THEODORA,

�MP�R�TEASA
BIZANTULUI
de Michel de Grece

Imperiul la sf�rsitul domniei lui lustinian

Capitolul 1
Mult� vreme am r�mas hot�r�t� s� p�strez t�cerea asupra trecutului meu. Si nici
m�car inventiile, minciunile care s-au spus despre mine nu m-au �mpins s�-mi
schimb p�rerea. Unii, este adev�rat, au f�cut din existenta mea un roman
rocambolesc si uneori sordid. Adev�rul este mai logic, mai neasteptat si,
totodat�, mai neobisnuit. Din at�tea aventuri, triumfuri, lovituri spectaculoase,
trebuie s� �nveti ceva, �ns�-i las fiec�ruia grija de a descoperi lectia care i se
potriveste.
As putea cosmetiza adev�rul, fie si numai l�s�ndu-i pe cronicarii mei s� m�
�nf�tiseze ca pe o sf�nt�. C� le place sau nu def�im�torilor mei, eu sunt hot�r�t�
s� spun totul. Nu m� tem de judecata nim�nui. C�t despre cea a lui Dumnezeu,
fiindc� am crezut �ntotdeauna �n El, am si acum credint� �n mila Lui. Prin aceast�
povestire, aceast� m�rturisire, las posterit�tii opera mea cea mai de pret,
izb�nda mea cea mai scump�: viata mea.
Familia noastr� este originar� din insula Cipru, ai c�rei fii au faima de a fi
vicleni si nestatornici, desi ei sunt doar abili. Tat�l meu, Acacius, era paznic
de ursi la hipodrom. Mama mea era si ea din popor. Nu am un arbore genealogic, dar
c�nd �i v�d pe aristocratii trufasi, pretentiosi, dispretuitori, tr�ndavi si
inutili, prefer s� nu apartin clasei lor. Sunt o fiic� din popor si sunt m�ndr� de
asta.
M-am n�scut la sf�rsitul secolului al V-lea dup� Domnul nostru. stiu prea bine c�
am fost acuzat� deseori c� �mi ascund adev�rata v�rst�. De fapt, nimeni nu-si mai
amintea precis anul �n care am venit pe lume. La nastere, am primit numele
Theodora, adic� �darul lui Dumnezeu", semnificatie pe care mama a uitat-o prea
repede.
Mi-a fost �ntotdeauna greu s�-mi amintesc �nt�mpl�rile nepl�cute din viata mea si
le ur�sc at�t de mult pe cele din copil�rie, �nc�t le-am ascuns �n coltul cel mai
�ndep�rtat al memoriei. Totusi, �ntruc�t am promis s� fiu cinstit� cu mine �ns�mi,
sunt nevoit� s� deschid trapa aceasta �nchis� ermetic vreme de at�tia ani.
Aveam vreo patru sau cinci ani. Eram at�t de s�raci, �nc�t mama m� trimitea s�
cersesc c�teva resturi de la m�celar, la una sau dou� str�zi de noi. Acestuia, un
armean, i se f�cea mil� de mine. �mi ghicea rusinea si dorea s� o evite, �mi
�ntindea un pachet de oase de care mai at�rnau c�teva buc�tele de carne si �mi
zicea: �tine, ia asta pentru c�inele mamei tale." De parc� mama era genul de
persoan� care s� tin� un c�ine, de parc� �n cartierul nostru ar fi existat cineva
suficient de bogat �nc�t s� hr�neasc� animale de cas�.
Locuiam la periferia Constantinopolului, �ntr-o mahala lipit� de zidurile �n�ltate
pe vremuri de �mp�ratul Teodosiu. �n jurul portii numite a Izvorului, se �ntindea
un labirint de str�dute sumbre si sordide, unde, �ntr-o vesnic� semiobscuritate,
colc�ia o lume aparte. Ferestrele noastre d�deau spre un pasaj str�mt, pres�rat cu
gunoaie si mizerii, c�ci Constantinopolul, capitala lumii, Orasul de Aur, era
murdar. Casa noastr� se sprijinea �ntr-o r�n� de alte case vechi din lemn care,
�mpreun�, ajungeau s� formeze un fel de �ngr�m�deal� de constructii a c�rei fatad�
dinspre strada
10

principal� era ocupat� de o tavern�. Bine�nteles, nu existau nici canalizare, nici

ap� curent� �n cartierul acesta, populat de numerosi oameni f�r� ocupatie.
Nu at�t mizeria m� dezgusta, c�t promiscuitatea. Nu aveam dec�t dou� camere, una
folosit� ca buc�t�rie, iar cealalt� ca dormitor, unde ne �nghesuiam tata, mama,
sora mea, Comito, si eu. Alte trei familii locuiau �n casa aceasta at�t de
zgorrtotoas�, at�t de indiscret�, �nc�t din pricina peretilor subtiri stiam totul
despre secretele, iubirile si digestia lor.
Dec�t s� r�m�n acas�, ca sora mea, m� repezeam �n strad�, fie c� mi se d�dea voie,
fie c� nu. Probabil c� asta nu s-a schimbat mult de-atunci. Turmele de oi si capre
defilau pe-acolo. Mirosul lor, amestecat cu cel de urin� si de ceap�, la fel de
puternic, �i dezgusta pe nou-veniti, dar noi eram obisnuiti. Jup�nesele strigau
unele la altele la ferestre, �n vreme ce copiii se t�v�leau, �n functie de cas�,
�n praf sau �n noroi. Mie �mi pl�cea mai mult ploaia, c�ci primele averse ale
anului transformau panta abrupt� �ntr-un adev�rat torent, �n care m� b�l�ceam
fericit�.
Eram o fetit� ur�t�, slab�, cu p�rul lung si negru. Sl�biciunea si paloarea mea
�mi d�deau un aspect boln�vicios, dar �n realitate eram mult mai rezistent� dec�t
s-ar fi crezut, �mi b�team joc de pustoaicele de v�rsta mea, fandosite, sperioase
si afectate, si �mi pl�cea mult mai mult tov�r�sia b�ietilor. Nu m� puteam abtine
s� nu-i provoc. Ne b�team, si eu �i �nvingeam deseori, �n esent�, eram s�lbatic�,
necomunicativ�, nu aveam nici un prieten si probabil c� nici nu �ncercam s�-mi fac
vreunul. M� �ntorceam din aceste �nfrunt�ri copil�resti si feroce �ngrozitor de
murdar�, ametit�, plin� de v�n�t�i si cu zdrentele de pe mine mai desirate ca de
obicei.
11

Nu m� �ntelegeam cu mama, fiindc� ea o prefera pe sora mea mai mare, Comito. Aveam
firi mult prea asem�n�toare. Exista �ns� ceva �n mine ce ea nu �ntelegea, care �i
sc�pa si care poate o nelinistea. Nu se �ncredea �n mine. Avea dreptate s� m�
certe pentru starea lamentabil� �n care m� �ntorceam acas�. Scena care urma se
repeta at�t de des, �nc�t p�rea s� fi intrat �n repertoriul de zi cu zi. �n loc s�
m� potoleasc�, mustr�rile mamei m� f�ceau s�-mi ies din fire. �mi �ndreptam toat�
f�ptura minuscul�, m� prot�peam cu m�inile �n solduri si, cu ochii scosi din
orbite de furie, �i r�spundeam prompt, arunc�ndu-i injurii pe care nici o fat� nu
s-ar cuveni s� le spun� mamei sale. M� pocnea. Ieseam din oras, fugeam mult� vreme
pe c�mpuri si maidane p�r�site, p�n� la zidul foarte �nalt si crenelat al unei
vaste propriet�ti.
�nclinarea solului �mi permitea, �ntr-un anumit loc, s� z�resc gr�dina
fermec�toare a unui palat vechi. M� lipeam de un crenel si priveam, desf�t�ndu-mi
ochii cu aceste peluze stropite cu grij�, gardurile vii tunse frumos, florile
minunat �ntretinute, f�nt�nile care murmurau permanent. Locul acesta era pentru
mine un fel de paradis de neatins. Urm�ream cu l�comie cum se zbenguiau copiii
casei, ale c�ror vesminte si juc�rii dovedeau o bog�tie de ne�nchipuit pentru
mine. Ajunsesem s�-i cunosc pe toti dup� prenume. Mica Eudoxia era cam de aceeasi
v�rst� cu mine. �ntr-o zi, m-a z�rit. Prima ei reactie a fost de spaim�. si-a
str�ns p�pusa la piept si s-a dat un pas �napoi. Totusi, ceva din mine a linistit-
o, c�ci s-a apropiat de zid si mi-a �ntins juc�ria. Fratele ei mai mare, care
v�zuse ce s-a �nt�mplat, a venit �n fug� din spatele ei, a prins-o de guler si a
tras-o brusc, dojenind-o pentru imprudenta ei. P�pusa a c�zut si s-a spart.
Eudoxia a izbucnit �n pl�ns. Fratele ei mi-a poruncit s�
12

plec si s� nu m� mai �ntorc niciodat�, altfel voi fi biciuit�. Nu m-am miscat din
loc. A amenintat c� �i cheam� pe sclavi s� pun� m�na pe mine, dar hohotele de
pl�ns ale surioarei lui |-au �nduplecat si l-au f�cut s� se duc� la ea, s-o
linisteasc�. Dup� at�tia ani, n-am uitat nici un am�nunt din scena aceasta, care
pentru mine a c�p�tat o important� simbolic�, �n seara aceea, am �nt�rziat la
cin�. Sora mea mai mare, Comito, trimis� s� m� caute, m-a g�sit �n cele din urm�,
la indicatiile trec�torilor. Nu plecasem de l�ng� crenel. Contemplam �nc� gr�dina
p�r�sit� si invadat� de umbre. C�nd m-a dojenit, i-am zis foarte serioas�: ��ntr-o
zi, toate acestea vor fi ale mele, si chiar mai mult." Mi-a r�s �n nas.
De atunci, c�nd mama se ar�ta prea dur� cu mine, m� duceam la tat�l meu, la
hipodrom. Adopta un ton grav ca s�-mi reproseze c� n-am r�mas acas�, dar prezenta
mea �i f�cea o pl�cere enorm�.
�mi pl�cea s� str�bat hipodromul f�r� spectatori. Atunci mi se p�rea si mai
impresionant, iar marmura str�lucitoare de pe jos aproape m� orbea. C�lcam pe
nisipul imaculat de pe pist�, ridic�nd privirea c�tre obeliscuri si alte monumente
provenite din cele mai vechi timpuri. Mergeam �n sus si-n jos pe promenada
acoperit�, admir�nd poporul de statui care o �mpodobeau, si de fiecare dat� m�
�nv�rteam �n jurul vestitei cvadrige din bronz, capodoper� a artei grecesti. Dar
cel mai mult �mi pl�cea, c�nd nu m� vedea nimeni, s� m� strecor �n kathisma, marea
loj� imperial�, m� asezam pe tronul dublu din marmur� si imitam atitudinea
hieratic� pe care o afisa �mp�ratul c�nd asista la spectacole. si erau destule
spectacole: curse de care, v�n�tori, lupte �ntre b�rbati, �ntre fiare s�lbatice,
acrobatii, clovni...
13

De c�nd exist� Constantinopolul, hipodromul a fost dintotdeauna singurul,

adev�ratul loc de divertisment si de eliberare. Este centrul nervos al imperiului,
tribuna multimii, barometrul popularit�tii. Acolo si numai acolo poporul se
exprim� f�r� nici o retinere. Acolo �mp�ratii sunt aclamati sau huliti, adusi la
putere sau detronati. Dac� vrei s� stii ce este Constantinopolul, trebuie s� te
duci la hipodrom, mai degrab� dec�t �n bazaruri. Ce miscare, ce febr�, ce pasiune
�n zilele de spectacol! Un conduc�tor de car c�stig�, mii de spectatori sunt �n
pragul delirului. Un altul ajunge �n frunte, jum�tate de oras e �n doliu. Oamenii
cei mai calmi, cei mai rezervati �ncep deodat� s� urle, s� aclame sau s� �njure.
Se strig� unii pe altii, se insult�, se iau la pumni, se str�ng de g�t. Se ceart�
ca si cum soarta imperiului ar fi �n joc. si chiar este uneori, c�ci, sub culoarea
sportului este vorba, de fapt, de politic�. Poporul nostru nu se poate abtine s�
nu fac� politic�, si la curse chiar. si ce sunt, asadar, vestitele clanuri,
Albastrii si Verzii, pe care si le disput� amatorii de curse? Echipe sportive ?
Nici pe departe, sunt factiuni, partide politice, cu milioane de aderenti sau
simpatizanti. Albastrii, culoarea m�rii, spiritul de aventur�, marinarii; Verzii,
culoarea p�m�nturilor fertile prim�vara, t�ranii, conservatorii. Albastrii,
Verzii, �n �ntreg imperiul, au organizarea lor, ierarhia lor, membrii lor. Nu este
exagerat s� spun c� aceste dou� echipe �si �mpart imperiul care oscileaz� perpetuu
�ntre unii si ceilalti, dup� preferintele fiec�rui �mp�rat. S�-l p�zeasc� Dumnezeu
pe suveran de unirea Verzilor cu Albastrii, c�ci nimic nu le-ar mai sta �n cale! O
singur� dat� au reusit s-o fac�, si atunci imperiul a fost la un pas de
distrugere.
Nimic nu m� amuza, nu m� at�ta mai mult dec�t culisele hipodromului �n zilele
curselor de care. M� duceam s� asist la alegerea cailor, la tragerea la sorti si
la instalarea
14

carelor. Multimea care se plimba prin galeriile subterane lungi si late m�

fascina. Paznicii, usierii, controlorii si antrenorii vorbeau cu personalul din
subordine, acei oameni m�runti de toate neamurile si meseriile care �i slujeau
gratuit, din pasiune pentru curse, pe Albastri sau pe Verzi, �ntre timp, artistii
�si repetau numerele pe care aveau s� le prezinte �n pauze, iar costumierii,
maseurii, angajatii b�ilor �si ofereau serviciile. Curtezanele, astrologii si
negustorii de amulete se �mbog�teau. Aristocratia, Curtea, guvernul se plimbau �n
mijlocul poporului si se amestecau cu acesta f�r� nazuri. Pasiunea curselor
desfiinta clasele si treceam pe l�ng� personaje minunat coafate, pline de
bijuterii si parfumate. Erau �mbr�tisati p�n� la sufocare cei doi eroi ai zilei:
vizitiii-vedet� ai Albastrilor si ai Verzilor. Erau idolii orasului si, �n acest
hipodrom care era palatul lor, erau mai venerati dec�t �nsusi �mp�ratul. Fiarele
simteau agitatie �n jurul lor si �si manifestau nervozitatea prin r�gete,
�ngrijitorii lor, cu tat�l meu �n frunte, le p�r�siser� ca s� scoat� de la
paznicii grajdurilor ultimele ponturi despre curse.
Eu profitam de neatentia tuturor ca s� m� strecor �n cusca ursilor, ceea ce-mi era
strict interzis. Nu-mi era fric� de ei. Experienta avea s� m� �nvete mai t�rziu c�
brutele umane seam�n� cu fiarele si c�, pentru a le tine la respect, este
suficient s� nu ar�ti nici un pic de team�. Ursii m� cunosteau, m� l�sau s� m�
apropii de ei, s�-i m�ng�i, s� le vorbesc la ureche si s�-i linistesc. O ursoaic�
�si pierduse puiul si avea obiceiul s� m� str�ng� �n labele ei puternice.
Pericolul din afara custilor era mult mai mare dec�t cel de din�untru. Adev�ratul
pericol nu erau ursii, ci b�rbatii. Erau duri, ei nu f�ceau nici o concesie.
Constituiau o amenintare pentru toate femeile, chiar si pentru o fetit� ca mine.
Dup� at�ta timp petrecut �n preajma ursilor, tat�l meu
15

ajunsese s� le semene: mergea si morm�ia ca ei. Nu avea nici educatie, nici finete
si probabil nici spirit, dar avea o inirn� de aur, m� adora si-mi ierta orice.
C�nd sora mea, Comito, avea opt ani si eu sase, tata a murit �n urma unei boli
scurte si neasteptate.
�mi amintesc mai ales �nmorm�ntarea lui, cu bocitoarele profesioniste care se
�ntreceau �n vaiete, vecinele care arborau expresia potrivit� circumstantelor,
curiosii care c�scau gura. Desi o dat� cu disparitia sotului ei mama si-a pierdut
unica si firava surs� de venituri, probabil c� se simtea usurat�, c�ci avea
pretentii nem�rturisite, iar tat�l rneu, grosolan si prost crescut, o f�cea s� se
simt� st�njenit�. C�t despre Comito, pl�ngea pur si simplu pentru c� era
impresionat�. Eu eram singura care �l regreta.
�nc� de c�nd tata tr�ia, aveam putini bani, dar dup� moartea sa n-am mai avut
deloc. Supravietuiam din mici �mprumuturi si chiar din cersetorie. Situatia
noastr�, din critic�, a devenit disperat�. Desi o uram pe mama, trebuie s�
recunosc c� s-a sacrificat pentru a ne asigura supravietuirea, c�ci a �nceput s�
primeasc� b�rbati, si asta nu din pl�cere, �n timpul acestor vizite, ne trimitea
afar�, ocazii nesperate pentru mine s� profit de mai mult� libertate.
�ntr-o sear�, mama s-a �ntors acas� la brat cu unul dintre clientii ei cei mai
asidui si ne-a anuntat c� de-acum aveam un nou tat�. Reusise s� dea lovitura. Se
numea Nicetas, i se promisese postul de sef al paznicilor de ursi, pe care �l
ocupase tat�l meu, si consimtise s� se �nsoare cu ea. Pentru ea, asta �nsemna
odihna binemeritat� si un viitor asigurat. Imediat dup� aceea, maestrul de dans de
la hipodrom, de care depindea numirea tat�lui nostru vitreg, a ales un alt
candidat, care stiuse s�-l corup�. Pentru mama,
16

a fost o catastrof�. Fiind c�s�torit�, nu-si mai putea vinde nurii, iar sotul ei
nu-i mai putea asigura p�inea.
Nu si-a pierdut �ns� capul, dovad� a fortei sale de caracter. Dac� stau s� m�
g�ndesc, nu era o femeie oarecare si poate c� n-am cunoscut-o niciodat� cu
adev�rat. A asteptat urm�toarea curs� de care si, �n ziua cu pricina, ne-a pus
coroane de flori pe cap si ne-a poruncit s� o urm�m la hipodrom, �l cunostea ca pe
propriul buzunar si se tutuia cu responsabilii de acolo. A obtinut de la seful
jocurilor o favoare exceptional�. Chiar �nainte de startul primei curse, p�n� se
asezau carele la locurile lor, Comito si cu mine am ap�rut pe pista goal�. Mama a
fost nevoit� s� ne �mbr�nceasc�, at�t eram de emotionate. Ne-a ciupit p�n� la
s�nge, ca s� ne fac� s� �naint�m si s� ne oblige s� pl�ngem. Ceruse de la noi
lacrimi arz�toare, abundente. Eu refuzasem, ea m� amenintase, dac� nu scoteam cele
mai sf�sietoare hohote de pl�ns, cu cele mai crunte pedepse. Eu si Comito,
tin�ndu-ne de m�n�, tremur�nd, �mpiedic�n-du-ne, ci�tin�ndu-ne de rusine si
timiditate, am traversat toat� pista �n fata a treizeci de mii de spectatori. Nu
am detestat-o niciodat� pe mama ca �n momentul acela si doar acest sentiment m�
sustinea si-mi d�dea fort� s-o t�r�sc dup� mine pe Comito, mai mult moart� dec�t
vie.
Am o amintire �ngrozitoare de spatiu gol, soare orbitor, zumzete, morm�ieli si
ameteal�. Ajunse la piciorul lojii imperiale, am �ntins bratele �ntr-un gest de
implorare si ne-am rugat ca tat�l nostru vitreg, Nicetas, s� fie numit sef al
paznicilor ursilor. Bine�nteles, nu ne auzea nimeni si cineva a cobor�t din loja
imperial� s� ne �ntrebe ce vrem.
Spectatorii ne observaser�, �n cele din urm�, si �ncepeau s� dea atentie
incidentului. F�r� nici o �ndoial�, multimea avea s� se lase �nduiosat� de aceste
dou� fetite
17

cu ghirlande pe cap, singure �n mijlocul pistei complet goale, tremur�nd

�nsp�im�ntate. Verzii �ndeosebi aveau s� ne sprijine, s� ne sustin� cererea, s�-i
impun� �mp�ratului s� ne �ndeplineasc� rug�mintile. Tat�l meu �i servise toat�
viata, iar tat�l meu vitreg, Nicetas, f�cea si el parte din tab�ra lor. Desigur,
spiritul de echip� avea s�-si joace rolul. S-a �nt�mplat exact pe dos. Verzii au
�nceput s�-si bat� joc de noi, s� ne insulte, s� ne strige glume obscene. Unii au
�nceput chiar s� arunce �n noi cu fructe; m-a pocnit o portocal� �n um�r, lovitur�
care aproape m-a dobor�t si mi-a l�sat o v�n�taie care nu s-a vindecat c�teva
s�pt�m�ni. Atunci, Albastrii ne-au luat ap�rarea. Ne-au aclamat si au cerut
�mp�ratului s� ne acorde satisfactie. Un crainic imperial a �naintat �n fata
kathismei si a anuntat c� Nicetas era numit sef peste paznicii ursilor. F�r� a mai
astepta altceva, eu si Comito am luat-o la fug� spre culise, c�ut�nd ad�post, �n
culmea bucuriei, mama a uitat s� m� pedepseasc� pentru c� nu pl�nsesem. Era prima
dat� c�nd nu-si respecta o promisiune nepl�cut� la adresa mea. Niciodat� nu am
uitat chipurile acelea ironice, batjocura, obscenit�tile si r�setele... �mi r�sun�
si acum �n urechi. Am jurat c� toat� viata mea, cu toate fortele mele, �i voi
servi pe Albastri si voi lupta �mpotriva Verzilor - si mi-am tinut aceste dou�
promisiuni, �nv�tasem ce-i ura.
Tat�l vitreg nu a simtit nici un pic de recunostint� fat� de noi pentru c� �i
salvasem slujba. Din contr�, p�rea s� ne poarte pic� pentru succesul de care ne
bucurasem. Era p brut� perfect�, cu craniul lui ras, ochii negri, minusculi, falca
adus� �nainte. Mergea cu pasi mici, tin�nd fesele si pumnii str�nsi, de parc� ar
fi fost �n permanent� gata s� se arunce �n lupt�. M� b�tea des. Nu pentru c� ar fi
fost beat sau furios,
18

ci m� b�tea cu s�nge rece, metodic, cu premeditare, �ndelung. Palmele alternau cu

lovituri peste ceaf�, astfel �nc�t aveam de multe ori obrajii vineti si simteam c�
mi se �nv�rte capul. si toate acestea �n numele Domnului. Avea o credint� �ngust�
si fanatic�, vedea p�catul peste tot, �n afara lui, fireste. si, dup� p�rerea lui,
nu trecea o zi, o or�, f�r� s�-L sup�r pe acest Dumnezeu, de unde pedepsele
purificatoare. Mama, desi nu avea nici un pic de tandrete pentru mine, nu era de
acord cu aceast� cruzime, dar nu �ndr�znea s� protesteze, c�ci Nicetas o teroriza.
Nu-mi amintesc s�-l fi v�zut vreodat� lovind-o, dar urla, o ameninta, tot �n
numele lui Dumnezeu, iar ea, care fusese cocosul casei cu primul sot, i se supunea
celui de-al doilea f�r� s� cr�cneasc�. Dincolo de brutalitatea sa, Nicetas era,
evident, un las, bruftuluindu-i pe cei mai slabi dec�t el, dar oric�nd dispus s�
ling� picioarele celor mai puternici, s� se plece �n fata celor mai importanti ca
el.
O invidiam pe Comito pentru c� era scutit� de acest tratament. Mama o ajutase s�
se angajeze la un teatru, unde-si petrecea marea parte a timpului. Era singura
sc�pare pentru niste fete ca noi, f�r� bani, f�r� meserie, f�r� sprijin. La teatru
nu se cereau nici recomand�ri, nici diplome si se putea face o carier� fructuoas�,
dac� nu onorabil�. Desi noi nu stiam care erau �ndatoririle exacte ale lui Comito,
ea se �ntorcea acas� seara t�rziu, plin� de povesti mirobolante care o descriau
drept principala protagonist� de pe scena Constantinopolului. Tat�l meu vitreg era
impresionat, mama - fermecat�, iar eu muream de gelozie.
De la moartea tat�lui meu �mi g�sisem un nou refugiu: Biserica Sf�nta M�ria a
Izvorului, construit� �n urma unui leg�m�nt �n afara zidurilor, la ceva distant�
de poarta cu
19

acelasi nume. Mirosul de t�m�ie, luminile candelelor care ardeau zi si noapte �n

fata icoanelor si chiar fata b�tr�n�, octogenar�, cu aspect de vr�jitoare, care
f�cea cur�tenie �n sanctuar, toate m� duceau �ntr-o lume foarte �ndep�rtat� de
mizerabila mea realitate. Fermecat� de penumbra �nconjur�toare, puteam r�m�ne.ore
�ntregi nemiscat� �n biserica r�coroas� vara si c�lduroas� iarna. Mama si tat�l
meu vitreg �l criticau sever pe preot, p�rintele Bartolomeu, care avusese o
purtare scandaloas�, dup� p�rerea lor. �ntr-adev�r, cu foarte mult timp �n urm�,
un patriarh al Constantinopolului avusese o amant�, pe nume Antigona. C�nd s-a
plictisit de ea, a vrut s� o alunge din viata lui, dar ea a amenintat c�-l d� de
gol. Atunci, patriarhul a chemat un t�n�r c�lug�r descurc�ret pe care-l remarcase
de ceva timp si i-a propus s� o seduc� pe Antigona, s� o ia de-acolo si s� se
�nsoare cu ea. �n schimb, i se oferea, �n pofida v�rstei fragede, o parohie
frumoas�. P�rintele Bartolomeu s-a supus si de-atunci tr�ia la Sf�nta M�ria a
Izvorului �mpreun� cu Antigona, din ce �n ce mai ursuz� o dat� cu v�rsta si care
nu prea se ar�ta. C�lug�rul spilcuit de alt�dat� se transformase �ntr-un b�tr�n
m�runtel, cu barba si p�rul stufoase, privirea lic�rind de voie bun� si z�mbetul
plin de bun�tate. M� �nt�mpina �ntotdeauna c�lduros, �mi oferea dulciuri; m�
�ntreba de s�n�tate si �mi d�dea impresia c� sunt binevenit�. Niciodat� nu am
primit at�ta afectiune de la nimeni, iar eu, la r�ndul meu, �l idolatrizam.
�ntr-o zi, mi-a declarat c� sunt prea �nzestrat� ca s� r�m�n analfabet� si mi-a
promis c� m� �nvat� s� scriu si s� citesc. Si �n scurt timp am ajuns s�-mi petrec
fiecare dup�-amiaz� descifr�nd si copiindu-i pe P�rintii Bisericii din volume
enorme, sub �ndrumarea p�rintelui Bartolomeu. Munceam cu concentrare si devotament
si am f�cut
20

progrese rapide. Trebuie s� m�rturisesc c� aveam nu at�t dorint� de a �nv�ta, c�t

sete de prestigiul pe care mi l-arfi dat cunostintele mele �n ochii locuitorilor
cartierului, pentru care oamenii instruiti deveneau personaje importante. Lectiile
aveau loc �n minuscula sacristie, si nu acas� la p�rintele Bartolomeu, c�ruia �i
era fric� de sotia lui si se temea c� aceasta ar putea avea ceva �mpotriv�. Din
instinct, si f�r� s� ne �ntelegem, nici el, nici eu n-am zis nimic familiei mele.
Cu toate acestea, �ntr-o sear� nu m-am putut abtine si mi-am dezv�luit secretul.
Nicetas, tat�l meu vitreg, �mi spusese c� sunt idioat�. C� m� b�tea, puteam trece
cu vederea, dar s�-mi insulte inteligenta! �Da, poate sunt idioat�, am replicat
eu, dar o idioat� care stie s� scrie si s� citeasc�. Nu ca tine." �ntr-o clip�,
toate sentimentele de inferioritate pe care bruta le adunase de-a lungul vietii s-
au concentrat si au r�bufnit �ntr-o furie s�lbatic�. De data aceasta, brutalitatea
lui nu a fost calculat�. S-a repezit la mine, lovindu-m� cu pumnii si cu
picioarele, repet�nd f�r� �ncetare: �Idioato, idioato, te fac eu s�-ti piar�
cheful de scris si citit!" C�zusem. M� t�r�m, �ncerc�nd s� m� strecor sub masa din
buc�t�rie, ca s� m� feresc de loviturile din ce �n ce mai puternice. Mama a vrut
s� intervin�. A fost prima dat� c�nd a �ndr�znit s-o fac� si a fost prima dat�
c�nd sotul ei a b�tut-o. l-a tras o palm� cu toat� forta. Am profitat de concertul
de urlete si imprecatii care a urmat ca s� dispar. Pe palier, vecini si vecine,
atrasi de ceart�, tr�geau cu urechea. Am fugit afar� si nu m-am oprit s�-mi trag
sufletul dec�t dup� ce m-am �ndep�rtat suficient de mult de cas�. Eram aproape de
Poarta de Aur, �n fata vechilor ziduri ale lui Constantin, abandonate de mult�
vreme. Hot�r�rea mea era luat�: nu m� voi mai �ntoarce niciodat� acas�.
M-am g�ndit mai �nt�i s� m� refugiez la p�rintele
21

Bartolomeu, apoi am renuntat, c�ci ar fi fost primul loc �n care mama ar fi venit
s� m� caute, iar preotul n-arfi putut s-o �mpiedice s� m� ia acas�. Singura mea
solutie r�m�sese Comito, sora mea. Eram convins� c� m� va ajuta, c�-mi va oferi
ad�post, dar nu m-am g�ndit nici o clip� cum ar fi putut s-o fac�. La ora aceea,
era �nc� la teatru. stiam vag, din povestirile ei, unde era situat. Am pornit la
drum.
Nu iesisem niciodat� din cartierul nostru si �n afar� de hipodrom nu cunosteam
Constantinopolul si imensitatea lui. Cu toate acestea, hot�r�rea mea era mult mai
puternic� dec�t ratiunea. Frigul aspru din seara aceea de iarn� alungase de pe
str�zi pe majoritatea trec�torilor. Am �nt�lnit �ns� c�tiva �n drumul meu. Se
uitau cu groaz� la fata aceasta plin� de v�n�t�i, zb�rlit�, murdar�, �n zdrente,
cu aer ferm si privire ucigas�. Ajunsesem la Mesa, bulevardul larg care desparte
capitala �n dou�, si urm�ndu-l traversam for dup� for. �mi t�rs�iam picioarele,
eram epuizat� at�t de loviturile primite, c�t si de luni �ntregi de nem�ncare.
Ajuns� la forul lui Teodosiu, am f�cut dreapta, spre portul Iulian, si acolo m-am
trezit �n cartierul tavernelor si al teatrelor. Unde erau multimea elegant�,
str�zile str�lucind de lumini, splendidele teatre cu care se l�uda Comito? Nu
z�ream dec�t c�tiva cheflii beti, str�dute aproape la fel de sordide ca a noastr�
si cl�diri mizerabile.
Am recunoscut teatrul lui Comito dup� fatada vopsit� complet �n rosu care, de
altfel, era d�r�p�nat� si cu vopseaua scorojit�. M-am strecurat �n interior f�r�
s� fiu oprit�. Reprezentatia tocmai se �ncheiase. M-am apropiat de un paznic si l-
am �ntrebat unde este loja marii actrite Comito. M-a scrutat buim�cit. Nu era nici
o mare actrit� cu acest nume. De altfel, nu exista nici o Comito �n acest
teatru... Ba
22

da, da, crede c� era o Comito printre micile figurante de rezerv�. Dup�
explicatiile lui, am trecut prin culise si am intrat �ntr-o �nc�pere micut�, unde
vreo dou�zeci de fete se dezbr�cau si se demachiau. Printre ele, Comito, cu un aer
extrem de plictisit, se contempla �ntr-o oglind� ciobit�. A p�rut foarte
st�njenit� s� m� vad� si m-a �ntrebat sec ce caut acolo, l-am povestit ce se
�nt�mplase si i-am cerut ajutorul, �n loc de consolare, mi-a poruncit s� m� �ntorc
imediat acas�. M-am ap�rat, am argumentat, dar ea a r�mas surd� la implor�rile
mele.
� Dac� nu vrei s� te �ntorci, te duc eu cu forta! m� amenint� ea.
� Hai, Comito, �n starea �n care este copila aceasta si dup� tot ce a �ndurat, nu
ai dreptul s� o trimiti �napoi.
O actrit� cu oarece faim�, pe nume Indaro, tocmai intrase. Mi s-a p�rut femeia cea
mai frumoas�, cea mai elegant� pe care mi-as fi putut-o �nchipui. Mai �n v�rst�
dec�t Comito, devenise totusi prieten� cu ea. La interventia ei, sora mea s-a
�mbl�nzit si i-a explicat, jenat�, c� nu stie ce s� fac�. Indaro a linistit-o:
� Nu-ti face griji, o g�zduiesc eu.
M-a dus, asadar, la ea acas�, nu departe de teatru, �n ceea ce mi se p�rea un
palat. Era, de fapt, o cas� minuscul�, b�tr�nicioas�, dar admirabil �ntretinut� de
aceast� gospodin�. Mi-a ar�tat mansarda, care avea s� fie camera mea, apoi,
entuziasmul generozit�tii trec�ndu-i, m-a contemplat cu �ngrijorare si, poate, cu
dezgust. Mi-a dat mii de indicatii, c�ci aceast� femeiusc� de cas� era
intransigent� �n privinta cur�teniei si a ordinii, �n seara aceea s-a �ncheiat
copil�ria mea. Aveam treisprezece ani.
M
Capitolul 2
-am transformat �n slujitoarea lui Indaro, cu aprobarea ei tacit�, �n fiecare
sear� ajungeam prima la teatru, �mbr�cat� mereu cu aceeasi tunic� zdrentuit�.
Indaro �mi d�duse c�teva haine de-ale ei mai vechi, pe care le ajustasem pe talia
mea, dar le p�stram pentru zilele importante care, de altfel, habar n-aveam c�nd
aveau s� vin�. Tropoteam pe str�zi, at�t eram de gr�bit� s� ajung la teatru. C�nd
p�trundeam �n�untru, acesta era �nc� gol, �n afara m�tur�torilor care f�ceau
cur�tenie si a c�torva angajati care dereticau. M� b�g�m �ntr-un colt, �ngrijorat�
s� nu ies �n evident�, c�ci mi-era fric� �ntotdeauna s� nu deranjez pe cineva sau,
mai r�u, s� nu fiu alungat�. si asteptam cu ner�bdare sosirea actritelor si chiar
a figurantelor, pe care le salutam mereu �n grab�. O ajutam pe Indaro s� se
�mbrace, �i aranjam hainele, �i duceam taburetul c�nd trecea din loj� �n loj� ca
s� stea la taclale cu prietenele, �i aduceam paharul cu vin pe care �l bea de
fiecare dat� �nainte de a urca pe scen�, aprindeam candela �n fata icoanei la care
se ruga ca un conduc�tor de car �nainte de a cuceri hipodromul.
Indaro era, �n esent�, o fat� bun�. Dep�sise v�rsta primei tinereti, dar
vitalitatea �i d�dea un aer tineresc, ajutat� de artificii folosite judicios. Cu
ochii ei mari, inocenti, n�sucul �n v�nt si bustul minunat, atr�gea usor b�rbatii.
Totusi, cocheta aceasta visa doar s�-si g�seasc� un sot bun. Era oric�nd dispus�
s� asculte, s� �ncurajeze, s� fie mereu de
24

tat�. M� trata cu bl�ndete si afisa chiar o oarecare egalitate cu mine.

�mi pl�cea s�-i fiu de folos si eram mereu fericit� s� le ajut pe Comito si pe
tovar�sele ei. Prindeam agrafa unei tunici, periam suvitele rebele, c�utam o pan�
care lipsea, duceam mesaje, aduceam r�coritoare, mergeam s� cer o informatie, nu
m� opream niciodat� si nici o corvoad� nu-mi displ�cea. Auzeam f�r� �ncetare
�Theodora, vino aici!", �Theodora, f�-mi un serviciu!", �Theodora, te rog!". si
galopam de la una la alta. Faptul c� ajutorul meu era solicitat, chiar si pentru
cele mai umile nevoi, m� flata. M� simteam necesar�, recunoscut�, nu mai eram
st�njenitoare, dispretuit�. Din contr�, lumea avea nevoie de mine si m� �ndr�gea,
�n acest mediu �n care domnesc gelozia, intriga, loviturile pe la spate, aceste
fete, aceste femei nu se fereau deloc de mine. Ce amenintare ar fi putut
reprezenta vr�biuta firav� care eram, subzist�nd precar la marginea profesiei lor?
Desi putini ani m� desp�rteau de cele mai tinere, aveam �nc� un aer de copil si
nici una nu vedea �n mine o potential� rival�. Din cauza aceasta ascultam
confidentele lor cele mai intime, chiar si pe cele despre care se fereau s�
susoteasc� cu prietenele lor. Ce ucenicie! C�ci ceea ce spicuiam, ceea ce auzeam
echivala cu rafturi �ntregi de c�rti de scoal�, �ns� dedicate unei singure
stiinte: viata.
Nu primeam nici un salariu, dar eram hr�nit� cu un castron de legume si peste
fiert. Mi se �nt�mpla s�-mi chior�ie matele, dar nimic pe lumea asta nu m-ar fi
f�cut s� recunosc, si, dac� mi se ofereau bun�t�ti, desi muream de poft� s� le
devorez pe toate, refuzam uneori din m�ndrie. Suportam viata aceasta �n primul
r�nd pentru c� nu vedeam alta posibil� si mai ales pentru c� visam s� urc la
r�ndul meu pe podium �ntr-o bun� zi. Atmosfera din cuiise m� ametea
25

complet si r�m�neam treaz� c�t de t�rziu puteam. Uneori mi se �nchideau ochii f�r�
s� vreau. Fetele m� mustrau cu afectiune si �mi porunceau s� m� duc la culcare,
dar eu m� �nc�p�t�nam.
Ziua plecam s�-mi descop�r orasul, Constantinopolul. Mergeam neobosit, minun�ndu-
m� de aceast� aglomerare de biserici, capele, palate, hanuri, spitale, aziluri si
academii pentru barbari, �n care erau primiti str�inii. Al�turi de cartierele
mizerabile si d�r�p�nate, ca acela �n care mi-am petrecut copil�ria, se construiau
f�r� �ncetare cartiere noi, aerisite, bogate. Eram sensibil� la farmecul str�zilor
din Constantinopol, la pozitia admirabil aleas� a orasului, la vederea somptuoas�
spre Asia, spre mare, spre malurile �nverzite ale Bosforului. Ca pretext pentru
explor�rile mele foloseam informatiile spicuite de la actrite despre vreo biseric�
unde se afla o icoan� f�c�toare de minuni, desi eu nu asteptam nici o minune;
despre vreo pr�v�lie de flecustete, desi eu nu-mi permiteam s� cump�r nici cel mai
ieftin lucru. Contempl�nd vitrinele giuvaergiilor, ale atelierelor de broderii,
ale croitoriilor, adulmec�nd aromele m�nc�rurilor calde care ieseau din c�rciumi,
treceam pe l�ng� o lume inaccesibil�. Desigur, m� rodea pofta, dar pl�cerea de a
observa era mai puternic�. Indiferent de vremea de afar�, constantinopolitanii se
plimb� pe sub colonade, care �i ad�postesc iarna de frig si vara de soare. Strada
este pentru ei locul �nt�lnirilor privilegiate. M� uitam cum se �mbr�tisau
prietenii, cum se salutau cei puternici, cum bancherii operau tranzactiile, cum se
�mp�unau cei eleganti. Si �nv�tam arta, adus� la un nivel unic de poporul nostru,
de a exprima sentimentele, de a manifesta curtoazia, de a trata afacerile sau, pur
si simplu, de a ap�rea �n public.
26

Marea art�, cu toate acestea, era monopolizat� de cersetori, �ntindeau cioturi

�nrosite, ar�tau r�ni hidoase, t�rau dup� ei copii orbi si acoperiti de muste,
rodeau pielea pantofilor vechi ca s�-si arate foamea, �si b�teau cuie �n cap, si
toate acestea, stiam prea bine, erau doar teatru. Ce de actori am admirat printre
ei, mult mai buni dec�t toti cei pe care i-am v�zut juc�nd pe scen�! Jocul meu
preferat consta �n descoperirea hotilor de posete, ceea ce nu era deloc o sarcin�
usoar�. Acestia, �ntr-adev�r, se topeau perfect �n multime, se apropiau pe
nesimtite de victima vizat� si �i subtilizau geanta sau banii, f�r� ca aceasta s�-
si dea seama, cu o �ndem�nare fantastic�, rodul lungilor ani de antrenament. Erau
grupati �n bande si purtau dulcea porecl� de �copii ai arhiepiscopului".
�ntr-o zi, unul dintre ei a pus m�na pe aurul unui judec�tor chiar sub ochii mei.
Dup� comiterea nelegiuirii, a observat c�-l v�zusem si mi-am dat seama, dup� frica
din privirea lui, c� se astepta s�-l dau de gol. Am izbucnit �n r�s, el s-a
�ndreptat spre mine, mi-a v�r�t o moned� de aur �n m�n�: �Meriti s� �mp�rtim." M-
am �nt�lnit cu el de mai multe ori �n plimb�rile mele. P�rea respectabil si banal,
cu tunica lui bine croit�, dar tocit�, p�rul cenusiu, �nf�tisarea curat� si
�ngrijit� de functionar s�rac. Nu ne vorbeam, c�ci nu aveam acelasi drum. Ne
multumeam s� ne adres�m mici semne de recunoastere. Am aflat, totusi, c� �l chema
Minas. Dup� ce m-a r�spl�tit prima dat� pentru t�cerea mea, n-a mai simtit nevoia
s� repete gestul.
Observarea str�inilor era pentru mine o lectie de geografie, c�ci descopeream prin
�nf�tisarea lor tinuturi �ndep�rtate despre care, bine�nteles, nu stiam nici m�car
cum se numesc. Provinciali isaurieni, anatolieni, iliri sau traci veneau �n
capital� s� fac� negot. Servitorii, soldatii erau
27

deseori barbari, germanici sau slavi, huni, bulgari, unguri. Sirienii si egiptenii
care vorbeau putin greaca erau mai ales din r�ndurile clerului. O mare parte a
mestesugarilor era evreiasc�. Italienii, spaniolii, africanii vorbeau �ntre ei �n
latin�, si apoi mai erau armenii si omuletii cu ochi migdalati, khazarii,
pecenegii, emisarii din China si India. Toti dovedeau m�retia imperiului si
universalitatea popoarelor care �l alc�tuiau.
Pasii m� purtau adesea p�n� la Augusteum, m�rginit de trei cl�diri care simbolizau
cele trei surse traditionale ale puterii imperiale, catedrala Sf�nta Sofia, unde
�mp�ratul este uns cu mirul sf�nt f�r� de care nu poate domni, Senatul, r�m�sit� a
Romei republicane, �ns�rcinat cu alegerea suveranului, si acolo, �n fund, �n
spatele arcului de triumf, hipodromul, unde poporul se adun� spontan, liber,
pentru a aproba o suire pe tron sau pentru a pretinde o abdicare. Contemplam
�ndelung zidurile care ap�rau Palatul Sf�nt, locuinta �mp�ratului. M� opream �n
fata pavilionului de intrare Chalke, de fapt un palat �n palat, si vedeam �n vis
giganticele porti de bronz deschiz�ndu-se larg �n fata mea.
Le �nsoteam deseori pe Comito si pe tovar�sele ei atunci c�nd se duceau �n vizit�
la cea mai vestit� ghicitoare a cartierului, pe nume Photini. Tremur�nd de
ner�bdare, dar si de fric�, �ntruc�t vr�jitoarea avea faima c� deoache, traversam
curtea mizerabil�, pres�rat� cu l�zi vechi si cu plante pe jum�tate uscate, p�n�
la mica �nc�pere �ntunecoas� �n care lucra ea. Pentru ghicit, practica
�omoplatul", care consta �n cercetarea aspectului pe care �l ia un os de oaie �n
timpul fierberii, sau �p�s�rile", adic� observarea zborului porumbeilor eliberati
�n acest scop. Dac� num�rul tipetelor scoase de aceste p�s�ri era impar,
domnisoarele �si
28

smulgeau p�rul din cap �n fata acestui semn extrem de nefavorabil. Ascultam, eram
fascinat�, m� amuzam, �ntr-o zi, fetele i-au cerut lui Photini s�-mi citeasc�
viitorul. B�tr�na a ridicat din umeri. Pentru mine a folosit �cochiliile": a
aruncat un pumn de cochilii �n aer si a examinat �ndelung modul �n care c�zuser�
�n nisipul de pe jos. Apoi, dintr-o dat�, a ridicat capul, m-a privit cu ochii
l�rgiti, cu gura c�scat�, de parc� as fi fost un monstru �nsp�im�nt�tor. �Ce
vezi ? Ce vezi ?" au strigat fetele. Vr�jitoarea a scuturat din cap, ca si cum nu
le-ar fi auzit, si n-a spus nimic. Apoi s-a ridicat greoi, �ncet, s-a apropiat de
mine, a �ngenuncheat, a apucat poala hainelor mele zdrentuite si a s�rutat-o. �Nu
v� cer dec�t o favoare, amintiti-v� de mine mai t�rziu." A fost singura fraz� pe
care a rostit-o si folosise pluralul de politete. Apoi si-a revenit: �Hai,
stergeti-o de-aici, ajunge pentru azi, nu mai v�d nimic." Din fericire, fetele, cu
usur�tatea v�rstei lor, au uitat incidentul. Dar eu m� g�ndeam deseori la ce se
�nt�mplase. Photini era, de asemenea, expert� �n elixire de dragoste. Ah! Aceste
potiuni miraculoase, c�te n-am preparat dup� retetele vr�jitoarei, pe care mi le
spuneau Comito si prietenele ei! Prefer s� nu-mi amintesc de ingredientele destul
de dezgust�toare pe care trebuia s� le macin si s� le amestec ore �ntregi. Ucenic
vr�jitor era �nc� una dintre atributiile mele �n culisele teatrului. Am avut o
motivatie �ndoit� s� muncesc atunci c�nd Comito s-a �ndr�gostit cu adev�rat. O
vreme a p�rut coplesit� si m� acoperea cu mici atentii, afirm�nd c� eram singura
c�reia �i reuseau potiunile de dragoste, ceea ce m� umplea de o nem�rginit�
uimire, c�ci uitam intentionat un ingredient �n decocturile pe care i le d�deam,
ca s� le fac nefolositoare. Din contr�, aveam mare grij� s� amestec toate
ingredientele �ntocmai ca �n retet� pentru b�utura pe care o f�ceam pe
29

ascuns ca s� o strecor pe urm� �n paharul cu vin pe care i-l duceam curtezanului

lui Comito. �l chema Pharas.
Era un actor f�r� slujb�. Tr�ise toat� viata �n teatru. Am fost sedus� de culoarea
ochilor lui, un albastru cu verde, cafeniu, galben, auriu �n acelasi timp, si de
vocea lui r�gusit� si cald�, �n pofida unei origini la fel de nepretentioase ca a
mea, avea din instinct curtoazie si rafinament, iar manierele lui m� copleseau.
Atentiile lui m� l�sau s� cred c� eram singura care conta pentru el. �n ciuda
fanfaronadelor lui de comedian si a obr�zniciei de licean, era timiditatea
�ntruchipat� si rosea pentru un �da" sau pentru un �nu", ceea ce �i d�dea �n ochii
mei un farmec nemai�nt�lnit. Vulnerabilitatea lui, pe care eu o ghicisem, �l f�cea
irezistibil pentru o adolescent� ca mine. Pe scurt, m� �ndr�gostisem nebuneste si
nu mai suportam s� o v�d pe Comito beat� de fericire, cotcod�cind �n dreapta si-n
st�nga ca o g�in� �n fata unui ou enorm.
�ntr-o sear�, asteptam �mpreun� cu el s� se termine reprezentatia si s� ias�
Comito de pe scen�. Ne aflam pe culoarul din culise, un coridor murdar si �ngust,
de-abia luminat de o lamp� cu ulei. De c�nd �l iubeam �n secret pe Pharas
devenisem cochet�, at�t c�t poate fi o fat� la paisprezece ani si cu mijloacele pe
care le aveam la �ndem�n�, adic� �mi schimbasem zdrentele cu vechiturile pe care
nu le mai purta Indaro. �mi piept�nasem p�rul, de obicei zburlit si �nc�lcit,
�ntr-o coad� �n care prinsesem o floare, un hibiscus mare, rosu. Sprijinit de
perete, cu capul plecat, bratele at�rnate, cu un aer mai fragil ca oric�nd, Pharas
mi-a m�rturisit c� se simtea epuizat, l-am propus s� se odihneasc� �n loja lui
Indaro, a c�rei cheie era la mine. l-am deschis usa. S-a aruncat pe pat, cu
bratele �ncrucisate si ochii �nchisi. Am �ngenuncheat l�ng� el, am ezitat mult
timp, apoi, tremur�nd de emotie, cu inima b�t�nd s�-mi sar� din
30

piept, l-am s�rutat usor pe frunte. Nu s-a miscat. Atunci m-am ridicat �n
picioare, am �ncuiat usa si m-am �ntins al�turi de el. Brusc, s-a r�sucit si s-a
culcat peste mine, gura lui cuprinz�nd-o pe a mea. M� sufocam sub s�rut�rile lui.
Mi-a smuls hainele, �mi fr�m�nta carnea cu m�inile. Graba, brutalitatea acestei
initieri, mult diferit� fat� de scena pe care o v�zusem de mii de ori �n
�nchipuire, m� �nsp�im�ntau mai degrab� dec�t s� m� excite. M� durea tot corpul,
dar nu m-am �mpotrivit, ca s� nu-i stric pl�cerea. Apoi am simtit o durere mult
mai vie, mult mai ascutit� �n p�ntece. Aceast� prim� experient� n-a trezit
voluptatea �n trupul meu prea t�n�r. A l�sat o ran� pe care o viat� �ntreag� n-a
putut s� o cicatrizeze. Pharas s-a ridicat, cu un aer detasat, a luat o c�rp� si
m-a sters. M-a s�rutat nep�s�tor pe obraz, apoi s-a �mbr�cat. �Hai s-o astept�m pe
Comito", a conchis el. Cel mai r�u era c� eu m� simteam fericit�. Eram fericit�
pentru c� mi-l �nsusisem pe amantul lui Comito, pentru c� �l iubeam pe Pharas.
Se poate numi �ntr-adev�r relatie aventura dintre mine si Pharas ? Ziua ne
plimbam, atunci c�nd el nu era ocupat, c�ci acest b�iat f�r� slujb� avea
�ntotdeauna mii de lucruri de f�cut. Nici el, nici eu nu aveam bani s� pl�tim un
pahar �ntr-o tavern� si cu at�t mai putin o mas�, nici m�car modest�. Singurul
cadou pe care mi l-a oferit a fost un pandantiv, un ochi port-bonheur dm sticl�
albastr�, �ncrustat �ntr-o cruciulit� de metal. Rarele noastre momente de
intimitate le furam aproape �n loja lui Indaro, �n timpul reprezentatiilor. Pharas
continua s� fie iubitul oficial al lui Comito. Culmea e c� ura mea nu se �ndrepta
spre el, care m� �nsela, ci spre Comito, care nu stia c� el o �nsela cu mine. F�r�
s� recunosc, aveam senzatia c� m� dispre-
31

tuleste. M� credeam ur�t� la vremea aceea si eram m�ndr� s� am un amant pentru

care orice .femeie m-ar fi invidiat. Pharas nu se putea abtine s� nu fac�
dragoste, dar o f�cea mereu foarte �n grab�. Nu stia s�-mi d�ruiasc� nici un fel
de pl�cere, si totusi, de fiecare dat� asteptam ner�bd�toare, disperat�. Aceast�
frustrare ducea dorinta pe care o simteam pentru el la exasperare. Sub veselia lui
se ascundea o fiint� �n esent� tragic�. Ghicisem asta, tot asa cum simteam c� este
menit nefericirii, esecului, ceea ce m� f�cea s�-l g�sesc si mai atr�g�tor.
Existau �n acest b�rbat profunzimi insondabile, care aveau s�-mi fie vesnic
interzise. Glumele lui, spiritul lui dr�cesc f�ceau ca �n compania lui totul s�
fie foarte distractiv. Era plin de sarcasm la adresa familiei si critic fat� de
ceilalti actori. Zeflemisea tot si toate; de fapt, trebuia s� distrug�, nimic nu
era bine �n ochii lui. Dac� as fi fost mai experimentat� si mai putin
�ndr�gostit�, mi-as fi dat seama de am�r�ciunea si de gelozia lui. �mi zicea c� m�
iubeste. Mi-o ar�ta foarte rar, dar era sincer. Cu toat� bl�ndetea nem�surat� de
care era capabil, m� f�cuse sclava lui, cu intentia semiconstient� de a �nl�tura
influenta insesizabil� pe care, prin personalitatea mea unic�, o aveam asupra lui.
si, dac� m� supuneam lui, o f�ceam din cauza fricii constante si neexprimate de a-
l pierde.
�nzestrat� de natur� cu o memorie puternic�, �nv�tasem pe de rost toate rolurile
pe care le v�zusem interpretate de Indaro si de tovar�sele ei. Ele jucau �n acele
comedii desucheate despre adulter pentru care era vestit teatrul nostru. Amanti
surprinsi de soti, sotii geloase, palme, lovituri, cuvinte grele, grimase, dar si
despuieri si chiar act carnal comis pe scen�... Traditiile genului se p�strau
neschimbate de secole. La cincisprezece ani �mpliniti, m-am prezentat �n fata
directorului teatrului, l-am rugat s� m�
32

angajeze si, pentru a-l convinge, i-am dat, f�r� a fi rugat�, c�teva exemple ale
talentului meu. M-a l�sat s� joc c�teva cr�mpeie de roluri, apoi s-a str�mbat: �Te
str�duiesti prea mult, ai fi mai bun� ca mim." Simteam o dezam�gire crunt�. Mim nu
era asa de bine ca actrit�, dar �nsemna, la urma urmei, s� urc pe scen�, ceea ce-
mi doream cu �nfl�c�rare, cu orice pret.
M� rev�d si-acum �n culise. Astept momentul s� intru �n scen�. Tracul este �nsotit
de o timiditate maladiv�, care m� paralizeaz� adesea si �n viata de zi cu zi, si
totusi sunt disperat� de ner�bdare. Aplauzele salut� sf�rsitul num�rului
precedent. Directorul �mi face semn. Sar pe scen�. Sunt singur� �n fata
publicului, sunt regina, �mp�r�teasa, lumea e la picioarele mele... S�rman teatru
oribil!... Seam�n� cu un hambar de lemn. Grinzile, st�lpii care �i sustin
acoperisul si chiar b�ncile prost asamblate sunt vopsite �n culori tip�toare, care
se scorojesc, la fel ca fatada. Publicul este alc�tuit aproape �n �ntregime din
b�rbati - cheflii lefteri, netrebnici, escroci, scandalagii -, dar �n aceast�
gloat� se amestec� uneori b�rbati eleganti si femei elegante veniti la desfr�u. O
draperie simpl� desparte scena de culise. Port haine str�mte, b�ltate, peste care
flutur� un mantou mare. Joc cu fata la public si, spre deosebire de actrite, nu
port masc�. Sensul rolurilor mele este si mai imoral, si mai obscen dec�t
comediile jucate de Indaro. Interpretez aproape toate rolurile si de mai multe ori
pe cel al v�nz�toarei de c�rnati. Am sensul comicului, al bufoneriei. Publicul m�
apreciaz�, c�ci m� cere pe scen� si r�de �n hohote, �mi place s�-i aud pe
spectatori bufnind �n r�s. Dar mimul nu trebuie doar s� fie amuzant, trebuie si s�
c�nte, s� danseze, s� c�nte la diverse instrumente. Or, eu n-am �nv�tat niciodat�
nici flaut,
33

nici harp�, vocea mea e prea r�gusit�, iar figurile mele de dans sunt bazate mai
mult pe improvizatie, si ce dans! Conform regulilor, trebuie s� m� dezbrac
treptat, p�n� ajung la bustul gol, si s� m� fr�m�nt �n continuare lasciv, �n arta
goliciunii m� bucur de un succes deplin: �mi �nchipui c� o fat� foarte t�n�r�, de-
abia nubil�, care se dezbrac� provoac� �ntotdeauna aplauze.
Primeam zece foii pe zi, mai putin de dou�zeci de solidi, echivalentul salariului
unui muncitor �n constructii. Am �nchiriat dou� camere �ntr-o cas� insalubr�, mai
degrab� dou� v�g�uni, f�r� alta lumin� �n afara r�sufl�toarei de la pivnit�. Iarna
era un frig atroce, larvara o c�ldur� sufocant�. P�r�sisem confortul si
ospitalitatea lui Indaro pentru a-l putea g�zdui pe Pharas. F�ceam economii si la
m�ncare, s�rind deseori peste mese ca s� i le pot pl�ti pe ale lui.
Minusculul meu succes pe scen� m� �nc�nta, fiindc� �mi �nchipuiam c� avea s� m�
fac� mai valoroas� �n ochii lui Pharas. Nu-mi d�deam seama c� doar faptul de a fi
urcat pe scen� �i dezl�ntuise gelozia, cu at�t mai veninoas� cu c�t el nu-si
g�sise �nc� de lucru: avea �n el ceva nedefinit care �i descuraja pe angajatori.
Nu �mi ierta firava reusit�, �n pofida bl�ndetii sale, uneori se ar�ta agresiv cu
mine. Nu eram fericit�, pentru c� nici el nu era. Am devenit nervoas�, pentru c�
si el era, si totusi eram mai incapabil� ca oric�nd s� renunt la el. Situatia
aceasta m� f�cea cert�reat�. Pentru un �da", pentru un �nu" m� certam cu fetele
celelalte, apoi, ca s� m� ierte, le cump�ram, rup�ndu-mi de la gur�, dulciuri,
r�coritoare, vin.
Ajunsesem s� cred c� �n fata mea se deschidea o carier� m�reat�. Indaro m-a trezit
la realitate. Mi-a reprosat c� nu �ncerc s�-mi �mbun�t�tesc jocul si s�-mi lucrez
vocea. Dac� voiam s� reusesc, trebuia s� studiez. Mi-a propus
34

s�-mi recomande un profesor care s� m� �nvete tainele meseriei. Observatiile ei m-

au iritat, pentru c�, �n fond, erau juste, si m-am simtit r�nit�:
� Cum e posibil ca, dup� ucenicia dur� prin care ai trecut, s� nu profiti mai bine
de succesul t�u pe l�ng� protectorii t�i bogati ?
S-a sup�rat:
� �nteleg, n-o s� faci niciodat� vreun efort ca s� devii actrit�. stii m�car ce
este o actrit�, o artist� ? De fapt, n-ai vrut, �nc� de la �nceput, dec�t un
singur lucru, s� ai succes nu pe scen�, ci �n viat�.
� Ca s� ai succes �n viat� trebuie mai �nt�i s� te �mprietenesti cu cel care
porunceste, apoi succesul vine singur, am replicat eu.
� Dac� asta e filosofia ta..., a comentat ea amar. Exagerasem. Refuz�nd s� accept
realitatea, atribuiam
lipsa viitorului scenic fizicului meu. Eram prea slab�, prea brunet� la piele si
la p�r; se f�ceau destule glume pe seama mea ca s� nu-mi pot uita defectele: �Hai,
negreso!", �Vino �ncoace, scheletel!", auzeam de multe ori. si le invidiam de
moarte pe blonde si pe nurlii, care erau admirate de b�rbati.
De c�teva s�pt�m�ni aveam greturi frecvente. La sfatul lui Comito, m-am dus la
moasa cartierului, la care mergeau toate fetele din teatru ca s� avorteze la fel
de usor cum �si scoteau un dinte. Pentru mine nici vorb� de avort, eram
�ns�rcinat� �n trei luni. Eram at�t de inocent�, �nc�t nu mi-am dat seama mai
devreme. Am petrecut trei zile de reflectie si neliniste, trei zile �nainte de
urm�toarea �nt�lnire cu Pharas.
Am luat masa �mpreun� �n v�g�una mea. Cump�rasem destul de scump o sticl� de vin
dulce de Samos, ca si cum ar fi fost vorba de o s�rb�toare. De fapt, o luasem ca
35

s�-mi dau curaj, �l priveam devor�nd supa de ceap�, tonul marinat, macroul uscat,
m�nc�rurile lui preferate, pe care le preg�tisem special. Luase deja de dou� ori
din br�nza de capr� si atacase fructele uscate c�nd am deschis gura. l-am
m�rturisit starea mea. S-a ar�tat plin de solicitudine, �ntreb�ndu-m� imediat dac�
m� simteam bine, dac� sufeream, dac� moasa a fost amabil�, dar pe un ton neutru,
ca si cum n-ar fi fost cu adev�rat preocupat. Fiecare cuvintel al verdictului s�u
mi-a r�mas s�pat �n memorie:
� Nu pot face nimic pentru tine, Theodora, de-abia mi-am g�sit si eu de lucru, am
acceptat un rol care mi s-a propus, trebuie s� m� dedic �n �ntregime muncii. O s�
�ntelegi c� nu am nici timp, nici energie, nici bani s� v� iau �n grij� pe tine si
pe copil. Cel mai bine ar fi s� nu ne mai vedem. Noroc!
�mi p�ndea reactia. Eram at�t de uluit�, distrus�, �nc�t n-am stiut s� r�spund
dec�t:
� Poate c� ai dreptate.
S-a ridicat, mi-a tr�ntit c�te un s�rut pe fiecare obraz si a iesit din viata mea
la fel de usor cum a iesit din locuinta mea �n seara aceea.
Am r�mas �ncremenit� �n fata resturilor de m�ncare. Am terminat sticla de Samos,
apoi am dat gata si ulciorul de posirc� r�mas din ziua precedent�. N-am �nchis
ochii toat� noaptea. Aveam impresia c� nu mai exist� �n mine nici un pic de carne,
doar un gol �ntesat cu p�nze de p�ianjen.
A doua zi, ar�tam ca un cadavru c�nd am ajuns la teatru. N-am zis nimic, n-am
povestit nimic, dar probabil c� moasa vorbise. Fetele stiau c� eram �ns�rcinat� si
presimteau o dram�. Simteam privirile �nc�rcate de mil� pe care mi le aruncau pe
furis. Expresia mea feroce ie oprea �ns� �ntreb�rile curioase. C�nd am iesit de pe
scen�, dup� num�rul meu, m-a abordat un b�rbat, probabil unul dintre
36

acei admiratori care, �n fiecare sear�, invita fetele la cin� si ale c�ror
invitatii le refuzasem de fiecare dat�, din cauza lui Pharas. Ochii lui m�
m�ng�iau, iar buzele pline schitau un sur�s �mbietor. Mi-a declarat c� stia de
starea mea si mi-a prezis c� nu voi avea destui bani ca s� supravietuiesc f�r� s�
lucrez si s�-mi aduc pe lume copilul. De aceea, mi-a propus s� m� ajute p�n� nasc.
�si �n schimb ?" am �ntrebat, �n loc de r�spuns, mi-a �ntins un contract.
Subsemnata se angaja s� munceasc� fidel si cu scrupulozitate pentru angajator si
s�-i dea 60% din �ncas�rile ei. Angajatorul �si rezerva dreptul de a o revinde...
Asadar, aveam de-a face cu un peste, unul dintre acei proxeneti care b�ntuie
culisele teatrelor pentru a �mpinge fetele prea s�race sau prea slabe spre
prostitutie. M-a asigurat c� propunerea era foarte serioas�, l-am cerut un r�gaz.
C�nd m-am �ntors acas�, moart� de oboseal�, �n mijlocul noptii, mi-am g�sit
locuinta �ntoars� pe dos. �mi furaser� trei castroane sm�ltuite, mici bijuterii de
calitate �ndoielnic� si mai ales crucea pe care mi-o d�ruise Pharas. Era singurul
obiect care m� lega de el, si tineam la ea. S� m� duc la prefectul de noapte s�-i
denunt pe hoti ar fi fost inutil. Nu i-ar fi prins niciodat�.
A doua zi dimineat�, m-am dus la forul Amasium, pe unde-si f�cea veacul Minas,
micul meu hot de buzunare, �nc�lc�nd codul nostru tacit, l-am abordat si l-am
implorat s�-mi g�seasc� bunurile. Mi-a explicat c� banda, din care f�cea el parte,
nu tinea de aceeasi band� cu hotii care �mi jefuiser� locuinta. Cu toate acestea,
si-a luat angajamentul s� fac� tot ce-i st� �n puteri si mi-a dat �nt�lnire dup�-
amiaz�, �n portul Iulian. C�nd ne-am v�zut din nou, m-a anuntat c� hotii se
descotorosiser� deja de vesela grosolan� si de mizerabilele mele podoabe. Nu mi-a
adus dec�t crucea.
37

� De ce p�strezi crucea asta ? B�rbatul care ti-a dat-o �ti poart� ghinion, mi-a
zis el, �ntinz�ndu-mi-o.
� De unde stii ? Nici m�car nu-l cunosti!
� �n meseria mea �ti dezvolti simturi neb�nuite. At�ta vreme c�t ai s� r�m�i cu
b�rbatul acesta n-o s� ai dec�t necazuri si probleme. Fugi de el si scap� de
crucea asta.
F�r� s�-mi mai astepte r�spunsul, a aruncat-o �n mare si, f�r� nici un cuv�nt, s-a
�ndep�rtat.
Avertismentul lui, �n mod curios, mi-a f�cut foarte bine. Mi-am dat seama c� m�
aflam la marginea pr�pastiei din motive care nu depindeau de mine, c� nu puteam
c�dea mai jos. Nu trebuia dec�t s�-mi refac vointa si s� urc iar�si, pas cu pas.
Chiar �n seara aceea am semnat contractul cu pestele. A fost foarte uimit s�
descopere c� eram instruit� si c� n-am trasat o simpl� cruce, cum f�ceau celelalte
fete. Mi-am scris ap�sat prenumele, liter� dup� liter�, �n josul acestui document
care m� transforma �n t�rf�.
Capitolul 3
In scurt timp, starea mea m-a obligat s�-mi �ntrerup num�rul de mim� si, �n
conformitate cu contractul �ncheiat, am �nceput s� �ncasez de la peste o sum�
modest�, care �mi era �nm�nat� lunar, p�n� c�nd aveam s� nasc. �n timpul acestei
perioade de inactivitate, r�scoalele din 509, sub b�tr�nul �mp�rat Anastasius, mi-
au oferit o distractie de calitate si prima mea �nt�lnire cu politica.
�ntr-o zi, plimb�ndu-m�, am auzit de departe un zumzet, un murmur, strig�te,
imprecatii spre care m-a �mpins curiozitatea. Ajung�nd pe Mesa, am fost iuat� pe
sus de o multime furioas� si zgomotoas�, care se repezea �n barierele ridicate de
armat�. Am v�zut lovituri, r�ni, s�nge t�snind, urlete de durere, tipete de furie,
trupuri care c�deau �n jurul meu. Am fost �mbr�ncit�, aruncat� �n dreapta, �n
st�nga, o lance a str�puns aerul la c�teva degete de capul meu. Totusi, nu mi-era
fric�. Din contr�, eram furioas�. Furioas� pe fortele de ordine, c�ci,
bine�nteles, o s�rman� ca mine �i sustinea pe r�sculati, oricare ar fi fost ei. Am
s�rit �n sus de bucurie c�nd soldatii au dat �napoi si bariera a c�zut. Mai
t�rziu, am aplaudat c�nd am v�zut casele apropiatilor �mp�ratului incendiate de
r�sculati. Am apreciat mult mai putin spectacolul �njunghierii si al spintec�rii
c�lug�rilor si al preotilor. Viata m� �nv�tase s� m� astept la orice, dar aceast�
scen� �mi repugna. Oamenii din jurul meu mi-au spus c� era vorba de eretici, de
monofiziti, un nume
39

dificil de pronuntat si incomprehensibil. �Moarte ereticilor!" am strigat cu

gloata. �Jos Anastasius, abdicarea, jos de pe tron !", aveam s� aud urletele
orasului toat� noaptea.
A doua zi dimineat�, crainicii au anuntat c� �mp�ratul va vorbi poporului la
hipodrom. Spectacolul promitea s� fie zbuciumat si riscam mult dac� m� duceam
acolo cu burta mea proeminent�. Dar eram prea dornic� s� ajung acolo pentru a
asculta vocea prudentei. Necazurile aduceau sare si piper �n viata mea tem�. De
altfel, poporul nostru se d� �n v�nt dup� evenimente, �n special tragice, f�r� de
care se plictiseste. Hipodromul era ticsit c�nd a ap�rut �mp�ratul Anastasius �n
kathisma. De departe, am v�zut un b�rbat �nalt, totusi frumos, foarte drept, �n
pofida v�rstei, aureolat de un p�r lung, alb. Nu-si pusese intentionat coroana, �n
pofida �nf�tis�rii sale demne si nobile, a fost imediat luat �n primire de
multime, care l-a batjocorit si i-a cerut s� abdice, l-a l�sat s� zic� ce vor,
apoi a �nceput s� vorbeasc�. La �nceput, �n g�l�gia general�, nu se auzea nici un
cuv�nt din discursul s�u. Dar, �ncetul cu �ncetul, r�ndurile mai apropiate de
kathisma au amutit, si miile de spectatori au t�cut. B�tr�nul �mp�rat avea o voce
frumoas�, de bas, care se auzea de departe. S-a oferit s� se supun� vointei
populare si s� abdice, si si-a implorat supusii s�-i aleag� un succesor. Asistenta
asculta cu atentie cresc�nd�. A promis toate concesiile dorite, �n cele din urm�,
a f�cut apel la loialitatea poporului. Nici vorb� acum de abdicare sau de
succesiune. Multimea se r�zg�ndise complet atunci c�nd �mp�ratul, la �ncheierea
discursului, s-a retras. N-a mers p�n� la a striga �Tr�iasc� Anastasius!", dara
p�r�sit hipodromul �n liniste si voie bun�.
A doua zi, Constantinopolul �si reg�sise aspectul obisnuit. Atunci g�rzile s-au
n�pustit �n oras si i-au arestat pe toti cei suspecti c� au participat la
r�scoal�, �n scurt timp, au
40

urmat executii dup� executii. Am v�zut cu ochii mei la r�sp�ntii si �n foruri

trupurile care se b�l�ng�neau sp�nzurate pe esafoduri. Ce lectie de politic�!
Toate aceste promisiuni pentru a adormi poporul, apoi pedepse publice pentru a-l
intimida. Eram prea t�n�r� pentru a aprecia �nv�t�tura. Din contr�, la vremea
respectiv� �mp�rt�seam indignarea popular�, �ns�, la fel ca ceilalti, am plecat
capul, �n scurt timp, s-a r�sp�ndit vestea c� un general t�n�r si viteaz, pe nume
Vitalian, se r�sculase �n Tracia, cu trupele sale pentru a ne ap�ra religia
amenintat� de �mp�rat, care �i proteja pe eretici si despre care se b�nuia c� face
parte dintre acestia. Nu �ntelegeam nimic din aceste dispute teologice, totusi
inima mea era al�turi de Vitalian, care pornea la r�zboi �mpotriva puterii
detestate. Dar Tracia era departe, aveam alte griji pe cap si, dup� o vreme, am
uitat de Vitalian, pe care aveam s�-l �nt�lnesc mai t�rziu, �n cu totul alte
�mprejur�ri.
Putin �nainte de soroc, Comito a venit s� locuiasc� la mine. �n ziua primelor
dureri, s-a dus s-o caute pe moas� si pe una dintre prietenele ei. Nasterea n-a
fost nici at�t de dificil�, nici at�t de dureroas� cum m� asteptam. Am adus pe
lume o fat� foarte rosie si foarte p�roas�, bebelusul cel mai ur�t pe care l-am
v�zut vreodat�. Comito m-a anuntat c� mama voia s� vin� s�-si vad� nepotica, l-am
interzis s�-i spun� unde locuiam. Nu voiam s� m� atasez de copil sau s� prind drag
de el, c�ci stiam dinainte ce aveam de f�cut. At�tea exemple de fete �n situatia
mea �mi ar�tau clar calea de urmat, at�tea sfaturi, de la Indaro, de la Comito, m�
�mpingeau s-o fac. De altfel, nu aveam nici o alt� posibilitate. Dou� s�pt�m�ni
mai t�rziu, mi-am asezat, asadar, fiica �ntr-un cos nou, am �nfipt �n lateral o
h�rtie �n care declaram
41

c� bebelusul nu era botezat si c� as dori s� i se dea numele p�cii: l rina. M-am

�ndreptat spre m�n�stirea Fecioarei Pamakaristos. C�nd am z�rit �n penumbr�
zidurile din c�r�mizi vechi deasupra c�rora se �nghesuiau cupolele capelelor, m-am
oprit, �nteleg�nd oroarea gestului meu. �Trebuie", mi-am repetat, dar f�r� s� m�
pot misca. Picioarele mele refuzau s� �nainteze si, c�nd am auzit un g�ngurit din
cos, am fost pe punctul de a renunta. Ce lovitur� de bici am reusit s� dau vointei
mele nu mai stiu. Mi-am reluat mersul, orbit� �ndat� de lacrimi. Am sunat la
poarta m�n�stirii, am depus cosul si am luat-o la fug�, pr�v�lin-du-m� pe pant� ca
o criminal� urm�rit� de toate fortele politienesti ale imperiului.
Dac� mi-as fi p�strat fiica, probabil c� ar fi murit de foame, si eu la fel, c�ci
ar fi trebuit s� renunt la meseria mea ca s� o cresc. stiam c� la m�n�stire o vor
primi c�lug�ritele, o vor creste, o vor �nv�ta s� brodeze sau s� teas�. �n cel mai
r�u caz, va intra �n Ordin, �n cel mai bun, educatoarele ei �i vor g�si un sot.
Oricum, viitorul fiicei mele era mult mai sigur dec�t al meu. �l uram �ns� din tot
sufletul pe Pharas, pentru c� m-a fortat s� iau aceast� hot�r�re si, dac� ar fi
fost �n fata mea, l-as fi ucis, at�t era de atroce suferinta mea.
Am ajuns g�f�ind la teatru. Am avut timp doar s� m� �mbrac, s� m� machiez �n grab�
�nainte de a urca pe scen�. Niciodat� r�setele zgomotoase care mi-au �nsotit
num�rul n-au fost mai deschise, mai dese ca �n seara aceea. Energia disper�rii m�
ardea si �nfl�c�ra publicul, �l tineam �n m�n�, simteam c� as fi putut s� fac
orice din el. Niciodat� nu am fost at�t de satisf�cut� s�-mi exersez puterile
asupra lui si niciodat� nu m-am mai simtit at�t de sf�siat�. Ajung�nd �napoi �n
culise, mi-am descoperit pestele z�mbind ca de obicei, suav ca o pr�jitur� prea
dulce. Mirosul de violete al
42

parfumului mult prea abundent �mi f�cea great�. �B�rbatul acesta te asteapt�", mi-
a soptit, ar�t�ndu-mi un individ care se tinea aproape de el si care m� devora din
priviri. Era primul meu client. M-a impresionat at�t de putin c� tr�s�turile lui
s-au sters din memoria mea. L-am adus la mine. Ne-am dezbr�cat, a f�cut dragoste
cu mine. N-a fost deloc nepl�cut si a avut avantajul de a fi rapid. N-am avut
dec�t s� m� g�ndesc la Pharas pentru a simula pl�cerea. Clientul meu mi-a �nm�nat
zece foii, echivalentul salariului meu de mim.
N-aveam s� r�m�n �ns� o t�rfulit� de subsol, ca mii de tovar�se de-ale mele. �n
trei luni, devenisem regina vietii de noapte a cartierului. Imediat dup� ce ieseam
de pe scen�, �mi puneam o tunic� pestrit�, cu o cr�p�tur� indecent de �nalt�, �mi
transformam machiajul, m�rindu-mi ochii cu o linie neagr�, �ntelesesem c� nu
puteam fi frumoas� conform canoanelor epocii. Eram condamnat� s� devin fascinant�.
La poarta teatrului m� asteptau admiratorii mei, excitati, insistenti. Printre ei
remarcam �n fiecare sear� un b�rbat care p�rea profund nefericit. Am aflat c� �l
chema Hecebolas, c� era originar din Tir si c� era un functionar modest. Putea a
provincie. Era greoi si st�ngaci. De fiecare dat� c�nd reusea s�-mi vorbeasc�, m�
invita s� lu�m cina �ntre patru ochi. O dat� s-a aventurat chiar s� m� cear� de
nevast�, �mi d�dea de fiecare dat� mici cadouri ridicole, pe care uneori m�
pref�ceam c� nu le observ, �l l�sam prot�pit acolo si m� �ndreptam, �nconjurat� de
trupa vesel�, spre taverna noastr�, care se numea - Dumnezeu stie de ce -M�garii
Paradisului. Erau destui m�gari acolo, dar cu sigurant� nu era un paradis.
�ntr-o sear� �n care unul dintre clientii mei se ar�tase deosebit de generos,
t�r�sem acolo o band� de tovar�si
43

veseli, pentru o betie memorabil�. F�cusem destul� g�l�gie ca s� trezim tot

cartierul, �n pofida pagubelor considerabile, patronul a avut inspiratia s� nu se
supere. De atunci ne stabilisem acolo pentru petrecerile nocturne. M�garii
Paradisului devenise teatrul unde jucam �n viat� mult mai bine dec�t as fi jucat
vreodat� pe scen�. Acest hangar zgomotos, at�t de mare c� ar fi putut ad�posti o
armat� �ntreag�, era pe placul clientelei din popor. Zidurile si st�lpii erau
v�ruiti, grinzile erau vopsite �n negru, iar vesela era din ceramic� grosolan�.
Familiile numeroase, cuplurile de �ndr�gostiti veniti acolo s� se �ndoape �n
schimbul c�torva foii, la ora aceea plecaser�, �ntelepti, la culcare. Noaptea era
rezervat� chefliilor �ndr�citi, care, de altfel, apartineau tuturor straturilor
societ�tii, amestecati �n furia distractiei.
Patronul m� �nt�mpina cu acea c�ldur� a c�rciumarilor experimentati. Eu eram
regina lui, c�ci �i aduceam consumatori bogati. Servea cele mai bune chrysophrys,
acesti pesti vestiti din Constantinopol, din care rni-i p�stra pe cei mai
suculenti, si un caviar de calitatea cea mai bun�. �n fine, puteam m�nca dup�
pofta inimii, astfel �nc�t m� repezeam la solele fierte cu sos rece de merluciu,
la dorade si la r�ndunelele de mare fripte. Foamea mea, care nu p�rea niciodat�
satisf�cut�, �mi permitea s� mai �nghit homari, crevete, stridii, scoici, broaste.
Complice, patronul continua s� aduc� m�nc�ruri dup� m�nc�ruri. Ulcioarele,
sticlele, butoiasele cu vin de Samos, de Creta, de Cipru defilau f�r� �ncetare.
�ncepeam s� c�nt si toti b�rbatii reluau �mpreun� cu mine refrenul scabros. Apoi
m� suiam pe o mas� debarasat� �n grab� si dansam, mult mai lasciv dec�t pe scen�,
acompaniat� de ritmul obositor al tamburinelor, �mi �ntrerupeam exhibitia pentru a
disp�rea cu vreun client �n camera patronului, �mi permiteam s� m� duc acolo c�nd
44

voiam, cu cine voiam. Pestele meu, rezemat �ntr-un colt al mesei, venea s�-mi
reproseze c� �mi neglijez munca pentru distractie. De fapt, era m�ndru, �n sinea
lui, de popularitatea mea si stia c� pestii ceilalti �l invidiau pentru un produs
at�t de pretios cum eram eu. M� puteam ar�ta dificil� �n alegerea clientilor,
rezerv�ndu-mi-l pe cel mai generos. si nimeni nu protesta, c�ci munca mea era
�ngrijit�. Reputatia pe care nii-am f�cut-o atunci m� amuz� si acum, c�nd mai aud
zvonuri. S-ar p�rea c� eu consumam peste treizeci de b�rbati pe sear� si c�, dup�
ce �i epuizam pe st�p�nii cei mai dezm�tati, m� aruncam asupra sclavilor cei mai
vigurosi. Conform oamenilor bine informati, nu asteptam avansurile b�rbatilor, din
contr�, prin gesturi sau atitudini extrem de explicite �i excitam. Adev�rul este
c� nu aveam de ce s�-i provoc, pentru c� b�rbatii roiau �n jurul meu ca mustele.
Se povestea c� eram nemultumit� c� nu pot inventa moduri noi de acuplare. Aceste
legende dovedesc, pur si simplu, depravarea imaginatiei celor care le inventeaz�,
�n fine, se zice c� eram rusinea cartierului, iar oamenii respectabili care se
�nt�lneau �nt�mpl�tor cu mine pe strad� se �ndep�rtau �n grab�, de team� s� nu fie
p�ng�riti de atingerea mea. Eu, t�rfa cea mai popular� din vecin�tate, pe care
toti b�rbatii o salutau veseli si c�reia toate femeile �i adresau gesturi de
blestem. In orice caz, �n ciuda legendei, nu am apartinut niciodat� �infanteriei",
asa cum sunt poreclite cele mai umile trupe ale galanteriei.
Preferatul meu era Arsenius, un fidel. Era bogat, generos si promis unui viitor
str�lucit. Mai t�n�r, mai putin ur�t dec�t altii - era chiar o persoan� foarte
bine - si ce bun vorbitor! Era o pl�cere s�-i asculti discursurile. De ce se tinea
dup� farmecele mele, c�nd si-ar fi putut permite pe oricare dintre admiratoarele
lui care se tineau scai dup� el ?
45

Ar fi multe de zis despre gusturile lui cele mai bizare, dar o profesionist� nu
tr�deaz� niciodat� secretele clientilor ei. Cealalt� lege era s� nu se
�ndr�gosteasc� niciodat�. De c�nd Pharas se r�zbunase pe mine pentru esecurile
lui, nu mai puteam iubi. Era pentru totdeauna sau doar pentru o vreme, nu stiam.
Totusi, viata pe care o duceam �mi seca si mai mult inima cu fiecare zi. Or, nu
voiam s� ajung s� ur�sc pe toti b�rbatii din cauza urii pe care o simteam fat� de
unul singur. Nu c�utam s� m� r�zbun pe b�rbati, ci s� m� folosesc de ei.
Dup� ce terminam cu ultimul client, m� �ntorceam �n sala mare. �ntre timp, muzica
se amplificase, vocile deveniser� cleioase, si c�ntecele l�l�ite. Multi b�rbati
sfor�iau cu capul pe mas�. Cei mai multi nu erau �n stare s� se tin� pe picioare.
Mi-era din nou foame. Patronul �mi aducea fructe proaspete, struguri uscati,
dulceturi, precum si sare de Manethon, regin� a digestiei, pe care o foloseam
mereu. Era ora la care p�l�vr�geam cu celelalte curtezane care, r�mase treze ca si
mine, ciocneau un pahar �nainte de a se duce la culcare. Printre ele o remarcasem
pe Antonina, o iap� �nalt�, cu voce ascutit� si strident� si cu ochii umezi,
vopsit� blond�, zdr�ng�nind de podoabe.
� Nu esti obosit� ? m-a �ntrebat ea la sf�rsitul unei seri, c�nd zorile
str�pungeau orizontul.
� Nu, pentru c� nu m� resemnez niciodat�, i-am r�spuns.
� Adic�, vei iesi din meserie ? s-a mirat ea.
� Cu sigurant�.
� Nu ti-e fric� de pestele t�u ? stii bine c� regula, pentru cele care
abandoneaz�, este moartea si c� pestii stiu s� le g�seasc� oriunde s-ar ascunde.
� Nu mi-e fric� de nimic.
46

� Te invidiez, mi-a zis ea cu o sinceritate care nu era poate �n �ntregime

simulat�. Eu o s� merg p�n� la cap�t, a ad�ugat ea melancolic�.
Pentru a o �ncuraja, am declarat c� singurul scop al vietii mele era s� ies cu
orice pret din aceast� situatie. N-am apucat-o �ns� pe aceast� cale pentru c�, �n
scurt timp, am r�mas �ns�rcinat� a doua oar�.
Nu stiam cine era tat�l. De data aceasta, m-am prins la timp. M-am dus ia moas� ca
s� avortez. A fost atroce, mult mai r�u dec�t nasterea. Aveam impresia c� mai
multe pumnale �mi scotoceau prin m�runtaie, ca s�-mi smulg� partea cea mai
sensibil� a fiintei mele. Moasa a luat fetusul cleios s�-l �ngroape �n gr�din�.
M� duceam spre cas�, trist� si moart� de sl�biciune, c�nd m-am �nt�lnit,
�nt�mpl�tor, cu p�rintele Bartolomeu. Mi-a scrutat cu un aer deranjat vesmintele
prea tip�toare.
� Mama ta mi-a zis c� ai ajuns actrit�. Plesneste de m�ndrie, biata de ea! Chiar
nu stii, nefericita, c� exhibitiile tale sunt o surs� de dezordine, de adulter si
de vr�jitorie ? Diavolul a cl�dit �n orase teatre ca al t�u. Oamenii p�r�sesc
totul, familia, credinta, munca, pentru a r�de de desfr�ul vostru, �n loc s� v�
elimine, cum ar trebui.
Dup� ce si-a f�cut datoria, a redevenit b�rbatul de isprav� pe care �l cunosteam.
Nu m� �ntelegea, �i dezam�gisem total sperantele, si asta �l durea mai mult ca
orice. Eram at�t de inteligent�, at�t de �nzestrat�, de ce a trebuit s� ajung s�
practic o meserie murdar�, condamnat� de Dumnezeu? �Nu pe mine m-ai tr�dat �n
felul acesta, Theodora, ci pe tine �ns�ti. Meritai mai mult si mai bine." Pe c�t
m-a iritat predica, pe-at�t m� coplesea durerea lui.
47

In seara aceea, pentru prima dat�, publicul a r�mas rece �n fata num�rului meu.
Nici o reactie c�nd dansam pe jum�tate goal�. Era vina mea, si nu a lui, nu eram
�n form�. La iesire, m� asteptau admiratorii ca s� m� duc� la M�garii Paradisului.
Printre ei l-am z�rit pe Hecebolas, nefericitul pe care nu l-am �ncurajat
vreodat�, dar care nu se ar�ta niciodat� descurajat. Se tinea deoparte si sem�na
tot timpul cu un c�ine b�tut. Pentru prima dat�, �n loc s�-1 evit, m-am dus direct
la el. A l�sat capul �n piept:
� Tot nu vrei s� te m�riti cu mine, Theodora? a bolborosit el.
�nsotitorii nostri au pufnit �n r�s. Ne �nconjuraser�, astept�nd s� se distreze la
replicile mele.
� Ba da, vreau s� m� m�rit cu tine, Hecebolas, m-am auzit r�spunz�nd.
Ceilalti au fost convinsi c� �mi b�team joc de �ndr�gostitul �nghetat. Au �nceput
s�-si dea seama ce se �nt�mpl� c�nd m-am �ndep�rtat, la bratul lui. M-a dus �ntr-o
tavern� linistit� si putin frecventat�. M-a uluit anunt�ndu-m� c� tocmai fusese
numit �n postul extrem de important de guvernator al orasului Boreium, �n Libia,
unde trebuia s� se duc� f�r� �nt�rziere si unde spera ca eu s�-l �nsotesc...
Pentru o curtezan�, o asemenea propunere �nsemna colacul de salvare, iar c�s�toria
cu un functionar era o surs� nesperat� de bog�tie. Fetele m� �ncurajau din
r�sputeri s� accept.
�n seara aceea, suferinta, durerea coplesitoare mi-au �ntunecat judecata. Aveam
nevoie disperat� de protectie, de bl�ndete, iar Hecebolas mi le oferea. M-am
ag�tat de el ca �necatul de colacul s�u. Era simpatic si am crezut c� voi fi
fericit� cu el. M� vedeam deja pe vasul care avea s� m� duc� �n Africa. Nu
c�l�torisem niciodat�, iar ideea de a naviga �n dep�rt�ri m� atr�gea. Aveam
impresia c� pe mare
48

voi renunta la obisnuita mea mizerie, la tristete, la nefericire, c� m� voi cur�ta

de murd�riile cu care �mi acoperisem existenta si voi iesi imaculat�.
Nu m-am mai �ntors la M�garii Paradisului. Logodnicul meu m� r�scump�rase de la
peste pentru trei sute de solidi de aur, adic� mai mult dec�t pretul a trei sclavi
calificati. Mi-am luat r�mas-bun de la teatru. Aveam inima usoar�, tovar�sele mele
erau �nl�crimate. Antonina �ndeosebi pl�ngea cu sughituri, �n poporul nostru,
sentimentalismul nu rateaz� nici o ocazie s� se exprime. Poate c� Indaro a fost
singura c�reia �i p�rea sincer r�u. Pentru Comito fusesem mereu o povar�, iar
pentru celelalte fete, desi nu erau geloase pe mine, plecarea mea l�sa un loc
liber.
O nav� mare de m�rfuri ne-a condus, pe mine si pe logodnicul meu, p�n� la
Ptolemai's, capitala administrativ� a Libiei, si de acolo ne-am continuat drumul
pe un vas de pescuit. Zile �n sir am suferit din cauza duhorii de peste. Desi
mizeria nu miroase niciodat� frumos, si cartierul copil�riei mele a fost plin de
mirosuri pestilentiale, eram �ngrozitor de sensibil�. De aceea am fost �n
permanent� bolnav� �n cele trei zile c�t a durat c�l�toria. C�nd Boreium s-a
ar�tat la orizont, mi-am f�cut aparitia pe punte, verde si desc�rnat�. Vasul
nostru dansa printre recifurile ale c�ror st�nci sumbre le vedeam cu groaz�
ivindu-se din valuri si apropiindu-se periculos de noi. Orizontul din spatele
orasului era acoperit de munti abrupti, st�ncos!, galbeni si rosiatici. Boreium
era doar un t�rgusor grupat �n jurul caz�rmii si a micii biserici scunde si
�nzorzonate. C�tiva soldati, care �ncercau st�ngaci s� p�streze alinierea, ne-au
venit �n �nt�mpinare. Era mult prea cald pentru ca locuitorii s� ias� din casele
lor.
49

Deceptia mi-a pus un nod �n g�tul uscat de sete. Palatul guvernatorului se limita
la o vil� dizgratioas�, f�r� gr�din� si aproape nemobilat�. La etaj, c�ldura era
insuportabil�. La parter, era r�coare, dar trec�torii puteau vedea tot ce se
�nt�mpl� �n cas� prin ferestrele deschise.
Boreium era ultimul oras din vestul provinciei Libia. Mai departe, era
necunoscutul. Cetatea nu avea nevoie de nici un fel de zid de ap�rare, �ntr-o
parte era marea, cu recifurile ei, iar �n cealalt� muntii abrupti, care nu l�sau
loc de trecere dec�t printr-un defileu str�mt. Nici un copac, nici o floare, apa
s�rat�, st�ncile, soarele, canicula si nimic altceva. Caravanele venite din
interiorul Africii ar fi putut aduce ceva animatie; �ns� ele se �ndreptau spre
Ptolemais, c�ci incursiunile ucigase ale nomazilor desertului d�duser� o faim�
nefericit� �ntregii zone Boreium.
Imediat am �nteles c� m� p�c�lisem. Hecebolas si-a dat si el seama, probabil, c�
f�cuse o greseal�, c�ci nu s-a mai pus problema c�s�toriei. Nu a mai adus deloc
vorba de ea, iar eu nu m-am deranjat s�-i amintesc de promisiune. Nu avea
important�, de altfel. Locuitorii coloniei ne credeau c�s�toriti, iar noi ne
comportam ca un cuplu legitim. Voind s� ignor�m eroarea noastr� reciproc�, ne-am
hazardat cu vitejie la o viat� conjugal�. Desi nu fusesem niciodat� o gospodin�,
m-am ocupat de cas� cu ajutorul slujitorilor indigeni, lenesi si vicleni, care ne
urau at�t de mult, �nc�t ne strecurau �n sup� otr�vuri, din fericire inofensive.
Am �ncercat s� plantez o gr�din�, dar ariditatea solului si usc�ciunea climatului
au pus cap�t foarte iute eforturilor mele.
Zilele se succedau absolut la fel, �n asa fel �nc�t aproape ajunsesem s�-mi doresc
atacurile barbarilor, care ar fi adus putin neprev�zut �n viata de la Boreium. Cea
mai rea era ziua Domnului, care m� condamna la inactivitate.
50

Dimineata mergeam la slujb� unde, sub privirile invidioase ale coloniei, ocupam
al�turi de Hecebolas locul de onoare. Apoi ne plimbam prin port, unde fiecare
f�cea parad� cu vesminte c�t mai elegante. Moda la Boreium! De neuitat! Oamenii se
salutau, se observau, se denigrau. Dup�-amiaza r�m�neam acas�; de fapt, ar fi fost
nedemn s� m� ar�t pe str�zi. Seara era infernal�, c�ci ne f�ceam vizite unii
altora. Ofiterii de la garnizoan�, colonistii si sotiile lor erau cu totii oameni
m�runti, trimisi la Boreium cu forta, c�ci nici o persoan� �ntreag� la minte n-
arfi acceptat de bun�voie s� se mute acolo. Era o colc�ial� de gelozii, intrigi,
b�rfe sc�ldate �ntr-un ocean de meschin�rie si de conformism. Toti se ar�tau
servili fat� de Hecebolas, care reprezenta autoritatea. Dar cu mine era altceva,
�ncercam �ns� sincer s� fiu o sotie-model. Mi-am schimbat obiceiurile, limbajul,
comportamentul �n cele ale unei matroane c�t se poate de demne. Gata cu culorile
vii, cu machiajele scandaloase, cu �njur�turile si cu dansurile! �n ciuda
eforturilor mele, colonistii simteau �n mine o fiint� diferit� de ei, str�in�:
eram un corp eterogen, pe care �l priveau de sus si str�mbau din nas c�nd vorbeau
despre mine. Din moment ce nu m� �ntelegeau, m� dispretuiau, coplesindu-m� �n
acelasi timp cu amabilit�ti ipocrite. P�n� la urm�, preferam loviturile si
insultele pe care le primeam de la sotiile clientilor mei pe vremea c�nd eram
t�rf�.
Serile acestea constituiau totusi culmea amuzamentului, prin comparatie cu mesele
�ntre patru ochi cu Hecebolas. Fizionomia lui ar fi putut s� nu par� at�t de
ur�t�, �n pofida nasului enorm si coroiat, dar felul �n care se tinea �ncovoiat �l
f�cea s� arate ca o c�mil�, �nalt si slab, cu ochii cafenii si putin codati,
doamnele coloniei �l g�seau irezistibil si �mi reprosau la unison c� nu stiu s� m�
bucur de norocul de a avea un asemenea b�rbat. Era extraordinar de p�truns
51

de importanta lui. Guvernator la Boreium, nu era ceva? M� �ntreb c�ti elevi din
imperiu stiu m�car c� exist� un oras numit Boreium. Hecebolas lua un ton
sententios pentru a enunta p�n� si cele mai m�runte banalit�ti. Nu suportam nimic
la el: inelele prea tip�toare, de altfel destul de ieftine si de proast� calitate,
pe care �i pl�cea s� le poarte, mania de a-si trosni �ncheieturile degetelor, iar
noaptea, sfor�itul, defect pe care nu l-am putut suporta la nimeni niciodat�. Pe
scurt, nu era un om r�u, dar nu avea nici imaginatie, nici prestant�. Plictiseala
�n care se sc�lda Boreium era o nimica toat� pe l�ng� cea emanat� de el.
Am ajuns s� m� ocup din ce �n ce mai putin de casa si de persoana mea, astfel
�nc�t ambele au ajuns �ntr-o stare lamentabil�. Hecebolas a �nceput s�-mi fac�
observatii, mai �nt�i afectuoase, apoi din ce �n ce mai putin amabile, �ntr-o
sear�, s-a �ntors acas� prost dispus. Mesajul de la Constanti-nopol, adus de vasul
de pescuit, continea o mustrare dur� pentru toleranta lui la adresa bandelor de
t�lhari. A intrat ca un taur �n sufragerie, si-a trecut degetul peste masa
acoperit� de praf, a remarcat, pe bun� dreptate, c� pestele nu era fiert bine si
m-a contemplat cu dezaprobare, c�ci ar�tam, �ntr-adev�r, ca o �ng�lat�. A�nceput
cu reprosuri acre. Imediat am urlat si eu. N-as fi recunoscut nici �n ruptul
capului c� avea dreptate si nici n-as fi �ndr�znit s�-i arunc �n fat� singurul
lucru pe care i-l reprosam: plictiseala. Din contr�, l-am acuzat pe nedrept de
toate defectele de pe lume, c� nu era generos, c� era r�u si dur cu mine si, ca s�
pun capac, i-am strigat c� lumea din colonie r�dea de pretentiile lui. Aceast�
ultim� inventie l-a scos din minti. A dat cu pumnul �n mas�. V�z�ndu-l pentru
prima dat� furios, am simtit un soi de admiratie pentru el. Ne-am insultat copios
si zgomotos, �ncerc�nd s� ne distrugem unul pe cel�lalt �n toate felurile.
52

C�ldura era mai puternic� dec�t de obicei. Afar� nu sufla nici o boare de v�nt,
�n�untru era cuptor. Furia ne sufoca si mai mult si eram leoarc� de sudoare.
Sclavii negri aliniati �n hainele lor albe de-a lungul peretelui ne urm�reau cu
ochii scosi din orbite, �nc�ntati si �ngroziti �n acelasi timp. Trec�torii se
str�nseser� la ferestrele deschise, iar casele �nvecinate nu pierdeau nici un
cuvintel. Epuiz�nd injuriile, Hecebolas a aruncat ultima s�geat�:
� Ar fi trebuit s� te las �n strad�!
� Prefer de o mie de ori s� m� �ntorc acolo dec�t s� r�m�n cu tine, i-am �ntors-o
eu.
A schitat gestul de a m� lovi, apoi a l�sat bratul jos si, p�r�nd coplesit de
durere, mi-a poruncit cu voce stins�:
� Dispari imediat si s� nu te mai �ntorci niciodat�! La care am r�spuns �n gura
mare:
� N-am nevoie de permisiunea ta. Am stat eu prea mult. si am iesit din camer�,
triumf�toare, ca dup� o
petrecere deosebit de reusit�.
�n acest fel am p�r�sit casa, pe Hecebolas si siguranta. Am l�sat bijuteriile si
hainele pe care mi le d�ruise si am plecat singur� sub cerul �nstelat, pe str�zile
pustii si t�cute, luminate doar de str�lucirea noptii. La drept vorbind, f�cusem
totul pentru ca acest b�rbat r�bd�tor si bun s� ajung� s� m� dea afar�. Mai bine
asa, dec�t s� mai suport cosmarul acestei mediocrit�ti, Boreium si pe Hecebolas.
Dar ce s� fac? Unde s� m� duc ? Pentru c� Boreium era complet izolat de lume.
Vasul care asigura leg�tura cu restul imperiului nu se �ntorcea dec�t peste o
lun�, iar scopul meu era s� ajung la Alexandria, care se afla la treizeci de zile
de mers prin desert.
' Atunci am pornit, pur si simplu, la drum. Eram nebun�, dar nu stiam.
A
Capitolul 4
juns la defileul care ap�ra accesul �n Boreium, drumul se termina. Mai departe
numai cara-vanierii �si g�seau drumul dup� repere cunoscute doar de ei. Am
�ncercat s� urmez coasta, pe partea de est, c�tre Alexandria. Muntii l�saser� loc
�n scurt timp unui platou �ngrozitor de deprimant, plat la prima vedere, dar care,
de fapt, era pres�rat cu tot felul de piedici, v�lcele, gropi, santuri si ravene.
St�ncile alternau cu nisipurile. Ba mergeam prin nisip, �n care m� afundam �nc�t
de-abia mai puteam s� �naintez, ba m� trezeam �n fata unor aglomer�ri periculos de
t�ioase din nisip �nt�rit de v�nt de-a lungul secolelor. Bine�nteles, nici un sat,
nici o fiint� uman�, nici un singur semn de viat�. C�ldura era at�t de atroce,
�nc�t preferam �� merg noaptea.
Ziua �ncercam s� dorm �n vreo v�g�un� pe care o �mp�rteam cu serpii. M� hr�neam cu
r�d�cini sau cu frunzele plantelor cornoase. Ca s� m� r�coresc m� scufundam �n
mare, dar nu reuseam s�-mi ast�mp�r setea. De b�ut n-aveam dec�t rare b�lti de ap�
s�lcie si noroioas�, r�mase din torentele iernii. Sandalele mele fine se
desf�cuser� �n f�sii. Picioarele goale, gambele sf�siate de st�nci si spini erau
�ns�ngerate. Sarea m�rii �mi albise p�rul, soarele �mi buh�ise fata si �mi cr�pase
pielea. Ochii mi se transformaser� �n dou� fante. Am mers �n felul acesta vreo
s�pt�m�n�.
54

Tntr-o noapte, epuizarea a fost mai puternic� dec�t mine. �ntunericul care
prevestea o furtun� de nisip �mi f�cea �naintarea aproape imposibil�. M-am
cl�tinat, am c�zut, n-am mai fost �n stare s� m� ridic, am atipit pe loc. Nu stiu
c�t timp am dormit, �n somn am simtit pe cineva ridic�ndu-mi capul si umezindu-mi
buzele. Am �ntrez�rit, aplecat peste mine, chipul unui b�rbat �nfior�tor de ur�t
si de murdar, dar abia vedeam din pricina �ntunericului si a zgomotului, �n jurul
meu, totul era sc�ldat �ntr-o brum� g�lbuie si opac�. Pe cerul acoperit, soarele
nu mai era dec�t un disc f�r� str�lucire. suieratul v�ntului m� asurzea. Nisipul
furtunii �mi p�trundea �n ochi, �n urechi, �ntre dinti, pe sub haine. B�rbatul m-a
ridicat cu o vigoare neb�nuit�; m-a dus p�n� la o pester� s�pat� �n st�nc� si m-a
asezat pe o saltea de paie.
Vreme de mai multe zile a b�tut furtuna de nu puteai s� scoti nici nasul afar�; de
altfel, ar fi fost inutil, nu se vedea nimic. Marras, c�ci acesta era numele celui
care m� salvase, venea de mai multe ori pe zi s� m� vad�. �mi aducea s� m�n�nc
lapte de capr�; m� obliga s� �nghit decocturi din plante, nepl�cute la gust, dar
care trebuie s� fi fost nemaipomenit de eficace, �ntruc�t mi-au ref�cut foarte
repede fortele. Totusi, �i datorez cel mai mult vindecarea mea lui Marras. Acesta
r�m�nea mult timp la c�p�t�iul meu psalmodiind, medit�nd, fix�ndu-m�, si privirea
lui p�rea s� iradieze c�ldur� �n trupul meu si s� alunge oboseala si febra, �n
afar� de rug�ciuni, nu vorbea si nu r�spundea �ntreb�rilor mele. Prezenta lui,
zgomotul v�ntului, lumina ciudat�, filtrat� prin norii de nisip alc�tuiau o
atmosfer� ireal�, �n care m� sc�ldam izolat� de lumea de afar�.
�n cea de-a patra zi, eram pe picioare, iar furtuna �ncetase. Imediat ce m-am
trezit, am iesit si m-am uitat �n jur. M� aflam �ntr-un fel de fund�tur�
�nconjurat� de faleze pline
55

de pesteri, aproape toate locuite. Din ele si-au f�cut aparitia fiinte a c�ror
�nf�tisare m� �nsp�im�nta, scheletice, acoperite de jeg, zburlite, arse de soare,
afis�nd cele mai dezgust�toare boli de piele si �mbr�cate doar �n c�teva zdrente.
Mi s-au p�rut mai degrab� fiare s�lbatice dec�t oameni. Nimerisem �ntr-o
comunitate de pustnici, al c�ror sef era Marras.
Acesta mi-a impus s� respect ritmul si s� particip la �ndeletnicirile lor. Ne
sculam la ora sase, dup� ce ne trezisem deja la trei noaptea ca s� mergem la
�capel�" s� ne rug�m. Ne �ntorceam acolo �n zori pentru slujba de dimineat�.
Sanctuarul nu era dec�t o pester� mai mare dec�t celelalte, cu peretii egalizati
grosolan si acoperiti de fresce naive, realizate de un amator.
Toat� dimineata era consacrat� muncilor. Fiecare membru trebuia s� practice o
meserie util� pentru comunitate. Existau cultivatori, p�stori, t�mplari, brutari.
Marras �nsusi �mpletea cosuri din frunze de palmier. Eu alesesem s� fiu
�croitoreas�", datorit� experientei de ajustare a vechiturilor pe care mi le
d�duse Indaro. Eram �ns�rcinat� cu c�rpirea zdrentelor comunit�tii, sarcin� pe
care o �ndeplineam cu dexteritate, c�ci reuseam s� fac minuni cu aceste capete de
tes�turi desirate, roase p�n� la urzeal� si tocite.
�n timp ce munceam, m-am atasat �n mod deosebit de o ol�reas�, meserie pe care
p�n� atunci n-o v�zusem dec�t la b�rbati. Desi conditiile dure din desert �i
acoperiser� pe ceilalti cu un strat de grosol�nie, ea singur� mai p�stra o
bl�ndete care pentru mine era un balsam.
M�nc�m pr�nzul �n liniste. Meniul succint nu era diferit de cel de la cin�: rosii,
ceap�, br�nz� de capr�, p�ine, uneori alte legume, rareori fructe, si de b�ut,
ap�.
56

Chiar si aceast� alimentatie era prea mult pentru prietena mea, ol�reasa, pe care
o chema Caesaria. Refuza s� se ating� de p�ine, multumindu-se s� �nghit� din c�nd
�n c�nd c�teva legume crude si unul sau doi struguri. Nu-l asculta pe Marras, care
o ruga s� adauge, m�car duminica, c�teva pic�turi de ulei �n meniul s�u. Degeaba o
avertiza c�, la regimul acesta, o s� se �mboln�veasc� �n scurt timp si n-o s�-si
mai poat� duce la �ndeplinire sarcinile religioase, ea �i r�spundea c� singura ei
dorint� este ca Dumnezeu s�-i fac� favoarea de a fi mereu bolnav� la trup, at�ta
timp c�t sufletul ei putea fi salvat. Dormea goal� pe un sac aruncat direct pe
solul st�ncos, si �nsusi Marras o critica pentru excesele ei.
Cu toate acestea, rivaliza cu ea �n torturarea trupului. Practica asceza cu
aceeasi vigoare pe care o folosea �n toate, tin�nd post, rug�ndu-se f�r� �ncetare
si �ng�duindu-si doar o or� sau dou� de odihn� noaptea. Mergea �ntotdeauna �n
picioarele goale. Fiecare f�cea penitent�. Sora Suzana, de exemplu, se abtinea de
la a bea orice lichid, accept�nd doar un blid cu ap� duminica.
�n acest loc, �n aceast� atmosfer�, privatiunile mi se p�reau normale. Desi nu
cunoscusem dec�t mizeria de c�nd m� n�scusem, iubeam din instinct confortul si
sunt din fire o sibarit�. Totusi, acolo �mi puneam �n permanent� organismul la
�ncercare �mpotriva foamei, a setei si a somnului. �Ce conteaz�, repeta mereu
Marras, dac� trupul vostru muritor se distruge, din moment ce sufletul, sp�lat de
at�tea p�cate, scap� de focul etern cu acest pret ?"
�n pofida �nf�tis�rii lor care, la �nceput, m� �ngrozea, �nv�tasem s�-i iubesc pe
pustnici. Sub duritatea provocat� de viata pe care o duceau si de lipsa lor de
contact cu lumea exterioar�, erau plini de bun�tate. M� acceptaser� pe loc,
'57

f�r� s� m� critice vreodat� sau s�-mi pun� �ntreb�ri. Uitaser� cum s�-si exprime
sentimentele, dar, cu toate acestea, percepeam afectiunea pe care o simteau pentru
mine. Erau preocupati de m�ntuirea mea si �ncercau s� m� conving� s� renunt la
lume ca s� r�m�n cu ei. �n acest loc dedicat singur�t�tii, nu m-am simtit
niciodat� singur�, asa cum m� puteam simti �n oras. Din contr�, eram consolat�,
sprijinit�, �nconjurat� de prieteni. De aceea pot spune f�r� ezitare c� n-am fost
niciodat� at�t de fericit� �n toat� viata mea ca �n desertul acesta aspru.
Dup� pr�nz, la ora cea mai fierbinte a zilei, avearn dreptul s� ne odihnim. Unii,
care f�cuser� jur�m�ntul t�cerii, r�m�neau singuri �n coltul lor. Celorlalti le
pl�cea s� mearg� �n vizit� de la o pester� la alta. �n ciuda ascetismului ei,
Caesaria reusise s�-si p�streze o brurn� de feminitate si nu se putea st�p�ni s�
nu vin� pe la mine din c�nd �n c�nd s� p�l�vr�gim. Eram unite prin devotamentul
nostru comun fat� de Marras. Desi era �nc� t�n�r, el p�rea f�r� v�rst�, privirea
lui ardea mai puternic dec�t soarele si era plin de compasiune.
�ntr-o zi, c�nd o �ntrebam pe Caesaria despre trecutul p�storului nostru, mi-a
dezv�luit, ca si cum ar fi fost lucrul cel mai firesc din lume, c� fusese unul
dintre cei mai bogati bancheri din Alexandria. Pustnicul grosolan, devotat
�ndeletnicirii lui de t�ran, fusese un t�n�r elegant, rege al vietii nocturne din
metropol�. Se logodise cu o t�n�r� fermec�toare, aproape la fel de bogat� ca el.
�n ziua c�s�toriei, a auzit vocea Domnului. A abandonat totul si a venit s� se
stabileasc� �n desert.
Buim�cit� de aceast� revelatie, am �ntrebat-o imediat pe Caesaria despre viata ei
de odinioar�. Mi-a r�spuns c� a uitat cine fusese. Marras a fost cel care m-a
luminat �n
58

leg�tur� cu ea, �n cursul unuia dintre acele examene de constiint� pe care le

tinea regulat cu fiecare dintre noi. Caesaria, mi-a zis el, fusese c�ndva o
aristocrat� de rang foarte �nalt, rud� cu �mp�ratul Anastasius. Totusi, �n
splendoarea si luxul din jurul ei, �i uimea pe apropiati prin pietatea si
austeritatea de care d�dea dovad� �n palatul ei. si-a �mplinit visul de a fugi de
lume �n ziua �n care l-a vizitat pe Marras �n desert. Voind s� fie un exemplu de
modestie, tinuse s� ocupe functia cea mai joas� din comunitate.
Mi-as fi putut �nchipui c� umila ol�reas� se �nv�rtise pe vremuri la Curte? N-as
fi crezut niciodat� c� epavele umane din jurul meu proveneau din familii nobile si
bogate, c� primiser� educatia cea mai aleas�, cunoscuser� luxul cel mai rafinat.
Arz�nd de focul Domnului, renuntaser� �ntr-o bun� zi la toate acestea ca s�
�ntemeieze o comunitate �n desert. Printr-un fenomen ciudat, fiecare refuza s�-si
povesteasc� propriul trecut, dar nu ezita s� vorbeasc� despre trecutul celorlalti.
Restul dup�-amiezei era dedicat muncii, seara, rug�ciunii. Dup� o cin� fugar�, ne
culcam la ora nou�. Sora Suzana alegea momentul acesta ca s� vin� �n vizit� la
mine. M� speria prin �nf�tisarea ei de fantom�, c�ci era �ntotdeauna �nvesm�ntat�
�n p�nze groase, din care nu i se vedea dec�t v�rful nasului, �n felul acesta voia
s� nu ademeneasc� pe nimeni prin etalarea farmecelor sale... dac� mai r�m�sese
ceva din ele.
Venea s�-mi predice despre sl�biciunea c�rnii si s� stigmatizeze trufia lumii, �mi
povestea despre chinurile cu care m� voi lupta la Judecata de Apoi si �mi descria
�ndelung pericolele care �mi p�ndeau sufletul dac� voiam s� m� �ntorc la
civilizatie.
Apoi m� p�r�sea, s� se lupte cu demonii care o atacau �n fiecare noapte. Iesea
�ntotdeauna victorioas� din
59

aceste b�t�lii, zicea ea, si se l�uda c� �i auzise pe unii dintre ei povestind c�

ea nu era o femeie adev�rat�, c� avea o piatr� �n loc de inim� si fier �n loc de
carne, compliment care, din partea acestor creaturi infernale, o �nc�nta teribil.
Nu era singura care b�ntuia noaptea prin desert. O imitam deseori, cu singura
deosebire c� nu m� �nt�lneam cu nici un demon. Stelele erau �n partea aceasta a
lumii mai sclipitoare ca oriunde. Aerul avea o transparent� extraordinar�. C�nd
mergeam, aveam impresia c� devin din ce �n ce mai usoar�, p�n� c�nd uitam de
greutatea trupului. M� �ntindeam pe st�nca r�mas� cald� dup� fierbinteala zilei si
contemplam astrii. Timpul, materia, orizontul se topeau. Cu ajutorul postului si
al meditatiei m� simteam aspirat� de o spiral� spre infinit, spre vesnicie.
Preocup�rile, agitatia oamenilor �mi ap�reau atunci �n toat� meschin�ria lor.
Eforturile pe care le-as fi putut face, ambitiile pe care le-as fi putut avea
deveneau superficiale. M� cufundam �n univers ca un fir de nisip �n desertul care
m� �nconjura, sentiment pe deplin linistitor.
Lipseam uneori de la rug�ciunea de la ora trei dimineata si nu m� �ntorceam dec�t
�n zori. Cerul si p�m�ntul erau la fel de roz. R�coarea noptii se evapora �ncet.
Deodat�, un fulger portocaliu, pornit de la orizont, str�pungea peisajul gol,
anunt�nd o nou� zi arz�toare.
Plecam iar �n desert dup� pr�nz, c�ci �mi pl�cea excesul acestor amieze albe,
orbitoare, incandescente. R�m�neam �n picioare, �n mijlocul peisajului plat de
piatr� si foc. �n aerul greu nu se simtea nici o miscare. Trupul meu se �ncorda
pentru a rezista c�ldurii si greut�tii. Abia respiram, abia m� misc�m, eram
�mb�tat� de aceast� lupt� cu elementele ucigase si nemiscate. Nebunia naturii,
nebunia pustnicilor din jurul meu m� cuceriser�. Nu mai auzeam, nu
60

mai vedeam si aveam mii de viziuni, auzeam mii de sunete, mii de voci. Sl�bit� �n
trup si spirit de aceast� existent�, nu mai g�ndeam, nu m� mai opuneam. Vointa mi
se topise. Depuneam armele. F�c�nd asta, eram coplesit� de exaltare. M� hot�r�sem,
aveam s� r�m�n cu pustnicii.
�mi voi petrece toat� viata �n compania acestor pustnici si voi ajunge s� sem�n cu
ei. Voi fi un schelet cu pielea cr�pat� si purulent�, cu picioarele �ns�ngerate si
nu-mi voi �ngriji �nf�tisarea. Voi vorbi cu Dumnezeu, �mi voi salva sufletul si
voi cunoaste viata vesnic�.
Am deschis ochii, �n dep�rtare, ap�ruse un oras feeric, �n pofida distantei,
puteam distinge �n detaliu turnurile meterezelor, terasele palatelor, coroanele
copacilor din gr�dini si cupolele bisericilor. stiam de iluziile desertului si mi-
am dat seama c� era vorba de un miraj. Totusi, decorul �nsel�tor al acestui oras a
actionat ca o chemare asupra mea. Nu �n desert m� astepta destinul, ci �n capitala
splendid�, febril�, suprapopulat�, unde voi duce la �ndeplinire ce eram menit� s�
�ndeplinesc. Sora Suzana nu avea dreptate. Calea mea nu m� ducea �n afara lumii,
ci, din contr�, chiar �n mijlocul trepidatiilor ei.
Desi p�n� atunci nu-i simtisem niciodat� efectele, amiaza aceea incandescent� si-a
l�sat amprentele pe trupul meu. Asudam cu pic�turi mari, pielea �mi ardea,
picioarele, muschii erau �ndurerati. Deodat�, mi s-a f�cut fric�, fric� s� nu m�
dizolv �n vidul acesta, s� nu fiu strivit� de focurile acestea ale lui Dumnezeu,
�n pofida c�ldurii, tremuram de febr�, de spaim�. M� simteam deja �nghitit� si am
fost la un pas de a-mi pierde ultima f�r�m� de rezistent�, de fort�, de
luciditate. Oamenii sfinti din jurul meu condamnau tentatiile diavolului, dar eu
descopeream c� tentatia lui Dumnezeu putea fi la fel de teribil�.
61

�ntoars� la comunitatea de pustnici, am nimerit, printr-una din acele �nt�mpl�ri

extraordinare care p�reau s�-mi presare existenta, peste o caravan� care se oprise
s� se aprovizioneze cu ap� de la putul nostru. Ne aflam, �ntr-adev�r, pe una
dintre c�ile de comunicare pe care odinioar� le foloseau frecvent caravanierii. De
la o vreme era considerat� periculoas� dintre cauza prezentei bandelor de t�lhari
�n desert. Totusi, noi nu-i v�zusem niciodat� pe acesti t�lhari si este foarte
posibil ca ei s� fi fost doar o legend� inventat� de traficanti ca s�-si poat�
desf�sura �n tihn� negotul nelegiuit. Mistica ap�rut� �n jurul pustnicilor nostri
�ncuraja aceast� team�, ca s� nu fim deranjati de vizitatorii veniti din lumea de
afar�. Considerati vr�jitori, �nsisi pustnicii inspirau groaz� caravanierilor.
Nu acelasi lucru se �nt�mpla cu cei care tocmai �si f�cuser� aparitia si care,
judec�nd dup� fetele lor, nu aveau fric� nici de Dumnezeu, nici de diavol. Au
declarat c� trecuser� pe acolo pentru c� o luaser� pe drumul cel mai scurt ca s�
ajung� la Alexandria, unde trebuia s� ajung� c�t mai repede.
Numele acesta m-a f�cut s� ciulesc urechile. L-am luat deoparte pe seful
caravanei, un semit bronzat, cu nas acvilin.
� la-m� cu tine la Alexandria.
� C�t �mi dai ?
� N-am bani, dar m� v�nd tie ca sclav� �n schimbul drumului.
A acceptat. Am pus singura conditie s� m� ia pe ascuns, s� nu m� vad� membrii
comunit�tii. A golit cuf�rul imens de pe dromader si m-a pus �n�untru, �n locul
sacilor cu curmale. Caravana s-a pus �n miscare �n scurt timp si s-a �ndep�rtat
f�r� ca cineva s�-si fi dat seama de plecarea mea. Celor care m� vor acuza c� nu
sunt niciodat�
62

multumit� le voi r�spunde c� am rezistat aproape doi ani cu pustnicii, �n vreme ce

cu Hecebolas c�teva luni chinuite �mi fuseser� de ajuns.
C�l�toria n-a fost nepl�cut�, �ndatoririle mele fat� de noul st�p�n dovedindu-se a
nu fi prea istovitoare. Ele se rezumau �ndeosebi la a nu m� l�sa prea des violat�
de el. �i cedam din c�nd �n c�nd, ca s� pot merge nu numai �n picioarele goale, ci
si c�lare pe c�mil�. Am ajuns la Alexandria �ntr-o sear�. C�nd am z�rit pe partea
cealalt� a lacului Mareotis orasul �nsirat pe limba de nisip, mi-am simtit inima
b�t�nd s�-mi sar� din piept, �n sf�rsit, sosisem.
De-abia ajunsese caravana l�ng� bazar, c� mi-am abandonat st�p�nul si am fugit.
Alexandria. Numai rostindu-i numele m� copleseste melancolia. Orasul acesta nu
seam�n� cu nici un altul, fascinant, deconcertant, fermec�tor. Cl�dit pe insula
lui, nu apartine nici m�rii, nici p�m�ntului, nici grecilor, care l-au �ntemeiat,
nici egiptenilor, care �i ofer� ospitalitate. Nu are nici o leg�tur� cu tara a
c�rei culme este. E cosmopolit, original, primitor, luxos, cu moravuri usoare. Nu
viseaz� dec�t la bani si la distractii.
Dar �n noaptea aceea nu eram nici pe departe sedus�. T�r�ndu-mi cu greu
picioarele, ajunsesem la port, acel port al Alexandriei, cel mai mare, cel mai
bogat din Mediteran�, bazarul �ntregii lumi. La ora aceea din noapte era, practic,
pustiu si slab luminat, �n fata mea, pe o st�nc�, una dintre cele sapte minuni ale
lumii, Farul, str�lucea ca un soare �n miezul zilei, �n spatele meu, �n�lt�ndu-se
deasupra cheiurilor sumbre, cornisa violent luminat� servea, �n pofida orei
t�rzii, ca loc de plimbare pentru o multime elegant�. sirurile de palate si de
temple p�reau �n fl�c�ri, at�t erau de
63

numeroase tortele �nfipte �n zidurile lor. Dar toate aceste lumini, miscarea,
bog�tia �mi d�deau ameteli. M� asteptam �n orice clip� s� v�d ap�r�nd paznicul
trimis de caravanier s� m� caute. C�ci nu era de glumit cu o sclav� evadat�.
Nu aveam nici bani, nici prieteni, nici viitor. Amintirile mi se amestecau �n
minte, cocioaba copil�riei, Nicetas, tat�l vitreg, pestele, Pharas, avortul,
Hecebolas, pustnicii... Mi-i imaginam pe soldatii de gard� leg�ndu-m� �n lanturi
si biciuindu-m�, apoi pe caravanier jupuindu-m� de vie... Ajunsesem la cap�tul
puterilor.
St�team �n picioare la marginea cheiului si �n fata mea apa neagr� si nemiscat� m�
respingea si m� atr�gea totodat�. Oscilam din ce �n ce mai mult, eram gata s� cad
�n marea care avea s� se �nchid� pentru totdeauna deasupra mea, c�nd, �n ultima
clip�, o muzic� neasteptat� m-a luat prin surprindere si m-a scos din transa
fatal�. Auzeam c�ntece bisericesti, �ns� nu eram �n paradis. De altfel, se stie
prea bine c� sinucigasii nu sunt primiti acolo. De fapt, era o procesiune
nocturn�, �n cinstea uneia dintre sfintele patroane ale Alexandriei, care trecea
pe comis�. O defilare lung� de prelati si de diaconi purt�nd icoane, lum�n�ri si
c�delnite �nainta �ncet �n sunetul imnurilor si al orgilor portabile. Soldatii
guvernatorului si g�rzile patriarhului �nconjurau multimea. Instinctiv, m-am
amestecat �n gloata care urma pioas� procesiunea. Am ajuns �n felul acesta la
catedral� si, �n urma acestor oameni piosi, am p�truns �n curtea sanctuarului.
Dar, �n loc s�-i urmez �n biseric�, m-am rezemat de o coloan�, stiind c�, �n acest
ad�post inviolabil, nu va veni nimeni s� m� caute.
Dis-de-dimineat�, am fost trezit� din mot�iala de patriarhul Alexandriei, care
venea s� tin� slujba. O multime de credinciosi si de solicitanti, cu pl�ngerile �n
m�ini, �ncerca
64

s� se apropie de el. Eu eram mult prea sl�bit� ca s� m� misc si am r�mas singur�,

deoparte. Probabil c� a z�rit-o pe nevoiasa lihnit� care eram, c�ci a �ntors capul
spre mine si s-a aplecat spre un c�lug�r care �l �nsotea. Acesta s-a desprins din
cortegiu si a venit la mine. N-a avut nevoie s� m� �ntrebe ce �mi trebuie. De-abia
m� puteam tine pe picioare.
Am fost transportat� la azilul patriarhiei, unde erau g�zduiti dezmostenitii
sortii. Mi s-a dat un pat�ntr-un dormitor mai mare si mai �nalt dec�t o biseric�,
unde z�ceau zeci de epave feminine de toate v�rstele si provenientele. Sora
Placidia se ocupa de noi. Era foarte mic�, adus� de spate, cu nasul coroiat si
ochi albastri mici, vioi si iscoditori, �n ciuda taliei si aspectului s�u
pipernicit, s-a dovedit a fi teribil de energic�. M� �ndopa cu m�nc�rurile cele
mai hr�nitoare si m� forta s� dorm c�te nou�-zece ore pe noapte. �M�n�nc�, fata
mea, esti slab� ca o sc�ndur�", �mi repeta ea.
Sub �nf�tisarea ursuz�, era profund matern�. Seara, venea s� m� m�ng�ie pe p�r si
pe fat� p�n� adormeam. Sur�sul ei stirb exprima cea mai ad�nc�, cea mai autentic�
solicitudine. Datorit� �ngrijirilor ei am fost foarte repede �n stare s� m� ridic,
�n scurt timp, aveam s� fiu nevoit� s� p�r�sesc azilul. Cu o zi �nainte de
plecarea mea, sora Placidia s-a asezat la c�p�t�iul patului meu si m-a �ntrebat de
unde veneam, l-am povestit experienta mea cu pustnicii lui Marras despre care,
bine�nteles, auzise si ea si pentru care simtea o admiratie profund�. Voisem s�-i
c�stig respectul, de care eram �nsetat�, dar ea nu p�rea deloc impresionat�. �si
�nainte, pe unde ai fost, ce f�ceai ?" m-a �ntrebat abrupt. Privirea ei
p�trunz�toare si afectiunea matern� m� invitau s� fiu cinstit�. Atunci i-am spus
tot trecutul meu. N-am �ncercat s� ascund nici mizeria, nici naufragiul vietii
mele.
65

M-a ascultat f�r� s� clipeasc� si f�r� s� m� �ntrerup�. Dup� ce am terminat, mi-a

urat noapte bun�, ca de obicei, si s-a �ndep�rtat, cl�tin�ndu-se. Eram sigur� c�
scandalizasem si pierdusem o prieten�, un sprijin.
La sculare, �n dimineata urm�toare, a ap�rut �n fata mea, a azv�rlit pe pat niste
haine de c�lug�rit�: �Pune-ti astea, r�m�i aici", mi-a poruncit pe un ton care nu
admitea replic�. Am �mbr�cat, asadar, roba neagr�, ciorapii negri, sandalele negre
si mi-am �nf�surat capul �n v�lul negru care ascundea p�rul si urechile, �n
atelierul patriarhiei am fost admis� printre tinerele femei care nu-si depuseser�
�nc� jur�m�ntul, dar de la care se spera, f�r� s� fie �mpinse de nimeni, c� se vor
al�tura ordinului la sf�rsitul stagiului.
C�rpisem pentru pustnicii c�lug�rului Marras, brodam pentru patriarhia din
Alexandria. �C�ntai c�ntece de betie �n lupanarele din Constantinopol, de-acum vei
c�nta pentru Domnul", mi-a poruncit sora Placidia, care m-a f�cut s� intru �n
corul patriarhal.
Am petrecut mai mult de un an �nchis�, f�r� s� m� pl�ng, chiar din contr�. M�
sc�ldam �ntr-o pace mult diferit� de exaltarea nebuneasc� pe care o cunoscusem �n
desert. Acolo m� epuizasem intentionat, cu riscul de a m� distruge de tot. La
patriarhie eram �nf�surat� �ntr-un cocon dulce. Locuiam �ntr-o m�n�stire vast�,
curat� si sonor�, cu curti pline de flori si r�corite de f�nt�ni. Eram bine
g�zduit�, bine hr�nit�. C�lug�ritele care ne supravegheau si tovar�sele mele,
naive toate si asa limitate cum erau, aveau o inocent� dezarmant� si o prospetime
a sufletului contagioase. Se amuzau de toate fleacurile si �mi transmiteau veselia
lor. �n contact cu ele m� sc�ldam �ntr-o puritate pe care n-o mai cunoscusem p�n�
atunci. Nu mai aveam griji materiale, preocup�ri intime, probleme, nu-mi mai
puneam �ntreb�ri. Viata mea, sufletul
66

meu, spiritul meu erau luate �n grij�. Pentru prima dat�, �n mine se r�sp�ndea
senin�tatea, inspirat� de existenta pe care o duceam si de cele din jurul meu.
�ntr-o zi, corul a primit permisiunea de a iesi, c�ci trebuia s� c�nt�m la
sfintirea bisericii Sf�ntul Sava, pe care patriarhul Timotei terminase s� o
cl�deasc� pe locul unui templu al lui Apollo, nu departe de Poarta Soarelui.
Ne-am dus, ap�rate de g�rzile patriarhiei, p�n� la locul ceremoniei. Biserica
fiind prea mic�, am luat loc pe trepte, unde eram asezat� minunat pentru a-i putea
studia pe trec�tori, �n Egipt, guvernatorul celei mai bogate provincii a
imperiului avea rang de duce, dar adev�ratul st�p�n era patriarhul Alexandriei,
Timotei. Cortegiul lui dezv�luia diversitatea si �ntinderea puterilor sale.
Vistiernicul, cancelarul si cel care �mp�rtea pomenile mergeau �n fruntea sutelor
de finantisti, notari, secretari si consilieri juridici. Ofiterii �ns�rcinati cu
�nalta si joasa justitie �i precedau pe controlorii bazarelor si ai tavernelor. O
armat� de emisari si port�rei venea �naintea sambelanilor care, tantosi si plini
de important�, anuntau ei �nsisi clerul �nconjurat de g�rzile patriarhale �n
uniforme de un rosu aprins, cu panasele �n v�nt. Protoprezbiterul si arhidiaconul
conduceau zecile de diaconi �mpodobiti cu brocarturi si cohortele de c�lug�ri �n
haine ponosite. Veneau, �n fine, episcopii, �ntindere misc�toare de aur roz, aur
galben, aur albastru, aur verde. si ultimul, �mpresurat de norii de t�m�ie
ridicati de acolitii s�i, �nsotit de imnul triumfal intonat de mai multe coruri,
patriarhul Timotei, cu toiagul de aur �n m�n�, barba alb� si coroana de diamante
pe cap. Cu un buchet de busuioc, plant� magic�, �n m�n�, binecuv�nta cu gesturi
largi multimea prosternat� la trecerea lui.
67

�ntreg orasul se str�nsese s� vad� spectacolul. Locul din fata bisericii, str�zile
dimprejur erau �nnegrite de lume. �n fata acestui public at�t de diferit de cel de
la capela patriarhal�, c�ntam cu entuziasm net�rmurit minunatele imnuri grecesti
pe care le �nv�tasem.
Era prima dat� de peste un an c�nd m� g�seam pe strad� si eram extrem de fericit�.
Nu m� puteam abtine s� nu privesc pe furis spectatorii. Simteam c� m� tintuieste
cineva cu privirea, �ncercam s� descop�r cine. Ochii mei i-au �nt�lnit pe cei ai
b�rbatului din multime. Mi-a f�cut cu ochiul. N-am �ntors capul suficient de
repede, �nv�tasem pe vremuri limbajul privirii si stiam c� a lui exprima dorint�.
Mi-a trimis un s�rut cu m�na. M-am �nrosit, dar am z�mbit involuntar. Brusc, am
z�rit-o pe sora Placidia, care st�tea ceva mai deoparte. M� observa cu severitate,
am l�sat ochii �n jos...
Ceremonia se terminase, functionarii cei mai importanti deja plecaser�, c�nd a
izbucnit conflictul �ntre doi c�lug�ri.
� Ati c�ntat �n greac�, si nu �n latin�, cum prescriu canoanele Sfintei noastre
Mame, Biserica. E scandalos si m� voi pl�nge Sf�ntului P�rinte! a strigat unul
dintre ei, �n care am recunoscut un prelat apartin�nd suitei trimisului permanent
al papei.
� Poporul nu vorbeste latina. Trebuie s� �nteleag� limba Domnului care, aici, e
greaca, a replicat un c�lug�r pe care �l v�zusem deseori �n anturajul patriarhului
Timotei.
Nu pricepeam ce rost avea aceast� ceart�. Latina este limba actelor oficiale, iar
p�rintele Bartolomeu, �n copil�ria mea, m� �nv�tase doar c�teva f�r�me. Greaca
este limba noastr�, cea pe care o auzisem dintotdeauna at�t pe strad�, c�t si �n
biseric�.
68

Cei doi c�lug�ri continuau s� se certe cu �nfocare pe trepte, dar subiectul

disputei deviase. Omul papei sustinea dubla natur�, divin� si uman�, a lui
Dumnezeu, partizanul patriarhului afirma c� lisus era numai de natur� divin� si
contrazicea enciclicele papei si �i respingea infailibilitatea. Cel�lalt �i
argumenta cu decretele �mp�ratului: �Acest preacucernic Iustin, care v-a poruncit
s� v� c�iti pentru-greselile voastre criminale."
� Nu ne temem de martiriu, i-a replicat monofizitul. Suntem gata s� suferim �ntru
pream�rirea gloriei lui Dumnezeu, a aceluiasi Dumnezeu pe care voi �l insultati,
afirm�nd c� are natur� uman�.
Altercatia, deja violent�, a degenerat rapid. Insultele �ereticilor",
�blasfemiatorilor" si altele zburau de la unul la cel�lalt. Gloata venit� s�
asiste la ceremonie se �mpr�stiase, dar r�m�seser� destui gur�-casc� �nc�ntati de
spectacol care s-au adunat �n jurul c�rcotasilor. C�lug�rul patriarhului, care
pierdea teren, i-a chemat �n ajutor pe �adev�ratii crestini". Acestia, abia
astept�nd o asemenea ocazie, s-au n�pustit asupra prelatului Sfintiei Sale. Din
fericire, chiar �n clipa aceea si-a f�cut aparitia la fata locului o patrul� care
a reusit s�-l elibereze pe nefericit. Era �ns�ngerat, plin de r�ni si de-abia
respira, �ntre timp, c�lug�rul, bine�nteles, disp�ruse, iar �adev�ratii crestini"
se evaporaser� �n �mprejurimi. Nimeni nu v�zuse, nu auzise nimic.
La �ntoarcerea �n atelier, am discutat cu sora Placidia despre incident. Din
vremea c�nd auzisem prima dat� vorbindu-se de monofiziti, cu ocazia revoltelor
�mpotriva �mp�ratului Anastasius, acuzat c� �i proteja, avusesem posibilitatea,
datorit� pustnicului Marras si a credinciosilor lui, s� le �nteleg dogma. Biserica
crestin� era �mp�rtit� �ntre
69

monofiziti si papalitate, care erau �n polemic� asupra naturii lui lisus.

�n Egipt, populatia si clerul, de la ultimul c�lug�ras p�n� la �nsusi Timotei,
erau cu totii monofiziti si p�n� �n ziua aceea nu observasem nici o contestatie,
nici un conflict. Sora Placidia a cl�tinat din cap, preocupat�, tulburat�:
� Te-ai l�sat p�c�lit�, �n �ntreg imperiul, monofizitii sufer�, dar �ndeosebi �n
Asia, unde sunt cei mai numerosi. Cincizeci si patru de episcopi din Siria si
Palestina au fost destituiti si alungati. Zeci de m�n�stiri au fost evacuate cu
forta si jefuite. Nenum�rati c�lug�ri si c�lug�rite au fost azv�rliti �n strad�,
ucisi sau omor�ti �n chinuri, �n alte p�rti sunt v�nati ca fiarele s�lbatice, �n
fiecare zi, papa face presiuni asupra �mp�ratului nostru, Iustin, ca s� rezolve cu
Egiptul, dar Egiptul e prea puternic, prea bogat, prea vital pentru ca suveranul
nostru s� si-l �ntoarc� �mpotriv� declans�nd persecutii. De aceea, intoleranta lui
se opreste la hotarele noastre.
� Deci Egiptul nu e amenintat, am exclamat fericit�. Sora Placidia s-a �nnegrit de
sup�rare:
� Pompa imuabil� si impresionant� din jurul patriarhiei noastre este
�nsel�toare. Pericolul este constant, chiar dac� r�m�ne nev�zut. Toleranta
�mp�ratului va dura vesnic ? Egiptul va fi scutit sau patriarhul nostru va fi
�ntr-o bun� zi detronat si oamenii lui vor pieri pentru credint� ?
Nu �ntelegeam de ce papei �i pl�cea s� sporeasc� num�rul martirilor... �Pentru un
motiv at�t de mic", am ad�ugat �n soapt�.
Sora Placidia, care m� auzise, nu-si putu �mpiedica un sur�s:
� Ceea ce n-ai priceput tu este sensul profund si ascuns al monofizitismului. �n
spatele a ceea ce tu crezi c�
70

��
este o simpl� cercetare teologic�, se afl� independenta unei credinte ce refuz� s�
se supun� �ndep�rtatului pap� de la Roma. Tu nu esti din Egipt, nu ai cum s�
�ntelegi. Vrem s� apartinem imperiului, dar tinem s� ne p�str�m personalitatea.
Familia mea vine din oaza Fayum, unde tr�im de generatii �ntregi, dinainte ca
functionarii trimisi de Constantinopol s� ne impun� legea lor. si dac� sunt
monofizit�, e si pentru c� sunt egipteanc�.
�i simpatizam si �nainte pe monofiziti. De dou� ori, �n desert si �n Alexandria,
monofizitii fuseser� cei care �mi salvaser� viata. M� primiser�, m� ajutaser�,
f�cuser� iar din mine o fiint� uman�. Instinctiv, simteam la ei mai mult� omenie,
deschidere, accesibilitate, dec�t la catolicii Bisericii oficiale. Voiam s� r�m�n
printre ei, s� m� dedic lor si patriarhului Timotei, protectorul meu. Ca at�tea
lucr�toare ale atelierului, visam s�-mi pun v�lul de c�lug�rit�. Ratiunea �mi
soptea c� viitorul meu material, confortul meu, siguranta mea erau asigurate la
m�n�stire.
Dup� at�tia ani, mi-am dat seama c� nu trebuie niciodat� s� actionezi doar cum te
taie capul, c�ci deciziile luate �n lumina slab� a unei singure ratiuni r�m�n
�ntotdeauna m�rginite. Bine�nteles, �n fata surorii Placidia, m� multumeam s� m�
fudulesc cu o credint� arz�toare si cu ner�bdarea de a-mi �nchina viata Domnului,
�n loc s�-mi sar� de g�t, cum m� asteptam, a disp�rut pentru a reveni ceva mai
t�rziu, s� m� caute: �Urmeaz�-m�, esti asteptat�."
Am traversat curtea vast� a catedralei, mereu plin� de credinciosi, si am ajuns la
zidurile palatului patriarhal, �nconjurau un domeniu imens, pres�rat de cl�diri si
gr�dini. Un donjon p�trat, foarte gros si foarte �nalt se ridica �n mijlocul unui
teren nisipos. O scar� monumental� urca p�n�
71

la un pod suspendat, c�ci se intra pe la primul etaj. Am urmat-o pe sora Placidia

pe treptele drepte, str�mte, interminabile. S-a dat la o parte si m-a �mpins usor
�nainte.
La �nceput, orbit� de lumina soarelui, n-am v�zut aproape nimic. Doar c�teva
lum�n�ri mari din cear� galben� �mpr�stiau o lumin� slab�. Norii de t�m�ie erau
aproape la fel de grosi ca aceia de nisip �n desert c�nd e furtun�. Zidurile erau
complet goale. Nici icoane, nici argint�rii pioase. Pe jos, mai multe covoare, pe
care st�teau vreo dou�zeci de c�lug�ri. Capisoanele negre trase pe frunte nu-mi
permiteau s� le v�d fetele. Cu bratele �ntinse, psalmodiau, iar vocile lor groase
r�sunau ciudat. Capela era �mp�rtit� �n dou� printr-un fel de paravan fin
dantelat, din lemn pretios str�puns de g�urele. Pe partea cealalt�, pe un tron
foarte mare din abanos, m� astepta patriarhul Timotei. Barba alb� iesea �n
evident� pe v�lurile lungi, negre.
1 � Apropie-te, copila mea! Sora Placidia mi-a zis c� doresti s� te c�lug�resti.
Cu ochii plecati modest, capul l�sat umil �n piept, i-am anuntat vocatia mea, cu o
voce slab� si tremur�toare.
Mi-a r�spuns cu voce tun�toare, rostind clar fiecare cuv�nt si rostogolind
�r"-urile, obisnuit fiind s� se adreseze multimii:
� Din clipa �n care ai sosit printre noi, copila mea, te-am urm�rit pas cu pas.
Suntem siguri de credinta ta, care este ad�nc� si sincer�. Dar nu esti f�cut�
pentru m�n�stire.
�n semi�ntuneric nu vedeam ochii patriarhului, �n picioare, �n fata lui, simteam
c� m� ia ameteala. Vocile c�lug�rilor, umbrele lor negre, t�m�ia, �ntunericul
auriu m� �mb�tau si totodat� m� f�ceau s� m� simt foarte st�njenit�. Am f�cut un
efort pentru a vorbi:
� �mi doresc foarte mult s� v� slujesc, Preafericitule!
72

� Dar o poti face, copila mea, si f�r� s�-ti pui v�lul.

� Cereti-mi orice, cu conditia s� pot r�m�ne aici.
� Din contr�, m� g�ndeam s� te trimit departe, �n misiune. Dac� refuzi, nu te voi
alunga si poti r�m�ne aici c�t doresti.
Spusese aceasta pe un ton detasat, dar nu stiu de ce un instinct fulger�tor mi-a
afirmat c� �n momentul acela m� aflam la o r�sp�ntie si c� fusesem adus� acolo de
patriarhul Timotei. Alegerea pe care o aveam de f�cut, decizia pe care o luam erau
cruciale. F�r� ezitare am acceptat misiunea lui.
� Voi face tot ce hot�r�ti, voi merge unde m� trimiteti! am declarat ferm.
stiam c� patriarhul Timotei �si datora puterile exceptionale virtutii si
experientei, c� m� citea p�n� �n fundul inimii si stia totul despre trecutul meu,
despre sufletul meu si, poate, despre viitorul meu. Dac� el voia s� �mi
�ncredinteze o misiune, aceasta trebuia s� fie primordial�. Desigur, avea
interesele lui, dar stiam si eu s� mi le descop�r pe ale mele.
A spus atunci ce astepta de la mine. Aveam s� plec �n Palestina si Siria s� duc
scrisori comunit�tilor religioase monofizite care se ascundeau de persecutii.
Aceast� misiune, desi comporta destule pericole, mi s-a p�rut de important�
secundar�. Am fost dezam�git� si m-am �ntrebat dac� nu m� �nselasem oare �n
hot�r�rea mea. C�nd am �ngenuncheat pentru a primi binecuv�ntarea patriarhului,
mi-am dat seama c� nu se mai auzeau vocile c�lug�rilor. O raz� de lumin� venit�
printr-o deschiz�tur� pe care n-o observasem �nainte a �ncununat deodat� chipul
prelatului, care str�lucea precum un sf�nt din icoan�. Pe un ton solemn mi-a spus:
� Nu-i uita niciodat�, copila mea, pe cei care te-au primit si te-au iubit si,
dac� �ntr-o zi vei avea posibilitatea si ei vor avea nevoie, d�-le ajutorul t�u.
S� stii c� oriunde te-ar
73
chema destinul privirile noastre p�rintesti te vor urm�ri. si acum, du-te!
Cuvintele lui, vocea lui au avut un efect extraordinar asupra mea. M-am ridicat
transfigurat�. M� simteam de-acum tare si puternic�. C�nd am ajuns �n prag, l-am
auzit:
� Adio, Despina!
M-am �ntors dintr-o miscare. Asezat pe tron �n fundul capelei, nu se miscase si se
confunda cu penumbra. Oare chiar el vorbise ?... Despina era titlul rezervat
�mp�r�tesei si celor mai mari doamne ale imperiului. Eu, Despina! De ce ?
M
Capitolul 5
editerana fiind practic un lac bizantin, am navigat �n deplin� sigurant� pe un vas
de comert p�n� la Beirut. De acolo am folosit remarcabila retea de drumuri l�sat�
de Roma antic�. M� deplasam ca o femeie plecat� �n pelerinaj, pretext pe care
tinuta mea de c�lug�rit� laic� si abundenta locurilor sfinte din regiune �l f�ceau
plauzibil. C�nd se oprea carul vreunui negustor s� m� ia, c�nd m� lua c�te un
emisar imperial �n sa, �n spatele lui. �n cea mai mare parte a timpului mergeam pe
jos, dar �mi g�seam de fiecare dat� c�te un tovar�s care s�-mi tin� de ur�t.
Eram uimit� de num�rul c�l�torilor din Levant, de care erau pline toate c�ile de
comunicatie. �M�n�stirile din umbr�" �n care se ascundeau monofizitii erau departe
de drumuri, �n regiuni izolate si desertice. Nu aveam dec�t indicatii vagi pentru
a le descoperi, dar era de ajuns s� cer �ndrum�ri primului t�ran �nt�lnit. Desi
amplasarea lor se presupunea c� este secret�, o cunostea toat� zona. Ajungeam �n
felul acesta fie �ntr-o vale ad�nc�, fie pe o falez� abrupt� si descopeream,
ascunse dup� st�nci, cocotate deasupra unei pr�p�stii, cl�dirile c�utate, �n jurul
unei capele micute, construit� grosolan din pietre neregulate, se str�ngeau c�teva
cocioabe din lemn.
stiam c� venirea mea era spionat�. Intram �ntr-o curte pustie, urm�rit� de
privirile nev�zute, �n capel�, intonam �n greac� credo-ul monofizit. Atunci,
c�lug�rii si c�lug�ritele
75

ap�reau din ascunz�torile lor. Trebuia s� mai trec de controale, s� dau parole de
trecere �nainte de a fi admis�, �nm�nam scrisorile cu livrarea c�rora fusesem
�ns�rcinat� si primeam altele, pe care s� le duc �n alte m�n�stiri.
Mi se oferea g�zduire peste noapte si, �n pofida s�r�ciei locurilor, d�deau un
osp�t �n cinstea mea. �n tot timpul mesei nu auzeam dec�t povesti despre cruzimile
puterii �mpotriva monofizitilor. Sora Placidia nu exagerase. Acesti c�lug�ri,
aceste c�lug�rite asezate la mas� �n jurul meu fuseser� urm�riti, expulzati,
jefuiti, b�tuti, uneori torturati. Vorbeau despre suferintele lor f�r� nici un pic
de am�r�ciune si f�r� s�-si pl�ng� de mil�. Nu vedeam dec�t fiinte pioase si
caritabile, a c�ror �ntreag� viat� era �nchinat� pream�ririi Domnului. Atunci, mai
mult ca oric�nd, mi-am dat seama de absurditatea aberant� a acestor persecutii.
Vreme de mai multe luni, am str�b�tut zona dup� un itinerar aparent dezordonat. Am
vizitat Gaza, Laodiceea, Apameea, Sergopolis, Edessa si multe alte locuri. Nu
g�seam totusi nici o pl�cere �n a c�l�tori.
�ntr-o zi, am ajuns la Antiohia. Comunitatea monofizit�, �n loc s� se fi refugiat
�n vreo barac� pierdut� �n mijlocul desertului, se ascundea �ntr-o cas� de la
periferiile orasului. Spre surprinderea mea, am fost rugat� s� astept acolo noi
instructiuni. Mai multe zile s-au scurs f�r� s� se �nt�mple nimic. Plictiseala �mi
d�dea ghes s� ies. �n aceast� m�n�stire care nu era de fapt m�n�stire, regulile
p�reau mai putin stricte �n privinta mea, din moment ce nu f�ceam parte dintre ei;
c�t despre consemnele de sigurant�, erau mai lejere pentru o str�in� ca mine.
Antiohia este poate mai putin magic� dec�t Alexandria, dar la fel de prestigioas�,
si acest avanpost din Asia ascunde multe surprize. Oras din nord, Antiohia este
76

mai activ�, mai febril�, mai putin exotic�, �ns� mai bogat� dec�t capitala
Egiptului. Mostenitoare a marii traditii antice, a r�mas p�g�n� sub vesmintele
crestinismului. Al treilea oras al imperiului este o metropol� fastuoas�, plin� de
palate, teatre, circuri, taverne, unde se desf�soar� serate, banchete si alte
s�rb�tori. Aceast� atmosfer� de usur�tate si bucurie m� deprima, prin contrast cu
situatia mea. C�t timp aveau s� mai dureze peregrin�rile mele? C�nd voi vedea
scopul, cap�tul ? De ce acest itinerar, de ce aceast� misiune, de ce eu ? M�
s�turasem s� caut si s� alerg �n �ntuneric.
Pentru a-mi �nfr�nge �mbufnarea am apelat la remediul meu preferat, care consta �n
a m� duce �n bazar. Gurmand� din fire, am �nceput prin a defila prin fata
sirurilor de m�cel�rii, mezelarii, pesc�rii, patiserii si tarabe cu condimente. Am
f�cut un ocol pentru a admira manuscrisele minunat copiate si bogat �mpodobite cu
miniaturi. M-am plimbat prin fata pr�v�liilor cu bijuterii, am admirat aici un
cuf�r de fildes pentru cosmetice, acolo o fibul� de aur filigranat�. Obiectele de
cult m-au uluit prin bog�tia lor, cruci de aur �ncrustate cu pietre pretioase,
l�mpi din argint, racle din email si metale pretioase.
Am p�strat pentru desert �strada" mea preferat�: cea a negustorilor de stofe. M-am
oprit �n fata unei tarabe deosebit de bine aprovizionat�. Ochii mei m�ng�iau
pofticiosi m�t�surile, brocarturile, muselinele pe care nu �ndr�zneam s� le ating.
Negustorul privea cu uimire dezaprobatoare aceast� c�lug�rit� cu porniri cochete.
Nu-mi puteam dezlipi privirea de un anumit mantou usor din m�tase albastr� ca
noaptea, brodat cu un galon mare roz cu argintiu.
Deodat�, am auzit �n spatele meu o voce soptindu-mi la ureche: ��l vreti ? Vi-l
d�ruiesc eu." M-am �ntors. O femeie foarte �nalt�, admirabil cl�dit�, cu ochi
albastri migdalati si un p�r negru bogat �mi z�mbea. Era �mbr�cat� dup� ultima
77
_________
mod�, dar destul de tip�tor. �L�sati-m� s� v� cump�r acest mantou", a repetat ea.
N-am putut s� r�spund dec�t c� nu stiam unde si cu ce ocazie as putea purta o
hain� at�t de frumoas�. �P�cat, ori �l ascundeti �n chilia dumneavoastr� de la
m�n�stire, ori, mai bine, vi-l p�strez eu si veniti s�-l probati la mine..."
Exista bun�tate, dar si o stranie complicitate �n ochii acelei femei ispititoare.
F�r� s�-mi asculte protestele, s-a tocmit cu aplomb. Negustorul, de altfel, a
cedat usor. Ajunsese aproape �n patru labe, at�t se ploconea �n fata ei. �i
curgeau balele de at�tea complimente si lingusiri, l-ar fi l�sat mantoul si la un
sfert de pret, at�t era de flatat c� se oprise la pr�v�lia lui. Asa am cunoscut-o
pe Macedonia, dansatoarea cea mai renumit�, cea mai popular� din oras, �ntr-un
fel, mascota Antiohiei.
�Pe cur�nd", �mi spusese ea c�nd ne-am desp�rtit, invit�ndu-m� s�-i fac o vizit�.
Am ezitat mai multe zile, dar, �ntruc�t instructiunile mele nu ajunseser� �nc� la
m�n�stire, m-am dus la Macedonia. Locuia nu departe de Teatrul Mare, unde �si
desf�sura talentele. Dimensiunile modeste ale casei, zidul orb care o proteja,
intrarea modest� nu l�sau deloc s� se b�nuiasc� luxul inimaginabil �n care am
p�truns. Locuinta dansatoarei, ca o cas� a surprizelor, cuprindea sc�ri pe
jum�tate ascunse, aripi neb�nuite, curti ad�postite de privirile indiscrete. M�
uitam cu �nc�ntare la aceste obiecte, la mobile, la picturi. Probabil c� gusturile
Macedoniei erau �nfior�tor de stridente, dar la vremea aceea mi se p�reau culmea
rafinamentului.
Era trecut de amiaz� si ea abia se trezise. M-a �nt�mpinat cu cea mai mare
veselie. A poruncit s� fie adus minunatul vesm�nt, pe care mi l-a asezat pe umeri.
Peste roba mea neagr� d�dea cel mai trist contrast.
78

� Dezbrac�-te! mi-a poruncit ea.

M-am supus cu o lips� de pudoare care a p�rut s� o uimeasc� foarte mult.
� Dar de ce s� ascunzi at�tea frumuseti, at�tia nuri ? m-a �ntrebat ea de mai
multe ori, contempl�ndu-mi �ndelung goliciunea. E o rusine s� �ntretii at�t de
prost un trup at�t de perfect! Ce piele uscat�! si unghiile astea murdare, p�rul
aspru!
A b�tut din palme ca s�-si cheme sclavele si le-a poruncit s�-mi fac� toaleta ca
si cum ar fi fost vorba de ea. Baie fierbinte, unsori aromate, masaj, parfumuri,
machiaj, coafur�, am trecut prin fiecare din delicioasele etape ale elegantei.
Macedonia a ales o tunic� pentru mantoul meu, de un roz asem�n�tor cu acesta. M-a
�mpodobit cu o fibul� si cercei din argint, apoi mi-a asezat pe umeri frumosul
mantou. Apoi m-a condus la o oglind� mare din bronz.
N-am avut nevoie de expresia admirativ� a slujitoarelor ca s� �nteleg c� eram
frumoas�. Copil fiind, m-am crezut ur�t�, adolescent�, cunosteam puterea mea de
atractie sexual�, dar de aici p�n� la a avea frumusete! Dar iat� c� lumea si
�ngrijirile elegantelor mi-o dezv�luiau. Avusesem dintotdeauna tr�s�turi
accentuate, dar greut�tile cu care m-am confruntat �n ultimii ani le �ndulciser�
desenul si parc� le purificaser�. Defectele chipului meu, pe care nu m-am g�ndit
niciodat� s� le ascund, deveniser� avantaje, c�ci �i confereau personalitate si o
anume bizarerie, �nc�ntat� de descoperirea mea, am f�cut o piruet� �n fata
oglinzii, f�c�nd mantoul s� fluture �n jurul meu.
� Hai la Stoa! a hot�r�t Macedonia.
M-am oprit brusc. O c�lug�rit� �n locul de �nt�lnire al elegantelor din Antiohia
era de neconceput. Visul s-a destr�mat si m-am �ntors pe p�m�nt, �ncet, cu grij�,
mi-am scos
79

vesmintele somptuoase si am revenit la tinuta mea auster�. Cea mai dezam�git�

dintre noi dou� era Macedonia. Mi-a smuls promisiunea c� m� voi �ntoarce foarte
cur�nd pe la ea.
Gustasem din fructul oprit al cochet�riei. Prin urmare, m-am �ntors, si adesea. Am
�nceput prin a m� schimba, ad�p�ndu-m� din inepuizabila garderob� a Macedoniei. Ea
m� sf�tuia, m� �ncuraja si eu eram mai mult dec�t �nc�ntat� s�-i fiu p�pus�. Ne
r�coream �ntr-una sau alta din curtile umbrite si �nflorite. Ne desf�tam cu
dulciuri care, asezate �n castronase de argint, z�ceau pe toate mesele din
marmur�. Ascultam muzicantii cocotati pe estradele din lemn c�nt�nd diferite
c�ntecele la mod�.
Macedonia primea multe vizite, oameni de teatru, admiratori, proasp�t �mbog�titi,
�nfloream �n contact cu aceast� lume. F�r� s� fiu cult�, stiam din instinct s�
�ntretin o conversatie, s� dau replica, s� uimesc un interlocutor, s� plac. Dup�
plecarea invitatilor, r�m�neam mult timp s� p�l�vr�gim pe s�turate, ca dou�
complice. Ea nu stia despre mine dec�t ceea ce binevoisem s�-i spun si, judec�ndu-
m� dintr-o privire, m� primise asa cum eram, f�r� s� se intereseze de originea
mea, de trecutul meu, ceea care m� f�cuse s� m� atasez de ea. �Parc� te cunosc
dintotdeauna", �mi zicea ea. Reciproca era la fel de valabil�.
Vedeta cea mai renumit� din Antiohia si misterioasa necunoscut� aveau acelasi fel
de a g�ndi, de a reactiona, de a spera. Macedonia iubea mai presus de orice viata,
eu asteptam totul de la viat�. Profitam de personalitatea ei cald� si generoas�.
Ne pl�cea am�ndurora s� r�dem si aveam acelasi gen de spirite, una �ncheind
deseori fraza �nceput� de cealalt�. Eram la fel de pofticioase si una, si cealalt�
dup� stofe, bijuterii, m�nc�ruri si vinul de Samos.
80

Ea mi-a deschis portile lumii m�rete la care aspiram si era multumit� s� aduc�
acolo o nou-venit� pe c�t de misterioas� pe-at�t de �nteleapt�. C�t despre
b�rbati, experientele noastre erau similare �n leg�tur� cu ei. Ne hot�r�ser�m s�
nu le c�dem victime, dar stiam, de asemenea, c� ei erau cheia pentru orice.
Am cedat, �n sf�rsit, insistentelor ei si am �nceput s� iesim �mpreun�. M-a dus la
hipodrom �ntr-o zi de curse. C�nd m-am trezit �n mijlocul multimii, �mbr�cat�,
coafat� ca femeile cele mai elegante, la bratul unei celebrit�ti, si c�nd am
simtit o sut� de priviri atintite spre mine, observ�ndu-m�, critic�ndu-m� si
admir�ndu-m�, am avut o senzatie de goliciune si amenintare, dar �n acelasi timp
eram �n elementul meu. M-am distrat ca o nebun�. Nu m� mai puteam dezb�ra asa c�,
sub aripa dansatoarei, m-am aruncat �n viata monden�. Ea m� ducea ia spectacole,
la banchete; am fost s� petrecem o zi la Daphne, loc de vilegiatur� vechi si
celebru, poreclit odinioar� Orgiopolis, �Orasul orgiilor", unde vilele minunate se
ascundeau �ntre dafini si plopi, �ntr-o zi, am ajuns p�n� la Seleucia de Pierie,
portul metropolei, unde bogatele case moderne si albe se �nsirau cu fata spre
mare. La m�n�stire, nimeni nu punea �ntreb�ri legate de absentele mele din ce �n
ce mai repetate si mai prelungite, iar aceast� tolerant� m� �ncuraja pe calea
fatal�. M-am trezit �n felul acesta duc�nd o viat� dubl�: ba eram c�lug�rit�,
-�mbr�cat� toat� �n negru, silitoare la slujbele comunit�tii -, ba machiat�
strident si �mpodobit� cu cele mai frumoase haine ale Macedoniei, eram demnul ei
emul �n seratele tumultuoase.
Totusi, caracterul meu se revolta �mpotriva acestei existente mincinoase care,
oricum, nu s-ar fi putut prelungi la nesf�rsit. Poate c� am fost deseori
necinstit�, �n viata
81

'J
mea, cu ceilalti, dar niciodat� fat� de mine �ns�mi, si de data aceasta stiam c�
trisez.
�ntr-o dup�-amiaz�, la ora la care c�ldura �ncepe s� scad�, am mers cu Macedonia
la Teatrul Mare. Era foarte diferit ca aspect si dimensiuni fat� de cel �n care m�
produceam la Constantinopol. Imens si somptuos, era construit �n stil vechi, sub
cerul liber. Am luat loc pe b�ncile din marmur� acoperite cu perne de brocart.
Fundul scenei era ocupat de arcade si coloane �ntre care se �n�lta un popor �ntreg
de statui, dar admiram �ndeosebi mozaicul de pe jos unde c�nta corul, �n care
m�stile grotesti alternau cu p�s�rile.
La Teatrul Mare, se d�deau spectacole de dans, �n care se dezl�ntuia Macedonia,
dar si tragedii si comedii antice. Totusi, �n fata succesului �n crestere al
spectacolelor crestine nu mai r�m�neau dec�t c�tiva eruditi care s� aprecieze
aceast� traditie. Astfel, publicul, �n majoritate, p�l�vr�gea f�r� s� fie atent la
piesa jucat� �n ziua aceea, Adunarea femeilor, o comedie politic� a lui Aristofan.
�ntreaga Antiohie era prezent�, �ntr-o gloat� frivol� si monden�. Se m�nca, se
bea, c�ci cupele si m�nc�rurile circulau printre b�nci. Vremea minunat r�corit� de
o briz� usoar� era �nc�nt�toare. Macedonia si eu, asezate una l�ng� alta, �n
r�ndul al doilea, chiar �n spatele autorit�tilor orasului, eram obiectul
ne�ncrederii tuturor femeilor si al admiratiei multor b�rbati.
�n ciuda acestor omagii t�cute, m� simteam ab�tut�. Nu stiu de ce am ales momentul
acela pentru a m� dest�inui Macedoniei, l-am m�rturisit nesiguranta si nehot�r�rea
mea. Nu mai stiam de ce m� aflam acolo si nu stiam �ncotro s� m� �ndrept.
Patriarhul Timotei nu-mi spusese nimic despre urmarea periplului meu si, cum nu
venea nici o instructiune
82

�n leg�tur� cu mine, m� resemnam s�-mi iau iar destinul �n propriile m�ini. Ce s�

fac? N-aveam nici un port de baz�, nici un scop. Dup� ce am terminat, Macedonia nu
a p�rut deloc surprins�. Mi-a pus doar �ntreb�ri despre patriarhul Timotei si
despre sentimentele mele fat� de el. l-am jurat c� doream �nc� s� m� �nchin �n
�ntregime lui, chiar dac�, asa cum presimtise si el, nu mai credeam �n vocatia
mea.
�Tu si familia ta nu apartineti Verzilor ?" m-a �ntrebat ea brusc. Mi-am ascuns
uimirea de a descoperi c� era at�t de informat� si i-am r�spuns c� Verzii ne
tr�daser� si c� fusesem salvati de Albastri, c�rora m� voi dedica cu toate fortele
dac� se va ivi vreo ocazie. stiam c� Macedonia �i sustinea activ pe acestia. A
t�cut. O vedeam reflect�nd, ezit�nd. Soarele la apus arunca o m�tase transparent�
pe cer. Un aer marin, adus de briz�, �nviora atmosfera. Nenum�rate r�ndunele
zburau pe deasupra noastr�, tip�nd at�t de tare �nc�t aproape acopereau vocile
actorilor.
M-am aplecat spre �nsotitoarea mea si i-am povestit c� noaptea trecut� avusesem un
vis foarte dep�rtat de trista mea realitate. Se f�cea c� ajungeam la
Constantinopol si �nt�lneam un necunoscut, a c�rui imagine r�m�nea neclar�. Acest
b�rbat depunea la picioarele mele mai mult aur, mai multe nestemate, mai multe
comori dec�t v�zuse lumea asta.
Am �ntrebat-o, r�z�nd, ce sens vedea ea �ntr-o asemenea �nchipuire.
� Dac� vrei, Theodora, visul acesta poate deveni realitate, mi-a r�spuns ea.
Am bombardat-o cu �ntreb�ri la care a refuzat s� r�spund�.
� Vino m�ine la mine, o s�-ti explic.
Piesa lui Aristofan s-a �ncheiat �n aplauzele publicului. Nu urm�risem actiunea.
P�cat, c�ci subiectul era preluarea
83

puterii de c�tre femei. Societatea elegant� din Antiohia s-a �mpr�stiat,

preg�tindu-se pentru noi s�rb�tori. Ne-am �ntors acas� f�r� s� scoatem o vorb�.
Mi-am pus roba neagr� si m-am �ntors la m�n�stire.
N-am �nchis ochii toat� noaptea, �n linistea de dinaintea zorilor, auzeam
strig�tele g�rzilor de noapte anunt�nd ora, �njur�turile unui trec�tor
�mpiedic�ndu-se de o piatr�, miorl�iturile pisicilor amorezate, �ntins� pe
salteaua mea �ngust�, �n chilia minuscul� si sufocant�, m� g�ndeam. C�utam cauza
solicitudinii Macedoniei. Simpatia care ne unea, generozitatea ei sincer� nu erau
suficiente pentru a o explica �n �ntregime. De altfel, oferta ei brusc� nu m�
uimise. De la o vreme m� asteptam la ceva de genul acesta si, dest�inuindu-m� ei,
voisem s� provoc o reactie asem�n�toare.' Dimineat�, am alergat la ea. �nc� dormea
si am fost nevoit� s� astept p�n� s-a trezit. Apoi nu s-a gr�bit deloc, a b�ut un
ceai, s-a primenit, a dat ordine slujnicelor. Dup� ce le-a trimis la treab�, mi s-
a adresat, �n sf�rsit, si mie:
� De-acum te �ntorci la m�n�stire si �ti faci bagajele. Nu dai nici o explicatie.
De altfel, nu-ti va pune nimeni nici o �ntrebare. Te vei duce �n port, vei g�si un
vas numit �mp�ratul Apusului, care pleac� spre Constantinopol, si �l vei lua.
� Cu ce bani ? N-am nici o letcaie.
� Totul e aranjat de dinainte, mi-a zis ea, �ntinz�n-du-mi pe deasupra o pung� de
bani pentru a asigura primele mele cheltuieli.
N-am pus nici o �ntrebare. stiam c� mi-ar fi r�spuns ambiguu sau cu minciuni.
Descopeream o Macedonia foarte diferit� de aceea cu care eram obisnuit� si totusi
nu m� surprindea. Ap�rea deodat� ca o st�p�n� care d� ordine, dar, pe undeva,
r�m�nea si ea o executant�. Pentru cine ? Aveam timp mai t�rziu s� m� ocup de
asta. Unul dintre
84

marile secrete ale vietii este de a cunoaste vremea �ntreb�rilor si de a nu le

pune prea devreme. Pentru moment, numai calea pe care trebuia s� o urmez m�
preocupa, �ntreb�rile puteau s� mai astepte.
Mi-a dat adresa casei pe care trebuia s� o �nchiriez, odat� ajuns� la
Constantinopol, meseria pe care aveam s� o practic, mi-a enumerat activit�tile
mele zilnice, locurile �n care s� m� duc frecvent, mi-a precizat chiar si locul
din viitoarea mea locuint� �n care trebuia s� stau ca s� lucrez, �ntr-o sear�, a
continuat ea, un b�rbat va veni s� m� caute, pe care aveam s�-l recunosc dup�
descrierea f�cut� de ea.
� Cine e ? nu m-am putut abtine s� �ntreb.
� O s�-ti spun� chiar el, s-a multumit ea s� r�spund�.
� si ce trebuie s� fac atunci ?
� Numai ce �ti dicteaz� instinctul. Am �ncredere �n el. Mi-a spus toate acestea cu
usurint�, ca si cum ar fi fost
vorba de un joc, de o glum�, dar simteam intensitatea atentiei ei si, z�mbind �n
continuare, m-a obligat s�-i repet de mai multe ori instructiunile ca s� fie
sigur� c� le retinusem.
�mp�ratul Apusului, �n ciuda numelui pompos, era o epav� hodorogit� care ameninta
s� ia ap� din toate p�rtile. Totusi, mi s-a p�rut nava cea mai luxoas� din lume,
fiindc� m� ducea la Constantinopol, singurul oras din lume, orasul meu, unde
suferisem at�t si pe care nu �ncetasem s�-l regret din clipa �n care �l p�r�sisem.
Una dintre zilele cele mai fericite din viata mea a fost cea �n care, de pe punte,
am v�zut cupolele si turnurile sale ivindu-se �ncet din ceata caniculei. Niciodat�
orasul alb-auriu nu mi s-a p�rut at�t de frumos si nu-mi puteam dezlipi privirea
de la spectacolul feeric. M� �ntorsesem acas�, hot�r�t� s� nu mai plec niciodat�.
La debarcare, mi-am smuls v�lul negru si l-am aruncat �n mare.
85

Am urmat cuv�nt cu cuv�nt instructiunile Macedoniei. Am �nchiriat dou� camere �n

casa pe care mi-o indicase ea, �n spatele forului lui Constantin, �n cartierul
comercial ocupat de depozite si negustori cu ridicata. Am devenit tes�toare,
lucr�nd acas� si �mbr�c�ndu-m� c�t mai sobru si mai demn posibil. Macedonia �mi
interzisese mai mult sau mai putin direct s� m� duc la teatru, la tovar�sele mele,
la prietenii de tavern� si chiar la familia mea.
�n pofida interdictiei sale, m-am �ntors la casa copil�riei mele. Pe aceasta voiam
s� o v�d, si nu pe p�rintii mei. Am reg�sit taverna, apoi str�duta sordid�. Cu
inima b�t�nd de emotie, dar si de socul revederii acelei mizerii teribile, am
p�truns �n cl�direa mai str�mb�, mai subred� ca oric�nd. Am dat nas �n nas cu
vecina noastr�, care m-a recunoscut imediat. Locuinta noastr� fusese v�ndut� unor
necunoscuti. Am simtit un soi de usurare la aflarea vestii. Vecina a luat expresia
mea drept disperare. M-a invitat la ea, mi-a oferit un scaun, m-a servit cu
dulciuri si fructe. M-a bombardat cu �ntreb�ri, pe care le-am rezolvat printr-o
serie de minciuni. Dup� aceste preliminarii, a fost ner�bd�toare s�-mi dea
nout�ti, mai ales din cele proaste, �si schimba expresia dup� circumstante, dar
tragedia altuia o �nc�nta vizibil. Mama murise la putin timp dup� plecarea mea �n
Africa, dup� o boal� care ar putea fi ereditar�. Pentru Nicetas, tat�l meu vitreg,
acesta a fost sf�rsitul, c�ci si-a pierdut slujba din cauz� c� se �mb�ta; nu mai
locuia �n cartier. C�t despre Comito, vecina credea c� lucreaz� �n continuare la
teatru, dar nu stia unde locuieste. Singura str�ngere de inim� pe care am simtit-o
a fost c�nd mi-a spus de moartea p�rintelui Bartolomeu. As fi vrut mult s� am timp
s� schimb trista impresie pe care si-o f�cuse despre mine.
�n ciuda astept�rilor, noua mea viat� nu mi-a displ�cut.
86

jmi era drag s� r�m�n p�n� t�rziu aplecat� peste v�rtelnit�. Conform
instructiunilor Macedoniei, m-am instalat l�ng� fereastr� ca s� lucrez.
Trec�torii, majoritatea negustori din cartier, se opreau s�-mi fac� propuneri
deocheate, �i expediam si, dac� insistau, foloseam un limbaj �nv�tat �n trecutul
meu, a c�rui grosol�nie �i alunga. Fusesem instruit� s� par c�t mai virtuoas�.
Noua mea viat� �mi convenea si, f�r� obligatia de a face dragoste pentru a-mi
c�stiga traiul, m� simteam liber�.
Totusi, s�pt�m�nile, lunile treceau si nu vedeam pe nimeni ap�r�nd la orizont.
Ajunsesem s� m� �ntreb dac� nu cumva Macedonia �si b�tuse joc de mine si dac�
sarcina pe care mi-o d�duse nu era cumva un mod de a se debarasa de mine. Munca
�mi ocupa destul zilele ca s�-mi omor plictisul, dar m� ofileam �n aceast�
monotonie. Aveam impresia c� merg pe un drum f�r� munti, f�r� pr�p�stii, f�r�
peisaje noi si c� m� preg�tesc pentru un viitor steril. Din perioada c�nd eram
curtezan� cobor�sem p�n� �n fundul mocirlei si cunoscusem disperarea. Dar
resemnarea �n fata unei asemenea platitudini nesf�rsite era aproape mai grea.
�ntr-o sear�, la �nceputul verii, mai precis la 25 iunie, era foarte cald si
l�sasem fereastra larg deschis�. Ziua tocmai se sf�rsea si r�sp�ndea o lumin�
cetoas� si cenusie. Unii negustori, cu pr�v�liile pe jum�tate �nchise, �si f�ceau
socotelile, altii �nchideau obloanele si se �ntorceau acas�, �i invidiam pe cei
care �si reg�seau c�minul, se asezau la mas�, cinau. Invidiam pe tinerele ucenice
care plecau la brat cu logodnicii lor, veniti s� le caute la iesirea de la munc�.
Pe mine nu m� astepta nimeni, eram singur� si m� simteam singur�.
Deodat� am simtit c� m� fixeaz� cineva cu privirea si am ridicat ochii, �n umbra
str�zii, un b�rbat m� studia, de
87

ceva vreme deja, f�r� �ndoial�. Siluet� imobil�, cu tr�s�turi greu de deslusit, nu
se misca, nu vorbea. P�n� la urm�, agasat�, i-am aruncat:
� Te mai holbezi mult la mine ?
� lart�-m� dac� te-am speriat.
Vocea era melodioas�, bl�nd�, apartinea vizibil unui om educat. M-am linistit.
� Arat�-te! i-am poruncit pe un ton mai normal. Nu s-a miscat.
� �mi permiti s� te invit ?
� �nt�i arat�-te, vreau s� te v�d!
A f�cut c�tiva pasi �nainte, si lumina ferestrei mele a c�zut chiar deasupra lui.
L-am recunoscut �ndat� pe b�rbatul descris de Macedonia. De talie mic�, cu pieptul
lat, un nas drept, frumos, chipul rotund, tenul deschis, p�rul si barba grizonate
si ondulate. Nu mai avea dou�zeci de ani, dar ochii lui �si p�straser� toat�
tineretea si, as fi zis, toat� inocenta. Recomand�rile Macedoniei m� l�saser� s�
�nteleg c� era un b�rbat important, dar m� �ndoiam de asta v�z�ndu-l. Vesmintele
lui nu aveau nimic luxos si purtau chiar urme de uzur�, �ntregul s�u comportament
tr�da un soi de umilint�, ceva foarte str�in personajelor importante.
Mi-a propus s� ne plimb�m �mpreun� pe str�zi. Nu eram obisnuit� cu acest gen de
invitatii. B�rbatii m� pofteau de regul� la tavern� sau la ei acas�. Intrigat�, am
acceptat. L-am urmat de la forul lui Constantin p�n� la cel al lui Arcadius, pe
str�zile aproape pustii, �n general, ghiceam imediat cu cine aveam de-a face si
eram uimit� c� nu reuseam s�-mi dau seama ce e cu b�rbatul acesta, care nu sem�na
cu nimeni. De aceea am acordat vorbelor lui o atentie pe care el a luat-o ca o
aprobare. Vorbea f�r� �ntrerupere despre un fel de epoc� de aur pe care spera s�
88

o vad� instaurat� �ntr-o zi si �n care vor domni dreptatea, egalitatea, abundenta,

pacea. Nu vor mai fi nici s�raci, nici maltratati. Probabil c� era poet, poate era
subventionat de Curte, �n orice caz, apartinea categoriei vis�torilor. Avea un
farmec indiscutabil care, f�r� s�-mi dau seama, m� �nv�luia. Sub bl�ndetea lui �si
ascundea fermitatea. Am �nteles c� m� conducea exact unde voia.
C�nd mi-a propus s� urc �n v�rful coloanei �mp�ratului Arcadius - goal� pe
din�untru, dup� cum stie toat� lumea -, si �nzestrat� cu o scar� �n spiral�, eram
epuizat�, nu m� mai simteam �n stare s� fac vreun pas si totusi am urcat cele dou�
sute treizeci si trei de trepte - le-am num�rat una c�te una si tin minte �nc�
num�rul lor. Din v�rf se vedea tot Constantinopolul, Bosforul, Asia luminat� de
lun�. B�rbatul nu se g�ndise s�-mi ofere ceva de b�ut sau de m�ncat. Aplecat peste
balustrad�, nemiscat si t�cut, p�rea incapabil s� se desprind� de spectacolul
feeric. Mi-am pierdut r�bdarea:
� Mai ai mult? l-am �ntrebat pe tonul cel mai vulgar.
� lart�-m�, mi-am uitat �ndatoririle, dar, vezi tu, orasul acesta m� fascineaz�.
� De ce ? Doar nu e al t�u, am remarcat eu prosteste.
� Nu, dar dac� d� Dumnezeu va fi, c�ci imperiul acesta ar putea fi al meu �ntr-o
bun� zi. Eu sunt lustinian, nepotul �mp�ratului Iustin.
Vorbise f�r� m�ndrie sau fanfaronad�, chiar din contr�, foarte st�njenit,
privindu-m� ca si cum s-ar fi asteptat s-o iau la fug� imediat. Mai degrab� m-a
miscat, dec�t s� m� uimeasc�. stiuse s� m� ating� si s� m� conving� c� era diferit
de altii.
Am cobor�t din nou �n for si s-a gr�bit s� m� duc� �n prima tavern� pe care am
g�sit-o deschis�. Mersul, surpriza, emotiile m� lihniser�. Se uita �ngrozit cum m�
�ndopam.
89

P�rea s� regrete c� �si dezv�luise identitatea, nu mai zicea nimic. M-a condus
�napoi p�n� la usa mea. La fel de t�cut Spre uluirea mea, m-a salutat cu o
curtoazie pe care nici un b�rbat nu mi-a ar�tat-o vreodat� si a disp�rut �n
noapte. R�mas� singur�, mi-am examinat esecul. Asadar, Macedonia m� p�strase
pentru �nsusi nepotul �mp�ratului. Sperase, mai mult ca sigur, ca eu s�-i devin
amant� si s�-mi exercit influenta asupra lui, execut�nd astfel, prin intermediar,
proiectele ei. Planul ei, care de-acum �mi era clar, mi-ar fi convenit �ntru
totul. Doar c� tintiser�m prea sus si neglijaser�m am�ndou� un detaliu primordial-
nu fusesem pe placul lui lustinian.
A doua zi, m-am apucat iar de treab�, f�r� nici un chef Am executat masinal
sarcinile cotidiene, si seara m-a g�sit asezat� la r�zboiul meu, �n fata
ferestrei, desi nu mai avea nici un rost. Avusesem toat� ziua la dispozitie ca s�-
mi rumeg esecul, c�nd am auzit brusc un �Bun� seara, Tneodora". Era lustinian.
Venise la aceeasi or� si st�tea �n acelasi loc ca �n ziua precedent�, c�ci era
tipicar. Bucuria mea a fost pe m�sura tristetii care m� chinuise p�n� atunci M�
simteam usoar�, �nflorit�, fericit�.
A revenit �n fiecare sear�. Se plimba zilnic pe str�zi f�r� fasoane si f�r�
escort�, �i pl�cea s� stea la taclale cu negustorii, ca s� se informeze, s� ia
pulsul opiniei publice si pentru a-si crea adepti. Ca s� nu-i deranjeze la munc�
trecea la sf�rsitul zilei. Apoi se oprea �n locuinta mea si vorbeam p�n� noaptea
t�rziu. Nu p�rea niciodat� �nfometat si era at�t de frugal �nc�t se multumea cu
m�nc�ruri de legume sau cu �zeama sf�nt�", supa popular� de ceap� pe care i-o
�nc�lzeam special.
lustinian nu era genul de b�rbat care s� fac� curte. Nu
90

^^^^^^^^^^^
apela la complimente, nu debita platitudini, nu abuza. Modul lui de a-si dovedi
sentimentele consta �n a m� �ntreba f�r� �ncetare nu despre trecutul meu, ci
despre ceea ce f�ceam
zi de zi.
�mi povestea si el ce f�cuse �n ziua respectiv�, �mp�ratul Iustin numindu-l atunci
comite peste slugile palatului, avea �n grij� pe cadetii g�rzilor de la palat, dar
ce era mai important, postul acesta �i d�dea dreptul s� asiste la Consistoriu,
consiliul restr�ns al Coroanei. Povestea despre afacerile de stat cu aceeasi
usurint� cu care un functionar modest vorbeste despre slujba lui. Iar �ntre
peretii apropiati ai locuintei mele �ntunecoase, se dezv�luiau masinatiunile cele
mai secrete ale puterii si negocierile cele mai importante ale imperiului.
S�pt�m�ni de-a r�ndul, s-a multumit s� m� s�rute, s� m� m�ng�ie si m� abtineam s�-
i fac cel mai mic avans. Apoi, �ntr-o sear�, c�t se poate de firesc, a devenit mai
�ndr�znet si am f�cut dragoste. Trupurile noastre nu s-au c�utat pe b�jb�ite, ci
s-au folosit unul de altul ca si cum ar fi fost dintotdeauna apropiate. Am fost
surprins� s� descop�r �n lustinian un amant expert si plin de consideratie.
Exista, de asemenea, �n modul lui de a actiona ceva feminin care m-a sedus.
Pl�cerea mi-era refuzat� dintotdeauna, �n ciuda simulacrelor mele, dar m�car m-a
f�cut s� cunosc multumirea. C�nd pasiunea lui s-a linistit, m-am simtit jenat� c�
l-am adus �n camera mea s�r�c�cioas� si mi-am cerut scuze.
� Nu-ti face griji, Theodora, am fost �n locuri si mai rele, a afirmat el, ceea ce
m-a umplut de uimire.
Capitolul 6
yv
Intr-o zi, contrar obiceiului s�u, si-a f�cut aparitia dimineat� si m-a rugat s�-l
urmez. M� �ntrebam dac� avea s� m� antreneze iar �ntr-un mars epuizant c�nd, dup�
ce am traversat Augusteumul, m-a ghidat pe str�dutele care se �ncrucisau mai jos
de hipodrom. S-a oprit �n fata unei porti joase, a scos o cheie, a deschis si m-a
condus �n micul palat Hosmidas, dup� numele unui print persan care se refugiase
odinioar� acolo. Era legat de Palatul Sf�nt printr-o scar� ascuns� �n zid. De pe
terasele lui am descoperit o vedere nesf�rsit� spre mare, insule si Asia. Nu mi-as
fi putut �nchipui niciodat� un asemenea lux si confort. M�t�surile cel mai
artistic brodate �mpodobeau usile si ferestrele. Brocarturile cel mai delicat
�nflorite se desf�ceau pe marmura de pe jos. Mobila din fildes sau argint fin
sculptat� decora fiecare �nc�pere, luminat� dulce prin vitralii de alabastru.
Slujitorii ne-au �nt�mpinat z�mbitori si ne-au oferit r�coritoare. Credeam c� sunt
�ntr-o locuint� fermecat�, lustinian mi-a declarat c� de-acum �nainte era a mea. A
f�cut-o cu o st�njeneal� profund�, ca si cum ar fi vrut s� se scuze pentru
generozitatea lui. Mi-a luat mult timp p�n� s� pot crede c� posedam at�tea bog�tii
si, cu toate acestea, am fost hot�r�t� din prima clip� s� nu pierd nici o f�r�m�
si s� nu rn� mai �ntorc niciodat� �n s�r�cie.
lustinian venea s� m� vad� �n fiecare zi, dis-de-di-mineat�, apoi la ora discret�
a siestei, c�nd toat� lumea se
92

duce acas� si, �n fine, seara, ca s� cin�m si s� petrecem noaptea �mpreun�, dac�
nu avea vreo ceremonie la Curte, �n ciuda responsabilit�tilor sale, �mi acorda
mult timp. Era un muncitor �ncr�ncenat si, la �nt�lnirile noastre amoroase, aducea
deseori cu el diverse dosare pe care le citea si le adnota.
Sentimentul care m� atr�gea spre lustinian devenea din zi �n zi tot mai plin de
respect. Acest orator str�lucit vorbea despre subiectele cele mai variate �n cel
mai interesant fel. stiam s� ascult, c�ci fosta mea meserie m� �nv�tase s�
procedez astfel pentru a pl�cea b�rbatilor. Cu el nu m� puteam plictisi. stia s�
m� captiveze �n fiecare clip� prin cunostintele lui, prin povestirile lui, prin
judecata lui. Bl�ndetea lui m� misca pentru c� era absolut autentic�, �n loc s�
aminteasc� de rangul s�u, ca at�tia oameni puternici, el �l ascundea cu o modestie
sincer�. F�cea pe oricine s� se simt� �n largul lui, chiar si pe sclavi, care nu
se temeau de el ci, din contr�, si-ar fi dat viata pentru el. Dispozitia lui
constant� oferea un contrast binevenit cu temperamentul meu coleric, asa cum
optimismul tui stia s�-mi combat� cu succes pesimismul si cum energia lui
permanent pozitiv� m� stimula, �mi tempera caracterul prea colturos.
Era legat de mine fizic. Cu sigurant� avusese si alte amante, dar puteam s� jur c�
acestea nu fuseser� prea numeroase. Imediat dup� ce m-a cunoscut, a avut impresia
c� nu va putea atinge niciodat� o asemenea pl�cere cu nici o alt� femeie.
Replicile mele colorate �l amuzau. Bunul-simt si limba mea prea ascutit� dob�ndite
�n trecut �l schimbau si, as spune, �l odihneau dup� linguselile prea parfumate si
circumvolutiunile mieroase care ticseau Curtea, �mi aprecia spiritul, �i pl�cea s�
discut�m, �ntruc�t considera c� inteligenta mea era la acelasi nivel cu a lui.
Avusese
93

�ndeosebi inspiratul instinct de a avea �ncredere �n mine �nc� de la �nceput, desi

eu de obicei nu inspir deloc �ncredere. V�zuse drept de aceast� dat�, fiindc�,
dac� mi se acord� �ncredere, nu numai c� nu �ncerc s� o tr�dez, ci chiar �ncerc
tot timpul s� fiu demn� de ea. Lumea exterioar� nu putea percepe acest lucru si
avea s� se �ntrebe mai t�rziu cum a fost posibil ca o f�ptur� ca mine s�-l prind�
�n mrejele ei pe nepotul �mp�ratului. Adev�rul este c� ne completam de minune. Ca
dou� c�r�mizi ajustate la milimetru, ca dou� piese at�t de bine �mbinate �nc�t
nimic nu le poate desp�rti, �ntr-o zi, l-am �ntrebat pe lustinian cum m� dibuise
�n locuinta mea. ��nt�mpl�tor", mi-a r�spuns, si am descoperit astfel c� stia s�
mint�. Se �nt�lnea cu o anumit� Macedonia? l-am interogat eu. Cine n-o cunostea pe
dansatoarea cea mai renumit� din Siria, c�reia popularitatea si relatiile str�nse
cu Albastrii cel mai �nalt plasati �i confereau destul de mult� putere. La cererea
lui lustinian, ea �i trimitea acestuia rapoarte regulate despre situatia din
Antiohia si din provincie, lustinian nu mi-a ascuns faptul c� numeroase
nominaliz�ri sau c�deri �n dizgratie �i puteau fi imputate dansatoarei si c�,
datorit� ei, �si �ngrosase r�ndurile partizanilor �n zon�. Aveam s� aflu mai
t�rziu c� unul dintre rapoartele ei continea un post-scriptum. Macedonia, dorind
s�-i multumeasc� nepotului �mp�ratului pentru bun�tatea pe care i-o ar�tase, �l
ruga s� accepte un cadou. Acest cadou eram eu. Descrierea ei era suficient de
�mbietoare si totodat� incomplet� pentru a-l intriga. Trebuise doar s�-i urmeze
indicatiile pentru a m� g�si.
Zilele mele la palatul Hosmidas erau consacrate astept�rii lui lustinian. Fiind
amanta clandestin� a nepotului �mp�ratului, eram nevoit� s� nu primesc pe nimeni,
s� nu
94

m� ar�t si s� ies c�t mai putin posibil, �n afar� de aceast� locuint�

�nc�nt�toare, lustinian m� acoperea cu argint, bijuterii si a �nceput �nc� de pe
atunci s�-mi ofere p�m�nturi si case. Tr�iam �ntr-o bog�tie care ar fi coplesit pe
oricine, si cu at�t mai mult o s�r�ntoac� asa cum eram eu...
Palatul Sf�nt se ridica al�turi. Puterea era la o arunc�tur� de b�t si fierbeam de
ciud� c� nu aveam acces la ea. Eram hot�r�t� s� sparg portile pentru a fi mai
aproape de lustinian.
�ntre timp, m� distram cum puteam. Mergeam uneori �n bazar, unde cheltuiam,
recunosc, sume exorbitante pe stofe, dar nu f�r� s� m� tocmesc aprig pentru ele.
�ntr-o zi, merg�nd de-a lungul bulevardului Mesa, purt�torii litierei, �mpiedicati
de multimea din ce �n ce mai numeroas�, �naintau anevoie. Prin perdelele pe
jum�tate trase observam trec�torii.
De la o vreme urm�ream cu privirea o femeie care mergea la �n�ltimea litierei mele
si c�reia nu-i vedeam dec�t spinarea. Pasii ei ezitanti, spatele �ncovoiat, tunica
tocit� d�deau o imagine a dec�derii. Brusc, s-a �ntors s� traverseze: era Indaro.
O Indaro �mb�tr�nit�, �nfr�nt�, tot �ngrijit�, dar pe care pofta de viat� si
str�lucirea p�reau s-o fi p�r�sit. Ochii ei i-au �nt�lnit pe ai mei si s-au m�rit;
a deschis gura, incapabil� s� scoat� vreun sunet, si a �ntins un deget tremur�tor
spre mine. M� recunoscuse si nu-si credea ochilor, l-am poruncit cu un gest s�
tac�, apoi am ordonat unui sclav s� se duc� s�-i spun� s� se prezinte la palatul
Hosmidas. Am tras perdelele si mi-am continuat drumul.
C�nd m-am �ntors de la bazar, ea m� astepta deja. Ne-am aruncat una �n bratele
celeilalte, ea a izbucnit �n hohote:
� Theodora... o, iart�-m�, Excelentissima!
� Nu r�de de mine, tutuieste-m� �n continuare. Suspina �n bratele mele, incapabil�
s� spun� altceva
95

dec�t �Mai tii minte, mai tii minte...". Pentru a opri aceste efuziuni, am
tachinat-o �n leg�tur� cu fascinatia ei pentru b�rbatii liberi, care m� agasa at�t
alt�dat�.
� Ei, cum e, aristocratii �ia cu care te l�udai nu ti-au dat de lucru ?
A cl�tinat din cap si mi-a povestit trista ei odisee. Gata cu rolurile, gata cu
amantii bogati, v�rsta, strada. De altfel, nu m-a �ntrebat nimic si p�rea extrem
de fericit� s� constate c� reusisem. Am invitat-o s� stea cu mine. Nu numai c� nu
s-a eschivat si n-a p�rut surprins�, ba chiar �ntr-o clip� si-a reg�sit elanul,
veselia, si palatul Hosmidas a �nceput s� r�sune de vocea ei limpede si de r�sul
ei �n cascade, �ntruc�t era fat� bun�, a pomenit de Comito. Mi-a zis c� sora mea
mai rezista cu chiu cu vai, fiindc� era ceva mai t�n�r�, dar c� nici ea nu tr�ia
pe roze. Ideea de a o revedea pe Comito nu m� �nc�nta, c�ci nu uitasem duritatea
ei. Indaro a insistat, pretinz�nd c� sora mea se schimbase mult.
A doua zi, Comito ni s-a al�turat. Cedasem nu at�t din obligatie familial�, c�t
din nevoia de tovar�si care s� vorbeasc� limba mea si s�-mi �mp�rt�seasc�
amintirile, pentru a-mi omor� ur�tul �n cusca mea de aur. si �n scurt� vreme
formam cel mai vesel trio.
�mi doream cu ardoare s�-mi reg�sesc fiica. Nu trebuia s� fie prea dificil. Indaro
a acceptat s� se duc� la m�n�stirea Pamakaristos si s� �ntrebe dac� nu exista
cumva printre ocupanti o mic� Irina, n�scut� la �nceputul anului 509. Voiam s�
stiu cum era acest copil, cu cine sem�na. Voiam s� m� linistesc, s� aflu c� era
fericit�, iubit�, �nconjurat� de atentie si c� avea tot ce-i trebuia. De altfel,
i-am dat lui Indaro o sum� foarte mare de bani pentru c�lug�rite. Ce sentiment m�
�mpingea s� fac asta, si eu m�
96
�ntrebam. Instinctul matern? M� �ndoiam puternic. Curiozitatea? Probabil. Dar
poate exista �n mine o remuscare �n�busit�, o nevoie de a-mi repara greseala. De
altfel, ce s� repar? Ceea ce comisesem, fortat� de �mprejur�ri.
Am asteptat rezultatul misiunii lui Indaro cu o ner�bdare pe care n-as fi b�nuit-
o. S-a �ntors, �n fine. O v�zuse pe Irina. l se p�ruse foarte �nalt� pentru v�rsta
ei. Fiica mea trebuie s� fi mostenit aceast� tr�s�tur� de la tat�l meu. Nu-mi
sem�na deloc si, �ntr-un fel, mi-a p�rut r�u. Irina era absolut fericit�. Le iubea
pe c�lug�ritele care o �nconjurau cu toat� atentia posibil� si �n acelasi timp �i
d�deau o educatie aleas�. Se credea, bine�nteles, orfan�, asa cum �i spuseser�
educatoarele ei. C�lug�ritele au fost coplesite de uimire si bucurie �n fata
gr�mezii de aur pe care le-a adus-o Indaro. Au devenit foarte volubile si au
vorbit mult despre Irina. Era o fetit� foarte afectuoas�, dar �nzestrat� cu un
caracter imperios si coleric. Uneori, o apucau accese de furie brusc� si teribil�.
M�car aici m� recunosteam.
Am v�zut-o pe Indaro ezit�nd, c�ut�ndu-si cuvintele, apoi �ntreb�ndu-m� timid dac�
nu voiam s� o iau pe Irina la mine.
� Domnul lustinian nu va avea, cu sigurant�, nimic de obiectat, a ad�ugat ea.
� Niciodat�, am replicat eu.
� Nu trebuie s� zici c� e fata ta. E suficient s� minti, s� spui c� e nepotica ta,
fiica lui Comito.
Indaro �ntelesese c� amanta - fie ea si oficial� - nepotului �mp�ratului nu putea
recunoaste o mic� bastard� si c� f�r�ma mea de respectabilitate risca s� fie
compromis�. Am r�nit-o pe Indaro, declar�nd c� nu-mi dorisem acest copil si c�
nici acum nu mi-l doream. Tr�sesem o linie peste trecutul meu, m� sp�lasem de el,
m� purificasem. Nimic nu trebuia s� mi-l aminteasc� mai ales cu at�ta cruzime.
97

�ntr-o sear�, m-a asteptat neprev�zutul, lustinian �nt�rziase la vizita zilnic�,

eveniment inedit. Un sclav a venit �n scurt timp de la Palatul Sf�nt, ca s� anunte
din partea lui c� fusese retinut, f�r� alt� explicatie. O or�, dou� ore s-au
scurs. Uimirea mea s-a transformat �n neliniste. Un al doilea sclav a ap�rut s� m�
roage s� nu-l astept pe lustinian la cin�. P�rea agitat, speriat, asa c� l-am
interogat, l-a f�cut o pl�cere enorm� s� m� anunte c� Vitalian tocmai fusese
asasinat. Vitalian, generalul acela care fusese eroul meu la revoltele din 509,
pentru c� se ridicase �n numele religiei oficiale �mpotriva �mp�ratului
Anastasius, b�nuit de erezie. De atunci auzisem deseori vorbindu-se despre el,
at�ta zgomot f�cea pe scena imperiului. De mai multe ori, se revoltase si
amenintase tronul, dar de fiecare dat� �mp�ratul �l iertase, �n cele din urm�, se
oprise si, pentru a-l r�spl�ti c� binevoise s� nu mai fie o pacoste, Iustin �l
acoperise cu onoruri. Vitalian asasinat! Indaro a trimis �ndat� un sclav s� se
intereseze la Palatul Sf�nt: nu sunt slugile �ntotdeauna mai bine si mai repede
informate ?
Spionul nostru benevol s-a �ntors cu tolba plin� de informatii. Asadar, �n seara
aceea Vitalian fusese invitat la cin� de �mp�rat, domnul nostru Iustin, �nsotit de
un aghiotant si de adjunctul s�u, trecea pe sub un portic, pustiu la ora aceea
t�rzie, si se �ndrepta spre palatul particular, locuinta �mp�ratului, c�nd mai
multi b�rbati iesiti din spatele coloanelor s-au aruncat asupra celor trei si i-au
�njunghiat p�n� au murit si, �nainte ca g�rzile de la porti s�-si fi revenit din
surpriz�, au disp�rut �n gr�din�. Alarma a fost dat�, soldatii au scotocit imediat
peste tot, dar �n zadar: nu au g�sit pe nimeni, �mp�ratul, tulburat de acest
eveniment, discuta f�r� �ncetare cu generalii g�rzii sale si cu nepotul s�u,
lustinian.
98

�
Acesta a sosit foarte t�rziu, dup� miezul noptii, epuizat, �ncordat. A refuzat
hrana si b�utura. Z�p�ceala lui era evident�, dup� semne infailibile. Spr�ncenele
�ncruntate, gura �ntredeschis�, �si tr�gea umerii si l�sa capul �n piept, f�r� s�-
si fac� griji c� �si ar�ta astfel �nceputul de chelie. Anormal de tulburat de
asasinarea lui Vitalian, nu-si va reg�si linistea, mi-a m�rturisit, p�n� c�nd
misterul nu va fi elucidat.
Cu ce �l puteam ajuta eu ? Era vorba, evident, de o crim� politic�. si ca s� aib�
loc �n incinta Palatului Sf�nt, ucigasii ori f�ceau parte din anturajul Curtii,
ori au beneficiat de complicitatea acesteia.
� Dar de ce el ? De ce Vitalian ? repeta lustinian.
� Pentru c� era pe c�t de periculos, pe-at�t de popular, pentru c� r�m�sese un
rebel, desi, chipurile, se caise. A dovedit de nenum�rate ori c� nu se d�dea
�napoi de la nimic si c� era capabil s� r�stoarne cu susul �n jos tot imperiul.
lustinian a afirmat c� Vitalian se convertise:
� Din rebel, a ajuns unul dintre primii demnitari ai imperiului, l-au fost
�ncredintate cele mai �nalte sarcini de stat si le-a dus la.�ndeplinire str�lucit
si cu loialitate.
��n orice caz, crima aceasta nu e rea deloc, din moment ce adversarul t�u cel mai
puternic la mostenirea tronului a fost eliminat, am remarcat eu, profit�nd de
lectiile de realism politic pe care lustinian avusese pl�cerea s� mi le ofere.
Iar acum, spre marea mea surpriz�, depl�ngea �aceast� crim� atroce".
� Dar �l urai! am protestat eu, mi-ai repetat-o de at�tea ori.
� Eu �nsumi i-am acordat permisiunea de a intra �n Palatul Sfant, n-o s� mi-o
iert niciodat�.
� Bine, dar nu esti tu responsabil de moartea lui si nim�nui nu i-ar trece prin
cap s�-ti impute asa ceva.
99

Nu m� asculta.
� Uiti, Theodora, c� ne �mp�caser�m si c� �n semn de prietenie urcaser�m �mpreun�
la altar pentru a primi sf�nta �mp�rt�sanie.
Nu pricepeam unde ducea acest argument si �i �ntelegeam din ce �n ce mai putin
reactia. Niciodat� nu �l v�zusem asa descump�nit, el, care �n cele mai cumplite
catastrofe, �si p�stra s�ngele rece. Parc� ar fi fost �ncoltit. L-am privit
�ndelung, nedumerit�, si deodat� am avut o str�fulgerare: remusc�rile, groaza �l
aduceau pe lustinian �n starea aceasta, c�ci el poruncise s� fie asasinat
Vitalian.
� Am urcat �mpreun�, unul l�ng� altul, la altar..., repeta el.
�Atunci, domnul meu, omorului i-ai ad�ugat blasfemia.
N-a r�spuns. S-a multumit s� m� priveasc�, nu cu groaz�, ci calm. Faptul c� �i
ghicisem vinov�tia �l usurase. Sub nici o form� nu mi-arfi m�rturisit-o. Totusi,
vorbele lui, atitudinea lui m� conduseser� deliberat spre aceast� concluzie.
Nu voi uita niciodat� noaptea aceea, �n care s-a n�scut complicitatea noastr�, �n
acel sf�rsit de noiembrie, un v�nt acru venit dinspre Pontul Euxin sufla peste
Bosfor, ridic�nd valuri furioase. St�team �n camera mea preferat�, un mic paraclis
boltit, decorat cu mozaicuri profane reprezent�nd pe fond auriu arbori si animale
stilizate. Ferestrele cu rame de alabastru erau �nchise si, �n plus, pentru a m�
ap�ra de frig, aprinsesem marele vas pentru j�ratic din argint. St�team am�ndoi
aplecati, fascinati parc� de j�raticul care trosnea.
lustinian nu se d�duse �na'poi de la crim� pentru a se apropia de tron. �n fond,
nu gresise, c�ci el era cel mai capabil - dac� nu singurul - s�-si asume puterea.
C�t despre forrn�, aceasta tr�da o actiune impulsiv�, nechibzuit�, lusti-
100

nian, prin firea lui, nu avea nici un pic de cruzime. Cum ajunsese s� porunceasc�
un asasinat? l-am descoperit secretul, cel mai important si cel mai bine p�zit.
Sub geniul s�u, sub personalitatea sa, sub energia sa, lustinian era slab si numai
sl�biciunea �l putuse �mpinge s� ucid�, �i fusese team� c� nu-si va �nvinge
adversarul, si aceast� initiativ�, oric�t de decisiv� ar fi fost, risca s� se
�ntoarc� �mpotriva lui. Aceast� revelatie, departe de a-l sc�dea �n ochii mei, m-a
�nduiosat. Totusi, trebuia s� m� ar�t dur� fat� de el, si poate se astepta la
asta:
� Crimei �i adaugi nu numai blasfemia, ci si prostia, am reluat eu.
A ridicat capul ca si cum ar fi primit o lovitur� de bici. l-am demonstrat c�
existau si alte metode de a se descotorosi de oameni, chiar si de cei mai
puternici, �nrudirea lui cu �mp�ratul �l ap�ra, dar b�nuielile se vor �mpr�stia
repede, c�ci cine altcineva avea de c�stigat de pe urma disparitiei lui Vitalian ?
Mi-a cerut sfatul:
� Poart�-te ca un nevinovat. Nu te ap�ra, mai ales dac� se fac aluzii la
vinov�tia ta. Convinge-i pe observatori c� moartea lui Vitalian nu te intereseaz�.
B�rbatii detest� s�-si recunoasc� greselile, mai ales �n fata unei femei. De
aceea, lustinian a �ncercat s� si-o justifice pe a lui. Voise s� intre �n gratiile
unchiului s�u, �mp�ratul Iustin, care �l ura pe Vitalian si se temea de el. Am
fost uimit� de aceast� explicatie. Nu era el nepotul �mp�ratului, ce nevoie avea
s�-i fie pe plac ?
� �mp�ratul este un soldat b�tr�n si numai militarii �i c�stig� favorurile. Or, eu
nu am suflet de militar, �mp�ratul o stie si simt foarte clar c� nu sunt o alegere
dup� placul inimii lui.
� Atunci, domnul meu, du-m� pe mine la el si ti-l voi �mbl�nzi eu!
101

lustinian mi-a multumit cu �nfl�c�rare pentru ajutor: � Eu trebuie s�-ti

multumesc, domnul meu, pentru �ncrederea ta. Niciodat� p�n� acum nu mi-ai dovedit-
o at�t de profund. (si am �ntins m�na pentru a o apuca pe a lui.) �ntelege, domnul
meu, c� de-acum suntem unul.
lustinian a priceput mesajul c�ci, la putin timp dup� aceea, m-a anuntat c� m� va
prezenta familiei lui. l-am r�spuns c� voi regreta �ntotdeauna intimitatea pe care
o cunoscusem cu el la palatul Hosmidas. Scena pe care voia s� m� propulseze era
pres�rat� de riscuri, dar el era la fel de expus ca mine. Destinele noastre erau
legate.
Tres�risem de bucurie la aflarea vestii c� voi fi prezentat� familiei imperiale.
Totusi, �n seara cu pricina, am fost mai emotionat� ca oric�nd. M-am �mbr�cat cu o
grij� deosebit�, cu o rochie din voal auriu, brodat� cu stele verzi. Alesesem
dintre cadourile lui lustinian colierul de diamante cu pandantiv din smaralde mari
si br�tara cea mai modest� pe care am g�sit-o �ncrustat� cu aceleasi pietre. Mi-am
asezat pe umeri un v�l alb, brodat cu fireturi mari de aur. Eram convocati la una
dintre acele cine intime la care �mp�ratul Iustin �i reunea pe ai lui. Acestea
aveau loc �n gineceu, apartamentele private ale �mp�r�tesei. Pentru lustinian
�nt�lnirile acestea erau banale. Nu-mi putea �ntelege emotia c�nd am pus pentru
prima dat� pasul pe p�m�nturile Palatului Sf�nt, c�nd am traversat curtile,
gr�dinile, porticurile, p�n� la cl�direa numit� palatul lui Daphne, rezidenta
imperial�.
L-am urmat pe unul dintre usierii �mp�r�tesei, care ne-a condus printr-un sir de
s�li, una mai �nc�nt�toare ca alta. Treceam pe sub bolti �ncrustate cu stele de
aur de unde at�rnau, suspendate cu lanturi de aur, candelabre mari de
102

�� ~~
argint. Intre coloanele din marmur� rar� cu capiteluri delicat sculptate, st�teau
g�rzile personale ale �mp�r�tesei: numai eunuci. Alte marmure de toate culorile,
din toate tinuturile, se �mbinau subtil cu pardoseala si peretii, p�n� la jum�tate
din �n�ltimea s�lii. Deasupra se aliniau siruri lungi de sfinte si de prelati �n
mozaicuri pe fond auriu. Usile cu dou� canaturi din argint cizelat se deschideau
unele dup� altele �n fata noastr�. Prin ferestre descopeream, luminate de razele
soarelui la apus, gr�dinile care coborau �n trepte p�n� la marea sclipitoare.
Palatul Hosmidas era aproape auster �n comparatie cu acesta, �n jurul meu, bog�tia
se etala cu o abundent� f�r� seam�n, splendoarea se �ntindea c�t vedeai cu ochii.
Nu eram absolut deloc coplesit�. Din contr�, gineceul imperial era locuinta care-
mi trebuia.
�n anticamera �mp�r�tesei, marele sambelan ne-a rugat s� astept�m o clip�.
Slujbasii lui obisnuiti, care se �nghesuiau �n �nc�pere, erau �n num�r destul de
mare pentru a-mi da impresia unei gloate. Rosul uniformelor g�rzilor se combina cu
albul mantiilor curtenilor si cu aurul tunicilor doamnelor de onoare. Acestea
aveau toate o coafur� �n form� de turn, care mi s-a p�rut foarte stranie. Nimeni
nu scotea nici un cuvinte! si domnea cea mai ad�nc� liniste. Cu inima b�t�nd,
fixam draperiile imense din m�tase purpurie, brodat� cu animale fantastice din
aur, �n spatele c�rora se g�sea salonul �mp�r�tesei. Deodat�, acestea au alunecat
pe galeriile lor din argint. Ora mea sosise si am �naintat al�turi de lustinian.
Am p�truns �ntr-o �nc�pere vast�, circular�, simfonie de auriu, albastru si verde.
Cu coltul ochiului i-am z�rit pe eunuci alunec�nd t�cuti pe pardoseal� si
agit�ndu-si m�necile largi din satin alb, ca aripile unor p�s�ri.
Dar, de fapt, n-am v�zut dec�t cele dou� tronuri din fildes sculptat c�tre care am
mers c�t mai �ncet posibil. Am
103

simtit, mai degrab� dec�t am v�zut, privirile familiei imperiale atintite asupra
mea. La distanta regulamentar� am efectuat proskinisis-u\, adic� m-am prosternat
cu bratele si picioarele dep�rtate �n fata tronului. C�nd am s�rutat piciorul
�mp�ratului, acesta s-a aplecat spre mine si a schitat un gest amabil, ca pentru a
m� ridica. Era, probabil, foarte �nalt si r�m�sese frumos, �n pofida v�rstei
�naintate, cu nasul lui perfect si p�rul cenusiu ondulat. Tenul rozaliu �i
conferea un aer tineresc. Din contr�, �mp�r�teasa Eufemia era hidoas�, un soi de
mastodont, lat� la chip, lat� la trup, �nzestrat� cu mamele protuberante si cu o
mustat� destul de stufoas�. Minunatele bijuterii ale Coroanei care �i �ncadrau
fata, de la diadema acoperit� cu pietre semipretioase p�n� la colierul sclipind de
nestemate, �i accentuau �nf�tisarea grotesc�. A fixat asupra mea doi ochi mici,
vicleni si r�ut�ciosi si a r�mas de piatr� c�nd i-am s�rutat papucul brodat.
lustinian m-a prezentat apoi unei multimi de veri si nepoti. Singurul s�u v�r
german, Germanus, vestitul general, mi-a ar�tat o oarecare amabilitate, �n schimb,
sotia lui, Passara, m-a scrutat de sus si la aspasmos, �mbr�tisarea de rigoare
�ntre femeile de rang asem�n�tor, m-a apucat cu at�ta dezgust ca si cum ar fi
atins un c�tel r�pciugos. La cap�tul sirului se afla unicul nepot al lui
lustinian, fiul singurului s�u frate, mort cu c�tiva ani �nainte, micul Iustin, un
b�iat �nalt, blond, cu ochii albastri.
Rev�d scena ca si cum s-arfi petrecut ieri: eu si lustinian �n mijlocul unui cerc.
Turul familiei se �ncheiase, dar eram �n continuare examinat�, lat� c� lustinian
m� ia de m�n�. Ce se �nt�mpla ? A l�sat ochii �n p�m�nt, a luat un aer de copil
naiv si c�pos. Vocea lui surd� a r�sunat p�n� departe:
� Am hot�r�t s� m� c�s�toresc cu Theodora. Consi-derati-o logodnica mea!
104

Stupefactia mea a fost mai puternic� dec�t a celorlalti. Nimic nu m� l�sase s�

prev�d o asemenea decizie. Nu-mi zisese nimic, nu m� �ntrebase nimic. Asa era
lustinian, �ntotdeauna �i pl�cuse s� ia oamenii prin surprindere. Era felul lui de
a-i dezarma pe ceilalti. Cei de fat� nu s-au ostenit s�-si ascund� reactia. Am
v�zut uimirea �mp�ratului, oroarea �mp�r�tesei, dispretul Passarei, ironia lui
Germanus. Nimeni n-a scos nici un cuv�nt, nimeni n-a venit s� m� felicite.
Am trecut �n �nc�perea al�turat�, care servea drept sal� de mese, am luat loc pe
unul dintre jilturile din jurul mesei lungi din marmur�, cu picioare sculptate,
acoperit� cu vesel� de aur. Poate c� familia imperial� era �ncremenit� de vestea
pe care tocmai le-o adusese lustinian. Poate c� asa era de obicei, �ns�, �n orice
caz, cina a fost sinistr�, �mp�ratul, m�nc�nd repede, repeta �ntruna �nt�mpl�ri
vechi din armat� si lansa glume grosolane, la care r�dea singur, �mp�r�teasa, cu o
origine ia fel de modest� ca a mea, nu �nv�tase niciodat� s� se foloseasc� de
lingurile din agat folosite la Curte si m�nca cu degetele. Ceilalti de-abia s-au
atins de succesiunea de m�nc�ruri care mai de care mai suculente. De aceea, n-am
�ndr�znit s�-mi ast�mp�r foamea care, �n pofida tracului si a emotiilor, m�
chinuia. si �l invidiam pe micul Iustin care, la cap�tul mesei, era singurul care
se ghiftuia, aproape maladiv.
M�n� �n m�n�, eu si lustinian ne-am �ntors la palatul Hosmidas, �n noaptea dulce
de prim�var�. Abia vedeam g�rzile, sclavii care ne �nsoteau, purt�torii de f�clii
care deschideau un cortegiu de foc �ntre gardurile vii de chiparos si tufisurile |
pumos mirositoare, lustinian m� voia si nimeni si nimic pe lume nu m� putea
�mpiedica s� devin sotia lui.
Capitolul 7
�teva zile mai t�rziu, lustinian a intrat la mine �n palat, cu furia �nscris� pe
chip. Nu ne puteam c�s�tori, m-a anuntat el. Exista, �ntr-adev�r, o lege care
interzicea oric�rui �nalt functionar s� se �nsoare cu o fost� comedian�. Drept
singur comentariu m-am multumit s� �ntreb de unde plecase lovitura. Mi-a
m�rturisit c� de la �mp�r�teas�. N-am fost surprins�, �i simtisem chiar din prima
clip� antipatia.
Am aflat c� f�cuse cercet�ri despre mine si �mi descoperise trecutul... cel putin
scenic. Profitase de el pentru a scoate la iveal� acest regulament str�vechi. Nu
era rea, era meschin�. Uitase c� ea �ns�si fusese sclav�, c� �mp�ratul Iustin, pe
vremea c�nd era simplu soldat, o cump�rase de la unul dintre tovar�sii lui ca s�
si-o fac� amant�, ceea ce a si r�mas mult timp, p�n� s� se c�s�toreasc�.
Adev�ratul ei nume era Lupicina, dar �i era at�t de rusine de el, �nc�t si-l
schimbase. Pentru aceast� t�ranc�, o fost� actrit� ca mine era un obiect
reprobabil.
�Nu-i nimic, sunt fericit� asa", am avut curajul s�-i spun lui lustinian... Apoi
m-am �narmat cu r�bdare. Nu era nimic pierdut. Afacerea era, pur si simplu,
am�nat�. B�tr�nul �mp�rat nu-si ascunsese simpatia fat� de mine cu ocazia
�nt�lnirii noastre. In pofida conversatiei destul de s�race de la cina aceea de
familie, g�sise ocazia s� m� �ntrebe ce
106

,_
gusturi aveam, adic� le enumerase pe ale sale; �i pl�cea �ndeosebi sahul, iar eu
stiam s� joc; se pl�ngea c� nimeni nu-i cunostea fineturile si, zic�nd asta, a
aruncat o privire lipsit� de amabilitate spre sotia lui. �n orice caz, �mi
promisese c� m� va invita s� joc cu el o partid�.
�ntr-adev�r, un praepositus n-a �nt�rziat s� vin� s� m� caute �ntr-o dup�-amiaz�
din partea lui si, �n scurt timp, ne-am reg�sit am�ndoi �n jurul unei table de sah
din abanos si marmur�, cu piesele din fildes admirabil sculptat si pictat,
�mp�ratul Iustin era, conform expresiei consacrate, un �analfabet", adic� primul
dintr-un lung sir de suverani ai imperiului care nu stia nici s� scrie, nici s�
citeasc�. Poruncise s� se confectioneze o pecete purt�nd presupusa lui semn�tur�,
pe care o punea �n josul documentelor de stat. Nimic surprinz�tor: �ncepuse prin a
fi soldat benevol, destul de nefericit, c�ci s�r�cia �n care tr�ia era at�t de
crunt� �nc�t �l alungase din provincia lui. Ajuns la Constantinopol, angajat �n
armat�, urcase rapid din grad �n grad, p�n� la v�rf. Confuzia care a urmat dup�
moartea �mp�ratului Anastasius i-a �ng�duit s� fie ales succesorul s�u, c�ci
analfabetismul lui nu-l �mpiedica s� dea dovad� de o abilitate iesit� din comun...
Am avut un g�nd de recunostint� pentru Hecebolas care m� �nv�tase s� joc sah la
Boreium si am binecuv�ntat retrospectiv serile �nfior�toare din Libia datorit�
c�rora devenisem expert� �n acest joc.
B�tr�nul Iustin si cu mine ne-am �nteles ca doi vechi complici. Simteam o simpatie
real� pentru el si �mi amintesc de el cu melancolie. Proveneam am�ndoi din acelasi
mediu popular. Nici el, nici eu nu ascundeam acest lucru, spre deosebire de
�mp�r�teasa Eufemia, care �ncerca s� fac� pe marea doamn�, ceea ce �i scotea �n
evident� vulgaritatea.
107

Cu mine, �mp�ratul se simtea liber s� foloseasc� limbajul de soldat pe care �l

�ndr�gea si cu care sotia lui nu era de acord, �i r�spundeam prompt pe acelasi
ton, iar vocabularul meu murdar �l f�cea s� pufneasc� �n r�s. �i aminteam de
t�rfele pe la care trecuse �n timpul campaniilor sale si �i c�ntam �n strun� cu
nerusinare.
Avea crize �ngrozitoare de furie atunci c�nd se �nt�mpla s� piard�, dar aprecia c�
am cinstea s� nu-l las intentionat s� c�stige. Acest r�zboinic aspru era un om
tandru, pe care stiam s�-l emotionez exager�ndu-mi vulnerabilitatea. Datorit� mie
�si reg�sea o ultim� tinerete. Dac� ar fi fost dup� el, am fi jucat sah �n fiecare
dup�-amia-z�. Totusi, am evitat o prea mare asiduitate, �mp�r�teasa, pe care
gelozia o f�cea r�zbun�toare, st�tea la p�nd�. N-am cerut nimic, pur si simplu mi-
am asezat pionii si mi-am consolidat pozitiile.
�n acelasi scop mi s-a p�rut potrivit s� le fac o vizit� lui Germanus si sotiei
lui, Passara. lustinian �si aprecia mult v�rul, general vestit si popular, c�ruia
lumea �i urm�rea cu entuziasm campaniile victorioase. Voiam s� anihilez
ostilitatea pe care o simtisem la Passara, ai c�rei str�mosi nobili coborau p�n�
�n cele mai vechi timpuri ale Romei antice si care se bucura de una dintre averile
cele mai mari ale imperiului. P�n� la urm�, eram curioas� s� le v�d palatul.
Acesta se g�sea �n inima regiunii a zecea, la marginea Cornului de Aur, �n
cartierul cel mai scump si cel mai elegant al orasului. Lucru iesit din comun
pentru o locuint� particular�, avea mai multe curti. Gr�dinile, ap�rate de ziduri
�nalte, coborau �n trepte p�n� la t�rmul m�rii. Prim�vara izbucnea acolo cu o
orgie de flori si cu ciripit de p�s�ri, �n mijlocul unei simfonii de f�nt�ni.
Germanus si Passara tineau casa
108

deschis�. Ospitalitatea lor, generozitatea lor �i transformaser� �n regii

Constantinopolului. Noapte si zi, la ei defilau oaspetii, �n cinstea mea,
convocaser� tot ce era mai de vaz� �n capital�. C�nd am cobor�t din litier�, am
fost nevoit� s� trec printre dou� siruri de priviri si soapte si nu m� simteam
prea �n largul meu. Proba era mult mai grea dec�t prezentarea �n fata familiei
regale, c�ci at�t �mp�ratul, c�t si �mp�r�teasa se n�scuser� �n popor, �n vreme ce
aici m� confruntam cu aristocratia. Mi-am �ndreptat spatele si mi-am tinut capul
c�t de sus am putut.
Germanus si Passara m-au �nt�mpinat de parc� ar fi fost absolut �nc�ntati s� m�
primeasc� si de parc� as fi fost personajul cel mai important al serii, curtoazie
pe care o aplicau, de altfel, fiec�ruia. Invitatii - aristocrati, dar si
scriitori, prelati si militari - se plimbau prin galeriile deschise, r�t�ceau prin
gr�dini sau se adunau �n s�lile r�coroase de la parter, c�ci vremea fiind deja
cald� ar fi fost bine ca petrecerea s� aib� loc �n casa de var�. Stoluri de
slujitori ofereau r�coritoare, vinuri, aperitive, dulciuri, conduceau oaspetii la
venire sau la plecare.
Passara m-a rugat s� iau loc �n mijlocul a treizeci de doamne, cele mai nobile cu
putint�, cele mai bogate cu putint�. Le-as fi luat drept or�sence nevoiase, at�t
de discret erau �mbr�cate, �n vreme ce eu eram �mpodobit� cu toate bijuteriile si
m� machiasem ca pentru un mare banchet. Am simtit imediat c� eram strident�
printre ele si c� ele m� examinau cu ironie.
Passara p�rea mult mai t�n�r� dec�t sotul ei, desi �n realitate nu-i desp�rteau
dec�t c�tiva ani. Vioaie si dr�gut�, blond�, cu ochii albastri, cu o expresie
�nsel�toare de inocent�, a f�cut, practic, totul pentru a m� umili. A �nceput prin
a se exprima �n latin�, limba ei matern�, pe care toate
109

damele acelea o vorbeau la fel de bine ca greaca, dar pe care eu o st�p�neam

foarte putin. A evocat personalit�ti pe care nu le cunosteam si pe care, evident,
ar fi trebuit s� le cunosc dac� apartineam �naltei societ�ti. Mi-a cerut politicos
p�rerea despre mod�, despre decorarea caselor. R�spunsurile mele au provocat
priviri ironice, vedeam z�mbete greu st�p�nite ori de c�te ori deschideam gura.
Invitatele m-au l�sat s� �nteleg subtil c� nu apartineam mediului lor, c� locul
meu nu era printre ele si c� fusesem foarte �ndr�zneat� s� vin.
Germanus s-a apropiat, plin de politete, plin de farmec, aparent, si am crezut c�
supliciul meu se va �ncheia �n sf�rsit. L-a �ntetit. Se tinea tot usor aplecat, ca
si cum ar fi fost jenat de statura lui prea �nalt�. Extraordinar de cultivat, a
vorbit despre istorie, art�, literatur�, domenii cu care ascult�torii lui erau
aproape la fel de familiarizati ca si el. N-a avut grosol�nia de a m� supune unui
examen, dar mi-a explicat fiecare subiect �n detaliu, si numai mie. M-am pref�cut
c� nu-mi dau seama de nimic si m-am m�rginit la singura ap�rare posibil�: z�mbete
si amabilit�ti.
Am �nt�rziat intentionat, ca si cum mi-ar fi f�cut o deosebit� pl�cere aceast�
reuniune. Am v�zut ner�bdarea cuprinz�ndu-le pe gazdele mele, pentru c� aveau chef
s� r�m�n� cu invitatii lor ca s� m� disece �n liniste. Am �nt�rziat c�t de mult am
putut acest moment de delectare a lor. C�nd am fost nevoit� s� traversez din nou
saloanele ticsite, am avut un moment de sl�biciune. M� tineam tot asa de teap�n�,
dar simteam c� m� �nrosisem toat�.
�ntoars� la palatul Hosmidas, mi-am jurat s� nu m� mai las ademenit� niciodat�.
Venisem s� ofer pacea, Germanus si Passara voiau r�zboi, �l vor avea!
Seara, astept�ndu-l pe lustinian, le-am distrat pe
110

Comito si pe Indaro imit�ndu-le pe doamnele din lumea bun�, cu sclifoselile,

ticurile si afectarea lor, si am avut satisfactia de a-mi vedea spectatoarele
t�v�lindu-se pe jos de r�s. Nu fusesem degeaba mim.
Amant� declarat� a printului, eram de-acum prada solicitantilor, care �mi asediau
locuinta. Desi continuam s� duc o viat� c�t se poate de discret�, tot orasul stia
de existenta mea si �mi atribuia o anumit� influent� asupra lui lustinian. Noua
mea situatie m-a f�cut s� primesc, �ntr-o dup�-amiaz�, o femeie �mbr�cat� modest.
Era v�duva unui mic functionar de provincie, avea mai multi copii de crescut si m�
implora s� intervin pentru a-i obtine o alocatie. Mi-a m�rturisit c� se simtea
profund st�njenit�, c�ci apartinea unei familii s�rmane, dar veche si onorabil�,
si nu mai ceruse nimic �n viata ei p�n� atunci. Cu toate acestea, nu ezitase s�
vin� la mine pentru c� aveam reputatia unei sfinte. si a intonat un sir lung de
linguseli prea gogonate pentru a le enumera aici. Apoi m-a contemplat �ndelung si
a conchis: �Sunteti chiar mai frumoas� dec�t se spune".
Credea c� m� �nt�lneste pentru prima dat�. Eu, din contr�, o recunoscusem, si
chiar foarte bine. Poate c� era �ntr-adev�r v�duv� si mam�, dar �nainte de asta
fusese t�rf�, ca si mine. Era Antonina, una dintre fetele de la M�garii
Paradisului. Nu-si mai vopsea p�rul si nu mai purta bijuterii vulgare, dar �si
p�strase ochii umezi si inocenti care ascundeau intentiile foarte calculate. �Dac�
sunteti la ananghie, puteti �nc� s� faceti trotuarul", i-am aruncat eu. si,
�nainte s�-si revin� din uluire si oroare, i-am �nm�nat o pung� cu bani care
puteau s�-i asigure c�tiva ani de viat� tihnit�. Eram foarte dispus� s� am o
reputatie de generozitate, dar nu si de naivitate.
De-atunci am avut grij� ca solicitantii s� fie filtrati de
111

Indaro si de Comito, care s-au �nteles de minune. Ghicin-du-mi �ngrijorarea,

Comito m-a linistit: �Nu ai de ce s� te temi. Chiar dac� �nsotitoarea nepotului
�mp�ratului are aceiasi ochi, acelasi nas, aceeasi gur� ca o t�rf� din port,
nimeni nu va stabili asem�narea �ntre una si cealalt�... sau nu va voi s-o fac�.
Cu c�t vei urca mai mult, cu-at�t vei fi mai putin recunoscut�."
Nu-mi �ncheiasem �ns� socotelile cu trecutul meu. Un senator a venit s� solicite
atribuirea unui monopol. Sub toga lui str�lucitor de alb� cu margine purpurie, l-
am reg�sit imediat pe Arsenius, unul dintre obisnuitii cei mai fideli de la
M�garii Paradisului... si din patul meu. M� recunoscuse si el, am �nteles din
str�lucirea care i-a luminat privirea si din z�mbetul pe care nu s-a putut st�p�ni
s�-l schiteze. Dar deja �si regreta iesirea si s-a �nclinat chiar mai tare, av�nd
grij� s� nu m� scoat� din �Despina", titlu rezervat marilor doamne. M-a rugat s�
uit rug�mintea lui. Monopolul de care pomenise nu avea nici o important� si mi-a
cerut, ca dovad� a admiratiei sale, s� accept suma pe care o adusese. Singura lui
dorint� era s�-mi fie de folos si m-a implorat s�-l folosesc oric�t si oricum
vreau.
� L-am reg�sit pe acelasi Arsenius pe care �l cunoscusem, rapid, inteligent,
discret si f�r� scrupule, exact omul de care aveam nevoie.
� si dac� te-as crede pe cuv�nt, domnule senator ?
� Porunciti, Despina!
L-am �ntrebat dac� stia o tavern� numit� M�garii Paradisului, dac� stia ce este
acela un peste si dac� �si amintea de un anumit peste care �proteja" toate fetele
din respectiva tavern� si care probabil era �nc� acolo. A �ncuviintat din cap la
toate �ntreb�rile mele, f�r� s� manifeste nici surpriz�, nici curiozitate.
112

� Acest peste, am continuat eu, dac� e �nc� peste, are o imaginatie prea bogat�.
Inventeaz�, vorbeste prea mult, si povestile lui de adormit copiii risc� s� aduc�
atingere mai-marilor zilei.
Arsenius m� ascultase respectuos, numai ochi si urechi.
� Dorintele dumneavoastr� vor fi �mplinite, s-a multumit e! s� spun�, f�r� ca
eu, de altfel, s�-mi fi exprimat vreo dorint�.
Dou� zile mai t�rziu, s-a prezentat din nou la palatul Hosmidas. Imediat dup� ce a
p�truns �n �nc�perea unde eram, s-a aruncat la picioarele mele si a depus acolo un
inel de aur �mpodobit cu un turcoaz mare cr�pat la mijloc, �l v�zusem de at�tea
ori pe degetul pestelui meu. tinea la el ca la lumina ochilor si ca s� se despart�
de el trebuia �ntr-adev�r s� fie mort. Putusem, �n sf�rsit, s�-i �napoiez �nsutit
suma pentru care m� cump�rase odinioar�. Exist� umilinte pe care doar moartea le
poate sterge, cea a umilitorului, fireste.
�n ciuda cuvintelor linistitoare ale lui Comito despre cei care m-ar fi putut
recunoaste �n ipostaze mai mult sau mai putin jenante ale tineretii mele, existau
martori pe care era mai bine s�-i reduc la t�cere. Arsenius trecuse cu brio proba,
asa c� i-am propus s� lucreze pentru mine si s�-mi �ntocmeasc� o retea de
informatori. Arsenius m-a interogat despre finantarea operatiunii: nelimitat�, i-
am r�spuns. C�t despre metode si agenti, el trebuia s� le g�seasc�, iar eu nu
voiam s� stiu nimic despre asta. A acceptat f�r� s� clipeasc� si am fost foarte
m�ndr� s� constat c� acest speculant redutabil si cu intuitie miza pe mine. �i
d�dusem instructiuni s� tin� urechea ciulit� la zvonurile din �nalta societate si
�ndeosebi la cele care circulau la palatul lui Germanus si al Passarei.
�n scurt timp, s-a �ntors cu o recolt� bogat�. La v�rul lui lustinian devenisem
unul dintre subiectele de conversatie
113

preferate. Provocam multe r�sete, c�ci eram considerat� �ntr-adev�r total

necorespunz�toare, cu p�rul meu piept�nat pe frunte, machiajul scandalos, rochiile
prea stridente, mersul sleamp�t, pe scurt tot ceea ce-mi tr�da originile. Se
�ntelegea c� ignoram nu numai obiceiurile de la Curte, ci �n general pe cele din
toat� lumea, drept dovad� aruncam ocheade tuturor nou-venitilor, m� tr�geam de
sireturi cu demnitarii, tutuiam b�tr�nii, tratam pe cele mai nobile doamne �n cel
mai libertin mod si, culmea, p�reau s�-mi fac� pl�cere toate aceste abateri -
ultima tr�s�tur� era, p�n� aici, singura complet neadev�rat�. Nu-mi f�cea pl�cere,
pur si simplu nu stiam, �n fine, eram criticat� c� arunc banii pe fereastr�. si
aceste nobile doamne conchideau c� risipa mea smintit� pe rochii si bijuterii era
clar dovada c� tr�isem �n cea mai crunt� mizerie, c�ci, dup� cum se p�rea, atunci
c�nd �mi atingeam m�t�surile si colierele, o f�ceam ca si cum �nc� nu credeam cu
adev�rat unde ajunsesem...
Nu �l �ns�rcinasem pe Arsenius s� spioneze societatea pentru a-mi spori
resentimentele, ci pentru a trage �nv�t�turi din aceste p�l�vr�geli, lustinian era
maestrul care �mi modela spiritul, tat�l care m� educa, cu toate acestea nu m�
putea �nv�ta ceea ce un b�rbat nu observ�, �n general: subtilitatea �n maniere,
atitudinea si �nf�tisarea, adic� tot ceea ce remarc� o femeie.
l-am scris Macedoniei s�-mi g�seasc� un profesor de maniere. Mi-a trimis o
aristocrat� care �si pierduse averea. Ariana era o femeie mic� si gr�sut�, cu ochi
de mioap�, permanent str�nsi, rea ca o scorpie, dar excelent� ca profesoar�, l-am
ordonat s�-mi dea portii duble. S-a ocupat de tot: mersul, dictia, tinuta,
accentul, gesturile. M-a convins, de exemplu, s� renunt la s�nii falsi pe care
continuam s�-i port de pe vremea c�nd le invidiam pe nurliile de la teatru. A
114
l

corijat cel mai mic detaliu al �nf�tis�rii mele. Cel mai dificil a fost, dup� ea,
s�-mi tempereze vulgaritatea, c�ci aceasta, �n loc s� fie natural�, era rodul unei
riguroase puneri �n scen�, pentru a soca, amuza, seduce. Devenise o a doua
fire,'mai tenace dec�t cea adev�rat�.
Muncind cu ea �n fiecare zi, am fortat-o s� insiste, s� m� pun� s� repet, s-o iau
de la cap�t de zeci de ori. Eleva �si epuiza profesoara. Datorit� Arianei, o
femeie din popor perseverent�, initial o paiat�, se transforma treptat �n
printes�. Totusi, eram condamnat� s� nu ajung niciodat� printes�, din pricina
legii care se opunea c�s�toriei mele cu lustinian.
�mp�r�teasa Eufemia a fost cea care mi-a venit �n ajutor: a murit. Constitutia ei
masiv� ascundea un organism sl�bit. Moartea ei mi-a eliberat calea, �mi �nchipuiam
c� �mp�ratul Iustin se va simti usurat de disparitia acestei balene �mpotriva
c�reia lansa f�r� �ncetare ironii. Din contr� �ns�, el p�rea distrus, ca si cum ar
fi primit cea mai �ngrozitoare lovitur�.
�n schimb, �ntruc�t nu mai aveam a m� teme de r�zbunarea moartei, acceptam mai des
s� joc sah cu el, ceea ce �l �nc�nta. Eram, �ntr-adev�r, hot�r�t� s� ocup locul
l�sat liber de sotia lui. L-am consolat c�t mi-a stat �n puteri si mi-am acoperit
chiar cu elogii �nfl�c�rate dusmanca. Pl�ngea atunci c�nd o descriam ca
�ntruchiparea des�v�rsit� a tuturor virtutilor.
B�tr�nul militar m� adora, dar de aici p�n� la a-mi �ng�dui s� m� c�s�toresc cu
lustinian... �ntr-o dup�-amiaz�, m-am hot�r�t s� obtin totul sau nimic.
Partida de sah dura interminabil de mult, c�ci �mp�ratul se g�ndea extraordinar de
mult �nainte de fiecare mutare. Umbrele serii �i invadaser� camera de lucru, dar
sclavii nu �ndr�zneau s� intre s� aprind� l�mpile, de team�
115

s� nu-l deranjeze. Aceast� penumbr� �mi era de folos, c�ci era propice
melancoliei. A fost prima si singura dat� c�nd l-am l�sat s� c�stige intentionat,
cu foarte mult� grij�, s� nu-si dea searna, pentru a-i crea o dispozitie c�t mai
bun�.
Deodat�, am �mpins tabla de sah la o parte, mi-am ascuns fata �ntre m�ini.
B�tr�nul Iustin s-a aplecat nelinistit spre mine. Nu-i puteam m�rturisi greutatea
care-mi ap�sa pe inim� ? �n loc de r�spuns, am izbucnit �n pl�ns, �n cele din
urm�, am vorbit, �l iubeam pe lustinian din tot sufletul, dar nu mai puteam tr�i
�n continuare cu el �n p�cat. Preferam s� renunt la dragostea noastr�, dec�t s�-mi
pierd sufletul. Voi p�r�si pentru totdeauna palatul Hosmidas si voi disp�rea. �mi
va p�rea r�u, am conchis eu, c� nu-l voi mai vedea niciodat� pe el, pe �mp�rat,
care a fost mereu at�t de bun cu mine si pe care �l iubeam ca pe propriul tat�, si
voi regreta partidele noastre de sah...
Avea lacrimi �n ochi. A ridicat bratele spre cer, cu un aer coplesit de durere.
� Ce s� facem ? a repetat el de mai multe ori.
Am cl�tinat din cap si l-am l�sat s� rumege situatia c�teva clipe. Apoi mi-am
riscat viitorul pe o singur� carte:
� Schimbati regulamentul care ne �mpiedic� s� ne c�s�torim. La urma urmei,
�mp�ratul nu e mai puternic dec�t legea ?
Avea s�-mi descopere jocul, s�-mi m�soare ambitia, s�-mi b�nuiasc� planurile si s�
m� alunge ? Nu mai trebuia s� m� prefac disperat�, soarta mea era �n m�inile lui.
Concentrat din nou asupra jocului, nu p�rea s� m� fi auzit si a r�mas ad�ncit �n
g�nduri, c�ut�nd miscarea perfect�. A mutat regina si m-a anuntat cu o voce
triumf�toare: �sah si mat !" Victoria obtinut� i-a adus pe buze un z�mbet fericit:
�Trebuie s� mai juc�m, c�t mai cur�nd" si cu aceste cuvinte m-a expediat.
116

M-am �ntors perplex� la palatul Hosmidas. Ce �ntelesese b�tr�nul �mp�rat sau mai
degrab� ce voise s� nu �nteleag�? Avea de g�nd s� actioneze sau, dac� nu actiona,
trebuia s�-mi pun �n aplicare amenintarea? S�-l p�r�sesc pe lustinian, nici nu se
punea problema. S� r�m�n pentru totdeauna concubina lui, nici vorb�. Am blestemat
at�t impasul �n care m� g�seam, c�t si graba cu care m� blocasem singur� �n el.
A doua zi seara, �mi rodeam unghiile de ner�bdare c�nd lustinian si-a f�cut
aparitia �n odaia mea, str�lucind de fericire, �mp�ratul tocmai publicase, �n
Consistoriu, urm�toarele decrete: orice femeie care fusese actrit� sau mim, dar
care de-atunci se caise si �si p�r�sise meseria dezonorabil�, putea s� se m�rite
cu cine dorea, cu conditia s� cear� permisiunea suveranului. Cu toate acestea,
pentru a m� feri de acest demers penibil, b�tr�nul Iustin f�cuse exces de zel; al
doilea decret prevedea c� orice actrit�, comedian� sau mim, care fusese
recunoscut� ca atare de ' c�tre Consiliul de Stat era scutit� de la obligatia de a
cere o autorizatie prealabil�. Era prea fericit ca s� observe c� eu nu p�ream
surprins� de aceast� veste. De altfel, n-a mai stat pe g�nduri. Era gr�bit s�-si
ofere recunostinta, dar si pe a mea, la piciorul tronului b�tr�nului s�u unchi.
Teama de a-si pierde partenera preferat� la sah avusese mai mult� greutate dec�t
perspectiva de a-si face �n continuare nepotul nefericit. Ajunsi la v�rsta
aceasta, b�tr�nii nu sunt dec�t niste egoisti.
sah si mat, Maiestate!
Acordul dat de �mp�rat c�s�toriei noastre nu �nl�tura piedicile care m� asteptau
si nici adversarii care m� p�ndeau.
lustinian avea un tovar�s sau mai degrab� un prieten pe care �l respecta nespus de
mult, un militar c�ruia �i
117

urm�rea �ndeaproape cariera si care promitea s� aib� un viitor str�lucit, un trac,

fiul unor mari proprietari de p�m�nturi. Ascult�ndu-l, ai fi zis c� acest
Belizarie avea toate calit�tile, o simplitate vecin� cu modestia si nep�tat� de
vanitate, o generozitate ne�ntrecut� fat� de soldati, o profund� consideratie
pentru oamenii m�runti, �n special pentru t�ranii din regiunile pe care le
traversau trupele sale, o judecat� extrem de p�trunz�toare care, �n situatiile
dificile, �i permitea s� ia foarte rapid decizia cea mai dreapt�. Era curajos, dar
f�r� s�-si asume riscuri inutile, �ndr�znet, dar f�r� s�-si piard� s�ngele rece.
Opusul capetelor seci pe care le detesta lustinian. �n fine, afisa virtutea,
refuz�nd cele mai frumoase femei pe care le lua prad� dup� victoriile sale,
calitate pe care delicatul lustinian o aprecia �n cea mai mare m�sur�.
Belizarie tocmai se �ntorsese de pe frontul din R�s�rit, unde plecase s� lupte
�mpotriva persilor, dusmani ai imperiului din cele mai vechi timpuri, iar
lustinian dorea s� m� prezinte acestui prieten c�t mai repede, �n ciuda descrierii
prea perfecte pe care mi-o f�cuse si care m-ar fi putut �nversuna �mpotriva lui,
am avut o tres�rire de admiratie si de simpatie c�nd l-am v�zut intr�nd pe acest
b�rbat foarte �nalt, foarte frumos, cu muschi puternici, pe care se citeau cinstea
si dreptatea. Ofiterul perfect la care viseaz� toate tinerele. Din prima clip� m-
am simtit instinctiv atras� de el si am v�zut �n ochii lui c� reciproca era si ea
adev�rat�. De aceea am fost uimit� constat�nd c� l-a cuprins st�njeneala c�nd s�
m� salute. Am crezut �n primul moment c� era vorba de timiditate, dar cele ce au
urmat mi-au ar�tat c� m� �nselam.
Conversatia s-a �nchegat banal�, laborioas�, lustinian p�rea surprins de
atitudinea reticent� a lui Belizarie. Eu eram iritat�, pentru c� �mi desf�suram �n
zadar toate gratiile,
118
l
�ncerc�nd s� m� ar�t prietena prietenului lui lustinian. pentru a pune cap�t
st�njenelii din ce �n ce mai clare si sub pretextul de a nu-i deranja �n
confidentele lor, m-am retras. Dar curiozitatea mea era prea puternic� si n-am
ezitat s� apelez la unul dintre avantajele pe care printul Hosmidas, ca orice bun
oriental, le instalase �n locuinta sa. Sala de receptii, cu tavanul foarte �nalt,
avea la jum�tatea unuia din pereti o galerie �ngust�, acoperit� cu o dantel�
groas� din lemn pretios, pe unde se trecea dintr-o parte �n cealalt� a palatului,
dar mai ales pe unde se putea supraveghea si asculta ce se �nt�mpla jos.
M-am l�murit repede, c�nd l-am auzit pe Belizarie declar�nd:
� M� doare c� trebuie s� te avertizez, prietene lustinian. Nu neg c� Theodora
este nespus de seduc�toare, dar originea ei r�m�ne incert�, si trecutul dubios.
Asupra ei planeaz� cele mai grave b�nuieli. G�ndeste-te la viitorul t�u si afl� c�
�l vei compromite pentru totdeauna dac� te �nsori cu ea. �n numele vechii noastre
prietenii, te implor s� n-o faci si s� o uiti pe Theodora.
Primul lucru pe care !-am remarcat a fost c� lustinian n-a p�rut surprins de acest
discurs si n-a cerut explicatii. Asadar, �mi cunostea trecutul, desi nu i-l
dezv�luisem vreodat� si nu f�cuse niciodat� nici cea mai mic� aluzie la el, c�ci
disimularea era, �ntr-adev�r, una dintre marile lui calit�ti. El, at�t de sever �n
privinta moravurilor, el, pe care �l auzeam condamn�ndu-le f�r� s� clipeasc� pe
femeile cu un trecut muit mai luminos dec�t al meu, tinea, asadar, la mine at�t de
mult. Rusinea si emotia s-au amestecat �n sufletul meu, mai ales c�nd a anuntat:
� Am nevoie de Theodora, va fi ori ea, ori nimeni altcineva.
119

Aceast� m�rturisire lapidar� a contat pentru mine mai mult ca toate declaratiile
lui de dragoste, �l detestam si mai mult pe acest t�n�r pretentios care avusese
�ndr�zneala s� �ncerce s� se bage �ntre noi. S� aib� grij� acest Belizarie,
fiindc� nu stiu nici s� uit, nici s� iert.
C�s�toria noastr� a avut loc �n intimitatea capelei de la palatul Hosmidas, �n
prezenta c�torva apropiati, apoi ne-am dus s� primim felicit�rile oficiale de la
b�tr�nul �mp�rat, care aveau s� m� consacre �n noua mea pozitie de sotie. Am
putine amintiri de la ceremonie, poate pentru c� erau deja trei ani de c�nd tr�iam
cu lustinian si viata noastr� comun� n-a cunoscut nici o schimbare.
C�s�toria nu a fost pentru mine dec�t o formalitate indispensabil� �nainte de a
intra �n capitolul urm�tor, pe care eram ner�bd�toare s�-l abordez.
Capitolul 8
Proasp�t c�s�torit�, am �nv�tat s� m� orientez �n acest oras de dou�zeci de mii de
locuitori care era Palatul Sf�nt. Era nu numai suprapopulat, ci si construit
anarhic. Dup� gusturile si nevoile diferitelor epoci, �mp�ratii construiser�
palate mai mici sau mai mari, Magnaure, rezervat ceremoniilor oficiale, Daphne,
rezidenta imperial�, Chalke, vestibul de intrare si muzeu, de exemplu. Apoi
fuseser� extinse, m�rite, completate cu noi aripi, etaje, turnuri, excrescente �n
toate directiile. Apoi fuseser� legate �ntre ele prin galerii deschise sau
acoperite, prin porticuri si trepte, �n fine, pe ici-pe colo fuseser� completate
cu anexe si cl�diri utilitare. De fapt, Palatul Sf�nt, rezidenta sefului statului,
era si sediul guvernului.
�n explor�rile mele d�deam �nt�mpl�tor peste biserici sau paraclise, cl�dite cam
peste tot, caz�rmi ale g�rzilor, s�li de concerte, saloane de frumusete,
vistierii, b�i, terenuri pentru jocuri, �mi pl�cea s� m� plimb pe aleile sinuoase
ale gr�dinilor stufoase sau s� privesc marea de sus, de pe terasele �nflorite care
coborau �n trepte p�n� �n cele dou� porturi private ale palatului. Descopeream,
�ntre chiparosii negri sau �n umbra platanilor gigantici, pavilioane de destindere
cu nume fermec�toare, Pavilionul Perlei, Pavilionul Armoniei, Pavilionul Iubirii,
locuinte de var� sau teatre pentru s�rb�torile de sear�. M�rturie a at�tor mari
�mp�rati si p�str�tor de capodopere, Palatul Sf�nt devenea
121

pentru mine o permanent� lectie de istorie si de art�. Zelul meu de exploratoare

era inspirat de certitudinea c� va fi �ntr-o zi locuinta mea, atunci c�nd
lustinian �i va urma b�tr�nului �mp�rat, �n vreme ce eu f�ceam cunostint� cu
�mprejurimile, lustinian visa.
�ntr-o sear� c�nd r�m�seser�m p�n� foarte t�rziu �n intimitatea paraclisului din
palatul Hosmidas, el mi-a desenat harta imperiului nem�surat si familiar, pe care
rapoartele si lucr�rile citite �l f�cuser� s�-l cunoasc� p�n� �n cel mai mic
coltisor.
�n fata noastr�, pe partea cealalt� a Bosforului, se �ntindea Asia Mic�, ultimul
avanpost al unui continent �ndreptat spre Europa. La est, mult mai departe de
Trebi-zonda, tr�iau popoare caucaziene, iberiene, georgiene, l�zii, si acolo jos,
chiar �n fundul Pontului Euxin, tulburat� de furtuni bruste si teribile, se
�ntindea granita limbii grecesti, limb� comun� si liant al imperiului.
�n Orient, �n spatele �naltelor lanturi ale muntilor Cappadociei, se �ntindeau
provinciile armene, vitale din punct de vedere strategic, care continuau s� fie
administrate de satrapi locali. Dedesubt era Mesopotamia, care desp�rtea imperiul
de concurentul s�u cel mai �ncr�ncenat, Persia. Al�turi, Siria str�lucea datorit�
focurilor cet�tilor sale �ntemeiate de urmasii lui Alexandru: Antiohia, Apameea,
Seleucia, Laodiceea, pe care le vizitasem c�nd m� trimisese acolo patriarhul
Alexandriei, Tlmotei.
Palestina �nvecinat� era un turn al lui Babei dominat de limba iui Hristos,
arameica. Trei rase - evreii, samaritenii si arabii, care se urau unii pe altii -
si-o disputau, �n fat�, dormea insula Cipru, leag�nul familiei mele.
La sud, prospera provincia cea mai bogat� si cea mai veche a imperiului, Egiptul,
pe care o amenintau barbarii
122

�~- ""-"---
desertului. Apoi erau Libia, Numidia si cele dou� Mauritanii, atinse de coloanele
lui Hercule.
Toat� aceast� Afric� de Vest cunoscuse vremuri mai bune �nainte ca invadatorii
vandali s� le smulg� din imperiu, la fel ca Spania, pe care o cuceriser�. C�t
despre Italia, de c�nd c�zuse Roma, si centrul lumii se mutase la Constanti-nopol,
aceasta se zb�tea �ntr-o situatie �nfior�toare, sf�siat� �ntre imperiu si
ocupantii goti, �n asemenea m�sur� �nc�t lustinian sustinea c� ajunsese mai mizer�
dec�t Libia. Pe partea cealalt� a Adriaticii, �n fine, opulentele provincii ale
Hiriei, Traciei, Greciei se vedeau asediate de huni, bulgari si alti barbari, �n
timp ce slavii �ncepuser� s� se infiltreze acolo cu viclenie.
si lustinian continua:
� Mostenitori ai Romei, noi r�m�nem cea mai mare putere a lumii, care se �ntinde
de la Atlantic p�n� �n Persia si acoper� toate cele trei continente. Mult timp am
adus lumii ordine si progres �nainte de a fi st�lpul unei ordini superioare, a lui
Dumnezeu. Am de g�nd s� recuceresc provinciile pierdute, s� refac unitatea
statului, s� restaurez m�retia si gloria imperiului, simbol al crestinismului �n
fata barbarilor si a p�g�nilor.
�mi pl�cea s�-l aud vorbind asa, c�ci stia s� m� conving�, �mi descria imperiul nu
ca pe viitoarea sa posesiune, ci ca pe o mostenire vie si sacr�, pe care trebuia
s� o �nconjoare cu atentii, s� o apere, s� o revigoreze, �i r�spundeam c�,
nehr�nindu-m� cu istorie ca el, m� g�ndeam mai putin la ideea de imperiu, ci mai
degrab� la b�rbatii si femeile care �l alc�tuiau, aceste fiinte de toate
rangurile, din toate clasele, de toate meseriile, de toate rasele. Simteam poporul
pentru c� �i apartineam din nastere.
123

si acestui popor eram hot�r�t�, prin intermediul lui lustinian, s�-i aduc
prosperitate si fericire:
� Ne vom uni telurile, ne vom aduna fortele si vom reusi, fiindc� �mpreun� noi
doi suntem de ne�nvins.
� Dac�, totusi, voi urca pe tron. �mp�ratul nu m-a desemnat �nc� urmasul lui.
� Nu e doar o formalitate ?
� Nu, Theodora, pentru c� sunt si alti pretendenti... Vitalian, at�t de inoportun
eliminat, nu fusese singurul.
Produs, chestorul Palatului Sf�nt, cea mai �nalt� autoritate judiciar� a
imperiului, era un personaj at�t de impun�tor, �nc�t numerosi consilieri ai
Coroanei vedeau �n el pe mostenitorul tronului. Dar mai ales trebuia s� tinem cont
de Germanus, general prestigios, mare senior generos, orator popular care stiuse
s�-si cucereasc� un num�r considerabil de partizani �n popor, �n armat�, la Curte.
Mult mai str�ns legat prin afinit�tile comune de �mp�rat, avea incomparabil mai
multe sanse dec�t lustinian... cu at�t mai mult cu c�t trecutul meu constituia un
obstacol formidabil.
Passara, asa cum aveam s� aflu de la Arsenius, repeta cu voce destul de ridicat�
c� �mp�ratul Iustin nu va desemna niciodat� drept urmas al s�u pe sotul unei
t�rfe. Aceste revelatii m-au deprimat �n aceeasi m�sur� ca propria orbire, �mi
reprosam �ndeosebi c� l�sasem s�-mi scape problema esential� a succesiunii la
tron. �n ap�rarea mea, �l vedeam pe b�tr�nul �mp�rat l�s�ndu-si din ce �n ce mai
mult atributiile �n seama lui iustinian, devenit al doilea om al imperiului, si
neglijasem s� privesc mai departe. Dac� nu-mi pusesem �ntreb�ri, poate
considerasem drept sigur� succesiunea la tron a lui lustinian, pur si simplu,
pentru c� mi-o doream cu ardoare.
lustinian refuza s� se dea bine pe l�ng� �mp�rat: t
124

� Vreau s�-i las libertate deplin� �n decizia lui. II respect, �i sunt

recunosc�tor pentru bun�tatea lui si voi continua s�-i slujesc pe el si imperiul,
f�r� s� cer nimic �n schimb.
De fapt, retinut de o timiditate stranie, nu stia cum s�-l abordeze pe unchiul
s�u. Asadar, eu singur� trebuia s� intervin. De altfel, asa si era cel mai drept:
eu eram scandalul, obstacolul, prin urmare eu trebuia s�-l sterg pe primul si s�-l
�nl�tur pe cel�lalt, dar mai �nt�i trebuia s� �l �ncurajez pe lustinian:
� De-acum dusmanii t�i sunt si ai mei si �i voi urm�ri mult mai implacabil dec�t
tine; de-acum prietenii t�i sunt si ai mei si voi sti s�-i folosesc mai bine ca
tine.
�n anul acela, 526, lustinian fusese ales consul. Acest post onorific atribuit
anual nu era dec�t o r�m�sit� desuet� a Romei antice. Titularul nu avea nici o
influent�, nici un rol �n conducerea statului: �S� profit�m, totusi", l-am sf�tuit
eu pe lustinian. De fapt, singura atributie a consulului era s� organizeze
jocurile de la hipodrom si s� �mpart� daruri, lustinian a cheltuit dou� sute
optzeci de mii de solidi de aur pentru a oferi poporului spectacole m�rete,
nemaiv�zute. Un singur spectacol num�ra dou�zeci de lei si treizeci de leoparzi
ucisi. Poporul, care nu mai v�zuse nicic�nd un asemenea fast, �si prosl�vea
consulul. Nu era mult, dar era un �nceput bun.
�ntr-o dimineat�, Indaro a ap�rut spumeg�nd de furie �n camera mea. Spre deosebire
de mine, ei �i pl�cea s� se culce t�rziu. Se �nt�lnea �n fiecare sear� cu amantul
ei, un negustor bogat, care n-o aducea �napoi dec�t �n zori, imediat dup� ce se
deschideau portile palatului. Asadar, �n zori fuseser� �ntr-una din casele de
jocuri cele rnai frecventate din capital�, unde averile �si schimbau st�p�nii
dintr-o clip�
125

�n alta. In toiul noptii, o band� de tineri zgomotosi �si f�cuse aparitia acolo.
Cozile lor lungi, m�necile largi str�nse la �ncheieturi, �nc�lt�rile lor copiate
dup� cele ale hunilor �i desemnau ca apartin�nd tineretului bogat. Se luaser� de
Indaro si �i f�cuser� propunerile cele mai grosolane, resping�ndu-l cu brutalitate
pe amant. C�utau ceart�, �n mod vizibil. Dup� insulte si amenint�ri, scoseser�
s�biile scurte cu dou� t�isuri pe care le tineau ascunse sub tunici, desi portul
de arm� era interzis. Indaro si amantul ei nu s-au putut salva dec�t d�nd bir cu
fugitii. O comp�timeam si m� indignam �mpreun� cu prietena mea care, �n plin�
verv�, mi-a povestit urmarea.
Pe strad�, d�duser� peste una dintre patrulele �ns�rcinate cu asigurarea
sigurantei nocturne. Subofiterul care o comanda �i v�zuse pe netrebnici intr�nd �n
casa de jocuri si, dup� costume, �i recunoscuser� ca fiind Albastri. si-a cerut
scuze: �i era imposibil s� se ating� de Albastri. Deodat�, am fost extrem de
atent� si am �ntrebat cum s-a terminat. N-am avut nevoie s� o �ncurajez pe Indaro.
Ardea de ner�bdare s� vorbeasc�.
Amantul, care avea idei fixe si se credea mare smecher, a t�r�t-o pe Indaro la
prefectur� si a aranjat s� fie primit de nikteparkhos, prefectul de noapte, pe
care �l cunostea, si i s-a pl�ns zgomotos. Aceast� �nalt� autoritate a avut
aceeasi reactie ca subofiterul: �i p�rea r�u, dar nu putea face nimic �mpotriva
Albastrilor.
� V�d c� instructiunile sunt executate mai mult dec�t strict, am comentat eu.
Furia lui Indaro s-a transformat �n stupefactie. Am fost nevoit� s� o luminez:
� Avem nevoie de un partid care s�-l sustin� pe lustinian. Albastrii, prin
asociatiile lor de partizani implantate
126
T

�n tot imperiul, prin puterea lor de a ridica �n picioare �ntreg hipodromul �n

favoarea oricui vor ei, sunt �n mod firesc desemnati pentru a-i asigura propaganda
si a intimida adversarii...
� Atunci le-ai dat m�n� liber� s� brutalizeze, s� vandalizeze, s� fure, s�
violeze dup� cum poftesc! a exclamat indignat� Indaro.
� N-au dec�t s� se distreze, cu conditia s� ne duc� la putere... Depl�ng excesele
lor, dar impunitatea este pretul sprijinului pe care ni-l acord�.
Amuzarea poporului cu spectacole, �nregimentarea Albastrilor, toate acestea intrau
�n sarcina lui lustinian. Treaba mea era �mp�ratul Iustin. S�n�tatea lui tot mai
subred� �l obliga s� consacre mai putine ore Consiliului ministrilor si
ceremoniilor oficiale. De aceea eu �i umpleam tot timpul liber. Vremea partidelor
noastre de sah trecuse, �l ajutam �n plus �n munca lui, citeam, digeram pentru el
documentele de stat pe care nu mai avea putere s� le parcurg�, foloseam �n locul
lui vestita pecete cu semn�tur�.
Cum stiam c� b�tr�nii sunt mereu preocupati de s�n�tatea lor, �l �mpiedicam s�
m�n�nce sosuri prea grele, condimente prea puternice, care �i d�deau st�ri proaste
si crampe, �i �ngrijeam durerea de picior, rezultatul unei r�ni mai vechi care �l
f�cea s� schiop�teze. G�sisem un unguent mai eficace dec�t cele recomandate de
doctorii lui si �l �ntindeam eu �ns�mi pe ran�.
Dar cel mai mult �i pl�cea s� vorbeasc�, s� povesteasc�, si manifestam cel mai
puternic interes pentru povestile lui. Unele, de altfel, chiar m� captivau,
�mp�ratul nu ascundea modestia �nceputurilor sale. Simplu t�ran din Iliria, �si
c�stiga traiul at�t de greu, �nc�t �mpreun� cu doi prieteni
127

la fel de nevoiasi se hot�r�ser� s�-si p�r�seasc� p�m�nturile si s� se angajeze �n

armat�. Au c�l�torit pe jos, merg�nd din provincia lor p�n� la Constantinopol,
unde ajunseser� av�nd drept unic� avere o felie de p�ine �n traist�.
Iustin se considera, de altfel, ales de provident�. Mi-a povestit cum o
interventie - probabil divin� - �i salvase viata. Pe vremea c�nd era soldat,
comisese o greseal� at�t de grav�, �nc�t fusese �ncarcerat si condamnat la moarte,
�ns� chiar �n noaptea aceea o fiint� de dimensiuni monstruoase ap�ruse �n vis �n
fata comandantului care �l judecase si �i poruncise s�-l elibereze pe prizonier.
Evident, comandantul n-a f�cut nimic. Noaptea urm�toare, acelasi vis. �n ziua
urm�toare, bine�nteles, comandantul nu s-a supus, �n a treia noapte, aparitia l-a
amenintat pe comandant cu o soart� at�t de �nsp�im�nt�toare, �nc�t acesta, nevoit
s� capituleze, a eliberat prizonierul, salv�ndu-i astfel viata. Aparitia ad�ugase
de altfel c� �ntr-o bun� zi comandantul va avea nevoie de simplul soldat pe care
se preg�tea s�-l execute...
Dar anecdota preferat� a lui Iustin era urcarea lui pe tron, pe care o povestea ca
pe o fars� reusit�. B�tr�nul �mp�rat Anastasius de-abia murise si Senatul se
reunise pentru a-i alege un urmas; poporul invadase hipodromul ca s�-si cunoasc�
noul suveran. Un candidat la tron a �ncercat s�-l corup� pe Iustin �n favoarea lui
si i-a �ncredintat o sum� considerabil�, pe care Iustin s-a gr�bit s-o foloseasc�
�n interes propriu, pentru a-si cump�ra soldatii. Acestia au ap�rut pe hipodrom
si, conform instructiunilor, au �nceput s� strige diverse nume. Poporul, de
fiecare dat�, le respingea cu urlete frenetice, �ntre partizanii diversilor
candidati a �nceput cearta. Violenta, at�tat� de soldatii lui Iustin, s-a
intensificat. Mai multi oameni au murit. Iustin a venit �n persoan� la hipodrom,
sub pretextul de a restabili ordinea.
128

-� ~~~ ~"
"
Ca din �nt�mplare, soldatii lui au �nceput s�-l aclame si l-au cerut ca �mp�rat.
El a declinat pudic onoarea, gloata s-a repezit la Senat pentru a afla cine fusese
ales si, v�z�nd c� nu fusese desemnat nici un �mp�rat, a amenintat c� sparge
portile. Senatorii �nnebuniti i-au oferit tronul lui Iustin care, din nou, a
refuzat. Dezordinea n-a f�cut dec�t s� sporeasc�, savant orchestrat� de partizanii
lui Iustin, p�n� c�nd toti, soldati, senatori si popor, l-au implorat pe Iustin s�
accepte coroana. A �ncuviintat �n cele din urm�, ca si cum s-ar fi supus vointei
populare.
Dar Iustin devenea �ngrozitor de plicticos c�nd se av�nta �n amintirile lui de
r�zboi, �ntr-o zi, c�nd mi-a povestit pentru a dou�zecea oar� campania din
Isauria, mi-am �n�busit un c�scat si, exact �n clipa aceea, privirea mea s-a
�ncrucisat cu cea a uneia dintre cele dou� g�rzi care st�teau la us�, nemiscate ca
niste statui si p�r�nd c� nu v�d nimic, nu aud nimic, nu se manifest� nicicum. Am
z�rit o lucire amuzat� �n ochii lui albastri. Era foarte t�n�r, poate nici
optsprezece ani, dar, chiar si asa, p�rea mare si puternic. Era foarte frumos.
P�rul blond �i tr�da originea barbar�... A doua zi nu mai era acolo si am fost
uimit� eu �ns�mi de dezam�girea pe care am simtit-o. S-au scurs trei zile p�n� l-
am reg�sit la locul lui, l�ng� us�. N-am schimbat nici un semn de recunoastere,
dar simteam c� �mi arunc� priviri furise.
Am aflat c� era fiul unui sef got trimis dup� obicei la Curte, ca s� fie crescut
acolo, �l chema Ruderic. �ntruc�t p�rea dezghetat si plin de caracter, mi-am
promis c� m� voi ocupa de cariera lui si �i voi obtine o avansare. M�rturisesc c�
�n zilele c�nd era el de gard� mi se p�rea mai usor s�-l ascult pe b�tr�nul Iustin
p�l�vr�gind.
Din contr�, �mp�ratul mi-a trezit nespus de mult interesul c�nd mi-a dezv�luit
trecutul lui lustinian, p�n�
129

atunci acoperit de un v�l de mister. II WIluswa uu aiai maj bine cu cat era n�scut
�n acelasi sat din Iliria, �n aceeasi coliba, lustinian fusese copil de t�ran,
si unchiul lui �, adusese la Constantinopol, dup� moartea prematur� a
p�rintilor s�i. �ntruc�t nu voia ca nepotul lui s� sufere de aceleasi lipsuri ca
si el, �i d�duse cea mai aleas� educatie Apoi, la rug�mintea lui, lustinian
�ncepuse acea carier� militar� care se �mp�ca at�t de prost cu temperamentul s�u
pasnic. Ajunsese la rangul de ofiter �n prestigiosul Regiment ai scolarilor.
Atunci si-a schimbat numele. Spre marea mea surprindere, am aflat c� p�n� atunci
�l chemase Petrus babatus, dup� numele tat�lui s�u, dar c�, probabil
consider�nd c� nu sun� suficient de nobil, si-l alesese pe acela sub care �l
cunosteam eu. Acest detaliu mi-a confirmat m ce m�sur� era rusinat sotul meu de un
trecut umil.
Iustin era preocupat de ideea de a l�sa imperiul pe mam, bune, dar stiam, de
asemenea, c� se temea �ntr-un fel ca urmasul lui s� nu-i umbreasc� domnia si s�-l
arunce �n uitare. De fiecare dat� c�nd unchiul lui �mi vorbea de el profitam
pentru a-i aminti virtutile lui lustinian. Serios, silitor! muncitor, bun
administrator, nu avea alt� grij� dec�t binele statului^ insinuam c�, dac�
Germanus ar ajunge �ntr-o bun� zi �mp�rat, acest senior str�lucitor, nobilissima
lui sotie si Curtea �nfloritoare pe care artine-o vor sterge p�n� si numele unui
�mp�rat t�ran precum Iustin, �n vreme ce, dac� lustinian ar avea posibilitatea s�
domneasc�, modestia lui fireasc� ar face ca imperiul s� p�streze pe veci amintirea
unchiului s�u... Acest ultim argument a m�cinat probabil spiritul �ncetosat de
v�rst� al �mp�ratului Iustin, pentru c�, �n cele din urm�, s-a hot�r�t.
Cu trei zile �nainte de Pastele din anul 527, am fost �ncoronat, am�ndoi,
lustinian si cu mine. Eram suverani
130
T

asociati, din moment ce Iustin tr�ia �nc�. Aceasta a fost, cred, singura dat� din
viata mea c�nd m-am trezit prea devreme. Teama, nelinistea si �n acelasi timp
ner�bdarea m-au �mpiedicat s� dorm. lustinian �si p�strase calmul obisnuit,
�ntreaga lui persoan� tr�da o profund� reculegere.
�nc� din zori �ncepusem s� m� preg�tesc. Tunica lung� din catifea purpurie
�mpodobit� cu benzi late din m�tase aurie sclipea la fiecare pas. Mi-am amestecat
�n p�r siraguri de perle si nestemate care �mi c�deau �n valuri pe umeri. Mi-am
str�ns �n jurul g�tului un lant din aur �ncrustat cu smaralde si safire si mi-am
pus �n urechi cercei at�t de grei c� mi le deformau.
Voiam s� fiu demn� de sotul meu la aparitia �n public si m-am contemplat cu un
ochi nemilos �n oglind�. Dusmanii mei si obisnuitii palatului lui Germanus afirmau
c� eram pitic�, �mi compensam talia minuscul� tin�ndu-m� at�t de dreapt� si
purt�ndu-mi capul at�t de sus, �nc�t p�ream cioplit� �n marmur�. Sl�but�, aveam un
aspect fragil, pe care �mi pl�cea s�-l subliniez purt�nd bijuterii enorme. Aveam
tr�s�turi fine si nasul drept, dar ochii constituiau prin ei �nsisi principala mea
podoab�. Imensi, usor migdalati, p�reau lacuri �ntunecate traversate de fulgere.
Tenul r�m�nea prea �nchis pentru o mod� care continua s� prefere blondele. Fata
purta urmele aproape imperceptibile ale unui v�rsat de v�nt din copil�rie, si
poate c� eram singura care le observa, dar care �mi displ�ceau la fel de mult.
Ariana m� ajutase s�-mi corijez mersul prea rapid si prea teap�n. Dar, �n pofida
acestor defecte, ceea ce am v�zut �n oglinda mea m-a multumit. Aveam s�-i plac lui
lustinian.
Fiind nevoit� pentru prima dat� s� apar �n plin� lumin� �n fata multimii, n-am
ezitat s�-mi exagerez machiajul si s�-mi subliniez ochii cu fard negru mai
pronuntat ca de
131

obicei. Pentru a pl�cea chefliilor care frecventau M�garii Paradisului sau pentru
a seduce un popor sunt valabile aceleasi artificii. Nobilele doamne din
aristocratie n-aveau dec�t s� m� critice, m�car voi fi v�zut� de departe.
�n cele din urm�, lustinian a venit s� m� caute. Am luat loc �n cortegiul
curtenilor, �naintam prin galeriile si curtile Palatului Sf�nt, �ntre dou� siruri
de g�rzi �n uniforme cu alb, rosu si auriu, spre catedrala Sf�nta Sofia.
C�nd am intrat, am avut impresia c� p�trund �ntr-un nor de aur. De aur erau
mozaicurile de pe pereti si cupolele, ornamentele prelatilor, tinutele
demnitarilor, de aur �ncetosat de norii de t�m�ie era lumina miriadelor de f�clii
si torte, lustinian mi-a zis mai t�rziu c� p�lisem at�t de tare, �nc�t a crezut c�
o s� pic din picioare. M-a privit, mi-a z�mbit si �n felul acesta mi-a redat
puterile. Pentru a putea continua, nu l-am mai sl�bit din ochi. Niciodat� nu mi se
p�ruse mai impun�tor, cu tunica lui aurie, centura sclipind de pietre pretioase.
Era prima dat� c�nd purta �nc�lt�mintea rosie cu vulturii imperiali.
Am urcat �n amvon, situat �n mijlocul bisericii, mii si mii de priviri s-au
atintit asupra noastr�. Patriarhul s-a apropiat, a pus pe umerii lui lustinian o
mantie mare de purpur�. A apucat de pe un altar portabil marea coroan� cu ciucuri
si i-a asezat-o pe cap. Noul �mp�rat, cu crucea �n m�n�, a asistat la slujba
Domnului.
�n momentul �n care moastele sfinte au fost aduse �n procesiune, diaconii au
�ngenuncheat �n fata lui si, c�nd a trecut �n fruntea procesiunii si I-a salutat
pe patriarh, pentru prima dat� acesta i-a r�spuns. C�ci devenise Alesul lui
Dumnezeu, Ap�r�torul lui Dumnezeu, Vicarul lui Dumnezeu pe p�m�nt, rege si preot,
si primea titlul de Isapostolos, egalul unui apostol. �Nu �n armele mele, nici �n
soldatii mei, nici �n
132

generalii mei, nici �n propriul geniu nu am �ncredere, a declarat el, ci �n

providenta Sfintei Treimi �mi pun toat� speranta."
Comuniunea s-a �ncheiat. Momentul, momentul meu se apropia. Am avut o viziune
brusc� a dificult�tilor, �ncerc�rilor, eforturilor care m� asteptau si, cu toate
acestea, am p�truns cu pasi siguri �n noua mea viat�, c�ci eram constient� c�
vreau mult si pot mult si m� st�p�nea certitudinea c� eram sustinut� de Dumnezeu
si de lustinian. Am �naintat indiferent� la greutatea inuman� a giuvaerurilor si a
brocarturilor mele si am �ngenuncheat �n fata lui. A apucat de pe altar o a doua
coroan�, mai mic� dec�t a lui, dar sclipind de nestemate, si mi-a asezat-o pe cap.
Af�cut-o cu at�ta usurint�, c� la �nceput nu i-am simtit ap�sarea. Aveam chef s�
pl�ng, s� r�d. Tremuram, str�luceam, toate acestea �n sinea mea, fiindc� �n
exterior r�m�neam �ntepenit�, incapabil� s� m� ridic, ca si cum o pelerin� de
plumb m-ar fi tinut la p�m�nt. Atunci am v�zut o m�n� �ntinz�ndu-se, cea a lui
lustinian, am �ntins si eu m�na s�-i apuc si m-am ridicat �ndat�. Cu coroanele pe
cap, mantiile de purpur� pe umeri, am r�mas fat� �n fat�, privindu-ne �ndelung.
Dup� Dumnezeu, poporul. La plecarea din Sf�nta Sofia ne-am dus, conform
obiceiului, direct la hipodrom, pentru a ne prezenta locuitorilor
Constantinopolului. �n timp ce aclamatiile urcau spre noi, mi-am amintit de
s�r�ntoaca sl�b�noag� si insultat� care st�tuse tremur�nd �n fata aceleiasi
kathisma �n care aveam s� tronez de-acum. Am avut vreme s� m� g�ndesc la drumul
parcurs si la cei care mi-l trasaser�, �mi pusesem deseori �ntreb�ri privind
itinerarul sinuos care, cu c�tiva ani �n urm�, m� adusese la Constantinopol. M�
�ndoiam c� misiunea pe care mi-o
133

�ncredintase patriarhul Timotei fusese �n realitate at�t de important� sau c�

�nt�lnirea mea cu Macedonia fusese cu adev�rat �nt�mpl�toare, �n ciuda
sincerit�tii si a spontaneit�tii prieteniei care ne unise, ea nu se apropiase de
mine f�r� g�nduri ascunse si m� antrenase intentionat �n lumea �n care �mi uitasem
vocatia, �n plus, fusese nevoie ca superiorii mei s� se arate prea indulgenti fat�
de mine.
Aveam impresia c�, de la plecarea din Alexandria p�n� la prima �nt�lnire cu
lustinian, trecusem cu ochii legati prin mai multe probe initiatice. C�utasem mult
timp s� aflu cine o informase pe Macedonia despre fosta apartenent� a familiei
mele la partidul Verzilor. Un singur om care �mi cunostea tot trecutul ar fi putut
s-o fac�: patriarhul Timotei. Dac� st�team s� m� g�ndesc, faptul c� sf�ntul prelat
si dansatoarea cu reputatie dubioas� aveau ceva �n comun nu era chiar asa de
ne�nchipuit. seful unei minorit�ti religioase amenintate voia s� �mpiedice
dezl�ntuirea persecutiilor �mpotriva enoriasilor s�i si pentru asta era gata s�
apeleze la orice instrument. Iar instrumentul cu pricina fusese nimeni altul dec�t
�nc�nt�torul idol al publicului Antiohiei, �n realitate un sef politic care nu se
g�ndea dec�t la extinderea puterii Albastrilor - partidul ei - si a celei proprii.
Am�ndoi se �nteleseser� s� m� manipuleze.
Or, �n pofida aparentelor si a presiunilor, nu fusesem un instrument. M� g�sisem
acolo unde trebuia la momentul potrivit si dac� beneficiasem de sans� asta se
�nt�mpla pentru c� stiusem s� o provoc. Nici intrigantii, nici hazardul nu
asezaser� o fost� curtezan� pe tronul imperial, �l c�stigasem �n lupt� aprig�,
model�nd oamenii, evenimentele si chiar destinul dup� voia mea.
C�teva zile mai t�rziu, noua �mp�r�teas� a avut onoarea inedit� de a face o vizit�
de adio celui mai t�n�r
134

general al imperiului, lui Belizarie, care pleca din nou s� se bat� �n Arabia cu
triburile r�sculate. Locuia �n regiunea a unsprezecea, un cartier care se �ntindea
de-a lungul micului fluviu Lycus, unde cresteau noile palate, si care era aproape
la fel de elegant ca regiunea a zecea. Toti locuitorii din �mprejurimi erau la
ferestre c�nd cortegiul s-a oprit �n fata locuintei lui Belizarie. Aceasta era
mic�, dar distins�, cu curtea m�rginit� de coloane de marmur� si �mpodobit� �n
centru cu o f�nt�n� .delicat sculptat� �n porfir.
Belizarie, dup� cum era obiceiul, �si convocase rudele si prietenii ca s� m�
�nt�mpine. Nu mi-am putut �nfr�na un z�mbet amuzat recunosc�nd-o printre ei pe
Antonina. Asadar, �si croise drumul de c�nd o alungasem de l�ng� mine. N-a p�rut
s�-mi poarte pic� si s-a �nclinat �n fata mea mai ad�nc, mai gratios dec�t toate
celelalte. Belizarie m-a condus la primul etaj, �n sala de receptie a casei de
iarn�.
�n timp ce �mi f�cea onorurile locuintei, m-am l�sat pentru a doua oar� emotionat�
de aceast� frumusete viguroas� si cinstit�, de aceast� virilitate expus� f�r�
�ncetare. Imaginea pe care mi-o l�sase dup� prima noastr� �nt�lnire �mi alungase
resentimentele si venisem sub actiunea unui impuls, foarte periculos tin�nd seama
de pozitia mea.
Dup� oferirea dulciurilor si a r�coritoarelor, am r�mas �ntre patru ochi si i-am
spus ceea ce voiam s�-i spun. stiam c� la �nceput manifestase o oarecare
ostilitate fat� de mine. �i propuneam s� uite ce se petrecuse, asa cum voi uita si
eu. Usa mea �i va fi mereu deschis� si voi fi fericit� s�-l ajut �n orice
�mprejurare, �mi foloseam toate farmecele pentru a pleda nu cauza mea, ci pe a
lui. Nu voiam, �ntr-adev�r, s� m� v�d constr�ns� s� devin adversara prietenului
�mp�ratului, c�ci el ar fi cel care ar avea de p�timit, �n timp
135

ce vorbeam, m� devora din priviri, dar �n spatele admiratiei b�rbatului pentru

femeie exista �n ochii lui un dispret care m� dezarma, l-am cerut totusi s� m�
slujeasc� cu credint�, ceea ce era echivalent cu a-l sluji pe �mp�ratul c�ruia
jurase s�-i fie devotat p�n� la moarte. Belizarie s-a ridicat:
� Sunt �n slujba imperiului, si nu a �mp�r�tesei. Hot�r�t lucru, poate c� era un
bun militar, dar se ar�ta
mult prea obtuz. Mi-am ascuns iritarea sub gesturi gratioase, dar n-am mai z�bovit
si, la plecare, i-am aruncat:
� Un sfat, generale, s� nu aveti �ncredere �n aceast� Antonina care v� d�
t�rcoale. Dac� v� apropiati prea mult de ea, ati putea regreta �ntr-o bun� zi.
Nici de data aceasta nu p�rea s� �nteleag�. C�teva zile dup� aceea, chipul lui
Belizarie m-a b�ntuit, si amintirea lui m� scufunda �ntr-o dispozitie execrabil�.
Rana de la piciorul �mp�ratului Iustin s-a infectat. Cangrena i-a cuprins tot
trupul si a ajuns �n c�teva s�pt�m�ni la cel�lalt cap�t, lustinian si cu mine
asistam la agonia lui. Camera era plin� de curteni nemiscati care asteptau
inevitabilul, de medici coplesiti de neputinta lor si de preoti morm�ind masluri.
Mirosul de t�m�ie nu reusea s� acopere duhoarea c�rnurilor putrezite. St�team
am�ndoi la picioarele patului mare cu cuverturi de purpur�. Corpul plin de vigoare
era desc�rnat, chipul t�n�r si roz, devenit cenusiu, se ascutise. Opiul pe care i-
l d�duser� pentru a-i calma durerile insuportabile �l cufundase �ntr-un soi de
stupoare. Pulsul �i sc�dea. stiam c� �mi va p�rea r�u dup� b�tr�nul militar care
trisa la sah si care contribuise la ascensiunea mea.
Totusi, priveam decorul feeric al camerei imperiale care �n scurt timp avea s� fie
a noastr�: imensa cruce verde pe fond auriu ocupa centrul cupolei din plafon,
p�unul �si
136

desf�sura penele pe mozaicul de pe jos, alte mozaicuri �nf�tis�nd buchete mari de

flori �nveseleau peretii, apoi, sus de tot, se �nsirau portretele fostilor
ocupanti, �mp�rati si �mp�r�tesc de mult uitati. Atunci am �nteles c� aceast�
somptuozitate neegalat� nu-mi va apartine niciodat� si c� voi fi doar p�str�toarea
ei, tot asa cum voi fi doar ocupanta efemer� a acestei �nc�peri �n care mi-am
promis s� adaug �ns� efigiile noastre.
�n c�teva clipe, �n c�teva ore, viata mea si a lui lustinian aveau s� se schimbe.
El se preg�tise pentru sarcina precis� care �l astepta, eu m� preg�tisem pentru
orice, f�r� a cunoaste nimic. El avea cultur�, educatie, eu aveam instinct. El era
sigur pe sine, eu eram sigur� numai de el. stiam c� va continua s� fie ca �n
trecut, sobru si bl�nd, nes�turat �n setea lui de dreptate, simplu si modest. Nu
m� �ndoiam c� va fi un �mp�rat foarte mare.
Trebuie s�-mi fi ghicit g�ndurile, poate pentru c� erau la fel cu ale lui, c�ci s-
a aplecat spre mine si mi-a soptit:
� Atunci c�nd, peste putin� vreme, voi fi �n fata poporului meu, asta va fi nu
numai pentru c� asa a vrut destinul, ci si pentru c�, f�r� s-o recunosc cu
adev�rat, am stiut �ntotdeauna c� �ntr-o bun� zi m� va astepta aceast� �ndatorire.
Singurul lucru pe care nu l-am stiut a fost c� al�turi de mine se va afla o
fiint�, o femeie, care s� m� ajute s� port greutatea. Datorit� tie,
responsabilitatea mea va deveni un privilegiu.
Draperiile grele din catifea brodat�, trase ca �ntotdeauna ca precautie �n caz de
boal�, f�ceau atmosfera irespirabil�. Am poruncit s� fie trase si nici un curtean,
nici un medic nu a �ndr�znit s� protesteze. Atunci o lumin� str�lucitoare a
inundat �nc�perea, f�c�nd s� str�luceasc� aurul mozaicurilor, �n fond, c�s�toria
noastr� fusese unirea a
137

dou� vointe, a dou� complicit�ti politice, a dou� pasiuni pentru putere. Leg�tura
cea mai puternic� ce ne unea, de altfel o leg�tur� destul de inconstient�, era
asem�narea originilor noastre. Nu fuseser�m nevoiti s� ne explic�m motivele unul
altuia sau s� ne scuz�m. Puteam s� ne simtim �n largul nostru �mpreun�, fiindc�
eram am�ndoi din aceeasi pl�mad�. Aliati �n aventur�, ne av�ntaser�m cu acelasi
entuziasm pe aceeasi cale. Leg�turile dintre noi erau mai puternice dec�t pasiunea
sau dragostea, c�ci erau tesute din camaraderie, interese comune, complicitate
intelectual� si ne�ncredere fat� de toti ceilalti...
La amiaz�, �mp�ratul Iustin a �ncetat s� mai respire, lustinian si cu mine
deveniser�m suveranii celui mai mare, celui mai puternic, celui mai frumos imperiu
din lume.
PARTEA A DOUA
Capitolul 9
D
evenisem �Gloria Purpurii, Bucuria Lumii, prea-pioasa si preafericita Augusta,
Vassilissa iubit� de Dumnezeu". Locuiam de-acum �n gineceu, aripa rezervat�
�mp�r�tesei, �n care �mp�ratul avea si el un apartament privat, �ns� lucra �ntr-o
alt� arip� a palatului Daphne.
�mp�ratul �mi desemnase un personal comparabil cu al lui. Marele meu sambelan sau
praepositus era sef peste o multime de sambelani, referendari, usieri si
silentiaires, acestia din urm� fiind �ns�rcinati cu impunerea linistii �n prezenta
mea, �n semn de respect. Aveam propriile g�rzi, alese cu mare grij� dintre eunucii
palatului. Marele maestru si seful degust�torilor se ocupau de meseie mele.
Ariana, pe care o numisem mare maestr�, se vedea r�spl�tit� cu titlul fermec�tor
de patrician� a ghirlandei, �mpreun� cu protovestiaire domnea peste regimentele de
doamne si domnisoare de onoare alese pentru ireprosabila lor virtute. Toate purtau
rochii aurii, mantii albe si voaluri lungi peste o bonet� �n form� de turn. tineam
la acest serviciu de onoare impun�tor, foarte st�njenitor si chiar inutil, pentru
a-mi p�stra prestigiul pozitiei. De aceea n-am ezitat s� dublez num�rul femeilor
din anturajul meu.
Fiind permanent �nconjurat� de lume, aveam impresia c� tr�iesc �n public, �ns� �n
copil�ria mea mizeria nu ne forta s� st�m claie peste gr�mad� ? De-acum curtenii
aveau s�-i �nlocuiasc� pe vecini, iar promiscuitatea nu era cu nimic
140

schimbat�. Asistam la anumite ceremonii ale Curtii. Ieseam uneori din Palatul
Sf�nt ca s� m� duc, �nconjurat� de un cortegiu numeros, s� vizitez vreo biseric�
sau m�n�stire. Dar, �n cea mai mare parte a timpului, obiceiul spunea c�
�mp�r�teasa trebuie s� r�m�n� �n gineceu. Ocupatiile ei depindeau de initiativa,
puterea si personalitatea ei. Regretam libertatea str�zii cu care fusesem
obisnuit�, �ns� acesta era pretul pe care trebuia s�-l pl�tesc pentru c� fusesem
�ncoronat�.
Am �nceput prin a nivela terenul �n jurul meu. Am suprimat cinele �n familie,
precum cea la care asistasem cu ocazia prezent�rii mele la palat. N-aveam nici un
chef s�-i rev�d pe Germanus, Passara si clanul lor, pentru ca apoi s� m� critice
si mai mult pe la spate. Cu c�t veneau mai rar la Palatul Sf�nt, cu-at�t era mai
bine. l-am cerut lui lustinian o favoare, aceea de a-l �nl�tura pe v�rul s�u din
postul de sef peste soldatii din Tracia. Lipsit de autoritate, intrigile lui ar fi
mai putin periculoase.
Ca dar de �nsc�unare i-am oferit lui Comito un sot, un militar de viitor, pe nume
Sitas... concurent direct al lui Belizarie, pe care l-am asezat �n postul-cheie de
sef al soldatilor din Armenia. M-am hot�r�t, de asemenea, s� o m�rit pe fiica mea,
Irina, operatiune pe care Indaro a negociat-o �n locul meu. A g�sit un t�n�r de
familie bun�, cu chip pl�cut, cu caracter amabil, care a acceptat s� ia de sotie o
orfan� de origine necunoscut� din cauza zestrei sale fabuloase, l-am d�ruit foarte
multe p�m�nturi �n Caria, una dintre provinciile cele mai frumoase ale imperiului,
foarte fertil�, �nvecinat� cu marea, unde ea si sotul ei puteau duce o viat� c�t
se poate de pl�cut�... departe de Constantinopol, departe de mine.
M� g�ndisem deseori la Macedonia, cu care �ntretineam o corespondent� care se
r�rise de c�nd m�
141

c�s�torisem. Fusese prietena mea, �ns� o �mp�r�teas� nu are dreptul s� aib� asa
ceva. S-ar fi putut crede demiurgul meu, �ns� Theodora nu avea nici unul, �n afar�
de ea �ns�si. Pe Arsenius �nsusi l-am trimis la Antiohia, c�ci n-as fi �ncredintat
nim�nui �n afara lui misiunea cu care era �ns�rcinat. !-a oferit Macedoniei din
partea mea o sum� colosal� si propriet�ti imense �n Cilicia, �n schimbul t�cerii
si al promisiunii unei vieti retrase. La �ntoarcerea sa, Arsenius mi-a povestit
reactia dansatoarei. Dac� fusese uimit�, nu l�sase s� se vad� nimic, l-a declarat
cu cel mai minunat sur�s: �Viata monden� din metropol� m� plictiseste. Am poft� s�
tr�iesc la tar�. S�-i zici �mp�r�tesei c� singura mea dorint� va fi s� o multumesc
�ntotdeauna si s�-i mai spui c� m� voi ruga mereu pentru fericirea ei."
Chiar a doua zi si-a f�cut bagajele si disparitia ei a fost at�t de rapid�, �nc�t
a iscat cele mai extravagante speculatii. Prezenta amantului iubit i-a �ndulcit
exilul �ndestulat, dar nu era suficient� pentru a-i explica plecarea. De fapt,
fusese inspirat� de �ntelepciune si m� cunostea prea bine pentru a nu se teme de
mine.
Ne suiser�m pe tron plini de bun�voint�, gata s� ne apuc�m de treab� cu
�nfl�c�rare pentru binele imperiului, �ns� imediat am fost asaltati de o serie de
conflicte si catastrofe, precum si de una dintre acele furtuni �ngrozitoare care
r�scolesc Pontul Euxin. �n Italia am crezut c� pacea cu gotii, adversarii nostri
tenace, se profila �n fine la orizont, c�ci noua lor regin�, Amalasuntha, c�uta s�
se apropie de noi, c�nd o lovitur� de stat a �nl�turat-o brusc de la putere.
Pornind din Africa, vandalii dominau toat� Mediterana apusean� si constituiau
pentru noi o amenintare direct�, �n cel�lalt cap�t al imperiului, persii, dusmanii
nostri seculari, �si
142
T

�nmulteau z�mbetele prietenoase care ascundeau at�tea masinatiuni periculoase.

Marele lor rege, pentru a asigura coroana celui de-al treilea fiu al s�u,
favoritul, Chosroes, �i propunea lui lustinian s�-l adopte, aceast� anomalie fiind
deja �nt�lnit� �n trecut. Sotul meu a v�zut �n asta ocazia de a restaura
autoritatea �n partea aceea a lumii si eu am fost cea nevoit� s�-l opreasc� �n
ultima clip�: �Cezar, l-am �ntrebat eu, acest fiu adoptiv n-ar putea pretinde oare
�ntr-o zi mostenirea tat�lui s�u, adic� imperiul ?" lustinian a v�zut capcana �n
care fusese pe punctul de a c�dea. Pentru a-l calma pe marele rege i-a trimis o
solie pompoas�, supra�nc�rcat� cu daruri splendide, si I-a desemnat �n fruntea ei
pe Hypatius, nepotul hodorog al �mp�ratului Anastasius. El n-a reusit s�-l
conving� pe marele rege care, furios, a �nceput o serie de incursiuni ucigase �n
imperiu. A fost nevoie s�-l trimitem din nou pe Hypatius, de aceast� dat� nu ca
sol, ci ca general. A fost �nvins umilitor, esu�nd at�t �n r�zboi, c�t si �n pace.
De parc� politica n-ar fi fost de ajuns, natura ne agresa si ea. Antiohia a
suferit cel mai groaznic cutremur din ultimele secole, care a omor�t dou� sute
cincizeci de mii de oameni. Atrocea veste a miscat �n mine vechile amintiri si am
pl�ns. Laodiceea, Amaseea au fost si ele distruse de cutremure c�rora li s-a
ad�ugat �n scurt timp o secet� crunt�, cum nu s-a mai v�zut de zeci de ani, care a
adus imediat �n tot Orientul amenintarea foametei.
Samaritenii, evreii aceia disidenti, s-au revoltat, ne-au masacrat garnizoanele si
au proclamat un uzurpator care a avut �ndr�zneala de a ne maimut�ri, �ntr-o clip�,
Palestina a fost trecut� prin foc si sabie. Ereziile �i puneau probleme de
nerezolvat lui lustinian care, fiind vicarul lui Dumnezeu pe p�m�nt, se voia
strict catolic: �Este drept, repeta el, ca aceia
143

care nu-l ador� pe Dumnezeu �n modul corect s� fie privati de avantajele

p�m�ntesti." Puteam din pricina aceasta s�-i urm�rim pe arieni, c�nd at�tia
mercenari goti din armatele noastre respectau aceast� dogm� ? Puteam s�-i
condamn�m pe p�g�ni, c�nd toti profesorii de la universitatea din Atena, cea mai
prestigioas�, cea mai venerabil�, cea mai veche din imperiu, r�m�seser� p�g�ni ?
�i puteam arde pe maniheisti, c�nd at�tia b�rbati si femei din cea mai �nalt�
societate, din elita imperiului �mbr�tisaser� aceast� deviere ? �n fine, Biserica
catolic� si Biserica monofizit� schimbau �ntre ele enciclice ucigase si, �n pofida
tuturor eforturilor �mp�ratului, nu se putea g�si nici o cale de �ntelegere.
Nici nu apucaser�m s� �ncepem guvernarea c� deja riscam s� fim dezr�d�cinati,
lustinian �si p�strase s�ngele rece. Nu se g�ndea dec�t s�-si �mplineasc� visul si
s�-si pun� �n aplicare marea oper�: reforma legislativ�.
�n ciuda gravit�tii evenimentelor, am amintiri fericite din perioada �n care
muncea cu entuziasm si �ncr�ncenare la refacerea legilor �mpreun� cu o comisie pe
care o alc�tuise �n acest scop. �Poporul, mi-a explicat el, nu se mai reg�seste �n
mijlocul acestui talmes-balmes de dispozitii �ngr�m�dite secol dup� secol. Vreau
s� fac legi simple, clare, accesibile. Vreau s� croiesc un drum prin h�tisul de
erori si contradictii si s� ies din acest ghem �nc�lcit." Cu c�t avea mai multe
lucr�ri de corectat, cu-at�t era mai multumit. si evoca aproape fericit cele dou�
mii de opere pe care trebuia s� le compileze, cele trei milioane de r�nduri pe
care trebuia s� le reduc�. Nu avea �n cap dec�t legi, se g�ndea la ele zi si
noapte si chiar �n momentele noastre de intimitate tot despre asta vorbea, �l
comparam �n glum� cu un m�celar al cazuisticii. R�z�nd, �mi reprosa c� nu pricep
nimic din legi pentru c� nu sunt obisnuit� s� le respect. Si totusi, entu-
144

ziasmul lui era contagios. stia s� dea viat� acestui corp inert de edicte, s�
traduc� �n limbaj transparent aceste sarade si s� transforme plicticosul subiect
�ntr-o aventur� pasionant�. Am realizat c� era pe cale s� cl�deasc� o oper�
nemuritoare si m-a ambitionat s�-mi aduc contributia, s�-mi las si eu numele �n
istorie, pentru ca posteritatea s� repete c� al�turi de lustinian a existat o
femeie.
Pentru a ad�uga o piatr� la edificiu f�r� a-i r�pi din timpul pretios, m-am g�ndit
s�-l chem pe responsabilul acestei lucr�ri monumentale, pe seful �ns�rcinat cu
aceast� refacere, �l chema loan din Cappadocia. Acest functionar m�runt stiuse,
prin calit�tile sale extraordinare, s�-i atrag� atentia lui lustinian care �l
promovase rapid, p�n� la a-l numi prefect al orasului, adic� seful guvernului. Era
de origine umil� si nu avea nici un pic de cultur�, lustinian r�dea de greselile
pe care le f�cea �n latin�, iar �n greac� scria mult mai prost dec�t mine. Din
aceste motive �mi era foarte simpatic.
A �nceput prin a �nt�rzia. Am v�zut intr�nd un b�rbat gras, g�lbejit, cu nasul
gros si coroiat, cu degetele bondoace si pline de inele stridente, cu o tunic� de
m�tase p�tat�. L-am �nt�mpinat gratios pe consilierul preferat al �mp�ratului. A
executat trei plec�ciuni, de parc� ar fi fost vorba de un efort insuportabil,
g�f�ind zgomotos si chiar c�nd se ridica a r�g�it. M-am �ntrebat dac� era beat,
fiindc� se zicea c� bea prea mult.
St�p�nindu-mi sc�rba, am abordat subiectul care m� fr�m�nta si i-am �mp�rt�sit
ideile mele privind anumite dispozitii din noul cod.
� Legea e pentru b�rbati, nu pentru femei, m-a �ntrerupt el cu grosol�nie.
F�c�nd un efort ca s� nu-mi pierd r�bdarea, am evocat
145

protectia curtezanelor si suprimarea proxenetilor, loan din Cappadocia a izbucnit

�n r�s.
� Pestii sunt utili at�t fiscului, c�t si societ�tii. F�r� ei n-ar fi curtezane.
F�r� ele, ar fi sf�rsitul civilizatiei.
Nici de aceast� dat� nu mi-am pierdut calmul si i-am cerut ajutorul pentru
m�n�stirea pe care voiam s� o �ntemeiez, menit� s� ad�posteasc� pe curtezanele
poc�ite. A continuat s� m� ia peste picior:
� S�rmanele fete, s-ar simti ca la �nchisoare acolo si ar �ncerca s� evadeze prin
orice mijloace. Sunt mult mai fericite �n libertate.
Apoi, sub pretextul c� este asteptat de �mp�rat, s-a retras f�r� s� astepte s�-i
dau �ncuviintarea.
Asadar, am fost nevoit� s�-mi pun �n aplicare planurile f�r� ajutorul nim�nui. O
doz� de �ndr�zneal� era suficient� pentru a reusi. La ordinele mele, g�rzile au
adunat curtezane si pesti c�t putea cuprinde sala mare a gineceului. �nconjurat�
de suita mea �n formatie complet�, m-am dorit mai maiestuoas� ca de obicei,
arbor�nd cele mai scumpe bijuterii si drap�ndu-mi cu grij� pliurile brocarturilor
pe treptele tronului. Curtenii si specimenele de cea mai joas� spet� se priveau
uluiti c� se treziser� fat� �n fat�. Mutrele de banditi ale pestilor nu m�
impresionau, eram obisnuit�. Dar m� uitam cu inima �ns�ngerat� la fetele prea
machiate, cu zdrentele lor tip�toare, care afisau atitudini insolente, pref�c�ndu-
se c� nu sunt intimidate.
� Statul a numit magistrati pentru a pedepsi pe hoti si pe jefuitori. Nu este oare
rezonabil s�-i urm�rim pe cei ce au furat onoarea si castitatea ?
Asa mi-am �nceput discursul, pentru a �ncheia prin a-i �ntreba pe pesti cu c�t le
cump�raser� pe nefericite. Nici unul nu a �ndr�znit s� deschid� gura.
146

� Cu c�t? am urlat eu, arunc�ndu-le o ploaie de �njur�turi a c�ror grosol�nie le-

a dezlegat limba, desi mi-a ofensat curtenii.
' � Cinci solidi de aur e cursul actual, a m�rturisit unul dintre ei.
Mai scump ca pe vremuri, m-am g�ndit eu. Pestele meu nu m� cump�rase dec�t cu doi
solidi. Am r�scump�rat toate fetele de-acolo, apoi i-am alungat pe pesti,
poruncindu-le s�-si g�seasc� alt� meserie. Am �mp�rtit fiec�rei fete c�te un solid
de aur, o tunic� nou� si le-am trimis la p�rintii lor.
lustinian, informat despre aceast� scen�, m-a admonestat:
� Palatul Sf�nt nu este taverna M�garii Paradisului, ironia binevoitoare fiindu-i
caracteristic�.
� Trebuia s� m� ocup singur� de situatie. Dac� vorbesc cu prefectul t�u, nu m�
ascult�.
Am profitat pentru a da o lege care-i expulza pe pesti din capital� si un decret
prin care primeam un teren pe malul asiatic al Bosforului pentru a construi pe el
un stabiliment menit s� le g�zduiasc� pe curtezanele poc�ite. Am obtinut chiar ca
�n cod s� se adauge o dispozitie legislativ� care punea cap�t conditiei inferioare
a actritelor si le acorda egalitate cu ceilalti cet�teni. S-ar fi putut sustine c�
trecutul meu st�tea la baza acestor m�suri. Ce conteaz�! Nu vorbeam dec�t despre
ce stiam si nu interveneam dec�t pe teren cunoscut, �mp�ratul �mi aplauda, �mi
�ncuraja initiativele f�r� s� mi-o spun�, dar acord�ndu-mi tot ce-i ceream.
De optsprezece luni stimula el �nsusi zelul legiuitorilor, prin pertinenta si
profunzimea comentariilor sale. Datorit� acestei vigilente, proiectul s-a realizat
�ntr-un timp-record.
�n scurt timp, a fost publicat noul cod care trebuia s� poarte pe bun� dreptate
numele lui lustinian, o oper� legisla-
147

tiv� fenomenal�, care nu are pereche nic�ieri �n istorie. Mi-a acordat onoarea de
a-mi pomeni numele �n preambul si de a afirma, �n fata posterit�tii, c�, �nainte
de a-si lua deciziile, se �nconjura de sfaturile �preaveneratei sotii" pe care
Dumnezeu �i f�cuse favoarea de a i-o d�rui.
Aceast� recunoastere oficial� a ajutorului modest pe care l-am putut aduce,
aceast� m�ng�iere a vanit�tii mele nu mi-au permis, totusi, s� uit ironia lui loan
din Cappadocia. Nu m-am cobor�t p�n� la a m� pl�nge �mp�ratului de preferatul s�u,
cu at�t mai mult cu c�t imediat dup� publicarea codului era �nsufletit de o poft�
nem�surat� de munc�. Sobru si frugal din fire, abia apuca s� m�n�nce si s� doarm�.
Atunci c�nd eu m� culcam, epuizat� de asteptare, era ora la care, dup� plecarea
colaboratorilor, se cufunda �n dosarele lui. Lucra practic singur, noaptea,
fiindc� din consideratie fat� de secretarii s�i �i forta s� se duc� la casele lor.
Dimineata, c�nd deschideam ochii, descopeream deseori ca venise �n zori l�ng�
mine, �n camera noastr�, cu mare grij� s� nu m� trezeasc�. Era deja asezat �n
tinut� de noapte �n fata unei m�sute pliante, redact�ndu-si instructiunile,
adnot�nd decretele cu scrisul lui mare c�ruia cerneala rosie, rezervat�
�mp�ratului, �i d�dea elegant�.
Cum de-abia avea timp s� m� informeze despre reformele �n care se aruncase si care
se refereau la toate subiectele, l-am convocat din nou pe loan din Cappadocia s�
m� tin� la curent. Acesta n-a venit, f�r� m�car s�-si dea osteneala de a se scuza,
�n noaptea cu pricina, am �nghitit o multime de ceaiuri �nt�ritoare ca s� pot
r�m�ne treaz� p�n� la sosirea lui lustinian. C�nd s-a culcat al�turi de mine, l-am
�ntrebat inocent dac� ministrul �l ajutase �n seara aceea. Mi-a r�spuns c� loan
din Cappadocia, epuizat, plecase de mult s� se culce.
148

� Cu vreo fat� sau vreun tigan, am replicat eu. Ar trebui s� stii c� nu doarme
niciodat�. Sunt uimit� c� n-a r�mas s� te ajute, Cezar.
si mi-am pornit atacul �mpotriva favoritului s�u.-Pentru acest prim asalt n-am
folosit dec�t arme usoare, l-am denuntat grosol�nia, betia, l�comia, desfr�narea
si necinstea, lustinian s-a ridicat putin si, sprijinit �n cot pe o pern� de
purpur�, mi-a zis destul de sec:
� Asadar, nu apreciezi opera lui loan ? S-a aruncat �n viesparul administratiei,
i-a restr�ns r�ndurile umflate de secole de favoritism, a �ndr�znit s� pun� sub
asediu fort�retele coruptiei si venalitatea birourilor. Dac� vreau s�-mi continuu
politica si s� nu fiu o marionet� �ncoronat�, trebuie s� dau o lovitur� acestei
armate de scribi, notari, subsecretari, contabili si alti functionari. De altfel,
el umple sipetele statului recuper�nd restantele si diminu�nd
cheltuielile. A avut curajul ne�nchipuit de a repartiza mai corect taxele si de a-
i face pe bogati s� pl�teasc� cel mai mult. A pus cap�t privilegiilor, imunit�tii
si abuzurilor lor. Bine�nteles exist� proteste, strig�te, bine�nteles c� loan si-a
f�cut dusmani, dar cine sunt ei? Aristocratii. Le iei si tu partea ? �i vei
ap�ra ?
Nu l-am v�zut niciodat� pe lustinian at�t de vehement. Discutia nu avea rost.
� Sper, Cezar, c� nici loan, nici vreun alt ministru nu se vor b�ga niciodat�
�ntre noi doi, m-am multumit eu s� spun.
Asa cum prev�zuse �mp�ratul, furtuna care ne scuturase la �nceputul domniei s-a
linistit la fel de brusc cum se dezl�ntuise. �n Africa, un nou rege al vandalilor
a urcat pe tron, a c�rui mam� era printes� bizantin�. De aceea s-a proclamat
cet�tean al imperiului, si provinciile africane s-au
149

�ntors singure sub aripa noastr�. Revolta samaritenilor a putut fi �n�busit� cu un

pret greu, �n s�nge si ruine, dar linistea s-a reinstalat �n Palestina, �mp�ratul,
dup� nenum�rate tentative, a reusit �n cele din urm� s� reuneasc� �n jurul
aceleiasi mese pe reprezentantii Bisericii catolice si pe cei ai monofizitismului.
A prezidat el �nsusi sedinta inaugural�, �n fine, un mesager gr�bit ne-a adus
vestea pe care o asteptam de at�ta vreme: moartea marelui rege al persilor.
Urmasul lui desemnat, cel de-al treilea fiu, Chosroes, fiind la concurent� cu alti
pretendenti, nu putea �n acelasi timp s� se r�zboiasc� cu noi, asa c� a cerut s�
negociem, �mp�ratul i-a trimis imediat o ambasad� si �n scurt timp a semnat cu el
un tratat care, conform expresiei printului, trebuia s� fie cel al P�cii Vesnice.
Sf�rsitul r�zboiului I-a l�sat liber pe Belizarie, care s-a �ntors la
Constantinopol. Am aflat f�r� �nt�rziere, din zvonurile de la Curte, c� se
�ndr�gostise nebuneste de Antonina si c� ar fi vrut s� o ia de sotie, �ns� se
temea de reactia mea. l-am primit pe am�ndoi �ntr-o audient� privat�. Au intrat ca
si cum le-ar fi fost team� s� nu-i m�n�nc. Antonina se ag�ta de bratul victimei
sale si �si luase un aer de fecioar�. Credeam c� ar fi �n stare s� mimeze un lesin
si c� nu se va mai ridica din plec�ciunea ad�nc�. M�car nu ezitase s� caute c�t
mai sus. Masiv, superb, cu ochii atintiti �ntr-ai mei, Belizarie p�rea s�-si
foloseasc� trupul ca meterez pentru a o ap�ra pe Antonina, dar �l simteam destul
de st�njenit. Nefericitul nu rezistase probabil scenei cu v�duva nobil� si lipsit�
de ap�rare, f�r� s�-si dea seama c� o doamn� respectabil� nu avea de unde s�
cunoasc� metodele de budoar care �l �n�ltau �n al saptelea cer. Am l�sat s� se
scurg� c�teva clipe de t�cere pentru a le spori nelinistea, apoi i-am anuntat c�
nu-mi doream altceva dec�t
150

^
s� fie fericiti. Mi-ar fi p�rut foarte r�u s� fiu o piedic� �n fata c�s�toriei
lor. Nu numai c� o autorizam, ba chiar mi-o doream din tot sufletul. Recunostinta
i-a f�cut s� se arunce la picioarele mele si s-au retras str�lucind de fericire.
Lui Indaro, care �n intimitatea gineceului se amuza copios de acest mariaj
ridicol, m-am abtinut s�-i m�rturisesc sentimentele mele, dar z�mbeam �n sinea
mea, c�ci spunea exact ceea ce doream s� aud.
Capitolul 10
La sf�rsitul anului 531 s-a produs un fenomen ciudat. Mai multe zile la r�nd
soarele a p�lit, apoi, �ntr-o noapte, a ap�rut o comet�. La fel ca restul
orasului, am urcat �mpreun� cu lustinian pe teras� ca s� o admir�m. O bil� de foc
a traversat �ncet cerul, l�s�nd �n urm� d�re sclipitoare, si am r�mas mult timp
acolo, p�trunsi de frumusetea fenomenului. Acesta s-a repetat a doua zi si �n
zilele urm�toare. Astronomii nostri �l cunosteau. Calculaser�, de fapt, c�
respectiva comet� vizitase P�m�ntul de patru ori �n revolutiile ei, care durau
fiecare cinci sute saptezeci si cinci de ani. Astrologii, la r�ndul lor, au v�zut
�n asta preludiul unor mari tulbur�ri din care se va naste o nou� epoc� de aur,
dar expresia lor c�nd mi-au anuntat previziunile nu mi s-a p�rut prea
conving�toare. Atunci am poruncit s� fie chemat� Photini, ghicitoarea mea din
adolescent�. Pe vremea aceea �mi ceruse o singur� favoare, s�-mi amintesc de ea
mai t�rziu, si �mi tineam promisiunea. Membrii Casei mele �ncepuser� se s�
obisnuiasc� cu vizitatori neobisnuiti.
Photini a sosit, �nvesm�ntat� �n niste vechituri pestrite, de o murd�rie
resping�toare, leg�n�ndu-se pe picioarele groase.si scurte. Nu p�rea uimit� s� se
g�seasc� �n fata �mp�r�tesei. Prev�zuse c� asa se va �nt�mpla. Am �ntrebat-o
despre comet�. Mi-a r�spuns c� nu reusea s� vad� nimic. Poate c� nu voia s� vad�.
Dar a ad�ugat c� poporul se astepta la nenorociri �ngrozitoare... �Poporul este
nemultumit,
152

poporul bomb�ne", a mai spus. Desi am refuzat s� m� alarmez, nu am reusit s�-mi

alung nelinistea c�teva zile.
�ntr-o dimineat�, la �nceputul anului 532, �n pofida frigului si a umidit�tii,
hipodromul era plin de lume. Luasem loc �n spatele ferestrelor ap�rate de z�brele
ale bisericii de l�ng� Sf�ntul stefan, �ntr-adev�r, poporul nu doreste s� o vad�
pe �mp�r�teas� �n public. Femeie fiind, ea trebuie s� r�m�n� �n c�min, adic� �n
gineceu. Percepeam atmosfera tensionat�, �n aer plutea o ostilitate aproape
palpabil�, care m� �ngrijora. Cu o zi �nainte, orasul fusese din nou �ns�ngerat de
unul dintre acele incidente de-acum obisnuite, dar care, de aceast� dat�, luase
proportii neasteptate, �ntruc�t provocase moartea c�torva zeci de oameni, �ntreaga
populatie, si Verzii mai mult ca oricine, �i acuza pe Albastri. De la urcarea
noastr� pe tron, acestia �si �nchipuiau c� ei �l �ntronaser� pe �mp�rat si
insolenta lor sc�pase treptat de sub control. De-acum erau bande de t�lhari care
terorizau locuitorii... si �ndeosebi pe vechii lor dusmani, Verzii. Iar acestia se
saturaser� p�n� peste cap s� fie brutalizati, jefuiti, ucisi...
Anuntat de sunetele trompetelor si precedat de g�rzile cu panas rosu, �mp�ratul
si-a f�cut aparitia �n kathisma, marea loj� imperial�.
Imediat, din locurile lor, Verzii s-au pus pe fluierat, desi respectul si
protocolul impuneau liniste des�v�rsit� �n prezenta persoanei sacre a suveranului,
ceea ce m-a f�cut s� b�nuiesc ce putea fi mai r�u. Nu �ncetau s� huiduiasc�, s�
urle, s� protesteze. S-au luat, Dumnezeu stie de ce, de marele sambelan,
Calopodius, pe care �l acuzau c� e cel mai fanatic dintre Albastri si responsabil
pentru nenorocirile lor.
Aparitia carelor �n cap�tul pistei a linistit putin agitatia. Vizitiii s-au
aliniat la linia de pornire. Semnalul a fost dat. Caii s-au av�ntat pe pist�.
Gloata s-a �ncins.
153

Prima curs� s-a desf�surat de bine-de r�u f�r� probleme, �n timpul pauzei,
nemultumitii au luat-o de la cap�t, cu si mai mult� �nversunare, �n asemenea
m�sur� �nc�t l-am v�zut pe �mp�rat poruncind dintr-un gest ca dansatorii si
jonglerii s� se opreasc�. L-a trimis pe unul dintre emisarii de l�ng� el s�
�ntrebe ce voiau Verzii. Acestia au �nceput s� protesteze �mpotriva nedrept�tilor
c�rora le c�deau victime. La �nceput, respectuosi fat� de �mp�rat, au f�cut aluzii
obscure. Apoi, �nc�lzindu-se din ce �n ce mai tare, au �nceput s� ameninte cu
pedeapsa divin� pe oricine i-ar ataca, �mp�ratul, indignat de aceast� insolent�, a
vrut s�-si impun� autoritatea si, din �naltul tronului s�u, a strigat la Verzii
comasati pe partea cealalt� a hipodromului:
� Ati venit aici ca s� asistati la curse, nu ca s� v� insultati conduc�torii !
l-a r�spuns un concert de vocifer�ri. Emisarul a f�cut atunci greseala de a-i
jigni pe Verzi:
� Liniste ! a urlat el. Ereticilor, blasfemiatorilor ! Liniste, altfel vor c�dea
capete !
�n loc de r�spuns, Verzii l-au potopit pe �mp�rat cu injurii.
� luda ! C�l�ule ! Asasinule ! Mai bine n-ar fi v�zut tai-c�-t�u lumina zilei,
dec�t s� fi z�mislit un asemenea asasin !
O dat� cu l�sarea serii, frigul se �ntetea, dar nimeni nu-l simtea. Din contr�,
spectatorii �nc�lziti �si scoteau la unison, cu gesturi spasmodice, hainele de
iarn�. Lumina cenusie ca fierul, care c�dea pe marmura alb� a hipodromului, le
d�dea un aspect funebru.
Verzii continuau s� strige, pl�ng�ndu-se care mai de care c� erau tinuti departe
de palat si de guvernare, c� si-au pierdut libertatea si c� sunt �n permanent�
victime ale autorit�tilor corupte.
�n fine, acuzatia suprem� de care m� temeam a sosit:
154

� Ti l�sati pe Albastri s� ne asasineze si, mai r�u, tot pe noi ne pedepsiti!...

Deodat�, Albastrii au intrat �n joc si au �nceput s� arunce si ei insulte, al�turi
de emisarul imperial:
� Ar trebui s� fiti at�rnati �n streang, dusmani ai lui Dumnezeu ce sunteti! Nu
mai t�ceti odat� ?
Verzii �si premeditaser� actiunea, dup� cum se vedea. si-au ales un emisar care a
lansat vestita apostrof�:"
� Noi �l vom respecta pe �mp�rat �n ciuda indiferentei pe care ne-o arat�. stim
tot ce face, tot ce urzeste. Noapte bun�, dreptate! Ai murit. Noapte bun� tuturor!
Noi plec�m. Mai degrab� ne facem p�g�ni dec�t Albastri.
Verzii s-au ridicat toti o dat� si au p�r�sit hipodromul. Cursele au fost anulate,
�mp�ratul s-a retras cu pompa obisnuit�, ca si cum nu s-arfi �nt�mplat nimic, iar
Albastrii, la r�ndul lor, s-au �mpr�stiat, spumeg�nd de furie.
�ntorsi la palat, am discutat cu lustinian despre incident. L-am readus la
proportiile corecte, c�ci nu era primul de acest gen. Din cele mai vechi timpuri,
cursele de la hipodrom d�deau oamenilor ocazia de a-si exprima sentimentele.
Verzii se ridicaser� cu o jignire de neiertat �mpotriva Persoanei Sacre, dar, la
urma urmei, asa era obiceiul. Oricum, nu puteau fi dec�t �n opozitie, din moment
ce noi �i protejam pe dusmanii lor dintotdeauna, pe al c�ror sprijin puternic si
neconditionat ne puteam baza oric�nd, �n seara aceea de ianuarie, �mp�ratul a
r�mas �ncrez�tor si m-am �ntors �n gineceu f�r� nici o neliniste. Incidentul era
�nchis.
Peste dou� zile, spre orele amiezei, le primeam �n audient� pe sotiile
senatorilor, care str�luceau de fericire c� veneau la �mp�r�teas�. Se schimbau
complimentele de rigoare si m� plictiseam de moarte. Brusc, un zumzet �ndep�rtat a
intrat prin fereastra deschis�, atr�g�ndu-mi
155
MICHBL DE GRECE
atentia. Am ciulit urechile, auzeam tipete si strig�te, dar nu le �ntelegeam
sensul. Am trimis un eunuc la fereastr�, l-am v�zut expresia schimb�ndu-i-se de la
uluire la incredulitate, apoi la groaz�. A venit s�-mi sopteasc� la ureche c�
auzise clar strig�tul: �Tr�iasc� Verzii si Albastrii uniti!" Am refuzat s� cred.
La naiba cu protocolul, audienta si sotiile senatorilor, m-am ridicat brusc de pe
tron si am alergat la fereastr�. Aceast� �nc�lcare a bunelor maniere le-a uimit pe
femei mai mult dec�t dac� le-ar fi c�zut tavanul �n cap. Atunci am auzit clar:
�Tr�iasc� Verzii si Albastrii uniti �n mizerie!" Verzii si Albastrii uniti, nu-mi
venea s�-mi cred urechilor. Nicic�nd �n istoria Constantinopolului nu se
�nt�mplase asa ceva. Era de ne�nchipuit, imposibil, �nsp�im�nt�tor. L-am trimis
�ndat� pe marele sambelan s�-mi aduc� ultimele nout�ti si le-am trimis acas� �n
grab� pe sotiile senatorilor, care �nc� nu stiau ce se �nt�mpl�, �mp�ratul �nsusi
a venit s� m� anunte c� aveam necazuri �n oras.
Sc�nteia o provocase aberatia de neconceput a stupidului prefect Eudemon. Din
exces de zel, �i arestase pe cei mai zgomotosi scandalagii de pe hipodrom si �i
condamnase pe mai multi dintre ei la moarte, pe doi dintre acestia - ia
sp�nzur�toare. C�l�ul s-a dovedit a fi at�t de ne�ndem�natic, �nc�t streangul s-a
rupt de trei ori la r�nd sub greutatea victimelor. Atunci gloata, care p�n� atunci
nu fusese m�nat� dec�t de o curiozitate morbid�, cuprins� de mil� a cerut
gratierea condamnatilor. C�l�ul a vrut s�-i sp�nzure si a patra oar�. Multimea i-a
eliberat pe condamnati si, url�nd �La biseric�, la biseric�!", i-a obligat pe
c�lug�rii de la m�n�stirea �nvecinat� cu Sf�ntul Cosma s� le acorde azil. S-a
nimerit c� unul dintre supravietuitori era Albastru si cel�lalt Verde. Cele dou�
factiuni unite au cerut gratierea condamnatilor de c�tre �mp�rat pe care,
156
bine�nteles, nu s-a g�ndit nimeni s�-l pun� la curent.
Albastrii si Verzii amestecati s-au �mpr�stiat pe Mesa, strig�nd �Nika", adic�
victorie. Numele revoltei era g�sit �nc� dinainte ca ea s� izbucneasc�.
�mp�ratul a fost informat doar atunci c�nd multimea a luat cu asalt si a jefuit
locuinta prefectului considerat responsabil de trista soart� a condamnatilor.
Toat� noaptea manifestantii au b�tut str�zile url�nd. Toat� noaptea �n
Constantinopol a r�sunat �ngrozitorul slogan �Verzii si Albastrii uniti. Nika!
Nika!"
A doua zi, c�nd m-am trezit, marea maestr� Ariana m-a anuntat c� gloata asedia
Palatul Sf�nt. Portarul care, conform obiceiului, deschisese la sase dimineata
portile mari din bronz ale palatului Chalke, abia apucase s� le �nchid� la loc.
Manifestantii cereau imperios demiterea imediat� a prefectului Eudemon si pe cea a
marelui sambelan Calopodius. Dar �n special cereau plecarea lui loan din
Cappadocia. Peste noapte, miscarea se transformase �n presiune politic�, �mp�ratul
si-a dat seama imediat de pericol si mi-a f�cut onoarea de a veni s� m� consulte
�n leg�tur� cu decizia care trebuia luat�, �nclina s� dea ascultare cerintelor
populatiei. Dumnezeu stie c� as fi vrut s�-l v�d pe loan din Cappadocia concediat
brutal si chiar umilitor, dar l-am sf�tuit pe �mp�rat s� nu cedeze �n fata
multimii. �Atunci, ce s� fac?" m-a �ntrebat el. S� adoarm� poporul cu promisiuni
si, dac� asta nu era de ajuns, s�-i acorde concesii, dar altele dec�t cele pe care
le cerea, �mp�ratul s-a retras pentru a se pune de acord cu consilierii reuniti �n
grab� si regretam amarnic c�, femeie fiind, nu puteam s� particip la aceast�
deliberare, �n scurt timp, strig�tele de �Tr�iasc� lustinian!" care se �n�ltau din
multime m-au f�cut s� �nteleg c� poporul cedase.
157

Un ofiter din garda mea a venit s� m� anunte c� manifestantii se �mpr�stiau �n

liniste. Pentru a doua oar�, incidentul era �nchis, dar nu f�r� pierderi. Culmea
era c� depl�ngeam plecarea lui loan din Cappadocia pentru c�, accept�nd s� se
despart� de el, �mp�ratul �si dovedise sl�biciunea.
A doua zi, gloata revenise �n fata palatului. De aceast� dat�, am refuzat s� m�
supun sfaturilor anturajului meu. Voiam s� v�d si m-am c�t�rat, �nsotit� de cei
mai putin speriosi dintre eunucii mei, pe terasa crenelat� a palatului Chalke, de
unde aveam o vedere excelent� spre Augusteum si ocupantii lui. Nu mai era lumea
bun� a Constantinopolului, ci mai degrab� drojdia cartierelor m�rginase, printre
care z�ream o gr�mad� de mutre dubioase. F�r� s� par� agresivi, se tineau grupati
�ntr-un colt al pietei largi, susotind si p�r�nd s� astepte nu-stiu-ce. Numerosi
locuitori veniser� si ei s� caste gura si �i �nconjurau curiosi, �n spatele meu,
�n curtile palatului, regimentele de barbari echipati pentru b�t�lie se adunau.
Am v�zut chiar sub postul meu de observatie miile de b�rbati �narmati, cu coifuri
si armuri, ale c�ror s�bii grele luceau �n razele soarelui �ngr�m�dindu-se �n fata
portilor Palatului Sf�nt. Au �naintat �n ordine de lupt� spre manifestantii care
d�deau �napoi c�nd preotii bisericii �nvecinate cu Sf�nta Sofia au ap�rut �n prag,
cu crucile si icoanele �n fat�. Voiau s� evite masacrul si �ncercau s� intervin�
�ntre multime si soldati, niste barbari care nu cunosteau respectul datorat
clerului nostru, l-au �mbr�ncit pe prelati, tr�ntindu-i si r�nindu-i usor pe
c�tiva. Imediat cetele de gur�-casc�, p�n� atunci neutre, au intervenit. Au
�nceput s� arunce �n barbari cu tot ce le pica �n m�n�. B�t�lia s-a deplasat spre
marile artere de circulatie, si Augusteumul s-a golit c�t ai clipi.
158

Tn momentul acela, pe terasa palatului Chalke si-a f�cut aparitia comandantul

spatharo-cubiculaires, g�rzile eunuce de la palat, implor�ndu-m� s� m� ad�postesc.
L-am mustrat pe b�rbatul micut, cu �nf�tisare firav� si alur� delicat�, �l chema
Narses si abia atunci l-am remarcat. S� m� retrag c�nd Augusteumul era pustiu ! M-
a asigurat c� �n foarte scurt timp revolta va ajunge la zidurile palatului. Am
replicat c� meterezele groase m� vor ap�ra de pericol. A insistat respectuos, dar
ferm. Spiritele erau at�t de �ncinse, dup� p�rerea lui, �nc�t trebuia s� ne temem
de tot ce putea fi mai r�u. Pesimismul lui Narses m-a impresionat mai putin dec�t
aerul lui calm si hot�r�t. L-am ascultat si m-am �ntors �n gineceu.
Am aflat apoi c� regimentele de barbari fuseser� nevoite s� bat� �n retragere �n
fata multimii furioase si se repliaser� rapid �n interiorul palatului. Locuitorii
cartierelor din jurul Augusteumului, �ndeosebi femeile, aruncaser� cu pietre si
c�r�mizi �n soldati, �asasinii preotilor", care fuseser� luati prin surprindere de
aceast� agresiune neasteptat�. Constantinopolul trecuse de partea revoltatilor.
T�cerea care domnea �n gineceu p�rea s� se fi �mpr�stiat peste tot orasul. Am
asteptat o or�, poate dou�, �nconjurat� de eunuci si de femeile mele lesinate de
fric�. Mirosul a fost primul care ne-a alertat. Am alergat la ferestre. Suluri
imense de fum negru se �n�ltau �n oras, �nnegrind iute soarele palid de iarn�.
Principalele cl�diri din jurul Augusteumului, Senatul, b�ile lui Zuxippus si chiar
catedrala Sf�nta Sofia c�zuser� prad� fl�c�rilor, �n scurt timp, trosniturilor
�ndep�rtate ale incendiilor li s-au ad�ugat zgomotele unei b�t�lii care se
desf�sura undeva �n apropiere de palatul Daphne, unde ne g�seam. Mirosul acru de
ars a devenit mai puternic si norii negri care p�n� atunci
159

p�reau s� se �nalte de undeva din fat� au �nceput s� se ridice chiar de l�ng�

aripa anexelor. Palatul Sf�nt avea s� fie invadat? Ce f�cea garda? Aveam s� fim
masacrati cu totii acolo? Nu venea nimeni si nu �ndr�zneam s� ies din gineceu.
R�m�sesem acolo, �ncremeniti ca niste statui, cu urechile ciulite, constienti de
neputinta noastr�.
�n cele din urm�, un mesager al �mp�ratului si-a f�cut aparitia. Am recunoscut
imediat ochii albastri ironici si sub barba blond� chipul copil�ros al lui
Ruderic, t�n�rul ostatic got care se amuza c�nd c�scam la povestile de foc si
s�nge ale b�tr�nului �mp�rat Iustin. Asa cum �mi promisesem, �l mutasem la
excubitors', �n�ltimea �i permitea, �ntr-adev�r, s� intre �n acest corp de elit�
al g�rzilor, alc�tuit numai din uriasi, �i obtinusem o avansare rapid�, pretext�nd
�n fata �mp�ratului c� aceast� promovare nu putea dec�t s� flateze triburile de
goti comandate de tat�l s�u. Venea din partea lui lustinian s�-mi propun� s� m�
refugiez l�ng� el.
� Asadar, crezi c� voi fi mai bine ap�rat� de multime acolo ? l-am �ntrebat.
� M�car compania b�rbatilor este mai linistitoare, a replicat el cu acea ironie
amuzat� pe care �mprejur�rile nu-l f�cuser� s� si-o piard�.
� si �ti �nchipui c� b�rbatii aceia ar fi capabili s� ne apere de populatia
dezl�ntuit� si dornic� de m�cel ?
Schit� un gest comic de �ndoial�:
� M�car eu voi fi acolo ca s� v� ap�r. Entuziasmul f�r� fanfaronad� al tineretii
lui m-a �nc�lzit.
� Spune-i �mp�ratului c� stau foarte bine �n gineceu, c� n-am de g�nd s� m� misc
de aici. Apoi du-te s� vezi ce se �nt�mpl� si �ntoarce-te la mine s�-mi
povestesti.
S-a �ntors dup� o or�, negru de fum, cu mantia alb� rupt�, fibula de aur cu
monograma lui Hristos smuls�,
160

penele rosii de la coiful auriu at�rn�nd lamentabil. Era plin de s�nge de la

c�teva r�ni aparent usoare. �Nimicuri", a afirmat el, resping�nd agasat
solicitudinea femeilor. Mi-a dat raportul. Gloata reusise s� invadeze palatul
Chalke, �i d�duse foc, la fel caz�rmilor de l�ng� gard�, dar putuse fi respins� �n
cele din urm� dup� o b�t�lie cr�ncen�. Situatia nu era deloc str�lucit�.
�n zilele urm�toare, palatul a tr�it sub asediu. Nimeni nu putea scoate nasul
afar�. Noaptea, curtenii dormeau care pe unde apucau, �n galerii, �n s�lile de
receptie, pe perne aruncate direct pe jos. �nc� din prima zi lustinian �i
trimisese la casele lor, c�t �nc� era posibil, pe senatorii veniti s�-si ofere
serviciile si, printre ei, pe Hypatius, nepotul �mp�ratului Anastasius,
nefericitul general �nvins pe vremuri de c�tre persi, �n care nu avea �ncredere.
Afar�, incendiul s� �ntinsese. Biserica Sf�nta Irina, b�ile lui Alexandru, marele
spital al lui Samson nu mai erau dec�t d�r�m�turi �nnegrite. Bazarul, palatele
particulare, �ntreg superbul cartier dintre Augusteum si forul lui Constantin era
�n fl�c�ri. Cel mai frumos sfert din Constantinopol era nimicit de acest
cataclism. Pe jum�tate sufocati si orbiti de fum, c�lc�nd �n j�ratic, ivindu-se
dintre ruinele fumeg�nde, oamenii, ca niste fiare s�lbatice, se b�teau �ntre ei,
jefuiau, ucideau si, mai ales, continuau s� dea foc peste tot unde puteau. Chiar
�n palat, mirosul de ars ne muta nasurile si cenusa adus� de v�nt p�trundea prin
toate deschiz�turile, acoperind mobilele, covoarele si marmura de pe jos.
Pretutindeni domnea confuzia sau mai degrab� frica. Cine ne va ap�ra dac� vom fi
asaltati din nou ? G�rzile imperiale, spatharo-cubiculaires ? Comandantul lor,
micul Narses, avusese curajul s� afirme c� frumosii lui soldati de parad� erau
lupt�tori mediocri, pe
161

loialitatea c�rora nu prea avea rost s� ne bizuim. Cele c�teva regimente de

mercenari recent �ntorsi de pe frontul persan sub comanda generalului Belizarie,
cele trei mii de barbari care treceau absolut �nt�mpl�tor prin Constantinopol �n
momentul acela si care, c�lc�ndu-i �n picioare pe prelatii nostri, st�tuser� la
originea revolutiei, ce puteau face aceste ajutoare firave �n fata unei multimi
nenum�rate, constient� de forta ei, �nving�toare ?
Trei zile s-au scurs, trei zile de foc si s�nge �n oras, trei zile de neliniste si
incertitudine la palat, trei nopti f�r� somn. Nu at�t amenintarea, c�t lipsa de
actiune �mi tinea nervii �ncordati. Nimeni din jurul meu nu reactiona. Asteptam ca
bunul nostru popor s� binevoiasc� s� apar� s� ne reteze beregatele �n paturile
noastre. Aveam senzatia, chinuitoare pentru mine, c� suport tot ce se petrece �n
jur f�r� a misca un deget. Fierbeam la foc mic si �mi simteam fortele topindu-se.
Cu c�teva zile mai devreme putusem s� trimit la casele lor pe majoritatea
curtenilor. Mai r�m�seser� l�ng� mine doar c�teva doamne speriate si c�tiva eunuci
care tres�reau la cel mai mic zgomot. Ba se pr�v�leau coplesite, ba se pierdeau �n
treburi superficiale, si m� tem c� nu i-am ajutat deloc s�-mi suporte starea de
spirit. Trebuia, totusi, s� action�m. Pe �mp�rat, care venea de mai multe ori pe
zi s� m� tin� la curent si s�-mi cear� p�rerea, I-am sf�tuit s� fac� un efort
suprem, s� se prezinte la hipodrom si s� vorbeasc� poporului. M� inspiram de la
�mp�ratul Anastasius, care m� socase �n adolescent� prin felul �n care �ntorsese
multimea �n favoarea lui prin cuvinte frumoase, lustinian, care nu stia ce este
spaima fizic�, a acceptat.
Nu stiu cum au reusit crainicii s� anunte poporul c� suveranul �l convoca la
hipodrom. La ora unsprezece, portile de bronz ale lojii imperiale s-au deschis
larg si �mp�ratul a
162

ap�rut, cu Biblia �n m�n�. Eu st�team al�turi de el. In pofida implor�rilor lui si

ale anturajului nostru, cerusem s�-l �nsotesc. Nu aveam de g�nd s�-l las s�
�nfrunte singur pericolul la care �l trimiteam, dar am interzis tuturor femeilor
s� m� urmeze. Pentru aceast� aparitie, care ameninta s� fie ultima din domnia
noastr�, �mi elaborasem mai mult ca oric�nd tinuta. M-am coafat si m-am machiat cu
grij� si, acoperit� de bijuteriile Coroanei, mi-am f�cut aparitia �n fata
poporului, �mp�ratul, asezat l�ng� mine pe tron, a luat cuv�ntul:
� Eu sunt singurul responsabil pentru toate acestea. Din cauza p�catelor mele am
refuzat ceea ce mi-ati cerut �n prima zi pe hipodrom.
A asteptat c�teva clipe, pentru ca fiecare s� priceap� acest act neobisnuit de
umilint� imperial�.
� Mincinosule, m�garule, pref�cutule, porcule! urla de pretutindeni multimea,
Albastri si Verzi amestecati.
si a �nceput s� plou� cu pietre �n loja imperial�, din fericire f�r� s� ne ating�.
� Hoato, desfr�nata, t�rf� ce esti!
Multimea m� ataca si pe mine. Nu m-am miscat sub insulte. M�inile mele nu s-au
crispat, buzele mele nu tremurau, nici nu clipeam. M� str�duiam s� r�m�n c�t mai
dreapt� pe tron, sclipind de giuvaeruri, ca un idol impasibil, mai presus de
gloat�. Ce simteam �n sinea mea prefer s� nu m�rturisesc nim�nui.
Tumultul crestea de la un minut la altul, proiectilele se �nmulteau, tirul devenea
mai precis si deja mai multe g�rzi, �n ciuda armurilor si a coifurilor aurite,
fuseser� coplesite. Nu ne mai r�m�nea dec�t o solutie: retragerea. si �nc� una
rusinoas�. Nici m�car n-am luat-o prin galeria principal�. Ne-am repezit pe sc�ri
si pasaje secrete care d�deau �n inima rezidentei imperiale.
163

Eu eram singura care nu se gr�bea. Deodat�, am simtit pe cineva �n spatele meu

�nf�sur�ndu-mi mantia lunga si �mping�ndu-m� usor. Era prietenul meu blond si
b�rbos Ruderic. L-am fulgerat cu o privire furioas�:
� Nu vreau s� fug.
� Nu fugiti, faceti o repliere necesar� si strategic�, a avut el �ndr�zneala de a-
mi r�spunde.
Bratele lui m� str�ngeau, m� ducea c�t de repede putea. M-am eliberat brusc:
� Ce repliere strategic� ? Toti cred c� am pierdut.
� Dati-le curaj,
� Eu, o femeie!
� Sunteti singura de-aici c�reia nu-i este fric�. Zic�nd acestea, mi-a z�mbit. L-
as fi putut p�lmui
pentru z�mbetul acela.
� Las�-m�! i-am poruncit.
N-a reactionat. S� m� zbat, s� strig dup� ajutor ? S� adaug orelor teribile prin
care treceam �nc� un detaliu grotesc? Respectul uman mi-a �nfr�nt rezistenta.
Picioarele mele nu mai atingeau p�m�ntul. Ruderic m� c�ra z�mbind si, �n fundul
ochilor lui albastri, sclipeau firisoare de aur. �n felul acesta am revenit �n
gineceu.
La �nceputul dup�-amiezei, poporul a ales un nou suveran. Acesta era Hypatius,
nepotul �mp�ratului Anasta-sius, hodorogul acela pe care �l considerasem
�ntotdeauna un incapabil. Rebelii veniser� s�-l scoat� din cas�, unde �l trimisese
�mp�ratul, si i-au oferit tronul. Sotia lui f�cuse tot ce-i st�tea �n putint� ca
s�-l �mpiedice s� li se al�ture, �n cele din urm�, dus la forul lui Constantin,
cocotat pe un scut, �mpodobit cu un colier de aur �n chip de coroan�, fusese
proclamat �mp�rat. A fost acoperit cu o mantie de ceremonie purpurie, brodat� cu
aur care, furat� cu ocazia incendiului de
164
f*~
la Chalke, reap�ruse �n mod misterios, apoi multimea l-a condus la hipodrom, unde
l-a suit �n loja imperial�. Rebelii au adunat pe toti mizerabilii, nemultumitii si
prizonierii eliberati ca s�-l aclame. S-au g�sit chiar c�tiva senatori si destui
nobili suficient de abjecti �nc�t s� vin� s�-i prezinte omagiile lor. Atunci
Hypatius, linistit si �nc�lzit de aplauze, a crezut cu adev�rat c� �ncepea domnia
lui. Aceast� parodie de �ncoronare a f�cut situatia noastr� si mai precar�.
Palatul practic lipsit de ap�rare, orasul �n fl�c�ri, hipodromul �n m�inile
rebelilor, si acum poporul aclama un uzurpator- imperiul mi se p�rea la marginea
abisului. �Dati-le curaj, c�ci dumneavoastr� nu v� e fric�!", �mi zisese Ruderic.
Nu-mi era fric�! Trebuia s-o dovedesc �ns�. M-am dus la fereastr� si am descoperit
afar� un spectacol care m-a lovit �n suflet, �n gr�dini, un alai de furnici f�cea
ture dus-�ntors �ntre palat si unul dintre porturile private. Erau sclavii care
transportau Tezaurul Coroanei la bordul navei care tocmai ancorase acolo. Am
�nteles c� �mp�ratul str�ngea tab�ra, c� fugea din capitala sa, de poporul s�u,
din imperiul s�u.
Atunci s-a declansat ceva �n mine, un mecanism pe care nimic nu-l putea st�vili.
Am iesit din camer� tr�ntind usa. Oamenii mei erau prea ab�tuti ca s� m� mai
urmeze. Galeria, s�lile de receptie prin care am trecut, �n general ticsite, erau
pustii, �n afara c�torva g�rzi de la usi. Aproape alergam si pasii mei r�sunau pe
marmur�, �ntr-o liniste mai �nsp�im�nt�toare dec�t cel mai asurzitor vuiet, pentru
c� era preludiul unei catastrofe inevitabile. Am gr�bit si mai mult pasul pentru a
ajunge la cabinetul de lucru al �mp�ratului. Am deschis brusc usa dubl�. Ochii mei
au �nregistrat �ntr-o clip� scena. Putini credinciosi r�m�seser� �n jurul lui
lustinian, Belizarie, Narses, c�tiva generali, o m�n� de
165

sambelani. Unii se molesiser� prin colturi, prea consternati pentru a se putea

misca, altii mergeau �n sus si-n jos, agit�ndu-si nervosi bratele si vorbind
singuri cu voce tare. �mp�ratul, asezat �n jiltul lui �nalt din argint cizelat,
st�tea cu capul �ntre m�ini. Nu vedea, nu auzea, pierdut �n cine stie ce g�nduri
sinistre.
Toti au tres�rit la venirea mea si m-au scrutat de parc� as fi fost o aparitie de
pe lumea cealalt�. F�r� nici un machiaj, eram palid� si ochii mei sem�nau cu dou�
bile incandescente, �mi scosesem bijuteriile cu care m� �mpodobisem la hipodrom si
eram �mbr�cat� din cap p�n� �n picioare �n purpur�, culoarea-simbol, tunic�
purpurie, mantie purpurie, papuci purpurii, v�l purpuriu. Am �naintat ap�sat si m-
am asezat pe un tron, �n fata mesei de consiliu. F�r� s� scoat� vreun cuv�nt, au
venit cu totii l�ng� mine si s-au asezat cuminti. Am �ntrebat ce hot�r�ser�.
Fiecare a emis o opinie diferit�. Mai multe planuri de retragere, diverse proiecte
de rezistent�. Dar toate implicau abandonarea imediat� a palatului de la
Constantinopol. O singur� posibilitate r�m�nea �nc� deschis�: s� urmeze Tezaurul
imperiului si s� ridice ancora c�t mai cur�nd posibil. Rebelii ghiciser� aceast�
stare de spirit si r�sp�ndeau �n oras zvonuri despre fuga �mp�ratului si a
�mp�r�tesei. C�nd lustinian, care nu se miscase de la venirea mea, a ridicat
capul, a f�cut-o pentru a spune:
� Nu mai exist� alt� sperant� dec�t fuga.
Toti au cl�tinat melancolic din cap. Atunci m-am ridicat at�t de brusc, �nc�t
tronul s-a r�sturnat. Discursul pe care i l-am adresat lui lustinian, cu ochii
atintiti spre el, cu voce t�ioas�, este reprodus �n toate cronicile. L-am dictat
eu �ns�mi, c�ci tin la legenda mea.
� Dac� nu mai r�m�ne nimic de f�cut dec�t s� c�ut�m siguranta prin fug�, eu nu
voi alege fuga. Cei care
166

au purtat coroana nu trebuie s� supravietuiasc� pierderii ei. Nicic�nd nu voi

vedea ziua �n care nu voi mai fi salutat� ca �mp�r�teas�. Dac� tu vrei s� fugi,
Cezar, �ti urez noroc! Ai bani, navele tale sunt preg�tite, marea e deschis�. Eu,
una, voi r�m�ne, �mbr�tisez vechea maxim� care spune c� purpura este cel mai nobil
lintoliu...
�n realitate, nu peroram ca un senator format la scoala antic�, fiindc� �n emotia
momentului mi-am reg�sit vorbele din prima tinerete: �M� faceti s� vomit. Sunteti
niste lasi, niste curci plouate. Ghiar nimeni de-aici n-are pic de curaj ? Nu e
nici unul aici chitit s� lupte ca un b�rbat, �n loc s� se smiorc�ie ca o muiere,
nici tu, Cezar? stergeti-o de-aici, dac� aveti chef s� plecati... M� dezgustati
prea tare ca s� vin cu voi."
Am t�cut, cu ochii tint� �n cei ai lui lustinian. Atunci nu stiu ce i-a apucat,
dar toti, instantaneu, n-au mai avut alt� idee dec�t s� reziste. Erau srguri c�
vor �nvinge ? Nici m�car. Erau constienti c� soarta lor, viata lor nu se mai tinea
dec�t �ntr-un fir? Cu sigurant�, nu. Deodat�, n-a mai existat alt� posibilitate,
alt� solutie dec�t s� r�m�n� s� se bat�. �mp�ratul, transfigurat, a redevenit
b�rbatul pe care-l vedeam zilnic, analiz�nd situatiile cu s�nge rece, invent�nd
solutii. A dat ordine cu luciditate, rapiditate si precizie. Belizarie a fost
�ns�rcinat cu organizarea operatiunilor. El va fi cel care va culege gloria, dac�
va fi glorie ? Asa s� fie. si Narses ? De la �nceputul revoltei, acest fost sclav
armean, acest eunuc cu aspect fragil m� impresionase prin hot�r�rea, luciditatea
si energia lui. l se d�dea ocazia de a fi pus la �ncercare. La insistentele mele,
�mp�ratul i-a �ncredintat o misiune care necesita rapiditate si abilitate. Apoi,
dup� ce si-au primit instructiunile, s-au �mpr�stiat toti �n toate directiile si
am r�mas singuri, �mp�ratul si cu mine, s� astept�m.
167

Tntreb�ndu-m� ce fort� m� �mpinsese, mi-am dat seama c� furia st�tuse la originea

initiativei mele. Nu aveam deloc intentia de a l�sa capul jos �n fata unei
adun�turi de rebeli. Orice, chiar si masacrul, mai degrab� dec�t s�-i las s�
�nving�. Aceasta a fost reactia mea instinctiv�. Poate c�, �n clipa urm�toare, as
fi preferat s� aleg calea sigurantei si as fi fugit �mpreun� cu sotul meu si cu
Tezaurul Coroanei ca s� tr�iesc �ntr-un exil �ndep�rtat si aurit. Totusi, m-as fi
putut �mbarca sub ochii lui Ruderic? Ce s-ar fi �nt�mplat cu �ncrederea, cu
veselia din privirea lui atunci ? Nu mi-a dat el un exemplu, t�n�rul acesta
barbar? Am r�mas, eu si �mp�ratul, �n asteptarea evenimentelor, dar eu stiam deja
c� eram victoriosi.
Pericolul nu p�r�sise �nc� zidurile palatului, dar eram convins� c� imperiul nu se
putea pr�busi, c� lustinian nu putea disp�rea de pe scen�, Dumnezeu nu ar fi
�ng�duit asta si �i eram recunosc�toare pentru ocazia pe care mi-o d�ruise ca s�-i
slujesc o clip� drept resort tovar�sului meu de viat�.
Narses reusise s� ias� din palat cu o parte din fondurile secrete, f�r� s� fie
interceptat. S-a fofilat p�n� la casele celor mai importanti Albastri, pe care-i
cunostea pe toti, din moment ce apartinea factiunii lor. Pe jum�tate conving�ndu-
i, pe jum�tate cump�r�ndu-i, cu bani si cu promisiuni, i-a �ntors unii dup� altii
�n favoarea noastr�. La r�ndul lor, ei au transmis instructiuni �clientilor" lor,
rude s�race, cunostinte, lucr�tori, care nu-si p�r�seau niciodat� locuintele, mai
ales �n aceste vremuri tulburi. Acestia s-au �mpr�stiat prin oras pentru a aduna
partizani si au �nceput s� strige sloganuri �n favoarea �mp�ratului.
�ntre timp, Belizarie, �n fruntea trupelor proasp�t revenite de pe frontul persan,
si-a croit drum prin palatul Chalke peste mormanele de d�r�m�turi si ruine
fumeg�nd si
168
"W-

a intrat pe hipodrom prin porticul Albastrilor, �n acelasi timp, aghiotantul lui

f�cea turul cl�dirii cu regimentele barbare si p�trundea prin Poarta Mortilor,
nume foarte potrivit �n momentul acela. F�c�ndu-si aparitia pe hipodrom prin cele
dou� extremit�ti, trupele i-au atacat pe rebeli, �n vreme ce detasamentele de
arcasi, cocotate pe sc�rile interioare p�n� la galeria de plimbare, trimiteau o
ploaie de s�geti peste ei. �ntr-o secund�, trufia lor s-a transformat �n panic�.
Erau �nconjurati din toate p�rtile si, �n ciuda num�rului lor, cu mult mai mare
dec�t cel al soldatilor, s-au ar�tat incapabili s� se opun� veteranilor.
Instructiunile erau clare: nici m�car un singur rebel nu trebuia crutat. Soldatii
urmau s�-si �nfig� s�biile �n zidul compact de carne. Masacrul a durat p�n� dup�
c�derea noptii.
Belizarie, l�s�ndu-si trupele s� termine treaba, s-a �ntors la palat. Narses �l
precedase. Revolta Nika, dup� ce zguduise imperiul, �si g�sise sf�rsitul.
�mp�ratul s-a �ntors spre mine.
� Niciodat� nu-mi va pieri din minte imaginea ta la consiliul acela tragic. P�reai
mai �nalt� dec�t cele mai �nalte, at�t erai de maiestuoas�. Te ur�tisesi
intentionat, �ns� niciodat� n-ai fost mai fascinant�, mai frumoas�. Nemesis cu
v�luri asemenea d�relor de s�nge �nchegat, fort� obscur� venit� din fundul
veacurilor, dac� ai fi fost constient� de ceea ce f�ceai... Se va spune c�
imperiul a fost salvat de o femeie... De tine, Despina, de tine, Vassilissa iubit�
de Dumnezeu. De tine, Theodora mea!
Acest omagiu mi-a dat fort� s� continuu, s� �mplinesc ceea ce trebuia �mplinit,
s�-l ap�r mai bine pe �mp�rat de toti si �ndeosebi de el �nsusi. Eram prezent� �n
marea sal� de audiente hrisotriclinium, asezat� pe tronul dublu din porfir
169
c�nd, �n prezenta �ntregii Curti, a guvernului si a tuturor autorit�tilor, a fost
adus Hypatius. Smuls din kathisma de la hipodrom, de unde �si �nchipuise c� va
�ncepe domnia lui, �nl�ntuit, p�strase pe cap, c�zut grotesc �ntr-o parte,
colierul de aur care-i slujise drept efemer� coroan�. Avusese �ntotdeauna, chiar
si �n vremurile sale cele mai prospere, expresia lamentabil� a unui �nvins, dar
�si p�strase o urm� de demnitate si nu implora iertare.
� Ai fost ademenit de c�tre rebeli, mai degrab� dec�t ai condus evenimentele, a
comentat �mp�ratul. Te-ai l�sat atras, mai degrab� dec�t ai complotat, �n
amintirea augustei tale rudenii cu �mp�ratul Anastasius, ca r�splat� pentru
serviciile pe care le-ai adus pe vremuri imperiului si ca dovad� a vechii noastre
prietenii, �ti acord iertarea.
M-am ridicat brusc.
� Opreste-te, Cezar! Clementa ta va deschide calea altor nebuni, altor ucigasi,
altor tentative. Viitorul cere un exemplu.
� Victoria, Despina, cere �ndurare.
� si cele cincizeci de mii de lesuri care putrezesc pe hipodrom i-au dat iertare ?
S-au r�sculat, e adev�rat, dar ei sunt nevinovati, c�ci sunt oameni simpli care s-
au aventurat �ntr-o experient� funest�. Au murit f�r� s� �nteleag�, �n vreme ce
conduc�torii �nteleg si supravietuiesc. Cine au fost, asadar, dusmanii statului,
uneltitorii? �nalti functionari, generali intriganti, mari proprietari de
p�m�nturi, aristocrati, �ntr-un cuv�nt �mediocrii", dusmanii vesnici ai oric�rui
progres, ai oric�rei evolutii. Ei sunt egoisti, trufasi, superbi si vanitosi. Nu
au iertat abolirea privilegiilor lor si legea egaliz�rii impozitelor, pe care
ai adus-o tu, Cezar. Atunci s-au speriat si si-au jurat c� ne vor face s�
disp�rem. De ce s� avem mil�, c�nd ei n-au avut mil� fat� de trupele lor
170

nevoiase ? Pe ei trebuie s�-i pedepsim, pe acesti �mediocri", s\ �n primul r�nd pe

purt�torul lor de cuv�nt, pe suveranul pe care si l-au ales, mediocrul �mp�rat al
mediocrilor. Jur�-mi, Cezar, c� vei fi f�r� mil� fat� de Hypatius, fat� de
senatorii si nobilii care l-au sprijinit! Mortii ti-o cer!
Au avut r�zbunarea lor, nu numai �mpotriva marionetei �ncoronate pentru o clip�,
ci si �mpotriva �mai-marilor" care se prosternaser� �n fata tronului s�u iluzoriu.
Hypatius a fost executat.
Capitolul 11
Aceast� �ncercare l-a schimbat pe lustinian si l-a r�spl�tit cu un cinism
necunoscut de el p�n� atunci. Arsenius mi-a raportat, �ntr-adev�r, insolitele
foloase pe care le tr�gea �mp�ratul de pe urma puterii sale judiciare. Totul a
�nceput �n ziua �n care un anume Leon, preabogat proprietar de p�m�nturi, aflat �n
proces pentru dob�ndirea unui teren contestat, i-a oferit jum�tate din valoarea
acestuia lui lustinian pentru ca el s� hot�rasc� �n favoarea lui; ceea ce a
acceptat imediat, pentru a �ncasa comisionul. Gheata era deja spart�, �n scurt
timp, a acaparat averi fabuloase, sub felurite pretexte, pentru a le �mp�rti apoi
colaboratorilor s�i sau afaceristilor de origini umile, care stiuser� s�-i atrag�
atentia si c�rora le oferea bog�tii peste bog�tii. Generos era din fire, �ncep�nd
cu mine, c�ci �mi d�ruise at�tea propriet�ti �n Pont si Paflagonia, �nc�t fusesem
nevoit� s� creez un organism special pentru a le administra; �ns� pe acesti
necunoscuti de ce �i �mbog�tea ? B�nuiam motivul, dar am vrut s�-l aud din gura
lui. N-a f�cut pe misteriosul:
� Nu are rost s� �ncerc�m s�-i atragem pe aristocrati de partea noastr�. Am
constatat ce le poate pielea �n timpul r�scoalei Nika. Orice am face, ei vor fi
mereu �mpotriva noastr�, din instinct, visceral. Or, noi avem nevoie de o clas�
care s� ne sustin� si s� ne permit� s� ne ducem planurile la �ndeplinire. Aceasta
nu exista, asadar, trebuia creat�, �n felul acesta, sporeste num�rul nou-
�mbog�titilor care au tot
172
interesul s� ne mentin� pe tron, c�ci, dac� am fi alungati, ar avea ei �nsisi de
pierdut.
Punctele mele de vedere erau at�t de asem�n�toare cu ale lui lustinian, �nc�t l-am
sf�tuit imediat s� preia �n folosul Coroanei bog�tiile unuia dintre fratii lui
Germanus, Boraidis, care tocmai murise, pentru a-i �mpiedica pe dusmanii nostri
s�-si rotunjeasc� averile. A �mbr�tisat pe loc sugestia mea. Poate c� se temuse c�
�l voi critica si a fost usurat s� descopere �n mine un complice. Legiuitorul,
reformatorul, cuceritorul, �mp�ratul care detinea lumea �ntreag� putea s� se lase
�ns� tentat de mostenirea unui particular si s� cumpere ceva ce nu avusese �nc�...
In voluptatea lui de a vedea aurul scurg�ndu-i-se ne�ncetat printre degete,
supravietuiau amintirile copil�riei sale s�race, sentiment pe care �l �ntelegeam
pe deplin, din moment ce �l �mp�rt�seam. Eu voisem s� mi-o sterg din memorie pe a
mea, lustinian a sters-o pe a lui de pe hart�. Se n�scuse si crescuse �n fundul
Iliriei, �ntr-un c�tun mizerabil numit Taurisium. L-a ras de pe fata p�m�ntului si
a cl�dit �n loc o cetate superb�, udat� de un apeduct, plin� de biserici, piete,
f�nt�ni, b�i publice si bazaruri. A numit-o Tetrapyrgia, orasul cu patru turnuri,
si i-a atribuit pe deasupra un arhiepiscop, �n felul acesta a vrut s� �ngroape sub
splendidul oras coliba umil� �n care tr�ise un anume Petrus Sabatus, disp�rut si
el pentru a deveni lustinian.
Pentru a-l ajuta c�t mai bine pe �mp�rat �n problemele delicate cu care se
confrunta zi de zi, hot�r�sem s� intervin �n numirile din administratie, din
guvern, din armat� si chiar din biseric�. M� obisnuisem s� abordez acest capitol
la micul-dejun, pe care �mp�ratul si cu mine �l luam �mpreun�. Nu mai aveam chef
s� recurg la �soaptele de budoar", adic� la ocaziile acelea at�t de utile pentru o
femeie c�nd, �n
173

intimitatea patului conjugal, reuseste s� fac� un b�rbat s� �i accepte punctul de

vedere f�r� prea mult� �mpotrivire. Ritmul de lucru al �mp�ratului ne silise s�
avem camere separate. El muncea p�n� noaptea t�rziu si c�teva ore de somn �i erau
suficiente. Luase hot�r�rea s� se culce la locul de munc� si instalase �n coltul
cabinetului un pat simplu de campanie, pe care se �ntindea c�nd ajungea la cap�tul
puterilor. La mas�, sc�pat de problemele la care muncise toat� noaptea, c�t nu
fusese �nc� nevoit s� �nfrunte dificult�tile zilei, era mai dispus ca oric�nd s�
m� asculte.
Dup� cum aveam chef, porunceam ca masa s� fie pus� �ntr-una sau alta din camerele
gineceului, cu conditia s� nu fie prea departe de camera mea de culcare, unde
st�team �n cea mai mare parte a timpului, �ntr-adev�r, nu-mi pl�cea nici s� m�
misc, nici s� m� deplasez. Nu m� duceam, practic, niciodat� �n biblioteca privat�
si nici �n muzeul gineceului, pe care �mp�ratul �l umpluse cu cele mai admirabile
statui ale Greciei antice. Din contr�, petreceam ore �ndelungate �ntr-o �nc�pere
vast�, amenajat� special pentru a p�stra acolo bijuteriile si stofele pe care le
str�ngeam cu pasiune.
Din respect fat� de �mp�rat, am adoptat o regularitate a orarului zilnic foarte
nepotrivit� cu firea mea. Dormeam �n general putin si prost. Trezit� �n zori,
pluteam �ntr-o stare de semiconstient� p�n� la trezirea oficial�, care avea loc la
ora nou�. Atunci m� ocupam de toalet�, transformat� �n rit ceremonial. Mai multe
ore erau consacrate unei b�i prelungite, masajelor si �ngrijirilor corporale ca s�
fiu gata la ora la care m� �nt�lneam cu �mp�ratul. El abia se atingea de
m�nc�ruri, nu bea dec�t ap� si era servit cu amestecul lui preferat de ierburi de
munte fierte. Eu, din contr�, m� hr�neam zdrav�n, m�nc�m fructe proaspete sau
uscate,
174

dulceturi, pr�jituri cu miere si gr�u dup� care eram �nnebunit�. M� serveam de mai
multe ori din �zeama sf�nt�", supa aceasta de ceap�, hrana s�racului, cu care m�
obisnuise trecutul meu. Apoi �nghiteam o lingurit� de sare de Sf�ntul Luca
�mpotriva durerilor de cap care m� chinuiau si sare de Sf�ntul Grigore Teologul,
care �mi permitea s�-mi p�strez s�n�tatea si culoarea p�rului negru, pe care nu
fusesem nevoit� s�-l vopsesc niciodat�. stiam c� �mp�ratul nu va z�bovi mult. De
aceea, �n timp ce m�nc�m, discutam cu el numirile �n functie. Deja suprimase
v�nzarea functiilor, pentru a le atribui celor mai merituosi. Mai trebuia s�-i
descopere pe candidati �n r�ndul multimii.
Am �nceput prin a porunci astrologilor s� �ntocmeasc� horoscopul celor mai
capabili. Dac� un b�rbat era n�scut sub semnul lui Jupiter sau al lui Venus, eram
�nclinat� s�-i accept candidatura. Saturn si Marte erau exclusi. Soarele era
considerat o posibilitate, dar cu rezerve. C�t despre Lun� si Mercur, nu aveam
�ncredere, fiindc� nativii acestor semne sunt cunoscuti pentru firea lor
schimb�toare, �n realitate, astrii erau subordonatii mei cei mai credinciosi. Dup�
decizia lor, considerat� ca fiind f�r� drept de apel, m� �ncredeam exclusiv
instinctului meu. stiam c� aveam ochiul format pentru a descoperi sub �nf�tisarea
cea mai stears� spiritul cel mai remarcabil, caracterul cel mai integru, energia
cea mai capabil�, si m� pot l�uda c� am stiut s� �inventez" personaje care vor
r�m�ne tot at�tea podoabe ale domniei.
�n primul r�nd, Narses. �mp�ratul �l avea pe Belizarie, eu �l aveam pe Narses.
Privirea lui, autoritatea si devotamentul de care d�duse dovad� �n timpul revoltei
Nika m� cuceriser� definitiv, l-am cerut lui lustinian s�-i acorde rangul de
general-sef, am�n�nd pe mai t�rziu g�sirea unei functii demne de talentele sale.
lustinian mi-a f�cut imediat aceast�
175 .

favoare, apoi s-a �ntristat. Era �ngrijorat de situatie, mi-a m�rturisit el.
Prefectul orasului, care �i urmase lui loan din Cappadocia �n fruntea guvernului,
se ar�ta incapabil s� scoat� statul dintr-o situatie financiar� deja precar�
�naintea revoltei Nika si care acum ajunsese catastrofal�. Luat� din scurt, am
propus mai multi candidati, pe care �mp�ratul i-a respins din motive foarte
�ntemeiate. El �nsusi a rostit numele c�torva personalit�ti c�t se poate de
nepotrivite, asa �nc�t m� �ntrebam unde voia s� ajung�. L-am privit �ndelung, cum
st�tea asezat �n fata mea. Din el emanau simplitatea, bun�vointa, dorinta de a-i
ajuta pe ceilalti, �n ciuda celor cincizeci de ani �mpliniti, �si p�stra tenul
proasp�t, silueta elegant� si talia fin�. Vocea lui bl�nd�, gratia din priviri,
sur�sul timid, un aer usor distrat �i d�deau un farmec firesc care m� �nv�luia, m�
adormea.
� Ar fi cineva... dar... a soptit el.
Mi-am dat seama �n sf�rsit ce voia, dar am f�cut pe nevinovata:
� Cine mai e, Cezar?
� Singurul capabil s� scoat� tara la liman, loan din Cappadocia.
� F� cum doresti, Cezar, m-am multumit s� zic.
Ca de obicei, �si alesese foarte bine momentul pentru c�, dup� ce obtinusem de la
el promovarea lui Narses, mi-era greu s� protestez �mpotriva �ntoarcerii
ministrului, lustinian a scos din m�nec� un decret pe care �l preg�tise deja si m-
a rugat s�-l citesc. Nu f�cuse economie de �nflorituri pentru fostul s�u favorit:
fi multumim pentru c� a pus at�t la inim� binele nostru si �i acord�m �ncrederea
noastr� oarb� pretiosului si devotatului nostru servitor.
. 176

Nu-mi convenea deloc acest decret, �ns� i l-am dat �napoi f�r� nici un comentariu.
Adversarul meu era din nou pe pozitie, si mult mai solid ca �nainte.
Mi-am calculat prost urm�toarea lovitur� si am dat gres c�nd a venit vorba de
cumnatul meu, Sitas. Sora mea Comito tocmai �i d�ruise o fat� pe nume Sofia si am
vrut s�-i ofer o provincie mai prestigioas� si mai putin periculoas� ca Armenia;
f�r� s�-mi dau seama, am atins r�nile secrete l�sate de revolta Nika �n sufletul
lui lustinian. El �i reprosa lui Sitas, f�r� a o spune cu voce tare si foarte pe
nedrept, c� nu fusese acoio pentru a-l ap�ra si, f�r� a-l dec�dea propriu-zis �n
dizgratie, l-a condamnat la obscuritate.
Nika l�sase �n fiecare dintre noi cicatrice ad�nci. Cum as fi putut s� neg acest
lucru c�nd, chiar a doua zi dup� �n�busirea revoltei, �l primisem pe Ruderic
singur�. Ariana, marea maestra a Casei mele, protestase la aceast� abatere de la
protocol, �i d�dusem precedente istorice. De altfel, prea putin m� interesa
p�rerea ei. Le-as fi inventat, at�t m� atasasem de t�n�rul got, si �i eram
recunosc�toare pentru curajul pe care stiuse s� mi-l insufle �n clipa �n care mi-l
pierdusem. Cel putin, asta voiam s� cred. Dup� multumirile rapide am ajuns la
confidente, c�ci el m� inspira s� am �ncredere s�^mi descarc sufletul. Apoi,
pentru a str�punge armura lui Ruderic, l-am f�cut s� vorbeasc� despre el. Nu mai
tinea minte mare lucru despre Italia lui natal� si despre confratii lui, pentru c�
fusese trimis de la v�rsta de cinci ani la Constantinopol. Nu-si regreta nici
familia, nici patria. Era fericit aici. Avea, cu sigurant�, o logodnic�, am
insinuat eu. Multe, a m�rturisit el r�z�nd, �i poruncisem sa se aseze pe treptele
tronului meu de fildes, �si scosese coiful si privea drept �nainte. Capul lui,
ceafa m� atr�geau ca un magnet si am riscat s�-l m�ng�i usor pe p�r. L-am simtit
crisp�ndu-se,
177

dar nu s-a miscat. N-am �ncercat s� aflu dac� aceast� supunere era r�spunsul la
invitatia unei femei sau respectul datorat �mp�r�tesei.
Am r�mas o bun� bucat� de vreme nemiscati, t�cuti, iar eu simteam c� inima �mi
b�tea nebuneste. Nu m� mai puteam st�p�ni. O natur� imperioas�, ascuns� �n
ad�ncurile fiintei mele, reap�rea, �n cele din urm�, mi-am revenit si i-am f�cut
semn s� se retrag�, �ncerc�nd totusi s�-l rev�d, I-am numit curopalat, adic�
�ns�rcinat cu administrarea palatului, post prestigios si foarte c�utat. Barbarii
nu erau foarte populari la Curte, unde conservatorii ne acuzau c� le d�m prea
mult� atentie; pe de alt� parte, Ruderic era prea t�n�r pentru aceast� promovare.
Cu toate acestea, �mp�ratul nu plecase urechea la nici o presiune si �mi �mplinise
dorinta. Ruderic avea de-acum dreptul de a intra �n gineceu la orice or� din zi si
din noapte.
�mi �nchipuisem c� prezenta lui avea s�-mi aduc� liniste. Zi de zi �l aveam sub
ochi, �i auzeam vocea, �i urm�ream misc�rile, �i �nt�lneam privirea. Numindu-l �n
Casa mea, f�cusem o greseal� si ratiunea �mi poruncea s�-l �ndep�rtez c�t mai
iute. �ndat� ce-l vedeam, hot�r�rea mea sl�bea. Pretextam o asa-zis� afectiune
matern�. Din p�cate, eram prea direct� pentru a folosi siretlicuri si, nemaiput�nd
renunta la prezenta lui, o ceream �n orice �mprejur�ri. Cu o rezerv� pe care nu
stiam dac� trebuie sau nu s� o atribui deferentei, el se supunea tuturor
capriciilor mele.
�n scurt timp, situatia din Africa a devenit �ngrijor�toare. Regele probizantin al
vandalilor, care domnea �n partea aceea a lumii, fusese dat jos de pe tron. �n
locul lui, r�zboinicii si nobilii vandali aleseser� o c�petenie t�n�r�, Gelimer,
care s-a declarat imediat dusmanul nostru
178

ne�mp�cat. Calit�tile lui l-au transformat �ndat� �ntr-un grav pericol pentru noi.
F�r� s� mai astepte, �mp�ratul a decis s� trimit� acolo armatele, sub comanda lui
Belizarie.
Cu o zi �nainte de plecarea sa, am asistat la botezul protejatului s�u, un t�n�r
got care se hot�r�se s� renunte la erezie si c�ruia el si Antonina urmau s�-i fie
nasi. �n timpul ceremoniei, m-am amuzat foarte mult intercept�nd privirile pe care
i le arunca Antonina catehumenului - care nu erau nicidecum cele ale unei nase
c�tre finul ei -, f�r� s�-mi dau seama c� si eu f�ceam acelasi lucru cu Ruderic.
Dup� ceremonie, am primit-o singur� pe Antonina. Nu o m�ritasem cu cea mai bun�
partid� a imperiului doar ca s�-i fac pl�cere si ea a �nteles foarte bine c�
asteptam ceva �n schimb. Mi-a descris fericirea ei conjugal�. Ascult�nd-o, ai fi
zis c� tr�ia �mpreun� cu Belizarie ca �n paradis, fericirea aceasta fiind
�ncununat� de nasterea unei fiice, Ioana, si mie �mi datora toate acestea. Nu i-ar
fi fost de ajuns o viat� �ntreag� pentru a-mi dovedi recunostinta. Nu trebuia
dec�t s� poruncesc, ea �mi era sclav�, era o unealt� �n m�na mea. Am rugat-o, pur
si simplu, s�-mi dea vesti, fiindc� trebuia s�-si �nsoteasc� sotul �n Africa:
� Poti s�-mi scrii scrisori �n care s� povestesti campania �n cuvintele tale,
poate chiar cu mici indiscretii, �n orice caz altfel dec�t �n rapoartele oficiale.
A priceput repede c� �i ceream �n schimbul mariajului ei s� spioneze pentru mine.
Ca de obicei, a vrut s� fac� exces de zel. Mi-a promis s� noteze toate greselile
generalissimului. Am protestat: �Nu ti-am zis s�-l denunti pe sotul pe care sustii
c� �l iubesti at�t. Noteaz� numai ceea ce vezi."
A doua zi, flota care se preg�tea de plecare spre Africa a defilat �n fata
multimii. Prin traditie, �mp�r�teasa nu trebuia s� asiste la plecare. De aceea, eu
nu eram �mpreun� cu
179

Curtea si guvernul pe metereze, ci m� retr�sesem pe terasele palatului Daphne.

�mp�ratul �l �nsotea pe patriarhul Anthimus, care binecuv�nta cele cinci sute de
nave cu saisprezece mii de soldati si treizeci de mii de marinari. Era cea mai
mare expeditie v�zut� p�n� atunci. Un soare vesel lumina p�durea de p�nze de toate
dimensiunile si v�ntul puternic flutura stindardele lungi brodate cu efigia
Fecioarei M�ria si cu chipurile sfintilor. Acest spectacol splendid m� l�sa
indiferent� si eram sensibil� mai degrab� de prezenta lui Ruderic la c�tiva pasi
de mine. Curtenii, obisnuiti s� �nregistreze cele mai imperceptibile semne, se
distrau probabil copios de ocheadele mele furise. Nu �mi mai puteam ascunde
atractia pe care o simteam pentru el. Cu at�t mai mult cu c�t �mi f�cea din ce �n
ce mai mult� pl�cere s�-i povestesc despre politic�, s�-i dezv�lui dedesubturile
si mecanismele ei. Avea darul de a se interesa de orice si, av�nd un asemenea
ucenic, tr�iam o experient� care �mi �mbog�tea spiritul. Acest neofit vedea
lucrurile dintr-un unghi neasteptat, iar remarcile lui, �ntotdeauna pertinente si
personale, m� distrau de fiecare dat�. V�zut� prin el si cu el, puterea mi se
p�rea mai usoar�, iar intrigile ei, din sordide, deveneau amuzante. Campania din
Africa �l pasiona.
�nceputul a fost str�lucit. Flota noastr�, sc�p�nd de p�ndasii inamici postati pe
fiecare insul� din Mediteran�, a trecut printre navele flotei vandale trimise s� o
opreasc� si a �nf�ptuit o debarcare-surpriz� care l-a luat pe Gelimer pe
nepreg�tite, �ntr-o prim� mare b�t�lie, trupele noastre 1-au zdrobit si �n scurt
timp au intrat triumf�toare �n Cartagina. Gelimer s-a ascuns prin �mprejurimi si a
avut ideea de a oferi locuitorilor din zon� recompense pentru fiecare soldat
bizantin ucis. Ideea i-a costat scump pe imprudentii care
180

s-au aventurat �n afara zidurilor: piramidele de capete se �n�ltau zi de zi tot

mai sus. Credincioas� promisiunii pe care mi-o f�cuse, Antonina �mi scria des.
Trec�nd repede peste chestiunile militare, se pl�ngea de toate. C�ldura o sufoca,
furtunile de nisip o f�ceau s� tuseasc�, t�ntarii o piscau, mici nepl�ceri pe care
le cunosteam prea bine. Citeam printre r�nduri satisfactia acestei fete a str�zii
de a se l�f�i �n asternuturile unui rege, desi ea considera palatul abandonat de
Gelimer lipsit de orice confort. Cartagina nu se compara cu Bizantul, produsele de
pe piat� erau de calitate �ndoielnic�, iar vinurile locale at�t de sc�rboase,
�nc�t ea si le aducea din Constantinopol. C�t despre Belizarie, nu-l vedea,
practic, niciodat� si c�nd venea s� o caute era pentru a bomb�ni sau pentru a
adormi imediat, f�r� s�-i observe m�car eforturile.
Datorit� slujitoarei ei, mituit� de Arsenius ca s� o spioneze pe spioana mea, �mi
completam informatiile.
Belizarie si Antonina �l luaser� �mpreun� cu bagajele si pe proasp�tul lor fin
Theodosius, angajat sub stindardul imperiului. Pe nava-amiral care o transporta �n
Africa, Antonina se plictisise �ngrozitor si, datorit� duratei c�l�toriei,
interesul ei pentru Theodosius s-a intensificat tot mai mult, astfel �nc�t �nainte
chiar de debarcare si-l transformase �n amant. Discret� la �nceput, excesele
pasiunii ei au f�cut ca leg�tura s� devin� public�, �n scurt timp, nu mai exista
nimeni �n armat� �n afar� de Belizarie care s� nu vad� ce se petrece. Cu toate
acestea, inevitabilul s-a produs la Cartagina, �n palatul lui Gelimer,
rechizitionat de armata bizantin�. Ca �n comediile pe care le mimam �n
adolescent�, �ntr-o bun� zi sotul a intrat f�r� s� bat� �n iatacul sotiei si a
surprins-o �n bratele amantului. Fireste, l-a apucat o furie violent�, care n-a
descump�nit-o pe Antonina. A sustinut sus
181

si tare c� Theodosius si cu ea se preg�teau, pur si simplu, s� coboare �n pivnit�

anumite obiecte de pret luate ca prad�, pentru a se asigura c� nu vor c�dea �n
m�inile �mp�ratului. Cel mai ciudat a fost c� Belizarie a crezut-o. Fiul Antoninei
din prima c�s�torie, Photius, s-a amestecat �n afacere, �ncerc�nd s�-i deschid�
ochii tat�lui s�u vitreg. Belizarie a preferat s� cread� incredibilul, adic� pe
sotia lui. Ea nu ajunsese �ns� la cap�tul emotiilor.
Una dintre femeile din anturajul ei, pe care o conce-diase, s-a dus la Belizarie
si i-a povestit totul, sustin�ndu-si spusele cu m�rturia a dou� sclave aflate �n
slujba Antoninei. Aceasta si-a convins sotul c� era victima unei conspiratii
odioase. Dar, pentru a pune cap�t acestor acuzatii infame, slujitoarea si cele
dou� sclave au fost t�iate �n buc�ti, buc�tile puse �n saci, sacii azv�rliti �n
mare... c�ci pentru a si-l p�stra pe Theodosius Antonina nu se d�dea �napoi de la
nimic. Ruderic gusta cu aceeasi pl�cere ca mine aventurile acestea picante.
Din p�cate, vestile proaste din Africa mi-au �ntrerupt distractia. Dup� cum
presimtise �mp�ratul, regele Gelimer era departe de a fi �nfr�nt. Liniile noastre
de comunicatii r�m�neau periculos de fragile. Meterezele Cartaginei se transformau
�n ruine. Populatia, care �n sinea ei ne ura, �i prefera pe vandali. Agentii lui
Gelimer, infiltrati peste tot, s-au apucat s� ne corupa regimentele de mercenari,
�n restul t�rii, Gelimer ne h�rtuia permanent trupele, �n tab�ra imperiului,
domneau dezert�rile si descurajarea. Desi nu l�sa s� se vad�, �mp�ratul era
m�cinat de incertitudine. Un esec ar fi �nsemnat abandonarea oric�rei sperante de
a recupera nu numai Africa, ci si toate provinciile pierdute pe care jurase, la
suirea pe tron, s� le recucereasc�, iar acest esec nu era imposibil.
182

�ncetineala cu care soseau stirile �i sporea nelinistea, �ntr-adev�r, emisarii

trebuia s� c�l�toreasc� pe mare p�n� la un port din Peloponez, apoi pe jos p�n� la
Constantinopol. Aceast� t�cere �mi tinea nervii �ncordati la maximum, �n sf�rsit,
�ntr-o zi de noiembrie a anului 533, a venit minunata veste. Armatele noastre,
s�tule de at�ta h�rtuial�, se hot�r�ser� s� preia initiativa si s�-l �nfrunte pe
Gelimer. In ultimul moment, mercenarii ne-au r�mas credinciosi si �n c�teva ore
trupele vandale au fost atacate, respinse, dobor�te, sf�siate �n buc�ti. Gelimer a
sc�pat cu numai c�tiva oameni din masacru. Din acel moment, a fost de neg�sit.
Regatul vandal din Africa fusese �nvins.
M�ndria, veselia mea s-au amestecat cu o admiratie profund� pentru regele �nvins.
Fugar, f�r� coroan�, f�r� armat�, f�r� adepti, Gelimer compunea poeme �n latin�
despre nenorocirile lui. si atunci c�nd, nemaiav�nd de ales, a negociat termenii
pred�rii, n-a cerut dec�t trei lucruri: o lir� ca s�-si acompanieze c�ntecele
funebre, un burete ca s�-si stearg� lacrimile si o bucat� de p�ine, conditii care,
bine�nteles, au fost acceptate.
O dat� cu m�retia sufletului unuia dintre sefii lor, descopeream vitejia,
onestitatea si m�ndria acestor barbari pe care regretam c� nu i-am cunoscut at�ta
timp si pe care �i l�sam s� fie dispretuiti de �mediocri"... Barbarii din
r�ndurile c�rora provenea Ruderic.
Pentru a s�rb�tori victoria, am reintrodus obiceiul c�zut �n desuetudine al
triumfului roman. Spectacol pretios, pe care �l rev�d si acum cu ochii mintii,
�mp�ratul c�l�rea un pur-s�nge arab complet alb. Armura lui str�lucea, g�rzile
purtau platose si l�nci aurii, iar �n centrul scuturilor lor era pictat un ochi
�nconjurat de un cerc de aur. Cubicularii �i
183
urmau �mpreun� cu protospatarii - eunucii militari -, senatorii drapati �n
tunicile lor de aur, functionarii civili �n alb si rosu. O procesiune lung� de
nobili vandali prizonieri le scotea �n evident� statura impozant� si virilitatea.
Dromaderi albi, patru c�te patru, purtau comoara cucerit� de la �nvinsi. Averea
unei natii se desf�sura �n v�zul tuturor, armurile bogate, tronurile de aur, carul
folosit de regii vandali, splendidul mobilier al banchetelor regale, pietrele
pretioase, statuile, vazele, cuferele pline ochi de monede de aur.
�n semn de bucurie, oamenii din popor �si puseser� coroane de flori �n jurul
g�tului sau tineau buchete �n m�ini. Linii �nchise vopsite pe jos tineau gloata la
o distant� respectuoas�. Sute de copii aruncau cu smirn� si rozmarin. Albastrii si
Verzii, purt�nd bonete de catifea neagr� si �mpodobiti cu trandafiri, agitau
batiste brodate si strigau �ntr-un glas ur�rile rituale, asa cum spune proverbul:
�Mai multe dec�t stelele din cer sunt aclamatiile Bizantului."
Prefectul cet�tii i-a �ntins dou� ghirlande, una din aur si cealalt� din laur
verde �mp�ratului, care si le-a pus pe brat. Suveranul a ajuns la Augusteum si s-a
oprit �n fata marii statui cu patru fete a lui lanus, zeu al r�zboiului, dar si
zeu al p�cii. A desc�lecat, �n fata lui, catedrala Sf�nta Sofia l�sa s� se scurg�
prin portile ei clerul �nvesm�ntat �n robe de toate culorile.
�mp�ratul a p�truns �n biseric�, a �ngenuncheat si s-a rugat, apoi eunucii i-au
�nlocuit coiful cu o coroan�, l-au �nm�nat hlamida de aur si �nc�lt�rile purpurii,
simbol al puterii sale spirituale. A urcat �ncet treptele care duceau spre crucea
de aur si a luat-o �n m�n�. Atunci domnul r�zboiului a redevenit o imagine a lui
lisus. Aprinz�nd o f�clie, �si ilustra functia de lumin� a lumii si, la semnul
acesta, sute de mii de lum�n�ri s-au aprins pe str�zi, la fiecare fereastr�, �n
fiecare biseric�.
De la biseric�, �mp�ratul s-a dus la hipodrom. Imnul
184

victoriei intonat de coruri i-a ridicat �n sl�vi aparitia: �Salutare, �mp�rat si

rege, �nc�ntare a universului pe care Sf�nta Treime I-a condus c�tre victorie,
nemaiv�zut conduc�tor, p�zitor al lumii!"
C�nd �mp�ratul a luat loc pe tronul dublu de porfir unde �l asteptam eu,
generalii, conduc�torii flotei i-au adus pe prizonierii vandali cei mai importanti
si i-au aruncat la piciorul crucii de aur pe care lustinian o tinea �n m�na
dreapt�. Arhicancelarul le-a plecat capetele p�n� c�nd buzele lor au atins
piciorul �mp�ratului. Apoi Gelimer a �naintat �ncet spre noi. Era foarte �nalt,
mult mai �nalt ca oricare dintre compatriotii s�i. Din el emanau m�ndria si
autoritatea, �mbr�cat �ntr-o rob� purpurie, �si p�stra m�retia de rege. Era
probabil mai maiestuos �n momentul acela dec�t fusese vreodat� p�n� atunci. Nici o
lacrim� nu i-a c�zut din ochi, nici o pl�ngere nu i-a sc�pat printre buze.
Senin�tatea, pietatea lui �si g�seau poate sursa �n vreo consolare secret�,
fiindc� l-am auzit clar soptind spusele lui Solomon: �Trufie, trufie, totul e
trufie..." �ntr-o �nscenare voit agresiv�, demnitarii nostri i-au smuls mantia de
purpur� si I-au fortat s� se �ncline �n fata tronului.
Exact �n clipa aceea, solistii corurilor imperiale si-au �n�ltat vocile: �Cine e
mai mare ca Dumnezeu dec�t Dumnezeu, Dumnezeul acesta care face minuni, dusmanii
nostri au fost respinsi de judecata domnului nostru..."
Prizonierii, prosternati �n continuare, au primit �n sf�rsit �ncuviintarea s� se
ridice. Atunci, deodat�, �n uraganul sonor al orgilor de argint, poporul �ntreg,
g�rzile, oficialii, generalii, conduc�torii flotei au intonat �ntr-un glas:
�Salutare tie, Basileus, rege, �mp�rat, mereu �nving�tor, preaiubit de Dumnezeu,
ap�rat de Dumnezeu. Viat� lung� tie, care tii cu bratul t�u echilibrul lumii!"
185

At�t de puternice si de sincere erau aclamatiile, at�t de bucuroase, �nc�t s-au

auzit p�n� departe, dincolo de Bosfor, pe malul asiatic. si asa cum e scris �n
Cartea �ngerilor: �Ei c�nt�, ei strig�, ei pream�resc, ei vorbesc de m�retia
�mp�ratului nostru."
�mp�ratul, fidel firii sale, a dat dovad� de cea mai mare clement�, �n loc s�-i
imite pe at�tia predecesori care i-au trimis pe dusmanii lor �n lanturi sau la
moarte, i-a acordat lui Gelimer libertatea, onorurile suverane si p�m�nturi
considerabile �n Galatia, unde putea duce o viat� �ndestulat�.
�n gineceu, am �nt�mpinat-o pe Antonina ca pe o triumf�toare, asa cum se cuvenea,
l-am anuntat, gratioas�, c� aveam de g�nd s� obtin de la Belizarie s�-l numeasc�
pe t�n�rul Teodosiu, finul ei, sambelanul sotiei lui. Voiam s�-i dau de �nteles c�
stiam de leg�tura ei si c� eram hot�r�t� s� o protejez. Ea era deja sclava mea
zeloas�, �ns� din momentul acela mi-a devenit supus� entuziast�.
Am primit apoi, la cererea lor, o solie a evreilor din capital�. S-au prezentat
�mbr�cati �n negru cu totii, condusi de un rabin foarte b�tr�n, care a vorbit �n
numele lor. �n prada adus� de la Cartagina de armatele noastre se afla bunul cel
mai sacru, cel mai venerabil al rasei lor, comoara Templului, care trebuia s� se
�ntoarc� la Ierusalim.
� Noi, Maiestate, suntem cei mai umili �ntre cei mai umili supusi ai imperiului,
noi nu ne punem la socoteal�, �ns� blestemat fie acela ce pune m�na pe candelabrul
cu sapte brate, blestemat fie acela ce nu-l �napoiaz� poporului lui Israel.
si mi-au �nsirat toti hotii celebri c�rora prada le-a purtat ghinion, dintre care
Gelimer, care si-a pierdut regatul, era ultimul de pe lunga list�. �Am obtinut de
la �mp�rat s� le
186

acorde satisfactie, i-am povestit eu lui Ruderic, nu trebuie niciodat� s� ti-i pui
pe evrei �mpotriv�."
i-am prezentat perfid generozitatea lui lustinian, �n opozitie cu avaritia lui
Belizarie, care �si p�strase imensa prad�, din care de altfel o parte trebuia s�
revin� Coroanei.
Ruderic, cu stilul lui direct de a vorbi, care avea deseori ceva proasp�t, mi-a
atras atentia c� Belizarie era totusi �nving�torul din Africa. N-am vrut s� m�
sup�r pe acest nestiutor:
� Numai �mp�ratul a g�sit fondurile inepuizabile pentru aceast� expeditie, numai
�mp�ratul este autorul victon'ei noastre.
� Asadar, �n cazul acesta el a poruncit masacrele.
� Ce masacre ?
S�risem din scaunul meu si m� repezisem la el, gata s�-l str�ng de g�t.
� Ce masacre ? a r�spuns ei cu un calm sub care se ascundea o ironie dureroas�. Nu
stiai, asadar, Glorie a Purpurii, c� soldatii nostri au dobor�t f�r� diferentiere
pe toti prizonierii barbari, precum si pe berberii b�stinasi, �mpreun� cu sotiile
si copiii lor? Ucideau, ucideau, nu se puteau opri din omoruri, de parc� ar fi
�ncercat s� nimiceasc� o ras� �ntreag�. Mortii au fost numerosi ca firele de
nisip, iar distrugerile au fost at�t de �ngrozitoare, �nc�t c�l�torul trece acum
printr-un pustiu, acolo unde prosperau �nainte bogatele provincii at�t de
populate.
Eram cu at�t mai �ngrozit� cu c�t Ruderic vorbea f�r� urm� de repros sau pasiune,
doar pentru a m� informa. Vorbele lui erau inspirate numai de simpatia spontan� a
unuia dintre fiii gotilor, �mpotriva c�rora lupta imperiul, pentru vandalii pe
care imperiul �i �nvinsese.
� Cine ? Bine, dar cine a poruncit groz�via asta ? am reusit s� �ngaim.
Ruderic m-a privit drept �n ochi si nu mi-a r�spuns.
187

�mp�ratul, eram convins�, nu stia mai multe dec�t mine. Belizarie, trebuia s�
recunosc, n-ar fi s�v�rsit niciodat� o asemenea prostie. Responsabilitatea �i
apartinea, f�r� �ndoial�, vreunui general obscur, �n orice caz, numele lui nu
conta prea mult. Responsabilitatea acestor mii de cadavre c�dea pe umerii lui
lustinian, pe ai mei.
Am descoperit c� ni se ascundea adev�rul, c�nd eu m� m�ndream cu contrariul.
Credeam c� noi conducem totul, manipul�m totul si, de fapt, eram doar niste
ucenici vr�jitori. De ce s� ne pierdem vremea control�nd, d�nd instructiuni,
ascult�nd rapoarte din moment ce nu st�p�neam situatia ? De ce s� fim siliti s�
renunt�m s� tr�im din moment ce domneam peste o iluzie ?
La sf�rsitul acelei dimineti, eram �n camera mea, unde nimeni nu avea voie s� m�
deranjeze, singur� cu Ruderic, si el m� vedea pentru prima dat� descump�nit�.
Aveam nevoie s� m� confesez cuiva, �ncet-�ncet, m� cuprindeau vechile regrete.
� Experienta tineretii mi-a smuls orice sentimentalism, orice idealism. Mai
t�rziu, ambitia mi-a sufocat orice fericire. De-acum sunt permanent �n
spectacol... Viat� �ncremenit�, viat� �nghetat�, �n spatele fatadei sclipitoare,
corpul amorf �n care m-am transformat a devorat orice urm� de fiint� uman� din
mine. Nu mai sunt femeie.
Ruderic m-a �ntrerupt pentru a protesta si pentru a-mi l�uda frumusetea.
Frumusete, poate, �ns� artificial�, fals�, am replicat eu. Mi se �nt�mpla s�
trezesc admiratia celorlalti, dar eram un corp steril si uscat. M-am �nduiosat de
propria soart� si ochii mi s-au umplut de lacrimi, pe care am vrut s� le ascund de
Ruderic si m-am �ntors cu spatele la el. S-a apropiat de mine, pe la spatele meu,
m-a apucat de umeri. M-a r�sucit si m-a s�rutat pe gur�...
'W"
Capitolul 12
um a p�truns t�n�rul barbar �n odaia �mp�r�tesei f�r� s� fie observat de
nenum�ratele g�rzi �ns�rcinate cu ap�rarea ei? E suficient s� spun c� �n aceeasi
noapte a devenit amantul meu. Pentru prima dat� l-am binecuv�ntat pe lustinian
pentru hot�r�rea care m� costase at�t pe vremuri, de a avea camere separate.
Noapte de noapte t�n�rul r�zboinic blond a venit la mine. Toat� ziua asteptam s�
apun� soarele, s� amuteasc� palatul pentru a renaste. Am fost suficient de
nechibzuit� pentru a fi fericit�. Anii se estompau, purpura imperial� �si pierdea
str�lucirea. La fel ca orice fiint� uman� din imperiu, am cedat dorintei absurde
de a tr�i m�car o dat�. Voiam s� cred c� secretul va r�m�ne bine p�strat, dar eram
totusi constient� c� aceast� leg�tur� punea �n pericol opera unei vieti �ntregi,
scopul c�ruia �mi �nchinasem toate eforturile si toate sacrificiile. Existaser� �n
trecut �mp�r�tese adultere prinse �n flagrant si repudiate. M� uram pentru propria
imprudent�, propria sl�biciune m� umilea si, cu toate acestea, �mi purtam iubirea
ca pe o diadem� invizibil� si mult mai frumoas� dec�t toate cele cu care m�
�mpodobeam zi de zi.
Am �ncercat, �n leg�tur� cu Ruderic, s�-mi p�strez controlul pentru a nu-l
�ndep�rta prin violenta pasiunii mele. Voiam �ntotdeauna mai mult. Ce ? Nu stiam,
�n pofida orelor extatice si a fulgerelor de fericire, aceast� leg�tur� avea
pentru mine o rezonant� dureroas�, �n asemenea m�sur�
189

�nc�t de multe ori pl�ngeam f�r� un motiv anume. O neliniste vag�, �ns� tenace m-a
f�cut s� o chem pe Photini, b�tr�na vr�jitoare, ca s�-mi vorbeasc� despre amantul
meu. �Fereste-te de o femeie, asta a fost predictia ei. O femeie �nalt� si
frumoas�, o str�in� care poart� diadem�." Nu aveam nici cea mai vag� idee despre
ce putea fi vorba si nu m-a interesat. Am ridicat din umeri. Numai Ruderic si
viitorul nostru contau pentru mine.
Sora mea m� cunostea de prea mult� vreme ca s� nu-si dea seama ce-mi trecea prin
cap, si ea era ultima care s� m� condamne. Cu toate acestea, de c�teva zile o
vedeam preocupat�. Am evitat-o, pentru c� mi-am �nchipuit c� era lacom� de
confidente. A reusit, totusi, s� m� prind� singur� �ntr-o dup�-amiaz� dup� masa de
pr�nz, c�nd m� preg�team s�-mi fac siesta. Pentru prima dat�, a p�rut intimidat�
de prezenta mea si a ezitat �nainte de a deschide gura:
� Circul� zvonuri despre tine, Despina. Nu vreau s� cred.
� Atunci, nu crede... Ce fel de zvonuri ?
� Cic� unul dintre administratorii palatului, un t�n�r barbar, ar fi �ndr�znit s�
ridice ochii la Perla Imperiului.
� Nu mai b�lm�ji ca restul curtenilor. stii bine c� e adev�rat. Cine vorbeste ?
� Toat� lumea, �n gineceu, la Curte. Tot palatul vuieste de b�rfe.
� �ti multumesc pentru amabilitate. Esti �ngrijorat� pentru mine sau pentru
soarta ta, �n caz c� purtarea mea m-ar �ndep�rta de pe tron ?
�mi pl�cuse �ntotdeauna s�-mi ��ntep" sora mai mare.
stiam din experient� c� era imposibil s� ascunzi orice �ntr-un palat, dar credeam
c� luasem toate m�surile de precautie. De c�nd �mi petreceam noptile cu Ruderic,
�l vedeam c�t mai putin posibil ziua, si �n public nu-i acordam
190

aproape deloc atentie. Imprudenta nu mai era important�. Iubirile secrete sunt
�ntotdeauna evidente pentru observatori.
� Cine st� la originea acestor zvonuri ? Vreau s� stiu. Comito, plec�nd capul, a
murmurat numele Arianei,
�nc�ntat� s� o denunte, fiindc� o detesta.
� Ariana, am exclamat eu, e imposibil! Inventezi.
� �ntr-o dimineat�, �n zori, l-a z�rit pe t�n�rul barbar care iesea din camera ta.
Ce f�cea la ora aceea �n apartamentele mele ? Ariana era �n stare s� inventeze
totul pentru a-si alimenta r�utatea. Voiam totusi s� fiu cu inima �mp�cat�. -Cu ea
stiam c� trebuie s� merg direct la obiect.
� M� spionezi ? am certat-o eu.
S-a uitat drept �n ochii mei, tantos� pe picioarele ei scurte si grase, cu o
privire indolent� si cu bratele �ncrucisate. Credea oare c� dac� �mi descoperise
aventura nu putea fi pedepsit� ?
� Multi au disp�rut f�r� urm� pentru mai putin de-at�t, i-am atras eu
atentia.
Am v�zut spaima din ochii ei. S-a l�udat pentru a se ap�ra, l�s�nd s�-i scape
m�rturisirea pe care avea s� o regrete �n clipa imediat urm�toare:
� Nu m� puteti atinge. Am protectori puternici.
Mai puternic dec�t �mp�r�teasa era un singur personaj �n tot imperiul, �mp�ratul.
Asadar, lustinian �i poruncise s� m� spioneze. Probabil cu mult �nainte de a avea
de-a face cu Ruderic si aproape sigur chiar din ziua �n care o angajasem ca s� m�
�nvete bunele maniere, �ntr-adev�r, era tipic pentru sotul meu s� nu lase nimic la
voia �nt�mpl�rii. Era mai bine s� o �mpiedic pe Ariana s� �nvenineze si mai mult
lucrurile, ceea ce constituia ocupatia ei preferat�. Am vrut s� o �mbl�nzesc,
cer�ndu-i s� o sf�tuiasc� pe fosta ei
191

elev�. Nu s-a �mbunat deloc si mi-a r�spuns:

� O �mp�r�teas� nu are curtezani.
Aceast� ultim� prostie mi-a confirmat b�nuielile. Era pornit� �mpotriva mea. l-am
primit p�rerea stupid� cu deferenta datorat� profesorului care m-a �nv�tat totul,
c�ci aveam nevoie s�-i adorm ne�ncrederea.
Ea a avut, cu toate acestea, avantajul de a m� trezi dintr-un vis. Mi-am dat seama
brusc si �n �ntregime de comportamentul meu si de implicatiile care decurgeau din
el. M-am g�ndit la lustinian, pe care iubirea �l alungase din inima mea.
�n fiecare dimineat�, tineam un consiliu cu sefii serviciilor mele. Marele
sambelan �mi citea lista audientelor. seful degust�tor �mi propunea meniurile
zilei. Cu Ariana, marea maestr�, discutam despre tinutele pe care s� le �mbrac.
Protovestiarul �mi cerea s� iau decizii privind problemele domestice. C�t despre
Ruderic, care reprezenta administratia palatului, el �mi aducea zilnic socotelile
gineceului.
Dup� ce mi-am compus cu grij� spectacolul, am examinat coloanele de cifre pe care
le �ntocmise si le-am criticat. Cheltuielile pentru m�ncare nu erau suficient de
distincte de cheltuielile pentru garderob�. Apoi am aruncat tabletele lui at�t de
tare c� s-au rupt. Am strigat c� socotelile erau prost tinute. Am simulat perfect
o furie cresc�nd�. M-am ar�tat indignat� de subordonatii incapabili. N-as fi avut
nici o jen� s�-l insult �n public pe Ruderic, dac� ar fi fost suficient de subtil
pentru a intra �n jocul meu. �ns� el se �nrosise, asuda cu pic�turi mari. �i
vedeam pe chip uimirea, m�nia, tristetea, �n cele din urm�, s-a ridicat brusc si a
p�r�sit �nc�perea, sfid�nd protocolul. M-am adresat marelui sambelan:
192

� Trebuie s�-l pedepsiti... S� continu�m.

Atitudinea lui m�ndr� m� st�njenise, mai degrab� dec�t m� afectase. Am asteptat
�ns� cu ner�bdare momentul s�-i explic de ce procedasem asa. Mi-a luat mult timp
s�-i vindec rana, mai ales c� nu era de acord cu stratagema c�reia �i fusese
victim�.
�ntr-o sear�, Indaro a intrat ca o furtun� s� cear� dreptate. Tocmai fusese adus
la ea acas� amantul ei, un negustor extrem de bogat. Fusese torturat p�n� la
moarte. Nici o buc�tic� din trupul lui nu r�m�sese intact�, mi-a povestit ea,
astfel �nc�t bietul om sem�na cu unul dintre animalele acelea jupuite, v�ndute de
m�celari �nainte de Pasti, �l acuza pe ministrul loan din Cappadocia pentru
aceast� barbarie. Intr-adev�r, pentru a str�nge tot mai multi bani �n cuferele
sale, pentru a-si satisface l�comia nes�tioas�, jefuia orasele, sacrifica f�r�
mil�, f�r� remusc�ri vieti umane, �si amenajase �n palatul s�u s�li de tortur�
perfectionate si inventase el �nsusi instrumente de provocat suferinte. Cei care
�ncercau s�-si ascund� bunurile de el aflau �n aceast� v�g�un� sinistr� de ce era
�n stare. Constantinopolitanii sopteau c� din prefectur� iesi ori f�r� bani, ori
f�r� viat�. Amantul lui Indaro alesese a doua variant�. Convocat de loan din
Cappadocia, care cunostea probabil la c�t se ridica averea lui, refuzase mai mult
ca sigur s� i se supun�...
Am fost nevoit� �n primul r�nd s�-mi consolez singura prieten�. stiam c� de mult
timp visa s�-si ia un sot si c� se bizuia pe amantul ei, dar, cunosc�nd-o,
presupuneam c� avea deja alt candidat �n minte, al c�rui nume nu mi-a fost greu s�
i-l smulg. Era vorba de Saturnius, un om de afaceri nemaipomenit de bogat, fiu de
magistrat. At�t doar, a
193

ad�ugat timid� Indaro, c� era deja logodit cu o verisoar� de-a lui. Dac� asta era
singura piedic�, n-aveam dec�t s� rupem logodna, ceea ce am si f�cut. C�s�toria a
urmat la putin timp dup� aceea, permit�ndu-i lui Indaro s� capete
respectabilitatea la care aspira. Dup� noaptea nuntii, Saturnius a povestit oricui
voia s�-l asculte despre greselile din trecutul tinerei sale mirese. De aceea am
poruncit s� fie biciuit, ca s� �nvete s� respecte sexul slab.
Mai r�m�nea loan din Cappadocia. Nu puteam l�sa crima nepedepsit�, mai ales c�nd
victima era cineva care m� afecta, chiar si indirect. Dac� �i ceream �mp�ratului
s�-l pedepseasc�, m-ar fi refuzat aproape sigur, iar leg�tura mea m� punea �n
pozitie de inferioritate. Trebuia, asadar, s� improvizez, lucru de care mi-e cel
mai groaz�, si s� m� multumesc s�-l amenint pe favorit.
Am ales momentul c�nd ieseam din biserica Sf�nta Irina, biserica mare a palatului,
dup� slujba de duminic�. Am cobor�t din strana care �mi era rezervat� la galerie
si m-am al�turat �mp�ratului �n curte. A trecut c�tva timp �nainte de formarea
cortegiului, timp de care am profitat pentru a vorbi cu unii sau cu altii. M-am
apropiat de ministru, mai unsuros si mai g�lbejit ca oric�nd, sem�n�nd cu un eunuc
imens, desi �i erau atribuite numeroase succese at�t masculine, c�t si feminine.
tineam s�-l avertizez pentru ultima dat�: dac� se b�ga �n calea mea, avea s-o
regrete pentru totdeauna. R�zbunarea mea avea s�-l ajung� oriunde s-ar g�si,
oriunde s-ar ad�posti. Atunci, a �ndr�znit. M-a apucat de brat. Duhoarea de alcool
care i-a iesit pe gur� aproape m-a sufocat:
� Esti prea frumoas�, �mp�r�teaso, ca s� fii rea. D�-mi si mie sansa mea.
M-am smuls, iar el mi-a tras o palm� usoar� pe spate ca unei fete oarecare. Din
fericire, incidentul a fost at�t de
194

rapid, �nc�t putini curteni l-au observat. L-am fixat ostentativ pe lustinian,
f�r� s� m� �ndoiesc c� va porunci arestarea si executarea insolentului. M-a privit
ca si cum as fi fost transparent�, apoi s-a �ntors spre marele maestru al Curtii
si i-a vorbit despre detaliile organiz�rii unei ceremonii, �mp�ratul nu voise s�
intervin�. Scandalul era prea mare si toat� lumea a preferat s� nu observe nimic.
M-am resemnat, �n pofida vointei mele, s� le urmez exemplul, loan din Cappadocia
�ndr�znise ceva de ne�nchipuit �mpotriva mea, si �n public, lustinian �i permisese
s-o fac�. Asadar, trebuia s� fie la mijloc mai mult dec�t leg�tura mea cu Ruderic,
dar ce ?
�ntoars� la gineceu, i-am dat instructiuni lui Arsenius s� afle exact ce se
�nt�mpla �n secret �n cabinetul de lucru imperial; �mp�ratul, poruncind s� fiu
spionat� de Ariana, mi-a ar�tat calea de urmat. S�-l pun pe Arsenius s�-si plaseze
c�t mai rapid posibil agentii la fata locului.
� Maiestate, am avut deja ocazia de a-i cump�ra pe c�tiva apropiati de-ai
�mp�ratului. stiam c� �ntr-o zi veti avea nevoie.
Arsenius ducea geniul intrigii p�n� la a-mi ghici dispozitiile. Datorit� acestui
lucru mi-a confirmat f�r� �nt�rziere intuitia, �n inima intrigii, se afla o
femeie.
Din Italia, regina gotilor, Amalasuntha, �ndep�rtat� de la putere si speriat�
pentru viata ei, �si anuntase sosirea la Constantinopol, unde venea s�-i cear�
�mp�ratului s�-i redea tronul, �n schimbul acestui sprijin, ea urma s� se declare
vasal� a imperiului. Supunerea gotilor si reintegrarea Italiei �n imperiu
constituiau zestrea ei, c�ci se punea problema c�s�toriei ei... cu lustinian.
Arsenius nu stia de la cine venea proiectul, �n schimb, loan din Cappadocia �l
�ncuraja din ce �n ce mai mult. �mp�ratul ajunsese p�n� la a-l
195

pomeni �n fata v�rului s�u, Germanus, iar Passara anunta �n fata apropiatilor ei
repudierea mea iminent�. Photini, vr�jitoarea, v�zuse corect, avertiz�ndu-m� �n
privinta unei �str�ine cu diadem�".
Parc� am simtit o lovitur� de pumnal si tocmai lustinian era cel care mi-l �nfigea
�n spate. Eu �l �nselam, iubeam un t�n�r barbar si m� d�ruisem acestuia, dar
tovar�sul, aliatul, complicele r�m�nea lustinian. Chiar avea de g�nd s� se �nsoare
cu Amalasuntha si s� m� alunge ? Nu conta. Simplul fapt c� ascultase asemenea
propuneri era suficient, �nainte de a alege tactica pe care s� o aplic �n
continuare, trebuia s� analizez pericolul sub toate aspectele si �n toat�
amploarea sa.
M-am g�ndit la avocatul acela sirian care fusese ambasador la Curtea gotilor si
care st�tuse acolo mai multi ani. Am poruncit, asadar, s� fie adus Petru
Patricianul si l-am interogat �n mai multe r�nduri. Voiam s� stiu totul despre
regina gotilor, despre felul ei de a fi, de a se �mbr�ca, de a tr�i, de a se
machia, despre viata ei public� si despre cea privat�. Dup� portretul descris de
el, Amalasuntha era ambitioas�, �ndr�zneat� si avea at�ta r�ceal� �n ochi �nc�t
nimic nu o oprea. Mai t�n�r� dec�t mine, frumusetea ei clasic� sfida artificiile.
Era cultivat�, rafinat� ca spirit si ca gusturi, iar farmecul ei natural era
completat de o demnitate autentic�, �n sf�rsit, era perfect constient� c� era
st�p�na legitim� a unui regat opulent si c� apartinea unei linii dinastice
prestigioase... Desi era suveranul celui mai mare imperiu din lume, �mp�ratul �si
resimtea aprig originile umile si precaritatea dinastiei. Dar iat� c� i se oferea
posibilitatea de a se uni cu o regin� de s�nge nobil... Aceast� eventualitate
�mpreun� cu calit�tile Amalasunthei f�ceau ca amenintarea s� fie mai grav� dec�t
as fi b�nuit.
196

f. "'" ~
Nu puteam nici s� ezit, nici s� pierd timpul, nici m�car sg rnai petrec �nc� o
noapte cu Ruderic. L-am chemat dup� ce mi-am terminat siesta, �nt�lnirea la o or�
neobisnuit� l-a uimit. C�nd a intrat, l-am simtit �ncordat. Pentru a-mi face
curaj, am recurs la cele mai vechi artificii ale teatrului si mi-am reluat, at�t
la propriu, c�t si la figurat, locul pe tron. Am �nceput prin a declara c�
demnitatea mea de �mp�r�teas� �mi interzicea orice leg�tur�. De aceea, �n ciuda
iubirii mele pentru el, m� vedeam obligat� s� iau sf�sietoarea hot�r�re de a ne
desp�rti... Ruderic, f�r� s� vrea, si-a reg�sit atitudinea respectuoas� datorat�
suveranei, �ns� buzele �i tremurau si ochii i se umpluser� de lacrimi. Cu toate
acestea, nu voia nici s� pl�ng�, nici s� se lamenteze, nici s� implore. Mi-a
expus nemultumirile lui, f�r� furie, f�r� am�r�ciune, ca pe niste simple
constat�ri. Mi-a reprosat c� m� folosisem de el ca de o juc�rie si c� pictasem �n
culorile puternice ale dragostei ceea ce nu fusese �n realitate dec�t un capriciu.
Mi-a imputat... Dar ajunge! Mi-e prea penibil s� adun fr�nturile de amintiri ale
acestei scene ca s� o repet sau s� repet �n detaliu cuvintele schimbate. E
suficient s� spun c� m-a acuzat de destule lucruri de care nu eram �ntotdeauna
nevinovat�, �n pofida oric�rui r�u pe care i l-as face, a �ncheiat el, va avea
mereu aceleasi sentimente fat� de mine. Am profitat de aceast� m�rturisire pentru
a-i smulge dou� promisiuni. Prima - dictat� de prudent� -, l-am pus s� jure c� va
p�stra t�cerea �n privinta ccior petrecute �ntre noi. A doua - femeia din mine
vorbea -, l-am f�cut s� promit� c� nu va iubi nici o alt� femeie. A binevoit s�-mi
jure tot ce l-am rugat. Bine�nteles, nu se punea problema s� r�m�n� la Curte, �n
oras. Nu eram sigur� pe mine �ns�mi si nu doream s�-i provoc o suferint� inutil�.
L-am trimis �n armat�, pe care n-ar fi trebuit s� o p�r�seasc� niciodat�, si
197
^pPffffl

i-am obtinut un brevet de ofiter. La interventia mea, a fost trimis peste mare, pe
frontul din Italia, si atasat statului-major al lui Belizarie, recomand�ndu-l
sotiei acestuia. Momentul desp�rtirii sosise. As fi vrut s� m� arunc �n bratele
acestui t�n�r str�lucitor si temerar, si am fost silit� s�-mi �nfig unghiile �n
carne ca s� r�m�n nemiscat� pe tron. El a executat cele trei plec�ciuni
obligatorii cu o �ncetineal� exagerat�, pentru a m� tenta sau pentru a retine
timpul care fugea. Apoi s-a �ndep�rtat pentru totdeauna, f�r� ca eu s� m� fi
miscat. Am poruncit s� fie dus la el acas� un cuf�r plin cu aur si bijuterii, de
parc� acest dar l-ar fi putut consola sau mi-ar fi linistit remusc�rile.
M-am �nchis trei zile si trei nopti, pretinz�nd c� sunt bolnav�; n-am acceptat s�
v�d pe nimeni, nici pe curteni, nici pe �mp�rat si m-a slujit doar Indaro. Nimeni
n-a pus �ntreb�ri. Crizele de apatie alternau cu orele de agonie �n care pl�ngeam,
tipam, �mi smulgeam p�rul; m� ur�team intentionat si �mi provocam singur� r�ni...
f�r� martori. Leg�tura mea nu durase dec�t c�teva luni, nu cunoscusem dec�t c�teva
nopti de dragoste, din care �mi aminteam fiecare clip�. si, cu toate acestea, mi
s-a p�rut insuportabil s� m� despart de Ruderic si s�-l alung din sufletul meu. El
fusese singurul c�ruia m� confesasem, singurul c�ruia m� d�ruisem.
Cu lustinian, lungii ani de intimitate hr�niser� o �ncredere reciproc�. De altfel,
eram dou� forte �n�ltate una �n fata celeilalte, r�m�neam permanent �n �ntrecere.
Prin contrast, elanul care m� aruncase �n bratele lui Ruderic r�m�nea �n �ntregime
gratuit. Avusesem de ales �ntre viat� si putere. Poate c� as fi preferat-o pe
prima, asa precar� cum p�rea, dac� n-as fi sacrificat at�tea pentru a doua. Nu
puteam da cu piciorul tuturor sacrificiilor si suferintelor prin
198

care trecusem pentru a o avea. Nu puteam arunca la gunoi chinurile pe care mi le

impusesem pentru a mi-o asuma, �n sf�rsit, eram datoare imperiului, �mp�ratului si
nu aveam dreptul s�-mi tr�dez angajamentul. Renuntarea a fost �ns� atroce. Mi s-a
p�rut c� toate luminile s-au stins brusc �n mine. M-am �nchis intentionat �n fata
oric�rei sensibilit�ti si poate c� din aceast� experient� sf�sietoare s-a n�scut
cruditatea aceea care avea s�-mi fie reprosat�.
Atunci c�nd, �n a patra zi, mi-am f�cut aparitia dup� izolare, cu ochii uscati, cu
spiritul rece, cu buzele pecetluite peste secretul meu, nu m-am mai �ntrebat dac�
era necesar s� �i fr�ng inima amantului meu si s� mi-o �mpietresc pe a mea pentru
totdeauna. M� asteptau vesti din Italia. Regina Amalasuntha, dup� ce a poruncit
asasinarea principalilor ei adversari, �si rec�p�tase puterea. Dintr-o dat�, si-a
anulat venirea la Constantinopol, c�ci s-a crezut �n m�sur� s� se lipseasc� de
sprijinul nostru. A continuat s� vorbeasc� de prietenia ei, dar nu se mai punea
nici problema vasalit�tii, nici a c�s�toriei, care ar fi fost acelasi lucru, sub o
alt� form�.
Desi amenintarea fusese �ndep�rtat�, i-am purtat �n continuare pic� acelei femei
care se g�ndise s� se m�rite cu lustinian. Ea trezise �n mine o fiar� gata s�
sf�sie pe oricine ar fi �ncercat s� mirl smulg�.
C�teva luni mai t�rziu, printr-una din acele r�sturn�ri de situatie deja obisnuite
�n regatul Italiei, o a treia lovitur� de stat a alungat-o din nou pe regina
Amalasuntha �n folosul unuia dintre verii ei, regele Theodahad, dusman declarat a�
imperiului. De aceast� dat�, Amalasuntha nu era, pur si simplu, alungat�, ci
tinut� prizonier� si bine p�zit� pe o insulit� de pe lacul Bolsene. Imediat,
�mp�ratul a hot�r�t s� protesteze �mpotriva brutalit�tii comise fat� de aliata lui
si a
199

avut inspiratia de a-l alege pe Petru Patricianul pentru aceast� misiune spinoas�
pe l�ng� noul rege al gotilor, �ntre timp, eu m� informasem despre avaritia si
ambitia acestuia din urm�, calit�ti care nu stricau deloc, si, cu o zi �nainte de
plecarea lui �n Italia, l-am primit �ntr-o lung� �ntrevedere �ntre patru ochi, �n
care a stiut s�-si vad� interesul.
De-abia ajuns la Ravenna, a aflat c�, �n �nchisoare, regina Amalasuntha era �n
pericol de moarte, dusmanii ei av�nd de g�nd s�-si �ncheie socotelile cu ea. S-a
repezit la palatul lui Theodahad. Acolo, �n fata �ntregii Curti a gotilor, l-a
intimidat pe regele lor, avertiz�ndu-l c�, dac� fosta suveran� p�tea ceva si dac�
nu era repus� pe tron, �mp�ratul va invada regatul imediat. Apoi a cerut o
�ntrevedere particular� cu Theodahad. l-a explicat c� amenint�rile pe care tocmai
le proferase nu aveau alt scop dec�t s� ia ochii lumii. De fapt, guvernul imperial
nu era interesat de Amalasuntha, aliat� pe care nu se putea baza. Pentru a-si
dovedi bunele intentii fat� de noul rege, cu care spera s� �ntretin� relatii
excelente, �i l�sa �n seam� soarta Amalasunthei, nu va face nimic pentru a o salva
�n afara unui protest public si nu va reactiona �n caz c� ea va disp�rea brusc...
Petru Patricianul �si �nv�tase bine lectia, �n scurt timp, am primit o misiv� �n
care ne anunta c�, �n ciuda eforturilor sale, d�duse gres, iar regina Amalasuntha
fusese sugrumat� �n celul� de rudele uneia dintre victimele ei. �mp�ratul a
decretat doliu la Curte si, chiar �n aceeasi zi, a poruncit sefului soldatilor din
Iliria s� invadeze Dalmatia gotilor, �n timp ce Belizarie se �mbarca �n fruntea
unui corp expeditionar �ns�rcinat cu recucerirea pe ap� a Siciliei. Italia urma s�
fie prins� ca �ntr-un cleste.
A doua zi, �mp�ratul, care venise s� ia masa cu mine, a arborat o min� potrivit�
�mprejur�rilor, la unison cu curtenii �mbr�cati �n negru. Femeile mele, cu lungile
lor v�luri
200

funebre, sem�nau cu niste p�s�ri de noapte, spre deosebire de eunucii r�masi �n

haine albe care, agit�ndu-si m�necile largi, p�reau p�s�ri de zi. lustinian si cu
mine purtam culoarea doliului imperial, purpura f�r� galoane, f�r� broderii si
f�r� nici un alt ornament. Ridic�nd ochii spre sfintii si sfintele din mozaicurile
care �l binecuv�ntau, �mp�ratul a depl�ns moartea Amalasunthei si i-a l�udat
calit�tile, panegiric pe care l-am ascultat cu cea mai profund� comp�timire. L-am
�ntrebat dac� n-ar fi drept s�-l r�spl�teasc� pe cel care �ncercase s� o salveze,
Petru Patricianul. Pentru a le ar�ta clar gotilor ce credem despre odioasa lor
nelegiuire, r�splata trebuia s� fie enorm�. Am cerut, asadar, pentru el postul de
sef al oficiilor, adic� sef peste birourile palatului si ale Casei imperiale, ceea
ce �mp�ratul mi-a acordat cu pl�cere.
Apoi a tras concluziile acelei �odioase nelegiuiri":
� Trebuie s� recunosc c� cei responsabili de moartea reginei Amalasuntha mi-au
�mplinit o dorint� secret�, c�ci crima lor mi-a oferit casus belii pe care �l
asteptam de at�ta vreme. F�r� s� vrea, au f�cut posibil� invadarea Italiei, care
va aduce din nou aceast� provincie sub steagul imperiului. De aceea, ucigasii ei
ar merita recunostinta mea vesnic�.
�mi cunoscuse dinainte planurile si m� l�sa s� �nteleg c� prin faptele mele �i
fusesem de folos �n politica lui ?
� Unele spirite r�t�cite, a continuat el, si-au �nchipuit c� m-as putea c�s�tori
cu regina Amalasuntha. Ar fi �nsemnat mai �nt�i s� uit c� sunt c�s�torit si, din
fericire, cu cea mai perfect� sotie. Acest zvon a fost lansat poate pentru a o
p�c�li pe Amalasuntha, o barbar� credul�, c�ci trebuie s� fii cu adev�rat nebun ca
s�-i dai c�tusi de putin crezare.
Poate c� �mp�ratul nu mintea. Dar ar fi sustinut aceeasi teorie dac� Amalasuntha
ar mai fi fost pe lumea
201

asta ? Preferam s� m� fi descotorosit de o rival�, dec�t s� fiu silit� s� r�spund

acestei �ntreb�ri. At�ta vreme c�t ea era �n viat�, orice s-ar spune, ar fi
constituit un posibil pericol pentru mine. si nu �i iertasem c� si-a �nchipuit c�
ea era totul, iar eu nimic. Ironia a fost singura r�zbunare pe care si-a permis-o
lustinian. Aceasta i-a �nlesnit s� renunte la ranchiuna pe care o c�p�tase fat� de
mine, tot asa cum moartea Amalasunthei a distrus-o pe cea pe care o simteam eu
fat� de el.
Aflasem c� de-acum trebuia s� m� protejez de toat� lumea, chiar si de lustinian.
si este mai dificil s� distrugi o imagine, dec�t o fiint� uman�. De aceea am
hot�r�t s� m� transform �n statuie inalterabil�. Am p�r�sit efemeritatea lumii
pentru imuabilitatea stilului pe care mi l-am creat. Mi-am conceput �n cel mai mic
detaliu tinutele pentru a produce la fiecare din aparitiile mele o impresie de
neuitat. Indaro �mi tot reprosa c� �mi l�sasem obrajii s� se rideze, c� �mi
pierdusem pielea catifelat�, care devenise aproape lucioas�, eu nu m� lecuiam: �N-
o s� te vrea nici un b�rbat", �mi repeta ea �n limbajul acela direct, amintire a
tineretii noastre. Ce conta! Nu portretele ei sem�nau cu Theodora, ci Theodora
sem�na cu portretele ei, acele imagini ale mele, mozaicuri de un rosu aprins care,
�n fundul sanctuarelor, �mi fixau pentru totdeauna �nf�tisarea intangibil�, �n
acelasi scop am restrictionat limitele respectului protocolar datorat �mp�r�tesei
sau mai degrab� le-am stabilit ca regul� pe cele folosite de lingusitori, si nu pe
cele ale conservatorilor. Am cerut trei plec�ciuni �n loc de una, s�rutarea
ambelor picioare, �n locul unuia singur, apelativele de �st�p�n�" si �maiestate",
�n loc de ��mp�r�teas�" si referirea la �umilii sclavi" care mi se adresau.
202

�n ciuda onoarei pe care i-o f�cusem de a o numi mare maestr�, Ariana s-a crezut
suficient de nobil� pentru a lua peste picior noul ceremonial, �mpreun� cu
prietenii pe care si-i p�strase �n aristocratie. Am profitat de faptul c�, bolnav�
fiind, c�zuse la pat si am �ndep�rtat-o de pe o zi pe alta. M-a implorat s� o
primesc �napoi, am refuzat-o. Merita s� sf�rseasc� �ntr-una din acele uit�ri �n
care eram acuzat� c�-mi arunc at�tia dusmani, �n semn de recunostint� pentru
serviciile pe care mi le adusese, m-am multumit s� o trimit �ntr-o arip�
�ndep�rtat� a Palatului Sf�nt, �n felul acesta era suficient de aproape de
paradisul Curtii pentru a-i adulmeca parfumul si, �n acelasi timp, la fel de
departe ca �ntr-un exil �n fundul vreunei provincii uitate, lustinian nu a
protestat �mpotriva concedierii spioanei sale credincioase si nu i-a mai rostit
niciodat� numele �n fata mea. De c�nd o demascasem, �i devenise nefolositoare.
La simplul zvon al unei eventuale c�s�torii a �mp�ratului cu regina Amalasuntha,
anticamerele mele se goliser� pe jum�tate. Situatia era oricum mai �ncurajatoare
ca pe vremea revoltei Nika, c�nd aceleasi anticamere r�m�seser� pustii. De la
moartea reginei gotilor, ele erau din nou ticsite. Atunci, s� se adune, acesti
�mediocri" care se scurgeau ca valurile m�rii, s� se adune str�ns �n galeria
palatului Daphne! S� astepte cu orele bun�vointa mea! S� se �ntoarc� zi de zi,
s�pt�m�ni �ntregi, luni �ntregi! S� se �mbr�nceasc�, s� se ridice pe v�rfuri ca s�
�ncerce s� se fac� remarcati de eunucii mei!
S�-l lu�m pe patricianul Iulian. Vreme de dou� luni, i-am l�sat pe ceilalti
solicitanti s�-l �mping� p�n� la ultimul r�nd, apoi am poruncit s� fie chemat. Am
observat, c�nd a ap�rut �n pragul s�lii de audiente, c� a dat putin �napoi.
203

Aranjasem totul pentru a-l impresiona. M� �nconjurasem nu numai de doamnele de

onoare obisnuite, ci si de domnisoare de onoare extraordinare, �nvesm�ntate din
cap p�n� �n picioare �n m�t�suri viu colorate, brodate cu aur si arbor�nd c�t de
multe bijuterii sclipitoare �si puteau pune, ca niste flori unele mai somptuoase
si mai str�lucitoare dec�t celelalte.
Eram asezat� pe un tron foarte �nalt din fildes sculptat �n �ntregime cu scene
delicate. Penele marelui p�un de pe mozaicul care se �ntindea pe jos p�reau s�
urce de-a lungul tronului cuprinz�ndu-m�, c�ci mantia mea reproducea exact
aceleasi tonuri si motive. Din aur erau br�t�rile care-mi �nconjurau gleznele, din
aur v�lul prins pe cap. Coliere si br�t�ri �ncrustate cu nestemate uriase �mi
�ngreunau umerii �ngusti si �ncheieturile firave. Pietrele pretioase montate �n
inele sclipeau pe fiecare dintre degetele mele ale c�ror capete p�tr�toase �mi
tr�dau originea plebee. Coroana imens� cu ciucuri mi-ar fi strivit chipul prea
subtire, f�r� flac�ra ochilor mei. Spr�ncenele smulse p�n� la o liniut� curb� �mi
d�deau o expresie permanent uimit�.
L-am v�zut cu mult� pl�cere pe patricianul Iulian execut�nd plec�ciuni at�t de
profunde, �nc�t p�rea s� se afunde �n p�m�nt. �O, st�p�n�, este trist pentru un
muritor s� aib� nevoie de bani! Nobililor ca mine le este rusine s� pomeneasc�
acest lucru..." M� ruga umil s� �l ajut s� scape de creditorii s�i. A avut
prudenta s� nu mentioneze �drepturile sale", din moment ce unul dintre eunucii mei
�i �mprumutase o sum� foarte consistent�, �n loc de orice r�spuns, am �nceput s�
bat din palme c�nt�nd �Iulian patricianul, Iulian patricianul", la care eunucii
mei, bine dresati, au reluat ca un cor bisericesc care �i d� r�spunsul
patriarhului: �Are crampe, crampe grave, grave crampe." B�tr�nul era de
descendent� foarte nobil� si prieten cu
204

Hilaria, noua mea mare maestr�. �ncremenit �n rusinea lui de solicitant, de

fiecare dat� c�nd �ncerca s� ridice putin vocea, aceasta era acoperit� de corul
eunucilor care repetau: �Are crampe, crampe grave, grave crampe". N-a avut curaj
s� insiste si, cl�tin�ndu-se, tulburat, descump�nit, s-a retras, uit�nd de altfel
s� efectueze si cea de-a treia plec�ciune de adio.
Farsa grosolan� nu mi-a displ�cut niciodat�, iar Iulian era v�rul preaiubit al
Passarei, care m� crezuse deja repudiat�.
Capitolul 13
Plecarea lui Ruderic din viata mea mi-a �nt�rit puterea vointei. Incidentul cu
regina Amalasuntha m� �nv�tase c�, cu c�t �mi extindeam puterea, cu-at�t aveam mai
multe sanse s� o p�strez. Afacerile Bisericii au necesitat �n scurt timp
interventia mea. Deja, sub �mp�ratul Iustin, �n toiul persecutiilor �mpotriva
monofizitilor si cu riscul de a-mi compromite favorurile proasp�t obtinute, �i
trimisesem mesaje c�lug�rului Marras, cer�ndu-i s� vin� la Constantinopol, al�turi
de mine. Cu ambitia mea entuziast�, pornit� s� cuceresc tronul, aveam nevoie
neap�rat de prezenta lui, de spusele lui, de exemplul lui. �ns� refuzase.
�ndat� ce a urcat pe tron, l-am implorat pe lustinian s� opreasc� persecutiile. Nu
i-am cerut s� aboleasc� �ngrozitoarele legi, ci pur si simplu, f�r� v�lv�, s� le
aplice mai putin strict. A acceptat, asa c� urm�ririle au �ncetat treptat,
exilatii s-au �ntors, si libertatea credintei a fost restabilit� �ncet si discret.
Ca urmare, �mp�ratul a reusit minunea de a-i aseza la aceeasi mas� pe monofiziti
si pe catolici, �ns� aceast� tentativ� de apropiere a esuat �n fata intransigentei
celor din urm�.
Papa Agapetus fiind �n drum spre Constantinopol, ne �ntrebam ce intentii �l
animau, sper�nd, f�r� prea mult� convingere, c� era vorba de �mp�care, �n
dimineata aceea de martie a anului 536, trebuia s� debarce �n principalul port
privat al Palatului Sf�nt si urma s� fie �nt�mpinat cu o pomp�
206

extraordinar�. Un soare palid �n mijlocul unui cer l�ptos r�sp�ndea o lumin�

incolor� peste cupole, chiparosi, platani si aranjamentele florale r�rite de
iarn�. Pe marmura teraselor si a sc�rilor fuseser� �mpr�stiate ierburi
mirositoare. Norii de t�m�ie si smirn� se �n�ltau din vasul mare de bronz �n aerul
nemiscat. Ferestrele si balcoanele cl�dirilor palatului fuseser� decorate cu
draperii mari din brocart si m�tase, brodate cu aur si argint. Senatul, Curtea,
Comitatus si celelalte autorit�ti ale imperiului acopereau cheiurile micului port.
Numerosi episcopi, nenum�rati c�lug�ri si diaconi �l �nconjurau pe patriarhul
Constan-tinopolului, venerabilul Anthimus, protejatul meu, pentru care
intervenisem s� fie numit cu doi ani mai devreme si pe care m� bizuiam s� ne apere
punctele de vedere �n fata eventualelor exigente ale papei, �nvesm�ntat �n roba
lui din satin albastru, brodat� cu crucea de aur, trona al�turi de �mp�rat.
Majoritatea demnitarilor bomb�nea �mpotriva acestei corvezi, pentru c� dinspre
Pontul Euxin sufla un v�nt aspru. Eu �mi aruncasem pe umeri o sub� �mbl�nit�,
fiind friguroas� din fire, si de pe terasa gineceului, unde �mi impunea protocolul
s� stau, am remarcat c� anumiti ministri si episcopi nu se jenaser� s� se
ad�posteasc� �ntr-un pavilion. Nici m�car nu �ncercau s� imite stoicismul
�mp�ratului. Insensibil la temperatur�, asezat pe un tron adus din Tezaur, �n
�ntregime acoperit cu pl�ci de aur, �ncrustat cu berii roz si peridot verde pal,
astepta netulburat, cu fata spre mare, schimb�nd din c�nd �n c�nd politeturi cu
patriarhul Anthimus.
O miscare �n gloata �nghesuit� jos, pe chei, mi-a atras atentia. Flotila care �l
aducea pe pap� se vedea �n zare si fiecare s-a gr�bit s�-si ocupe locul �n jurul
tronului, �n scurt timp, la extremitatea portului au ap�rut mai multe galere mari
207
________
cu catarge aurii si p�nze pictate, umflate de v�ntul care unduia imensele
stindarde decorate cu imagini pioase. Tonajul prea mare al navelor �mpiedic�ndu-le
s� p�trund� �n port, unul dintre marile slepuri imperiale care asigurau
transportul Curtii de pe un mal al Bosforului pe cel�lalt a venit al�turi de cea
mai spatioas� dintre trireme. Dup� ce a �mbarcat pretioasa �nc�rc�tur�, s-a
�ndreptat spre chei cu toat� viteza celor saptezeci si doi de v�slasi ai s�i. Sute
de b�rci albastre si roz �l �nconjurau, l�s�nd s� pluteasc� �n spatele lor, pe
valuri, panglici de brocart, astfel �nc�t marea �ntreag� p�rea acoperit� cu aur.
La apropierea momentului solemn, �mp�ratul si patriarhul Anthimus s-au ridicat si
s-au �ndreptat spre treptele late de marmur� care se pierdeau �n mare.
Atunci, trompetele au �nceput s� sune, cimbalele si flautele si-au �nceput dulcele
fluierat, corul imperial a �nceput prin a-l saluta pe suveranul nostru cu celebrul
imn: �Salutare, rege al romanilor, �nc�ntare a universului, pe care Sf�nta Treime
l-a �ndrumat c�tre victorie. St�p�n f�r� pereche, nemai�nt�lnit p�zitor al lumii,
tu poti, acum si �n viitor, s� unesti natiile prin arma sacr� a piet�tii tale!"
slepul a acostat. Primul care a p�sit pe covorul de purpur� ce ducea la tron a
fost un diacon agit�nd o cruce din aur foarte mare si foarte �nalt�, sclipind de
nestemate, �n spatele lui, �nainta �ncet Sf�ntul P�rinte, papa Agapetus. De
departe mi s-a p�rut extrem de �nalt, iar barba lui cenusie, extrem de lung�. Roba
lui din brocart verde era brodat� cu scene din Vechiul Testament, iar tiara lui
str�lucea de bijuterii. seful corului imperial a lansat aclamatia ritmat�: �lisus
e salvarea noastr�!" La care toti cei de fat�, �ntr-un glas, au r�spuns pe acelasi
ton: �El e de-a pururi �nving�tor!"
Atunci c�nd suveranul p�m�ntesc si suveranul spiritual s-au g�sit fat� �n fat�,
si-au scos unul coroana,
208

cel�lalt tiara, pe care le-au �nm�nat sambelanilor, apoi, �n acelasi timp, s-au
prosternat am�ndoi cu fruntea p�n� la p�m�nt unul �n fata celuilalt.
Dup� ce s-a ridicat, �mp�ratul i-a f�cut loc patriarhului Anthimus. Momentul
solemn, momentul critic sosise. Sensul venirii papei avea s� fie dezv�luit.
Anthimus a �ngenuncheat pentru a s�ruta inelul Sf�ntului Petru. Papa si-a tras
m�na brusc si, f�r� nici o privire, si-a continuat drumul de parc� cel�lalt n-ar
fi existat. V�zusem destul, asa c� m-am retras.
A doua zi, Agapetus a cerut condamnarea solemn� a monofizitismului. A refuzat s�-i
vorbeasc� lui Anthimus, afirm�nd c� acesta ocupa ilegal patriarhia de la Constan-
tinopol. �mp�ratul a fost, asadar, silit s�-l �nlocuiasc� ia negocieri. Valurile
persuasiunii si ale seductiei sale se sp�rgeau �n fata st�ncii �nc�p�t�n�rii
papale si �n fiecare zi pierdea teren. El era tolerant din fire, cu toate acestea,
nu �ndr�znea s� se ridice �mpotriva presiunilor papei, pe care �l considera
p�zitorul unit�tii religioase a imperiului.
� Bine, Cezar, dar tocmai unitatea imperiului este �n pericol dac� cedezi �n fata
papei, i-am replicat eu.
Constantinopolul, �ntreg Orientul, jum�tate din imperiu refuza de fapt s� se
supun� acestei autorit�ti �ndep�rtate, str�ine care, f�r� a cunoaste nevoile
enoriasilor s�i, f�r� s� le asculte cererile, le impunea legile sale. lustinian a
insistat
� Imperiul va d�inui at�ta vreme c�t vor d�inui ordinea si uniunea; or, acestea
dou� vin de la pap� si de la �mp�rat.
Poruncisem eunucilor si femeilor s� ne lase singuri �n camera mea. Eram asezati
unul �n fata celuilalt pe jilturile din argint, �mp�ratul �si scosese mantia de
purpur� si purta o tunic� simpl�, din in verde-�nchis. Eu �mi schimbasem tinuta
�ngreunat� de broderii cu o tunic� de interior foarte larg�, din
209

m�tase usoar�, albastr� ca noaptea, pe care el o numea �rochia mea de vr�jitoare".

Priveam prin fereastra deschis� stolurile de corbi cronc�nitori care zburau foarte
sus pe cerul rosu al serii aceleia de iarn�, �ncercam s�-i deschid ochii lui
lustinian. Purta greutatea istoriei, iar memoria lui era �ncetosat� de m�retia
vechii Rome. Tr�ia cu traditii defuncte, cu visul unui imperiu �ngropat de c�teva
secole. M� g�ndeam la p�rintele Bartolomeu si, �n aceast� �mprejurare, regretam
mai mult ca oric�nd disparitia lui. El avea credinta celor simpli. M� �nv�tase
c�teva cuvinte �n latin� si �mi aminteam cum bomb�nea �mpotriva acestei limbi pe
care m�runtaiele lui nu prea o mistuiau si, �n tain�, �si rostea rug�ciunile �n
greac�, la fel ca toat� lumea din Constantinopol. Protesta �mpotriva riturilor
impuse de Roma, �mpotriva episcopilor numiti de pap� si prin el se exprima un
popor �ntreg. Acest popor era �nteles de noi, de p�rintele Bartolomeu si de mine,
pentru c� noi �l cunosteam si, prin urmare, �l iubeam. �Tu, Cezar, iubesti
politica."
Acest ultim argument, �n pofida ad�ncii sale nedrept�ti, trebuie s�-l fi atins,
c�ci a promis s� �ncerce s�-l �nfr�ng� pe Agapetus. �nc� o dat�, a dat gres.
Atunci am preluat initiativa si am cerut o �ntrevedere cu papa. Acesta m-a primit
�n capela apartamentelor pe care i le pusesem la dispozitie �n Palatul Sf�nt.
Trona la o catedr� �mpodobit� cu lemn aurit si purta o tiar� sclipitoare. Barba
lui lung� se desf�sura pe roba alb� cu cruce neagr�. Dac� �ncerca s� m�
impresioneze, n-a reusit. Din contr�, m-a enervat ad�postindu-se �n spatele
protocolului ca s� nu se ridice c�nd i-am s�rutat inelul si ca s� neglijeze s�-mi
ofere un scaun. L-am �ntrebat dac� intransigenta lui fat� de monofiziti nu risca
s� �ndep�rteze de el milioane de credinciosi. Adev�ratii crestini vor sti s�
g�seasc� drumul Domnului,
210

mi-a r�spuns el. Nu se temea, am insistat eu, s� vad� pro-vinciile r�s�ritene,

Siria, Egiptul, desprinz�ndu-se de imperiu pentru a fugi de persecutii? Cuiburile
acelea de eretici trebuia cur�tate, a tunat el.
�Asadar, un masacru, Preasf�nt P�rinte.
� Nu, fiica mea, o purificare!
�Ar fi suficient, totusi, un singur pas, un gest m�runt pentru ca monofizitii s�
v� recunoasc� autoritatea.
A scuturat din cap cu �nc�p�t�nare. El voia o supunere deplin� si total�. Ce s-ar
�nt�mpla, am insinuat eu, dac� �mp�ratul, pentru a salva unitatea imperiului, ar
t�ia leg�turile cu papalitatea si ar �mbr�tisa monofizitismul ?
� Biserica noastr�, a r�spuns el, posed� o retea universal�, care �si �ntinde
ramurile p�n� �n cel mai m�runt c�tun. De la o zi la alta aceast� putere
omniprezent� si insesizabil� s-ar �ntoarce �mpotriva unui suveran necredincios, ar
predica �mpotriva lui si ar cere detronarea lui.
�nc�p�t�narea lui Agapetus, refuzul lui de a admite realitatea m-au deconcertat.
Am comis atunci greseala de a-i oferi abrupt dou� sute de mii de solidi de aur,
�ntreb�ndu-m�, de altfel, de unde as putea face rost de o asemenea comoar�.
� Afar� de aici, fiic� a lui Satan! a urlat, ridic�ndu-se de la catedra lui.
M-am �ntors cu spatele, m-am dus la iconoclast, am s�rutat linistit� fiecare
icoan�, m-am �nchinat, apoi am iesit �ncet, cu capul sus, f�r� s�-i dau nici un
pic de atentie lui, care spumega de furie.
�n aceeasi sear�, tocmai c�nd m� preg�team de culcare, praepositus m-a �nstiintat
c� unul dintre membrii din suita papei, diaconul Vigilius, solicita o audient�.
Uimit� de ora t�rzie si neasteptat� a acestei vizite, l-am l�sat s� intre.
211

Am v�zut ap�r�nd un prelat gras, cu b�rbuta cenusie, figura jovial� si ochi

p�trunz�tori. Pieptul s�u lat era �mpodobit cu mai multe cruci �ncrustate cu
nestemate. A �nceput prin a-mi l�uda puritatea sufletului, nemaipomenita
moralitate, puterea inteligentei care, dac� i-as fi dat ascultare, era superioar�
celei a tuturor femeilor din vremea mea. A mai urcat c�teva trepte �n linguseal�,
compar�ndu-m� cu pioasa si Sf�nta Elena, mama �mp�ratului Constantin. Ca si ea, eu
eram �adev�rata primitoare a tuturor harurilor lui Dumnezeu". Asteptam curioas�
urmarea. Vigilius aflase de �nt�lnirea mea cu papa si de atitudinea lui
revolt�toare. M� sf�tuia s� trag de timp cu orice pret. La ce bun ? am �ntrebat
eu. Se p�rea c� nimic nu-l putea �ndupleca pe papa Agapetus.
� Ba da, moartea, a replicat diaconul. Sf�ntul nostru P�rinte este grav bolnav,
zilele �i sunt num�rate. Rezistati p�n� atunci si actionati apoi �n asa fel �nc�t
urm�torul pap� s� fie mai aproape de idealurile dumneavoastr�.
L-am �ntrebat care ar fi cel mai bun urmas al lui Agapetus.
� Eu. Faceti �n asa fel �nc�t s� fiu ales eu si promit s�-i protejez pe
monofiziti.
l-am acceptat oferta, �mi pl�cea felul iui direct de a negocia.
A doua zi dimineat�, m� preg�team s�-i repet lui lustinian sfatul lui Vigilius,
dar �nainte s� apuc s� deschid gura m-a anuntat c� patriarhul Anthimus era
detronat. Nu numai c� deja contrasemnase decretul, dar cedase la toate exigentele
papei Agapetus. Conduc�torii monofizitismului se vedeau expulzati din
Constantinopol, c�rtile lui sfinte erau condamnate s� fie arse, iar preotii lui
primeau interdictia de a predica si de a administra tainele bisericesti. Dar de
ce, de ce at�ta ner�bdare, �ntrebam eu f�r� �ncetare, �n graba lui
212

' de a sc�pa de presiunile mele, �mp�ratul s-a ascuns �n

' spatele amenint�rii proferate de Agapetus. Noul patriarh al
j Constantinopolului era deja numit, abatele Menas.
j Nefericitul Anthimus trebuia totusi anuntat de
l condamnarea sa. Atunci a �nceput misterul. A fost c�utat
j pretutindeni, dar �n zadar. Oamenii papei i-au scotocit palatul,
Sf�nta Sofia, bisericile �n care s-ar fi putut refugia, m�n�stirea
Sf�ntul Sergiu, vestit� ca fiind ticsit� de adeptii s�i. Agentii
papei au �ndr�znit chiar s� caute �n Palatul Sf�nt si �n
particular, �n paraclisul Arhanghelului Mihail, urm�nd zvonul c�
Anthimus s-ar fi ascuns acolo. A r�mas de neg�sit. Lumea
afirma c� l-a v�zut c�nd aici, c�nd acolo. A fost c�utat peste
tot, f�r� rezultat. S-a ajuns p�n� la a �ntreba copiii de pe strad�
pentru a descoperi vreun indiciu. Tot degeaba. Nu s-a g�sit
nici cea mai mic� urm� si nimeni n-a reusit s�-si dea seama
ce se �nt�mplase cu el. Speculatiile �nfloreau. Fusese r�pit de
agentii papei? Agapetus nu avea �ns� nici un interes s�
procedeze astfel, din moment ce avea condamnarea
patriarhului �n buzunar. Fusese ascuns la porunca �mp�ratului
pentru a fi scutit de nenorocirile sortii? �n acest caz, era
imposibil s� nu se fi stiut nimic. Fusese ascuns de adeptii s�i ?
S-ar fi aflat. Pe scurt, misterul a r�mas de nep�truns, mai putin
pentru mine. Ca toti cei care �l cunoscuser� si �l veneraser� pe
Anthimus, am asimilat disparitia lui cu o minune, �ngerii cerului
�l r�piser� din m�inile dusmanilor s�i. Din contr�, papa
Agapetus, persecutorul s�u, n-a mai tr�it mult. O lun� mai
t�rziu, asa cum prezisese Vigilius, a murit. Catolicii au crezut
c� a fost o manevr� a monofizitilor. Dusmanii.niei m-au acuzat
c� l-as fi otr�vit. Eu, pur si simplu, l-am multumit Domnului
pentru acest minunat exemplu de dreptate divin�.
�ntre timp, planurile �mp�ratului pentru recucerirea Italiei reuseau pe deplin.
Napoli a fost eliberat, apoi Roma si,
213

unui dup� altul, orasele italiene reveneau sub stindardul imperiului. Belizarie
conducea campania cu surle si tobe, ajutat de lipsa de geniu a adversarului s�u,
regele Theodahad, �nlocuitorul Amalasunthei, si de lipsa de initiativ� a gotilor.
Sf�ntul Scaun era, de asemenea, foarte gr�bit si, c�nd Vigilius a ajuns la Roma
�nc�rcat cu sacii de aur pe care: conform �ntelegerii noastre, �i d�dusem pentru a
cump�ra Sf�ntul Colegiu, s-a trezit �n fata unui, nou pap�. Era c�lug�rul
Silverius, mostenitor devotat al lui Agapetus, fanatic de intransigent. D�dusem
gres.
De-abia ales, papa s-a pus imediat pe treab�, �mpreun� cu creatia lui, patriarhul
Constantinopolului, Menas, care �l �nlocuise pe Anthimus al meu. �mp�ratul nu s-a
opus ca cei doi s� dezl�ntuie un nou val de persecutii �n Orient si chiar, pentru
prima dat�, �n Egipt, care p�n� atunci fusese scutit. Am avut impresia unei
repetitii si sub precizia rece a rapoartelor oficiale descopeream povestiri
tr�ite, pe care le ascultam si care mi se �ntip�reau cu litere de foc �n minte.
M�n�stiri �nchise, c�lug�ri �mpr�stiati cu brutalitate, predicatori azv�rliti �n
carcer�, torturati, peste tot se aprindeau ruguri pentru a-i arde pe monofizitii
care refuzau s�-si renege credinta. Torte ale rusinii, fl�c�ri ale falsei religii,
semnale ale fanatismului care s-au r�sp�ndit din oras �n oras, sufeream cu
�ncr�ncenare pentru c� nu putusem opri aceast� dezl�ntuire de atrocit�ti.
Am plecat la apele calde ale Pythiei, �n Bithynia. Un ministru �n functie,
cornitele afacerilor private, o deput�tie a Senatului, condus� de Arsenius, si o
multime de sambelani, eunuci, doamne de onoare, secretari, c�lug�ri, ofiteri �mi
escortau litiera. Trei mii de soldati �mi asigurau protectia. Interminabilul
cortegiu de care si cavaleri serpuia peste c�mpuri, cu stindardele �n v�nt,
�n�lt�nd nori de praf, si c�nd
214

t�ranii �l vedeau trec�nd se opreau din munc�, �ngenuncheau si se �nchinau.

Aceast� pomp� neobisnuit� era intentionat menit� s� conving� populatia de m�retia
imperiului. C�t despre generozitatea ei, o marcam prin daruri c�tre bisericile,
m�n�stirile, orasele si c�tunele �nt�lnite �n drum. Practic, golisem Palatul Sf�nt
de fauna lui si nu eram deloc nemultumit� s�-mi dovedesc �n felul acesta puterea
celor r�masi, si �ndeosebi Marelui R�mas, �mp�ratul. Destinatia pe care o alesesem
era suficient de aproape de capital� ca s� pot primi �n continuare vesti din
Palatul Sf�nt cu ajutorul curierilor si totodat� suficient de departe pentru ca
�mp�ratul s� nu poat� veni �n vizit�. Era destul de subtil pentru a �ntelege c� �l
pedepseam.
Pythia era un or�sel cochet, asezat pe o coast� a Olimpului, �n Frigia. La
picioarele lui, livezile, viile si plantatiile de m�slini se �ntindeau p�n� la
marea al c�rei albastru se confunda cu cel al cerului. Prim�vara scurt� aprinsese
�n c�mpuri flori f�r� num�r, violet, galbene, albastre, albe. �mi stabilisem
resedinta �n vila construit� al�turi de izvoarele termale pentru oaspetii de seam�
ai statului. Apartamentele erau insuficiente pentru a-mi ad�posti suita, si
confuzia instal�rii mi-a oferit o distractie de calitate. Pe scurt, Pythia era
idilic� si m� plictiseam de moarte. Am detestat �ntotdeauna or�selele de provincie
si Constantinopolul, pe care jurasem s� nu-l mai p�r�sesc niciodat� din ziua �n
care revenisem acolo, �mi lipsea. Singura consolare era s� aflu c� �mp�ratul
r�t�cea descump�nit prin gineceul pustiu, cer�nd f�r� �ncetare vesti despre
�ntoarcerea mea. Dac� m-ar fi chemat la el, as fi venit �n fug�, �ns� nu �i st�tea
�n fire s� cedeze asa de usor. Iar eu nu �ncetam s� m� �ntreb care dintre noi doi
va rezista mai mult: eu, �n plictiseala mea, sau el, �n singur�tatea lui.
215

La Pythia, protocolul era �n vacant�, diferentele deveneau mai putin stricte,

discutiile mai libere. Seara, pe teras�, �n fata soarelui care se cufunda �ncet
�ntre dealuri, lumina str�lucitoare a zilei se �mbl�nzea, si umbra r�coroas�
acoperea peisajul. Discutam despre situatia destul de �ngrijor�toare din Italia, a
c�rei recucerire, dup� ce �ncepuse at�t de bine, stagna. Gotii, prinsi la
�nghesuial�, �i chemaser� �n ajutor pe franci. Acesti r�zboinici de temut
ajunseser� la Alpi �n num�r mare si cobor�ser� panta spre c�mpia lombard�.
Dusmanii tineau sub asediu Milano, Rimini si majoritatea oraselor eliberate de
cur�nd. Toti cei din jurul meu se �ntrebau dac� trupele noastre vor rezista si
dac� Belizarie va reusi s-o scoat� la cap�t de unul singur. ,Ar fi suficient s�-i
fie trimis Narses cu �nt�riri", am sugerat pe tonul cel mai detasat. Un
lingusitor, asa cum se g�seau �ntotdeauna destui �n anturajul meu, mi-a l�udat
�ndat� ideea si m-a �ncurajat s� o pun �n aplicare, �mi venea s�-l str�ng �n
brate, c�ci interventia lui stupid� �mi permitea s� dau replica pe care abia
asteptam s� o plasez: ��mp�ratul este cel care decide. Eu nu pot face nimic, sunt
doar umila lui supus�." Cunosc�nd indiscretia curtenilor, m� asteptam ca vorbele
mele s�-i fie repetate lui lustinian. Va prinde din zbor mesajul si va actiona �n
sensul �n care voiam ? Mi-am reluat asteptarea, plictiseala �mpletindu-se acum cu
ner�bdarea.
Zece zile au trecut, zece zile s-au scurs, �n care am admirat peisajul si mi-am
ros unghiile. Zece zile �nainte ca un curier imperial s�-mi aduc� un plic de la
chestorul Palatului Sf�nt. La ordinul �mp�ratului, acesta �mi trimitea copia dup�
decretul prin care Narses era numit general-sef al armatei din Italia, cu acelasi
grad ca Belizarie. Era modul indirect si caracteristic inventat de lustinian
pentru a m� ruga s� m� �ntorc, �mi �mplinise vrerea, asadar, si eu m-am gr�bit s�-
i
216
^IP

fac pe plac. lustinian �mi simtise lipsa, asa cum pe mine absenta lui m�
�ndurerase, �n mod hot�r�t, eram f�cuti unul pentru cel�lalt.
M-a �nt�mpinat cu aspasmos, protocolul restr�ns al �nt�lnirilor noastre publice.
Nu si-a exteriorizat sentimentele, �ns� a cobor�t �n portul palatului pentru a m�
primi. Onoare absolut neobisnuit�, menit� s� sublinieze bucuria �ntoarcerii mele.
lustinian se exprima cu o subtilitate care marca �n existenta noastr� borne fine
si elegante, cu tot at�tea semnificatii.
Nici o clip� nu mi-am pierdut din vedere obiectivul. Neput�nd �mpiedica
dezl�ntuirea persecutiilor, am hot�r�t s� lovesc �n v�rf. Voiam s� m�
descotorosesc de papa Silverius, ale c�rui actiuni constituiau toate sfid�ri ia
adresa mea.
Pentru a-mi spori avantajul, am profitat de prezenta Antoninei la Roma, unde �si
urmase b�rbatul, ca de obicei. La indicatiile mele, s-a �nteles cu diaconul
Vigilius, pe care papa, nestiind de intrigile sale, �l p�strase �n anturajul s�u
apropiat, �mpreun�, ei au stiut s� confectioneze o acuzare de tr�dare de toat�
frumusetea �mpotriva acestuia. Totusi, Belizarie, pretinz�nd c� este prea ocupat
cu r�zboiul �mpotriva gotilor, a refuzat s� se implice. L-a convocat �ns� pe pap�,
sf�tuin-du-l, pur si simplu, s� se arate mai �mp�ciuitor cu monofizitii si mai
flexibil cu �mp�r�teasa, �n loc de orice r�spuns, Silverius a plecat, a �ntrerupt
negocierile si s-a �nchis cu demnitate �n catedrala Sf�ntul Petru. Belizarie, din
proprie initiativ�, a �ncercat �n mai multe r�nduri s�-l �nduplece, s�-l fac� s�
priceap� situatia, �n zadar. Eu, la r�ndul meu, o h�rtuiam pe Antonina s� preia
controlul, �ntr-una din scrisorile ei, mi-a povestit cum �si asedia sotul pentru
ca el s� accepte s� intre �n complot si s�-l convoace din nou pe pap�. Acesta,
217

ofensat, a refuzat s� p�r�seasc� refugiul catedralei Sf�ntul Petru, �n cele din

urm�, s-a resemnat, dar a avut grij� s� fie �nsotit de o suit� numeroas� si bine
�narmat�. Sosit la palatul lui Belizarie, a fost separat �ndat� si introdus
al�turi doar de Vigilius, pe care credea c� se poate bizui. Spre marea lui
surprindere, a g�sit-o pe Antonina �ntins� pe o pern�, ca o regin�, si, asezat la
picioarele ei, t�cut, jenat, umil, sedea sotul ei, generalissimul. Antonina l-a
f�cut cu ou si cu otet pe Silverius, i-a aruncat �n fat� valuri de reprosuri,
amestec�nd acuzatiile cele mai scandaloase care-i veneau �n minte. Sufocarea si
indignarea papei au fost at�t de puternice, �nc�t nici nu si-a dat seama c�
Vigilius �i smulgea de pe umeri pallium-u\, emblema rangului s�u. Nici m�car n-a
avut ocazia s� deschid� gura pentru a protesta �mpotriva tratamentului la care era
supus, pentru c� a fost imediat �mbr�ncit �n camera al�turat�, tuns, �mbr�cat �n
haine de c�lug�r, dus �n port, �mbarcat si trimis �n Orient.
C�teva zile mai t�rziu, un conciliu ametit de evenimente si constr�ns conditionat
de bani si de amenint�rile pe care Antonina le alterna cu �ndem�nare, �l alegea pe
Vigilius pap�. Monofizitismul �si g�sise, �n sf�rsit, ap�r�torul.
Atunci, a c�p�tat sens toat� protectia pe care o acordasem c�s�toriei Antoninei cu
Belizarie si pasiunii ei pentru t�n�rul Theodosius, care continua de altfel f�r�
s� o tulbure nimeni. Nu luasem aceast� hot�r�re pentru a-mi ridiculiza adversarul.
R�zbunarea simpl� nu este, de fapt, dec�t un arbore uscat. Mizasem foarte mult pe
ambitia si desfr�ul Antoninei. Din aceste motive, ea era �n totalitate �n m�inile
mele si detineam controlul asupra lui Belizarie, a c�rui interventie era
indispensabil� �n realizarea planurilor mele. Amestec�ndu-m� �n povestioarele*de
alcov, ajunsesem s� influentez politica religioas� a imperiului. Usor de
218

povestit, asadar, s-ar putea crede, usor de f�cut si totusi, pe moment, c�te
ezit�ri privind mijloacele, c�te �ndoieli privind agentii, c�te piedici de
dep�sit, c�t� ner�bdare de �nfr�nat, c�te temeri de alungat! Lumea zice c�
premeditam totul, �ns� m� confruntam f�r� �ncetare cu neprev�zutul.
La putin timp dup� detronarea papei Silverius, s-a �ncheiat reconstruirea
catedralei Sf�nta Sofia, ars� �n timpul revoltei Nika. �mp�ratul, care umpluse
imperiul cu realiz�rile sale, hot�r�se s� fac� din sanctuar capodopera suprem�,
rezumatul actiunilor, domniei, g�ndirii sale, cea mai mare, cea mai frumoas�, cea
mai vestit� catedral� din lume. Zece mii de muncitori au lucrat la ea vreme de
cinci ani f�r� �ntrerupere. Pentru sfintirea ei, �mp�ratul a dorit un protocol de
zile mari. �nconjurati de �ntreaga Curte si de autorit�tile statului, am mers �n
cortegiu de la palatul Chalke, prin tot Augusteumul, p�n� la porticul Sfintei
Sofia, un sarpe lung din aur, sclipind �n soare si �naint�nd prin mijlocul
gloatei. Patriarhul Menas ne-a �nt�mpinat. De la detronarea lui Silverius, am
constatat cu satisfactie c� se cumintise si c�uta s�-mi ciuguleasc� din palm� cu
orice ocazie. saizeci de preoti, o sut� de diaconi, nou�zeci de subdiaconi, o sut�
de lectori, o sut� de usieri si dou�zeci si cinci de c�nt�reti �l �nconjurau,
numiti de lustinian s� se ocupe de minunea pe care o �nchina lui Dumnezeu, �si
exprimase dorinta de a intra primul, singur, asa c� eu m� tineam putin �n spate,
c�nd, �n ultimul moment, s-a r�zg�ndit. M-a luat de m�n� si am p�truns am�ndoi �n
cl�direa din aur, argint si marmur�. De aceast� dat�, �mp�ratul nu si-a ascuns
sentimentele, privea peste tot, fermecat, uluit, tulburat. A ridicat ochii spre
cupola impresionant�, �n mijlocul c�reia un Hristos imens p�rea s�-l scruteze, a
�ntins bratele �n aer, de parc� ar fi vrut s�-L
219

ating�, si a strigat: �Slav� Domnului, care m-a socotit demn s� �nchei aceast�
oper�. Solomon, te-am dep�sit." Acest strig�t de trufie era �ndrept�tit. Nicic�nd
m�na omului nu crease o asemenea perfectiune, o asemenea armonie, a c�rei
semnificatie i-a f�cut pl�cere s� mi-o laude:
� Aici, vezi tu, Theodora, frumusetile lumesti trebuie s� arate armonia
frumusetilor si mai mari ale vesniciei. Aceast� catedral� este o sfer� pur
spiritual�, ale c�rei elemente sunt gloriile unui regat din alt� lume. Oricine
p�trunde aici trebuie s� priceap� �ndat� c� ea n-a fost cl�dit� prin puterea sau
m�iestria uman�, ci sub influenta divin�. Spiritul credinciosului trebuie s� fie
aspirat de Dumnezeu, trebuie s�-l simt� apropierea. Domnului �i place acest loc,
pe care El I-a ales. si noaptea vreau ca marinarii de pe Bosfor s� se bucure la
vederea nenum�ratelor ferestre luminate str�lucitor, ridic�ndu-se deasupra
promontoriului �ntunecos. Sf�nta Sofia le va ar�ta drumul, asa cum muritorilor le
arat� calea Domnului. Priveste, Theodora, geometria simplificat� a acestor figuri.
Ele sunt hotarul dintre materie si lumin�.
si mi-a ar�tat sfintele paradisului, �nsirate pe fond auriu. Atunci am z�mbit,
c�ci aveau ochi negri, imensi, nasul drept, o gur� mic� si fruntea �nalt�. Toate
�mi sem�nau. Atentia m-a miscat, la fel ca monograma mea �mpletit� cu a lui pe
fiecare capitel. Dragostea �l �mpingea s� pretind� c� Sf�nta Sofia era opera
noastr� comun�, desi era numai a lui.
�si sporea astfel dovezile atasamentului s�u, unica surs� a puterii mele, singurul
pilon fragil si totodat� solid pe care m� sprijineam. Nu comentase la detronarea
papei Silverius si, desi �i sustinea pe catolici, m� l�sase s� procedez cum
doream. Dac� m-ar fi dezaprobat, ar fi g�sit mijlocul s� m� �nstiinteze. De fapt,
nu voia s� se opun�
220

monofizitilor de team� s� nu-i piard�, �ns� nu putea nici s�-i aprobe pe fat�.
Atunci ne-am �mp�rtit responsabilit�tile, el sustin�nd Biserica oficial�, eu,
protej�ndu-i pe monofiziti. Asa hot�r�ser�m noi, cu cinism, dup� discutii si
t�rguieli ? Nici m�car, �ntelegerea noastr� era tacit�. El �mi acorda o mare
putere si mijloacele de a mi-o exersa, dar nu mi-a dat niciodat� vreo indicatie,
n-a schitat nici o linie, n-a trasat nici o limit�, tot asa cum nu m-a prevenit
niciodat� de capcanele care m� asteptau. Refuzam s�-mi �nchipui reactia lui,
inspirat� din ratiuni de stat, �n cazul �n care as fi comis o greseal�
compromit�toare. Sub privirea lui ascutit�, atent� si totusi binevoitoare,
continuam s� �naintez pe o fr�nghie �ntins�. De aceea, pentru a nu c�dea, eram
silit� s�-mi iau toate m�surile de precautie...
Papa deportat �n Licia fusese �ncredintat g�rzii episcopului de P�tar�, un nerod
cu mintile aburite de b�utur�. Prelatul, dus cu vorba de Silverius si convins de
buna lui credint�, a dat fuga la Constantinopol si a fost primit... de ministrul
favorit, loan din Cappadocia. Acesta, dup� ce l-a ascultat cu atentie, s-a repezit
la �mp�rat. Papa Silverius era un om sf�nt, �nzestrat cu toate virtutile, cel mai
zelos ap�r�tor al unit�tii Bisericii, iar detronarea lui fusese o monstruozitate,
loan din Cappadocia a stiut s� aduc� argumente conving�toare, asa c� a iesit
triumf�tor din �ntrevedere, �mp�ratul poruncise o anchet� privind c�derea lui
Silverius - si favoritul a �nceput s� pretind� c� n-ar fi imposibil s�-l revad� pe
fostul pap� readus pe tronul pontifical.
Am fost imediat informat� de aceste masinatiuni. loan din Cappadocia ilustra mai
mult ca oric�nd zicala pe care poporul, �n �ntelepciunea sa, o aplica confratilor
s�i: �Cappadocienii au o fire diabolic�. D�-le o functie, atunci devin mai r�i.
Arat�-le cum s� fac� bani, atunci vor deveni si
221

mai insuportabili." In scurt timp, �mp�ratul, f�r� s�-si fac� griji c� mi-ar aduce
un afront, a poruncit ca Silverius s� fie dus la Roma.
Din Cetatea Etern�, Vigiiius �mi trimitea tot mai des scrisori nelinistite, �si
pierduse capul. Neav�nd timp s�-mi astepte instructiunile, Antonina a actionat din
proprie initiativ�. Prin ce mijloc, prin ce minune, prin ce potiune fermecat�, nu
stiu, dar a reusit s�-l conving� pe Belizarie s�-l �ncredinteze pe Silverius...
lui Vigiiius, adic� s�-l dea pe fostul pap� pe m�na papei �n functie. Silverius,
care naviga spre Italia, a fost deturnat spre mica insul� Palmaria, unde a fost
condamnat la �p�inea tristetii si apa nelinistii". Temnicerii lui si-au executat
instructiunile cu at�ta r�vn�, �nc�t b�tr�nul a murit dup� numai c�teva
s�pt�m�ni... de moarte natural�. Am felicitat-o din tot sufletul pe Antonina
pentru initiativa ei. �mp�ratul, descump�nit, n-a �ndr�znit s� spun� nimic, loan
din Cappadocia si-a b�tut gura degeaba. Silverius ardea �n iad, iar monofizitii
erau salvati.
U
Capitolul 14
na dintre orele mele preferate din zi era aceea din mijlocul diminetii c�nd, dup�
o baie fierbinte si parfumat�, urmat� de o odihn� pl�cut�, m� l�sam �n m�inile
costumierelor, ale coafezelor si ale machiorilor. Aceste operatiuni se desf�surau
�ntr-o c�m�rut� impenetrabil�, expus� chiar la est, pentru a primi lumina
diminetii. Oglinzile mari alternau cu etajerele supra�nc�rcate cu flacoane, cutii,
cutiute si instrumente destinate �mprosp�t�rii frumusetii feminine. Ce dac� rupeam
traditia virtuoaselor �mp�r�tesc romane care refuzau cel mai mic artificiu si dac�
preferam s� �mprumut arta fabuloaselor suverane ale Orientului ? Zi de zi, aceast�
ceremonie initiatic� m� transforma �n idol capabil s�-i socheze pe oameni si s� se
�ntip�reasc� pentru totdeauna �n mintea lor.
�ntr-o dimineat� de martie a anului 539, praeposi-fcvs-ul, �n ciuda
instructiunilor mele stricte de a nu fi deranjat� sub nici un pretext, a intrat
valv�rtej �n �nc�pere si mi-a �ntins niste scrisori pe care tocmai le adusese un
curier din Italia. �stiri importante", s-a scuzat el. �si proaste", m-am g�ndit
eu, v�z�ndu-i expresia descompus�, c�ci, ca un bun eunuc si curtean, se informase
deja cu discretie despre continutul lor. Milano, orasul cel mai bogat, cel mai
populat, cel mai muncitor, cel mai frumos din Italia, Milano h�rtuit de goti
c�zuse �n m�inile lor. Atunci acesti barbari, ca niste fiare s�lbatice, se
�mpr�stiaser� pe str�zile orasului, trec�ndu-l
223

prin foc si sabie. Au ars, au d�r�mat, au pr�dat, au furat, au torturat, au

masacrat toat� populatia: b�rbati, femei, b�tr�ni, copii. Trei sute de mii de
lesuri putrezeau �n metropola nimicit�. O alt� scrisoare anunta pe deasupra
c�derea Paviei, c�ci vestile, care circulau greu, ajungeau toate o dat�. si acolo,
gotii, dar �ndeosebi francii, aliatii lor, comiseser� groz�vii de ne�nchipuit,
masacre abominabile, �n durerea si furia mea, am respins-o cu un gest necontrolat
pe slujitoarea care �mi piept�na p�rul, at�t de violent �nc�t a c�zut pe spate,
�mp�ratul si-a anuntat sosirea. A poruncit ca femeile s� ias�, apoi m-a �nstiintat
c� tocmai ordonase concedierea lui Narses. Am asteptat s�-mi explice motivele lui,
�nainte de a protesta. C�derea Milanului, mi-a zis el, avea s�-i �ncurajeze pe
dusmanii imperiului s� profite de presupusa lui sl�biciune pentru a-l ataca si
voia s�-l aib� pe Narses la �ndem�n� pentru a-l trimite pe vreun front nou care s-
ar putea ivi. V�z�nd c� nu m-a convins, a �nceput s� critice actiunile lui Narses.
Am argumentat c� el a eliberat Rimini, �n vreme ce Belizarie a pierdut Milano. si
tot primul era �nvinuit, prin aceast� concediere. �De-acum, trupele se vor supune
numai lui Belizarie", mi-a tr�ntit lustinian, pe un ton care nu admitea replic�.
Pentru a-mi linisti furia cresc�nd�, a afirmat c� Narses �nsusi ceruse sa se
�ntoarc�. N-am vrut totusi s� par c� m� �ndoiesc de aceast� ultim� precizare
suspect� �nainte de a sti mai multe, ceea ce i-a permis lui lustinian s� �ncheie
usurat �ntrevederea noastr�. M-a uimit atunci c� Antonina, �n scrisorile ei, nu
mi-a furnizat nici cea mai mic� indicatie privind motivele care ar fi provocat
c�derea �n dezgratie a lui Narses. M-am �ntrebat dac� �ntr-adev�r nu v�zuse nimic
sau adormise pe lauri, dup� eliminarea papei Silverius. �n orice caz, �ncrederea
mea �n talentele ei de informatoare s-a cl�tinat. Pentru a
224

�
| desc�lci intriga, nu mai aveam dec�t o metod�, care se f numea Ruderic. Se
�ntelege, pentru a dezgropa si a scoate t la lumin� adev�rul nu uitasem modul �n
care �mi dezv�luise l masacrele campaniei din Africa. si din moment ce eram |
fortat� de �mprejur�ri, nu-mi displ�cea ideea de a relua i leg�tura cu el...
Scrisoarea mea a fost �n toate privintele l demn� de cea a unei �mp�r�tese c�tre
un t�n�r ofiter, dar ' am stiut s� inserez formule mai personale, care l�sau s� se
b�nuiasc�, desi nu o spuneau, o afectiune profund�.
Ruderic mi-a r�spuns f�r� �nt�rziere printr-un raport precis,
�n care n-am depistat m�rturia nici unui sentiment.
De la sosirea lui Narses, �ntre cei doi generalissimi a mocnit tot timpul
conflictul, ei fiind dusmani declarati. Era suficient ca unul s� propun� un plan
pentru ca cel�lalt s� propun� altul, diferit. Belizarie a vrut s� ne concentr�m
fortele pentru a salva Milanul. Narses a insistat s� eliber�m mai �nt�i Rimini.
Asadar, din cauza lui am pierdut metropola lombard�. Egalitatea de rang acordat�
celor doi sefi si instructiunile contradictorii pe care si le-au dat unul altuia
au paralizat complet armata. F�r� nici un fel de exagerare, putem spune c� numirea
lui Narses ca sef al armatei din Italia s-a dovedit a fi o greseal� catastrofal�.
Voisem adev�rul, �l aveam. Ruderic n-avea cum s� nu stie c� eunucul era protejatul
meu si parc� vedeam satisfactia cu care expunea at�t de crud aceste fapte care nu
puteau dec�t s�-mi displac�. Un r�nd referitor la Antonina mi-a dat de g�ndit:
�n cursul acestei campanii dezastruoase, sotia lui Belizarie a dat dovad� de un
curaj iesit din comun. Ea n-a
225

ezitat s� traverseze liniile inamice ca s�-l caute pe Narses si s�-/ implore s� i

se al�ture lui Be/izar/e, pentru a ap�ra Milanul. Acest remarcabil exemplu de
devotament conjugal i-a atras simpatia armatei.
Am fost fericit� c� n�scocisem o nou� functie pentru Ruderic. Prin acelasi curier,
i-am multumit pentru franchete si I-am rugat s�-mi trimit� de-acum rapoarte
regulate.
G�ndindu-m� la cele petrecute, mi-am dat seama c� lustinian n-arfi avut niciodat�
din proprie initiativ� �ndr�zneala de a-l alunga at�t de brutal pe Narses si
b�nuielile mele s-au �ndreptat asupra lui loan din Cappadocia. Mai crud, mai hot,
mai bogat, mai dezm�tat, mai sfruntat ca oric�nd, impopularitatea lui sporea de la
o zi la alta. Mi s-a povestit c� se �mbr�ca �n m�tase verde, chipurile pentru a-si
scoate tenul �n evident�, si defila pe str�zi �n litier�, �nconjurat de un
cortegiu de curtezane cu rochii transparente si de efebi care �l acopereau cu
m�ng�ieri, imagini desfr�nate la care nici nu m� g�ndeam s� z�mbesc, �n ceea ce m�
privea, renuntase la orice urm� de respect si, atunci c�nd m� vedea, m� fixa cu un
aer insolent, atitudine care deja nu m� mai surprindea.
Eram revoltat� la ideea c� un asemenea om se bucura de favorurile neclintite ale
�mp�ratului, individ drept si binevoitor din fire. La toate insinu�rile, el
obiecta c� datorit� favoritului imperiul avansa si progresa. I-am recomandat lui
Arsenius s�-si �ndoiasc� supravegherea. N-a �nt�rziat s� dibuie pas�rea rar�, un
membru al g�rzii pretoriene, detasat pe l�ng� loan din Cappadocia care, stiindu-se
ur�t, pretindea m�suri de securitate iesite din comun. Ministrul a intuit
neobisnuita abilitate financiar� a acestui sirian si I-a f�cut unul dintre oamenii
s�i de �ncredere. Am aflat c� acest Barsyme se ocupa la �nceput cu schimburile de
bani si c�,
226

acuzat �n mai multe r�nduri de furt, reusise de fiecare dat� s�-si conving�
judec�torii de onestitatea sa. Era omul providential. A acceptat �ndat� oferta de
a m� sluji si a primit cu l�comie banii pe care i-am trimis, l-am acordat onoarea
de a-l primi personal. Bine am f�cut, dat� fiind importanta informatiilor sale. De
la o vreme, loan din Cappadocia, renunt�nd la aluzii si insinu�ri, trecuse la
critici deschise. Pic�tur� cu pic�tur�, turna otr�vuri �n urechea �mp�ratului. De
fapt, concepuse neobisnuitul plan de a-l desprinde de mine, �n scopul de a domni
singur asupra st�p�nului lumii. Nu mi-era greu s� mi-l �nchipui pe acesta
ascult�nd, impasibil si impenetrabil, calomniile scuipate de loan din Cappadocia
�n privinta mea. Acesta, �n ciuda influentei si a puterii sale de p�trundere, nu
trebuia s�-i ghiceasc� reactiile. Dar un b�rbat nu are secrete fat� de sotia lui,
mai ales dac� aceasta se numeste Theodora, si stiam c� mai devreme sau mai t�rziu
lustinian avea s� se tr�deze. Atitudinea lui avea s�-mi dicteze atunci cum s� m�
comport. Am avut o clip� de sl�biciune. Abia obtineam o victorie, abia c�stigam
teren c� ap�rea o nou� amenintare, �n permanent� noi riscuri, noi conflicte �mi
d�deau impresia c� m� aflam exact acolo de unde pornisem. Aceast� re�ncepere
perpetu� m� consuma.
Am tinut ochii atintiti asupra Italiei, tulburati de vestile care veneau de acolo.
De aceea nu am dat mult� atentie unei revolte care a izbucnit �n cap�tul cel�lalt
al imperiului, �n Armenia. Aceasta era totusi cheia Orientului, zaua slab� a
hotarelor noastre, ap�rat� de generalul Sitas, cumnatul meu, care a fost asasinat
acolo. A l�sat �n urm� o v�duv�, Comito, care �l �nsela, o fiic�, Sofia, care
practic nu-l cunoscuse, si nici un regret �n sufletul �mp�ratului, care nu i-a
iertat niciodat�
227

absenta din timpul revoltei Nika. Acesta l-a trimis �n locul lui pentru a
restabili ordinea pe Bouses, un general capabil cu sigurant�, dar �n care
instinctul �mi dicta s� nu m� �ncred. Primul lui raport secret insinua c� aceste
necazuri nu erau nici izolate, nici spontane si c� el �l b�nuia pe marele rege al
persilor c� ar fi instigatorul. Existenta P�cii Vesnice semnat� �ntre Imperiu si
Persia ne-a �mpiedicat s�-l credem. Chosroes era el cel mai redutabil politician,
�ns� ar fi fost de ne�nchipuit s� �ncalce �n fata �ntregii lumi jur�mintele cele
mai solemne!... Cu toate acestea, am deschis bine ochii.
�ns� iat� c� foarte departe de acolo, �n Mesopotamia, g�rzile au arestat un sirian
care �ncerca s� treac� hotarele noastre noaptea si pe ascuns, sub pretextul c�
face o vizit� familiei. A protestat, a pretins c� se afl� sub protectia unor
persoane importante, a refuzat s� r�spund� la �ntreb�ri, a f�cut pe misteriosul si
si-a dat important�. Vamesii, �ncurcati, l-au trimis la Constantinopol pentru a
scoate de la el mai multe informatii. Intrusul si-a pierdut mult din prestant�,
dar si-a continuat fanfaronada. Agentii l-au str�ns cu usa, a �nceput s� cedeze,
l-au amenintat si deodat� s-a pr�busit. A �nceput s� vorbeasc� at�t c� �n scurt
timp nu-l mai putea opri nimeni. Era un torent de cuvinte, un suvoi de
dezv�luiri... Cu c�teva s�pt�m�ni mai devreme, la palatul Ctesiphon, servise drept
interpret �ntre doi preoti italieni si Marele Rege. Cine erau oamenii aceia sfinti
? Unul se pretindea episcop, cel�lalt diacon, �n orice caz, purtau hainele
preotesti ale acestor functii, datorit� c�rora putuser� c�l�tori prin tot
imperiul, f�r� s� fie remarcati si mai ales f�r� s� fie arestati si interogati. si
ce c�l�torie! Plecati din Italia de Nord, fuseser� trimisi de regele gotilor s�-l
pun� �n gard� pe Marele Rege �n privinta victoriei absolute a imperiului �n
Italia, care l-ar pune pe el, Chosroes, �n mare pericol.
228
Inevitabil, aveam s� ne �ntoarcem �mpotriva lor, put�nd s� ne concentr�m toate
fortele pentru a-i invada statul. Marele Rege nu avea alt� solutie dec�t s� se
alieze cu gotii... Sirianul nu cunostea urmarea, fiind �ntre timp �ns�rcinat cu o
misiune de spionaj �n tara lui de bastin�.
R�spunsul persilor nu l�sa, totusi, nici o urm� de
�ndoial�. C�ci aveau prea multe interese s� se alieze cu gotii
pentru a nu profita de ocazie. Daca trebuia s� ne batem pe
dou� fronturi, era evident c� nu puteam rezista. Imperiul
risca s� fie invadat si dezbinat. Aceast� eventualitate m-a
h�rtuit toat� ziua si toat� noaptea. Nereusind s� dorm, m-am
trezit si m-am dus s�-l caut pe lustinian. Acesta m�sura
cabinetul �n sus si-n jos cu pasi mari. Ba se oprea brusc pe
steaua de porfir care �mpodobea centrul marmurei de pe jos,
ba ridica ochii spre cupol� si-l contempla pe marele Hristos
din mozaic ca pentru a-l cere o idee. Nu scotea nici un
cuv�nt, se g�ndea. sambelanii si secretarii �i asteptau de
at�ta vreme ordinele, �nc�t fuseser� dobor�ti de oboseal� si
adormiser� rezemati de ziduri. Eu am r�mas t�cut�, multu-
mindu-m� s�-l privesc, �n timpul revoltei Nika, �l v�zusem
resemn�ndu-se la lasitate, �n timp ce pe mine inconstienta
m� �mpingea la �ndr�zneal�, iar acum, �n criza aceasta,
fermitatea lui r�spundea descump�nirii mele.
Toat� noaptea a mers, toat� noaptea a c�nt�rit alternativele, �n zori, a luat o
hot�r�re, cea mai penibil� si cea mai �nteleapt�: va renunta la proiectul cel mai
scump, va opri r�zboiul cu gotii pentru a-si putea retrage trupele din Italia ca
s� lupte �mpotriva lui Chosroes. Mai trebuia s�-i conving� pe goti s� �ncheie
pacea. Avea s� le trimit� c�t de repede negociatori �ns�rcinati s� o obtin� cu
orice pret. Nici o clip� nu si-a subestimat adversarul persan care, din vremurile
�ndep�rtate c�nd fusese silit s� lupte pentru tron
229

contra fratilor s�i, �si arogase puterile depline erod�ndu-le pe cele ale
personajelor mai importante ca el. Cre�ndu-si o armat� formidabil�, se impusese ca
rival al �mp�ratului. Din p�cate, nu ducea lips� de partizani �n imperiu, din
motivul absurd c� se legase de elenism. De fapt, tradusese �n persan� capodoperele
literaturii noastre antice si �nv�tase pe dinafar� citate masive din acestea.
Aceast� operatiune de seducere d�duse roade pentru c� �mediocrii", mereu gata de
orice josnicie, �l l�udau zi si noapte pe marele om, f�r� s�-si dea seama c� era
dusmanul nostru cel mai aprig.
�mp�ratul a �nceput prin a-i reaminti obligatiile P�cii Vesnice si l-a rugat s�
opreasc� imediat preg�tirile militare. Chosroes n-a r�spuns, refuz�nd s� accepte
oferta. Atunci, lustinian, ced�nd dorintei lui de pace, a cobor�t �nc� o treapt� a
umilintei. Mi-a cerut s� scriu si eu �n Persia. Nicic�nd p�n� atunci nu
participase vreo �mp�r�teas� at�t de direct la treburile statului. Am v�zut �n
asta o dovad� de �ncredere din partea �mp�ratului, ca pentru a-mi afirma c�
r�m�nea surd la calomniile lui loan din Cappadocia. Gresisem c�nd m� �ndoisem de
el.
Nu m-am adresat direct Marelui Rege, ci unuia dintre vizirii s�i, pe care �l
�nt�lnisem c�nd fusese ambasador la noi. L-am implorat s�-si influenteze st�p�nul
�n sens pacifist, i-am promis, dac� reusea, o r�splat� imens� si, pentru a-l face
s� m� asculte si s� acorde un pic de �ncredere demersului meu, I-am asigurat c�
�mp�ratul nu lua nici o decizie f�r� s� m� consulte. Nefericit� fraz�, c�reia
Chosroes a avut perfidia s�-i dea un mare r�sunet, sustin�nd c� un imperiu condus
de o femeie nu mai rezista dec�t printr-o minune. �Mediocrii" au auzit si ei,
datorit� lui, si mi-au ironizat �nfumurarea. Tiranul, care tinea Persia cu o m�n�
de fier, era, de asemenea, un personaj grosolan.
230
Totusi, corespondenta aceasta si intentia noastr� declarat� de a mentine pacea l-
au mai �nt�rziat p�n� c�nd am obtinut indispensabilul armistitiu cu gotii, a c�rui
veste mult-asteptat� ne-a parvenit �n scurt timp. Invazia at�t de temut� era
inevitabil�, �ns� trupele pe care �mp�ratul le chemase din Italia avuseser� vreme
s� ajung� la hotarele noastre de r�s�rit. Puteau rezista ? Atentia noastr� se
concentra asupra Mesopotamiei, c�nd un curier a sosit �n goan� din nordul
imperiului, inform�ndu-ne c� bulgarii atinseser� Dun�rea, invadau Balcanii,
distrug�nd, arz�nd, ucig�nd totul �n calea lor. Ajunseser� deja p�n� �n inima
Greciei, �n Corint, �n plus, o revolt� foarte grav� a izbucnit �n garnizoanele
noastre din Africa. Soldatii nostri, h�rtuiti de berberi, �n loc s� lupte, li s-au
al�turat si au amenintat Cartagina, pe care ne chinuisem at�ta s� o recuper�m din
m�inile lui Gelimer.
�n mijlocul acestei cascade de vesti proaste, nu aveam dec�t un singur g�nd:
Antiohia. Antiohia cea splendid�, cea bogat�, ilustra metropol� a imperiului, pe
care Chosroes o asediase. Antiohia, unde curajul garnizoanei era dublat de
eroismul locuitorilor, �n ciuda disproportiei dintre forte, �si ap�rau orasul de
c�teva s�pt�m�ni ca niste fiare s�lbatice. Noi voiam s� credem c� vor rezista!
�ns� ce puteau face ei, nefericitii, �mpotriva unei armate nenum�rate si bine
antrenate? Atunci a venit vestea �ngrozitoare. Antiohia fusese luat� cu asalt si
cucerit�. Templele crestinismului au fost p�ng�rite, desacralizate si la fiecare
r�sp�ntie s-au aprins, la porunca Marelui Rege, ruguri ale c�ror fl�c�ri urcau
p�n� la cer, proclam�nd suprematia zeului Soare.
C�derea giuvaerului imperiului a r�sunat pe toat� �ntinderea acestuia ca un tunet,
�n regiunile de granit� s-a instaurat panica. Valuri de refugiati s-au �mpr�stiat
�n Anatolia si p�n� �n capital�. Eu m� revoltam la ideea c�
231

orasul �n care locuisem, unde adunasem at�tea amintiri pl�cute, unde se hot�r�se
viitorul meu c�zuse �n m�inile dusmanilor. M� g�ndeam la Macedonia, la c�lug�rii
care m� g�zduiser� si m� ascundeam pentru a pl�nge, �mp�r�teasa, de fapt, nu are
dreptul s� se nelinisteasc� pentru prietenii ei, c�ci ea nu are preferinte, fiind
mam� nep�rtinitoare pentru toti copiii ei. De altfel, n-as fi avut posibilitatea
s� m� las mult timp �n voia disper�rii.
Catastrofa suferit� de imperiu nu-l oprise nici o clip� pe loan din Cappadocia �n
campania lui pentru a m� distruge, iar Barsyme m� tinea la curent aproape zi de zi
cu urzelile lui. F�cea parte dintre oamenii pe care �i primeam �n secret. S-ar
crede c�, dac� esti �nconjurat si p�zit zi si noapte, �ti pierzi orice intimitate,
�ns�, �n mijlocul multimii care observa cele mai mici gesturi ale mele, mi-era
suficient un num�r restr�ns de doamne si eunuci �n care aveam �ncredere pentru a-
mi sluji de paravan. Discretia lor fusese r�spl�tit� regeste, dar un cuv�nt �n
plus i-ar fi condamnat s� dispar� de pe fata p�m�ntului.
�n unii aveam �ncredere aproape deplin�. Mai fideli ca umbra mea, ei erau
f�pturile mele, pe care unii �i vor numi sufletele mele blestemate. Arsenius, sora
mea Comito si �ndeosebi Indaro, de departe cea mai dezinteresat�. Cine alta �n
afar� de ea m-ar fi putut forta �n aceast� perioad� de dificult�ti si tensiuni s�
primesc fiinta de a c�rei prezent� m� temeam cel mai mult: fiica mea ?
Aceasta se speriase la c�derea Antiohiei si fugise �mpreun� cu ai ei p�n� la
Constantinopol. S-ar fi putut cruta de oboseala unei c�l�torii at�t de lungi, am
ironizat-o eu, c�ci armatele Marelui Rege nu vor ajunge asa de repede la zidurile
capitalei. Indaro a recurs atunci la lacrimi, care nu m-au impresionat prea tare.
S� o primesc pe fiica mea!
232

S�-mi recunosc bastarda! In momentul �n care loan din Cappadocia m� v�na si

imperiul era scuturat de furtun�! Indaro si-a pierdut mintile. N-am reusit s-o
descurajez pe neghioab�: s-a t�r�t la picioarele mele. Irina, zicea ea, nu avea
dec�t o singur� dorint�: s�-si vad� mama, fie chiar si c�teva clipe, si apoi s� nu
mai �ncerce niciodat� s� se apropie de ea. S�tul� s� m� r�zboiesc cu ea, am cedat.
�ntrevederea a avut loc �ntr-un paraclis al gineceului, o �nc�pere micut�, cu
peretii din alabastru si tavanul acoperit cu mozaic �nf�tis�nd bolta cereasc�.
Indaro a adus-o �n secret pe fiica mea. Era foarte �nalt�, destul de voinic�,
st�ngace, f�r� gratie. Nu mi-a trecut prin cap s� o �mbr�tisez. De la prima vedere
am constientizat cum se scurg anii, nu c� m-as fi crezut t�n�r�, dar avusesem p�n�
atunci impresia c� nu-mi tr�dam v�rsta, si mi-am dat seama subit c� m� apropiam de
cincizeci de ani.
Am �ntrebat-o pe Irina cum aflase de identitatea mamei ei. Indaro i-o dezv�luise
atunci c�nd s-a m�ritat si, dac� solicitase o audient�, o f�cuse la sfatul tat�lui
ei, cu care coresponda, acel Pharas despre care o alt� minciun� de-a lui Indaro m�
f�cuse s� cred c� era mort. Asadar, primul meu amant tr�ia.
Un val de nostalgie, de ur�, de dragoste m-a cuprins. M� cl�tinam at�t de tare,
�nc�t am fost nevoit� s� m� sprijin de perete, a c�rui piatr� rece m-a �nviorat.
Am �ntrebat-o cu severitate pe Irina ce voia. Nu avea tot ce-si putea dori ? Nu-i
d�dusem totul ? Mi-a r�spuns printr-un torent de reprosuri, conchiz�nd c� nu m� va
ierta niciodat� c� am l�sat-o s� cread� c� e orfan�. Ochii mici si r�i care m�
fixau mi-au adus aminte de mama si detestam aceast� amintire. Am �nteles c�, dac�-
si p�r�sise provincia, nu era nici de frica persilor, nici
233
�

din dragoste filial�, ci pentru a fi recunoscut� ca fiic� a �mp�r�tesei si pentru

a obtine o pozitie demn� de rangul ei. Am �ncercat s�-i explic c� era imposibil ca
ea s� r�m�n� la Constantinopol sau la Palatul Sf�nt. �Dac� n-o faci pentru mine,
m�car f�-o pentru fiul meu, �ns� �mi �nchipui c� nu stii c� esti bunic�", mi-a
aruncat ea. Ba da, stiam, �l chema Anastasius si tocmai �mplinise nou� ani. Avea
p�rul blond, ondulat, ochii c�prui-deschis, o frunte joas�. Era un copil linistit
si afectuos, un elev silitor, care vorbea deja latina �n afar� de greac�. M-a
privit uluit�, descoperind c� acolo, �n fundul �ndep�rtatei sale Caria, se afla
sub supravegherea mea si c� le cunosteam existenta �n cel mai mic detaliu. Poate
c� n-o ar�tam, dar nu puteam fi acuzat� c� nu m� interesa soarta lor. Aceast�
femeie masiv� era exact contrariul fiicei pe care mi-as fi dorit-o, dar poate c�
ar fi fost altfel dac� ar fi primit dragostea matern�, totusi r�m�nea carne din
carnea mea. Trebuia s� m� adun rapid si s�-mi ar�t fermitatea dac� nu voiam s� m�
las �necat� �ntr-un sentimentalism pe care l-am evitat toat� viata. �Vei obtine
tot ce ceri, i-am declarat eu, dar cu o singur� conditie: s� pleci imediat, s�
p�r�sesti Constan-tinopolul si s� nu te mai �ntorci niciodat�."
� P�streaz�-ti cadourile! a scr�snit ea.
� Totusi, p�n� acum, ti-au prins foarte bine, i-am �ntors-o eu.
Furioas�, simtind c� pierduse partida, a p�r�sit �nc�perea f�r� o privire, f�r� un
salut. N-as fi rezistat nici un minut �n plus. G�f�iam, sudoarea �mi curgea pe
fat� si o migren� nemiloas� �mi str�ngea t�mplele �n menghin�. Am poruncit ca o
escort� de onoare s� o �nsoteasc� pe fiica mea pentru a m� asigura c� va trece
Bosforul chiar �n aceeasi zi si se va �ntoarce c�t mai cur�nd �n provincia ei.
234

Zvonul existentei Irinei si al vizitei sale s-a scurs �n afara zidurilor Palatului
Sf�nt. De aici legenda r�sp�ndit� de Germanus si Passara c� mi-as fi f�cut fiica
s� dispar�. Indaro s-a pierdut �n scuze, s-a �ncurcat �n explicatii si m-a
implorat s�-i iert minciunile. Poate c�, la urma urmei, nu gresise prea tare, dar
abia reuseam s� o ascult. Mintea mea era �n alt� parte. Pharas era �nc� �n viat�
�n acest oras, nu departe de mine, si amintirile amare m� sufocau. Pharas putea
suporta, dup� at�tia ani, r�zbunarea mea. Dar puteam face una ca asta tat�lui
fiicei mele, mai ales dup� ce am v�zut-o? C�t despre ideea de a-l revedea, nu
voiam ca un b�rbat ur�tit si �mb�tr�nit s�-mi murd�reasc� vechea imagine pe care o
p�stram despre el si, pentru a �ndep�rta tentatia, peste chipul �ntunecat si
frumos al tineretii lui am suprapus figura luminoas� si z�mbitoare a lui Ruderic.
Abia atunci am pl�ns, f�r� s� stiu dac� pentru cele dou� iubiri moarte sau pentru
Antiohia, al c�rui lung martiriu era detaliat �n rapoarte.
Persii nu erau barbari nici pe departe. Jefuiau, furau, masacrau nu �n dezordine,
ci metodic si numai la ordinele ofiterilor lor. Marele Rege nu l�sa nimic �n voia
�nt�mpl�rii: dup� ce orasul a fost golit de comori, a poruncit s� fie ras de pe
fata p�m�ntului, �n acest fel, din pricina lui, Antiohia care str�lucise at�tea
secole �n istoria lumii nu mai exista. Rarii supravietuitori, deportati �n
str�fundurile Persiei, �n provincia cea mai arid�, au fost siliti s� construiasc�
alt oras, c�ruia Chosroes i-a dat numele victimei sale... �mi �nchipuiam,
copil�reste, c�, dup� o asemenea catastrof�, destinul nefast va �nceta s� ne
chinuiasc� si c� furtuna se va opri. M� �nselam, c�ci valul de vesti proaste nu
p�rea �ncetinit de nimic si fiecare zi ne aducea o �nfr�ngere, pierderea unei
fort�rete, c�derea unui oras. Mi se �nt�mpla s� m� �ntreb dac� nu st�rnisem furia
divin� si m�
235

g�ndeam �n zadar ce am fi putut s�v�rsi pentru a-L ofensa pe Dumnezeu, �n toat�

aceast� perioad�, n-am �ncetat s�-l admir pe lustinian. Antiohia fiind stears� de
pe hart�, hot�r�se nu numai s� recucereasc� terenul pe care fusese asezat�, ci si
s� o reconstruiasc� mai frumoas�, mai m�reat� ca �nainte. Nici o zi, nici o clip�
n-a p�rut obosit, nici m�car sl�bit. Nu era convins de victoria final�, c�ci nu
manifesta nici optimism, dar nici pesimism, se multumea s� guverneze constiincios,
metodic. Datorit� acestei atitudini ne sustinea si pe mine, si pe colaboratorii
nostri. Ne �mpiedica s� disper�m. Nu renunta s� se bat� cu Chosroes si �n vis se
g�ndea doar la revans� si l-a rechemat pe Belizarie �n tar� pentru a preg�ti
urm�toarea campanie �n Orient.
�mpreun� cu statul s�u major, generalissimul a revenit la Constantinopol, si
Ruderics-a �ntors �ntre zidurile orasului. M� sf�sia tentatia de a-l chema la
palat si de a-l revedea. Cu toate acestea, nu puteam si nu trebuia. Nu aveam s�
renunt la sacrificiul f�cut si nici nu voiam, dup� ce l-am f�cut s� sufere din
pricina ei, s�-i dezv�lui nestatornicia mea. Zilele treceau, rezistenta mea sl�bea
si m� rugam lui Dumnezeu ca Belizarie s� plece c�t mai iute din capital�. De
fiecare dat� c�nd se deschidea usa camerei mele, tres�ream ca si cum ar fi trebuit
s� apar� Ruderic, uit�nd c� era, practic, imposibil, �n dup�-amiaza aceea, c�nd
balamalele de argint s-au r�sucit �n t�t�nile lor, nu m-am putut abtine s� nu
tresar; dar �n locul t�n�rului ofiter a intrat o v�duv�. Era Antonina, �mbr�cat�
�n v�luri de doliu. A v�rsat un suvoi de lacrimi, scot�nd gemetele cele mai
patetice. Din aceast� t�nguial� funebr� reiesea c� amantul ei, Theodosius, o
p�r�sise. Am linistit-o si am rugat-o s�-mi povesteasc� totul.
Curtezanul fugise din Constantinopol pentru a se
236
THEODORA, > IPARATEASA BIZANtULUI
�nchide �ntr-o m�n�sti; . Asadar, fusese atins dintr-o dat� de gratia divin� ? am
�ntreoat eu. Antonina afirma contrariul. Ce motiv �l �mpinsese atunci s�-si caute
salvarea �n religie ? S-a pierdut �ntr-o �nsiruire de minciuni, p�n� c�nd am
silit-o s� m�rturiseasc� adev�rul, �ncepuse din nou s� hohoteasc� si, printre
sughituri, mi-a m�rturisit c� t�n�rul Theodosius continuase s� o copleseasc�, �ns�
ea ceruse prea mult de la el si, �n pofida tineretii sale, �si pierduse puterile.
Epuizat dup� at�tea servicii vitejesti, buim�cit, �si g�sise salvarea �n fug�.
Antonina jura c� o s� moar� de durere. Catastrofele care scuturau imperiul nu
�nsemnau nimic �n comparatie cu drama pe care o tr�ia. Mi-am �n�busit un hohot de
r�s si, �ntr-un fel, i-am fost recunosc�toare, fiindc�, f�r� s�-si dea seama, m�
�nveselea �n momentul �n care simteam cel mai mult nevoia. Inspiratia mi-a suflat
s� o sf�tuiesc s� cear� ajutorul sotului ei. Am �nteles din reactia ei c� se
�ntreba dac� nu cumva �mi bat joc de ea, dar m-a p�r�sit �nseninat�. A reusit s�-l
conving� pe Belizarie c� pierduse �n Theodosius colaboratorul ce! mai fidel,
prietenul cel mai fermec�tor si c� era necesar s� fac� totul pentru a �ncerca s�-l
recupereze. Belizarie s-a conformat imediat, cu graba care �l caracteriza, si a
cerut o �ntrevedere cu noi, nu pentru a vorbi despre r�zboi, ci despre t�n�rul ale
c�rui servicii �i erau indispensabile, sustinea el, implor�ndu-l pe �mp�rat s�-l
cheme �napoi, lustinian, ne�nteleg�nd nimic din afacerea aceasta, m-a l�sat pe
mine s�-i dictez cum s� procedeze. La �ndemnurile lui, Theodosius a acceptat s�
ias� din m�n�stire. Antonina, reg�sindu-si amantul datorit� sotului ei, nu mai
putea de fericire si cel mai perfect menaj �n trei s-a ref�cut ca �n trecut. M�car
a existat o femeie fericit� �n perioada aceea de nefericire.
Capitolul 15
T
oate aceste evenimente dramatice �mi deturnaser� atentia �ntr-at�t �nc�t neglijam
s� cercetez viata de zi cu zi. Schimbarea avusese deja loc atunci c�nd mi-am dat
eu seama, imperceptibil� pentru toat� lumea, dar semnificativ� pentru mine. Ap�rea
un punct asupra c�ruia lustinian insista, altul, asupra c�ruia nu era de aceeasi
p�rere cu mine, o favoare minuscul� pe care refuza s� mi-o acorde, de altfel din
cele mai �ntemeiate motive posibile. Aceast� fisur�, o mic� zg�rietur� la
suprafata bunei noastre �ntelegeri, a fost suficient� pentru a m� alerta. Asadar,
�ncrederea pe care mi-o ar�tase, �ncredint�ndu-mi sarcina de a le scrie persilor,
nu fusese dec�t o momeal�. Se folosise de mine pentru c� m� crezuse util�, ca s�-
si dea seama, de altfel, c� se �nselase. Pericolul m� p�ndea, si amenintarea �mi
invada viata cotidian�, loan din Cappadocia era hot�r�t s� m� elimine, iar eu eram
hot�r�t� s�-l �mpiedic s-o fac�. Duelul a �nceput, inexorabil, p�n� la moarte.
F�r� a m� astepta la vreun rezultat, l-am luminat pe �mp�rat asupra golurilor din
administratia favoritului s�u si asupra nemultumirii generale pe care o st�rnea.
Evit�nd s� mentionez necazurile personale, am f�cut apel la bunul lui simt
politic, la dorinta lui de a aduce fericire popoarelor sale, pe care ministrul, �n
numele lui, le f�cea nefericite. Asa cum m� asteptam, am auzit r�spunz�ndu-mi-se
c� loan din Cappadocia era geniul cel mai capabil al timpului s�u.
238

Atunci, strategia mea s-a desf�surat mai insidios si am �ncercat s�-i trezesc lui
lustinian b�nuielile �n privinta ambitiilor favoritului s�u. O clarv�z�toare �i
prezisese c� va purta vesm�ntul lui Augustus, suveranul care a �ntemeiat imperiul.
Sigur c� va deveni el �nsusi �mp�rat, nu ezita s� se dedea la incantatii magice
pentru a gr�bi acest moment binecuv�ntat. Noaptea, la el acas�, se �mbr�ca �n mare
preot si-i ruga pe demoni sau pe c�ini s�-l �nvesteasc� cu puterea suprem�,
lustinian, oric�nd dispus s� ciuleasc� urechea la asemenea zvonuri, a r�mas de
data aceasta surd. Mi-am dat seama atunci �n ce m�sur� nu mai eram nici prima,
nici cea mai puternic�. Bine�nteles, lustinian m� iubea la fel ca pe vremuri, dar
nu mai eram eu ochii lui, c�ci vedea prin altcineva, nu mai eram eu urechile lui,
c�ci asculta de un altul. N-am avut de ce s� caut mult timp motivele acestui
dezastru. Un altul �n afar� de mine descoperise secretul cel mai intim al
�mp�ratului: sl�biciunea lui. loan din Cappadocia �l domina pe lustinian at�t de
mult, �nc�t acesta nu se mai putea desprinde de influenta lui.
Atunci am fost nevoit� s� m� tocmesc cu caracterul meu. P�n� atunci, �n toate
�mprejur�rile, m� n�pustisem drept �nainte, f�r� ezit�ri, f�r� s� cedez, poate
f�r� mil� si f�r� scrupule. Pentru prima dat� am fost silit� s� m� resemnez. Am
fost obligat� s� fiu tot ce nu fusesem niciodat� �nainte, adic� ascuns�,
r�bd�toare si viclean�. Cu toate acestea, c�mpul meu de manevr� r�m�nea extrem de
m�rginit, �n fata �nc�p�t�n�rii lui lustinian de a-si absolvi favoritul, mi-am dat
seama c� era prea t�rziu pentru a-i dezv�lui r�zboiul ucigas pe care �l ducea
�mpotriva mea. C�t despre ideea de a m� descotorosi de el �ntr-un mod mai
expeditiv, era at�t de bine p�zit, �nc�t nici nu puteam visa la asa ceva. loan din
Cappadocia era at�t de ne�ncrez�tor �n
239
II

privinta mea, �nc�t nu gusta dec�t m�nc�rurile preparate �n fata lui. Noapte si
zi, mii de g�rzi �l ap�rau si, �n ciuda precautiilor lui, informatorii �mi
raportau c� avea somnul tulburat mereu de cosmaruri �n care se vedea �njunghiat de
vreun mercenar pe care i-l trimisesem eu. Spaima lui devoratoare nu m� consola
nici un pic, din moment ce c�stiga teren de la o zi la alta. si cea mai mic�
tentativ� se �ntorcea �mpotriva mea. lustinian �ncepea s� m� priveasc� cu ochi
ne�ncrez�tori, iar ruptura s-a l�rgit f�r� �ncetare.
Cu r�ceal�, cu disperare, asteptam momentul �n care avea s� devin� o groap�, apoi
o pr�pastie pe care n-o mai puteam dep�si, �mp�ratul era, practic, �nv�luit.
Riscam ce putea fi mai r�u, dar sub nici o form� nu trebuia s�-i ar�t spaimele
mele. Deja Curtea se �ntorcea subtil, suav, dinspre mine. Anticamera mea era mereu
plin�, dar, cu toate acestea, mai putin ca de obicei, �nc� exista o gloat� de
solicitanti, dar num�rul acestora se diminua de la o zi la alta. loan din
Cappadocia avea multi dusmani, �ns� acestia socoteau c�, o dat� descotorositi de
mine, le va fi cu at�t mai usor s� fac� acelasi lucru cu el. Simteam c�-mi fuge
p�m�ntul de sub picioare, dar, dac� cedam nelinistii, eram pierdut�. Cu mintea
rece, mi-am concentrat toate puterile pentru a descoperi cea mai mic� fisur� �n
zidul reprezentat de adversarul meu.
Fiara nemiloas� avea totusi o inim�, bine ascuns� sub viciile si crimele sale, o
inim� pe care o p�stra doar pentru unica lui fiic�, Eufemia, o adolescent�
proasp�t�, fermec�toare si naiv�, bucuria si m�ndria lui. Antonina, r�mas� la
Constantinopol dup� plecarea lui Belizarie si a statului s�u major �n R�s�rit, s-a
�mprietenit cu t�n�ra, �i f�cea vizite sau o invita pe la ea aproape �n fiecare
zi. A profitat de absenta
240

tat�lui, plecat �n inspectie �n provinciile din Est, c�ci acesta, boln�vicios de

b�nuitor, s-ar fi putut ar�ta ne�ncrez�tor fat� de o prieten� a �mp�r�tesei.
�ntr-o zi, av�nd chef de confesiuni, Antonina n-a ezitat s�-i fac� Eufemiei cele
mai grave dest�inuiri. A �nceput prin a pomeni ad�nca nemultumire pe care o simtea
fat� de sotul ei, Belizarie. Cucerise Africa, Italia, Mesopotamia, �mbog�tise
ne�ncetat imperiul cu pr�zile sale de r�zboi, pentru a nu primi �n schimb dec�t
cea mai neagr� nerecunostinta. si-a v�rsat amarul, ajung�nd s� critice aspru
puterea si pe cei care o detineau. Pentru Eufemia care, stiind-o pe �mp�r�teas�
dusmana tat�lui s�u, o detesta, cuvintele ei erau ca mierea. Foarte �nc�ntat�, a
�ntrebat-o nevinovat pe Antonina de ce �ndura Belizarie at�tea nedrept�ti c�nd
avea toat� armata pe m�n�. O lovitur� de stat �ntr-un c�mp de lupt� �ndep�rtat nu
avea nici o sans� de reusit�, a replicat Antonina, dac� nu exista chiar �n
capital� un aliat solid si puternic.
Imediat ce s-a �ntors tat�l ei, Eufemia s-a gr�bit s�-i repete aceste discutii,
�nc�ntarea a fost mai puternic� dec�t ne�ncrederea. Dac� Belizarie si armata �si
uneau fortele cu ale lui, era sigur c� va pune m�na pe coroan�. A trimis-o s�-i
spun� Antoninei c� ar fi fericit s� se �nt�lneasc� a doua zi. Antonina s-a
crispat, �nnebunise, ce naiba? Tot orasul colc�ia de spioni ai �mp�ratului si
�mp�r�tesei; �ntrevederea lor ar iesi la iveal� imediat si ar trezi o multime de
suspiciuni. Dar, ad�ugase ea, trebuia s� plece �n c�teva zile s� i se al�ture
sotului ei pe front si avea s� �nnopteze �ntr-o cas� izolat� pe care o detinea �n
�mprejurimi. Ministrul ar putea s� se �nt�lneasc� acolo cu ea f�r� nici un
pericol. Acest exces de precautie i-a pl�cut lui loan din Cappadocia, asigur�ndu-l
c� avea de-a face cu o femeie serioas�.
" �n noaptea convenit� pentru �nt�lnire, s-a dus c�t mai
241

discret posibil la casa cu pricina, lu�nd cu el doar c�teva g�rzi. Antonina �l

astepta, singur�, �n gr�din�. S-au g�sit doi aliati. S-au recunoscut doi complici.
S-au �nteles din vreme asupra mijloacelor si asupra scopului si cu cea mai bun�
dispozitie au pus la punct complotul lor. loan din Cappadocia a promis tot ce a
cerut Antonina si a jurat solemn s�-si foloseasc� toate puterile pentru dobor�rea
�mp�ratului si a �mp�r�tesei, �n momentul acela, din tufele din �mprejurimi au
iesit doi b�rbati. Erau Narses si unul dintre aghiotantii lui. S-au n�pustit
asupra favoritului, care a �nceput s� strige dup� ajutor. G�rzile lui au sosit �n
goan�. Soldatii lui Narses, p�r�sindu-si ascunz�torile, au ap�rut pretutindeni. A
urmat o b�t�lie �n toat� regula, cu lovituri si r�ni. �n �nc�ierare, ministrul a
reusit s� fug� si, revenit �n vitez� �n oras, a alergat s� se refugieze la Sf�nta
Sofia.
P�n� atunci, �mp�ratul refuzase s� cread� �n vinov�tia lui, chiar si atunci c�nd
se d�duse de gol solicit�nd o �ntrevedere cu Antonina. Avusesem cele mai mari
dificult�ti s�-l conving s� accepte stratagema noastr�. Cu o zi �naintea
�nt�lnirii fatale, cuprins de un incredibil acces de afectiune, l-a sf�tuit
insistent pe loan din Cappadocia s� nu se duc� �n casa Antoninei. F�r� s� se mai
mire c� st�p�nul lui era la curent cu modul �n care �si petrecea timpul liber, n-a
dat nici o atentie avertismentului s�u. Cuvintele lui tr�d�toare, apoi fuga lui i-
au deschis ochii, �n cele din urm�, �mp�ratului si mi-au �ng�duit s� cer
destituirea lui imediat�.
A doua zi, Sf�nta Sofia a fost martora unei scene uluitoare, pe care am poruncit
mai multor persoane s� mi-o povesteasc�, at�t de tare m� ungea la inim�. Biserica
era �nconjurat� de forte armate care nu l�sau pe nimeni s� ias�, dar permiteau s�
intre oricui voia. �n interior, c�lug�rii �l
242

tineau aproape cu forta �n genunchi pe loan din Cappadocia, �n vreme ce unul

dintre ei �l tundea, iar preotii, vizibil �ngroziti, murmurau rug�ciuni.
Spectatorii nu-si reveneau din soc. Era acelasi loan din Cappadocia care chiar �n
ziua precedent� se �mp�una �n culmea puterii... �i �nscenasem pedeapsa chiar �n
interiorul refugiului pe care si-l alesese; obiceiul cerea ca ministrii c�zuti �n
dizgratie s� se c�lug�reasc�... de bun�voie sau cu forta. Gr�biti s� termine c�t
mai repede, preotii �l dezbr�caser� pe ministru si se preg�teau s�-i pun� rasa,
c�nd si-au dat seama c� aceasta lipsea. Au �nceput s� ridice bratele spre cer, s�
se agite, s� se insulte reciproc si chiar s� �njure �ntr-un mod foarte nepotrivit
unor fete bisericesti, �n cele din urm�, l-au z�rit pe c�lug�rul paznic al comorii
catedralei, care se tinea deoparte, cu ochii l�rgiti de fric�. Cu riscul de a-l
l�sa �n pielea goal�, i-au smuls sutana de dimie si i-au pus-o lui loan din
Cappadocia. seful guvernului, st�p�nul imperiului dup� Dumnezeu si �mp�rat, nu mai
era dec�t c�lug�rul loan.
Oracolul avusese dreptate s�-i spun� c� �ntr-o zi va purta haina lui Augustus,
c�ci acesta era numele paznicului comorii.
Am l�sat grija de a-i numi un succesor pe seama �mp�ratului, care l-a ales pe
Theodatus, un �nalt functionar cu reputatie excelent�.
Obtinusem victoria dup� lupte grele. Satisfactia mi-a fost totusi umbrit� de
bl�ndetea pedepsei acordate dizgratiatului. �mp�ratul, ca si cum ar fi fost �n
continuare vr�jit, s-a multumit s�-l exileze nu departe de Constanti-nopol, la
Cizic, �napoindu-i o mare parte din bunurile pe care 'a �nceput i le confiscase.
Acestora li s-au al�turat roadele furturilor pe care loan din Cappadocia avusese
prudenta s� 'e ascund� si care i-au permis s� tr�iasc� pe picior mare. Nu
243

r�zbunarea �mi inspira regretele, ci prudenta. Fostul favorit �si p�stra viata,
averea si libertatea. Dar el dovedise c� era capabil de orice... p�n� la a dori s�
o elimine pe �mp�r�teas� si s�-l �nlocuiasc� pe �mp�rat.
Preocup�rile mele au fost date peste cap �ntr-o zi din prim�vara anului 541, c�nd
am aflat c� �n Orient, unde ostilit�tile re�ncepuser�, trupele noastre cuceriser�
fort�reata Sisauranon. Unde mai era si aceast� Sisauranon? Bine�nteles, �mp�ratul
stia. C�t despre mine, m-am repezit la hart�. Sisauranon era situat� �n teritoriul
persan. O fort�reat� modest�, un loc de m�na a doua, poate, dar prima noastr�
reusit�. Era un semn, un simbol, si-mi amintesc c� am strigat de bucurie la
aflarea vestii.
Pentru aceast� campanie, �mi scria Ruderic �n raportul lui, Belizarie i-a chemat
pe toti aliatii nostri. S-a dus chiar s�-l scoat� din ascunz�toare pe un anume
Harith Ghassanidul, un mic rege indigen care se purta cu o mare fidelitate fat� de
imperiu si Biserica... monofizit�. Aliatii de teapa lui nu valoreaz� prea mult
Belizarie I-a trimis �n teritoriul persan �ntr-o misiune de recunoastere, �n
fruntea celor dou� mii de cavaleri ai s�i. Harith a stiut asa de bine s�-i
conving� pe ofiterii care �l �nsoteau de apropierea unei masive armate inamice,
�nc�t acestia s-au retras f�r� a cerceta mai departe, �n felul acesta, arabul a
putut s� pun� m�na linistit pe toat� regiunea si s�-si �nsuseasc� singur �ntreaga
prad� de r�zboi. Generalissimul i-a adresat reprosuri pentru purtarea lui, pe care
acesta a avut insolenta s� le conteste.
Cu toate acestea, datorit� informatiilor acestui aliat bizar, armatele noastre au
putut atinge Tigrul. Am obtinut de
244

la �mp�rat s�-i acorde lui Harith titlul de patrician. Ce dac� Belizarie dezaproba
aceast� r�splat� ?
Regele persilor, �ncrez�tor si sigur de victorie, �si �naintase prea mult trupele.
Desp�rtit de ariergard�, �si l�sase regatul f�r� ap�rare. Armatele noastre au
crezut c� �ntreaga Asirie se afla la mila lor. �n momentul �n care se preg�teau s�
se n�pusteasc� asupra pr�zii oferite, au primit deodat� ordinul de a face cale
�ntoars�. Belizarie �ntrerupea campania �n plin� reusit�. O epidemie brusc� �l
�mpiedica s� continue ofensiva. Acestea erau explicatiile c�rora �mp�ratul le
d�dea crezare. Asta era ceea ce �mi afirma Ruderic �n scrisorile sale si ceea ce
refuzam s� cred.
�ndoielile mele au fost confirmate �n scurt timp de minciunile �nnebunite ale
Antoninei. Ca sotie devotat�, se hot�r�se s� i se al�ture lui Belizarie pe front.
Bine�nteles, �l luase si pe Theodosius, dar �l l�sase, prudent�, la Efes. t�ranul
ur�cios de Photius, fiul ei din prima c�s�torie, reusise de data aceasta s�-si
conving� tat�l vitreg de ghinionul s�u. si Belizarie, gr�bit s� o fac� s� dea
socoteal�, galopase, pur si simplu, �n calea ei, dup� ce le-a poruncit trupelor
sale o �repliere strategic�". Victoria total� asupra Marelui Rege n-avea dec�t s�
astepte alt� ocazie!
Pentru prima dat� de la c�s�toria lor, i-a rezervat Antoninei o primire glacial�.
Aceasta, deja �ncercat�, a aflat c� amantul ei, Theodosius, fusese r�pit, f�r� s�
se stie nici de cine, nici de ce. Am primit de la ea cereri patetice de ajutor si
am vrut s�-i dovedesc c�, dac� m� slujea bine, avea dreptul la recunostinta mea
net�rmuit�. Convins� c� Photius se afla �n spatele disparitiei misterioase a lui
Theodosius, am poruncit s� fie arestat, adus la Constantinopol si azv�rlit �n
temnitele Palatului Sf�nt. Pentru a-l face jnai maleabil, am poruncit s� fie
biciuit ca un sclav de r�nd.
245

Credeam c� durerea �i va dezlega limba. Spre surprinderea mea, acest b�rbat fragil
si cu s�n�tate subred� a dat dovad� de o rezistent� neasteptat�. Torturat, a
refuzat s� dezv�luie ascunz�toarea �n care �l tinea prizonier pe Theodosius.
Atunci am ordonat, pur si simplu, torturarea slugilor lui care au vorbit �ndat�...
Eu aveam grij� s�-mi fac fericit� o prieten�, �n vreme ce �mp�ratul se ocupa de
repararea greselilor comise de sotul ei.
Marele Rege al persilor avea p�rtile lui bune. A oprit imediat ostilit�tile c�nd a
auzit clinchetul aurului: era suficient s� aud� c�teva monede ciocnindu-se pentru
a l�sa armele jos. Dou� mii de livre de argint au permis orasului Hierapolis din
Siria s� scape de ce putea fi mai r�u. Pentru o mie de livre, a renuntat la
asediul D�rei. Din contr�, Berrhoea, neput�nd pl�ti cele patru mii de livre de
argint cerute, a fost cucerit� si ars�. Locuitorilor din Edessa le-a propus s�-si
r�scumpere prizonierii pe care �i capturase cu un an �nainte din Antiohia. �ntreg
orasul s-a stors si s-a scremut, de la prostituate p�n� la t�ranii din
�mprejurimi, �n cele din urm�, Marele Rege a consimtit politicos s� treac� din nou
'granita... pentru cinci mii de livre de aur si un tribut anual de cinci sute de
livre...
La �ntoarcerea lui Belizarie �n Constantinopol stiam de-acum la ce s� m� astept,
�ntr-adev�r, Antonina a ap�rut din nou �n fata mea, deghizat� �n v�duv�, cer�ndu-l
pe Theodosius al ei si jur�nd c� prefera s� se omoare dec�t s� r�m�n� desp�rtit�
de el. �Drag� prieten�, i-am zis, pentru a o scoate din durerea ei, un giuvaer
nepretuit a c�zut ieri �n m�inile mele, o minune pe care nimeni pe lume n-a avut-o
niciodat�. Dac� te �nc�nt�, mi-ar face pl�cere s� te las s�-l admiri."
t
246

Desi �si pl�ngea amantul cu lacrimi de s�nge, Antonina nu-si pierduse pasiunea
pentru tot ce str�lucea. Curiozitatea fiindu-i st�rnit�, m-a implorat s�-i ar�t
achizitia mea. M-am pref�cut c� ezit, am f�cut pe misterioasa, pentru a o aduce �n
culmea ner�bd�rii, apoi m-am ridicat si m-am dus �n fundul �nc�perii. Am tras o
draperie si �n spatele ei a ap�rut Theodosius �n persoan�. Datorit� indicatiilor
slujitorilor lui Photius, g�sisem locul �n care era tinut Theodosius si poruncisem
s� fie adus la Constantinopol �n cei mai mare secret, pentru a-mi preg�ti
surpriza. Antonina a alergat la amantul ei, care st�tea �n picioare, cu o mutr�
st�njenit�, l-a str�ns la piept mai s�-l sufoce, apoi a c�zut la picioarele mele
si mi-a str�ns genunchii at�t de tare �nc�t era s� cad. S-a ridicat pentru a se
n�pusti la amantul ei, apoi s-a �ntors s� se agate de tunica mea, numindu-m�
salvatoarea ei, st�p�na ei, binef�c�toarea ei.
Mai r�m�nea s�-i �mpac pe cei doi soti, c�ci am fost �ntotdeauna o adversar�
feroce a divortului, �mp�ratul, la �ndemnurile mele, a binevoit s� discute cu
Belizarie si, prin grija mea, menajul s-a ref�cut pentru a treia oar�. M� g�ndeam
c� m� pot culca pe o ureche, c�nd acest Theodosius pentru care m� str�duisem at�t
a murit, dup� o boal� scurt�. M� preg�team s� fiu inundat� de un suvoi de lacrimi.
Antonina a manifestat �ntr-adev�r durerea cea mai arz�toare, dar mi s-a p�rut c�
mai degrab� voia s� fie consecvent� cu ea �ns�si. De fapt, n-am simtit-o prea
afectat�. Poate c� se s�turase de distractia Theodosius...
Aceste valuri linistindu-se, m-am �ntors la problemele mai grave. Nu dusesem o
lupt� aprig� �mpotriva lui loan din Cappadocia pentru a-l vedea �nlocuit de un
neputincios notoriu. Un singur om mi se p�rea apt s� relanseze la ap� nava
statului, care, ca de obicei, lua ap� prin toate p�rtile:
247

Barsyme. Anii lui de colaborare cu loan din Cappadocia �l familiarizaser� cu

afacerile publice, �mi dovedise loialitatea lui, iar originile umile ne garantau
fidelitatea lui. Mintea �i era at�t de iute, at�t de str�lucitoare, at�t de
pl�cut�, �nc�t uitam de ur�tenia lui iesit� din comun, nu mai observam capul acela
prea mare pentru corpul sfrijit, gura mare plin� de dinti lungi, prost �nsiruiti,
limba aceea cu care �si umezea tot timpul buzele si din care plesc�ia ca o
broasc�.
lustinian, �nduplecat de argumentele mele, l-a numit prefect al orasului.
Credeam c� pusesem m�na pe un ministru abil. Am descoperit �ns� un vr�jitor. Banii
intrau �n valuri �n vistieriile statului, de regul� goale, precum si �n cuferele
private ale �mp�ratului si �mp�r�tesei. Pentru a r�spunde acuzatiilor, recunosc c�
fura. Dar ce ministru, ce apropiat al puterii n-a furat? Sora mea, care nu rata
nici o ocazie s�-mi dovedeasc� slug�rnicia ei �n chip de afectiune, nu recurgea la
comisioane, �n numele influentei pe care si-o atribuia sau pe care presupuneau
altii c� o are? Iar Arsenius, credinciosul meu Arsenius, nu b�ga la buzunar sume
frumoase pentru fiecare recomandare ? si chiar curajoasei Indaro, cu inima mare,
nu i se �nt�mpla si ei s�-si rotunjeasc� veniturile cu c�te o spag� pe care i-o
�nm�nau solicitantii dornici s�-si vad� cerintele �ndeplinite mai repede ?
�mp�ratul si cu mine am hot�r�t s� t�iem ghearele aristocratiei. Pentru a reduce
influenta acestor �mediocri", a refuzat s� le usureze taxele si i-a l�sat s� se
�ngroape �n datorii tot mai mari. Din spirit de democratie, le-am �ng�duit
oamenilor de r�nd s� aib� acces la functiile rezervate alt�dat� numelor mari si am
creat unele noi. De aceea s-au �nmul-
248

tit �gloriosii", �magnificii", �clarissimii", �ilustrissimii", �alesii" si alte

titluri cu care se �ndopase p�n� atunci doar nobilimea.
Dintr-o dat�, denunturile s-au dublat. Dac� primeam un cadou de la seful v�milor
imperiale ale Str�mtorii, imediat acesta era denuntat pentru piraterie, iar noi
eram acuzati c� am fi complicii lui. Dac� porunceam s� fie confiscate baloturile
de m�tase v�ndute de negustori peste pretul fixat, imediat eram �nfierat� c� as fi
deturnat stocul �n folosul meu. Nu s-a sustinut c� eu l-as fi sustinut pe
falsificatorul acela vestit numit Priscus, care imita perfect semn�tura
defunctilor bogati si, dup� moartea lor, confectiona contracte de �mprumut �n
favoarea lui ?
�Mediocrii" mi-au imputat c� nu m-am s�turat niciodat� de putere si c� m-am �ntins
ca o pat� de ulei �n tot imperiul. C�t despre �mp�rat, au v�zut �n el pe nimeni
altul dec�t pe diavolul re�ncarnat. L-au citat pe c�lug�rul acela care, chemat �n
audient� sacr�, se oprise paralizat de groaz� �n usa s�lii, c�ci v�zuse pe tron un
b�rbat cu chipul Satanei. Au �mpins m�rs�via p�n� la a invoca m�rturia mamei
�mp�ratului. Prietenilor ei cei mai intimi ea le-ar fi dest�inuit c� primise, cu
nou� luni �nainte de nasterea fiului ei, vizita diavolului si imediat dup� aceea a
r�mas �ns�rcinat�... Diavolul! S�rmanul lustinian!
Aceast� revolt� suscitat� de administratia sever�, dar eficace a lui Barsyme ne
silea s� ne sprijinim si mai mult pe partizanii nostri, �ndeosebi pe Albastri,
care, de la Nika, ne sustinuser� �ntotdeauna. Dar de la o vreme acestia se simteau
tr�dati de �mp�rat, din pricina unui incident pe care l-au considerat o insult�
grav� adus� factiunii lor. Guvernatorul orasului Tars reusise, prin pretentiile
lui, s�-i exaspereze pe locuitori, printre care numerosi Albastri, �n cursul unei
ceremonii publice, mai multi au vrut s�-si manifeste nemultumirea si au
249

avut proasta inspiratie de a-l ucide pe scutierul s�u, care �ncerca s�-l apere.
Arestati, ei fuseser� g�siti vinovati si executati, �n ciuda indulgentei sale
binecunoscute fat� de Albastri, �mp�ratul, voind s�-si dovedeasc� nep�rtinirea
total�, confirmase sentinta, f�r� s�-si dea seama cu adev�rat c� �n felul acesta
�i provoca pe partizanii nostri. Mie �mi revenea sarcina de a remedia situatia...
cu ajutorul lui Barsyme. Dac� �l adusesem �n fruntea guvernului, era pentru binele
imperiului, pentru odihna �mp�ratului si pentru a-mi executa docil planurile.
Sosise ocazia de a-l pune la �ncercare.
A �nceput prin a-mi detalia circumstantele acelei afaceri penibile din Tars. Am
�ntrebat dac� guvernatorul, at�t de sever cu Albastrii, apartinea partidei
Verzilor, �ntr-adev�r, asa era, mi-a confirmat Barsyme.
� Cum �l cheam� ?
� Calinicus.
� Este acelasi Calinicus care e fiul lui Dessius, fratele sefului soldatilor din
Epir?
� Chiar acela.
� S� fie tras �n teap� pe morm�ntul Albastrilor pe care i-a executat.
� Maiestate, dar comand� o cetate a imperiului. Trebuie un ordin personal de la
�mp�rat.
� Este acelasi Calinicus a c�rui familie a avut o proprietate �n afara zidurilor
Constantinopolului, nu departe de Sf�nta M�ria a Izvorului ?
� Asa cred, Maiestate, dar nu v�d...
� N-are rost s� vezi, multumeste-te s� te supui poruncilor mele.
� Ce-o s� zic� �mp�ratul, Maiestate ? Calinicus se bucur� de �ncrederea lui.
� Ori el, ori tu vei fi tras �n teap�, alege! am strigat
250
scoas� din fire.
Barsyme a f�cut o grimas� foarte asem�n�toare cu sc�l�mb�ielile cimpanzeilor din
menajeria palatului, cu care, de altfel, sem�na uimitor de mult. Atunci am stiut
c� neinspiratul Calinicus va avea soarta pe care i-o alesesem.
Am avut grij� s� nu-i dezv�lui lui Barsyme amintirile care rn� asaltau ascult�ndu-
l. Sunt fetit�, fug de-acas�, iat�-m� �n afara zidurilor orasului, alerg peste
c�mpuri p�n� la incinta vast� a unei propriet�ti magnifice, m� cocot �ntre dou�
creneluri, copiii se joac� �n gr�dina minunat�, mica Eudoxia se apropie de zidul
care m� ad�posteste. M� z�reste, �mi �ntinde p�pusa ei, fratele ei o dojeneste, o
�mbr�nceste, p�pusa cade si se sparge. Fratele o amenint� pe intrus�: �Dispari de-
aici, jegoaso, sau sclavii mei te vor biciui." �nc� �i aud vocea, �l chema
Calinicus. si dup� at�tia ani, g�sise mijlocul de a se oferi r�zbun�rii mele. Cu
toate acestea, dac� �l condamnam la o soart� at�t de teribil� n-o f�ceam pentru a
alunga un cosmar din copil�rie, ci pentru c� politica �mi dicta s� dau un exemplu,
�mp�ratul �i defavorizase pe Albastri, �mp�r�teasa �i pedepsea pe Verzi, iar
echilibrul era restabilit.
Capitolul 16
iuma s-a ivit �n inima mlastinilor din Pulusium, pe valea Nilului, l-au dat
nastere aerul umed si st�tut, apele �n care putrezeau lesurile animalelor si
tulpinile de lotus. S-a �ntins rapid p�n� �n Siria, apoi, din provincie �n
provincie, a vizitat granitele r�s�ritene ale imperiului. Am crezut c� locurile
�ndep�rtate vor fi scutite. Insulele cele mai izolate, muntii cei mai inaccesibili
au fost atinsi. Unele orase care au sc�pat de epidemie la trecerea ei si ai c�ror
locuitori �si �nchipuiau c� sc�paser� au fost lovite de o a doua vizit� a
n�pastei. Parc� �nsusi v�ntul transporta veninul subtil.
Constantinopolul simtea �naintarea nemiloas� a r�ului, refuz�nd s� admit� �ns� c�
l-ar putea afecta. Farul universului era invulnerabil. Metropola artelor, a
luxului, a pl�cerilor era protejat�. Orasul Domnului va fi ap�rat prin miracole...
si locuitorii continuau s� se distreze, s� cheltuiasc�, s� r�d� f�r� griji.
Epidemia s-a ab�tut aproape surprinz�tor la sf�rsitul prim�verii anului 542 si s-a
�mpr�stiat cu viteza fulgerului, �n c�teva zile, num�rul victimelor a crescut �n
ritm ametitor. Cei care �ncepeau s� verse s�nge mai puteau trece noaptea, �ns� cei
al c�ror trup se acoperea de pustule negre nu mai aveau de tr�it dec�t c�teva ore.
Confuzia si dezordinea sporeau f�r� �ncetare. Sclavii r�t�ceau lipsiti de st�p�nii
lor; st�p�nii care fuseser� obisnuiti toat� viata s� fie serviti de altii se
trezeau cu un
252

singur slujitor care s�-i ajute, chiar c�nd erau bolnavi sau muribunzi. Imobilele,
grupuri �ntregi de case r�m�neau f�r� nici un locuitor. Str�zile, de regul� at�t
de �nsufletite, s-au golit cu des�v�rsire. Oamenii r�m�neau �nchisi �n cas�,
pentru a-si �ngriji sau pentru a-si pl�nge rudele. Constan-tinopolul a devenit un
oras mort. Administratia fiind paralizat�, toate serviciile publice au �ncetat s�
mai functioneze. Aprovizionarea a fost �ntrerupt�. Morile si brut�riile si-au
�nchis portile. Foametea a �nsotit �n scurt timp moartea. Aparitiile s-au
�nmultit. Multi au v�zut �n�lt�ndu-se �n fata lor demoni, �nainte de a fi loviti
de boal�. Unii �i vedeau �n vis si, imediat ce se trezeau, simteau primele
simptome. Altii �i auzeau pe acesti demoni strig�ndu-i pe nume si atunci se
baricadau �n spatele mai multor usi, fiind convinsi c� ciuma venise peste ei si
refuzau s� le mai deschid� apropiatilor. Sperau s� scape �n felul acesta de
demoni, de contagiere, din p�cate f�r� succes. Supravietuitorii au alergat �n
biserici. Zi si noapte umpleau sanctuarele, rug�ndu-se, implor�nd, sau se
spovedeau si se preg�teau de moarte.
La palat, eram tinuti la curent cu situatia, or� de or�. �mp�ratul �si p�stra
s�ngele rece, dar eu stiam c� pentru el fiecare moarte era o nou� ran�, o nou�
suferint�. Eu �ns�mi eram epuizat� si, totodat�, sf�siat� de durere. Nu mai puteam
nici s� m�nc�m, nici s� dormim. Aveam impresia c� ne batem sau mai degrab� c� ne
zbatem �n fata unei fantome insesizabile, omniprezente, care lovea f�r� �ncetare
pretutindeni �n imperiu. Sub povara acestui sentiment �ngrozitor, insuportabil de
neputint�, tineam s� ducem o viat� c�t de c�t normal�, �ns� trezirea dimineata,
�mbr�catul, �ndeplinirea gesturilor zilnice cereau de fiecare dat� un efort-
Angoasa ne anchiloza pe toti. Viata de la palat era comp|et dezorganizat�.
Bine�nteles, nu mai erau ceremonii, audiente
253

solemne si cu at�t mai putin banchete. Linistea surprindea cel mai mult �n aceast�
locuint� imens�, at�t de sonor� de regul�, at�t de plin� de murmur, si aceast�
liniste ap�sat� de amenint�ri �mi sporea angoasa.
si apoi erau cei pe care nu-i mai revedeam, curtenii, membrii guvernului, p�n� la
eunuci, g�rzi si slugi; cel care cu o zi �nainte sau doar cu c�teva ore mai
devreme era acolo nu mai ap�rea. Nimeni nu punea �ntreb�ri. Nu se vorbea despre
ei, nu li se pomeneau numele, fiecare �si vedea de treab�, �ntreb�ndu-se cine va
fi urm�torul.
�ntr-o dimineat�, �n camera mea, �n timpul toaletei, unul dintre eunuci a �nceput
s� se clatine. Mi se p�ruse c� avea o expresie ciudat�, dar cine mai d�dea atentie
unor asemenea am�nunte? Nefericitul s-a r�sucit pe c�lc�ie, apoi s-a pr�busit, cu
ochii scosi din orbite. O limb� enorm�, violacee �i iesea din gur�, �l sufoca.
Femeile, ceilalti eunuci se d�duser� c�tiva pasi �n spate. Pentru nimic �n lume nu
l-ar fi ajutat, nu l-ar fi atins, �ntr-un efort nemaipomenit de a-mi �nfr�nge
lasitatea, m-am aplecat asupra bolnavului si am pus m�na pe fruntea lui care ardea
de febr�. Am simtit nu at�t fric�, c�t un dezgust �nfior�tor, de ne�nvins,
involuntar, pe care mi-l reprosam si pe care mi-era team� s�-l ar�t... �n cele din
urm�, au sosit ajutoarele pentru a lua bolnavul. C�r�torii l-au �nh�tat brutal pe
s�rmanul meu eunuc. M�necile lui lungi, albe, se t�rau pe jos si capul �i tresalt�
mecanic. Mi-am ferit privirea, �nfiorat�.
Mortii, mult mai numerosi dec�t viii, puneau probleme urgente, �mp�ratul s-a
ocupat �n primul r�nd de ei. Din moment ce nu mai existau destule brate pentru a-i
�ngropa, acestia se descompuneau �n case, pe str�zi, �n piete. Printr-o ironie a
sortii, anul acela a adus una dintre verile cele mai toride pe care le suportasem
vreodat�. C�ldura accelera
254

procesul de putrefactie si sporea mirosurile pestilentiale. Nu puteam l�sa

cadavrele s� se �nmulteasc� la nesf�rsit.
�mp�ratul l-a �ns�rcinat atunci pe Theodorus, marele referendar al Curtii, cu o
misiune de cur�tare, �n ciuda pericolului, a acceptat cu un curaj exemplar. A
str�ns voluntari si s-a dus �n oras, s� sape gropi peste tot. Nimeni nu mai avea
putere s� tin� slujbe de �nmorm�ntare. Cadavrele erau aruncate �n gropi,
�ngr�m�dite unele peste altele, �n scurt timp, acestea n-au mai fost suficiente:
gropile comune s-au umplut toate p�n� la refuz, iar num�rul mortilor crestea at�t
de repede c� nu mai era timp s� fie s�pate altele noi. Problema devenise crucial�.
Ne �nh�masem cu totii, invent�nd solutiile cele mai nebunesti, pentru a face s�
dispar� c�teva mii de cadavre pe zi.
�n cele din urm�, unul dintre noi, nu mai tin minte cine, a sugerat o initiativ�
pus� �n practic� imediat: scoaterea acoperisurilor tuturor meterezelor Galatei, pe
partea cealalt� a Cornului de Aur si, de sus, aruncarea cadavrelor �n interior, nu
conteaz� cum, c�t mai repede. C�nd se umplea un turn, acoperisul era sigilat.
Cur�nd toate turnurile au fost pline. Atunci au fost chemati noi voluntari,
�ns�rcinati s� care c�t mai multe cadavre p�n� pe falez� si s� le arunce �n
Bosfor, �n speranta c� vor fi duse de curenti departe de Constan-tinopol.
�mp�ratul a mers p�n� la a-i invita pe sefii Albastrilor si ai Verzilor ca s�-i
roage s� �ncheie un armistitiu. Acestia au consimtit. Cele dou� factiuni rivale,
s-au unit �n numele mortilor si se putea vedea imaginea neobisnuit� a unui
Albastru c�r�nd cadavrul unui Verde si invers.
�mp�ratul a vrut, de asemenea, s� reteze r�ul din r�d�cin�, l-a convocat �n
capital� pe cei mai buni medici ai imperiului, a improvizat laboratoare �n anexele
palatului, a f�cut rost de cadavre... n-a fost greu, gr�dinile erau ticsite...
255

si practicienii le-au disecat, le-au analizat, au experimentat zi si noapte.

Dup� ce ne-au l�sat s� ne perpelim mai mult de dou� s�pt�m�ni, n-au putut dec�t
s�-si m�rturiseasc� perplexitatea. Unii bolnavi, initial scutiti de cium�, mureau
brusc, altii, atinsi si condamnati, supravietuiau, desi nu li se mai d�dea nici o
sperant�. Acelasi tratament aplicat mai multor persoane d�dea rezultate diferite,
�n concluzie, nu s-a g�sit nici un remediu, nu s-a putut recomanda nici o m�sur�
de precautie si, dup� p�rerea medicilor, boala nu intra �n domeniul ratiunii
umane. Ciuma parc� a profitat de aceast� neputint�. si-a �ndoit pofta devoratoare,
f�c�nd si mai multe victime. Spre R�s�rit, orase �ntregi, si nu putine, au fost
complet depopulate, �n Apus, recoltele putrezeau pe c�mpuri fiindc� nu mai avea
cine s� le recolteze. La Con-tantinopol ajunsesem la saisprezece mii de morti pe
zi, adic� num�rul total al fortelor noastre armate �n Italia si, mai t�rziu, c�nd
epidemia s-a potolit �n sf�rsit, num�rul victimelor a urcat la trei sute de mii.
Aceste cifre, oric�t de impresionante ar fi, nu pot da nici o idee despre
nenorocirea pe care o tr�iam, �n fata at�tor morti, �n fata acestei tragedii pe
care o suferea �ntreg poporul, m� cuprindea groaza. Listele macabre care-mi erau
aduse zilnic r�sunau f�r� �ncetare �n capul meu, p�n� aveam impresia c� v�d
piramide, gr�mezi, munti de cadavre �nghesuindu-se �n fata palatului; si ce s� mai
spun de �ngrijorarea legat� de cei dragi, de privirile aruncate pe furis pentru a-
i observa pe apropiati, pentru a depista unul dintre semnele acelea pe care
�nv�tasem cu totii s� le recunoastem, �n fine, cel mai r�u, frica pentru sine,
acel sentiment care pune �n permanent� un nod �n g�t si ziua, si noaptea. Acesta
ne epuiza, ne storcea putinele forte r�mase, si, �n
256

plus, trebuia s� ni-l ascundem din pudoare, pentru a nu-i lipsi ne ceilalti de
ultima lor f�r�m� de curaj.
Toamna a sosit si, brusc, epidemia s-a oprit o vreme, �ncepusem s� credem c� r�ul
trecuse c�nd, �ntr-o dimineat�, �mp�ratul s-a trezit cu febr�, o febr� at�t de
.ne�nsemnat�, at�t de usoar�, �nc�t nici pulsul, nici pielea nu o tr�dau; si
totusi, stia si el, stiam si eu. Era atins de cium�, �n aceeasi sear�, glandele i
se umflaser� considerabil, �ndeosebi dup� urechi si la subsuori, �n timpul noptii,
febra a crescut �ngrozitor si a trecut de la letargie la delir. A doua zi,
ap�ruser� buboanele, acele buboane �nsp�im�nt�toare de care �ntreg universul
�nv�tase s� se team� si care �nsemnau aproape inevitabil moartea. Exista o slab�,
foarte slab� sans� de a sc�pa. Dac� buboanele r�m�neau doar �n stadiul de a se
umfla si de a supura, bolnavul mai avea o sperant� de a fi salvat, dar, dac� urmau
s� se �nt�reasc� si s� se usuce, moartea venea �n cel mult cinci zile. lustinian
avea g�tul at�t de umflat c� nu putea �nghiti nimic, risc�nd, ca at�tea alte
victime, s� moar� de foame. Din fericire, firea lui frugal� �l �nv�tase s� se
multumeasc� cu foarte putin� m�ncare. Nu plecam de la c�p�t�iul lui nici noaptea,
nici ziua. �n cea mai mare parte a timpului �l tineam de m�n�, ca si cum as fi
vrut s�-i transmit vitalitatea mea. Ba �ngenuncheam �n fata icoanelor si m� rugam
din toate puterile, ba mi se �nt�mpla s� m� revolt �mpotriva lui Dumnezeu. Oscilam
�ntre disperare si, uneori, o lucire de sperant�, �ncercam s�-mi ascund
sl�biciunea si a fost nevoie ca el s�-mi pomeneasc� de c�teva ori numele �n
delirul lui ca s� izbucnesc �n hohote.
Demnitarii veneau s�-mi cear� ordine si eu nu stiam ce s� le r�spund, ceea ce de
altfel nu m� preocupa prea
257

tare. In oras se aflase c� �mp�ratul era contaminat sj pretutindeni domnea

consternarea. Oamenii baricadati �n case de frica r�ului si-au p�r�sit ad�postul
si au venit la palat s� astepte vesti. Cinci zile s-au scurs, cinci zile pe care
le-am petrecut supraveghind respiratia lui lustinian... cinci secole. Apoi, �ntr-o
bun� dimineat�, bubele mi s-au p�rut mai moi si mai putin umflate. Dup�-amiaz�,
febra a sc�zut putin. Viata triumfa.
Ieseam din infern. Dar �n ce stare! M-am speriat c�nd m-am v�zut prima dat� �ntr-o
oglind�. Zile la r�nd nu avusesem deloc grij� de mine. P�rul meu c�dea tern si
lins, ochii erau cufundati �n chipul desc�rnat si cenusiu. Mergeam �ncovoiat�, ca
o b�tr�n�. Sufletul meu era si el �mb�tr�nit. Oboseala, �ngrijorarea uscaser�
totul. Nu mai eram dec�t o carapace goal�. Eram incapabil� s� actionez, s�
vorbesc, s� g�ndesc, s� simt ceva. si totusi, aceast� �ncercare, cea mai grea din
viata mea, nu fusese inutil�, pentru c� aceast� lung� cufundare �n suferint� m�
purificase de cea mai mic� �ndoial� pe care as fi putut-o avea �n privinta
dragostei mele absolute si a necesit�tii misiunii mele. Fusesem la un pas de a-mi
vedea puterea pr�busindu-se si opera disp�r�nd. Dar ce �nsemna asta �n comparatie
cu frica pe care o simtisem pentru lustinian ? Probabil c� nu l-am iubit niciodat�
mai mult ca �n zilele acelea �n care a luptat �mpotriva mortii. Dup� ce m-am temut
pentru viata lui, am stiut c� nu m� mai poate �nfricosa nimic, nici m�car propria
moarte.
Grijile si incertitudinile nu m-au p�r�sit �ns�, c�ci r�m�sese foarte bolnav si
foarte sl�bit. Desi era perfect lucid, de-abia putea vorbi. Cum ar fi fost capabil
s�-si asume din nou �ndatoririle functiei sale? Atunci, �n soapt�, m-a rugat s�
accept s� guvernez. Bine�nteles, nu-l puteam
258

refuza. Am fost silit� s� plec de la c�p�t�iul lui ca s� m� ad�ncesc �n dosare, s�

primesc demnitari, s� iau hot�r�ri, s� dau ordine. Pe deasupra, trebuia s� afisez
�n fata tuturor �ncredere deplin� �n fortele proprii, �i simteam scrut�ndu-m�
pentru a ghici adev�rata stare de s�n�tate a �mp�ratului. Deseori �n viat� jucasem
teatru, dar �ntotdeauna de bun�voie si pentru a-mi duce planurile la �ndeplinire,
�ns� de data aceasta eram nevoit�, �n ciuda vointei, s� m� prefac senin�, bine
dispus�, �ncrez�toare, desi spaima m� rodea pe din�untru. A fost momentul �n care
m-am simtit cel mai singur� �n viat�. Ruderic �mi lipsea dureros de mult. Ar putea
p�rea paradoxal c�-mi era dor de amant la c�p�t�iul unui sot at�t de drag. Aveam,
pur si simplu, nevoie de optimismul si vioiciunea unuia pentru a compensa lipsa
celuilalt.
Nu aveam aproape pe nimeni care s� m� ajute. Epidemia �i decimase pe ministri si
pe �naltii functionari. Desigur, Barsyme si Narses m� asistau, dar nu erau
suficienti pentru c�te probleme aveam. Am fost silit� s� apelez la nou-veniti,
str�ini de afacerile statului. De la c�s�toria noastr�, lustinian m� tinuse la
curent cu politica, dar nu cunosteam mecanismele administratiei si functionarea
diferitelor servicii. M-am confruntat si cu crize internationale. Pentru prima
dat� am auzit vorbindu-se de Totila, noul rege al gotilor, �ndep�rtatul urmas al
Amalasunthei. Profit�nd de ravagiile f�cute de cium� �n r�ndurile armatelor
noastre si de neputinta �mp�ratului, a pus m�na practic f�r� lupt� pe aproape
toat� Italia, �n scurt timp, imperiul n-a mai r�mas dec�t cu Roma si Ravenna.
Atunci, Totila a cerut s� negocieze cu mine, convins c�, �n pozitia mea precar�,
voi accepta un pact. Am refuzat �n numele demnit�tii imperiului... cu toate
riscurile si amenint�rile pe care le implica un asemenea r�spuns.
259

�n toat� aceast� perioad�, n-am avut alt sprijin dec�t �nv�t�turile pe care mi le
d�duse demult �mp�ratul, �mi repetase deseori c� mai bine este dusmanul binelui.
M-am m�rginit, asadar, s� fac ce-mi st�tea �n puteri, f�r� a �ncerca imposibilul.
Tot el m� �nv�tase c�, pentru a �ncheia o oper�, nu era neap�rat necesar s�
�ntocmesti planuri. Cel mai important este s� �ncepi s� muncesti. Atunci, c�nd cel
mai dramatic hazard m-a asezat pe neasteptate �n fruntea imperiului, i-am urmat
sfatul. Contrar ideilor �mp�m�ntenite, cred c� o femeie tr�ieste mai bine �n
miscare dec�t �n inactivitate. Astfel, activitatea a devenit singurul meu leac
�mpotriva migrenelor care m� chinuiau de la �nceputul acestei grele �ncerc�ri. Nu
munceam pentru mine, ci pentru �mp�rat si pentru imperiu. Nu puteam da gres.
�n acest r�stimp, lustinian nu-si revenea. Petrecea ore �ntregi apatic, absent,
uneori cu crize de delir. Sl�biciunea extrem� a organismului s�u ne f�cea s� ne
astept�m �n orice clip� la un nou atac de cium� care i-ar fi fost fatal, c�ci
epidemia nu fusese �nc� oprit�. Atunci s-a r�sp�ndit brusc zvonul mortii sale. Nu
cred c� Ia originea lui s-au aflat reaua intentie, intriga sau minciuna
deliberat�. Era vorba mai degrab� de una dintre acele n�scociri ne�ntemeiate care
trebuie atribuite, pur si simplu, gustului pentru dram� de care d� mereu dovad�
poporul nostru. Cei mai multi se �nc�p�t�nau s� considere cert ceea ce persoanele
autorizate dezminteau, martorii jurau c� v�zuser� ceea ce nu se �nt�mplase
niciodat�, altii aduceau acele detalii inventate de la un cap la altul care sun�
credibil. Aceast� campanie �nt�mpl�toare a dat nastere unei agitatii
incontrolabile. Auzind f�r� �ncetare c� eram b�nuit� c� ascund moartea lui
lustinian, �mi simteam curajul tot mai subrezit. Cu at�t mai mult cu c�t,
260

cu acest prilej, spectacolul lasit�tii umane s-a desf�surat �n toat� splendoarea

lui. Aceasta nu se etala deschis. Mai r�u, se r�sp�ndea pe ascuns. Oamenii ne
evitau, refuzau s� vin� s� ne vad�, s� lucreze pentru noi, si asta sub cele mai
felurite pretexte. Priveau cu totii viitorul ca si cum �mp�ratul ar fi fost deja
mort. Hienele d�deau t�rcoale succesiunii imperiului, �mp�ratul, lovit pe
neasteptate de boal�, neav�nd un urmas desemnat, speculatiile s-au dezl�ntuit �n
voie, la fel intrigile. Ruda lui cea mai apropiat� r�m�nea v�rul, Germanus. El si
sotia lui erau mult prea inteligenti pentru a-si manifesta �n vreun fel
sentimentele sau ambitiile, �si p�zeau cel mai mic gest, fiecare cuvintel. Au
�mpins ipocrizia p�n� la a veni la Palatul Sf�nt pentru a afla ultimele nout�ti.
Cu ei n-avea rost s� m� prefac optimist� sau amabil�, l-am primit asezat� pe tron,
�mbr�cat� cu �rochia de vr�jitoare" din m�tase albastr� ca noaptea. Coroana mea
grea �ncrustat� cu smaralde, safire, diamante, cu ciucuri lungi din perle le-a
reamintit c� eu eram st�p�na. Au cerut imperios s�-l vad� pe lustinian si nu i-am
putut refuza. Ar fi repetat �n st�nga si-n dreapta c� �l sechestrasem sau, mai
r�u, c� era mort.
Am intrat �n marea camer� circular�, camera noastr�, unde �l mutasem �nc� de la
�nceputurile bolii. Linistea si calmul domneau �n �nc�perea pe care o tineam
permanent �n semi�ntuneric pentru a-i linisti ochii iritati. S-au apropiat de
patul mare �n care atipise. Germanus si-a �nclinat silueta �nalt�. Arborase o min�
de circumstant� si spr�ncenele �ncruntate �i accentuau asem�narea cu lustinian.
Passara, de data aceasta t�cut�, a l�sat capul �ntr-o parte, cu un aer trist. A
avut chiar �ndr�zneala de a v�rsa c�teva lacrimi. Spun �ndr�zneal� pentru c�, �n
spatele atitudinii dezolate, simteam speranta lor hidoas�. Nu pe lustinian �l
contemplau,
261

ci coroana pe care si-o �nchipuiau aproape de m�inile lor. Asteptau cu ner�bdare

clipa �n care s�-l �ngroape pe �mp�rat, s� m� alunge, s� ne fure locul.
Am �ngenuncheat l�ng� pat, am luat m�na pe care lustinian o l�sase s� at�rne, am
s�rutat-o, apoi, f�r� s�-i privesc, le-am spus: �Nu e mort, n-o s� moar�. Acum
plecati!" Nu-i urasem niciodat� at�t de tare si, �n mod curios, sentimentul acesta
a actionat ca o lovitur� de bici. De altfel, aveam nevoie de asa ceva �n mijlocul
at�tor furtuni.
�n acel moment, unul dintre ofiterii mituiti de Arsenius ca s� ne tin� la curent
cu starea de spirit a armatei a sosit din Orient. De fapt, pentru a preveni orice
atac inopinat al Marelui Rege, p�stram trupe �nsemnate la granite, �mp�ratul �l
trimisese pe Belizarie s� le comande. Dup� performantele cu. care ne r�spl�tise
generalissimul, m� �ndoiam de eficacitatea acestei precautii. Ofiterul nostru ne-a
informat c� zvonul mortii �mp�ratului ajunsese pe front si se �mpr�stiase cu
viteza fulgerului. Imediat au ap�rut soapte, speculatii, bomb�neli. Anumiti
ofiteri, �n loc s� str�ng� r�ndurile si s� r�m�n� vigilenti �n fata dusmanului, s-
au pus pe intrigi, urzind planuri de viitor. Unii au declarat c� nu vor accepta
niciodat� un nou �mp�rat numit f�r� asentimentul lor. De fapt, nu aveau nici un
pic de �ncredere �n mine si voiau s� se asigure c� nu voi pune pe tron pe vreunul
dintre protejatii mei.
Informatorul nostru r�m�sese convins c� aceast� stare de spirit, deloc
�nt�mpl�toare, era rezultatul unei conspiratii urzite de anumiti ofiteri superiori
ostili �n secret. Cine erau acesti sefi militari dispusi s� ne �njunghie pe la
spate? Sprijinindu-se pe pretinsa disparitie a �mp�ratului, acestia m� insultau,
�mi negau autoritatea cu care fusesem �nvestit�, profitau de faptul c�
�mprejur�rile aduseser� pentru moment o femeie la putere pentru a resuscita vechii
262

demoni ai r�zboiului civil. Unul singur ne putea spune numele lor: ofiterul care
tocmai ne dezv�luise existenta acestei conspiratii. Arsenius stia s�-si aleag�
oamenii, c�ci informatorul nostru, dup� ce s-a �napoiat la armata din Orient, a
reusit �n scurt timp s� ne avertizeze c� unul dintre principalii vinovati era
generalul Bouses, �nlocuitorul cumnatului meu �n Armenia, �n care nu avusesem
niciodat� �ncredere.
L-am convocat imediat la Constantinopol, apoi l-am invitat s�-mi fac� o vizit� �n
gineceu, sub pretextul de a-mi da raportul si de a primi instructiuni. De-abia
ajuns �n fata mea, i-am repetat discutiile subversive pe care le purtase, am
poruncit s� fie arestat si l-am azv�rlit �ntr-o temnit� subteran�. Poruncisem, din
moment ce-si �nchipuise c� vede prea departe, ca celula s� r�m�n� permanent
cufundat� �n �ntunericul cel mai negru si, din moment ce vorbise prea mult, ca
nici unul dintre paznicii s�i s� nu-i mai vorbeasc� vreodat�. Avea s� r�m�n�
�nchis astfel vreme de doi ani, dup� care, cuprins� de mil�, l-am eliberat.
Dusmanii mei au afirmat c�, atunci c�nd a iesit din temnit�, ajunsese de
nerecunoscut si orb, si c� s�n�tatea lui era compromis� pentru totdeauna. Simple
exager�ri! �l pedepsisem aspru, dar nu mi-a p�rut r�u, pentru c� nu i-am iertat
niciodat� pe cei care se bizuiser� pe moartea lui lustinian.
Informatorul nostru ne d�duse de �nteles c� exista aproape sigur un alt ofiter
superior care m�nuia din umbr� sforile conspiratiei. L-am h�rtuit pentru a-i
descoperi identitatea. Am fost siliti s� astept�m mai multe s�pt�m�ni apoi, �ntr-o
bun� zi, Arsenius mi-a adus un bilet anonim care nu continea dec�t un singur
nume...
Uneori, am avut �ncredere �n cei de care se fereau toti si alteori n-am crezut �n
cei �n care aveau toti �ncredere.
263

Aproape �ntotdeauna timpul mi-a dat dreptate. Sunt �nzestrat� cu o intuitie

misterioas�? Din contr�. Am observat mereu oamenii cu un alt instrument �n afar�
de inteligent�, l-am privit printr-un strat foarte subtire, cel al iubirii mele
pentru �mp�rat.
Sunt foarte exigent� cu prietenii sau colaboratorii mei. Nu-i pot suporta �n
preajm� dec�t pe cei �n care cred. si dac� sunt exagerat de ne�ncrez�toare, o fac
pentru c� principala mea �ndatorire const� �n a ap�ra un om. El are pl�cerea de a-
si d�rui �ncrederea, eu sunt obligat� s� o m�sor f�r� �ncetare, pentru a-l
proteja.
Toate acestea pentru a spune c� numele r�sun�tor al lui Belizarie scris pe bilet
de informatorul nostru nu m-a uimit. Era posibil ca generalissimul s� tr�deze, ca
acest b�rbat care �i datora totul �mp�ratului s� se �ntoarc� �mpotriva lui, ca sub
pretextul de a da puterea armatei s� urm�reasc� de fapt coroana, smulg�nd-o de pe
fruntea binef�c�torului s�u muribund ? Da, toate acestea erau posibile si �mi
vedeam, �n sf�rsit, justificat� repulsia pe care o simteam pentru el.
L-am convocat si pe el la Constantinopol, sub acelasi pretext ca pe Bouses.
Regenta �l chema la raport pe seful armatei.
Guvernarea ridica destule probleme unei femei. Nefiind dec�t regent� provizorie,
si nu �mp�r�teas� de drept, oamenii nu m-ar fi v�zut cu ochi buni dac� foloseam
s�lile de receptie si cabinetele �mp�ratului. R�m�neam, asadar, izolat� �n
gineceu, unde nu puteam primi, conform obiceiului, dec�t b�rbati alesi la intrare,
intimi, si nu multimea c�reia �mp�ratul �i permite s� se apropie. Trebuia s�
guvernez prin intermediari. Foloseam ca �nc�pere de lucru biblioteca gine-ceului,
pe care mi-o amenajase �mp�ratul si �n care nu pusesem, practic, niciodat�
piciorul, �ngr�m�disem �ntr-un
264

colt pretioasele manuscrise pe care �mp�ratul le adunase cu at�ta dragoste pentru

mine. Am aruncat pe rafturi edictele, rapoartele si corespondenta. Pe c�t de
strict ordonate �mi tineam vesmintele si accesoriile, pe-at�t de dezordonate erau
documentele statului. Spre deosebire de �mp�rat, ur�sc h�rtoagele, nu-mi place s�
citesc, nu-mi place s� scriu. Am nevoie s� v�d oameni, s� le vorbesc, s�-i ascult.
Datorit� contactului uman m� informam si luam decizii.
L-am primit, asadar, pe Belizarie �n bibliotec� si i-am declarat �nc� de la
intrare c� luasem hot�r�rea s�-l �nl�tur de la comand�. M-a �ntrebat din ce motiv,
cu vocea lui surd� si cu acea rostire foarte �nceat� care m� l�sase �ntotdeauna s�
cred c� nu-l prea ducea mintea. St�tea �n fata jiltului meu, calm si drept, masiv,
t�n�r pentru v�rsta lui, superb cu platosa si coiful de aur, cu mantia si penele
rosii.
� De ce, generale ? Pentru c� ai conspirat �mpotriva �mp�ratului.
� N-am rostit nici un cuv�nt, n-am f�cut nici un gest �mpotriva �mp�ratului,
pentru care mi-as da viata. Dar este adev�rat, Despina, c� mi-am exprimat
ne�ncrederea �n privinta domniei tale, c�ci asa am considerat necesar.
� Uiti, generale, c� �mp�ratul si �mp�r�teasa sunt una si aceeasi persoan�.
Atac�nd-o pe una, o ataci si pe cealalt�.
Apoi I-am anuntat c� �l condamnam la arest la domiciliu.
� Dac� �ti dau o pedeaps� at�t de bl�nd�, tin�nd cont de greseala ta, o fac de
dragul prieteniei pe care �mp�ratul ti-a dovedit-o cu at�ta credint� si a celei pe
care am simtit-o dintotdeauna pentru sotia ta, Antonina...
V�z�ndu-l r�sufl�nd usurat, mi-am dat seama c�t de �ncordat fusese p�n� atunci.
Belizarie nu m� putea face s� tremur. Chipul acesta plin, cu tr�s�turi regulate,
�nconjurat
265

de bucle lungi, blonde, trupul acesta mare, musculos, cu bratele si picioarele

goale, aceast� masivitate aparent� acoperea o vulnerabilitate pe care o
descopeream acum. Dac� l-as fi imitat pe �mp�rat, care �ndr�gea aluziile la
antichitatea p�g�n�, as fi zis c� �nsusi Apollo se afla �n fata mea.
Pentru prima dat� de la boala �mp�ratului �mi �ngrijisem tinuta, �mi f�cusem timp
s� m� coafez, s� m� machiez, s� aleg o tunic� pe care nu o mai purtasem de mult,
purpurie cu benzi late verticale din aur, �mpodobite cu flori, �mi aruncasem pe
umeri un voal alb brodat cu cercuri din aur si purtam perle, doar perle, siraguri
de perle. M� �ntrebam ce motiv m� �mpinsese la toate aceste preg�tiri. E adev�rat
c� m� emotiona ideea de a-l revedea pe b�rbatul acesta care era, �n sf�rsit, sub
puterea mea, dup� ce m� sfidase at�ta vreme. Constiinta �ndur�rii mele mi-a
atenuat ura si am avut un acces de nostalgie:
� Totul ar fi putut fi altfel �ntre noi, generale, i-am m�rturisit eu.
� Desi esti foarte frumoas�, Despina, n-am fost niciodat� atras de tine, mi-a
r�spuns el.
L-am ur�t pentru dispretul lui. M� obliga s�-i precizez c� �l iubeam pe lustinian
si c� leg�turile la care m� referisem erau numai de natur� politic�. Hot�r�t
lucru, avea s� m� dezam�geasc� tot timpul.
� Bine�nteles, am reluat eu, impunitatea ta are un pret si I-am fixat la dou� sute
saisprezece mii de solidi de aur.
A �ntrebat cu r�ceal� de unde �mi �nchipuiam eu c� va g�si o asemenea comoar�, mai
mare dec�t tezaurul statului. La care am replicat:
� Aceast� comoar�, cum o numesti tu, generale, nu este dec�t o mic� parte din
furturile tale. N-ai dec�t s� scotocesti �n prada de r�zboi pe care ai str�ns-o de
la
266

vandali �n Africa, de la goti �n Italia si pe care ai p�strat-o ilegal pentru

tine.
Mi-a r�spuns c� tot ce avea c�stigase cinstit. Spusese asta cu fermitatea
convingerii si cu emfaza virtutii. Mi-am dat seama atunci c� era convins de
adev�rul vorbelor sale si de integritatea sa.
* si-a mestecat o vreme cuvintele, apoi m-a �ntrebat de ce urm�resc s� m� r�zbun
pe el.
� Pentru c� ai vrut s�-l �mpiedici pe �mp�rat s� m� ia de sotie, pentru c� ai
�ncercat s�-i alungi fericirea, pentru c�, afl� si tu, generale, aceast� fericire
eu i-am d�ruit-o.
� Dar ai adus nefericirea imperiului. T�rf� ai fost, Despina, t�rf� esti si-acum,
dar de data asta cu un singur client, imperiul, �i iei banii si-l p�r�sesti.
La drept vorbind, nu stiam c� Belizarie avea at�ta spirit. Trebuie s� recunosc c�
�l provocasem p�n� la limit�, ceea ce rui scuza totusi aceast� franchete cazon�,
�n-cr�ncen�ndu-m� s�-l umilesc, n-am ezitat s� apelez la armele cele mai viclene.
Mi-am promis s� fiu sincer� �n aceast� povestire, desi au existat momente ca
acesta, care mi-au fost foarte penibile. Frustrarea si furia m-au f�cut �ntr-
adev�r suficient de slab� pentru a-i spune lui Belizarie:
� Poate c� am fost t�rf�, dar o t�rf� care a reusit. Tu, ca toti �ncornoratii din
lume, ai dat gres.
Nu s-a clintit, dar I-am v�zut clipind, ca pentru a-si �nfr�na lacrimile care-i
veneau �n ochi. L-am simtit c�ut�n-du-si cuvintele pentru a-si formula r�spunsul:
� �ntr-adev�r, Antonina m� �nsal�. stiu totul. Am suferit amarnic c�nd l-a avut
amant pe Theodosius. Dar am �nchis ochii pentru c� o iubesc si voi continua s� o
iubesc p�n� la moarte. De altfel, si ea m� iubeste, �n felul ei, iar tu, Despina,
nu poti face nimic.
267

M-a coplesit rusinea. Pentru a nu m� recunoaste �nvins�, l-am dat afar�.

Revolta din r�ndurile armatei din Orient fiind �n�busit� din fas�, nu mai visam
dec�t s� renunt la regent�, �ns� n-am putut s-o fac imediat. Am fost silit� s�
admit inadmisibilul si s� suport rana intolerabil� adus� geniului: �n urma bolii,
mintea �mp�ratului fusese atins� mai grav dec�t trupul. Mai multe luni dup� aceea,
a dat dovad� de ezitare si nestatornicie. De aceea am fost nevoit� s�-l �nlocuiesc
�n continuare la conducerea statului.
Dusmanii mei nu vor �ntelege niciodat� c� nu voiam s� domnesc. Pentru mine,
puterea nu �nsemna dec�t pl�cerea de a o �mp�rti.
PARRTEA A TREIA

Capitolul 17
XV
In numele Domnului Atotputernic si al singurului fl S�u Fiu lisus Hristos, prin
Sf�ntul Duh, prin cei patru evanghelist!, prin sfintii arhangheli Mihail si
Gavril, jur s�-i slujesc cu credint� pe preapiosul si preasf�ntul lustinian si pe
Theodora, sotia Maiest�tii Imperiale." Prin aceast� modificare f�r� precedent a
textului imemorial, episcopii si magistratii, generalii, guvernatorii provinciilor
si ceilalti functionari depuneau de-acum jur�m�ntul si �n fata �mp�r�tesei, asa
cum f�ceau �nainte doar �n fata �mp�ratului. Silueta mea a ap�rut pe marele
sigiliu �mp�r�tesc, al�turi de a lui. Prenumele meu figura al�turi de al lui pe
basorelieful de consacrare a cl�dirilor oficiale. Statui de-ale mele au fost
�n�ltate �n mai multe orase, dintre care unele au fost botezate Theodora,
Theodoriada, Theodoropolis. �n acest fel, �mp�ratul a vrut s�-mi omagieze regenta.
A fost prima decizie pe care a luat-o dup� ce s-a �nzdr�venit.
�l informasem treptat despre afacerile statului �n timpul convalescentei sale.
Atunci c�nd, �ntr-o bun� zi, si-a cerut dosarele, am stiut c� era vindecat si am
cunoscut multumirea intens� de a repune puterea �n m�inile sale. Bucuria mea a
fost at�t de mare, �nc�t i s-a p�rut un moment potrivit pentru a-mi cere s�-l iert
pe Belizarie. Nu fusese pedepsit destul? m-a �ntrebat el. �ntr-adev�r, nimeni nu
�ndr�znea s�-l viziteze pe dizgratiat, nici m�car apropiatii lui. Singur�tatea,
lipsa de activitate �l afectau. C�dea �n
270

g�ndurile cele mai negre si avea crize din ce �n ce mai lungi de descurajare.
Stricta supraveghere la care era supus, amenint�rile pe care si le �nchipuia
plan�nd asupra lui �l schimbaser� mult. Convins c� risca s� fie asasinat �n orice
clip� de zbirii mei, generalul cel mai impun�tor al imperiului devenise un
bicisnic: �Poate c� �l rod remusc�rile", i-am r�spuns �mp�ratului care �mi
descrisese acest tablou patetic. Atunci, schimb�nd tactica, mi-a ar�tat scrisorile
generalilor nostri care comandau armatele din Italia, unde situatia se deteriorase
dramatic, care cereau cu totii prezenta lui Belizarie, singurul capabil s� ne
�mpiedice s� pierdem din nou peninsula.
� A fost un tr�d�tor, a uneltit, si o stii si tu, Cezar, am obiectat eu.
� Poate, dar este singurul sef militar demn de acest nume pe care �l avem. A putut
s� se conving� cum se pl�teste complotul. S�-i mai d�m o sans�.
L-am l�sat pe �mp�rat s� se �ntrebe care-mi sunt intentiile, �ntr-o dimineat�, I-
am convocat pe Belizarie la Palatul Sf�nt. L-am l�sat s� astepte mult timp �n
galeria solicitantilor de la palatul Daphne. Aceiasi curteni care, pe vremuri, se
d�deau peste cap s�-i intre �n gratii �i �ntorceau ostentativ spatele. Altii nu s-
au abtinut s�-i arunce grosol�nii si s�-l insulte. L-am primit dur, cu spr�ncenele
�ncruntate, arbor�nd aerul meu cel mai sever. Se schimbase considerabil fat� de
ziua aceea, cu c�teva luni mai devreme, c�nd aproape m� emotionase. Unde erau
atitudinea lui superb�, puterea trupului, frumusetea chipului la b�rbatul acesta
sl�bit, cu pielea flasc� si gura �ntredeschis� ? L-am �ntrebat dac� se caise si,
�nc� o dat�, i-am repetat crimele de care se f�cuse vinovat. Am exagerat at�t de
tare, �nc�t a plecat de la mine convins c� aveam de g�nd s�-l trimit �ntr-o
271

lume mai bun�. Ti interzisesem s� c�l�reasc�; s-a �ntors acas� pe jos, �nsotit
doar de c�tiva slujitori, �n timp ce mergea, se uita f�r� �ncetare �n spate,
astept�nd-se �n orice clip� s�-i vad� pe ucigasi n�pustindu-se asupra lui. Ajuns
la palatul s�u, s-a baricadat �n�untru, a petrecut toat� ziua tremur�nd din toate
m�dularele, asud�nd cu pic�turi mari, chinuit de cea mai abject� groaz�. Or� de
or� eram tinut� la curent cu starea lui. Seara, i-am trimis un mesager care,
ivindu-se �n apartamentele lui private, i-a ap�rut �n fat� ca �ngerul Judec�tii de
Apoi. V�z�ndu-l, Belizarie s-a repezit �n coltul cel mai �ndep�rtat al �nc�perii
si s-a ghemuit acolo, �n asteptarea loviturii fatale, lipsit de orice urm� de
b�rb�tie, �ns� acesta s-a m�rginit s�-i �nm�neze o scrisoare de la mine. Abia a
reusit s-o deschid�, at�t de tare �i tremurau degetele. Cuvintele �i dansau �n
fata ochilor si nu-i venea s� cread� ce citea. De fapt, �l anuntam c�, pentru a
r�spunde implor�rilor sotiei sale, binevoiam s� uit de acuzatiile care �i fuseser�
aduse, �napoindu-i functiile si averea. Conform aranjamentului pe care �l pusesem
la punct minutios �mpreun� cu Antonina, aceasta a ap�rut �n pragul camerei lui.
Usurarea sotului a fost at�t de mare, �nc�t s-a repezit la picioarele ei,
m�ng�indu-le, s�rut�ndu-le, proclam�nd c� ea era viata lui, salvarea lui, jur�ndu-
i c� de-acum nu mai voia s� fie dec�t umilul ei sclav.
�mp�ratul dorise s�-l trimit� pe Belizarie comandant �n Italia. Eu depusesem
armele, renunt�nd s�-l propun pe Narses, care, dup� p�rerea mea, era mai
convenabil. N-am vrut s� tulbur armonia care domnea de la �ns�n�tosirea
�mp�ratului, �mi fusese suficient, �nainte de a-i reda favorurile mele, s�-l
transform pe erou �n las.
Voisem, de asemenea, s� aflu de partea cui era Antonina, despre care sotul ei
afirmase c� �l iubeste si �l
272

sustine. Pentru a o pune la �ncercare, o �ns�rcinasem s� contribuie la terorizarea

subtil� si treptat� a lui Belizarie, si se descurcase admirabil, repet�ndu-i cele
mai �nsp�im�nt�toare zvonuri despre intentiile mele, pref�c�ndu-se c� se teme de
planurile mele. Ea a fost cea care a propus stratagema final�, acea audient� de la
care Belizarie a plecat convins c� poruncisem uciderea lui. G�ndindu-m� mai bine,
aceast� crud� mistificare avusese ca scop principal s�-l readuc� la o viat�
normal� pe Belizarie si asta era ceea ce urm�rise �nc� de la �nceput Antonina.
Dac� intrase cu inima usoar� �n planurile mele cele mai feroce referitoare la
sotul ei, o f�cuse, �n definitiv, pentru a-i rec�stiga gratiile mele. Belizarie
avusese dreptate, Antonina �l slujea bine.
O v�d �nc� ciripind, f�lf�ind din gene, f�c�nd pe proasta. La fiecare cuv�nt �si
cl�tina p�rul bogat, de un blond mai mult dec�t suspect, �si agita cerceii lungi,
�si zorn�ia numeroasele br�t�ri si coliere. Era convins� c� frivolitatea ei
aparent� m� p�c�lise, c� nu �ntelesesem nimic, credea c� avusese ultimul cuv�nt.
Atunci i-am declarat c� �n semn de prietenie si recunostint� hot�r�sem s�-i ofer
ce aveam eu mai pretios, rodul c�rnii mele, �ntr-un cuv�nt, s�-l c�s�toresc pe
nepotul meu, Anastasius, cu fiica ei, Ioana. A reactionat suficient de prompt
pentru a-si disimula sentimentele. S-a pr�busit la picioarele mele, acoperindu-mi
m�inile cu s�rut�ri si lacrimi de emotie, repet�ndu-mi c� n-ar fi sperat niciodat�
la o onoare at�t de neasteptat� si la o bucurie at�t de absolut�. Bine�nteles, a
ad�ugat ea, cei doi erau prea tineri pentru a se c�s�tori si va fi nevoie sa mai
astept�m c�tiva ani. N-am putut dec�t s� fiu de acord. Mi se smulsese revenirea
lui Belizarie. �n schimb, am obtinut de la lustinian permisiunea de a-mi invita
nepotul la Curte si de a-l logodi cu fiica Antoninei, cea mai bogat� mostenitoare
din imperiu,
273

Eram de-acum �n m�sur� s� m�rturisesc existenta lui Anastasius si s�-l preg�tesc

pentru viitorul str�lucit pe care i-l aranjasem. Regenta �mi consolidase pozitia
si nu mai aveam dusmani suficient de puternici pentru a o zdruncina scotocind �n
trecutul meu. Nu uitasem vizita din urm� cu patru ani a fiicei mele, nici
reprosurile cu care m� coplesise. Amintirile penibile de care era legat� si �ns�si
personalitatea ei m� �ndep�rtau de ea. �ns� de acest copil, de a c�rui existent�
m� �nvinuise c� nici nu stiam, eram hot�r�t� s� m� ocup. Doar el r�m�sese imun la
miasmele care �mi otr�viser� relatiile cu familia. si apoi, portretul pe care mi-l
descriau informatorii �mi pl�cea.
Am trimis, asadar, un curier imperial �n Caria pentru a-l aduce. Acesta s-a ar�tat
foarte s�rguincios, folosind c�ile postei imperiale si �n scurt timp Anastasius a
fost �n fata mea. Hot�r�sem s�-l �nt�mpin �nconjurat� de toat� Curtea, pentru a
evita iesirile sentimentale. Nu era �nalt, dar era bine cl�dit. P�rea mai mare
dec�t cei paisprezece ani ai s�i, deja un b�rbat iesit din adolescent�. Nu era
deosebit de frumos, �ns� p�rul blond si ondulat, tenul mat, mostenit de la mine,
si ochii limpezi care m� fixau cu curiozitate �l f�ceau atr�g�tor. Ne�ndoielnic,
�n �nf�tisarea lui exista ceva din Pharas, dar mai putin meschin, mai viril. Nu
p�rea nici un pic descump�nit de ceea ce i se �nt�mpla. Totusi, doar sosirea
curierului imperial care �i cerea s� vin� la Constantinopol �i fortase pe p�rintii
lui s�-i dezv�luie rudenia cu �mp�r�teasa. P�n� atunci nu stiuse nimic si, dup�
cum mi-a m�rturisit, s-a �ntrebat care erau motivele acestei discretii, �i tinuse
piept mamei sale care se opunea acestei confrunt�ri si venise s� o vad� de
aproape, cu ochii lui, pe aceast� bunic� at�t de vestit�. L-am pus s� vorbeasc�
despre viata lui, cu toate c� stiam aproape totul datorit� informatorilor mei. �si
ajuta
274

mama s� administreze fermele pe care le detineau si, desi devenise aproape liric
povestind despre agricultur�, subiectul nu m� pasiona �n mod deosebit. Anastasius
era un fermier �nzestrat cu originalitate si aplomb, dou� calit�ti care �mi
pl�ceau. Atunci c�nd i-am pomenit pe p�rintii s�i, i-am simtit reticenta fat� de
mama lui, asa cum el a sesizat dispretul cu care I-am interogat �n leg�tur� cu
tat�l lui. �l iubea pe acesta, dar stia c� era slab sub dominatia sotiei sale:
�Mama este cea care comand�", a repetat el. Nu se pl�ngea, constata.
L-am cazat nu departe de gineceu, �ntr-un apartament din palatul Daphne. Am fost
nevoit� s� recunosc c� fiica mea g�sise mijloacele s�-i d�ruiasc� educatia cea mai
aleas�, acolo, �n fundul �ndep�rtatei Caria. Cu toate acestea, intentionam s� o
perfectionez. La sfaturile �mp�ratului, I-am �nconjurat de profesori remarcabili.
Binevoise s�-l g�seasc� �nc�nt�tor pe acest nepot prin aliant� cu care �i f�cusem
o surpriz�, �i aprecia, zicea el, �ndr�zneala, franchetea si, dup� ce l-a
interogat, l-a declarat cult si inteligent.
�n pofida tineretii sale, n-am vrut s�ri �nfrumusetez adev�rul privind viata si
grijile noastre. De aceea, evit�nd s�-l �mpov�rez cu prea multe informatii, i-am
dat cursuri politice pe viu. La putin timp dup� sosirea lui, �nt�mplarea mi-a
furnizat ocazia de a-l face s� cugete asupra unui capitol important.
At�t de mare a fost scandalul care a avut loc �n hrisotriclinium, �nc�t agitatia a
ajuns repede la gineceu. Trimis de Belizarie, unul dintre generalii s�i, loan,
�nsusi nepotul lui Vitalian, sosise la Constantinopol. Conform obiceiului, venise
s�-si aduc� omagiul �mp�ratului �n cursul unei audiente pur formale, �n linistea
total� impus� de Prezenta Sacr�, a �ndr�znit s� ridice vocea �n fata domnului
275

uns de Dumnezeu, mostenitorul preotilor monarhi, Basileul superior Cezarului

p�g�n, pentru a-l implora s� trimit� ajutoare armatei din Italia. Acestei
blasfemii avusese insolenta de a-i ad�uga afirmatia c� n-ar fi g�sit alt� ocazie
de a-i vorbi �mp�ratului, ale c�rui rapoarte erau trunchiate de ministri,
lustinian, �n m�rinimia lui, �l iertase, loan se av�ntase atunci �ntr-un discurs
care �l punea �n gard� �mpotriva regelui gotilor. Totila nu era un rege ca oricare
altul, c�ci stiuse s�-si c�stige bun�vointa populatiei locale, datorit� unei
adev�rate revolutii, �i ademenise pe t�rani �mp�rtind marile propriet�ti si
suprim�nd corvezile, �nrolase sclavii, eliber�ndu-i. Negustorii si mestesugarii �i
deveniser� adepti pentru c� le am�nase impozitele. Toat� Italia �l iubea pe
Totila. La r�ndul s�u, Belizarie, debarc�nd, lansase o proclamatie care nu trezise
nici un ecou, chem�nd populatia s� se supun� suveranului ei legitim, �mp�ratul.
Din contr�, la Roma, al c�rei guvernator fusese p�n� atunci loan, proclamatiile
ap�ruser� pretutindeni, isc�lite de Totila, declar�nd c� romanii nu aveau de ce s�
se team� de goti. Dusmanul avea complici peste tot, soldatii nostri dezertau,
garnizoanele se goleau, �n Emilia, comandantul general r�m�sese, practic, f�r�
efective, �n Italia Central�, gotii puneau m�na pe fort�retele noastre, l�sate
f�r� ap�rare. Motivul acestei dezordini era c� trupele noastre nu-si mai primeau
solda, pe care Belizarie, �ntr-un gest m�rinimos, se angajase s� le-o dea din
propriul buzunar. Dar apoi s-a jurat c� nu mai avea nici o letcaie, desi jefuise
f�r� mil� Sicilia, Ravenna si alte locuri pe care le str�b�tuse, tratament care i-
a aruncat pe italienii bogati �n bratele gotilor, loan cerea �nt�riri si bani, iar
Barsyme i-a r�spuns c� imperiul n-avea nici una, nici alta. loan a amenintat
atunci c� imperiul va vedea Roma cucerit� de Totila si de goti. Barsyme a
276

remarcat, pe bun� dreptate, c�, dac� Roma c�dea, atunci c�derea ei ar fi mult mai
putin catastrofal� dec�t cea a Milanului de-acum sapte ani, din care imperiul �si
revenise totusi. Atunci, loan s-a m�niat. Roma era simbolul imperiului, scena
gloriilor noastre trecute, mostenirea sacr�. Pentru a ap�ra aceast� floare,
trebuia s� topim aurul palatelor si al bisericilor, s� str�ngem trupe din toate
colturile t�rii. Argumentele lui nu l-au impresionat pe ministru, atent la binele
statului, loan a �ndr�znit atunci s� insinueze c� ura pe care se presupunea c� i-o
purtam eu lui Belizarie ne �mpiedica s� le trimitem �nt�riri, �mp�ratul, m�nios,
l-a dat afar�.
La putin timp dup� acest incident, Germanus si Passara mi-au cerut o audient�,
demers extrem de neobisnuit. Av�nd de pl�tit c�teva polite v�rului �mp�ratului, i-
am pus s� vin� la palat patru zile la r�nd �nainte de a accepta s�-i v�d din nou.
�n loc s� execute proskinisis, Germanus s-a multumit s� pun� un genunchi �n p�m�nt
�n fata tronului meu, iar Passara a spart t�cerea protocolar� pentru a rosti cu
voce tare: �Salutare tie, �mp�r�teas�!", neglij�nd s� m� numeasc� �Maiestatea
Voastr�". Respectau vechiul ceremonial, neglij�nd modific�rile pe care i le
adusesem. Cereau binecuv�ntarea mea pentru logodna fiicei lor, Iustina. Aceasta
dep�sise de mult v�rsta obisnuit� a c�s�toriei si p�rintii ei tocmai �ncepuser� s�
se �ngrijoreze �n leg�tur� cu soarta ei c�nd a ap�rut un pretendent care, imediat,
le-a c�stigat simpatia. Acesta era loan. Obiceiul cerea ca �mp�r�teasa s�-si dea
spontan �ncuviintarea pentru ceea ce era doar o formalitate. Cum ? Aveam s� las
averea acestor uneltitori ascunsi, popularitatea acestor ambitiosi feroce,
descendenta acestor aroganti s� se uneasc� cu prestigiul si autoritatea unui t�n�r
general ? Am r�spuns c� originile lui loan nu-l f�ceau demn s� se uneasc�
277

cu o nepoat� de �mp�rat, urmas�, �n plus, a uneia dintre cele mai de vaz� familii
din Roma. Passara, at�t de m�ndr� de descendenta ei, �n loc s� se simt� flatat� a
avut �ndr�zneala s�-mi spun�:
� Nimeni de rangul s�u n-a vrut-o pe fiica noastr�, iar �mp�r�teasa cunoaste
motivele mai bine ca oricine.
Pretindea prin asta c� antipatia mea pentru ea si sotul ei �i �ndep�rtase de la
fiica lor pe candidatii cei mai buni. Aceast� aluzie a avut darul de a-mi st�rni
m�nia si, cu un gest pe care obisnuiesc s�-l fac �n asemenea �mprejur�ri, mi-am
tras colierul cu at�ta nervozitate, �nc�t i-a c�zut un smarald care s-a rostogolit
pe podea, lovindu-se de peretele din marmur�.
� Aceast� c�s�torie nu trebuie s� aib� loc si nu va avea loc! am strigat eu.
Am v�zut uimirea, apoi furia �ntip�rindu-se pe chipurile lor, si �n cele din urm�
au executat plec�ciunile de iesire ca si cum m-ar fi sfidat.
si sfidare a fost. F�r� a mai pierde vremea, loan s-a c�s�torit pe ascuns cu
Iustina si, �n aceeasi noapte, s-a �mbarcat �mpreun� cu ea spre Italia, pentru a
se �ntoarce la postul s�u. Considerase prudent s� lase o oarecare distant� �ntre
mine si el. Nu puteam trece cu vederea o asemenea nerusinare. Asasinatul mi s-a
p�rut �ntotdeauna arma celor slabi si pot s� jur c� n-am poruncit nici unul. l-am
aruncat �n temnit�, i-am executat, i-am f�cut s� dispar� pe vinovati, dar, crim�,
niciodat�, �mpotriva lui loan nu aveam, de altfel, nici un cap de acuzare:
�nfruntarea vointei �mp�r�tesei pentru a se c�s�tori nu era suficient ca s�-l
t�r�sc pe �ndr�znet �n fata judec�tii. Cu toate acestea, trebuia s�-mi p�strez
reputatia. Mult mai mult dec�t cruzimea mea, teama de aceast� cruzime era cea care
�mi �nt�rea puterea. N-am avut dec�t
278

s� m� folosesc de legenda mea. l-a fost usor lui Arsenius s� �mpr�stie printre
apropiatii lui Germanus si ai Passarei zvonul c� �mp�r�teasa hot�r�se uciderea lui
loan, c� �i d�duse instructiuni Antoninei, c� aceasta trebuia s�-l otr�veasc�
imediat ce ajungea �n tab�ra lui Belizarie. Aceste zvonuri, urzite cu grij�, s-au
transformat �n certitudine, au trecut marea si au ajuns la loan, care tocmai
debarcase �n sudul Italiei. Frica l-a f�cut s� calce str�mb si s� se ascund�. A
continuat a se r�zboi cu gotii, dar unde voia el, refuz�nd categoric s� i se
al�ture lui Belizarie. Asadar, nu se supusese ordinelor, reputatia lui a avut de
p�timit si eu am primit o nou� confirmare a faptului c� manipularea mintii
omenesti era uneori o arm� mult mai eficace dec�t otrava sau t�isul s�biei.
Oric�t de ascutit� ar fi fost intuitia mea, nu era infailibil�, si m-a tr�dat
atunci c�nd s-a pus problema �nlocuirii lui loan. Bessas era un militar b�tr�n,
care slujise si sub �mp�ratul Anastasius. De la suirea lui lustinian pe tron, nu
primise, practic, nici o avansare, ceea ce ar fi trebuit s� m� alerteze. La fel
avertismentele lui Narses. �ns� Bessas stia s� m� curteze, �si sustinea ne�ncetat
loialitatea fat� de noi. Nu afirma el c� poart� �ntotdeauna �n jurul g�tului, �n
chip de medalie pioas�, un solidus de aur, pentru a avea tot timpul portretul
�mp�ratului la inim� ? Am gresit, c�ci ar fi trebuit s� r�m�n insensibil� la
aceast� nerozie. De data aceasta, am confundat linguseala, pe care o ur�sc, cu
servilismul, care nu-mi displace deloc. Bessas a fost numit guvernatorul Romei.
Dup� izbucnirea provocat� de loan, viata de la Curte �si reg�sise ritmul imuabil,
rutin� pentru noi, o noutate pentru Anastasius, pe care doream s�-l initiez �n
aceste taine. De
279

aceea, a asistat la Adorarea Purpurii, la palatul Magnaure, �n hrisotriclinium,

considerat� pe bun� dreptate cea mai frumoas� sal� din lume.
Eu tronam al�turi de �mp�rat pentru a primi omagiile demnitarilor �n mijlocul
cupolei imense. Un Hristos gigantic, luminat prin saisprezece ferestre, amintea
celor prezenti c� �mp�ratul avea puterea de la Dumnezeu. Fiecare dintre cei opt
pereti, opt fiind cifra sacr�, era alc�tuit dintr-un soi de absid� semicircular�,
cea situat� chiar �n fata intr�rii ad�postind dublul tron din aur �ncrustat cu
pietre pretioase pe care ne asezasem. Dou� acvile cu aripile desf�cute ne
�ncadrau, si deasupra noastr� se �n�lta un baldachin aurit, sustinut de patru
coloane de argint. Atunci c�nd draperia imens� din m�tase brodat� cu animale
mitologice care masca intrarea �n hrisotriclinium se �n�lta ca prin farmec, primul
demnitar primit �n audient� era imediat apucat de brate de doi eunuci de rang
�nalt. Acestia �ntruchipau �ngerii, calicii albe ale nemuririi, �ntr-o ierarhie
strict�, care �nconjurau gloria divin�, a c�rui form� muritoare era reprezentat�
de bazileu. Ca si serafimii, �ti luau ochii cu m�necile lor lungi, albe si
str�lucitoare ca niste aripi si cu vocea lor limpede de castrati �si �n�ltau imnul
spre domnul de aur: �Noi care simboliz�m �n tain� heruvimii, noi c�nt�m psalmul de
trei ori divin al Sfintei Treimi, care d�ruieste viat�, si renunt�m la g�ndurile
omenesti pentru a-l primi pe regele universului." �l purtau literalmente pe sus
p�n� la tron pe cel ales, pentru a simboliza c� Maiestatea Sacr� era at�t de
redutabil�, �nc�t nimeni nu se putea apropia de ea f�r� s� fie ajutat, si acesta
urca t�r�ndu-se cele trei trepte de porfir din fata tronului, �nainte de a s�ruta
p�m�ntul, piciorul sau genunchiul �mp�ratului, �n functie de rang.
Ne tineam at�t de tepeni, lustinian si cu mine, �nc�t p�ream pierduti �n �nvelisul
nostru de giuvaeruri si brocarturi.
280

pieptul �mp�ratului care se ridica imperceptibil pentru a respira misca din c�nd
�n c�nd nestematele colierului care, prinz�nd lumina unei f�clii, arunca fulgere
scurte, �n jurul nostru, totul era t�cut si nemiscat. Membrii Curtii si ai
Comitatusului erau tot at�tea statui multicolore si sclipitoare. Cu coltul
ochiului �l observam pe Anastasius urm�rind, uluit, desf�surarea ceremoniei.
Gesturile eunucilor care �naintau doi c�te doi, arunc�ndu-i pe demnitari la
piciorul dublului tron, apoi �i ridicau si �i duceau de-acolo aveau precizia unor
marionete, si repetarea lor m� hipnotiza. M� g�seam, asadar, �ntr-o stare de
ameteal� c�nd draperia a fost dat� brusc la o parte. Atunci a intrat, vizibil
neinvitat, un c�lug�r foarte �nalt si foarte slab care, din fundul s�lii, a urlat:
� Am venit s� v� mustru, lustinian, si pe tine de asemenea, Theodora!
Toti s-au �ndep�rtat ca atinsi de o groaz� sf�nt�. A �naintat cu pasi mari c�tre
tron. Tunica lui era at�t de c�rpit�, at�t de tocit�, �nc�t cel mai s�rman nevoias
ar fi preferat s� mearg� despuiat dec�t s� o �mbrace. Barba si p�rul nu erau dec�t
o claie �nc�lcit�, care nu v�zuse un pieptene niciodat�. Avea tenul �nrosit de
soare si chipul �i era marcat de numeroase pustule. C�lug�rul era �nfior�tor de
murdar, putea �ngrozitor. Dar era sublim, c�ci Dumnezeu era �n el. Era Marras.
Desi nu ne v�zusem din vremurile �ndep�rtate ale adolescentei mele, I-am
recunoscut imediat dup� ochi. Foarte �nfundati sub spr�ncenele stufoase, ardeau,
str�pungeau ca sabia credintei. Am cobor�t treptele tronului, m-am prosternat �n
fata lui, i-am s�rutat picioarele �nnegrite de jeg si i-am cerut umil
binecuv�ntarea, �mp�ratul a �ngenuncheat si el �n fata lui si a �nclinat capul,
ceea ce �nsemna c� usile palatului nostru erau oric�nd larg deschise mesagerilor
281

Domnului. Marras a refuzat s� ne binecuv�nteze at�ta timp c�t nu ne c�iam, c�ci

p�catuisem prin trufie, prin neglijent�, printr-o credint� �ngust�, prin lipsa
noastr� de zel �n a-L sluji pe Domnul. Nu ezitase s� p�r�seasc� senin�tatea
pustniciei sale pentru a ne reprosa c� nu l-am adus multumire lui Dumnezeu pentru
m�rturia pe care ne-o d�duse despre puterea si bun�tatea Lui. F�cea aluzie la cei
Patruzeci de Mucenici. Cu multe secole mai devreme, patruzeci de legionari romani
muriser� pentru credinta lor, f�r� ca poporul din Constantinopol s� g�seasc�
vreodat� locul �n care au fost �ngropati, �ns�, de cur�nd, zidarii scoseser� la
iveal�, dintr-unul din zidurile orasului, o lad� cu oseminte. O femeie din
�mprejurimi, bolnav� de erizipel, s-a �ns�n�tosit �ndat� ce le-a atins. Atunci se
r�sp�ndise zvonul c� au fost descoperite moastele celor Patruzeci de Mucenici,
�ns� noi neglijaser�m s� cl�dim un sanctuar la locul acestei minuni, pretinz�nd c�
eram prinsi �n treburile statului.
l-am promis lui Marras c� vom construi ne�nt�rziat un sanctuar, cel mai frumos,
cel mai bogat pentru a ad�posti moastele, �mp�ratul, voind s� se scuze, s-a ascuns
�n spatele Bisericii, care nu recunoscuse niciodat� osemintele ca fiind autentice.
Acesta era un argument care �i putea fi adus lui Marras care stia, fiindc� ��i
vorbea Dumnezeu" ? �n furia lui sacr�, ne-a amenintat cu cele mai cr�ncene
pedepse. �Om al Domnului, om al Domnului, ai mil� de noi, ai mil� de noi", numai
asta puteam s� repet. Prad� disper�rii, am poruncit s� fie adus sacul de aur, care
era p�strat �ntotdeauna �n hrisotriclinium pentru eventualii solicitanti, si i l-
am �ntins. Marras a luat gestul meu drept o insult�. Mi-a smuls aproape sacul din
m�n� si, apuc�nd monedele de aur cu pumnii, le-a azv�rlit la picioarele tronului
nostru. Aurul, rostogolindu-se pe porfir, a r�sunat straniu �n t�cerea
�ncremenit�.
282

� Slujitorul Domnului nu vrea nimic de la tine, a tunat el, dec�t dac� �nveti s�
ai fric� de Domnul, asta doar dac� esti capabil� de asa ceva.
�nc� o dat�, �mi citea �n suflet. Prea mult� vreme fusesem sigur� pe mine �ns�mi.
Prea mult� vreme m� ocupasem numai de lucruri trec�toare. Prea mult� vreme uitasem
s� m� cufund �n mine �ns�mi, pentru a-mi cerceta constiinta.
�mp�ratul nu era familiarizat, ca mine, cu limbajul pustnicilor din desert, acesti
nebuni ai Domnului. A vrut s�-l linisteasc� pe Marras si s-a av�ntat �ntr-unul din
acele discursuri �nc�lcite pe care le rezerva negocierilor dificile:
� Cele mai mari binecuv�nt�ri ale omenirii sunt darurile lui Dumnezeu, clerul si
autoritatea imperial�, care au fost acordate prin gratia providentei. Nimic nu ne
preocup� mai mult ca demnitatea si cinstirea clerului, cu at�t mai mult cu c�t
acesta �nalt� ne�ncetat Domnului rug�ciuni din partea noastr�. Dac� clerul stie s�
r�m�n� nevinovat si plin de credint� �n Dumnezeu si dac� autoritatea imperial�
slujeste cu dreptate si devotament statul care �i este dat �n grij�, se
instaureaz� o bun� �ntelegere fericit�, care va face s� plou� cu lucruri bune
peste omenire.
Marras nu s-a l�sat dus de nas si a r�spuns cu o voce moroc�noas�:
� �n ziua �n care Dumnezeu te va chema la judecata Lui, atunci vei avea de dat
socoteal� pentru tulbur�rile la care �i supui pe adev�ratii crestini...
Aceast� apostrofare i-a st�rnit �mp�ratului o furie neobisnuit�. De c�teva zile �l
sup�ra o durere la genunchi, �nc�t a provocat aceast� explozie care m-a luat prin
surprindere si pe care n-am putut s-o potolesc la timp:
� Voi sunteti cei care aduc tulbur�ri, a urlat el, voi sunteti cei r�zvr�titi, si
papa are dreptate! Nu mai scoate nici
283
un cuv�nt, pustnicule, tine-ti gura! Dac� ai dreptate, asa cum sustii, Dumnezeu
�mi va da un semn. Altfel, toti cei care �ndr�znesc s� se ridice �mpotriva papei
vor fi trimisi la moarte!
Este adev�rat c�, �n public, �mp�ratul trebuie s� apere Biserica oficial�. Dar n-a
fost prea inspirat din partea lui s�-si �nchipuie c� un monofizit at�t de convins
precum Marras se va l�sa impresionat de o asemenea amenintare.
� P�n� si �ngerii din Ceruri �l ur�sc pe al t�u pap�, a replicat el, adev�ratii
credinciosi n-au nevoie de semne ceresti pentru a-si sustine credinta. Dar stai
linistit, Dumnezeu �ti va trimite un semn, special pentru tine.
si, maiestuos, ne-a �ntors spatele si s-a �ndreptat spre poart�, f�r� ca eu s� fi
putut interveni; frica, groaza m� transformaser� �n statuie de sare.
A doua zi, junghiurile de la genunchi l-au chinuit pe �mp�rat, nel�s�ndu-l s� se
odihneasc� deloc. Acesta era semnul prezis de omul sf�nt al desertului, �mp�ratul
a refuzat s� recunoasc�, a refuzat s� admit� c� e bolnav, a refuzat s� se
�ngrijeasc�. Dormea si m�nca mai putin, muncea p�n� la epuizare si r�m�nea ore
�ntregi �n picioare cu ocazia ceremoniilor, f�r� s� accepte s� se aseze. Medicii
s-au l�sat p�gubasi, iar boala lui s-a �nr�ut�tit, �n scurt timp, n-a mai putut
s�-si p�r�seasc� patul. Se contorsiona �n asternut, f�r� s�-si poat� st�p�ni
urletele de durere. Infectia de la genunchi a declansat o febr� at�t de violent�,
�nc�t a �nceput s� delireze. Trupul i s-a acoperit de eczeme, fata i s-a umflat,
ochii i s-au acoperit de albeat�, orbind temporar. Medicii, �nnebuniti, �i d�deau
toate tratamentele care le treceau prin minte, unele mai ineficiente ca altele.
Gineceul era �ntors pe dos. Curtea colc�ia de zvonuri si �ncepea s� se astepte la
ce putea fi mai r�u. Nelinistea �i st�p�nea pe toti... mai putin pe mine.
284

Marras �si �nc�lcase jur�m�ntul de a r�m�ne �n desert p�n� la moarte pentru a ne

salva sufletele amenintate de pierzanie. Se putea, oare, ca p�catul nostru s� se
m�rgineasc� doar la �nt�rzierea construirii unui sanctuar al celor Patruzeci de
Mucenici ? Pentru ca el s� fi consimtit la un sacrificiu at�t de mare, trebuia ca
greseala noastr� s� fie extrem de mare. Nu mi-o dezv�luise, stiam. Trebuia s� o
descop�r singur�, �n ad�ncul constiintei mele. Marras voia s� m� g�ndesc, s�
meditez...
�nsufletit de un spirit de tolerant� si de o dorint� de unitate, lustinian nu
renuntase niciodat� la ideea de a apropia Biserica oficial� si monofizitismul.
Crezuse c�-si va putea �mplini dorinta cea mai drag� atunci c�nd tronul Sf�ntului
Petru ajunsese s� fie ocupat de un pap� ales de noi. Dup� at�tia ani petrecuti
pentru punerea la punct a unei formule susceptibile de a face o minune, promulgase
un edict numit al celor Trei Capitole care, dup� p�rerea lui, constituia un credo
acceptabil pentru cele dou� p�rti. R�m�nea simpla formalitate de a-l pune pe papa
Vigilius s�-I contrasemneze. Din nefericire, adev�rata lui fire a iesit la iveal�,
�si v�nduse sufletul pentru tiar�, dar, imediat dup� ce fusese ales, �ncepuse s�-i
abandoneze viclean pe monofiziti, contrar jur�mintelor pe care mi le f�cuse.
Atunci o trimisesem repede pe Antonina la Roma, pentru a-i reaminti promisiunile
f�cute. Degeaba. Ajuns pap�, �si �nchipuia c� nu mai datoreaz� nimic nim�nui.
Cocheta chiar cu ideea de a lua noi m�suri de restr�ngere si combatere a
�ereziei". Aveam s� asist cu bratele �ncrucisate la renasterea persecutiilor
�mpotriva monofizitilor c�rora le eram datoare ? Aveam s�-l las nepedepsit pe
pontiful care �i tr�da ? Asadar, sl�biciunea mea era cea care venise Marras s� mi-
o reproseze.
285

A doua zi dimineat�, �mp�ratul a fost transportat c�t mai discret posibil la

pavilionul Perlei, unde am interzis accesul oricui, �ndeosebi al doctorilor, �n
anul acela nu avusesem �nc� pl�cerea de a ne muta �n aceast� locuint� de var� ale
c�rui porticuri se deschideau spre gr�dinile stufoase care ne ofereau r�coarea
umbrei si a f�nt�nilor. Situat� mai departe, �mi permitea s�-l ascund pe
lustinian, c�ruia boala �i d�duse o �nf�tisare resping�toare. Pentru c�, dac� este
permis s� contempli un �mp�rat muribund, este interzis s�-l vezi distrus. Era un
monstru chel, buh�it si bubos care horc�ia �n acest lux rafinat si somptuos al
camerei nuptiale cu bolta de aur sustinut� de patru mozaicuri �nf�tis�nd scene de
v�n�toare. Mi se rupea inima �n fata acestei imagini a suferintei, dar ab�tusem
aceast� �ncercare prin greselile noastre.
Am trimis pe cineva dup� Marras. Acesta a binevoit s� r�spund� rug�mintilor mele.
�n picioare, la capul patului lui lustinian, a contemplat �ndelung �ngrozitoarea
sa oper� si a sf�rsit prin a murmura:
� Acum ai semnul pe care l-ai cerut, c�ci inexorabil� este dreptatea divin�.
M-am aruncat la picioarele lui si i-am jurat solemn c� monofizitii nu vor mai avea
de ce s� se team� si c� papa va �nceta s�-i ameninte.
Sf�ntul a poruncit s� i se aduc� lada care continea osemintele celor Patruzeci de
Mucenici. C�nd a avut moastele �n �nc�pere, a �ngenuncheat si s-a rugat. Apoi a
luat lada si a pus-o pe trupul �mp�ratului inconstient. Imediat, a avut loc
minunea. Mirul sfant a �nceput s� curg� din lad�, r�sp�ndind un parfum �mb�t�tor.
Cum �l atingea pe �mp�rat, acesta se simtea usurat. A deschis ochii si s-a ridicat
pe perne. Durerile i-au disp�rut, si-a rec�p�tat aspectul
286

obisnuit, era vindecat. Uleiul curgea at�t de abundent, �nc�t i-a udat complet
c�masa de m�tase purpurie pe care o p�strez si �n ziua de azi ca pe o relicv�
pretioas�.
�n ziua urm�toare, lustinian a ap�rut perfect ref�cut si c�teva zile mai t�rziu
si-a putut relua activitatea ca de obicei.
Papa Vigilius avea obiceiul de a tine slujba �n diferite biserici din Roma, prin
rotatie, �n ziua �n care s-a dus la Sf�nta Cecilia din Trastervere, biserica a
fost �nconjurat� discret de un cordon de soldati. Imediat dup� �mp�rt�sanie,
guvernatorul orasului, Bessas, a poruncit fortarea usilor sanctuarului. A urcat la
altar, a pus m�na ap�rat� de m�nusa de fier pe um�rul papei si i-a poruncit s�-l
urmeze f�r� �nt�rziere. Cei de fat� erau prea �ngroziti pentru a-si da seama ce se
�nt�mpl�, ceea ce i-a permis lui Bessas s�-l r�peasc� pe Vigilius din fata
enoriasilor s�i. L-a t�r�t p�n� �n port si I-a �mbarcat pe o trirem� care a
ridicat �ndat� ancora, �ndrept�ndu-se spre Sicilia. �i dictasem lui Arsenius
ordinele pe care trebuia s� i le dea guvernatorului Romei: �Arestati-l pe Vigilius
oriunde, mai putin �n biserica Sf�ntul Petru, si aduceti-l la noi! Dac� nu v�
conformati f�r� �nt�rziere, jur �n fata lui Dumnezeu c� v� voi jupui de vii!"
Speriat de aceast� amenintare, Bessas actionase exact la timp. �ntr-adev�r, trei
zile mai t�rziu regele Totila, �n fruntea armatelor gotilor, �ncercuia Roma si o
punea sub asediu. Vigilius ar fi fost atunci de neatins si chiar ar fi preferat s�
cad� �n m�inile celui mai feroce dusman al imperiului care, probabil, �n ochii
lui, era mai putin �nfricos�tor dec�t mine.
Capitolul 18
In toamna aceea a anului 546 soarta Romei s-a agravat foarte repede. Orasul nu mai
era ap�rat dec�t de trei mii de soldati de garnizoan�, care nu erau suficienti
pentru a ap�ra pe toat� lungimea lor meterezele, de altfel foarte deteriorate.
Belizarie fugise s� �l elibereze si reusise s� ajung� la gura Tibrului, dar regele
Totila, pentru a-l opri, �n�ltase pe fluviu poduri si turnuri din lemn ticsite de
soldati de elit� si asezase �n locuri strategice detasamente de arcasi goti foarte
bine antrenati. Flota lui t�iase �naintarea arierg�rzii, ceea ce ne �mpiedica s�
trimitem �nt�riri. Din lips� de provizii, ratiile locuitorilor Romei fuseser�
reduse la minimum.
�n lumina rece a rapoartelor, aceast� situatie �si pierdea orice viat�. Mesagerii
ne �nf�tisau fapte a c�ror �nsiruire insensibil� acoperea realitatea arz�toare �n
care m� cufundau scrisorile lui Ruderic. Spionii tineau zilnic la curent statul-
major al lui Belizarie cu starea orasului asediat. Ruderic se afla, asadar, �n
r�ndul din fat� pentru a observa, pentru a m� informa, dar si, eventual, pentru a
primi o s�geat� sau o lovitur� de sabie, �n secret tremuram pentru el, si el
tremura pentru romani:
Inamicul �ncercuieste complet fosta capital� a imperiului, nel�s�nd s� intre nici
m�rfuri, nici oameni, �n�untru domneste foametea. Doar bogatii mai pot g�si ceva
de m�ncare, c�ci un pumn de f�in� a ajuns la sapte monede
288

de aur, iar o bucat� de carne putrezit� la cincizeci de monede de aur. �n fata

acestor preturi, soldatii din garnizoan�, desi mor si ei de foame, prefer� s�-si
v�nd� ratiile. Un amestec f�r� gust si nes�n�tos, alc�tuit din trei sferturi
tarate si un sfert f�in�, a putut ast�mp�ra c�teva s�pt�m�ni foamea s�racilor.
Apoi s-au resemnat treptat s� se hr�neasc� cu lesuri de cai, de c�ini, de pisici
si de soareci. Acum au ajuns s� culeag� iarba si smulg p�n� si scaietii care cresc
�n cr�p�turile ruinelor.
Situatia este at�t de disperat�, �nc�t numerosi locuitori �nclin� s� predea
armele. Numerosi prelati - av�ndu-l �n frunte pe diaconul Pelagius, care �l
�nlocuieste pe papa Vigilius, care a p�r�sit �n mod misterios orasul - se dedic�
�n totalitate enoriasilor lor si cheltuiesc spre folosul acestora propriile averi.
Se zice c� ar fi reusit s� duc� negocieri secrete cu regele Totila pentru a-i
preda orasul. Se povesteste c� un tat� de familie, nemaisuport�nd s� aud�
plansetele celor cinci copii �nfometati ai s�i, s-a dus p�n� pe malul Tibrului si
acolo, acoperindu-si fata, s-ar fi aruncat �n fluviu, �n fata familiei si a
poporului roman.
Unii locuitori dintre cei mai avuti au �ncercat s� fug� din capitala condamnat�,
�ns� au fost prinsi si masacrati de soldatii inamici.
Cineva este totusi responsabil de aceast� foamete atroce, nimeni altul dec�t
guvernatorul Romei. El este cel care a pus m�na, prev�z�tor, pe cantit�ti
�nsemnate de gr�u adunate de clerul roman, pentru a le �mp�rti numai soldatilor
s�i sau pentru a le vinde la preturi exorbitante celor bogati. Populatia a aflat
destul de iute, de aceea un cortegiu de fiinte scheletice, contaminate de boli, �n
ultimul stadiu de epuizare si disperare, a venit s�-l caute pentru a-i reaminti c�
datoria st�p�nului const� �n a-si �ntretine sclavii si pentru a-l ruga
289

umil fie s� se �ngrijeasc� de supravietuirea lor, fie s� le �ng�duie s� fug�, fie

s� porunceasc� executarea lor imediat�.
Netulburat, Bessas le-a r�spuns c� era imposibil s�-i hr�neasc�, periculos s�-i
lase s� plece si ilegal s�-i ucid� pe supusii �mp�ratului. Dar cererea lor i-a dat
idei, c�ci a �nceput s� v�nd�, tot foarte scump si tot numai bogatilor, permise de
iesire. Pentru a linisti poporul prea epuizat ca s� se mai revolte, dar care este
�nc� �n stare s� le deschid� gotilor portile orasului, proclam� zilnic sosirea
iminent� a unor flote si armate imaginare, himere �n care nici locuitorii nu cred
mai mult ca el...
Ruderic �mi spunea tot ce nu spuneau rapoartele. stiusem c� m� puteam bizui pe
onestitatea, pe luciditatea iui. Asta nu �nsemna c� Bessas nu era alesul meu,
greseala mea. Nu-mi pl�cea s-o recunosc, dar, una peste alta, �n ciuda faptelor
saie resping�toare, nu era el responsabil nici pentru r�zboi, nici pentru asediu.
Rolul s�u nociv se limita la accentuarea declinului unei situatii deja tragice. Am
ales, asadar, s� nu fac nimic, consider�nd c� �n acest caz era mai bine s� m�
�nc�p�t�nez �n greseal� dec�t s�-mi m�rturisesc sl�biciunea, ceea ce nu m-a
�mpiedicat s� stau �n continuare ca pe ace. De aceea m-am �nfiorat c�nd Ruderic m-
a anuntat c� �n cur�nd Belizarie va risca totul pentru o tentativ� de eliberare a
Romei. Dac� generalissimul reusea s� salveze cetatea si, prin aceasta, s� stearg�
delictele lui Bessas, mi-am promis s�-i fiu recunosc�toare pe viitor, l-am cerut
iui Ruderic s�-mi trimit� nout�ti printr-un curier special, adresat numai mie,
c�ci voiam s� fiu prima care afl� de eliberarea Romei si a constiintei mele. Am
smuls cu febrilitate sigiliul si am �nceput s�-i citesc scrisoarea urm�toare:
290
Belizarie n-a vrut s� mai astepte �nt�ririle care �nt�rziau. A hot�r�t s� �ncerce
o p�trundere, hot�r�t s� elibereze orasul. Dou� sute dintre navele noastre,
�nc�rcate cu soldati, arme si munitii au urcat pe Tibru. Belizarie, cu jum�tate
din armata lui, a �naintat �n paralel pe t�rmul sudic. si-a implicat toate
Jrupele, toate rezervele �n aceast� actiune. N-a l�sat �n spate, �n tab�ra
imperial�, dec�t forte slabe, sub comanda aghiotantului s�u, generalul Isaac.
Bessas nu s-a clintit. Bessas n-a f�cut nici o iesire. Bessas a r�mas la Roma.
Belizarie a h�rtuii forte de zece ori mai numeroase. A c�stigat teren. Flota lui a
rupt lanturile care barau Tibrul. Posturile de gard� au fost luate cu asalt.
Armatele gotilor au fost prinse la �nghesuial�. Belizarie nu mai avea �n fat�
dec�t podul de lemn �n�ltat de regele Totila si puternic ap�rat. stia c�, �n
elanul s�u, va dobor� si acest ultim obstacol. Apoi era Roma. Roma la �ndem�n�,
f�r� nici m�car un sir de soldati inamici care s�-i apere intrarea. Nimic nu mai
putea �mpiedica Roma s� fie salvat�. Din �naltul meterezelor, locuitorii
garnizoanei urlau de bucurie.
Atunci un mesager care-si pierduse suflul de c�t alergase l-a ajuns din urm�.
Detasamentele de goti �i atacaser� si cuceriser� tab�ra, �i luaser� prizonieri pe
toti cei de-acolo. Confruntat cu o alegere, care nu putea suferi am�nare, a
�nteles c� Roma trebuia s� mai astepte. Era mai urgent s�-si recupereze tab�ra, s�
elibereze prizonierii, s� restabileasc� leg�tura cu ariergarda. A ordonat
retragerea.
Nu, aceast� explicatie era inacceptabil�, nu voiam s� o admit. Ruderic p�c�tuia
prin exces de loialitate fat� de seful lui, dar aveam alte surse de informare, pe
care �mi pl�cea s� le consider mai veridice. Belizarie aflase c� sotia lui, r�mas�
�n tab�r�, se afla printre prizonierii gotilor, l s-a
291

urcat s�ngele la cap si armata... a f�cut st�nga-mprejur. Cucerirea Romei era mai
putin important� dec�t sotia lui. Aceasta demonstrase, de altfel, un curaj pe care
m� bucura s�-l recunosc. De fapt, gotii atacaser� at�t de brusc si violent, �nc�t
ajunseser� imediat �n inima taberei imperiale. Antonina, �n cortul ei, auzise
chiar de partea cealalt� a peretelui din p�nz� zgomotul s�biilor. Sigur� c� avea
s� fie capturat�, nu si-a pierdut s�ngele rece si, hot�r�t� s� nu cad� vie �n
m�inile barbarilor, scosese fiola de otrav� pe care o avea tot timpul la ea si al
c�rei continut �l oferise deseori altora. Se preg�tise s� moar� precum eroinele de
pe vremuri. At�t doar c� n-a c�zut deloc prizonier�. Slaba garnizoan� l�sat� de
Belizarie avusese timp s� se adune si putuse, �n ultimul moment, s�-i resping� pe
atacatori. Mesagerul f�cuse exces de zel enumer�ndu-i pe prizonierii gotilor, iar
Belizarie ar fi putut profita �n continuare de avantajul pe care �l obtinuse �n
fata lui Totila. Alt�dat� renuntase la invadarea Persiei din ur� fat� de Antonina,
acum tocmai renuntase la eliberarea Romei din dragoste fat� de aceeasi Antonina.
Ciudat si str�lucitor exemplu al nestatorniciei b�rbatilor...
�ntr-o zi de ianuarie a anului 547 �mp�ratul a ap�rut la micul dejun, pe care �l
m�nc�m �ntotdeauna singur�, si mi-a spus simplu: �Roma a c�zut... exact pe 17
decembrie". Se �nclinase �n fat�, deschisese larg ochii rotunzi, apoi �i �nchisese
precum o bufnit� deranjat� de lumin�. Nu avusese niciodat� un aer at�t de
tineresc. Cu tonul cel mai detasat posibil, am remarcat c� aceast� c�dere a Romei
nu era o surpriz� pentru nimeni, din moment ce destinul ei fusese pecetluit de la
esecul tentativei lui Belizarie. De altfel, importanta ei strategic� si militar�
era inexistent�, iar pierderea ei
292

era ne�nsemnat� din punctul de vedere al r�zboiului.

A fost de acord, dar a ad�ugat c�, pentru moralul oamenilor, lovitura era foarte
grea. Aflase vestea �n plin Comitatus. Se aflau acolo ministri �nsotiti de sefii
lor de departamente, eunucii camerei sacre, seful soldatilor din Constantinopol,
cornitele servitorilor, usierii, secretarii care tineau procesul-verbal al
sedintei supravegheati de pritniserius notarium, seful secretariatului
guvernamental. Aceste reuniuni s�pt�m�nale se tineau �ntr-unul dintre locurile
mele preferate, sala Iris, celebr� pentru stalactitele sale din lemn aurit.
Acestea p�reau cascade de aur �nfipte �n aurul mozaicurilor. Partea de jos a
peretilor si pardoseala erau din marmur� de Caria, alb� si aproape transparent�,
care sem�na cu cristalul.
Atunci c�nd marele sambelan a anuntat cu voce tare c� Roma fusese ocupat� de goti,
nu s-a auzit nici un comentariu, nici o soapt�, protocolul interzicea aceste
iesiri, �ns� lustinian v�zuse privirile tulburate, capetele plecate brusc, m�inile
crispate pe sp�tarele scaunelor, lacrimile care curgeau �n t�cere pe chipurile
acestor oameni. Eu una nu pl�ngeam, fierbeam. Istoria dup� care era at�t de
�nnebunit �mp�ratul tocmai �i tr�sese o palm� groaznic�. Dar tocmai asta era,
istoria v�zuse si alti suverani, pentru care asemenea evenimente erau ceva
obisnuit, ceea ce-l �nv�ta s� fie r�bd�tor. Eu nu eram �mbibat� de istorie.
Reactia mea era st�rnit� de momentul �n sine. si pe moment simteam o umilire
insuportabil�, pe care nici o explicatie nu mi-o putea usura. Prima putere a lumii
era, asadar, at�t de slab� �nc�t se l�sa transformat� �n ruine de c�tre acesti
barbari ? F�r� s� ne-o spunem, lustinian si cu mine am c�zut de acord s� afis�m un
calm care mi se p�rea cu at�t mai dificil cu c�t m� simteam responsabil� de
dezastru. Cu toate acestea,
293

atitudinea lui Bessas, exemplul pe care �l d�duse, asa cum mi-a raportat Ruderic,
m-a ars ca un fier �nrosit:
Roma a c�zut prin tr�darea anumitor soldati chemati s� o apere. Dup� ce s-au
�nteles cu gotii, le-au deschis una dintre portile orasului. Inamicii s-au
strecurat �n�untru cu cea mai mare prudent�, astept�ndu-se la o ambuscad�,
neput�nd s� cread� c� fusese at�t de usor. Erau siguri c� puteau fi surprinsi �n
orice clip� de regimentele garnizoanei, conduse de guvernatorul Bessas. �ns� �si
f�ceau griji degeaba. Bessas si toti ofiterii fugiser� din orasul pe care nu-l
ap�raser�. si atunci c�nd i s-a propus regelui Totila s�-i urm�reasc�, acesta a
replicat c� nici o imagine nu i se p�rea mai pl�cut� dec�t cea a unui dusman pus
pe fug�. Dup� un asemenea triumf pentru el si o asemenea rusine pentru noi, putea
face pe m�rinimosul. Atunci c�nd diaconul Pelagus, �nlocuitorul papei Vigilius, i-
a cerut s� renunte la masacrarea romanilor refugiati �n sanctuarul Sf�ntul Petru,
le-a interzis soldatilor s�i orice violent� si i-a amenintat cu cele mai crunte
pedepse dac� se atingeau de virtutea vreunei femei sau fete. C�t� m�retie, c�t�
generozitate! Abil, Totila stie s� se fac� pl�cut populatiei, chiar si celei
�nvinse.
Din c�te-mi raportau agentii lui Arsenius, str�zile din Constantinopol se bucurau
de animatia obisnuit�, pe care iarna n-o �ncetinea, �ns� fetele se lungeau,
expresiile erau grave, iar �n taverne circulau pe ascuns detalii ale tragediei pe
care Ruderic neglijase s� mi le povesteasc�. F�r� �ncuviintarea lui Totiia,
soldatii lui puseser� m�na pe tezaurul adunat de Bessas si �i jefuiser� metodic pe
nobilii r�masi �n casele bogate. Prin orasul cucerit, fiii si fiicele senatorilor,
ai c�ror p�rinti fuseser� aruncati �n temnite pentru a fi
294

r�scump�rati, r�t�ceau �n zdrente pe str�zi, cersind o bucat� de p�ine la poarta

propriului palat. �Ce rusine... Cum a putut imperiul s� cad� at�t de jos ? Ce
mizerie!" repeta poporul, exprim�nd aceleasi g�nduri ca mine. Roma era un simbol.
Emotia era mai puternic� dec�t ratiunea. Eu eram singura care nu uita hazardul
r�zboiului, �n vreme ce poporul, hot�r�t s� g�seasc� inexplicabilului un vinovat,
prefera s� m� atace pe mine. Eu fusesem cea care �! �mpinsese pe loan, ginerele
lui Germanus, la rebeliune. Eu fusesem cea care oprise transporturile de fonduri
si �nt�riri generalissimului. Eu fusesem cea care sacrificase Roma pentru a
transforma �nving�torul �n �nvins. Domnia mea era un blestem pentru imperiu.
At�tea semne o spuneau, cutremurele de p�m�nt, epidemiile, inundatiile. Cometa din
531 nu fusese ea mesagera catastrofelor ? Umilit, nefericit, poporul uita s� fie
rezonabil, devenea nedrept, m� lua drept tint�, pentru c� firea mea respingea
ipocrizia si pentru c�, �n loc s� trag sforile din culise, ocupasem prea mult timp
centrul scenei, l se reprosa femeii care eram c� p�ng�reste rolul b�rbatului, c�-
si atribuie o autoritate pe care �n realitate era departe de a o avea.
!-am propus �mp�ratului s�-l sacrifice pe Bessas, s�-l t�rasc� �n fata
tribunalelor, s�-l pedepseasc� aspru. Nu numai c� a refuzat, ci i-a acordat rangul
de patrician si i-a dat un important comandament la granita cu Armenia. Din
dragoste pentru mine, n-a vrut s�-l contrazic� pe autorul numirii lui Bessas si
din dragoste pentru propria politic� n-a vrut s�-i contrazic� pe semnatarul
acestei alegeri, adic� pe el �nsusi. Pentru c� la lustinian - aceasta era una
dintre tr�s�turile complexei sale m�retii - calculul impus de suveran nu era
niciodat� departe de sentimentul c�ruia �i ceda b�rbatul.
. 295

Prim�vara, nemultumirea nu se linistise �nc� si continua s� se extind�, f�r� o

origine si un scop bine definite. Lipsurile f�ceau ravagii �n capital�, provocate
de o recolt� proast� �n Egipt, gr�narul imperiului. Ratia de gr�u impus� de guvern
provinciilor nu alunga amenintarea foametei. Oamenii, majoritatea nevoiasi, dar si
mestesugarii, micii functionari au iesit �n strad�, au spart portile brut�riilor,
pr�d�nd si jefuind. Printre ei se aflau numerosi soldati care-si cereau zgomotos
solda restant�. Dup� ce trecusem prin revolta Nika, un asemenea incident nu m� mai
impresiona. Cu toate acestea, s-a repetat. Vreme de mai multe s�pt�m�ni,
Constantinopolul a v�zut zilnic defil�ri, adun�ri, manifestatii. Apoi, �ntr-o bun�
zi, din corul vocifer�rilor s-a �n�ltat un nume, cel al prefectului orasului:
�Moarte lui Barsyme!" striga multimea. �Moarte lui Barsyme!" a repetat a doua zi
si �n ziua urm�toare. Nemultumirea, p�n� atunci trosnind �n toate directiile, se
fixase brusc asupra omului-forte al guvernului si �l �nvinuia pentru toate
nenorocirile imperiului. Acest mare maestru al vr�jitoriei, initiat �n Siria
natal�, p�m�nt primitor pentru artele oculte, o fermecase pe �mp�r�teas� si o
silise s� cedeze �n fata lui. Acestea erau absurdit�tile care circulau prin popor,
continute �n rapoartele pe care informatorii personali ai �mp�ratului i le �nm�nau
lui Arsenius. Aceast� generozitate exceptional�, �n contradictie cu concurenta
feroce dintre serviciile noastre de spionaj, m-a uimit p�n� i-am �nteles
semnificatia, lustinian g�sise aceast� metod� indirect� de a m� �nstiinta c�
sosise ceasul s� ne descotorosim de Barsyme, pentru c�, din cele mai vechi
timpuri, ratiunile de stat impuneau sacrificarea unui ministru a c�rui
nepopularitate risca s� se �ntoarc� �mpotriva suveranului, �ns� mie nu-mi p�sa de
ratiunile de stat si am refuzat s� m� supun.
296

O �nv�lm�seal� m-a scos din meditatie. Mi-am auzit curtenii, str�nsi �n

anticamerele mele, strig�nd �n cor, cum cerea obiceiul: �Salutare, august, mereu
august �mp�rat si Cezar. Salutare, Gothicus, Alemanicus, Franciscus, Germa-nicus,
Vandalicus, Africanicus. Salutare, Basileus, pios, fericit, ilustru, victorios,
triumf�tor si mereu august...!" A ap�rut un cortegiu �n perfect� ordine de ofiteri
de gard�, crainici, secretari, praepositus, eunuci si castriensis. �mp�ratul venea
�n urma lor, precedat de doi purt�tori de t�m�ie care �l �nconjurau �ntr-un nor
mirositor. La fiecare pas, nestematele uriase de pe coroana sa aruncau fulgere. A
p�truns singur �n iatacul meu. Eunucii si doamnele mele s-au prosternat cu fruntea
�n p�m�nt, cu bratele si picioarele dep�rtate. Sotul f�cea, pur si simplu, o
vizit� neanuntat� sotiei. P�rea indiferent la aceast� pomp�, ca si cum n-ar fi
contat, �n ciuda acestei demonstratii, nu c�uta niciodat� s� m� impresioneze.
M-a �ntrebat cu bl�ndete ce f�ceam.
� M� g�ndeam la tine, Cezar, si la ce as mai putea n�scoci ca s�-ti plac.
Cu un gest mi-am alungat oamenii si am r�mas singuri, �mp�ratul a �nceput prin a
repeta acuzatiile aduse iui Barsyme. Acesta nu le pl�tea solda militarilor,
suprimase pensiile numite, consolatio, vindea sarcinile de stat celor care ofereau
mai mult, f�cea trafic cu gr�ne, practica v�nz�ri fortate de gr�u putrezit si,
bine�nteles, din mit�, comisioane si coruptie str�nsese o avere fabuloas�, rod al
jecm�nelilor sale nelegiuite.
Pentru a expune acest rechizitoriu, �mp�ratul vorbea cu o voce suav�, aproape
dr�g�stoas�. Mergea �n sus si-n jos, oprindu-se des pentru a fixa vreun detaliu
din mozaic de parc� desenul sau culoarea acestuia l-ar fi uimit profund, l-am
r�spuns cu un strig�t din inim�:
297

� Numai dusmanii mei au defecte. Pe cele ale prietenilor mei nu le v�d.

� Totusi, a insistat el, toat� mocirla asta se �ntoarce �mpotriva ta, Theodora,
pentru c� toat� lumea afirm� c� tu l-ai inventat pe Barsyme, tu l-ai creat, tu �l
manipulezi.
� Calomniatorii se �nsal�, Cezar, c�ci tu esti cel care l-a ales pe Barsyme.
Ochiul t�i infailibil a stiut s� descopere acest colaborator f�r� pereche, lipsit
de orice alt� ambitie �n afar� de aceea de a-si sluji st�p�nul. Tu te-ai dus s�-l
cauti �n mediul cel mai umil si, cu sigurant�, din aceast� cauz� este atacat de
aristocrati, de �mediocri".
� �si bat joc de mine, Despina, si repet� �n dreapta si-ri st�nga c� Barsyme are
putere deplin� asupra mea. Merg p�n� la a lua �n r�s jur�m�ntul pe care l-am depus
la �ncoronarea noastr�, c�nd mi-am pus toate sperantele �n providenta Sfintei
Treimi. Aceast� Treime, spun ei, a devenit un cvartet, de c�nd Barsyme a ajuns
providenta imperiului.
Asadar, lustinian voia s� scape de ministru pentru a nu i se mai reprosa c� acesta
�l are la m�n�. si, cu toate acestea, nu se g�ndise niciodat� s� �nl�ture jugul pe
care i-l impusese mai de mult �oan din Cappadocia, pentru c� la vremea aceea
nimeni nu �ndr�znea s� murmure sau s� insinueze ceva.
�. M� �ntreb, Cezar, dac� oamenii din popor care �l atac� pe Barsyme �si dau seama
de r�ul pe care si-! provoac� singuri. Bine�nteles, Barsyme are defectele lui,
fiindc� nimeni nu e perfect. A f�cut greseli, a recurs de mai multe ori la metode
nepotrivite, criticabile �n vremuri normale, dar care erau justificate de criza
financiar� si pe care, pe moment, am fost mai mult dec�t multumiti s� le accept�m.
Si cine a adoptat pentru prima dat� legile care-1 ap�r� pe civil de soldat si pe
contribuabil de stat? Cine a
298

publicat Carta contributiilor, repartiz�nd impozitele cu dreptate ? Cine a muncit

mai mult ca orice alt ministru pentru binele poporului ? Asadar, tu vrei, Cezar,
s� ne �ntoarcem la regimul precedent, s�-i l�s�m pe oamenii m�runti f�r� ap�rare
�n fata fiscului sau a sold�timii ?
�mp�ratul dovedea �n general o abilitate nemaipomenit� �n negocierile cu
diplomatii cei mai �ncercati, cu politicienii cei mai versati, dar nu stia s�
discute cu o femeie. N-a g�sit ce s�-mi mai r�spund�. Atunci a dat �napoi. M-a
rugat s� accept ca Barsyme s� plece din guvern, pentru a m� proteja de criticile
care �l asaltau, si a promis c� aceast� m�sur� va fi provizorie.
� Atentie, Cezar, te cred pe cuv�nt, am conchis eu.
Dou� zile mai t�rziu, �n zori, Barsyme a fost anuntat de demiterea lui. �mp�ratul
nu m� prevenise. Ce conta, de altfel, din moment ce hot�r�rea fusese deja luat� ?
Asa cum prev�zusem, adversarii mei s-au ar�tat �nc�ntati cu totii. Toti vedeau �n
c�derea �n dizgratie a ministrului sc�derea influentei mele. �nc� o dat�, puterea
pe care o exercitam asupra �mp�ratului a p�rut stirbit�.
�n aceeasi sear�, trebuia s� prezidez s�rb�toarea Bru-maliilor. Dup� un obicei
provenit din str�vechea Antichitate, Albastrii si Verzii, uniti �ntr-o armonie
iesit� din comun, ofereau acest spectacol de dansuri �mp�r�tesei. Acesta avea loc
de obicei �n curtea Phiales, numit� astfel datorit� celor dou� mari f�nt�ni care o
�mpodobeau. Curtenii mei, �n formatie complet�, luaser� loc pe b�ncile din
marmur�: doamnele de onoare �n vesminte aurii, eunucii �n alb, praepositus purt�nd
colierele lor, g�rzile �n uniforme rosii cu auriu, precum si �nsotitorii,
secretarii, crainicii. Din cauza anotimpului �nc� r�coros, tronul de marmur�
fusese acoperit
299

cu bl�nuri, �mi amintesc c� purtam o tunic� din brocart gros, format� din p�trate
de aur �ncrustate �n centru cu pietre semipretioase de toate culorile. Tortele
�nfipte la diferite �n�ltimi pe coloanele din jurul curtii r�spundeau celor tinute
de dansatori �ntr-una din m�ini, �n vreme ce �n m�na cealalt� agitau o semilun�
din argint. Se �mbr�caser� cu originalele lor costume traditionale, �n culori care
alternau regulat, si cu pantaloni bufanti cu cr�p�turi. Pe muzica vesel� a
fluierelor, evoluau �ncet �n jurul f�nt�nilor din care t�snea ap� colorat�.
�n primul an, frumusetea de nedescris a spectacolului m� captivase, dar era lung
si �ncet, si �n seara aceea as fi dat orice ca s� fiu crutat�. Tremuram de frig,
se l�sase noaptea si aveam chef s� m� �ntorc �n camera mea. �mp�r�teasa prezida
singur� Brumaliile si simteam lipsa �mp�ratului. As fi vrut foarte mult s�-l v�d
al�turi de mine. C�derea �n dizgratie a lui Barsyme fiind obiectul tuturor
conversatiilor, stiam c� eram observat�, scrutat�, c� fiecare �ncerca s�-mi
analizeze reactiile. Dar eram hot�r�t� s� nu las s� se vad� nimic. La mijlocul
spectacolului, m-am multumit doar s�-i adresez neglijent, ca pentru a face
conversatie, c�teva vorbe Hilariei, marea maestr�, care st�tea �n picioare l�ng�
mine:
� Vezi tu, r�splata mea este afectiunea sotului meu. Este at�t de r�bd�tor cu
mine. �mi accept� stilul dezordonat de a actiona. Nu-mi poart� pic� pentru c� nu
petrec suficient timp al�turi de el. �n fine, atunci c�nd, crez�nd c� �i pot fi de
folos, fac vreo greseal�, el m� iart�...
Acesta a fost epitaful atotputernicului ministru. Hilaria, b�tr�na asta �ntepat�
care nu m� avea la inim� mai mult dec�t o aveam eu pe ea, s-a apucat s� repete
peste tot �n Con-stantinopol c� rn� supusesem umilit� deciziei �mp�ratului.
Simteam tot mai mult nevoia unui refugiu. Asa c� am p�r�sit palatul Daphne, urm�nd
aleea acoperit� de mozaicuri
300

care serpuia printre st�nci si arbori, am trecut pe l�ng� pavilioane �nchise,

folosite pe vremuri de alte �mp�r�tese, si am ajuns �n coltul cel mai izolat al
gr�dinilor palatine unde, �n spatele tufisurilor, se ascundea pavilionul care
poruncisem s� fie construit si pe care �l botezasem pavilionul Virtutii. Sfintii
mei preferati, pictati pe fresce, se �nsirau pe zidul garderobei din marmur� alb�
de Proconessus si aruncasem pe jos mai multe straturi de covoare pretioase pentru
a face podeaua moale, �n camera al�turat�, mozaicul de pe jos reprezenta o prerie
�nflorit�, iar draperiile albastre si galbene acopereau peretii din porfir. Exista
acolo si o capel� minuscul� acoperit� de o cupol� tuguiat� deasupra c�reia se
�n�lta o cruce mare din aur. C�te ore n-am petrecut rug�ndu-m� �n fata icoanei
Sfintei Fecioare, mai mare dec�t natura, sau medit�nd �n fata ferestrei deschise!
�ntruc�t nu-mi pl�cea s� stau �nchis�, asteptam cu ner�bdare zilele frumoase. La
sosirea prim�verii, m� asezam pe banca semicircular� din marmur� alb� sculptat�,
instalat� �n fata pavilionului. Pe ea fuseser� asezate perne de brocart, ca s�
stau confortabil. Eunucii �mi aduceau pe platouri enorme din argint fructe,
dulciurile mele preferate, acele pr�jituri cu miere si f�in� de susan, struguri
uscati, fructe confiate t�v�lite prin zah�r pudr�. Beam numeroase cesti cu ceai.
�i priveam zbenguindu-se ceva mai departe pe adolescentii pe care �i adusesem ca
tovar�si de joac� pentru Anastasius. �i alesesem dintre copiii �naltilor
functionari, dar c�utasem si �n familiile umile si merituoase despre situatia
c�rora fusesem informat�. Nepoata mea, Sofia, fiica lui Comito, se afla printre
ei, o blond� cu obrajii plinuti, mereu atent� s�-mi fie pe plac, la fel de fals�
si calculat� ca mama ei. Nepotul �mp�ratului se al�turase si el trupei, acel
Iustin cu un apetit boln�vicios si cu reactii bizare. Bine�nteles, �n ochii mei de
bunic�, cel mai frumos, cel mai
301

destept, cel mai bun era Anastasius. Acesti tineri care se fug�reau, se agitau, se
strigau unii pe altii erau deja b�rbati si femei. De multe ori discutau linistiti
si, la umbr�, se formau perechi, �n ei �mi g�seam linistea, �n cinstea lor,
scoteam la iveal� gratiile pe care eram acuzat� c� nu le-as fi avut niciodat�, �mi
dezv�luiam bl�ndetea, cu care mi se reprosa c� m� zg�rcesc, pentru c� nu aveam de
ce s� fiu ne�ncrez�toare sau pref�cut�.
�n aceste prime zile frumoase, eunucii, distrati, urm�reau zborul insectelor, apoi
disp�reau �n spatele vreunui tufis pentru a trage un pui de somn pe c�te o banc�.
Doamnele mele, molesite, se l�sau dezmierdate de adierea v�ntului, mirosind c�te o
floare parfumat� si vis�nd la un amant. Din p�cate, eu nu cunosteam aceast� odihn�
a sufletului, nu o mai puteam cunoaste niciodat�, �n preocup�rile mele nu existau
clipe de r�gaz. Prezentul m� acapara, si trecutul m� obseda. Atunci �i chemam pe
tineri. Acestia veneau �n fug�, le pl�cea s� stea �n preajma mea si s� m� asculte
�n timp ce le povesteam un capitol din istoria lui lustinian si a Theodorei.
Contemporanii f�cuser� din mine un monstru sau o sf�nt�, dar �n ochii generatiei
lui Anastasius ap�ream deja ca un monument al istoriei. Nepotul meu se ar�ta cel
mai silitor dintre toti. Nu se misca niciodat� de l�ng� t�blitele si pana lui
pentru a lua notite �n timpul povestirii mele. El mi-a dat ideea de a-mi derula
firul memoriei.
Capitolul 19
Foarte repede, politica si-a reintrat �n drepturi si sosirea papei ia
Constantinopol m-a silit s� �ntrerup aceste clipe de destindere. Vigilius cugetase
suficient �n str�fundurile exilului s�u sicilian la neajunsurile �nc�p�t�n�rii,
�mp�ratul era optimist: �Aceast� �nt�lnire va fi doar o formalitate, c�ci si-a
�nv�tat lectia si va �ncovoia spinarea. De altfel, catolicii si monofizitii nu-!
intereseaz� prea mult. Dragul de papa Vigilius nu urm�reste dec�t s�-rni reintre
�n gratii. si stie c� singurul mod �n care o poate face este s� ratifice cele Trei
Capitole. Este primul care sustine celor din jur c� asta e Ideea mea fix�." De la
c�derea Romei, pentru care eram considerat� responsabil�, si de la dec�derea lui
Barsyme, m� tinusem intentionat deoparte. Aparentele erau salvate, �mp�ratul �mi
f�cea vizite si m� consulta ia fel de des ca �nainte. Eu �i spuneam p�rerea mea,
pe care era liber s� o asculte, dar nu mai aveam nimic de spus �n guvern si nici
nu mai f�ceam tot ce voiam.
�n ciuda tolerantei sale, �mp�ratul era departe de a-i sustine neconditionat pe
monofiziti. Cu toate acestea, cele Trei Capitole erau opera lui ideologic�,
deveniser� obsesia lui, f�r� ca nimic s�-l mai poat� abate de la ea. si acest
b�rbat, �n general flexibil, se �nc�p�t�nase. Din aceast� pricin�, �mi f�cea pe
plac si, f�r� s� misc vreun deget, aveam s� v�d �ncoronarea operei vietii mele. M�
zb�tusem pentru ca monofizitii s� fie protejati, l�sati s�-si practice cultul
303

si chiar recunoscuti semioficial. si papa Vigilius venea aici pentru a semna

reconcilierea cu ei. Triumful meu se apropia. Era suficient s� astept, continu�nd
s� nu intervin.
Dar o m�n� de b�te si pumnale aruncate cu un gest dramatic de marele sambelan la
picioarele mele avea s� m� sileasc� s� renunt la aceast� neutralitate... Atunci
c�nd, cu c�teva luni mai devreme, c�lug�rul Marras, pe care nu ezit s�-l numesc
deja sf�ntul Marras, reap�ruse �n mod miraculos �n viata noastr�, refuzase
ospitalitatea pe care i-o oferisem la Palatul Sf�nt, prefer�nd s� se instaleze
�ntr-unul din cartierele cele mai mizere ale capitalei. Zvonul privind aurul pe
care �l c�p�tase de la mine se r�sp�ndise �n oras, adic� se credea �din surs�
sigur�" c� primise de la mine o sut� de saci cu aur.
�ntr-o noapte, t�lharii au p�truns �n cocioaba pe care si-o alesese ca locuint� si
i-au cerut s� le dea averea, amenint�ndu-l, �n caz contrar, c� �l omoar�. Sf�ntul
a r�mas perfect calm si a declarat c�, dac� ar fi avut vreun b�nut, n-ar fi tr�it
�ntr-un loc at�t de mizerabil. T�lharii nu I-au crezut, au scos armele si s-au
apropiat de el cu intentia de a-si pune amenintarea �n practic�. Unul dintre ei l-
a lovit zdrav�n cu b�ta. Atunci c�lug�rul l-a azv�rlit dintr-o miscare la p�m�nt,
i-a luat arma si i-a �nfruntat pe ceilalti sase t�lhari. Dup� ce i-a ciom�git bine
pe toti sapte, i-a legat si i-a dojenit pentru c� nu-l crezuser� pe cuv�nt, l-a
tinut asa toat� noaptea, apoi, consider�nd c� fuseser� pedepsiti destul, le-a dat
drumul dimineata, multumindu-se s� p�streze armele, pe care mi le-a trimis mie ca
amintire.
Ce chinuri, ce spaim� am tras auzind aceast� relatare! Decizia mea a fost luat�
�ndat�. Niciodat� nu v�zuse cartierul acela �ngrozitor al Sf�ntului Vasile, �n
care nici m�car politia nu intra, o asemenea desf�surare de forte.
304

Toti locuitorii veniser� �n fug� la trecerea interminabilului cortegiu de cavaleri

sclipitori si de care cu rotile de aur. Printre draperiile litierei din purpur� si
aur, vedeam sirurile de cocioabe din sc�nduri putrezite din care ap�reau familii
�n zdrente, femei negre de jeg, copiii acoperiti de muste. B�rbatii, cu expresii
furioase, se tineau deoparte. Eunucii aruncau �n trecere monede de aur asupra
c�rora se n�pusteau ca niste fiare. si mi s-au umplut ochii de lacrimi, pe care
le-am disimulat r�spunz�nd aclamatiilor.
Am ajuns la cea mai �mputit�, cea mai subred� colib�, �n care am intrat singur�,
�ntunericul si duhoarea m-au izbit �n fat�. M-am aruncat la picioarele sf�ntului
Marras si l-am implorat, pentru binele nostru al tuturor, s� accepte de-acum
ospitalitatea mea. A binevoit s� cedeze �n fata argumentelor mele.
� Voi fi mai aproape de tine, a tunat el, pentru a te �mpiedica s� cazi �n p�cat
si pentru a-ti reaminti care e datoria ta.
Poate c� sf�ntul voia mai ales s� supravegheze mai de aproape negocierile cu
Vigilius, ca s� ne �ndrume, s� ne lumineze. Pentru c�, oric�t de mistic ar fi
fost, stia, de asemenea, s� vegheze la soarta fratilor s�i de credint�, l-am pus
la dispozitie palatul Hosmidas, care m� g�zduise la �nceputurile leg�turii mele cu
lustinian. Aceast� locuint� �mi era mai scump� ca oricare alta si doream ca acest
cadou s� se bucure de toat� semnificatia si importanta sa. �n scurt timp, ascetul
a transformat acest templu al luxului si volupt�tii �n m�n�stire si l-a umplut cu
c�lug�ri piosi asemenea lui. La �nceput, Constantinopolul a privit cu ne�ncredere
�n�ltarea acestei fort�rete a �ereziei". Apoi, devotamentul �nfl�c�rat al
c�lug�rilor monofiziti i-a atras pe curiosi, care au povestit la �ntoarcere c� n-
au v�zut niciodat� oameni at�t de apropiati de Dumnezeu. Atunci, piosii au tras
305

si ei o fug� p�n� acolo. Voiau s�-i cunoasc� pe acesti sfinti despre care vuia tot
orasul si s� primeasc� binecuv�ntarea lor. Printre vizitatori s-au �nghesuit multi
catolici care, tulburati de extraordinara atmosfer� de credint�, s-au convertit
la'monofizitism. Dumnezeu marcase cu pecetea lui palatul Hosmidas.
�ntr-o dimineat�, am auzit un trosnet r�sun�tor si �nsp�im�nt�tor, asem�n�tor
vuietului unui cutremur de p�m�nt. Apoi un nor de praf s-a �n�ltat p�n� la cer,
dinspre palatul Hosmidas. Ca �n fiecare zi, o gr�mad� de oameni, printre care
destule femei cu copii, asistase la slujba monofizitilor, si capela era ticsit�,
�ns�, �n momentul �mp�rt�saniei, tot acoperisul se pr�busise brusc. Dintre ruine
se ridicau urlete si probabil c� existau zeci de victime. Au fost trimise imediat
ajutoare pentru a-i salva pe nefericitii supravietuitori. Am asteptat la gineceu,
cu �ngrijorare �n suflet, s� aflu bilantul sinistru. Mesagerul a sosit cu un
z�mbet radios. Avusese loc o minune. Dup� ce au fost �nl�turate toate pietrele,
dup� ce au fost luate toate coloanele, toti cei care fuseser� striviti s-au
ridicat f�r� nici o zg�rietur�, teferi si nev�t�mati. N-au fost nici morti, nici
r�niti. Atunci si cei mai sceptici au deschis ochii, �mp�ratul a declarat c� va
pl�ti din banii lui reconstruirea capelei si a vrut, pentru prima dat�, s� se duc�
la m�n�stire. Am fost fericit� s�-l �nsotesc.
Marea sal� de receptie �n care �l ascultasem �ntr-o sear� pe Belizarie
avertiz�ndu-l pe lustinian s� se fereasc� de mine fusese transformat� �n capel�
provizorie. Paraclisul meu, unde �mi pl�cea at�ta s� stau, servea drept
refectoriu. Apartamentele fuseser� �mp�rtite �n chilii. Afar�, �n curti, sub
porticuri, se �nghesuiau colibe din lemn acoperite cu paie.
306

Acolo tr�iau cei mai b�tr�ni, ilustrii anahoreti care stiuser� s� refac� �n jurul
lor desertul pe care �l p�r�siser�. Cinci sute de c�lug�ri se �nghesuiau �n fostul
palat, �n mijlocul murmurului rug�ciunilor si al psalmodierii imnurilor sfinte,
st�teau c�lug�ri cu b�rbi albe, prosternati la piciorul altarelor. Nimic din
aceast� locuint� nu amintea de dragostea uman� c�reia �i slujise drept paravan.
Totul sugera dragostea divin� care ardea aici ca nic�ieri �n alt� parte. si
�mp�ratul s-a extaziat �n fata �acestui mare si minunat desert al sfintilor", cum
l-a numit el.
Am fost fericit� s� constat c�, �n ciuda reticentei pe care o manifestase, nu
regreta c� a venit. L-am dus �n fiecare chilie ca s� �mpart� smirn� cenobitilor si
s� le cear� s� se roage pentru el. �ntr-una din ele, �n locul unui octogenar
�ngenuncheat si moroc�nos, s-a trezit �n fata unui b�rbat �nalt, frgmos, cu pielea
�ntunecat�, cu ochii migdalati, drapat �n v�luri imaculate brodate cu aur si
purt�nd un turban greu alb, care �i accentua tinuta nobil� a capului. Era printul
Harith, din tribul ghassanizilor, acel suveran al desertului cunoscut pentru
ispr�vile sale din timpul campaniei din anul 540 �mpotriva lui Chosroes, pe care
�l r�spl�tisem cu titlul de patrician. De atunci continuase cu zel sporit s� �i
�nfrunte pe vesnicii nostri dusmani, persii. Convertit, nu de c�lug�rii catolici,
care refuzau s� p�r�seasc� siguranta oraselor, ci chiar de �ndr�znetii monofiziti
care botezaser� deja Yemenui si Etiopia, Arabia si Nubia, precum si �ndep�rtatul
regat Aksum, venise la Constantinopol ca s� cear� s� i se trimit� un episcop
monofizit care s�-i conduc� Biserica. La audienta �mp�ratului, c�ruia �i adusese
omagiile sale de vasalitate, protocolul �i interzisese s� vorbeasc�. Regret�ndu-mi
neputinta de a-i satisface emotionanta cerere, �i promisesem s�-i aranjez o
�ntrevedere, lat� c� aveam ocazia, lustinian a binevoit s� nu se arate surprins si
l-a ascultat cu amabilitate
307

pe printul nisipurilor, sesiz�nd imediat miza imens� a propunerii. Dac� acceptam

s�-i d�m satisfactie, �l c�stigam pentru totdeauna de partea noastr�, pe el si pe
triburile sale. Refuz�ndu-l, puteam provoca o ruptur�, transform�nd acest punct de
acces al imperiului, p�n� atunci z�vor�t, �ntr-o bres� de care persii aveau sa
profite imediat, �mp�ratul si-a iuat angajamentul de a-i transmite papei
rug�mintea ghassa-nidului, imediat ce va sosi. F�r� �ndoial�, Vigilius va accepta,
�n interesul imperiului.
O s�pt�m�n� mai t�rziu, am asistat de pe terasa gineceului la un spectacol care m-
a �ntors �n timp cu unsprezece ani. Pontiful a debarcat �n portul privat al
Palatului Sf�nt, �nconjurat de o pomp� nemaipomenit�, asem�n�toare celei care
s�rb�torise odinioar� sosirea predecesorului s�u, Agapetus, care ardea de-atunci
�n fl�c�rile iadului. At�t doar c� ast�zi buna �ntelegere �nlocuia intransigenta,
si Vigilius nu numai c� i-a oferit m�na pentru a-i- fi s�rutat� patriarhului
Menas, catolic convins care trecuse la monofizitism, ci, �n plus, I-a ridicat pe
acesta din genunchi pentru a-l �mbr�tisa. Hot�r�t lucru, exilul s�u �n Sicilia �l
f�cuse mult mai flexibil.
A doua zi, s-a deschis prima conferint� la palatul Magnaure. Construit� pe vremea
�mp�ratului Constantin, aceast� cl�dire p�stra vechiul stil al Imperiului Roman.
Sala de reuniune era rotund�, cupola fiind sustinut� de coloane groase din
marmur�, probabil smulse din templele p�g�ne. Marmure rare, �n diferite culori,
acopereau peretii. Lumina zg�rcit� care se strecura prin micile deschiz�turi ale
boltii crea impresia de cavou. De altfel, candelabrele de argint fuseser� tinute
aprinse �n permanent�. Cei doi st�p�ni ai lumii, �nconjurati de consilierii lor,
erau asezati fat� �n fat� pe
308
dou� tronuri din fildes sculptat, �mp�ratul, asa cum conveniser�, i-a cerut lui
Vigilius s� subscrie declaratiei celor Trei Capitole. Vigilius nu numai c� a
refuzat categoric, dar I-a si excomunicat numaidec�t pe patriarhul Menas si pe
orice prelat b�nuit c� ar �ncuraja monofizitismul. Apoi s-a ridicat, iar �mp�ratul
a f�cut la fel. S-au �nclinat unul �n fata celuilalt, dup� care papa s-a retras.
lustinian si-a �ntrerupt brusc relatarea. Venise la sf�rsitul dup�-amiezei ca s�-
mi expun�... dezam�girea lui. S-a instalat t�cerea. Eu �l observam. Se g�ndea
intens. B�rbia �i iesise �n fat�, spr�ncenele groase aproape se uniser� din cauza
�ncrunt�rii si, semn de maxim� concentrare, se uita putin crucis. Aveam s� ne
�mpiedic�m, cu un pap� aflat la picioarele noastre, de aceleasi obstacole pe care
le-am �nt�lnit la Agapetus, si apoi la Silverius ? L-am �ntrebat pe lustinian:
� N-ai afirmat tu, Cezar, c� Vigilius va fi ascult�tor? La urma urmei, nu tu l-ai
f�cut pap� ? Din ce motiv si-a uitat promisiunile ? Chiar n-ai nici un indiciu
privind intentiile lui ? Cum e posibil s� nu fi b�nuit nimic?
Foloseam �n ziua aceea tactica mea obisnuit�. Puneam de dou�zeci de ori aceeasi
�ntrebare. Ceream detalii imposibil de precizat. Intentionat, �ncercam s�-l �ncurc
pe �mp�rat �n r�spunsuri si s�-l fortez s� se contrazic�. Doream s� piard� firul
ca s� �nteleag�, �n sf�rsit, c� putea fi complicele lui Vigilius. A �ncercat s�-l
apere pe pap� pentru a se proteja pe el �nsusi:
� Dac� Vigilius ar respecta �ntocmai dorintele tale, atunci ar st�rni furtuna �n
s�nul clerului s�u. Poate c� ar urma o schism�, cu at�t mai mult cu c�t, �nainte
de a sosi la Constantinopol, a primit nenum�rate mesaje de la episcopii din
Africa, din Sardinia, Milano, Alexandria, Patras, Salonic,
309

care l-au prevenit de riscurile oric�rei indulgente fat� de monofiziti. Dac� �i

fort�m m�na, risc�m s�-l vedem detronat si �nlocuit de un pap� mult mai putin
inflexibil.
�n ziua urm�toare, �mp�ratului i s-a p�rut o manevr� abil� s�-l delege pe Narses
s�-mi povesteasc� a doua �ntrevedere cu papa. Demnitatea, integritatea, dar si
fermitatea lui m� �mpiedicau s� m� sup�r pe e!... Narses a venit c�nd luam masa,
singur� ca de obicei, �ntr-una din cele mai elegante s�li ale gineceului, rotund�,
cu peretii acoperiti �n �ntregime de mozaicuri reprezent�nd frunzisuri, care
d�deau impresia c� m� aflam �n mijlocul unei p�duri.
Eunucii degust�tori si eunucii paharnici m� serveau, iar apetitul �mi era g�dilat
de �nsiruirea de caviar, ou� fierte moi, sunc�, anghinare, peste, ied umplut si
ceap�, �n mijlocul acestor m�nc�ruri luxoase, se g�sea, servit� �n splendida
argint�rie imperial�, hrana s�racilor, pe care nu �ncetasem niciodat� s� o
apreciez: supa de ceap�, macroul uscat si br�nza de capr�. Spre deosebire de
�mp�r�teasa Eufemia, care nu putuse m�nca niciodat� altfel dec�t cu degetele, eu
m� foloseam de o lingur� de agat cu m�ner de aur. Consider�nd m�nc�rurile
insuficient de picante, ad�ugam deseori piper si condimente, tinute �n recipiente
din cristal de st�nc� sculptate �n Egipt. Clondirele din sticl� �nsemnat� cu
vulturul bicefal aurit contineau un vin dulce de Samos pe care multi �l consider�
sc�rbos, dar pe care eu �l preferam oric�rei b�uturi si pe care slujitorii mi-l
turnau �ntr-o cup� din aur frumos lucrat�. S�-mi fie iertat c� m� complac �n
enumerarea acestor r�sf�turi, �ns� din moment ce acum �mi este interzis� simpla
lor pomenire, la care �mi las� gura ap�, este una dintre putinele pl�ceri care mi-
au mai r�mas.
�mp�ratul, din c�te zicea Narses, insistase din nou �n dimineata aceea ca papa s�
contrasemneze declaratia celor
310

Trei Capitole. Colocviul s-a desf�surat �n latin�, limba oficial� a imperiului si

a Bisericii, pe care, de altfel, �mp�ratul o st�p�nea mult mai bine dec�t papa,
care p�strase un puternic accent grecesc. Brusc, Vigilius renuntase la limbajul
perfid si la stilul mieros care �i erau caracteristice. S-a crezut suficient de
puternic pentru a-l ameninta pe lustinian:
� Sunt hot�r�t s�-i dobor pe toti cei care �ncurajeaz� erezia, cu at�t mai
d�un�tori cu c�t ei sunt cei mai apropiati de tronul imperial si alesii
intimit�tii tale. Prin urmare, voi excomunica, indiferent de rang sau de sex, pe
oricine �ti toarn� �n inim� otrava monofizit�.
Dup� afrontul adus de demiterea lui Barsyme, dup� �nvinuirea care-mi era adus�
pentru c�derea Romei, mai trebuia s� suport si excomunicarea din partea unui pap�
pe care eu �l �creasem" ?
� Bastardul dracului! am urlat eu, m�tur�nd cu un gest cupele, clondirele si
platourile care s-au zdrobit de podea.
Vassilissa iubit� de Dumnezeu �si amintea brusc c� fusese fiica poporului pentru a
scuipa aceast� injurie de mahala la adresa urmasului Sf�ntului Petru, sf�ntul
nostru p�rinte, papa. N-am putut, m�rturisesc, s�-mi st�p�nesc reactia si, de
altfel, Vigilius merita pe deplin acest epitet. De aceast� dat�, mi-am v�zut
eunucii renunt�nd la legendara lor st�p�nire de sine pentru a-si acoperi fata cu
m�necile lungi, albe. M-a amuzat reactia lor, furia mea s-a calmat pe loc, dar m-
am ferit s-o ar�t.
� Pieriti din fata mea, toti, mai repede! am urlat din nou, f�r� s� ridic capul.
Praepositus, usieri si doamne s-au c�lcat �n picioare la usi, gr�biti s� fug� de
mine. Narses a iesit �n urma lor, cu un aer grav. Au r�mas doar eunucii care
asigurau servirea mesei, nestiind prea bine ce s� fac�.
311

�Afar� cu totii, altfel v� trag �n teap�! am morm�it eu, zbur�t�cindu-i de-acolo.

R�mas� singur�, am alergat la o us� din bronz, at�t de mic� �nc�t de-abia se vedea
�n perete. Am tras de sub tunic� o cheie si am deschis-o. Tavanul era at�t de jos,
�nc�t am fost nevoit� s� m� aplec pentru a trece. Am intrat prin spatele
apartamentelor mele �ntr-un labirint a c�rui existent� era cunoscut� de foarte
putin� lume si c�ruia nu-i stia nimeni planul, �nc�peri mici, sufocante, pr�fuite,
pustii alternau cu coridoare scurte �nguste. Am b�tut �ncetisor la o us�. N-a
r�spuns nimeni. Atunci, am ap�sat usor clanta si am intrat �ntr-o c�m�rut�
minuscul�, auster� si aproape goal�, �ntr-un colt, c�teva icoane foarte mari, �n
fata c�rora ardeau candele si f�clii, formau un fel de paraclis. Asezat direct pe
p�m�nt, un b�tr�n cu barba alb�, �n haine de c�lug�r, medita f�r� ca intrarea mea
s�-i �ntrerup� g�ndurile pioase. Am �ngenuncheat al�turi de el, m�t�surile mele
�mpr�stiindu-se ca o corol� �n praful de pe jos.
� Sfinte p�rinte..., am �nceput eu.
� Fii binecuv�ntat�, fata mea! a r�spuns b�tr�nul f�r� s� deschid� ochii, apoi
buzele lui au continuat s� sopteasc� rug�ciunea t�cut�.
Era patriarhul Anthimus. De unsprezece ani, lumea �ntreag� �l c�utase �n zadar pe
cel pe care-l sustr�sesem r�zbun�rii unui pap� si sl�biciunii unui �mp�rat,
oferindu-i ad�postul cel mai inviolabil din oras, gineceul �mp�r�tesei. Mi-am
deschis inima �n fata b�tr�nului patriarh: Vigilius m� ameninta, voia s� m�
excomunice si, �n cuvinte poate prea crude, i-am spus ce g�ndeam despre pap�.
Anthimus nu s-a miscat, p�rea c� nu m� aude. C�nd am terminat, a deschis totusi
ochii, a fixat o clip� candoarea lor albastr� asupra mea si mi-a zis:
312

� Furia nu este un sfetnic bun. Linisteste-te! Uit� de ur� pentru a g�si o

solutie. Dac� te rogi, Dumnezeu te va lumina asupra a ceea ce ai de f�cut. Adap�-
ti forta �n convingerea c� te zbati pentru adev�rata credint� si atunci vei
�nvinge.
Simpla convingere va fi de ajuns ? Mi-am �ng�duit s�-i amintesc c� Vigilius, prin
tr�darea si intransigenta lui, risca s� nimiceasc� toate eforturile noastre pentru
a �ntinde umbra crucii asupra lumii.
� Adu-mi-l �n noaptea aceasta pe c�lug�rul Marras, mi-a poruncit Anthimus. si
acum, fata mea, las�-m�!
A dep�rtat bratele si a intonat cu voce tremur�toare un psalm. C�nd m-am retras,
linistea �mi cobor�se �n suflet.
�n noaptea aceea, la ora la care �mp�r�tesele timpurilor trecute �si primeau
amantii, mi-am �ntredeschis usa pentru a-l l�sa pe Arsenius s� intre, �nsotit de
Marras. Nu voisem s� �ncredintez nim�nui altcuiva grija acestei misiuni. Acesta
urmase un itinerar de pasaje pustii, culoare p�r�site, terase izolate pe care
acest iubitor de taine le cunostea pe dinafar�. Dup� ce au ajuns, am preluat
initiativa si l-am condus pe c�lug�r. tineam o tort� ale c�rei fl�c�ri f�ceau
umbrele s� danseze, miscau peretii, �nviorau linistea dens� si jucau pe satinul
�ntunecat al tunicii mele largi. Usa lui Anthimus era deschis�. Ne astepta,
luminat foarte vag de candelele icoanelor, �n picioare, foarte �nalt, desc�rnat,
cu barba lui lung�, r�rit�, �si pusese peste rasa de c�lug�r o etol� brodat� cu
cruci negre pe care timpul o tocise. Era �ntruchiparea clarit�tii, a maiest�tii, a
umilintei.
�n fata patriarhului, ermitul, �nalt si el, �ns� murdar si �mputit, arz�nd de
focul lui Dumnezeu, era �ntruchiparea misticismului. C�lug�rul a vrut s� s�rute
m�na patriarhului,
313

care a schitat gestul de a �ngenunchea, fiecare i-a cerut celuilalt

binecuv�ntarea, unul respect�nd rangul celuilalt, altul aduc�ndu-si omagiile
sfinteniei celui dint�i. Apoi Anthimus, cu o m�n� pe care nu o b�nuiam at�t de
puternic�, I-a pus pe Marras s� �ngenuncheze �n fata lui. A�ntins m�na pe
crestetul zburlit si, cu voce tun�toare, a �nceput:
� Prin gratia puterilor �nvestite �n mine de Dumnezeu, �ti poruncesc, p�stor al
credintei. Mergi unde te cheam� providenta! �mpr�stie cuv�ntul divin si
�nmulteste-i pe slujitorii Domnului...
Minunatul text c�p�ta contur �n limba greac�, pe care sufletul nostru o foloseste
pentru a comunica cu Dumnezeu, �n locul acelei latine rezervate jargonului
function�resc. Patriarhul Anthimus �l numea pe Marras episcop si, trimit�n-du-l la
Harith Ghassanidul, �l �mputernicea s� numeasc� la r�ndul s�u alti episcopi si
preoti. Re�nvia clerul monofizit �n momentul �n care acesta era �n pericol s�
dispar� din pricina intransigentei unui tic�los. Trecea peste fosta lui
excomunicare, �l trimitea la plimbare pe pap� cu tot cu Biserica lui oficial�,
f�c�ndu-i neputinciosi prin aceast� atitudine. Doar virtutea si pietatea iui �l
putuser� �mpinge la un asemenea curaj, la care eu n-as fi �ndr�znit niciodat� s�
visez. A aruncat �n vasul de t�m�ie c�teva boabe de r�sin� al c�ror fum aromat a
urcat spre Marras. N-au fost nici brocarturi �mpodobite, nici mitre cu diamante,
nici coruri, nici concerte de org�, nici cortegii de diaconi pentru a-l cinsti pe
noul episcop. A fost doar �mp�r�teasa, pentru a lumina drumul care-l ducea din
ascunz�toarea patriarhului �n umila lui chilie.
A doua zi, nu f�r� o umbr� de sfidare, l-am pus la curent pe �mp�rat. Reactia lui,
deloc surprins� c�nd i-am dezv�luit prezenta lui Anthimus la gineceu �n toti
acesti ani, m-a convins
314

c� stia deja, desi nu-mi f�cuse niciodat� vreo aluzie sau vreun repros. C�t despre
ungerea lui Marras si trimiterea lui �n Arabia, m-a felicitat c�lduros.
Politicianul era foarte multumit s�-i vad� pe �ereticii" de o pietate prea
tip�toare plec�nd din capital� si purt�ndu-si zelul altundeva dec�t �ntre zidurile
care-l g�zduiau pe pap�. Acesta putea de-acum s� se �nc�p�t�neze c�t voia �n fata
�mp�ratului, s� refuze s� semneze cele Trei Capitole, eu deja prinsesem vitez�.
In anul 547, dup� o iarn� deloc bogat� �n distractii, locuitorii
Constantinopolului au �nt�mpinat cu bucurie sosirea diverselor ambasade. Dornici
de un spectacol de calitate, s-au �nghesuit s� vad� trecerea str�inilor.
La palat se f�ceau preg�tiri de zile mari, iar trimisii regelui Totila defilau de
la pavilionul Chalke p�n� la palatul Magnaure �ntre dou� siruri de militari, cu
drapelele multicolore �n v�nt.
�ntre timp, �n sala numit� metatorion, �mp�ratul �si pusese tinuta protocolar�.
Picioarele �i fuseser� �nf�surate �n panglici de purpur�, se �nc�ltase cu pantofii
rosii �mpodobiti cu vulturi de aur. Peste c�masa lui din in alb brodat cu aur la
g�t si la mansete �si pusese o tunic� purpurie, ornat� cu o band� lat� de aur,
brodat� cu motive geometrice si p�s�ri, prins� pe um�r cu o agraf� �ncrustat� cu
nestemate si perle imense. Alte perle de dimensiuni iesite din comun, diamante,
smaralde, rubine sclipeau pe coroana lui cu ciucuri.
Apoi se dusese s� ia loc �n sala central� a palatului Magnaure, o adev�rat�
catedral� cu trei nave desp�rtite de coloane si luminat� de sapte candelabre
gigantice.
La un semn, draperiile imense de m�tase �ntinse deasupra portilor din bronz au
fost trase. Orgile au �nceput s� c�nte, �nsotind corurile celor dou� factiuni,
Albastrii si Verzii, care �n�ltau osanale suveranului. Asezat� l�ng� ei, �i
priveam
315

pe goti �naint�nd, �nalti, blonzi, cu ochii albastri, cu expresii feroce, faptul

c� tr�iau �n Italia de mai multe generatii nu �mbl�nzise duritatea nordic� a
acestor nobili, a acestor militari. Contempl�ndu-i, m� g�ndeam la unul dintre ei
care lupta �n �ndep�rtata Italie, pl�tind astfel pretul iubirii unei �mp�r�tese.
B�rbile lor lungi se desf�ceau peste platosele lucrate grosolan, iar gotii agitau
cele mai grele s�bii pe care mi-a fost dat vreodat� s� le v�d. �nconjurau un
personaj binecunoscut si familiar �n imperiu, diaconul Pelagius. �nlocuindu-l pe
pap� dup� r�pirea acestuia, intervenise �n favoarea romanilor pe l�ng� Totila
care, cucerit de personalitatea lui, �i �ncredintase misiunea diplomatic� la
Constantinopol.
Ambasadorii au p�sit pe covoarele persane p�n� la tronul orientat spre est si
�n�ltat pe sase trepte. Un platan cu frunze de aur �l umbrea, cu p�s�ri de aur
cocotate pe ramuri. S-au prosternat de trei ori �n locurile indicate cu cercuri de
porfir si au atins p�m�ntul cu fruntea, apoi �mp�ratul le-a poruncit s� se ridice.
Abia atunci diaconul Pelagius a transmis mesajul cu care fusese �ns�rcinat. Regele
Totila accepta s� uite trecutul si s�-si �ngroape �nfl�c�rarea r�zboinic� pentru
c� nu-si dorea dec�t pacea, o pace ocrotit� si de �mp�rat. Evoc�nd toti anii �n
care bizantinii si gotii tr�iser� �n perfect� armonie, dorea s� fie considerat ca
un fiu de c�tre �mp�rat, oferindu-i alianta gotilor, supusii s�i.
Desi m�rinimia regelui barbar m� umilea si m� exaspera, conditiile pe care le
oferea mi-au trezit speranta, at�t de neasteptat de generoase erau. Omul care
tinea Italia la mila lui propusese s� ne redea suzeranitatea acesteia, �mp�ratul,
�n pofida expresiei impenetrabile, probabil c� tremura de bucurie. A �nceput prin
a r�spunde cu ocolisurile de rigoare:
316

� Imperiul �mbr�tiseaz� natii cucerite dincolo de Adriatic� si care ating

hotarele Etiopiei si ale Persiei. Domnim peste saizeci si patru de provincii
si nou� sute treizeci si cinci de cet�ti. Domeniile noastre sunt binecuv�ntate de
natur� datorit� avantajelor p�m�ntului, situ�rii geografice, climatului, si
progresele artei omenesti s-au r�sp�ndit ne�ncetat de-a lungul t�rmurilor
Mediteranei, pe malurile Nilului, de la Troia antic� p�n� la Teba egiptean�...
A conchis c� imperiul voia si c�uta pacea, �ns� nu accepta s� trateze dec�t cu un
egal. Pelagius, vechi cunosc�tor al Curtii noastre, a �nteles c� �mp�ratul nu
binevoia s� negocieze cu gotii si a luat din nou cuv�ntul. Regele Totila �l
�mputernicise s� anunte c� respingerea conditiilor sale ar duce imediat la
distrugerea Romei, masacrarea senatorilor ei si invadarea Iliriei. Cuv�ntul Sacru
a r�sunat iar:
� Generalissimul nostru, Belizarie, se bucur� de puteri depline de plenipotentiar
si cu el trebuie dus� orice discutie privind problemele din Italia.
�mp�ratul �si b�tea joc de goti: st�p�nul universului n-avea puterea de a trece
peste generalissimul s�u ? N-am avut pl�cerea de a afla reactiile ambasadorilor,
c�ci �mp�ratul a f�cut de trei ori semnul crucii, ceea ce �nsemna c� audienta se
�ncheiase. Maestrul de ceremonii a �naintat si a rostit cu voce r�sun�toare
ritualul keleusate, cuv�nt care �nseamn� �porunciti", dar, �n realitate, vrea s�
zic� �n mod clar �plecati". Gotii s-au retras cu m�inile �ncrucisate pe piept,
merg�nd cu spatele, asa cum cerea protocolul...
�mp�ratul refuza s� recunoasc� un regat barbar cl�dit pe provinciile smulse
imperiului pe care jurase solemn s�-l re�ntregeasc�. Mai trebuia s� aib� si
mijloacele de a le recuceri, �ns� nu mai avea dec�t o armat� decimat�, demo-
317

ralizat�, �nvins�, armament insuficient, aprovizionare inexistent� si tezaure

goale. Trufie? Credint�? Inconstient� ? Sau concepuse vreo tactic� secret� despre
care nu-mi f�cuse onoarea s� m� informeze ?...
Banchetul oferit c�teva s�pt�m�ni mai t�rziu �n cinstea lui Izdah Gushnasp,
ambasadorul Marelui Rege al persilor, a fost cu sigurant� s�rb�toarea cea mai
somptuoas� pe care am v�zut-o. Demnitari de tot soiul, nobilissimi, fiorentissimi,
clarissimi si minentissimi, �n total dou� sute dou�zeci si nou� de invitati -
num�r traditional - luaser� loc �n jurul celor nou�sprezece mese din triclinium.
Pe servetele de purpur� se etala vestitul serviciu din aur masiv comandat de
�mp�rat, ale c�rui vase si platouri celebrau victoriiie, iar farfuriile purtau
efigia lui sculptat�. Nenum�rate candelabre de argint, suspendate cu lanturi din
acelasi metal, �si reflectau lumina pe marmura multicolor� de pe zidurile
cimentate cu un material asem�n�tor aurului �nghetat. Mesele erau aranjate �n
semicercuri �n jurul celei prezidate de �mp�rat. Invitatii nu erau asezati, ci
tol�niti �n paturi, dup� traditia romanilor -ceea ce mi se p�rea extrem de
inconfortabil, �n vreme ce Passara, demn� urmas� a matroanelor antice, st�tea cu o
gratie invidiat� de fiecare comesean.
La aceste ocazii solemne uitam de linguri si furculite, pentru a m�nca cu
degetele, ca �n vremurile antice. R�nduielile acestui banchet �si tr�geau
originile din Roma imperial� si, cu aceast� ocazie, voi povesti toate am�nuntele,
pentru a-i p�stra m�rturia, c�ci obiceiurile imperiului nostru, at�t de t�n�r si
totodat� at�t de b�tr�n, se schimb� repede.
Atunci c�nd a ap�rut �mp�ratul, invitatii au plecat capetele si si-au acoperit
ochii cu m�neca. Maestrul de ceremonii l-a condus pe suveran la locul s�u, la masa
de
318

treisprezece persoane, numit� si a Apostolilor, pe care o prezida - alt� evocare a

preasfintei scene - �n calitate de isapostolos, adic� egal al apostolilor.
Primul fel de m�ncare, gust�ri reci - caviar, m�sline, peste cu sos, salate si
alte aperitive - prezentate pe mese mobile, a fost servit �n sunetul a dou� orgi
acompaniate de dou� coruri. Au urmat, �n pauz�, dansurile executate de trupele
Albastrilor si ale Verzilor, acrobatii, pantomim�. �n timp ce se trecea la
m�nc�rurile calde, peste, c�rnuri si v�nat, un c�lug�r a citit cu voce tare
predicile Sf�ntului loan Hrisostomul. �n permanent�, �mp�ratul avea grij� ca
ambasadorului s�-i fie date cele mai alese buc�ti, iar nefericitul �si petrecea
jum�tate din timp ridic�ndu-se s� multumeasc� pentru terpnos, adic� pentru
delicates�.
Printr-o abatere neobisnuit� de ia protocol, lustinian dorise s� fiu si eu
prezent� si m� rugase s� �mpart asternutul cu ambasadorul, at�t pentru a-l cinsti
pe reprezentantul unei t�ri-prietene, c�t si pentru a-i cerceta intentiile.
Persanul pretindea c� venise s� discute despre anumite puncte ale tratatului
semnat �n urm� cu doi ani �ntre imperiu si regatul s�u, �ns� aceast� explicatie nu
i se p�ruse foarte conving�toare lui lustinian. �n timp ce ambasadorul m� acoperea
cu linguselile �nflorite pentru care este renumit poporul s�u, eu �i studiam
curioas� tinuta. Tunica scurt� peste pantalonii str�nsi pe glezne mi s-a p�rut
ridicol�, iar boneta conic� d�dea capului s�u aspectul unei c�p�t�ni de sfecl� de
zah�r. C�t despre barba ondulat� si parfumat�, sem�na cu mesa unei curtezane
perverse la orgia unui carnaval. Din contr�, bijuteriile - agrafe si coliere
extrem de fin cizelate si lucrate �n diferite nuante de aur - m�rturiseau un
rafinament surprinz�tor. Artificiile erau inutile cu acest oriental �ntortocheat,
asa c� l-am �ntrebat verde �n fat� care era scopul misiunii sale.
319

� Consolidarea p�cii dintre imperiu si Persia, mi-a r�spuns el.

� Atunci, de ce ati vrut s� luati, �n trecere, si frumosul nostru oras Dara ? i-am
aruncat eu.
�ntr-adev�r, ni se raportase acest incident bizar �n cursul c�ruia un ambasador,
�n calea lui, �ncercase s� cucereasc� un oras apartin�nd suveranului la care
trebuia s� se duc�.
� Eu sunt cel care trebuie s� se pl�ng� de autorit�tile din Dara, care n-au
autorizat intrarea �ntre zidurile lor a suitei noastre, pe care mi-am dorit-o
numeroas� pentru a-l onora pe �mp�rat.
R�spunsul lui exprima cea mai autentic� indignare. I-am r�spuns cu diplomatie:
� Experienta ne �mpinge la o ne�ncredere exagerat� poate la adresa regelui
Chosroes si a slujitorilor s�i.
Obtinusem la r�ndul meu o victorie si am r�mas t�cuti pentru a degusta
capodoperele buc�t�riilor palatine.
�n timp ce �nfuleca, ambasadorul arunca priviri dese �n directia diaconului
Pelagius, invitat si el.
� Sper din toat� inima, mi-a zis el, ar�t�ndu-mi-l pe ambasadorul regelui gotilor,
c� negocierile voastre se desf�soar� multumitor.
� Nici c� se putea mai bine, �ntr-adev�r.
� Sunt nelinistit doar din pricina p�cii care, repet, este singura noastr� grij�.
� Dac� imperiul doreste s�-si stabileasc� preeminenta, nu �nseamn�
c� se va recurge la arme.
� F�r� �ndoial�, imperiul este cea dint�i natie a lumii... p�n� la granita
persan�.
Nu m-am putut st�p�ni s� nu r�d, fiindc� �mi pl�cea s� mi se r�spund� cu aceeasi
moned�. Dar, r�m�n�nd
convins� c� persii minteau �n continuare, �l b�nuiam pe ambasador c� voise s�
cucereasc� Dara si c� era �nc�ntat de disputa noastr� cu gotii. Am �nteles �n
momentul acela c� prezenta lui la Constantinopol, �n acelasi timp cu ambasadorul
lui Totila, nu era �nt�mpl�toare.
C�nd s-a dat semnalul, toti invitatii s-au ridicat si au b�ut din vinul de
Nafpaktos �n s�n�tatea �mp�ratului. Dup� ablutiuni, au fost aduse pr�jiturile,
tartele, bomboanele si vinul de Chios, �n timp ce jonglerii indieni si acrobatii
chinezi �si executau numereje si erau ar�tati monstrii umani. Fructele, venite din
toate regiunile imperiului, au fost servite la sf�rsit, pe platouri cu trei etaje
din aur, at�t de mari si de grele, �nc�t nici un sclav nu putea s� le care si
trebuia trase pe m�sute rulante de la o mas� la alta. Ca �ncheiere a acestor
agape, i-au fost aduse �mp�ratului p�inea si vinul simbolice, pe care le-a
consumat cu gesturi sacramentale, inspirate din Cina cea de Tain�.
La plecare, �mp�ratul m-a �nsotit p�n� �n camera mea si i-am �mp�rt�sit impresiile
despre ambasador.
� Nu vreau nici s�-i cedez, nici s�-l r�nesc, a observat el, nici s� las firul,
nici s�-l rup. �mi trebuie timp, doar timp. Dumnezeule, d�-mi timp, a repetat el
cu o tristete sincer�, care m-a intrigat suficient de mult ca s� nu-l mai �ntreb
ce o provoca.
lustinian nu stia cum s�-l retin� pe persan f�r� ca acesta s�-si dea seama, cum
s�-l adoarm� pentru a c�stiga acest timp pretios dup� care t�njea.
� D�ruieste-i dezm�turi, I-am sf�tuit eu.
Ca toti str�inii, ambasadorul mi s-a p�rut �nc�ntat de ideea c� se g�sea �n
cetatea cea mai �nfl�c�rat�, cea mai amuzant�, cu moravurile cele mai libere din
univers. Gusturile sale, din c�te �mi d�dusem eu seama, �nclinau
spre locurile de pierzanie, lustinian a sugerat numele c�torva dintre curtenii s�i
care l-ar fi putut duce pe ambasador �n casele pl�cerii. M-am dovedit
conving�toare:
� Lupanarele sunt prea sofisticate, Cezar. Persanul vrea s� descopere mocirla �n
care nici unul dintre cunoscutii t�i n-a pus piciorul vreodat�; las�-m� pe mine
s�-i fiu c�l�uz� prin intermediar si �ng�duie-mi s�-i �ntocmesc harta bucuriilor.
Asa va fi prea epuizat ca s� negocieze si prea vr�jit ca s� se g�ndeasc� la
plecare.
�n timp ce, spre binele statului, eu m� av�ntam pe urmele unui trecut uitat,
spinoasa chestiune a religiei a revenit �n centrul atentiei.
Capitolul 20
Intr-o bun� dimineat�, una dintre nebunele acelea b�ntuite de Dumnezeu care
r�t�cesc pe str�zi si tr�iesc din mila lumii s-a cocotat pe o piatr� mare din
apropierea Portii de Aur si a �nceput s� prezic� viitorul. Gloata, mereu curioas�,
s-a str�ns �n jurul ei. Femeia, prad� paroxismului sau delirului, a prezis c� �n
trei zile marea, iesind din matc�, se va �n�lta �ntr-un val monstruos, cufund�nd
Constantinopolul, imperiul si �ntreg universul.
Credulitatea poporului nostru fiind mare, oamenii, panicati de profetie, s-au
n�pustit �n biserici, s-au prosternat �n fata altarelor, rug�ndu-se, implor�nd,
�mp�rt�sindu-se si astept�nd catastrofa. Desi ministrii au ridicat din umeri, iar
curtenii si-au b�tut joc de �nt�mplare, eu am deslusit �n asta un semn. Poate c�
nu al unui nou potop, �ntr-adev�r, cele trei zile s-au scurs f�r� s� ne trezim sub
ap�. Dar era de net�g�duit c� Dumnezeu voia s� ne pedepseasc�. Care era greseala
noastr� ? �i ofeream ad�post Antihristului. Cine era Antihristul ? Papa Vigilius.
Se apropia S�pt�m�na Mare. Pentru a aduce omagiu tic�losului, �n ciuda ostilit�tii
sale, �mp�ratul a hot�r�t c� Pastele va fi s�rb�torit la 1 mai, dup� calendarul
catolic, si nu la 8 mai, dup� calendarul alexandrin, pe care �l urma Biserica
noastr�. Protestele mele, mustr�rile clerului nostru, furia poporului n-au folosit
la nimic. Pentru a ne ar�ta dezaprobarea, locuitorii Constantinopolului cu mine �n
frunte
am �nceput ostentativ postul Pastelui cu o s�pt�m�n� �naintea papei. Faptul c�
�mp�ratul se ab�tuse de la traditia noastr� cea mai veche mi-a �nt�rit convingerea
c� Vigilius, �n cinstea c�ruia fusese comis� aceast� groz�vie si care probabil o
sugerase, trebuia neutralizat pentru a evita cataclismele �n serie.
A �nceput S�pt�m�na Mare. Dimineata si dup�-amia-za, asistam la slujbe
interminabile si superbe. Zilnic, al�turi de �mp�rat, vizitam b�tr�ni, infirmi,
orfani. Prezidam banchetele oferite clerului. Ascultam concertele date de corul
imperial, �mp�rteam cadouri, f�ceam turul paracliselor din palat, tronam la cele
dou� mari defil�ri de prosternare ale demnitarilor.
�n Vinerea Mare, aveam la palat ca unic� hran� doar dou� mere si scortisoar�, pe
care �mp�ratul le �mp�rtise cu o zi �nainte. Cu toate acestea, m�retia
nemaipomenit� a slujbei de la catedrala Sf�nta Sofia m-a ajutat s� uit de asprimea
acestui regim. Am intrat ultimii, prin pasajul care comunica cu Palatul Sf�nt,
�mp�ratul a luat loc la amvon, tribuna aceea unde fusesem �ncoronati, �n vreme ce
eu am urcat, urmat� de doamnele mele de onoare, la strana care �mi era rezervat�
la galerie. Luxul etalat de Curtea �n haine de s�rb�toare, bijuteriile uluitoare,
splendoarea podoabelor clerului, brocarturile albastre, roz sau galbene, luminate
de sutele de mii de f�clii �nfipte �n candelabrele de aur si �n lustrele din
argint, ofereau privirii cele mai sclipitoare reflexe. Riturile complicate care se
desf�surau �n nori de t�m�ie, frumusetea celest� a muzicii corale si a orgilor m�
fermecau. Ochii, g�ndurile �mi urcau spre serafimii care �mpodobeau colturile
cupolei fenomenale si spre imensa imagine a Pantocratorului, cu expresia
�nfricos�toare si, totodat�, binevoitoare, judec�tor sever si daruitor al vietii
vesnice.
Comunicam cu el, �i vorbeam. Ti povesteam c� la �nceputul domniei, orbit� de
putere, nu m-am atasat dec�t de aparente. Alergasem dup� un prestigiu superficial.
Abia mai t�rziu, c�nd m-am angajat s� ap�r credinta, mi-am c�utat m�ntuirea prin
intermediul acestei cauze m�rete. si totusi, nu vocatia m� �mpinsese s-o fac. Doar
sentimentele m� preg�tiser� s� �nfrunt acest c�mp de b�t�lie, �mprejur�rile �mi
deschiseser� calea si eram mai preg�tit� ca oric�nd s� lupt din toate puterile
pentru salvarea Bisericii, a Bisericii noastre, l-am cerut lui Dumnezeu s� m�
ierte de pe-acum pentru ceea ce eram pe caie s� comit pentru pream�rirea gloriei
Lui.
Momentul solemn al slujbei sosise. Am urmat �n procesiune, �n jurul bisericii,
epitaphio, reprezentarea lui Hristos mort, cadavru brodat cu realism �n mijlocul
arabescurilor de aur pe fond de catifea purpurie, �mp�ratul era primul care
�ngenunchea la fiecare oprire, st�p�nul lumii voind s� afirme c� el nu �nsemna
nimic �n fata trupului torturat al Domnului nostru, M�ntuitorului nostru.
Atunci c�nd, dup� sase ore la biseric�, m-am �ntors la gineceu �n mijlocul noptii
n-a fost pentru a m� culca. Datoria m� chema la o alt� liturghie, care nu se putea
desf�sura dec�t �n aceast� zi mai sf�nt� ca oricare, �n care se reamintea
�nmorm�ntarea Fiului lui Dumnezeu.
Am iesit iar afar�, urmat� doar de Indaro. Pe sc�ri cunoscute numai de mine, am
ajuns �n gr�dinile palatului. Aerul, �n noaptea aceea de prim�var�, p�stra
c�ldura, miresmele si veselia zilei. Nu recunosteam drumul dec�t dup� desenul
mozaicurilor de pe alei. Am ajuns la pavilionul Virtutii, refugiul meu. Am intrat
�n capel�, la drept vorbind cel mai armonios dintre sanctuare. Patru coloane de
marmur� delicat lucrate sustineau o cupol� minuscul�. Zidurile erau
pictate �n �ntregime cu fresce si un mozaic din marmur� multicolor� �mpodobea
pardoseala. Icoanele �n care erau �nf�tisati Sf�nta Fecioar�, Hristos si sfintii
erau �mbinate �ntr-un iconostas din marmur�.
Barsyme m� astepta. De la c�derea sa �n dizgratie, �l primeam c�t mai discret
posibil, pentru a nu st�rni b�nuieli. Aveam nevoie de sfaturile lui. �n noaptea
aceea, �si pusese o cap� din catifea neagr�, brodat� cu semnele zodiacului si cu
embleme astrologice din aur. Doi acoliti, sirieni ca si el, �mbr�cati �n robe
lungi, negre, �l �ncadrau. Au ars t�m�ie �n mai multe vase, �n�lt�nd nori de fum
�n care se amesteca o arom� necunoscut�, la prima impresie nepl�cut�, dar
ademenitoare si foarte ametitoare. Indaro a aprins lum�n�rile din fata icoanelor,
apoi a desf�cut un flacon de ulei sfintit si a picurat lichidul �n jurul fiec�ruia
dintre noi. Apoi a trasat cu acelasi ulei c�te o cruce pe fruntile noastre.
Acolitii au �nceput atunci s� se r�suceasc� �n loc, mai �nt�i �ncet, apoi din ce
�n ce mai repede, c�nd scot�nd strig�te guturale, c�nd murmur�nd cuvinte
neinteligibile. Cu bratele ridicate, cu ochii dati peste cap, sem�nau cu dou�
corole negre monstruoase �ntoarse cu capul �n jos. Barsyme, �n picioare �ntre
poarta regal� si iconostas, a �nceput s� c�nte. Acest b�rbat at�t de ur�t avea cea
mai frumoas� voce de bas pe care mi-a fost dat s-o aud vreodat�. De la o limb�
care mi s-a p�rut a fi ebraic� a trecut la greac�. Chema un demon p�m�ntean,
d�ndu-i toate titlurile si apelativele, �l insulta, �l implora, �l soma, purta un
adev�rat dialog cu el. S-a oprit brusc si a privit drept �n fat�, ca si cum ar fi
v�zut o ar�tare, �nainte de a-si relua discursul straniu. Discuta, se m�nia, cerea
ajutorul lui Dumnezeu si al sfintilor. stiam c� acest demon tr�ia �n marele
sarcofag din marmur� alb� �mpodobit
cu m�sti si figuri magice pe care �l dezgropasem c�nd am construit pavilionul
Virtutii. Atunci poruncisem s� nu se ating� nimeni de el si s�-l lase �n mijlocul
tufelor �nflorite, c�ci cunosteam existenta puternicului si a �nsp�im�nt�torului
s�u ocupant.
Barsyme intonase unul dintre imnurile slujbei de Vinerea Mare care se �ncheiase cu
putin timp �nainte. Demonul se apropia, �nger cu aripi negre, trup f�r� form� si
fluid precum un nor, entitate hr�nit� cu fum si s�nge, c�petenie peste zece mii de
r�zboinici, dup� ierarhia infernal�. Indaro urm�rea scena cu ochii scosi din
orbite, surescitat� si totodat� �ngrozit�. Nu �ndr�znea s� se miste, sprijinindu-
se de perete at�t de tare, �nc�t p�rea c� vrea s� se topeasc� �n el si s� dispar�.
Ochii lui Barsyme mi se p�reau rosii, la fel de rosii ca rubinele enorme
�ncrustate �n colierul s�u de mare preot, �l sustineam cu toat� forta mintii, cu
toat� energia, cu toat� vointa mea.
Deodat�, Indaro, scot�nd un urlet, a ar�tat cu degetul tremur�tor fereastra. O
form� gigantic� si �ntunecat� o acoperea. Era un c�ine negru, monstruos, gata s�
sar�. O duhoare insuportabil� de mort�ciune s-a �mpr�stiat �n capel�. Demonul pe
care �l chemam venise, l-am poruncit, prin vocea lui Barsyme, s� intre �n corpul
papei Vigilius, s�-i devoreze toat� vointa si s�-l fac� sclavul docil al vointei
mele. Indaro continua s� urle si s� se zbat� ca o apucat�. Simtea energiile emise
de demon sub forma unor viermi care i se t�rau pe tot corpul. Ne implora s�-i lu�m
de pe ea. Barsyme s-a apropiat de ea, i-a atins usor fruntea cu degetul mare si
imediat a �ncetat s� strige si s-a calmat. Apoi a stins candelele si a r�sturnat
f�cliile. Am r�mas �n �ntunericul cel mai deplin, �n t�cerea cea mai ad�nc� nu
stiu c�t� vreme. Atunci c�nd, �n cele din urm�, Indaro a aprins o lum�nare,
nu mai era nici urm� de demon, nici urm� de Barsyme, nici urm� de acoliti. Mi-am
dat seama c� duhoarea disp�ruse si ea, iar �n capel� domnea din nou mirosul
inconfundabil de t�m�ie rece.
Dou� zile mai t�rziu, la slujba de �nviere, cea mai mare s�rb�toare a anului
nostru religios, patriarhul Menas a fost cel care, din pragul Sfintei Sofia, a
anuntat multimii de crestini c� lisus �nviase. Papa nu putuse s� vin�, desi data
acestei ceremonii fusese mutat� special pentru el. Suferea de sl�biciuni ciudate,
lesinuri, r�t�ciri care �i nedumereau pe medici si �l �mpiedicau s� se arate.
Mi s-a povestit c� un c�lug�r exorcist fusese chemat s� �ncerce s� scoat� din
trupul papei spiritul r�ului care �l b�ntuia, �ntr-o sedint� deosebit de violent�,
Vigilius se contorsionase pe pardoseala de marmur�, sf�siindu-si hainele,
zg�riindu-se pe fat�, smulg�ndu-si p�rul, pentru ca �n cele din urm� s�-si piard�
cunostinta. M�car stia ce fel de boal� �l lovise si poate c� b�nuia cine era
autoarea. Demonul materializat de Barsyme punea �n practic� �ntelegerea pe care o
�ncheiasem cu el. �ns� puterile infernale, o dat� descotorosite de lanturile lor
subp�m�ntesti, lovesc ad�nc �n memorie, �n str�fundul inimii, f�r� mil�.
�n dimineata de Pasti, am primit o scrisoare scurt� de la Antonina, trimis� de la
Ravenna. M� anunta �n cuvinte alese de moartea lui Ruderic. Nu c�zuse �n lupt�,
asa cum si-ar fi dorit, ci murise �n urma unei simple febre, o febr� stupid�.
Am primit aceast� veste f�r� emotie, c�ci �mi pierdusem capacitatea de a m�
�nduiosa, �ns� am pl�ns tineretea fr�nt�, viitorul pierdut, viata distrus� poate
din vina mea. �mi era greu s�-mi �nchipui forta, veselia, vitalitatea lui reduse
la un cadavru teap�n. Poate c� puterile de dincolo au avut
nevoie de o victim� pentru a-mi pune planurile �n aplicare. O victim� nevinovat�
si t�n�r�, acest b�rbat care ducea cu el �n morm�nt o parte din mine. Dac� trebuia
s� ofer un sacrificiu at�t de scump, fie si o parte din propriul trup, fie,
acceptam s� pl�tesc pretul pentru a vedea adev�rata Biseric� triumf�nd. Desi
devenisem imun� la r�nile vietii, la atacurile tr�d�toare ale sentimentalismului,
am petrecut totusi ziua de �nviere �ntr-o stare nefireasc�. Am c�zut �n nostalgie.
M-am plimbat prin colturile cele mai �ndep�rtate ale memoriei mele... La venirea
serii, mi-am f�cut un capriciu, de dragul amintirii.
Dup� ce m-am culcat, femeile si eunucii s-au retras. M-am trezit, mi-am pus o
tunic� de in cafenie, f�r� nici o broderie, si un voal lung, negru. Cine altul
dec�t Arsenius m-ar fi putut �nsoti acolo unde hot�r�sem s� m� duc ? A fost
recunoscut de santinele, care l-au l�sat s� treac�. Ca t�r�ncile, tineam cap�tul
voalului �ntre dinti, ascunz�ndu-mi astfel o parte din chip pentru a nu putea fi
recunoscut�. Am iesit din palat si am luat carul lui Arsenius p�n� la forul lui
Theodosius, de unde ne-am continuat drumul pe jos.
Era prima dat� c�nd m� plimbam f�r� curteni �n jurul meu si f�r� g�rzi care s� m�
apere, �n seara aceea de s�rb�toare, gloata m� �nghesuia, m� �mbr�ncea si m�
ametea. Arsenius trebuia s� m� sustin� ca s� nu cad. Am recunoscut cu greu
cartierul �nceputurilor mele. Ap�ruser� case noi, si str�zile se l�rgiser�.
Datorit� �mp�ratului, acum erau curate si luminate. Teatrul �n care �mi etalasem
talentele fusese distrus, �n schimb, cl�direa d�r�p�nat� �n fundul c�reia �si avea
vizuina vr�jitoarea Photini se tinea �nc� �n picioare, nu stiu prin ce minune. si,
cel mai important, taverna M�garii Paradisului �nc� exista. Decorul r�m�sese
intact, dar proprietarul se schimbase. Mi-a aruncat o privire lung�, tem�toare, de
parc� femeia micut� acoperit� �n v�luri �i amintea de o figur� infernal� si poate
c� asa si era. Arsenius si cu mine ne-am asezat �n capul mesei lungi la care
obisnuiam s� st�m �mpreun� cu tovar�sii nostri de desfr�u. Taverna era ticsit� si
mesenii se �nghesuiau �n jurul nostru. Familii si cupluri respectabile, ca al
nostru, se simteau �n largul lor, c�ci ora chefliilor �nc� nu venise. Fetele �ns�
erau deja acolo, acele Zoe, Verina, Berina, Placidia care �si c�utau clienti
asteptau disperate. Trei sau patru dintre ele �l �nconjurau pe ambasadorul
persilor, Izdah Gushnasp, pe care n-am fost surprins� s�-l descop�r �n locul
acela. Doi curteni de-ai �mp�ratului, vizibil extenuati, �l �nsoteau. Una dintre
fete mi s-a p�rut mai dezghetat�, mai vioaie dec�t celelalte, �si str�nsese p�rul
�ntr-o coad� groas�, �n care �nfipsese o floare rosie, asa cum f�ceam si eu la
v�rsta ei. Ambasadorul o remarcase si el. Aceast� �ntoarcere �ntr-un trecut obscur
m� obliga f�r� s� vreau s� m� intersectez cu c�ile politicii, l-am f�cut fetei un
semn cu m�na s� se apropie. Intrigat�, s-a supus. O chema Tecla. Pretinz�nd c�
vreau s� c�stig un pariu, i-am cerut s�-l provoace la confidente pe ambasador si
s� obtin� de la el adev�ratul motiv al sosirii lui la Constantinopol. Era vizibil
beat si nu trebuia s� fie prea greu s�-l faci s� vorbeasc�. La vederea aurului pe
care i-l ofeream, fata a f�cut ochii mari si �n fundul pupilelor i s-a aprins o
sclipire de l�comie, �n scurt timp, a disp�rut �mpreun� cu Izdah Gushnasp.
F�r� s� �nteleg motivul, melancolia noptii aceleia, a locului aceluia mi-a pus un
nod �n g�t. M-a coplesit un acces neasteptat de tristete. Uram taverna aceasta si
am �nteles c� o urasem �ntotdeauna. Arsenius si-a dat seama de �nnegu-rarea mea
brusc�, �ncepuse a p�l�vr�gi cu vecinii nostri de
la mas� si ne prezentase drept negustori din Niceea veniti s� vad� cum se petrec
lucrurile �n capital�:
� si Theodora asta care nu se g�ndeste dec�t s�-si cumpere rochii si bijuterii, a
�nceput el.
� Nici un cuv�nt �mpotriva Theodorei noastre, l-a �ntrerupt un b�can, �n vreme ce
sotia lui ne fixa cu ochi furibunzi.
�n ciuda loviturii de picior pe care i-am tras-o pe sub mas�, Arsenius stia c�
eram amuzat� si mai ales curioas�, asa c� a continuat:
� �si cam d� aere �mp�r�teasa noastr�, nu prea se g�ndeste la popor.
� Taci, altfel �ti trag un pumn �n gur�. Theodora �si d� aere doar cu
aristocratii. E de-a noastr�, iubeste poporul si poporul o iubeste.
Un c�lug�r gras, rubicond, care se ghiftuia ceva mai �ncolo a ad�ugat si el:
� Theodora noastr� e o sf�nt�. F�r� ea, adev�ratii credinciosi ar fi decimati, �i
dator�m cu totii viata. Blestemat s� fii dac� o critici!
Arsenius s-a sc�rpinat pe nas, cu capul �n castronul de sup�, pref�c�ndu-se
contrariat. Eu eram emotionat� p�n� la lacrimi. Oamenii acestia m� sustineau
atunci c�nd m� cl�tinam, m� �nt�reau si-mi confirmau principala mea �ndatorire.
Descurajarea mi s-a risipit, �mi ar�taser� calea. Datorit� lor puteam continua
f�r� ezit�ri si f�r� sl�biciuni. Desi nu voiam s� recunosc, venisem la M�garii
Paradisului ca s�-mi iau adio de la trecutul meu. Nu stiam c�t timp �mi mai acorda
viitorul, dar m�car eram hot�r�t� s�-l folosesc c�t mai bine.
�ntruc�t Arsenius atr�gea atentia si ostilitatea vecinilor nostri prin discutiile
sale, n-am vrut s� mai z�bovim acolo. Am p�r�sit discret taverna si mergeam repede
pe str�dut�
331

c�nd am auzit �n spatele nostru zgomot de pasi. Tecla alerga s� ne prind� din
urm�. Nu voia s� piard� aurul pe care i-l promisesem. Norocul ei, pentru c� eu
aproape uitasem. Profit�nd de moleseala de dup� acuplare, �si atinsese scopul.
Trebuie s� spun c� ambasadorul persan era foarte beat, iar ea �i l�udase
performantele sexuale, mijloc infailibil de a obtine orice de la un b�rbat, lucru
pe care si eu �l stiam la fel de bine ca ea. Apoi �i l�udase �ndelung
inteligenta,; spiritul. Persanul se umflase �n pene ca un curcan �nainte de a
m�rturisi: �Nici nu stii c�t� dreptate ai. S�rmanii bizantini, se cred mai
destepti ca altii si �i dispretuiesc pe str�ini, l-am l�sat s� cread� c� am venit
aici ca prieten, dar am venit s� �nchei o aliant� cu dusmanii lor..." Fata si-a
cerut scuze c� n-a putut afla mai multe. Cu toate acestea, �si merita pe deplin
aurul. Am schimbat cu Arsenius o privire �ngrozit�. Persanul negocia o aliant� �n
numele st�p�nului s�u cu ambasadorii regelui Totila. Contrar celor �nt�mplate �n
anul 539, de aceast� dat� Chosroes era cei care preluase initiativa unei apropieri
de goti. Dar, la fel ca �n trecut, imperiul risca s� fie prins �ntr-o menghin�. Nu
mai aveam nici o clip� de pierdut.
Am alergat mai degrab� dec�t am mers p�n� la carul lui Arsenius si ne-am �ntors �n
galop. Era ora sase dimineata, usierul deschidea portile mari din bronz. Arsenius
m-a �nsotit p�n� la palatul Daphne. M-am repezit, f�r� s� m� schimb, direct la
cabinetul unde stiam c�-l voi g�si pe �mp�rat. Era deja asezat de o or� �n fata
dosarelor sale. tinuta mea neobisnuit� n-a p�rut s�-i st�rneasc� interesul si a
avut bun�tatea s� observe c�-mi st�tea foarte bine. L-am anuntat de alianta
iminent� dintre persi si goti. Aceast� noutate a p�rut s�-l amuze copios. A
schitat z�mbetul acela larg si nevinovat care-i d�dea at�ta farmec:
332

� Prea t�rziu, a strigat el bucuros, am fost cu un pas �naintea lor. Un curier a

venit �n mijlocul noptii s� m� anunte c� Belizarie a recuperat Roma.
Oscilam �ntre uluire si bucurie. Nu mai simteam nici oboseala, nici somnul si l-am
bombardat cu �ntreb�ri. Mi-a rezumat �nc�ntat evenimentele ultimelor s�pt�m�ni din
Italia si �n felul acesta am aflat �naltele fapte de arme ale adversarilor mei.
De luni de zile, loan, generalul rebel, str�b�tea �n lung si-n lat sudul
peninsulei, str�ng�nd trupe si recucerind provincie dup� provincie din m�inile
gotilor.
St�p�n al Romei, regele Totila nu-i mai putuse suporta insolenta, �si �ndreptase
armatele spre Sud, nu f�r� s� goleasc� mai �nainte orasul. Populatia a fost mutat�
la tar� si �si asezase forte considerabile pentru a preveni orice eventual atac al
lui Belizarie. loan �l l�sase pe Totila s� se afunde �n Sud p�n� �n inima
provinciilor nesupuse si abia atunci �ncepuse s�-l h�rtuiasc�. �n acest context,
un detasament m�runt de trupe de-ale noastre, printr-o victorie nesperat�, a
recuperat Spolete, �n nordul Romei. Totila, �nteleg�nd dintr-o dat� c� intrase
�ntr-o capcan�, a abandonat imediat Sudul pentru a se repezi �n Nord. Prea t�rziu!
Pe drum, a aflat c� Belizarie, resping�nd fortele comasate �mpotriva lui, intrase
�n Roma. A schimbat iar directia, s-a n�pustit spre fosta capital� si, declans�nd
un asalt furios �mpotriva meterezelor, aceasta a esuat. Belizarie avusese timp s�
o repopuleze, s� o fortifice si detinea controlul total.
lustinian nu-mi spusese nimic despre manevrele secrete ale armatei din Italia ca
s� m� crute de suferinta unui esec. Simtise c�t m� costaser� c�derea Romei si
�nvinuirea care �mi fusese adus�. Delicatetea lui m� coplesea, �mi
333

curgeau lacrimile si n-am �ncercat s� mi le st�p�nesc. Mi-a fugit putin g�ndul la

Ruderic, care n-avea s� asiste la acest triumf pe care-si-l dorise din toat�
inima.
C�nd m-am �ntors la gineceu si am deschis ferestrele ca s� las s� intre dimineata
aceea glorioas� de mai 547, am z�rit �n dep�rtare marile b�rci imperiale care-l
transportau pe ambasadorul persan cu suita sa pe malul cel�lalt al Bosforului.
Informat de recucerirea Romei la �ntoarcerea din noaptea lui de dezm�t, �ntelesese
c� �mp�ratul, c�stig�nd timp si adormindu-l cu pl�ceri trupesti, tr�sese sforile
cu grij� si �n tain�. Chosroes nu mai dorea s� se alieze cu un �nvins si �mp�ratul
relua negocierile dintr-o pozitie de fort�. Furia persanului fusese at�t de mare,
�nc�t a plecat spre Ctesiphon cu o grab� grosolan�.
R�sturnarea de situatie i-a dat �mp�ratului ocazia de a-l lovi pe Bessas, fostul
guvernator al Romei, care contribuise la c�derea ei. A fost destituit din postul
de comandant �n Armenia, i s-a retras rangul, propriet�tile i-au fost confiscate
si a fost alungat �ntr-un c�tun �ndep�rtat, pe t�rmul Pontului Euxin. N-am
intervenit, pentru c� �si merita soarta.
�ntruc�t Belizarie tocmai �ndeplinise, dup� p�rerea tuturor, cea mai glorioas�
fapt� a lui, era timpul s� gr�besc logodna fiicei sale, Ioana, cu nepotul meu.
Dac� erau prea tineri pentru c�s�torie, m�car puteam favoriza de pe-acum o
dragoste copil�reasc� ce se putea transforma �ntr-o bun� zi �n iubire.
�ntr-o dup�-amiaz�, am aranjat o �nt�lnire pe nepreg�tite la pavilionul Virtutii.
Spre marea mea uimire, Ioana mi-a pl�cut de la prima vedere, �n pofida v�rstei
fragede, formele ei �nc�nt�toare erau deja cele ale unei femei, �n�ltimea mic� era
compensat� de faptul c�-si tinea
334

capul foarte drept si de alura m�ndr� mostenit� de la tat�l ei. Nasul era usor
�ncovoiat, iar ochii aurii, larg deschisi, aveau o privire direct� si c�lduroas�.
Sub curtoazia pe care mi-o ar�ta, vorbea cu o rezerv� pe care o atribuiam
timidit�tii. Am trimis-o la tinerii care se distrau si care au primit-o foarte
bucurosi. Cu coltul ochiului am observat c� Anastasius se ar�ta foarte interesat
de ea si probabil c� reciproca era valabil�, c�ci am auzit-o r�z�nd des si f�r�
falsitate.
Peste dou� zile, c�nd �mp�ratul a venit �n camera mea s� lu�m micul-dejun, a scos
din buzunar un pergament si, f�r� nici un cuv�nt, mi l-a �nm�nat. Era declaratia
celor Trei Capitole, �n josul c�reia se �ntindea cu cerneal� violet isc�litura
mult-asteptat�: VIGILIUS PONTIFEX MAXIMUM. Papa o aprobase chiar �n dimineata
aceea. Nu numai c� cedase, dar acceptase, de asemenea, s� se �mpace cu Menas,
patriarhul Constantinopolului, si s�-i ridice excomunicarea. Drept singur� favoare
ceruse ca vestea s� r�m�n� secret� p�n� �si va putea convinge prelatii, pentru a
da o aparent� de unanimitate deciziei.
�mp�ratul se pref�cea c� aceast� schimbare spectaculoas� de atitudine era ceva
perfect normal. Cu at�t mai bine dac� explicatiile logice erau multumitoare pentru
spiritele �nguste, �mp�ratul �mi oferise recucerirea Romei, �n schimb eu �i
ofeream declaratia celor Trei Capitole, �ns� n-avea s� afle niciodat� c� eu eram
autoarea. Monofizitismul era �nc� o dat� salvat, si Dumnezeu voise s� se �nt�mple
prin grija mea. Nu m� bucuram de triumf. M� asteptau alte �ndatoriri.
�n euforia acestor succese multiple, i-am cerut �mp�ratului favoarea de a-l
�nlocui pe cornitele darurilor sfinte, loan. De c�nd venise s� m� anunte de
sosirea papei Vigilius, surs� a at�tor necazuri, eram convins� c� ne purta
335

ghinion. Nu �ndr�zneam nici s� m� apropii de el, nici s�-i vorbesc. De fiecare

dat� c�nd �mi s�ruta papucul la ceremonia de adorare a purpurii, �mi atingeam
frenetic amuletele si medalioanele sfintite. Toat� Curtea �i cunostea reputatia si
tr�ia �n aceleasi chinuri ca mine. �mp�ratul a binevoit s�-mi onoreze cererea si
m-a rugat s�-l ajut s� aleag� un �nlocuitor pentru loan. Aici le rezervam o
surpriz� celor care vorbeau de faptul c� mi-as fi pierdut influenta.
O dat� pe s�pt�m�n� avea loc, �n marea sal� de audiente hrisotriclinium, ceremonia
proskinisis, menit� s� le permit� demnitarilor si functionarilor proasp�t numiti
s� primeasc� �nsemnele functiilor lor. �n dimineata aceea, defilarea p�rea s� nu
se mai sf�rseasc�, monotonia ceremonialului devenea tot mai greu de suportat,
oamenii nu mai erau atenti c�nd printre curteni s-a st�rnit un fream�t. Cine
�nainta sustinut de cei doi praepositus de serviciu ? Cine se arunca la piciorul
tronului ? Cine altul dec�t dizgratiatul, omul cel mai nepopular al imperiului,
�ntunecatul vr�jitor, hotul diabolic, pretinsul amant al �mp�r�tesei: Barsyme �n
persoan�.
� �n numele Tat�lui, al Fiului si al Sf�ntului Duh, maiestatea mea, prin gratia
divin�, te �nalt� �n functia de comite al darurilor sfinte! a proferat �mp�ratul.
si i-a �ntins colierul de aur, marca rangului s�u, pe care I-a primit cu m�inile
acoperite de m�neci, pentru ca maiestatea sa s� nu fie p�ng�rit ating�ndu-i
pielea. Apoi, noul ministru a �naintat spre un altar mobil pe care si-a depus
colierul, capelanul palatului I-a binecuv�ntat, dup� care i I-a dat �napoi.
Nu voisem s�-i cer �mp�ratului s�-i �napoieze lui Barsyme prefectura orasului,
postul cel mai important din administratie. Fiind comite al darurilor sfinte, �n
locul
336

ghinionistului loan, va sti la fel de bine s� influenteze guvernul, �ntoarcerea

lui a f�cut valuri la Curte si �n capital�. Totusi, nu era cazul s� fie prea
uimiti, lustinian nu se putuse lipsi niciodat� de un spirit puternic al�turi de
el. Alt�dat�, acesta era loan din Cappadocia, spre nefericirea imperiului si a
mea. Ast�zi era Barsyme, spre binele nostru al tuturor. O victorie nu m� l�sa s�
m� linistesc. Abia c�stigasem pe acest front, c�nd am �ndurat o �nfr�ngere pe
altul, ceea ce confirma zicala c� exercitiul puterii se rezum� la o succesiune
monoton� de suisuri si cobor�suri.
N
Capitolul 21
ici o zi nu trecea f�r� s� m� b�ntuiasc� fantoma lui loan din Cappadocia,
favoritul infernal de puternic pe vremuri. Nici o zi f�r� s� m� cuprind� teama c�
�mp�ratul �l va chema �napoi.
Atunci c�nd episcopul frigian din Cizic fusese asasinat �n plin� zi �n for,
v�zusem �n aceast� nelegiuire atroce, care �ngrozise foarte mult oamenii, ocazia
de a m� descotorosi pentru totdeauna de monstru.
Trimisesem imediat la locul crimei o comisie de anchet�. Alesesem cu grij� fiecare
membru, loan din Cappadocia, exilat la Cizic, era la cutite cu episcopul asasinat,
dup� cum stia toat� lumea, asadar, comisia stia bine ce asteptam de la ea. Cum s-
au �ntors, am vrut s� aud raportul.
Presedintele comisiei a povestit c� imediat dup� ce a ajuns l-a �ntemnitat si l-a
biciuit pe principalul suspect. M�rturisise ? Nici �n ruptul capului, �i
interogaser� pe complicii s�i ? Refuzaser� s� vorbeasc�. Nu putuser� str�nge
destule dovezi �mpotriva lui pentru a-l incrimina.
Comisia crezuse c� m� va multumi condamn�ndu-l pe suspect la biciuire. Desigur,
simtisem o mare satisfactie la ideea c� fostul dictator, at�t de spilcuit, at�t de
voluptuos, fusese b�tut ca un t�lhar josnic. Dar nu ajungea nici pe departe, l-am
acoperit de insulte pe incapabili si i-am alungat. S� dea Domnul ca �mp�ratul s�
nu profite pentru a-si ierta favoritul. St�rnisem un pericol care-mi putea fi
fatal.
338

Atunci, Dumnezeu mi-a trimis un semn. De fapt, am primit vesti de la Marras. De

c�nd �i trimisesem episcopul pe care �l ceruse, Harith Ghassanidul se dovedise cel
mai zelos ap�r�tor al hotarelor noastre, �ns� noul p�stor nu-si limitase la
nomazii desertului actiunile cu care m� tineau la curent c�lug�rii r�masi la
palatul Hosmidas si pe care �mp�ratul prefera s� le tin� pentru el. Vultur
singuratic, la a c�rui eliberare din colivie contribuisem si eu, sf�ntul Marras
c�l�torea cu viteza fulgerului, deghizat �n cersetor, ascuns de adeptii s�i,
pentru a evita prea marea curiozitate a autorit�tilor. Zbura �n felul acesta din
oras �n oras, �ntinz�ndu-si aripile protectoare peste Siria, Egipt, Armenia, Asia
Mic�, Rhodos, Cipru. Resuscita o credint� muribund�, restabilea ierarhia clerului
ei, poruncea peste treizeci de episcopi si mii de preoti si diaconi. Anthimus,
c�ruia �i povesteam toate ispr�vile sale, avea dreptate s� spun� c� Marras �f�cea
preotia s� curg� ca un fluviu lat �n �ntreg imperiul".
Biserica oficial� a �nceput s� protesteze, iar Vigilius, pap� schimb�tor, si-a
al�turat vocea ipocrit� celor ale intransigentilor, �mp�ratul, la r�ndul s�u, s-a
crezut obligat s�-i fac� pe plac si a pus recompens� pe capul sf�ntului Marras.
Dar probabil c�, �n ad�ncul inimii, spera ca b�tr�nul s� scape. Dumnezeu �l
veghea. Marras a dejucat toate capcanele: �Nu e asta dovada c� Dumnezeu �nsusi �l
ap�r� ?" a observat Anthimus. Era semnalat �ntr-o zi aici, �ntr-o zi acolo, mereu
�n miscare, neobosit, neschimbat �n setea lui de Dumnezeu, aflat f�r� �ncetare �pe
c�rarea drept�tii", cum zicea Anthimus. Minunile erau nenum�rate, �nvia mortii,
exorciza posedatii, prezicea viitorul si, datorit� lui, adev�rata credint� se
r�sp�ndea �n lumea �ntreag� �precum cel mai delicat parfum", dup� cum frumos s-a
exprimat b�tr�nul patriarh.
339

Vigoarea si fermitatea lui mi-au dat un exemplu, �nainta drept spre scopul s�u,
f�r� a pierde timpul, si ispr�vile lui m-au f�cut si mai ner�bd�toare s�
izb�ndesc. De c�teva zile m� foiam �n zadar, �n dimineata aceea �ntrebasem de
dou�zeci de ori dac� venise Arsenius. �n cele din urm�, a ap�rut, f�r� suflu,
g�f�ind:
� Au m�rturisit? am tipat eu.
� Unul refuz� s� vorbeasc�, cel�lalt a cedat.
� Vreau s�-l ascult, hai s� mergem! am hot�r�t pe loc. l-am poruncit unuia dintre
notarii mei s� ne urmeze. Ne-am �nfundat �n partea aceea a gineceului, cea mai
izolat�, cea mai nestiut�, care ad�postea retragerea tainic� a patriarhului
Anthimus. Eram departe de luxul si rafinamentul pentru care era renumit palatul
Daphne. Culoarele coteau deseori �n unghi drept, prost luminate de c�teva ochiuri
de sticl� �n tavan. Am cobor�t pe o scar� �ngust� �n spiral� p�n� la subsol, �n
fata noastr� se deschidea un pasaj boltit, lung, larg si drept, cu p�m�nt
b�t�torit pe jos. �n dreapta si �n st�nga, se �nsirau usi groase, z�vor�te
grosolan, str�punse de c�te o vizet� micut� - usi de celule, �n fundul galeriei
sinistre, una dintre usi era �ntredeschis�. Se auzeau gemete de durere. S-a vorbit
mult despre catacombele de sub Palatul Sf�nt, neb�nuite, de neg�sit, unde
�mp�r�teasa, cu cea mai mare discretie posibil�, �ntemnita, tortura, �i f�cea s�
dispar� pe cei care nu-i erau pe plac. Mult� vreme m-am g�ndit s� ascund acest
secret, dar nu mai pot p�stra mult t�cerea, �n numele sincerit�tii cu care mi-am
promis s� scriu aceste memorii, pentru a le face credibile. Am deschis p�n� aici
portile trecutului meu, ale inimii mele, ale palatului meu. Mai r�m�ne s-o
�ntredeschid pe cea a subteranelor.
340

�nc�perea �n care am p�truns era foarte mare. Mesele etalau o varietate

extraordinar� de instrumente de tortur�. Din plafon at�rnau lanturi si scripeti.
Trei sau patru c�l�i s-au ridicat la intrarea mea. Cu un gest le-am poruncit s�
uite de prezenta mea. si-au reluat activitatea, aranj�nd si cur�t�nd metodic
instrumentele. Pe mese erau �ntinsi doi b�rbati dezbr�cati, �ns�ngerati, plini de
r�ni, care gemeau �ntruna. Probabil erau tineri. Erau complicii lui loan din
Cappadocia la uciderea episcopului din Cizic, transferati aici la ordinul meu. �n
ciuda spectacolului atroce si a mirosului insuportabil, m-am apropiat de unui
dintre ei si m-am aplecat asupra chipului acoperit de sudoare si s�nge:
� M�rturiseste c� loan din Cappadocia a poruncit asasinarea episcopului din
Cizic.
Durerea si epuizarea �l �mpiedicau s� r�spund�. Am asteptat r�bd�toare s�-si
recapete suflul... si am repetat �ntrebarea. B�rbatul n-a reusit dec�t s� clatine
din cap �ntr-o miscare ce se voia ferm� si... negativ�.
� T�iati-i m�na dreapt�, am poruncit, ca s� �nvete ce �nseamn� s� se �nh�iteze cu
asasinul unui om al Bisericii.
Apoi m-am �ntors c�tre cel�lalt b�rbat, care p�rea �ntr-o stare ceva mai bun�.
Auzise ce soart� �l astepta pe tovar�sul s�u. C�nd l-am interogat, a soptit f�r�
s� respire c� �ntr-adev�r loan din Cappadocia aranjase asasinarea episcopului din
Cizic. l-am poruncit notarului pe care �l luasem cum mine �n acest scop s� noteze
m�rturia lui, pe care l-am obligat s� o repete. De-abia putea vorbi, l-am l�sat
timp s� articuleze. Am asteptat linistit� s� ajung� la cap�tul penibilei sale
m�rturisiri. Apoi am poruncit s� i se taie m�na, ca si celuilalt.
Prizonierul si-a str�ns destul� fort� pentru a protesta c� Arsenius �i promisese
c�-l va gratia si �l va r�spl�ti pentru
341

o m�rturie care l-ar incrimina pe loan din Cappadocia. Dac� nu suferea acelasi
tratament ca acolitul s�u, i-am explicat lui Arsenius, se va crede c� I-am corupt,
iar m�rturia lui va fi suspect�.
�n acest decor nedemn de mizerie, bestialitate si oroare, �mp�r�teasa, cu
brocarturile, m�t�surile si bijuteriile sale, oferea un contrast izbitor. Eram
constient� de acest lucru, dar nu-mi p�sa. Spectacolul suferintei umane m-a miscat
�ntotdeauna si cu toate acestea imaginea acestor b�rbati tineri, torturati
�nfior�tor, m� l�sa nep�s�toare. Viata omeneasc� nu mai conta din momentul �n care
st�tea �n calea planurilor mele, adic� a m�retiei imperiului, a gloriei adev�ratei
religii si, bine�nteles, a �mp�ratului, �nc�p�t�narea acestor b�rbati, care
refuzau s� depun� m�rturie �mpotriva lui loan din Cappadocia, risca s� aib� urm�ri
incalculabile, asadar, trebuia �nfr�nt� prin orice mijloc si c�t mai iute. Nu-i
mai vedeam ca niste fiinte umane, ci ca dusmani ai poporului, ai copiilor mei,
care nu aveau dreptul la menajamente si scrupule. Ratiunea de stat, at�t de des
�ndreptat� �mpotriva mea, nu stia ce este mila. Aveam de ales �ntre dou� c�i
incompatibile. Omenia st�rnea dragostea, �ns� m�retia �ntip�rea figurile �n
istorie. Eu o �mbr�tisasem pe cea de-a doua.
Le-am aruncat �n fat� senatorilor din comisie m�rturia complicelui lui loan din
Cappadocia. N-au �ndr�znit s� protesteze si au �ncovoiat spin�rile �n timp ce eu
pronuntam sentinta: �Poruncesc s�-i fie confiscate imediat posesiunile pe care am
avut p�n� acum sl�biciunea s� i le l�s�m! Va p�stra doar hainele de pe el si va fi
�mbarcat pe prima nav� ce pleac� spre Alexandria, �l condamn la exil pe viat� �n
orasul Antinoe, �n Egiptul de Mijloc! C�pitanul navei �ns�r-
342

cinate s�-l escorteze �l va debarca la fiecare escal� si-l va obliga s�-si

cerseasc� p�inea, pentru ca poporul s�-l vad� pe omul acesta tremur�nd si
�ntinz�nd m�na pentru un b�nut!" N-am avut nevoie s�-i iau viata lui loan din
Cappadocia. �mp�ratul, chiar dac� si-arfi dorit �n secret, n-ar fi chemat
niciodat� l�ng� el un ucigas.
,/
Victoria mi-a l�sat un gust amar �n gur�, la fel ca pierderea entuziasmului. Ca s�
mi-l reg�sesc m-am refugiat �n pavilionul Virtutii, �n mijlocul tinerilor,
prietenii mei. Poate c� nu-mi vor r�m�ne prieteni, fiindc�, de la o zi la alta,
erau tot mai putin adolescenti si tot mai mult adulti. Mi-era suficient s�-i v�d
pe Anastasius si pe Ioana la umbra vreunui platan, m�n� �n m�n�. Asezat� pe banca
mea preferat�, �nconjurat� de chiparosi, m� desf�tam urm�rindu-i pe furis.
O miscare �n dep�rtare, �n gr�dini, mi-a atras atentia. Cortegiul �mp�ratului
serpuia printre arbori. Printre trunchiurile seculare defilau tunici de toate
culorile, albastre, verzi, galbene, roz, robele albe ale capelanilor, umbrelele de
soare rosii cu franjuri aurii sub care se ad�posteau demnitarii, lustinian mergea
at�t de repede, �nc�t mantia sa de purpur� f�lf�ia �n urma lui si diamantele de pe
coroan� sclipeau ca o fr�ntur� de soare. La apropierea lui, tinerii s-au
prosternat, ca niste flori uriase �mbobocite �n mijlocul aleilor de mozaic, pe
terasele de marmur� si �n luminisuri. Nu le-a dat atentie si s-a prot�pit �n fata
mea. �n ciuda puterii sale de disimulare, am deslusit �n privirea lui o sclipire
de furie si animozitate. F�r� �ndoial�, aflase de soarta pe care i-o rezervasem
fostului s�u favorit. N-am plecat ochii si ne-am sfidat un timp.
Apoi, cu vocea �ncordat�, dar av�nd grij� s� nu fie auzit de cei din jurul nostru,
mi-a aruncat:
343

� Asadar, ti-ai obtinut victoria, Theodora.

� Care nu este a mea, ci a ta, Cezar.
� Totusi, mi-ai st�rnit nemultumirea.
� De aceea sunt gata s� suport consecintele. Poti s� m� repudiezi, s� m� exilezi,
s� m� azv�rli �n temnit�, dar nu-mi voi renega faptele si voi fi �ntotdeauna
fericit� c� am putut actiona spre binele t�u.
L-am simtit tulburat de sinceritatea mea si convins de fermitatea mea.
Sentimentele pe care le-a citit �n ochii mei l-au emotionat, s-a destins si cu
voce tare m-a �ntrebat ce f�ceam.
� M� preg�team s� le povestesc prima noastr� �nt�lnire acestor tineri lacomi de
istorie, am r�spuns eu.
Atunci le-a poruncit acestora s� se apropie si, reg�sindu-si bun�tatea, li s-a
adresat:
� �mp�r�teasa �mi va �ng�dui ca azi s� v� fiu eu profesor de istorie �n locul ei.
Chipul lui p�rea luminat de o str�lucire interioar�. Mintea �i c�l�torea �n
trecutul pe care, cu voce bl�nd�, a �nceput s�-l povesteasc� t�n�rului s�u
auditoriu captivat:
� N-am uitat nimic din aceast� scen�, ca si cum s-ar fi petrecut ieri, seara �n
care �mp�r�teasa mi-a ap�rut �n fata ochilor. Silueta ei �nclinat� peste
v�rtelnit� se �ncadra �n fereastr�. Purta o rochie modest� de in si un v�l alb.
Avea genele lungi plecate asupra lucrului. O fixam intens, sper�nd c� va ridica
ochii. Af�cut-o si m-a vr�jit �n aceeasi clip�, �nc� sunt vr�jit. Din prima zi si
p�n� acum �mp�r�teasa n-a �ncetat s� m� sustin�. Din ea �mi trag forta de a-mi
asuma responsabilit�tile care apas� asupra mea. Asa cum spune si prenumele ei, e
darul pe care mi l-a trimis Dumnezeu...
�l ascultam uimit�, �nc�ntat�. Straniu lustinian, deconcertant lustinian. �ntr-o
clip�, gata s�-si lanseze fulgerele
344

�mpotriva mea, �n urm�toarea, �nchin�ndu-mi cel mai frumos imn pe care l-a adresat
vreun b�rbat unei femei. Era modul lui de a-mi ar�ta c� �si schimbase p�rerea sau,
pur si simplu, dispozitia, c� accepta pierderea lui loan din Cappadocia si poate
chiar c� o aproba, �n acest fel mi s-a confirmat temeinicia actiunilor mele si am
fost absolvit� pentru cruzimea mea. Iubirea lui lustinian sp�la s�ngele pe care �l
v�rsasem pentru el. Am vrut s�-mi exprim recunostinta, coment�nd la r�ndul meu
prima noastr� �nt�lnire:
� La vremea aceea, nu eram dec�t o vrabie �n mijlocul unui nor de vr�bii. El,
printul, nepotul �mp�ratului, el era phoenixul care zbura sus, printre culmile
apropiate de Dumnezeu. Dac� n-ar fi cobor�t el s� m� �nvete s� zbor, n-as fi fost
niciodat� �n m�sur� s� contemplu minunatul, magnificul, imensul. De aceea nici
viata mea, nici inima mea nu-mi apartin. Tot ce sunt, tot ce am, tot ce g�ndesc
tot ce simt apartine �mp�ratului. El a �n�ltat o biseric� pe locul umilei locuinte
�n care vietile noastre s-au intersectat si s-au unit. Eu as fi construit nu unul,
ci zece sanctuare pe locul acestei minuni care mi-a transfigurat viata.
C�nd Anastasius a �mplinit optsprezece ani, l-am numit silentiar, functie care
consta, la audientele imperiale, �n a veghea ca participantii s� respecte t�cerea,
�n ciuda pozitiei sale inferioare, vedea deschiz�ndu-i-se �n fat� poarta
onorurilor care aveau s�-l conduc� rapid �n Senat si chiar mai sus. �ndep�rt�nd
lunga list� a candidatilor de familie bun�, am st�rnit geloziile si ranchiuna
�mediocrilor", ceea ce nu m-a surprins deloc. Din contr�, reactia nepoatei mele,
Sofia, m-a uimit prin violenta ei. La sosirea lui la Curte, ea �l �nt�mpinase
c�lduros pe Anastasius, devenindu-i prieten� nedesp�rtit�. Cu toate acestea, s-a
dat peste cap
345

s�-i �mpiedice nominalizarea. Poate din gelozie, l s-a pl�ns mamei sale, iar
aceasta a ajuns p�n� la a-l aborda pe lustinian, care mi-a repetat cuvintele ei,
probabil pentru a m� face s� m� r�zg�ndesc. Degeaba, c�ci promovarea lui
Anastasius era o etap� necesar�.
�ntr-o dup�-amiaz�, i-am primit pe Anastasius si pe Ioana �n capela minuscul� a
pavilionului Virtutii, pentru c� locul acela sf�nt era convenabil pentru ceea ce
aveam s� le spun. sirurile de f�clii erau aprinse �n fata icoanelor, parfumul de
t�m�ie plutea �n aer, razele de soare p�trundeau prin ferestrele �nguste pentru a
lumina figura, m�na, vesm�ntul vreunui sf�nt, cre�nd atmosfera potrivit�. Le-am
dezv�luit celor doi adolescenti c�, �n urm� cu patru ani, p�rintii Ioanei si cu
mine hot�r�sem s�-i c�s�torim. De atunci asistasem la atractia ior unul pentru
cel�lalt, apoi la �nflorirea ei. Ajunseser� la v�rsta c�s�toriei, iar eu eram mai
mult dec�t fericit� s� binecuv�ntez aceast� unire. Anastasius, stiam, visa la
Ioana. Figura lui extaziat� o spunea. Ioana �l voia pe Anastasius ?
� Nu!
R�spunsul t�snise, aproape dobor�ndu-m� de uimire.
� Cum nu ?
� Nu m� voi c�s�tori cu Anastasius.
� Nu esti �ndr�gostit� de el ?
� Ba da, sunt �ndr�gostit�, a m�rturisit ea aproape tip�nd, cu vocea �necat� de
pl�ns.
� Atunci, de ce nu vrei s� te c�s�toresti cu el ? T�cere.
� �ti iubesti mama, Ioana ? A scos un mic �da" timid.
� Iti iubesti tat�l ?
De data aceasta, r�spunsul a fost un �da" direct si clar.
346

� P�rintii t�i doresc aceast� uniune, ai trece peste vointa lor ?

T�cere.
� Si eu vreau aceast� c�s�torie si am stiut s�-i conving pe unii mai c�posi ca
tine.
Tot t�cere. Cu lacrimi �n ochi, a r�mas neclintit�. Nu-i �ntelegeam atitudinea,
nu-i ghiceam motivele. Adolescenta aceasta era singura fiint� uman� care mi se
opusese vreodat�; dac� tr�ia �nc�, era pentru c� �mb�tr�nisem. Anasta-sius se
tufiise de tot, se sufoca de rusine, ar fi vrut s� intre �n p�m�nt. V�z�nd
inutilitatea prelungirii acestei scene incredibile, i-am expediat pe am�ndoi.
l-am scris scrisoare dup� scrisoare Antoninei, �n Italia. Flatat� de perspectiva
acestei c�s�torii, m�car ea va sti s�-si sileasc� fiica s� accepte, �ncetineala
curierului, c�ruia �i lua c�teva s�pt�m�ni s� plece si s� se �ntoarc�, m�
exaspera, iar r�spunsurile Antoninei m� deconcertau: afirma c� nu are alt� dorint�
dec�t aceast� uniune, dar tinea cu orice pret s� asiste si ea si m� implora s�
astept venirea ei pentru a o pune �n practic�. Am somat-o s� vin� c�t mai repede.
S-au scurs aproape dou� luni �nainte s�-i primesc scuzele. Se vedea nevoit� s�
r�m�n� al�turi de sotul ei, care avea nevoie de ea �n Italia.
�n cele din urm�, mi-a st�rnit suspiciunea sau mai degrab� aceasta s-a concretizat
si m� preg�team s� insist, s�-i constr�ng pe Belizarie si Antonina s�-si tin�
promisiunea, c�nd zvonurile care �ncepuser� s� circule mi-au atras atentia.
Acestea m� acuzau c� doresc o c�s�torie prestigioas� pentru nepotul meu pentru
unicul motiv c� voiam s�-i deschid calea spre tron. Trebuia s� m� gr�besc s�
dezarmez ne�ncrederea �mp�ratului. Am preluat initiativa, propun�ndu-i s�-l aleag�
ca urmas pe nepotul lui, Iustin.
347

Anastasius, la drept vorbind, ar fi fost un mostenitor mult mai conving�tor dec�t

b�iatul acesta gras cu ochi r�t�citi, supus uneori unor crize bizare, dar �l
preferam de o mie de ori pe Iustin lui Germanus; �ns�si ideea c� i-ar putea urma
la tron lui lustinian m� scotea din minti. Am obtinut �n schimb ca urmasul
desemnat s� ia de sotie pe nepoata mea, Sofia. Aceast� blond� plinut� ascundea o
ambitie feroce si un caracter imperios. M�rit�nd-o cu mostenitorul tronului, �l
protejam pe Anastasius, asiguram transmiterea s�ngelui meu viitorilor suverani si,
�n sf�rsit, aceast� monofizit� declarat� va sti s�-mi continue opera si s� vegheze
asupra adev�ratilor crestini. Imperiul s-ar �ntelege perfect cu un cuplu precum
Iustin si Sofia, chiar dac� nu le puteau sem�na prin nimic predecesorilor lor. De
altfel, puteau exista urmasi dup� lustinian... si Theodora?
Am�r�ciunea mea �mpotriva Antoninei era mare, c�ci m� �nselase at�t de mult, �nc�t
�mi luase destul timp s�-mi dau seama. M� priva de cea mai frumoas� victorie a
mea. Nu m� �ndoiam c� perspectiva de a o vedea pe frumoasa ei Ioana c�s�torindu-se
cu nepotul meu �l revolta pe Belizarie si c� doar sf�rsitul dizgratiei sale �i
putuse smulge promisiunea unei asemenea uniuni, �ntre sotul ei si mine, Antonina
�l alesese �nc� de la �nceput pe cel dint�i, �l �nselase, dar nu �ncetase s�-l
sustin�, cu at�t mai mult cu c�t pretindea c� m� slujeste pe mine. Intrase �n
planurile mele de c�s�torie pentru a le contracara mai bine. �si sacrificase
trufia de a fi soacra lui Anastasius pentru iubirea conjugal�. Poate c� ea a fost
cea care a lansat aceste zvonuri absurde privind intentia mea de a-l urca pe
Anastasius pe tron, pentru a �mpiedica aceast� c�s�torie nedorit�, �n orice caz,
ea era responsabil� pentru refuzul brutal al Ioanei, care �l f�cuse pe nepotul meu
melancolic cum poate fi un �ndr�gostit de optsprezece ani.
348

Starea lui de spirit corespundea cu a mea si, �n loc s�-i ascult confidentele, cum
ar fi trebuit, l-am pus s� le asculte pe ale mele. Tot trecutul meu mi-a defilat
prin fata ochilor si mi-am f�cut socotelile unei vieti �ntregi. C�stigasem pariul
din tineretea mea: evadasem din mocirl�. Reusisem �n ochii tuturor aproape
imposibilul. Dar toate coroanele de pe lume nu aveau cum s� stearg� r�nile
copil�riei mele. �mprejur�rile m� f�cuser� asa cum eram, experientele nefericite
�mi uscaser� treptat inima, care ajunsese precum fructul acela �nt�rit, �nnegrit,
putrezit de soarele prea puternic. M� mai tineam �nc� pe picioare doar din
datorie. G�ndeam ca o femeie, dar actionam ca un b�rbat, mai �nc�p�t�nat� chiar
dec�t un b�rbat. Cl�disem un sistem pentru a-mi satisface pofta de putere si �i
devenisem prizonier�, de aceea m-am refugiat �n aparente. stiam c� nu m� puteam
bizui pe nimeni. Atunci �mi croisem propria singur�tate, care m� costa scump.
Ajunsesem la un soi de disperare si, pentru a o combate, continuam s� functionez
ca un trup f�r� suflet. Nu m� mai puteam opri din a manipula, a �ntreprinde, a
hot�r�, desi pierdusem sensul acestei misc�ri perpetue.
Simteam c� Anastasius nu-mi �ntelegea nefericirea. Femeia cea mai bogat�, cea mai
puternic�, cea mai vestit� din lume nu putea fi dezgustat� de viat�. Am vrut s�-i
explic motivele, dar, pentru a face asta, trebuia s�-i povestesc toat� viata mea,
nu s� evoc doar c�teva fr�nturi. Am hot�r�t, asadar, s�-i dictez amintirile mele.
�nainte de a fi mostenitorul averii, �mi va mosteni memoria:
� Totul a �nceput �ntr-o sear� c�nd, b�tut� de niste p�rinti nedemni de acest
nume, am fugit. B�tut�, umilit�, m-am trezit �n alt loc �n care am fost silit� s�
�nv�t din nou s� m�n�nc, s� tr�iesc �nconjurat� de alti infami. Am fost nevoit�
349

s� m� zbat iar si iar pentru a-mi afirma demnitatea sau ce mai r�m�sese din ea
dup� at�tea zile de umilire. Din aceast� c�l�torie la cap�tul noptii, din aceast�
recolt� de am�r�ciune am hot�r�t s�-mi fac o gr�din�, pe care o voi planta dup�
plac, �n care fiecare tufis, fiecare copac va reprezenta o parte din mine, care am
fost lovit�, r�nit�, �nselat�, tr�dat�, dar pe care o voi face s� �nfloreasc� prin
m�ndrie. Pentru fiecare lacrim� v�rsat� voi vedea desf�c�ndu-se o floare
triumf�toare, �n acest cimitir, �n fata acestui morm�nt care se va deschide �n
cur�nd pentru mine, adun�ndu-mi lacrimile, voi num�ra m�t�niile vietii mele.
Primul bob minuscul a crescut, s-a dezvoltat, a disp�rut si la sf�rsit l-am
reg�sit �n tine. De-acum s-a �nchis cercul...
Toamna mi-a st�rnit pofta de a petrece c�teva zile la Hiera, palatul de recreere
pe care �l construisem pe malul asiatic al Bosforului, nu departe de gura Pontului
Euxin. F�ceam c�l�torii frecvente acolo, pe care curtenii le detestau, b�t�ndu-se
totusi �n speranta de a fi chemati. Se pl�ngeau de dificult�tile de aprovizionare
�n ceea ce numeau ei o gaur� uitat�; se temeau de capriciile m�rii, deosebit de
imprevizibil� si de periculoas� �n aceste locuri si, mai ales, ca toti
constantinopolitanii, le era frica de Porfirion, un cetaceu monstruos ascuns �n
apele noastre, care de cincizeci de ani ap�rea, disp�rea, �i teroriza pe c�l�tori
si scufunda navele.
l-am invitat pe Anastasius, cu mai multi prieteni, si pe Ioana, pentru a le
demonstra c� pot uita de ranchiuna �mpotriva unei fete at�t de fragede. M-au
�nsotit pe trirema imperial� �mpodobit� cu purpur� si aur, cu p�nzele purpurii
brodate cu vulturi imensi aurii, de un lux si un confort neobisnuite.
C�l�toria a fost mult �nt�rziat� de numeroase opriri, pe
350

care le porunceam imediat ce vedeam o m�n�stire, o institutie care se bucura de

protectia mea, un sat ai c�rui locuitori �nghesuiti la mal m� aclamau de departe,
pentru a le l�sa timp oamenilor s� �mpart� daruri �n monede grele si zorn�itoare
din partea mea.
F�cusem mai mult de jum�tate din drum, c�nd o barc� desprins� de pe mal a venit s�
ne anunte o stire care mi s-a p�rut o �nt�mplare extraordinar�. Porfirion tocmai
fusese capturat. Am ap�rut pe punte, pentru a afla toate am�nuntele. Marea
linistit� atr�sese �n Bosfor un banc de delfini. Porfirion, n�pustindu-se spre ei,
i-a ucis si i-a devorat pe c�tiva. Altii au fugit �n amonte pe r�ul Sangarius.
Porfirion i-a urm�rit, apropiindu-se periculos de mult de uscat. S-a �mpotmolit �n
n�mol, a �ncercat s� se desprind� si n-a putut. S-a zb�tut furios, nereusind dec�t
s� se afunde si mai mult. Apoi, refluxul I-a l�sat f�r� ap�, prizonier �n noroiul
care s-a uscat.
Am vrut cu orice chip s� v�d monstrul. Nava s-a �ndreptat spre Sangarius si a
aruncat ancora �n gura r�ului. B�rcile au fost lansate la ap� si toat� Curtea m-a
urmat p�n� la uscat. F�r� s�-mi fac griji, mi-am �nghesuit broderiile de aur si
catifea �n vas si mi-am tras poalele minunat brodate ale tunicii. t�ranii din
vecin�tate, pe care nu-i alungaser� g�rzile, aplaudau de mama focului. Eram
�nc�ntat�. M-am r�sucit �ncet �n jurul cetaceului alb marmorat cu negru care, cu
cele patruzeci si cinci de picioare lungime si cincisprezece picioare l�time, mi
s-a p�rut �ntr-adev�r monstruos. t�ranii �i d�duser� nenum�rate lovituri de topor,
dar, pentru a da gata un asemenea munte, trebuia mai mult. S�nger�nd din toate
p�rtile, transat de viu, monstrul �nc� respira, fiindc� din c�nd �n c�nd mai
tres�rea. M� umplusem de s�nge, indiferent� la aceast� oroare. Dup� ce v�zusem
oameni torturati, un animal �n agonie nu m� mai impresiona.
351

L-am c�utat pe Anastasius printre curtenii zguduiti, care afisau acelasi s�nge
rece ca si mine, ascunz�ndu-si dezgustul si greata, si l-am interpelat:
� Probabil c� esti uimit de curiozitatea mea fat� de Porfirion, dar, vezi tu,
monstrul acesta sunt eu.
L-am l�sat putin s� digere aceast� introducere �nainte de a continua:
� Timp de ani de zile a �nfricosat at�ta lume si, cu toate acestea, vezi c�t de
vulnerabil este acum. E str�puns, r�nit, m�cel�rit de oameni, asa cum am fost si
eu, asa cum sunt �n fiecare zi atacat� de dusmanii mei. A fost def�imat si cu
toate acestea se dovedeste a fi foarte util. Priveste-i acolo jos pe t�ranii aceia
care �i iau carnea pentru a se ghiftui cu ea s�pt�m�ni �ntregi. si atunci c�nd va
fi mort, cei care l-au blestemat cel mai mult vor fi siliti s� admit� c� hrana pe
care le-a adus-o at�tor �nfometati e un dar al providentei. Exact ca si la mine,
atunci c�nd �ntr-o zi, cur�nd, voi muri, �mi vor fi recunoscute meritele si voi fi
binecuv�ntat�. Deschide bine ochii, Anastasius, monstrul acesta este bunica ta.
�n loc de palat, am vrut ca Hiera s� fie o vil� mai mare, cu peristil si colonade
�n stil rustic. Suita mea, prea numeroas�, locuia �n pavilioane �mpr�stiate �n
parc, adev�rat� p�dure udat� de numeroase izvoare, �mpodobit� cu copaci foarte
mari si cu c�mpii �nflorite care se �ntindeau p�n� la t�rmul m�rii.
Cu ocazia acestui sejur, invitatii au fost at�t de numerosi, �nc�t Anastasius si
Ioana s-au instalat �n dou� camere minuscule �nvecinate, �n hambarul unui pavilion
izolat, mai degrab� o caban�, care nu avea la parter dec�t o camer� de odihn�
pentru plimb�retii r�t�citi. C�t despre prietenii lui Anastasius, ei au fost
instalati foarte departe de acolo. Acesti tineri nu veniser� la Hiera pentru a
tine
352

companie generatiei b�tr�ne si pentru a se sacrifica protocolului. Asadar, le-am

interzis s� m� viziteze si nu le-am cerut dec�t s� se distreze si s� fie fericiti.
Sclavii le aduceau lui Anastasius si Ioanei hrana cea mai delicioas� si vegheau la
confortul lor �n mii de moduri ingenioase, �n fiecare zi, Arsenius �mi povestea
faptele si gesturile lor. F�ceau plimb�ri lungi �n p�dure, se sc�ldau �n Bosfor,
visau pe teras�... se vedeau foarte putin cu prietenii lor.
�ntr-o sear�, Ioana nu s-a �ntors �n camera ei si a r�mas peste noapte �n cea a
lui Anastasius. M�car vinurile savuroase pe care le alesesem pentru ei si
afrodiziacele care poruncisem s� le fie puse �n m�ncare nu fuseser� inutile. S-au
ar�tat si mai putin dec�t �nainte si si-au ascuns iubirea �n ad�ncul p�durii, ca
cerbii. C�teva zile mai t�rziu, i-am surprins, un eunuc mituit de Arsenius
indic�ndu-mi locul unde se aflau. Urmat� doar de c�teva doamne, m-am �ndreptat
spre ascunz�toarea lor atunci c�nd, pentru prima dat�, mi-am dat seama c� nu mai
puteam �ndoi piciorul si c� m� cl�tinam usor. Pe moment, prea fericit� c� le
protejasem povestea de dragoste, n-am dat atentie acestui am�nunt, �n parc se
�n�lta un mic templu rotund, f�r� acoperis, dat�nd de dinaintea construirii
palatului. Garduri vii, foarte �nalte si foarte dese, �i fereau de privirile
altora. M-am apropiat f�r� zgomot si i-am g�sit pe tinerii amanti �ntr-o
�nl�ntuire dr�g�stoas�. La vederea mea au s�rit �n sus, rusinati si totodat�
radiosi. I-am linistit:
� L�sati-v� inima s� vorbeasc�. Supuneti-v� ordinelor ei, profitati de hot�r�rile
ei. Eu nu v� mai deranjez.
Ostentativ, �i iertam si �i �ncurajam.
A venit ora �ntoarcerii si am p�r�sit Hiera, ca de fiecare dat�, cu p�rere de r�u.
�n timp ce vasul se �ndep�rta de t�rm, i-am primit pe Anastasius si pe Ioana sub
baldachinul de p�nz�
353

de unde, �ntins� pe perne, �mi pl�cea s� respir aerul marin.

� Acest sejur, le-am zis eu, mi-a confirmat c� tu, Anastasius, o iubesti pe
Ioana, si mi-a dovedit c� ti s-a r�spuns cu aceeasi iubire. Nu mai r�m�ne dec�t s�
v� consacrati sentimentele.
� Nu voi fi sotia lui Anastasius. lat� c� Ioana o lua de la cap�t.
� Nu �ntelegi, copila mea, i-am r�spuns cu vocea cea mai bl�nd� din lume, decizia
aceasta nu tine de capriciile tale. Ai devenit amanta lui, ai tr�it cu el sub
ochii �ntregii Curti. Esti at�t de compromis�, �nc�t nici un b�rbat nu o s� te mai
vrea. Ori te m�riti cu Anastasius, ori vei trece drept o fat� cu reputatia p�tat�.
De altfel, stiu c�, �n ciuda refuzului care ti-a fost impus, �ti doresti s� te
c�s�toresti cu nepotul meu. �n realitate, am lucrat doar pentru fericirea ta.
N-aveam totusi de g�nd s� o las pe Antonina s� m� considere imbecil� si s� scape
basma curat�. Anastasius p�rea la fel de descump�nit ca Ioana. Cu toate acestea,
�l avertizasem. Oric�t de uscat� as fi fost, nu m� puteam abtine s� nu manevrez.
Capitolul 22
Iarna s-a ab�tut asupra imperiului si �n anul acela s�n�tatea mea nu a mai
rezistat. Am �nceput s� suf�r de febre frecvente si simteam o sl�biciune
persistent�, inexplicabil�. Chinuit� de arsuri la stomac, mi-am pierdut apetitul
robust. Din slab� am devenit scheletic�. Am avut �ntotdeauna oroare s� fiu bolnav�
si cu at�t mai mult s� vorbesc despre asta. Am poruncit p�strarea secretului
absolut asupra st�rilor mele de r�u. Am comis o eroare, c�ci zvonurile cele mai
extravagante au �nceput s� b�ntuie prin capital�. Se sustinea, de exempiu, c� loan
din Cappadocia, din fundul exilului s�u egiptean, aranjase s� mi se toarne �n
m�ncare o otrav� f�r� leac. La palatul lui Germanus si al Passarei, se afirma c�
boala mea era doar o pref�c�torie, inventat� pentru a-l �nduiosa pe �mp�rat si a-l
convinge s�-l adopte pe nepotul meu, Anastasius.
Viata mea de Curte s-a domolit. Acordam mai putine audiente si ieseam foarte
putin. Apropiatii si curtenii au considerat potrivit s� arboreze mine de
circumstant�. Vorbeau cu voce joas�, mergeau �n v�rful picioarelor, �mp�ratul m�
�ntreba vag si rapid cum m� simt si se multumea cu un r�spuns linistitor si
evaziv, recomand�ndu-mi s�-i ascult pe doctori, ale c�ror sfaturi nu le urmase
nici el niciodat�. Se pref�cea c� nu vede nimic, dar �si scurta vizitele la
gineceu. Pentru a-si ascunde disperarea, b�rbatii �si caut� salvarea �n fug�.
Avusesem �ntotdeauna grij� de aspectul meu, cer�nd
355

"tUPT^B
ca acesta s� fie impecabil �n orice �mprejur�ri, dar acum mi se �nt�mpla s� petrec
zile �ntregi �n tinut� neglijent�, lu�nd ca unic� m�sur� de precautie p�zirea
strict� a usii. Doar nepotul meu Anastasius avea dreptul s� m� vad�. �n acest fel,
mi-am g�sit timp s�-i dictez povestea vietii mele. Cufundarea �n trecut nu m�
consola pentru prezent, dar evocarea �nf�tis�rii pe care o avusesem �mi �ng�duia
s� uit, fie si pentru o clip�, pe cea care �mi apartinea acum. Cu toate acestea,
nu-mi st�tea �n fire s� m� pierd mult timp �n amintiri si inactivitate. Am vrut s�
reactionez si, �n martie, m-am �ntors la Hiera ca s� schimb aerul. Dar v�ntul
ascutit �n�lta valuri care se sp�rgeau pe cheiul de marmur�, copacii despuiati,
norii negri care alergau pe cer, lumina cenusie si linistea ap�s�toare mi-au
destr�mat optimismul si, �ntruc�t curentii de aer care circulau �n aceast�
locuint� de var� m� omorau, m-am �ntors f�r� �nt�rziere �n oras.
Durerile s-au agravat, �mpiedic�ndu-m� �n scurt timp s� dorm. Atunci c�nd, �nvins�
de oboseal�, intram �ntr-un soi de toropeal�, c�deam prad� cosmarurilor
�nfior�toare. M� trezeam g�f�ind, si mai epuizat�, si �mi trebuia o vreme ca s� m�
dezmeticesc. C�lug�rii de la palatul Hosmidas au venit �n camera mea s� aprind�
f�clii binecuv�ntate si s� �mpr�stie uleiuri sfintite. Doctorii, greci sau evrei,
r�m�neau convinsi c� vechea mea boal� de stomac �mi juca feste. Auzindu-i, ai fi
zis c� un regim echilibrat m-ar fi pus imediat pe picioare. Nu-mi doream dec�t s�
le pot �mp�rt�si optimismul, c�ci m� simteam �n deplin�tatea facult�tilor mintale.
Spiritul meu era ager, ner�bd�tor s� munceasc�, lacom s� rezolve probleme.
Pentru a sc�pa de incertitudine, am chemat-o pe Photini, vr�jitoarea. Era foarte
b�tr�n�, decrepit� si neputincioas�. Am v�zut-o sosind, c�rat� de doi eunuci, o
gr�mad�
356

de m�t�suri �nflorate si stridente, acoperit� de o �nv�lm�seal� de podoabe de aur

�nnegrit. Capul nu mai era dec�t o mas� nedeslusit� de p�r si riduri. Ramolirea si
obezitatea o �mpiedicau s� deschid� ochii. Eunucii au depus-o ghemuit� la
picioarele mele. M-am aplecat spre ea. Duhnea a parfum ieftin de iasomie. Am
�ntrebat-o c�t mai aveam de tr�it.
� O viat� lung�, lung�, lung�..., a horc�it ea. Uimit�, am vrut s� stiu ce-mi
rezerva viitorul.
� Dup� iunie nu mai v�d nimic... nimic...
A cl�tinat din cap si lacrimile au �nceput s�-i curg� pe obrajii grasi. Am
poruncit s� fie dus� acas�...
Nu mi-a fost deloc greu s�-i interpretez viziunea. Viata lung�, foarte lung� care
m� astepta... era viata vesnic�. si dac� nu-mi putuse vedea viitorul dec�t �n
urm�toarele trei luni, �nsemna c� m� p�ndea moartea. Sperasem totusi s� am mai
mult timp �n fat�. Nu mi-am putut st�p�ni un frison, m-a cuprins o senzatie
neobisnuit�, apoi am avut impresia c� am ajuns, �n sf�rsit, la destinatie.
Tristetea de a-l p�r�si pe �mp�rat era compensat� de o usurare intens�, absolut�,
�mi l�sam Casa �n ordine. Pe toate fronturile, armatele noastre erau victorioase,
�i b�teau pe goti, �i �nfr�nau pe persi, �i respingeau pe slavi, �i zdrobeau pe
maurii din Africa, �n fine, episcopii, convocati de pap� pentru a aproba cele Trei
Capitole, votaser� cum trebuie, �mp�ratul redase imperiului integritatea, unitatea
si m�retia, asa cum jurase. Iar eu �mplinisem ceea ce �mi dictaser� credinta si
constiinta.
Ora desp�rtirii se apropia. Am vrut s� o cunosc din timp pentru a fi �nc� �n stare
s� dau ultima reprezentatie. M�-am c�utat mult timp o tinut� �n sala garderobelor.
Petrecusem at�tea ore fericite acolo, inspect�ndu-mi regulat vesmintele si
bijuteriile! �ncet, mi-am dat seama de ccmorile
357
mele. Eunucii mi-au deschis cuferele mari cu cercuri din cupru lucrat si au scos
tunicile, hlamidele, v�lurile, c�m�sile, sandalele si papucii din piele, aur sau
colorate, �ncrustate sau nu cu giuvaeruri. Nu m� puteam s�tura de haine, se spune.
Eram acuzat� c� aveam at�t de multe �nc�t nu aveam cum s� le port pe toate. Am
fost �ntr-adev�r cochet�, dar nu pentru un b�rbat, ci pentru un popor. Garderoba
mea inepuizabil� era alc�tuit� din costumele de scen� ale unei �mp�r�tese. M-am
ad�ncit �n cuferele din fildes sculptat, deschise pe mese de argint, pentru a
scoate br�t�rile �mpodobite cu flori si p�s�ri din smalt, colierele �ncrustate cu
medalioane grele din aur, diademele ornate cu camee, inelele, cerceii, centurile,
crucile din aur filigranat. Nestematele mi se rostogoleau printre degete.
�n ziua de 11 mai 548, cursele de care de la hipodrom s�rb�toreau aniversarea
�ntemeierii Constantinopolului. Dup� aceste luni �ndelungate de izolare, am
hot�r�t s� asist. Ghiceam agitatia vesel� care domnea �n oras. Cozile
interminabile de spectatori se �nsirau la portile hipodromului, treceau pe sub
porticurile acestuia si se scurgeau la nesf�rsit pe treptele din marmur� alb�.
Nisipul parfumat cu care tocmai fusese acoperit�. pista �mb�ls�ma aerul.
Detasamentele g�rzii imperiale �si ocupau deja locurile, cu fanioanele si
stindardele �n m�ini, pe stama, estrada situat� dedesubtul lojii imperiale.
Vizitiii carelor, dup� ce aprinseser� lum�n�ri �n fata icoanei Sfintei Fecioare,
si-au pus tunicile f�r� m�neci, si-au str�ns centurile iate si si-au pus pe cap
bonetele din argint care le coborau p�n� pe frunte, �n scurt timp, aveau s� se
suie �n vehiculele ior, aliniate �n spatele barierelor care le desp�rteau de
aren�.
Femeile m� �nvesm�ntaser� �ntr-o tunic� foarte larg�
358

din m�tase usoar� si vaporoas� brodat� cu fructe, flori si p�s�ri de aur, precum
si cu o mantie lung� din purpur� cu galoane mari din aur. Deasupra acestei minuni
str�lucitoare se ridica un cap de mort pe care mi l-am descoperit �n oglind�,
str�mb�ndu-m� de dispret. Singurele semne de viat� r�m�neau pupilele; �nfundate,
ascunse, str�luceau ca lumina �ndep�rtat� a unui far. Dar nici s� vreau nu-mi
puteam desfunda ochii din orbite, nu-mi puteam �mplini la loc obrajii scof�lciti.
Mi-am �ntins totusi pe fat� pudr�, rosu de buze si khol, si �n scurt timp ar�tam
ca una dintre p�pusile acelea grotesti si naive care se v�nd �n t�rguri. Am citit
�n privirea nepotului meu Anastasius dezaprobarea, oroarea si i-am explicat:
� Poporul m� va vedea de departe; c�t despre curteni, ei m� consider� deja
moart�.
Muribund�, poate, dar �nc� lucid�... asa voiam s� r�m�n p�n� �n ultima clip�.
Femeile mi-au prins �n urechi perle mari c�t oul de porumbel si mi-au petrecut �n
jurul g�tului un colier �ncrustat cu smaralde enorme. M� temeam c� nu voi fi �n
stare s� m� misc sub greutatea lor si, c�nd mi-au asezat pe cap coroana irizat� cu
pic�turi de safir, ca s� m� pot ridica, mi-am �ncordat toat� vointa pentru a s�ri
�n ajutorul muschilor mei sl�biti.
�mp�ratul m� astepta �n anticamer�.
� Esti frumoas�, Despina, mi-a zis c�nd am venit spre el.
Aceast� minciun� mi-a smuls un sur�s si mi-a insuflat energia necesar�. Am pornit
la drum.
Cortegiul �nainta �ncet, cu pasi cadentati, de-a lungul galeriilor, curtilor si
pasajelor care duceau de la palatul Daphne la hipodrom. G�rzile de corp, simfonie
de aur si alb, ofiterii sp�tarilor cu coliere de aur si nestemate, excubitorii,
359
w

cu totii uriasi �nsp�im�nt�tori, cu securile lor cu dou� t�isuri, praepositus si

cubicularii, silentiarii si referendarii, mase de brocart multicolore, crainicii
cu trompetele lor de argint, doamnele de onoare ne �nconjurau, pe lustinian si pe
mine. Mi-a trecut prin minte c� aceast� escort� ar fi putut fi cea a unui
condamnat la moarte, �ntr-adev�r, am fost silit� s� m� opresc de mai multe ori,
�mp�ratul oprindu-se si el imediat, imitat de multimea de curteni si g�rzi.
G�f�ind, �ncercam s� recap�t suflul si s� nu cad. �n ciuda temperaturii pl�cute,
�mi curgea sudoarea pe frunte, stears� imediat de Hilaria cu o batist� de m�tase.
De fiecare dat� �mi reg�seam forta care m� p�r�sea sau mai degrab� mi-o n�scoceam.
De fiecare dat� o luam de la cap�t. Nu m� �ntrebam dac� voi ajunge la cap�t,
stiam. Nici nu-mi puteam �nchipui contrariul. Cursele nu puteau fi anulate.
Am urcat treptele mari din marmur� si, ajunsi sus, ne-am oprit iar. Atunci portile
imense din bronz s-au deschis foarte �ncet �n fata noastr�. Valul de lumin� crud�,
vuietul multimii nenum�rate mi s-au urcat la cap precum cel mai ametitor drog. Am
�naintat �n partea din fat� a kathismei. �ntr-o clip�, s-a f�cut liniste deplin�.
Cei treizeci de mii de spectatori s-au ridicat, plec�nd capetele si unindu-si
m�inile �ntr-un gest de rug�. �mp�ratul, ridic�nd bratul, a binecuv�ntat multimea
de trei ori. Mai �nt�i pe Albastri, �n dreapta sa, apoi pe Verzi, �n st�nga, si,
�n sf�rsit, pe poporul str�ns �n fata lui. Demnitarii, av�ndu-l �n frunte pe
patriarhul Menas, au trecut unii dup� altii prin fata noastr� si au f�cut c�te o
plec�ciune ad�nc� �nainte de a lua loc. Atunci c�nd s-a asezat si ultimul,
lustinian a r�mas o vreme teap�n si nemiscat pe tronul de aur, �nconjurat de
eunucii lui cu; m�neci lungi, unii agit�nd evantaie din pene, altii purt�nd,
s�bii, apoi s-a ridicat �n picioare. tin�nd �n m�n� o bucat� de
360

stof�, a stat c�teva secunde cu bratul �ntins �n timp ce gloata �si rec�p�ta
suflul, apoi a l�sat c�rpa s� cad�.
�n aceeasi clip�, barierele care blocau atelajele s-au ridicat, carele s-au
n�pustit �n aren� si t�cerea a fost �nlocuit� de un concert asurzitor de aclamatii
si �ncuraj�ri. Toti spectatorii se ridicaser� �n picioare, trop�ind si vocifer�nd.
Chiar si �mp�ratul si-a �ncordat m�inile, a �ntins g�tul, chipul i s-a �nsufletit
si |-am auzit morm�ind �n barb� �ncuraj�ri pentru Albastri. Eu eram singura care
nu participa la excitatia general�.
L-am c�utat cu privirea pe nepotul meu, Anastasius. A venit s� se aseze pe treapta
tronului meu. Graba lui m-a �nduiosat.
� Memoriile mele nu sunt doar ale unei vieti, ci si ale unei epoci. M�car red�
fidel cuvintele mele. Pentru c� sunt complet sincer�. Dac� am hot�r�t s� spun
totul, am f�cut-o din onestitate.
� Nu, Despina, din orgoliu.
�ndr�zneala b�iatului m-a uluit. Am luat o figur� sever� pentru a-i porunci s� se
explice.
� Nimic din ceea ce ati f�cut �n viat� nu v-a l�sat rusinat�, mi-a r�spuns
linistit. Nu cunoasteti �ndoiala. Nu cunoasteti vinov�tia. Aceasta este forta
domniei voastre...
Mai r�u era c� acest sfruntat avea dreptate. Dragostea mea s-a �ntregit cu
respect. A simtit acest lucru si a �ndr�znit s� m� �ntrebe ce am simtit �n ziua
aceea �ngrozitoare a revoltei Nika, c�nd st�tusem �n acelasi loc, �n fata multimii
dezl�ntuite care cerea moartea noastr�. P�n� atunci refuzasem s�-i m�rturisesc
sl�biciunea mea.
� �ncercam s� par imperturbabil� pentru a-mi ascunde tremurul. Nu m� puteam
misca, eram paralizat� de fric�, �mi venea s� lesin...
361

O durere brusc� mi-a �nfipt �n p�ntece un cutit �nrosit cu foc. l-am f�cut semn cu
m�na lui Anastasius s� urm�reasc� cursa, pentru c� nu voiam s� vad� .suferinta
schimonosindu-mi tr�s�turile.
Cursa a treia se �ncheia. Din �naltul carelor lor usoare, conduc�torii tineau �n
m�ini fraiele cvadrigelor care p�reau c� zboar�. De fiecare dat� c�nd treceau
printr-una din curbele str�nse care marcau extremit�tile hipodromului, multimea
scotea un vuiet surd, ca acelea care anunt� seismele.
Str�inii nefamiliarizati cu obiceiurile noastre erau consternati �n fata acestei
g�l�gii. Imperiul putea fi �ntre pace si r�zboi, barbarii ne amenintau granitele,
singura problem� care agita �ntreaga populatie era s� afle cine c�stig�: Albastrii
sau Verzii. Ne�ndoielnic, acest spectacol tinea mai mult de nebunie dec�t de
pl�cere.
C�nd roata unui car s-a lovit de o piatr� si s-a spart, carul imediat urm�tor,
�ncerc�nd s� evite ciocnirea, s-a zdrobit de peretele din piatr�. Cei din spate n-
au mai avut timp s� se opreasc� sau s� schimbe directia. S-au suit, practic, peste
r�m�sitele celor din fat�. �ntr-o clip�, treizeci de cai si cvadrige s-au contopit
�ntr-o gr�mad� �ns�ngerat�, �n vreme ce treizeci de mii de spectatori s-au ridicat
�n picioare si au scos un singur strig�t de groaz� si pl�cere. Cursa a trebuit s�
fie �ntrerupt� si oamenii hipodromului s-au repezit s� elibereze victimele din
�nv�lm�seala de animale, oameni si buc�ti de vehicule. La trecerea cadavrelor
c�rate pe t�rgi, m-am aplecat: �Nu conteaz�... sunt numai Verzi."
Din nou, durerea m-a �njunghiat, de aceast� dat� at�t de puternic, �nc�t am simtit
c� p�lesc sub machiajul gros. Am �nchis ochii si m-am l�sat putin pe spate. Luptam
�mpotriva lesinului. Am urm�rit cea de-a patra curs� ca prin ceat�, pauza avea s�-
mi permit� s� m� retrag. Dup� obicei,
362

ne duceam �n salonul din spatele kathismei pentru a lua masa cu apropiatii, �n

vreme ce hipodromul se transforma �ntr-o tavern� gigantic� �n aer liber.
�mp�ratul mi-a dat m�na, pe care m-am sprijinit pentru a m� ridica �ncet, �n
picioare fiind, m-am simtit at�t de slab�, �nc�t am r�mas cu fata spre multime, cu
m�na pe cea a lui lustinian, paralizat�, �mpietrit�, �n acel moment, de undeva din
fata kathismei, �n ultimele r�nduri, o voce, una singur�, a strigat foarte tare:
�Tr�iasc� Theodora!", asa cum se strig� �Tr�iasc� Celes!" sau �Tr�iasc� Kutzes!",
pentru vizitiii care c�stig� o curs�. Atunci tot hipodromul, Verzii si Albastrii
laolalt�, a urlat �ntr-un singur glas: �Tr�iasc� Theodora! Tr�iasc� Theodora!",
ceea ce nu se mai v�zuse niciodat�.
Ghicise oare poporul c� �mp�r�teasa avea s� se retrag�, c� se hot�r�se s� nu mai
asiste la cursele de dup�-amiaz� ? Presimtise c� era ultima dat� c�nd aveam s� vin
la hipodrom ? Aceste aclamatii au actionat asupra mea ca o lovitur� de bici. Am
cobor�t �ncet treptele tronului... Imediat ce am trecut pe portile kathismei,
imediat ce am iesit din v�zul poporului, m-am pr�busit. Dac� nu m-ar fi prins
�mp�ratul, as fi c�zut. Coroana mi-a alunecat, s-a lovit de pardoseal� si s-a
rostogolit din treapt� �n treapt� �ntr-un z�ng�nit �nfior�tor. Priveam, fascinat�,
cum se desf�ceau si se �mpr�stiau nestematele, �mp�ratul mi-a propus s� m�
�nsoteasc�, ceea ce am refuzat:
� Nu, Cezar, esti dator poporului. Nu trebuie s� se �ngrijoreze. M� va ajuta
nepotul meu.
Anastasius m-a luat �n brate si m-a c�rat p�n� la apartamentele mele din palatul
Daphne. C�nt�ream ceva mai mult de patruzeci de kilograme.
C�teva s�pt�m�ni, nu m-am dat jos din pat, adun�nd cu greu o energie care m�
p�r�sea. M� macin� un ultim
363

O durere brusc� mi-a �nfipt �n p�ntece un cutit �nrosit cu foc. l-am f�cut semn cu
m�na lui Anastasius s� urm�reasc� cursa, pentru c� nu voiam s� vad� .suferinta
schimonosindu-mi tr�s�turile.
Cursa a treia se �ncheia. Din �naltul carelor lor usoare, conduc�torii tineau �n
m�ini fr�iele cvadrigelor care p�reau c� zboar�. De fiecare dat� c�nd treceau
printr-una din curbele str�nse care marcau extremit�tile hipodromului, multimea
scotea un vuiet surd, ca acelea care anunt� seismele.
Str�inii nefamiliarizati cu obiceiurile noastre erau consternati �n fata acestei
g�l�gii. Imperiul putea fi �ntre pace si r�zboi, barbarii ne amenintau granitele,
singura problem� care agita �ntreaga populatie era s� afle cine c�stig�: Albastrii
sau Verzii. Ne�ndoielnic, acest spectacol tinea mai mult de nebunie dec�t de
pl�cere.
C�nd roata unui car s-a lovit de o piatr� si s-a spart, carul imediat urm�tor,
�ncerc�nd s� evite ciocnirea, s-a zdrobit de peretele din piatr�. Cei din spate n-
au rnai avut timp s� se opreasc� sau s� schimbe directia. S-au suit, practic,
peste r�m�sitele celor din fat�. �ntr-o clip�, treizeci de cai si cvadrige s-au
contopit �ntr-o gr�mad� �ns�ngerat�, �n vreme ce treizeci de mii de spectatori s-
au ridicat �n picioare si au scos un singur strig�t de groaz� si pl�cere. Cursa a
trebuit s� fie �ntrerupt� si oamenii hipodromului s-au repezit s� elibereze
victimele din �nv�lm�seala de animale, oameni si buc�ti de vehicule. La trecerea
cadavrelor c�rate pe t�rgi, m-am aplecat: �Nu conteaz�... sunt numai Verzi."
Din nou, durerea m-a �njunghiat, de aceast� dat� at�t de puternic, �nc�t am simtit
c� p�lesc sub machiajul gros. Am �nchis ochii si m-am l�sat putin pe spate. Luptam
�mpotriva lesinului. Am urm�rit cea de-a patra curs� ca prin ceat�, pauza avea s�-
mi permit� s� m� retrag. Dup� obicei,
362

ne duceam �n salonul din spatele kathismei pentru a lua masa cu apropiatii, �n

vreme ce hipodromul se transforma �ntr-o tavern� gigantic� �n aer liber.
�mp�ratul mi-a dat m�na, pe care m-am sprijinit pentru a m� ridica �ncet, �n
picioare fiind, m-am simtit at�t de slab�, �nc�t am r�mas cu fata spre multime, cu
m�na pe cea a lui lustinian, paralizat�, �mpietrit�, �n acel moment, de undeva din
fata kathismei, �n ultimele r�nduri, o voce, una singur�, a strigat foarte tare:
�Tr�iasc� Theodora!", asa cum se strig� �Tr�iasc� Celes!" sau �Tr�iasc� Kutzes!",
pentru vizitiii care c�stig� o curs�. Atunci tot hipodromul, Verzii si Albastrii
laolalt�, a urlat �ntr-un singur glas: �Tr�iasc� Theodora! Tr�iasc� Theodora!",
ceea ce nu se mai v�zuse niciodat�.
Ghicise oare poporul c� �mp�r�teasa avea s� se retrag�, c� se hot�r�se s� nu mai
asiste la cursele de dup�-amiaz� ? Presimtise c� era ultima dat� c�nd aveam s� vin
la hipodrom ? Aceste aclamatii au actionat asupra mea ca o lovitur� de bici. Am
cobor�t �ncet treptele tronului... Imediat ce am trecut pe portile kathismei,
imediat ce am iesit din v�zul poporului, m-am pr�busit. Dac� nu m-ar fi prins
�mp�ratul, as fi c�zut. Coroana mi-a alunecat, s-a lovit de pardoseal� si s-a
rostogolit din treapt� �n treapt� �ntr-un z�ng�nit �nfior�tor. Priveam, fascinat�,
cum se desf�ceau si se �mpr�stiau nestematele, �mp�ratul mi-a propus s� m�
�nsoteasc�, ceea ce am refuzat:
�- Nu, Cezar, esti dator poporului. Nu trebuie s� se �ngrijoreze. M� va ajuta
nepotul meu.
Anastasius m-a luat �n brate si m-a c�rat p�n� la apartamentele mele din palatul
Daphne. C�nt�ream ceva mai mult de patruzeci de kilograme.
C�teva s�pt�m�ni, nu m-am dat jos din pat, adun�nd cu greu o energie care m�
p�r�sea. M� macin� un ultim
363

demers si am avut r�bdare p�n� c�nd mi-am str�ns suficiente forte pentru a fi
transportat� la biserica Sfintilor Apostoli. Se scurseser� unsprezece ani de c�nd
hot�r�sem s� fie construit�. stiam c� tot imperiul vorbea despre ceea ce trebuia
s� fie sanctuarul cel mai somptuos din lume. Fuseser� cheltuite sume fantastice.
Se soptea c� numai coloanele corului, din marmur� cu vinisoare de aur adus� de
caravane de la Hieropolis, erau echivalente cu veniturile anuale ale Egiptului. De
data aceasta, �ns�, cheltuielile f�cute �n numele credintei nu fuseser� criticate,
ci suportate ca un sacrificiu binecuv�ntat de Dumnezeu.
si acum regretam c� nu m� putusem ocupa de toate detaliile realiz�rii ei si c� nu
avusesem pl�cerea de a l�sa pasiunea mea pentru art� s� vorbeasc�, �ns� as fi
putut �ntreprinde aceast� sarcin� grea f�r� ajutorul Vesniciei? C�nd nu mai aveam
nici o letcaie �n cuf�r, �ntr-o noapte, Sf�ntul Andrei, Sf�ntul Luca si Sf�ntul
Timotei, �n cinstea c�rora cl�deam acest sanctuar, �mi ap�ruser� �n vis, spun�ndu-
mi: �Nu te nec�ji, Theodora, si nu-i cere bani �mp�ratului lustinian. Mai bine du-
te pe mal, aproape de cheiul Dexiocratus. Vei g�si acolo dou�sprezece urne pline
cu monede de aur �ngropate �n p�m�nt." A doua zi, c�nd m-am trezit, i-am ascultat
pe Sfintii Apostoli si, �n locul indicat, am g�sit comoara. Ca dovad� a minunii,
�n loc s� aib�, ca de obicei, efigia unui �mp�rat, toate monedele erau b�tute cu
chipurile Sfintilor Apostoli. Acest sanctuar purta pecetea Dumnezeului vesnic si
era al meu.
Plimbarea mea a p�rut s� agite tot Constantinopolul. O multime de care trase de
cat�ri le transporta pe femeile mele, nenum�rati demnitari veneau c�lare si
g�rzile, pe jos, au blocat timp de mai multe ore bulevardul Mesa. Tot orasul p�rea
s� fi iesit �n strad� ca s� m� vad� trec�nd, dar am tinut
364
; raperiile litierei trase. Voiam ca poporul s� p�streze alt� imagine despre mine,
nu cea a unei muribunde.
Am ajuns pe dealul din spatele Amastriamum, nu departe de vechile metereze ale
�mp�ratului Constantin. Am atins palisadele �nalte din lemn care �nconjurau
santierul, ferind sanctuarul de privirile curioase. Exteriorul, foarte simplu, al
c�rui singur ornament era jocul subtil al cupolelor si motivele geometrice ale
c�r�mizilor portocalii, nu l�sa intentionat s� se ghiceasc� nimic din ceea ce se
afla �n interior, �nc� de la intrare, impresia �ntreit� de spatiu, splendoare si
lumin� m-a captivat. Bog�tia decoratiunilor nu avea pereche nic�ieri �n lume, mai
mult ca sigur. Fiecare provincie a imperiului fusese pus� la treab� pentru a
trimite materialele cele mai rare, piatra neagr� striat� cu alb de pe Bosfor,
marmura verde de la Karistos, din Grecia, piatra policrom� din Frigia, porfirul
din Egipt, marmura verde ca smaraldul din Sparta. Cea din Isauria, rosie cu
vinisoare albe, piatra galben� din Libia, si onixul, jaspuL. a c�ror juxtapunere
era o art� �n sine, jocui de culori fiind un triumf al armoniei, �ntre cele dou�
coloane care, pe dou� etaje, urcau p�n� la cupole, at�rnau l�mpi de aur. De
altfel, aurul si argintul sclipeau pretutindeni. Nestematele str�luceau �n
aureolele sfintilor, pe cruci, pe calicii si alte vase sacre. Safirele �n�ltau
aripile serafimilor, iar rubinele, cotoarele c�rtilor de rug�ciuni. Partea
superioar� a peretilor si partea de jos a cupolelor erau acoperite cu cele mai
delicate mozaicuri, dominate de Hristos triumf�tor care ocupa centrul boltii
�nconjurate de apostolii S�i si de Fecioara M�ria.
�ntr-o zi, demult, �mp�ratul �mi ar�tase Sf�nta Sofia, la sfintirea bisericii, si
�mi jurasem �n sinea mea s�-i dep�sesc perfectiunea, �mp�ratul va r�m�ne �n
istorie drept cel mai mare constructor. Numai �n Constantinopol �n�ltase
365

dou�zeci si cinci de biserici, la Efes si la Ierusalim catedrale, �n fiecare

provincie m�n�stiri. Toti sfintii din calendar au avut, datorit� lui, c�te un
sanctuar. Eu m-am multumit s� construiesc o singur� biseric�, dar e cea mai
frumoas� din lume. M�car am dovedit, �n lipsa altor realiz�ri, c� �n numele
Domnului eram capabil� s� creez o capodoper� f�r� seam�n, care va aminti
posterit�tii de adev�rata Theodora. �ntre timp, m� l�sa s� gust din vesnicia de
care m� apropiam cu pasi repezi.
Pentru a le oferi o schimbare curtenilor care, nev�z�n-du-m� o vreme, desluseau pe
chipul meu �naintarea bolii, am anuntat �n culise c� sfintirea sanctuarului va
avea loc la sf�rsitul anului, ceremonie la care m� bucuram de pe-acurn c� voi
asista si pe care am descris-o �ndelung si �n am�nunt. Nimeni nu se �ndoia c�
zilele mele erau num�rate. Dar eu tratam moartea cu tactica pe care o aplicasem
�ntotdeauna �mpotriva adversarilor mei. Aceasta �mi punea bete-n roate, nu puteam
s� o strivesc, asadar, m� pref�ceam c� o ignor, �mi reamintea iminenta sa prin
acele dureri care m� chinuiau de-acum mai sigur si mai insistent dec�t cei mai
buni c�l�i. Ajuns� la litier�, am �nchis draperiile ca si cum as fi tras cortina
peste minunata tragedie a vietii mele.
POVESTIREA LUI ATiASTASIUS
Curiozitatea m� ademenise la Constantinopol, afectiunea pentru bunica mea, care
simteam c� sporeste de la o zi la alta, m� retinea �n acest oras. Nu-mi inspira
aceast� afectiune dec�t pentru c�, spre deosebire de at�tia altii, mie nu-mi era
fric� de ea, c�ci, �n ciuda sufletului ei chinuit, r�m�nea dreapt� si generoas�.
Veteranii Curtii m-au asigurat degeaba c� nu m-as fi �mp�unat at�t dac� as fi
cunoscut-o alt�dat�, eram sigur c� m� apreciaz�, pentru c� nu m� impresiona. A
cristalizat �n mine toate sentimentele avortate, amputate, �n�busite ale
trecutului ei si aveam pentru acest monstru sacru, vestit ca neav�nd inim�, un
sentiment pe care nici m�car mama nu mi-l insuflase. Contemporanii ei o consider�
�nc� centrul lumii, �n vreme ce mie �mi apare deja ca o eroin� din trecut si,
�mpletit cu filigranul idolului care si-a dorit s� ajung�, am tinut s� pictez
portretul emotionant al femeii.
Vizita la biserica Sfintilor Apostoli a stors-o pe bunica mea de ultimele puteri.
De la o vreme m� preg�team s� duc la bun sf�rsit sarcina pe care mi-a trasat-o si,
�n acord cu dorintele ei, am apucat pana pe care ea nu mai putea s� o tin�.
�ntoars� la Palatul Sf�nt, s-a �ntins pe pat - toate audientele si angajamentele
ei oficiale au fost anulate - si nu s-a mai ridicat dec�t pentru vizita zilnic� a
�mp�ratului. Uneori, era at�t de epuizat�, �nc�t avea nevoie de mult mai mult timp
pentru a se preg�ti, �ns� era admirabil fardat�, coafat� si �mpodobit� c�nd �l
primea pe lustinian. �mp�rt�seau ritualul lor
367

matinal al micului-dejun, desi ea nu se mai atingea de m�nc�rurile servite.

Discutau despre actualitatea politic�, f�ceau schimb de nout�ti. Totul p�rea
normal, cu singura exceptie c� deveniser� deodat� extrem de formali unul cu
cel�lalt, numindu-se constant Cezar si Despina, de exemplu, pentru a nu se l�sa
�nduiosati. Restul lumii stia deja c� �mp�r�teasa era pe moarte, dar ei se
pref�ceau c� nu stiu c� aveau s� se despart� �n scurt� vreme.
Theodorei i se ascundeau vestile care ar fi putut s� o contrarieze. Ofensiva
noastr� �n Calabria care b�tea pasul pe loc, garnizoana de la Roma care se
r�sculase. Pierderea Perugiei, cucerit� de goti. Faptul c� Belizarie, �ncoltit,
ne-o trimitea s� cear� �nt�riri pe �ns�si sotia lui, Antonina, asteptat� cu
ner�bdare de toat� lumea, mai putin de mine, care stiam ce o aduce �n primul r�nd
�n capital�. M� temeam s� nu vin� s� distrug� ultima sperant� a c�s�toriei
noastre, la care Ioana n-ar fi consimtit niciodat� f�r� �ncuviintarea ei. Credeam
c� Theodora renuntase s� ne-o impun� c�nd, �ntr-o zi, ne-a chemat pe am�ndoi.
Pierdut� �n patul imens, printre cuverturile de purpur�, o g�seam din ce �n ce mai
mic� si mai pipernicit�. Nu-si mai scotea roba neagr� de c�lug�rit� si v�lul negru
care-i �nconjura g�tul si fata, nel�s�nd la vedere nici o suvit� de p�r. Cu ochii
fixati �n mozaicul religios de pe tavan, f�r� s� ne priveasc�, a vorbit cu voce
�nceat� si ap�sat�:
� Am visat c� murisem. L�ng� mine, Ioana s-a �nfiorat.
� Mergeam pe o plaj� care nu p�rea s� aib� sf�rsit. Era o dimineat� de prim�var�,
marea era calm�, aerul era plin de mireasma florilor. Durerile m� p�r�siser�. M�
simteam usoar�. Curios era c� asistam la ce se �nt�mpla dup� moartea mea. Unii m�
regretau, �mp�ratul, �nchis �n camera lui de
368

lucru, pl�ngea. Am ghicit c� se simtea foarte singur. Altii se bucurau de moartea

mea: �mediocrii". Iar pe voi v� vedeam c�s�toriti si v� aflaser�ti fericirea... S�
stiti c� aveti puterea de a transforma visul �n realitate... C�s�toriti-v� �nainte
ca eu s� mor... Gr�biti-v�, pentru c� nu mai am dec�t foarte putin timp... V�
implor, c�s�toriti-v�, ca s� pot pleca �n pace...
Ioana, al�turi de mine, a izbucnit �n pl�ns si, dornic� s� nu se daa �n spectacol,
a fugit din camer�.
�mp�r�teasa a privit �n jur si mi-a f�cut cu ochiul, �nainte de a-mi spune cu o
voce mult mai vioaie:
� Dac� n-ar fi bunica ta, b�iatul meu, nu te-ai c�s�tori niciodat�.
A z�mbit v�z�ndu-m� at�t de n�ucit si a continuat:
� Doar nu-ti �nchipui c� am vise at�t de neghioabe. De ce crezi c� se gr�beste
Antonina s� vin� aici? Esti uimit... Te g�ndeai c� nu stiu de sosirea ei sau de
problemele din Italia. Dac� nu ti se spune nimic, nu �nseamn� c� nu stii nimic.
Aceast� cerere de �nt�riri e doar un pretext... Trebuie s-o iau la rost pe
Antonina.
Privirea i s-a pierdut si a schitat un sur�s melancolic, foarte rar la ea:
� Vreau s� m� �mpac cu Belizarie. N-ar fi tinut dec�t de el, dar ce mai conteaz�
trecutul... Aceast� c�s�torie, desi el o respinge, este felul meu de a-i �ntinde o
ramur� de m�slin. Aceast� fericire, la care eu n-am avut acces niciodat�, o vor
cunoaste copilul meu si copilul lui, �mpreun�.
A c�zut inert� �ntre perne. Tocmai �mi d�duse un minunat exemplu al vivacit�tii
sale, al sireteniei si hot�r�rii sale, si am admirat-o c�, �n pragul mortii, nu se
dezmintea.
Cu toate acestea, nu voiam, nici pentru a-mi �mplini dorintele, s� o �nsel �n
felul acela nedemn pe cea pe care o iubeam.
369

Ioana m� astepta �n gr�din�. Am strigat-o, gata s�-i dezv�lui adev�rul despre

acest vis at�t de oportun al bunicii mele. S-a �ntors, cu fata sc�ldat� �n
lacrimi. Am alergat la ea. �nainte s� pot deschide gura, s-a aruncat �n bratele
mele:
� Nu spune nimic, nu e nevoie. N-as fi crezut c� femeia aceasta �ngrozitoare va
reusi vreodat� s� m� fac� s� pl�ng. si totusi, a reusit. Anastasius, m� mai vrei ?
Puteam s� o refuz ?
A doua zi, am g�sit iatacul �mp�r�tesei ticsit de curteni �ncremeniti, eunuci
pierduti, medici �nnebuniti si c�lug�ri �ngenuncheati. Ea se odihnea perfect
nemiscat�, cu ochii �nchisi, m�inile �ncrucisate pe piept, tenul galben ca al unei
moarte. Cu toate acestea, �nc� respira si probabil c� m-a z�rit, c�ci mi-a f�cut
un semn imperceptibil cu m�na. Am �ngenuncheat l�ng� asternutul ei.
� M� prefac c� sunt inconstient�, mi-a soptit ea, c� s� fiu l�sat� �n pace. Altfel
curtenii or s�-mi repete c� sunt din ce �n ce mai bine, crez�nd c� m� p�c�lesc;
doctorii or s� m� sileasc� s� �nghit o gr�mad� de medicamente care nu folosesc la
nimic, iar preotii �si vor scr�nti limba promit�ndu-mi paradisul, dar eu stiu mai
bine dec�t ei dac� ajung acolo.
� V� �ndoiti ? m-am mirat eu.
� De ce m-as �ndoi ? �l iubesc pe Dumnezeu si L-am slujit. N-am �ndr�znit s�-i
r�spund c� Dumnezeu nu era
�mp�ratul. M-am m�rginit s�-i spun c� Ioana si cu mine ne hot�r�ser�m. La aceast�
veste, a schitat un z�mbet slab:
� �n sf�rsit! a soptit ea. S� s�rb�torim c�s�toria acum, imediat! a strigat
brusc, spre uluirea anturajului sau.
A vrut s� cheme pe loc un preot, s� trimit� pe cineva dup� Ioana, s� ne fie
martor, s� gr�beasc� ceremonia, l-am respins oferta. Nu ne vorn c�s�tori dec�t
peste c�teva
370

s�pt�m�ni. Nu voiam ca acest Belizarie s� cread� �ntr-o ultim� lovitur� a vechii

sale inamice. Excitatia ei s-a potolit. Deja durerea �si reintra �n drepturi, �n
ochi i-au ap�rut lacrimi. Aceast� manifestare de sl�biciune, at�t de neasteptat�
la ea, m-a sf�siat. A �nteles:
� Pleac�, nu vreau s� m� vezi suferind!
Ar fi trebuit s� o ascult, c�ci victoria bolii asupra acestui spirit puternic,
asupra acestui suflet ne�mbl�nzit a fost hidoas�. Cu toate acestea, desi emotia
lupta �mpotriva unui dezgust involuntar, m-am �ntors �n fiecare sear�: simteam c�,
din ad�ncul inconstientei �n care se afla cel mai adesea, �mi ghicea prezenta si
se ag�ta de ea.
Se stingea rapid si alterarea �nf�tis�rii sale era impresionant�. Incapabil� s� se
hr�neasc�, devenise un schelet cu oasele vizibile pe sub pielea g�lbejit�. R�m�nea
�ncovoiat�, cu silueta minuscul� si neagr� asezat� pe marginea patului urias care
p�rea o mare de purpur�. Din c�nd �n c�nd, iesea din apatie si deschidea ochii
mari, plimb�ndu-si privirea �n toat� camera. Str�lucirea acesteia p�rea s� devin�
din ce �n ce mai intens� pe m�sur� ce boala punea st�p�nire pe trupul ei.
Uneori, adresa unui interlocutor invizibil fr�nturi de m�rturii �n care �nfloreau
remusc�ri, regrete pe care nu le notam, unele subiecte fiind doar �ntre ea si
Dumnezeu.
O ultim� dat� si-a g�sit energia de a ne �ndemna, iar cuvintele ei au provocat
lacrimi c�t se poate de sincere. Curtenii vedeau disp�r�nd o dat� cu ea o epoc�, a
lor, �ns� aceast� femeie imperioas�, exigent�, dur� stiuse s� inspire mai mult
dec�t devotament, devotiune.
De c�nd nu mai era capabil� s� se ridice, s� se �mbrace, s� se fardeze, s� se
machieze, �l condamnase pe �mp�rat s� nu mai treac� de usa ei. Acesta se �nchisese
�n
371

apartamentele sale pentru a-si ascunde durerea. Lucra zi si noapte la dosarele

sale, izbucnind adesea �n pl�ns. Starea �ngrijor�toare a sotiei �l �mpingea,
totusi, s� treac� peste interdictie, dar Theodora, din ad�ncurile toropelii ei,
auzea aclamatiile care-i �nt�mpinau venirea. Brusc, �si reg�sea o f�r�m� de
vigoare si vocea ei ferm� ajungea p�n� �n anticamera �n care lustinian tocmai
p�trunsese:
� Ziceti-i lui Cezar c� �i interzic categoric s� intre! Era pentru prima dat� �n
istoria imperiului c�nd cineva
�i poruncea �mp�ratului, dar cine �i putea rezista Theodorei, chiar si lipsit� de
forte ? C�z�nd la loc pe perne, am auzit-o murmur�nd:
� Nu m� va mai vedea dec�t c�nd voi fi din nou frumoas�. Moart�, dar frumoas�.
�mp�ratul s-a �nclinat �n fata vointei sale si a f�cut cale �ntoars�, �ntr-o
soapt� abia perceptibil�, ultimele cuvinte ale �mp�r�tesei au fost c�tre Indaro:
� Vreau ca tu s� fii cea care �mi �nchide ochii... si nu mai pl�nge, te
�mb�tr�neste...
Uitase oare c� prietena ei din primele zile era o b�tr�n�, ea, care f�cuse at�ta
timp ca v�rsta s�-i fie uitat� de tot imperiul ?
�si pierduse deja cunostinta c�nd c�lug�rul Marras a venit s�-i aduc� consolarea
suprem�. Sosise tocmai din Siria, la fel de resping�tor si �mputit ca de obicei.
Tot R�s�ritul convertit la monofizitism era depus la piciorul patului �mp�r�tesei.
De data aceasta, a p�rut sincer emotionat si l-am auzit rostind:
� Mori �n pace, Theodora, ai ajutat adev�rata Biseric�! �n ciuda secretului
absolut din jurul bolii �mp�r�tesei,
constantinopolitanii trimiseser� mai �nt�i la Palatul Sf�nt cantit�ti
inimaginabile de amulete, pietre magice, icoane,
372

moaste, sticle cu ap� sfintit�. Apoi veniser� si, zi si noapte, asteptau pe

Augusteum. Depuseser� de-a lungul zidurilor Palatului Sf�nt iconite ieftine �n
fata c�rora aprinseser� lum�n�ri care p�reau s� �nconjoare locuinta imperial� cu o
tren� de luminite tremur�toare, �n t�cere, poporul �ngenuncheat se ruga.
Petrecusem dou� nopti albe veghind-o pe �mp�r�teas� al�turi de Casa ei.
Rug�ciunile murmurate de preoti, c�ldura emanat� de f�clii, aroma t�m�ii au fost
mai puternice dec�t rezistenta mea. Am atipit, sprijinit de un zid al anticamerei.
C�nd m-am trezit, draperia din m�tase purpurie brodat� cu grifoni mari din aur
fusese tras� peste cele dou� porti mari din argint de la camera ei. Am �nteles c�
�si d�duse ultima suflare. Era �n zorii zilei de 29 iunie 548.
C�nd am rev�zut-o pe �mp�r�teas�, se odihnea, �mb�ls�mat�, �n sala mare de
banchete, tricliniumul cu nou�sprezece perne, �i fusese scos vesm�ntul umil de
c�lug�rit�, pentru a fi �mbr�cat� cu rochia cea mai somptuoas�. Era culcat� �ntr-
un cosciug de aur drapat �n purpur�, �nc�ltat� cu papuci brodati cu aur si
�ncoronat� cu cea mai bogat� diadem�. Pe treptele catafalcului fuseser� asezate
toate bijuteriile ei, pe care le iubise at�t. Era, asadar, un munte de perle,
diamante, calcedonii, smaralde, rubine, hiacinte, ametiste, opaluri pe care se
detasa admirabil profilul ei, nasul curbat, fruntea �nalt� si dreapt�, b�rbia
voluntar�. Aranjase din timp fiecare detaliu al �nf�tis�rii sale si �si reg�sise
frumusetea vremurilor glorioase. De-acum �mp�ratul putea s� o priveasc�.
Sute, mii de torte ardeau, prinse de coloane �n suporturi din aur si argint. Norii
de t�m�ie se amestecau cu parfumul de iasomie si trandafir. Toti membrii Casei
sale
373
�'� HI�!' !�

voiau s� o cinsteasc� si am v�zut defil�nd o lume �ntreag� pentru a-i aduce un

ultim omagiu. Patriarhul Menas, �nconjurat de clerul s�u. Papa Vigilius, care
fusese umilit at�t, cu episcopii lui. Senatul, pe care �l dispretuise. Patricienii
de familie bun�, pe care �i urase. Magistratii de care �si b�tuse joc. Generalii
pe care �i tratase ca pe niste subalterni. Curtea si guvernul pe care le dominase.
Toti au �ngenuncheat �n fata cosciugului si i-au s�rutat papucii de catifea.
Sofia si nepotul �mp�ratului, Iustin, Germanus si Passara au venit si ei s� se
reculeag�. �n cele din urm�, a ap�rut si �mp�ratul. Tremura, �nainta cu pasi
nesiguri, scuturat de hohote de pl�ns, �ncovoiat de durere. Niciodat� p�n� atunci
nu m� g�ndisem la v�rsta lui, dar, pentru prima dat�, mi-a ap�rut asa cum era �n
realitate, un mosneag de saizeci si patru de ani. Urc�nd cu greutate treptele
catafalcului, s-a aplecat peste trupul �mp�r�tesei, a luat-o �n brate si a str�ns-
o �ndelung la piept �nainte de a o aseza delicat la loc.
La un semn al marelui maestru de ceremonii, c�r�torii imperiali au ridicat
cosciugul de aur. O dat� format, convoiul lung si str�lucitor de demnitari a
serpuit printre cl�dirile Palatului Sf�nt. Atunci c�nd, trec�nd pe sub bolta
palatului Chalke, am iesit, spectacolul m-a cucerit. Imensa suprafat� a
Augusteumului nu mai era dec�t o mare de lume. Stindardele de purpur� flutur�nd pe
catargele for delimitau itinerarul. Clerul conducea cortegiul de prelati b�rbosi
�mbr�cati �n brocarturi palide, iar diaconii purtau cruci si icoane sfinte. P�seam
pe nisip auriu, inhalam fumul de t�m�ie si parfumul de trandafiri. Imnurile
psalmodiate de corurile imperiale erau �ntrerupte de urletele femeilor. Cu p�rul
despletit, �n semn de doliu, acestea tipau, lesinau. Unele voiau s� se arunce de
la etaj, dar au fost �mpiedicate
374

de gloat�. Jos, pe str�zi, pe sub porticuri, de-a lungul colonadelor, b�rbatii,

numai b�rbatii, �nghesuiti mai s� se striveasc� unii pe altii, st�teau nemiscati,
cu gura pecetluit�, �ns� pe chipurile multora dintre ei curgeau lacrimi t�cute.
Atunci, �n timp ce �naintam �ncet si m� str�duiam s�-mi potrivesc pasii cu cei ai
persoanei din fata mea, m-am g�ndit la acest fenomen extraordinar. Vedeam un
imperiu pl�ng�nd ca pe o sf�nt� pe o fost� curtezan� care nu se d�duse �napoi de
la nimic. Trufia, demnitatea, cruzimea si m�retia ei �i creaser� popularitatea.
Disparitia ei descump�nise poporul care, f�r� jugul ei de fier, se simtea pierdut,
�mi spusese �ntr-o zi c� i-a fost mam�, iar eu m� �ndoisem... ultimul meu omagiu a
fost s�-i dau dreptate, �si dorise s� fie �nmorm�ntat� �n preaiubita ei biseric� a
Sfintilor Apostoli care, �n lipsa unei ceremonii de sfintire, era inaugurat� prin
funeraliile �ntemeietoarei sale.
Dup� slujb�, tinut� pe fondul orgilor si al recviemului, marele sambelan al Curtii
s-a apropiat de cosciug si a scos de pe capul cadavrului coroana sclipitoare
pentru a o �nlocui cu o panglic� simpl� din purpur�. Apoi, �mp�r�teasa a fost
�nvelit� �n lintoliu, nu o p�nz� simpl� alb�, ci o stof� de aur, �ncrustat� cu
cele mai frumoase giuvaeruri din tezaurul imperial. A fost ultima atentie pe care
i-a d�ruit-o �mp�ratul sotiei sale, ultimul cadou al amantului pentru iubita lui.
Apoi cosciugul a fost cobor�t �ncet �n sarcofagul vast din marmur� preg�tit de
mult s� o primeasc�. Si, �n vreme ce �mp�r�teasa Theodora disp�rea �n p�m�nt,
marele maestru de ceremonii, �ntr-o t�cere deplin�, a lansat de trei ori �ndemnul:
�Du-te, �mp�r�teas�, �ndep�rteaz�-te de noi, intr� �n somnul vesnic! Regele-
regilor, suveranul tuturor suveranilor te cheam�!"
375
Antonina a sosit c�teva zile mai t�rziu si s-a gr�bit s� rup� logodna mea cu
Ioana, distrug�nd dragostea noastr� si inima fiicei sale. Atitudinea ei mi s-a
p�rut un semn. Fiindc� de atunci totul s-a deteriorat f�r� �ncetare. Imperiul a
rezistat doar c�t a tr�it �mp�ratul, �ns� la ora la care scriu aceste r�nduri, sub
domnia nepotului s�u, Iustin Nebunul, dusmanii nu �nceteaz� s�-l devoreze, s�-l
�mputineze, ireversibil s-ar p�rea. Ceea ce-mi �ng�duie s� apreciez si mai mult
privilegiul de a o fi cunoscut pe bunica mea. Poate c� gloria imperiului n-a fost
dec�t o iluzie creat� de ea, dar va traversa secolele mai sigur dec�t imperiul
�nsusi. Astfel �nc�t atunci c�nd va disp�rea, urm�nd soarta oric�rui imperiu, se
va pomeni �nc� de �ntruparea lui cea mai �nsemnat� si se va repeta c� Bizantul a
fost Theodora.
Informatii bibliografice
Sursa cea mai important�, dac� nu singura despre Theodora, r�m�ne cronicarul
Procopius. �n timp ce scria, la ordinul lui lustinian, Cartea r�zboaielor si
Tratatul edificiilor, lucr�ri �nchinate gloriei �mp�ratului si �mp�r�tesei,
ticsite cu toate acestea de informatii pretioase, el redacta �n tain� Anecdota sau
Istoria secret�, �n care �i acuza pe lustinian si pe Theodora de cele mai rele
nelegiuiri, la citirea c�rora trebuie s� tinem seam�, �n mare m�sur�, si de
calomnii.
Prelatii contemporani cu Theodora, Malalas �n Cronicile sale, Evagrius �n Istoria
Bisericii, vorbesc foarte putin despre ea.
Spre surprinderea mea, am g�sit mai putine informatii dec�t m� asteptam la Charles
Diehl sau la istoricii mei preferati specializati �n Bizant. Din contr�, lustinian
al lui Robert Browning si Istoria bunului imperiu de Stein mi-au fost
indispensabile. Ilustrul Gibbon, �n ciuda p�rtinirii sale, stie s� povesteasc� un
eveniment ca nimeni altul.
Pentru am�nuntele epocii am consultat numeroase lucr�ri, printre care citez Viata
zilnic� �n Bizant, de Walter, Imperial Byzantium, de Jones, Empire of f/ie New
Rome, de Cyril Manzo.