoate din acesta cartela telefonică.p.09. cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat 17-18 zile de îngrijire medicală. aceştia împreună cu partea vătămată B.A.V. Partea vătămată a fost de acord şi i-a dat lui Z.V. împrejurare în care inculpatul P. iar Z. de art. În acest context. prejudiciul fiind estimat la 1. condus de martorul S.M şi P. care urma să-i înmâneze salariul aferent perioadei în care B. în jurul orelor 02.M.P..30. S-a îndreptat spre un bar din localitate. DJ 209. la solicitarea inculpatului P.. administrator al unei firme de construcţii.09. din apropierea gării..P.20. Având suma de bani menţionată asupra lui B.D. identificat ca fiind inc.B.V.M. În momentul în care a plătit telefonul achiziţionat..A. marca Nokia 1100. de înmatriculare SAD-JL 200.2010 partea vătămată B. Z. cu nr.2010. ajungând într-un loc izolat. l-a întrebat pe B.. autoturismul s-a oprit. Z. Suceava cu scopul de a se întâlni cu S. Vereşti cu trenul.

B. în zona capului şi a feţei. s-au deplasat ulterior la discoteca „Teacher Line” din oraşul Salcea.A.00. cei doi au mai comandat o sticlă de vin şi stând de vorbă au decis să se deplaseze la discoteca din oraşul Salcea.. pe câmp. P.D a urcat pe scaunul din dreapta şoferului..D. P.plătit telefonul.V. şi p. iar în momentul în care B. B. dar inc.M. iar acesta a venit la scurt timp la barul în care se afla celălalt şi p. apoi la o clădire. Cei patru au plecat din oraşul Salcea spre satul Stamate. unde au rămas aproximativ 90 de minute.v.V.D.v. identificat ca fiind inculpatul P. lovindu-l.. Imediat.v. a profitat şi el de faptul că B.W. iar inc.A. Z. cu intenţia de a coborî pe partea dreaptă a autoturismului staţionat. zis „Moţei”. suma de aproximativ 1. iar paznicul de acolo.M. inc.I.B. s-au urcat în autoturismul condus de S. care a căzut pe partea carosabilă.. cu pumnii şi picioarele. a continuat să-l lovească pe B.D. Z. După ce a fost bătut şi deposedat de bani şi telefonul mobil.M. a plătit unele băuturi. în aceleaşi împrejurări „Moţei” i-a sustras p.v.B. p.D. a putut observa că p. punându-i în două pachete. iar în partea dreaptă a urcat inc.. în spatele şoferului. P. l-a sunat pe un prieten. i-a povestit cele .v.D. Inc. era căzut la pământ. condus de o cunoştinţă a lui „Moţei”. inc.300 lei.V. în partea stângă. care în tot acest timp a rămas la volanul maşinii. În autoturismul condus de S.A. martorul S.B.P.V.V. unde era o lumină aprinsă.V.D.P. în buzunarele din spate ale pantalonilor. În jurul orei 02. a reuşit să se ridice de jos şi a luat-o la fugă spre oraşul Salcea. a ajuns la un drum neasfaltat. a fost lovit cu pumnul.. să coboare din maşină. P.A.P. În momentul în care se pregătea să iasă din maşină. astfel că inc.M.V.V.D..D. l-a lovit cu picioarele şi i-a luat din unul din buzunare telefonul mobil marca LG. de P.M. pentru a se apăra p.v. După efectuarea tranzacţiei. B. inc.P. Vereşti. Z. s-a retras în maşină. fără a coborî. a deschis portiera din stânga spate a maşinii şi l-a tras afară pe B. după el.P. deplasarea urma să o efectueze cu un autoturism marca B. a împărţit banii. P.P. a intrat în autoturism. pe DJ 209 A. în zona feţei. B.M. Inculpaţii şi p. care i-a cerut lui B. p.P. avea o sumă de bani asupra sa.P. şi în timp ce acesta era căzut la pământ şi. inc. s-a deplasat din partea stângă spre partea dreaptă a banchetei din spate a autoturismului.. Z. au decis să părăsească discoteca şi să se deplaseze în satul Stamate. i-a solicitat şoferului să oprească pentru necesităţi fiziologice. Inc. P. După ce s-a ridicat de pe asfalt. iar pe drumul dintre oraşul Salcea şi com.v. aflată în buzunarele pantalonilor acesteia.v. a alergat pe câmp. În acelaşi timp. la o fată pe care o ştia inc P. inc. într-o zonă pustie şi neiluminată. fiind urmat imediat de inc. După ce autoturismul s-a oprit. care făcuse obiectul schimbului relatat anterior.P. inc.v.A. după ce p. timp în care au consumat băuturi alcoolice. În acest scop. partea vătămată s-a aşezat pe bancheta din spate. Z. a coborât.

V. i-a înmânat un telefon mobil. H. În continuare. În acest sens au încheiat un proces verbal de sesizare din oficiu. iar poziţia sa în autoturism se afla în spatele acestui conducător auto..V.M. H.2010.P. şi ag. Din acel punct le indică anchetatorilor direcţia de deplasare DJ 290 declarând că autoturismul a fost condus de o altă persoană. p. în două exemplare. a sesizat cele întâmplate la Serviciul Unic Apel de Urgenţă 112.D. conducătorul autoturismului a oprit. Oraşului Suceava.2010.V. G.V. pr. din Salcea. organele de poliţie s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către AN (autori necunoscuţi) a infracţiunii de „tâlhărie” faptă prev şi ped. după ce au fost sesizaţi prin SNUAU 112 cu privire la faptul că B. Suceava s-au deplasat în faţa discotecii „Teacher Line”. ag. specialist criminalist din cadrul Secţiei de Pol.09. la sediul Pol. 211 pct (2)/1 lit. pentru îngrijiri şi investigaţii medicale. a fost începută urmărirea penală in rem pentru săvârşirea de către A.S. jud. la o distanţă de aproximativ 250 m de intersecţia cu drumul comunal Salcea-Văratic unde în dreptul stâlpului de înaltă tensiune a declarat că la solicitarea tinerilor care îl însoţeau. I. Ş. unde B. Făcând verificările de rigoare şi confirmând cele relatate de p. În scurt timp.P. le-a indicat locul în care se afla parcat autoturismul marca BMW în care s-a urcat însoţit de cei doi agresori. sinsp. Suceava în timp ce se afla pe DJ 209 pe raza localităţii Salcea a fost lovit de doi tineri care prin violenţă l-au deposedat de suma de 1300 lei şi un telefon mobil. În aceeaşi zi. din com.P. Vereşti. toţi lucrători de cercetare al poliţiei judiciare din cadrul Pol. şi apoi de aici a fost transportat la Spitalul Judeţean SV. a C.v. cu care B. semnat de fiecare lucrător în parte. a ajuns un echipaj de poliţie care l-au condus pe B.v. când a sunat la Serviciul 112.M.. b) şi art. a infracţiunii de tâlhărie.v. p.09. G. şi ag. de art.J. 211 pct. ag. Anchetarea cazului La data de 26. . (2/!)/1 lit. Acesta precizează că acela era locul în care a fost lovit de tinerii care îl însoţeau şi ulterior l-au deposedat prin violenţă de suma de 1300 lei şi un telefon mobil prevăzut cu şină marca LG cu carcasă de culoare neagră.D. i-a condus pe poliţişti pe DN 290 Salcea-Vereşti.întâmplate. Conducerea în teren şi cercetarea la faţa locului Tot la data de 26. Suceava.N. şef F. împreună cu sinsp.

curea din pânză de culoare alb-negru. SRL la paznicul B. Numitul B. Plan depărtat asupra p. rupt la nivelul anchiorului. Pe parcursul efectuării acestei activităţi au fost efectuate fotografii judiciare. cu aparat Sony digital. indică locul unde a staţionat autoturismul. Mai jos. cămaşă din pânză de culoare roz cu dungi albe cusut pe o vestă de culoare neagră ce prezenta pete brun-roşcate cu aspect de sânge.I.Cu ocazia examinării locului săvârşirii faptei au fost identificate şi fixate prin fotografiere pe marcajul longitudinal discontinuu patru pete brun-roşcate cu aspect de sânge numerotate de la 1 la 4 ridicându-se totodată probe fiind folosite 4 recoltoare sterile. După aceea p. acestea au fost anexate ulterior la procesul verbal de conducere în teren. cele mai exemplificative. Foto 1.v. Cu ocazia conducerii în teren au fost ridicate pe bază de dovadă obiectele de îmbrăcăminte: pantalon tip blug marca Yerboug de culoare bleu marin.V. le-a indicat organelor de cercetare penală care a fost direcţia pe unde a fugit după producerea agresiunii spre SC MOIRA. ca fiind locul în care acesta declară că a venit împreună cu autorii tâlhăriei Foto 2. ce indică discoteca „Teacher Line” din oraş Salcea. pe care victima le purta în momentul agresiunii. în momentul săvârşirii faptei Foto 3. sub forma unei planşe fotografice.V.v. B. marcate cu plăcuţele 1-4 şi indicate de săgeţile de culoare neagră . pentru examinarea lor în condiţii de laborator. Detalii metrice asupra petelor identificate la locul faptei. voi ataşa o serie din fotografiile care au fost făcute cu ocazia cercetării în teren.

Moţei i-a cerut lui Brăduţ să oprească maşina.2010 s-a constatat că acesta prezenta echimoze de culoare violacee pe partea dreaptă a feţei. agentul criminalist. a pornit maşina. Dovada de predare-primire a articolelor vestimentare pe care le-a purtat p. referitoare la momentul comiterii faptei: „Martorul S.V.B.B.09. Atunci S. iar pe hainele lui B.v. am trecut pe locul din dreapta spate. pantaloni) au fost identificate pete de culoare brun roşcată cu aspect de sânge. în momentul comiterii faptei. (pulover – în partea din faţă şi pe mâneci.A. cu intenţia de a coborî pe partea dreaptă a autoturismului în care mă aflam.V. În cursul aceleiaşi zile de 26. după intersecţia cu drumul comunal Salcea-Văratec. fiind efectuată pe timp de noapte. iar Zăvoi a intrat după mine şi apoi m-a lovit cu pumnii la nivelul feţei. care a declarat următoarele aspecte. am intrat înapoi în maşină. Bisericii. Moţei m-a prins cu mâna de gulerul puloverului cu care eram îmbrăcat şi apoi m-a lovit cu pumnul peste faţă.M. În ceea ce priveşte examinarea criminalistică a hainelor şi a fizionomiei părţii vătămate. A coborât şi Z. care apoi mi-a spus să cobor şi eu. la cca 200 de metri.Această activitate s-a desfăşurat între orele 05:00-06:00. apoi pe drumul spre Vereşti. Procesul verbal de conducere în teren a fost încheiat într-un singur exemplar şi semnat de către organele de cercetare penală. pe DJ 209 A. organele de cercetare penală au purces la ascultarea părţii vătămate. Când am pus piciorul pe asfalt şi în timp ce mă aflam pe jumătate ieşit din autoturism. Ascultarea părţii vătămate B. care nu au avut nicio obiecţie cu privire la modul în care a fost efectuată această activitate şi nici cu privire la cele consemnate în procesul verbal.09. zis Brăduţ i-a cerut lui Zăvoi să mă dea jos din . îndreptându-se spre str. Au fost şi de această dată făcute fotografi judiciare.2010. puloverul pe care îl purta prezenta rupturi. s-a încheiat în două exemplare din care unul i-a fost înmânat victimei agresiunii. M-a tras afară din maşină dar am reuşit să scap de acesta. partea vătămată şi de martorul asistent. întrucât trebuia să coboare pentru nevoile fiziologice. Iniţial l-am refuzat dar apoi. realizată tot la data de 26.

.2010 a procedat la prezentarea pentru recunoaştere după fotografie a numitului P. H.D. eventualele observaţii urmau să fie comunicate la sfârşit şi consemnate într-un proces verbal. ceea ce am şi făcut. a deschis portiera stângă spate şi m-a tras afară din maşină. B.P. să nu gesticuleze sau să-şi facă semne. în data de 26. a indicat fotografia de la nr. spunând că aceea este persoana care l-a agresat în seara cu pricina. m-a căutat prin buzunarele din faţă ale pantalonilor. pe care tocmai îl cumpărasem de la el.v. oraşului Salcea.C. p. După ce a privit cu atenţie planşa fotografică.M care.A.v. Acesta a ales un număr de şase fotografii reprezentând persoane cu fizionomii şi vârste apropiate de cele ale persoanei participante la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie comise în paguba p. Martorului asistent i s-a adus la cunoştinţă despre conţinutul şi scopul activităţii ce urma a se desfăşura. ag.v. aruncându-mă pe asfalt şi lovindu-mă cu picioarele peste cap şi faţă. Moţei a venit pe partea stângă a maşinei .G. din cadrul Pol.P. În prezenţa martorului asistent şi a p. fără ezitare.09. ca fiind autorul infracţiunii de tâlhărie.D.2010. Fotografiile au fost numerotate de la 1 la 6 iar pe verso s-au menţionat datele de stare civilă ale persoanelor reprezentate în fiecare fotografie.09. respectiv P. sustrăgându-mi telefonul mobil L. despre ceea ce a făcut anterior şi posterior faptei. prin violenţă a deposedat-o de suma de 1300 lei.V.. Apoi a venit Z.. din care rezulta că acestea ar fi putut recunoaşte după trăsăturile şi fizionomia feţei persoana care în noaptea de 25/26. organul judiciar a purces la stabilirea identităţii persoanei recunoscute. În timp ce mă aflam căzut pe asfalt. Prezentarea după recunoaştere Având în vedere declaraţia numitului B.v. precum şi perioada mare de timp pe care .v. Moţei m-a căutat prin buzunarele de la spatele pantalonilor şi mi-a luat banii pe care îi aveam asupra mea. Moţei a mai continuat să mă lovească şi apoi mia spus să mă ridic şi să o iau la fugă iar în caz contrar „mă calcă cu maşina”.D. afirmând că este telefonul său. Fiind întrebat după ce anume a recunoscut în fotografia indicată pe autorul infracţiunii de tâlhărie. Ulterior a fost condus în încăpere p. în prezenţa martorului asistent U.V. şi i s-a atras atenţia să nu vorbească. a răspuns „ L-am recunoscut pe numitul P. având în vedere faptul că este din aceiaşi comună cu mine.P. l-a agresat fizic şi deposedat de suma de circa 1300 lei.” Partea vătămată a oferit de asemenea informaţii despre îmbrăcămintea agresorilor..2010.F.09.. acestuia i s-a cerut să privească cu atenţie planşa fotografică şi să arate dacă recunoaşte dintre ele persoana care în noaptea de 25/26. după ce m-a lovit cu picioarele. 2.. p..maşină.

într-un singur exemplar. care a făcut recunoaşterea. ca fiind persoana care l-a deposedat de o sumă de bani şi de care a fost agresat fizic în data de 25/26.V. Suceava. adică la data de 27. Tot în ziua de 26.09. puteau necesita 17-18 zile îngrijiri medicale.v. A doua zi. precum şi planşa cu fotografiile executate cu prilejul desfăşurării activităţii s-au anexat la procesul verbal întocmit de organul de cercetare penală.” Planşa cu fotografiile prezentate pentru recunoaştere.am petrecut-o împreună în noaptea respectivă. picioare. Din certificatul medico-legal întocmit de medicul primar legist reieşea că p..2010.v.v. la data de 25/26. Totodată s-a concluzionat că leziunile suferite de p. B. valabilă pentru o perioadă de 48 de ore a convorbirilor telefonice efectuate de la şi către numărul de telefon a p.09. prezenta fractură oase proprii ale nasului şi echimoze. .v. a fost supusă unei examinări medico-legale. p.. Nu am nicio îndoială cu privire la recunoaşterea pe care am făcut-o.09. fiind în incapacitate de muncă pentru primele zece zile. Foto 4: Planşa fotografică folosită pentru recunoaştere. cu titlu provizoriu autorizarea efectuării interceptărilor şi înregistrărilor pe bandă magnetică sau pe orice alt suport.2010. ce au putut fi produse prin lovire cu pumni.2010 s-a dispus de către Jud.09. Acesta a fost semnat de către un martor asistent şi de către p.2010. telefon ce a fost furat.v. cu fotografiile a şase persoane Foto 5: Partea vătămată indică persoana de la poziţia 2.

bucătărie.V. iar în dimineaţa zilei de 26..2010. Acesta a completat ulterior cu nu l-a văzut pe P. ca şi anterior. P.2010. l-a lovit prima dată pe B. telefonul mobil. în timp ce acesta se afla încă în interiorul maşinii. „să scoată banii”.M. din sat Vereşti.09.P. Z. a vrut să-l scape din mâinile lui Moţei. com. a găsit într-un buzunar o bancnotă de 100 lei.09. 211 alin. după ce s-a trezit. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. când a sustrs banii şi telefonul mobil al părţii vătămate.A. nu a menţionat că şi el l-ar fi lovit pe B..A. în baza autorizaţiei de percheziţie emisă la data de 27.M. dar a recunoscut că. de fapt. moment în care a revenit asupra declaraţiei date şi a precizat că neagă că l-ar fi lovit pe B. după care i l-a dat coinculpatului şi tot P. b şi c şi alin.. balcon.p. Z.A. în timp ce aceasta era căzută pe asfalt.V. alin.D. prev.P.2010.09.P. Z. Apartamentul în care locuia percheziţionatul se afla la intrarea în comuna Vereşti dinspre oraş Salcea pe partea stângă a DJ 290 în blocul fostului ISCIP la etajul I.D. 2/1 liat a C.M.P. Efectuarea percheziţiei În dimineaţa zilei de 28.P. că telefonul mobil marca LG i-a fost dat de către Moţei după ce acesta l-a bătut pe B.D.D. şi Z.v.v. a fost identificat în dulapul de haine situat în partea din stânga de la intrare un hanorac cu glugă din PNA de culoare neagră.09. a relatat aceeaşi situaţie de fapt prezentată mai sus. 1. a fost cel care i-a solicitat p. a fost audiat şi în calitate de inculpat.P. în calitate de făptuitor.În data de 28.09. de la p. până în momentul în care inculpatul P.2010 de Judecătoria Suceava s-a efectuat o percheziţie domiciliară la locuinţa inc. Vereşti. de art. a fost cel care a sustras p. în prezenţa unui martor asistent. P. Mai mult a afirmat că. Z.2010.D.. dar a arătat.A.P. dar a arătat că P. împreună cu P.09.V. a mai precizat că nu a existat vreo înţelegere între el şi coinculpat cu privire la săvârşirea faptei pentru care este cercetat. Procedând la verificarea şi percheziţionarea camerei situate perpendicular pe uşa de acces în apartament în care dormea efectiv inc.V. în noaptea de 25/26. uşa de acces în apartament fiind perpendiculară pe scările blocului. Audierea părţilor vătămate Fiind audiat la data de 28.D. baie şi un hol situat la intrare.M. 2 lit. deoarece acesta a arătat că scrie cu greutate. Inc.2010 s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inc.v.M. Apartamentul era compus din trei camere de locuit. În cursul aceleiaşi zile. înscripţionat în partea din faţă . a lovit-o pe p. acesta fiind cel care a agresat-o pe p.v.v. în timpul cât victima se afla căzută pe asfalt.D. care nu putea proveni decât din suma de bani sustrasă de inc.A.

M. fără baterie acumulator. inc. Alte bunuri sau valori care să intereseze cauza nu au fost identificate în această cameră. aceeaşi inscripţie fiind şi în partea din spate prezentând la interior în partea superioară o etichetă pe care era înscris marca „Red-Drags”şi mărimea M care a fost fixat prin fotografiere. Foto 6: Vedere a blocului de locuinţe. în schimbul unui telefon mobil Nokia 1100 şi a sumei de 100 lei. cu carcasă neagră. sub forma unei planşe fotografice.V. În continuare.HOLLYWOOD. valori sau mijloace de probă care să intereseze cauza. Foto 7: Vedere asupra uşii de acces în apartamentul inc. model cu tastatură glisantă. Dar acesta nu a fost ridicat. cu ocazia efectuării percheziţiei. Z. B. fără însă a explica cum s-a întâmplat acest lucru.A. în care la etajul I.v.2010 l-a găsit în apartamentul său. Cu privire la acest telefon. Z. a afirmat că este cel pe care în noaptea de 25/26. iar în dimineaţa zilei de 26.2010 i l-a vândut lui B. În celălalte încăperi ale apartamentului nu au fost identificate bunuri. Atât telefonul cât şi ambalajul au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor.09. a fost găsit un telefon mobil marca LG.09..A.M. Pe timpul efectuării percheziţiei domiciliare au fost efectuate fotografii judiciare. se află apartamentul în care locuieşte Z.M. organele care efectuau percheziţia s-au deplasat în sufrageria apartamentului. .V. care au fost anexate la procesul verbal de efectuare a percheziţiei. având în interior cartela telefonică a p. unde pe o masă.A.

H.. SV.A.v. s-a efectuat o percheziţie şi la domiciliul inc. toţi din cadrul I.. După efectuarea percheziţiei la domiciliul inc. Z.A. ag. com. ag.A.P.A.D.M.R. Procesul verbal de efectuare a percheziţiei a fost întocmit în două exemplare la sediul Pol. În ceea ce priveşte imobilul din sat Hancea.R. care a fost furată împreună cu telefonul cumpărat de la acelaşi inc. care interesează cauza şi care a fost ridicat Percheziţia a început la ora 07:10 şi s-a încheiat la ora 08:30 şi a fost efectuată în condiţii de lumină naturală şi artificială. tatăl inc.v. le deţinea în locuinţă.. Oraşului Salcea între orele 08:40-09:05. În baza aceleiaşi autorizaţii de percheziţie emisă la data de 27.M.09. insp. cel indicat de săgeţi fiind marca LG şi cel care interesează cauza Foto 9: Detalii asupra telefonului mobil marca LG. dintre care unul a fost înmânat proprietarului apartamentului.Foto 8: Aspecte din sufrageria apartamentului. şef pr. În procesul verbal de percheziţie s-a reţinut că la domiciliul inculpatului a fost găsită mama persoanei percheziţionate. Z. Suceava.M. Percheziţia a fost efectuată şi în prezenţa tatălui inculpatului Z.F. Pe masa din sufragerie sunt aşezate telefoanele mobile pe care inc. şef A.J. din sat Hancea.M. pr. în seara când a fost săvârşită tâlhăria.M şi ag. com Vereşti. P. s-a dispus încetarea de îndată a interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor telefonice efectuate de la şi către numărul de telefon al p. Totodată acesta a fost semnat de către martorii asistenţi şi de către părţile prezente la percheziţie. Z. unde a fost identificată cartela p.V. s-au deplasat împreună cu tehnicianul criminalist . B. Vereşti.2010 de Jud.P.

A. l-a tras pe acesta din maşină.P.C. însă în momentul în care a băgat capul în maşină a fost lovit în zona feţei. respectiv într-un corp din lemn. cu autoturismul condus de S. cu carcasă de culoare albastru-gri. transport de mărfuri.I la adresa menţionată. După ce organele de poliţie s-au legitimat şi au arătat care este scopul prezenţei lor acolo. astfel că enervându-se. În calitate de învinuit. Deşi organele de anchetă au făcut demersurile necesare pentru audierea inc.. a refuzat să dea o declaraţie însă în calitate de inculpat acesta a acceptat totuşi să fie ascultat. aspecte ce au fost confirmate de administratorul societăţii.2010. p.09. Hanaracul a fost identificat în dormitorul poziţionat în partea dreaptă din holul în care se făcea accesul dinspre drum. care nu conţinea nicio cartelă pre-pay. în interiorul autoturismului. Z. a coborât din maşină. fiind hol secundar. iar Z.M. anexate la procesul verbal. arătând autorizaţia de percheziţie. afecţiune care nu îi permite să consume alcool.D.09. cu pumnul de p.) Din imobil au fost ridicate pentru cercetări: un telefon mobil marca Nokia 1100.M. iar când s-a întors. în Lituania. a căzut pe asfalt. astfel că a vrut să-l scoată din maşină pe celălalt inc. dintre care unul a fost înmânat proprietarului apartamentului percheziţionat S-au efectuat fotografii judiciare..2010.V. au procedat la efectuarea percheziţiei domiciliare.. îi cerea lui B.v. l-a lovit cu pumnii. Acesta a susţinut în faţa anchetatorilor că a încercat să intervină.A. B. reţinându-se că gospodăria este compusă din un imobil de locuit (4 camere.V şi Z. a arătat că.v. începând cu data de 29.P. a observat că B.2010 a consumat băuturi alcoolice la insistenţele celuilalt inc.10. înscrisuri sau valori nu au mai fost ridicate din acest imobil. acesta nu a putut fi audiat până la data de 11.. P.. . 1 bucătărie.M. un garaj plus anexă.B.v.D. ca angajat al firmei SC Mirador Impex SRL. o baie şi o debara.P. deoarece suferă de dublă personalitate. Alte bunuri. deoarece a fost plecat în cursă externă. P. el neconsumând în mod normal alcool. să-i dea înapoi telefonul. şi p. împreună cu inc. fiind identificat într-o cutie din lemn ce era poziţionată pe un corp din lemn din holul principal al locuinţei şi un hanarac de culoare bleu cu împrimeuri bleumarin din bumbac. se loveau reciproc. inscripţionat în partea din faţă cu cifra 47 şi cuvintele „original Xursi Club Sport Wear” şi cuvintele „Arjen fashion 2007”. Procesul verbal de efectuare a percheziţiei a fost efectuat în două exemplare..A. după ce a plecat din discoteca de la Salcea. inculpatul l-a ridicat şi apoi l-a lăsat să cadă din nou. 4 holuri. i-a solicitat într-adevăr acestuia să oprească la un moment dat. şi ale p.V. Acesta a susţinut că în noaptea de 25/26. În partea din spate a hanaracului era inscripţionat cuvântul „Xursi”.v. P.D.

D. inc.Inculpatul mai declară că Z. Z. Suceava.M şi P. Astfel.P. solicitându-i lui suma de 30 de lei. Confruntarea Cu ocazia confruntării dintre inc.09.M.M.09. P.D. şi că la activ are trei tentative de suicid.B. din cadrul Pol. a arătat că se consideră vinovat că a acceptat de la „Moţei” telefonul mobil sustras de la p.D. persoana care a condus efectiv autoturismul în seara respectivă. a susţinut că înn noaptea de 25/26.v.P. dar a constatat..P.P.V. prezenta tulburare de personalitate de tip mixt dar a avut capacitatea de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptei sale.P.09.A. au concluzionat că P. dar nu a văzut cine a sustras banii şi nici telefonul. Comisia de expertiză medico-legală formată din doi medici primari psihiatru şi un medic primar legist după examinarea inc. Z. Iar. inc.C. un motiv în plus pentru efectuarea expertizei psihiatrice.2008.10.D. .11..A.A.2010 că nu mai avea niciun ban. fără a le preciza. în dimineaţa zilei de 26. secţia neuropsihiatrie pe timpul necesar efectuării expertizei. Prin urmare acesta avea discernământ când a comis tâlhăria. în afara maşinii. cu privire la efectuarea acestei expertize. motivând cererea prin aceea că suferea de afecţiuni psihice vechi. motiv pentru care inc. a fost internat la spital.D. din care reieşea că P. inc. nu avea bani asupra sa. pentru stabilirea discernământului acestuia în momentul comiterii faptei. Acesta a mai afirmat că nu îşi aminteşte ca în noaptea cu pricina să fi luat bani sau bunuri de la B. Procurorul care a instrumentat cazul a admis cererea formulată de P.P. Constatări tehnico-ştiinţifice efectuate în cauză La data de 11.v. a depus un aviz psihologic şi anexă aviz psihologic din data de 28. Mun. Audierea martorilor În cauză au fost audiaţi martorul S. De asemenea a susţinut că starea sa psihică se agravează pe fondul consumului de alcool. şi-au menţinut fiecare dintre ei. prin apărător ales a formulat o cerere de efectuare a unei expertize psihiatrice. precum şi suma de 100 lei. . şi stabilirea diagnosticului. cei doi inc.V.2010 de insp..v. O.09. poziţiile. pe care de altfel i-a şi dat-o. nu s-a implicat în conflictul care a avut loc între el şi p. suferea de tulburare afectivă bipolară şi că a urmat un program de consiliere psihologică. inc. deoarece el consumase alcool în seara de 25/26. efectuate la data de 22.2010.2010.2010 p. făcând o serie de precizări suplimentare. În susţinerea cererii de efectuare a expertizei psihiatrice. P. care a susţinut că i-a văzut pe amândoi inculpaţii când îl băteau pe numitul B.D.

A.M.12. tocmai pentru ca scopul urmărit de lege . 211 alin.P.B. prev. prin adoptarea Legii nr. Z.D.2010 p.A. le-ar fi spus că nu l-a văzut pe Z. a fost audiată sora.2010.A. alin.I. legiuitorul a mărit limitele pedepselor la infracţiunile de furt şi tâlhărie având în vedere diferenţierile sub aspectul pericolului social şi al periculozităţii făptuitorilor.M. la data de 13. a fost audiat martorul S. au fost condamnaţi la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere.La solicitarea inc.B. de art. 1.M. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.P. Cercetările fiind finalizate.V. în noaptea de 25/26. 2 lit. Fiind reaudiat. La solicitarea inc.09. trebuie să-l aibă în permanenţă vigilenţa şi prudenţa cetăţenilor. S.prevenţia . Prin modificările aduse Codului Penal.09. în urma audierii martorului nu au rezultat astfel de aspecte.2010 inculpaţilor le-a fost prezentat materialul de urmărire penală. 140/1996. uşurinţa în acordarea încrederii unor persoane necunoscute nu numai că înlesnesc comiterea infracţiunilor.P. b şi c şi alin 2/1 lit a C. căci infractorii care atacă patrimoniul altora profită în general de naivitatea victimelor lor. P. să-l lovească pe B. şi Z.v. iar apoi procurorul care a instrumentat cazul a întocmit rechizitoriul prin care a dispus trimiterea în judecată a inc. însă. respectiv concubina inc. care au afirmat că martorul S. CONCLUZII Un rol important în combaterea infracţiunilor de furt şi tâlhărie. şi ped. nu avea bani asupra sa. Lipsa de grijă pentru adecvarea autoocrotirii.D. a precizat că le-a minţit pe cele două martore din dorinţa de a scurta discuţia. pentru a se dovedi că în noaptea de 25/26. Soluţia dată de instanţă Inculpaţii P. dar şi creează o permanentă tentativă pentru cei ispitiţi să comită astfel de infracţiuni.

se impune un tratament juridic adecvat pentru prevenirea şi combaterea acestui gen de fapte. necesară luarea de măsuri pentru ca pedeapsa să asigure reeeducarea făptuitorilor în locurile de detenţie. de la simple lovituri până la moartea victimei. dacă în timpul detenţiei nu se iau măsuri ca pedeapsa să constituie un mijloc real de reeducare a făptuitorului.generală şi specială . Un rol deosebit de important revine şi mass-mediei. Este inutilă mărirea cuantumului pedepsei pentru infracţiunile cercetate. Se observă că infracţiunile de furt şi tâlhărie şi. în scopul de a-i scoate din sfera şi nivelul de cunoştinţe la care se află. la nivel statal. în general. Aceasta a generat multiple disfuncţii şi efecte secundare negative cum ar fi creşterea decalajelor între nivelul aspiraţiilor şi mijloacele legitime de care dispun o serie de indivizi şi grupuri pentru obţinerea de bunuri. precum şi observarea acestora şi după executarea pedepsei. toate infracţiunile se comit de persoane cu un grad scăzut de pregatire şcolară şi cu mari carenţe educative. Aceştia acţioneaza fără a discerne faptele şi condiţiile pe care le generează. când fenomenul infracţional în acest domeniu cunoaşte o creştere rapidă. Este. legislativ şi moral care afectează România după anul 1989. de asemenea. Penitenciarele trebuie să asigure o continuare a pregătirii profesionale a deţinuţilor. De aceea. având o pondere îngrijorătoare de 70% din totalul de infracţiuni săvârşite în ultimii 10 ani. o atenţie deosebită trebuie atribuită şi acestui fenomen nefast. . conştientizându-i în acest fel de necesitatea reintegrării în societate. Totodată datorită faptului că furturile sunt în continuă creştere. nu numai intervenţia organelor de ordine şi a justiţiei pentru sancţionarea corespunzătoare şi rapidă a acestor fapte. în raport de modul de manifestare a violenţei. să ia poziţie faţă de acestea pentru a crea o atitutidine colectivă a cetaţenilor faţă de făptuitori şi faptele lor. Abordarea etiologică a infracţiunilor de furt şi tâlhărie nu trebuie disociată de existenţa unei stări de anomie socială prelungită la nivel economic. Se impune o complexitate de măsuri pentru eradicarea infracţiunilor de furt şi tâlhărie.să fie realizat în perioadă actuală. O grijă majoră trebuie acordată minorilor care pot fi atraşi mai uşor la comiterea acestor fapte şi mai ales la formarea de grupuri infracţionale. întrucât exprimă un grad înalt de duritate. diminuarea autorităţii şi slăbirea funcţiilor de control social a principalelor instituţii specializate în prevenirea şi combaterea infracţionalităţii precum şi apariţia unor grupuri şi medii sociale care favorizează fenomene de devianţă şi infracţionalitate în sfera patrimoniului. Infracţiunea de tâlhărie face parte din categoria infracţiunilor complexe. servicii şi valori materiale. care trebuie să cunoască manifestările de acest gen.

Craiova. Iacobuţă Ioan. Bucureşti. Consideraţii cu privire la tactica efectuării cercetării la faţa locului. Golunski S. monografii A.. Cârjan Lazăr. Mircea Ion. 2001 4. Editura Junimea.. 1961 5. 2004 3. Editura Fundaţiei România de Mâine.A. Bercheşan Vasile. 1998 6. Ediţia a II-a. Criminalistica. Criminalistica. 2001 7. Olteanu Gabriel Ion. I. Tratat de metodică criminalistică. Bucureşti. Ciopraga Aurel. Bucureşti.l. Editura Lumina Lex. Editura Carpaţi. Aioniţoaie Constantin. Iaşi. vol.r. 1994 2. Mircea Ion. Editura Ştiinţifică. Bucureşti. Criminalistica. Literatură de specialitate românească 1. cursuri. Criminalistică. 2004 . ediţia a II-a.REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Tratate. Editura Lumina Lex. Editura AIT Laboratories s. Compendiu de Criminalistică.

Mitrache Constantin. Editura Vozgrin I. Bucureşti. Manuel de police scientifique (Technique ) I. Roşca Victor. Dongolez Vintilă. Ed. La technique de l'enquete criminelle. Editura Actami. vol. II. 2001 4. 2. Iliescu Nicoleta. Bucureşti. Bruxelles 3. 6. Editura All Beck. Instituţii de drept penal. 2005 5. Universitas. Editura Polirom. Diaconescu Gheorghe.. Fodor Iosif.8. A. Editura Universul Juridic. Busuioc Mihaela. Editura Didactică şi Pedagogică. Fodor Iosif. Bucureşti. 2004 10. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. 1976 2. Leca Irina..A. Bucureşti. Politică. III. Grigore Violeta. Buianu Vergina. Popa Marin. Kriminalisticeskaia metodika rassledovania prestuplenia. Editura Police Rewe. Vol. 1983 C.. Drept Penal – Partea Specială. „Vîşeişaia Felix Alcan.. 2002 Dongoroz Vintilă. 2000 Dabu Valerică. Bucureşti. 8. 1974 Lechat René . Editura Academiei. Criminalistică. 1995 9. Oancea Ion. vol. Practica judiciară. Explicatii teoretice ale codului penal român. 1911 4. Minsk. Paris. Literatură de specialitate străină 1. Lecţii de drept roman. Stancu Emilian. Partea specială. 2008 7. II. Manuel de police technique. Bucureşti. şkola”. 1971 9. Suciu Camil. Volum III. Reiss R. Constantin. Trei. Curs Sinteză. Daneş Ştefan. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Bucureşti. Tratat de criminalistică. Explicaţii teoretice ale Codului penal român. Bulai Constantin. Criminalistică. 1990 3. Editura Antoniu George. Dreptul Comunicării Sociale. III. Editura 1. Editura Academiei Bulai Costică. Le Clere M. Literatură românească selectivă Antoniu George. Paris. Codul penal pe înţelesul tuturor. Bucureşti. Filipaş Avram. Ediţia a VI-a revăzută şi completată. Contabilitate Ciucă Valerius M. Bucureşti. Editura Moderna. Române. Iliescu Nicoleta . Vols et Homicides. Bulai generală (Bazele contabilităţii). 1972 B. Iaşi. 2003 . Bucureşti. Ion Sia. Stănoiu Rodica. Stancu Emilian. Kahane Siegfried. tome I. vol.

Drept Penal . 1983 13. Partea specială.10. Bucureşti. Pedagogică. Gény François. 14. Ed. Blackwell Publishing. Bucureşti. 2001 17. 2000 Nistoreanu Gheorghe. 2007 REVISTE ŞI BIBLIOGRAFIE ELECTRONICĂ A. Brehoi Gheorghe. Editura Didactică şi Micescu Istrate. Drept Penal – Partea Specială. Pop Liviu. 1993 Stoica Oliviu Augustin. La notion juridique du patrimoine. Paris. Urs Iosif. Dragomir Ilie. Partea specială. Dicţionar juridic selectiv. Restitutio. Bucureşti. Publicaţii în reviste 1. 18. Bucureşti. Unele reflecţii cu privire la tentativă în cazul infracţiunii complexe. Ed.1976. 1899 2. 1. Bucureşti. All Beck. 1903 Rodwell Dennis. Niţu Adrian. 3. Mohanu Gheorghe. Duţu Gheorghe. Filipas Avram. Bucuresti. -1 st ed.10/1983 . Partea specială. Revista română de drept nr. Plastara Georges. Teoria generală a dreptului. Bucureşti. Lazăr Valerică. Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor. Pascu Ilie. Lumina Lex. Boroi Alexandru.partea generală – (Culegere de lecţii). 1997 15. Drept Penal. Antoniu George. thèse. 2002 Vasiliu Teodor şi coletivul. 1975 D. Editura Chevalier-Marescq. Bucureşti. 11. Loghin Octavian. Editara Didactică şi Toader Tudorel. Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. Literatură străină selectivă 1. Partea speciala. Bucureşti. 1985 12. Bucureşti. Conservation and Sustainability in Historic Cities. Dobrinoiu Vasile. Méthode d’interpretation et sources en droit privé positif. Ed. 1993 Ghimpu Sanda. Editura Procardia. Popescu Andrei. Ştiinţifică. Pedagogică. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Editura Europa Nova. Editura All Beck. 19. 20. Drept penal. Molnar Ioan. Codul Penal comentat şi adnotat. Bucureşti. Dicţionar latin-român. DreptPenal. Editura Albatros. Curs de drept civil. 2006 16. vol. Popa Nicolae.

scoalarosu.de la mărturie materială a istoriei la calitatea Revista de Arhitectură a Universităţii Spiru Haret. Drept penal – partea specială. http://andreivocila. Cluj.scribd. Revista: Analele Facultăţii de Ştiinţe Juridice. http://www. International Conference on European Integration. Revista română de drept nr. nr. în Mircea Ion. Kisilewicz Dan. Dascălu Viorel. Documentaţie electronică 1. Vocilă Andrei. http://anale- de resursă.2/1987 9. Studia Universitatis Babeş-Bolyai. 2012. în cazul tâlhăriei Toma Cezar. ca obiect produsele petroliere sau gazele naturale din conducte. în Patulea Vasile. Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza. care a avut ca urmare praeterintenţionată moartea victimei. 2010-2011.scribd. nr.html 11. Dobrinoiu Vasile. Revista Didactică Magna.com/doc/79961039/28-Curs-Drept-Penal-partea-Speciala-ID-2010-2011-1456 .10.2010.spiruharet. nr. 26. Răspunderea penală a persoanei juridice în Noul Cod Penal. 2 aprilie-iunie 2001.wordpress. Realities and Perspectives. Mircea Ion. Drept Penal. Asociaţia Română de Ştiinţe Penale. Anul II. anul VIII. Revista de Creţu Dragu. Series Iurisprudentia. Referat. Infracţiuni contra patrimoniului. Împrejurări controversate de la locul săvârşirii unor infracţiuni de furt.2. vol. nr. Ocrotirea penală a patrimoniului în dreptul comparat. Bucureşti 3.ro/PDF/fratilesti%20pdf/10%20dan. Infracţiunile contra patrimoniului: noţiune şi sistematizare.com/doc/88772445/CercetareaInfractiunilor-de-Furt-Si-Talharie 2. iunie 2005 7. Universitatea Danubius din Galați. cisterne ori vagoanecisternă.31 octombrie 2009. 19. Series Iurisprudentia.pdf 6. Particularităţi privind constatarea infracţiunilor de furt calificat având Studia Universitatis Babeş-Bolyai. Colocviul Internaţional „ Promovarea drepturilor omului în contextul integrării europene: teorie şi practică“. Bucureşti. 2. Suport de curs. 2006 4. Ocrotirea penală a patrimoniului. septembrie 2010. ICRC 5. http://www. arhitectura. I. Elemente de drept comparat. 11/1988 10. Antoniu George. Metode de urmărire a autovehiculelor dispărute de la locul faptei. depozite.ro/romfiles/revista/26/6. 30 . Delimitarea tentativei de infracţiunea consumată. 1966 8. Mastacan Olivian. Universitatea „Valahia” Târgovişte.com B. Doboş Daniela. http://es. Editura Bibliotheca. Patrimoniul cultural . Cercetarea infracţiunilor de furt şi tâlhărie.

1985 . 2011. http://www.altalex.ro/presa/2012/raport_mp_2011. Referat.drept.org/documents/section/criminal-codes 3.scribd. http://www.com/doc/47291525 4. Infracţiunea de înşelăciune de la simplu la special. Model Penal Law.unibuc.mpublic. http://www. http://www. Referat. Târgu Jiu. actualizat la data de 1 noiembrie 2010 2. 2002. Gabriel Alexandru. Lucrare de diplomă. Infracţiunea de furt.pdf LEGISLAŢIE 1. Universitatea Răduţă Georgiana Gianina.pdf C. Facultatea de Drept. 21. Universitatea din Bucureşti.2011. Constantin Brâncuşi.com/index.php?idnot=36653 2.3. German Criminal Code. Site-uri 1.ro/dyn_doc/publicatii/revistastiintifica/Infractiunea-de-inselaciune 2011. Philadelphia.01. http://www. American Law Institute. Codul penal al României. Infracţiunea de furt din locuinţa mamă.scribd. http://legislationline. Geană Mihai Felician.com/prunarui/d/38836754-Mihai-00 5.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->