ROMANUL POSTBELIC- REALIST MOROMETII de Marin Preda -apartenenta la specieRomanul Morometii a aparut in doua volume, primul fiind publicat

in 1955, iar cel de-al doilea in 1967, fiind nu numai un punct de reper in proza postbelica, ci si o reprezentare de exceptie a satului traditional romanesc din Campia Dunareana, in perioada interbelica si postbelica. Romanul a fost precedat de 3 nuvele: Intalnirea din pamanturi, O adunare linistita si Dimineata de iarna. Continuand traditia romanului romanesc de inspiratie rurala (Rebreau, Slavici, Sadoveanu), Marin Preda a creat un roman original, cu o viziune moderna asupra lumii rurale. Scriitorul isi fundamenteaza romanul din perspectiva relatiei omului cu timpul, a umanitatii cu istoria, la rascruce de epoci, sub presiunea unor evenimente necrutatoare. Marin Preda este un narator omniscient, care povesteste intamplarile si evenimentele la persoana a III-a. Modalitatea narativa se remarca, asadar, prin absenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese distantarea acestuia fata de evenimente si personaje, desi romanul are elemente autobiografice. Perspectiva temporala este cronologica, bazata pe relatarea evenimentelor in ordinea derularii lor, iar cea spatiala reflecta un spatiu real, acela al satului Silistea-Gumesti si unul imaginar inchis, al trairilor interioare din sufletul si constiinta personajelor. Actiunea primului volum al romanului e plasata cu trei ani inaintea inceperii celui de-al doilea razboi mondial si pana in 1962- cel de-al doilea volum, in satul Silistea-Gumesti din Campia Dunarii. Romanul, asadar, este de factura realista pentru ca zugravste veridic si obiectiv realitatea unei epoci care sta sub semnul unor evenimente istorice importante. Axa fundamentala a romanului, pe care se aseaza actiunea, este timpul. Ingaduitor la inceput, idee formulata in primele randuri ale primului volum se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare: viata se scurgea aici fara conflicte mari , ideea timpului revine simetric la finalul volumului, rasturnand imaginea vietii tihnite de la inceput: Trei ani mai tarziu izbucnea cel de-al doilea razboi mondial. Timpul nu mai avea rabdare. Scriitorul contureaza imaginea dramatica a satului rominesc surprins in tragismul evenimentelor ce vor sparge tiparele existentei sale stravechi, prin disparitia taranimii traditionale, a clasei sociale fundamentale aflate in declin si supusa destramarii de catre istorie. Planurile de actiune sunt paralele, destinele familiilor taranesti nu se intersecteaza si nu se determima reciproc, asa cum se intampla in romanul Ion al lui Rebreanu. Exista aici un plan al familiei Moromete, care este centrul intregii naratiuni si un plan al celorlalte destine si familii din sat, care evolueaza paralel. Personajele sunt numeroase si puternic individualizate, care intra in conflicte puternice, fie intre ele, fie cu oranduirea sociala. Incipitul precizeaza locul si timpul desfasurarii actiunii. Axa timpului strabate tot volumul I, majoritatea evenimentelor avand loc de sambata seara pana duminica dimineata, cand timpul pare dilatat, oamenii pot sa faca o multime de lucruri. 2s34m0-sdfsdn334 Debutul romanului prezinta intoarcerea de la camp a lui Ilie Moromete impreuna cu cei trei fii mai mari, naratorul avand si el nesfarsita rabdare, staruind asupra fiecarui amanunt, replica sau gest, construind o scena monumentala- aceea a cinei- cu o simplitate desavarsita, a miscarii personajelor ce se deruleaza dupa o ordine prestabilita, dupa un cod ancestral. Familia Morometilor este numeroasa, alcatuita si din copii proveniti din alte casatorii, este o familie hibrida , generatoare de conflicte in interiorul ei, prin ignorarea realitatilor sufletesti individuale (M.Ungheanu). Ilie Moromete, tatal, cu zece ani mai mare decat sotia lui, Catrina, venise in aceasta a

doua casatorie cu trei baieti, Paraschiv, Nila si Achim, carora li se adaugasera doua fete, Tita si Ilinca, si inca baiat, Niculae, mezinul de 12 ani al familiei. Morometii se afla la cina, stransi in tinda, in jurul unei mese mici, joase si rotunde, pe niste scaunele cat palma, asezati unul langa altul, dupa fire si neam. Cei trei frati vitregi stateau spre partea dinafara a tindei, ca si cum ar fi fost gata in orice clipa sa se scoale de la masa si sa plece, prevestind parca fuga la Bucuresti; in partea dinspre vatra, aproape de oalele cu mancare statea intotdeauna Catrina, avand langa ea pe Niculae, pe Ilinca si pe Tita, copii facuti cu Moromete. Autoritatea capului familiei este sugerata inca de pe acum, deoarece Moromete statea parca deasupra tuturor, veghindu-si familia, stapanind cu privirea pe fiecare. Inca din acest prim episod, atmosfera este tensionata, fiecare dintre membrii familiei avand nemultumiriri care moocnesc, si care aveau sa izbucneasca in conflictele ce zguduiesc puternic familia, ducand la destramarea ei. In desfasurarea actiuni descoperim trei conflicte principale. Un conflict este intre Moromete si sotia sa, deoarece Catrina revendica, din ce in ce mai insistent, pogonul ei de pamant, pe care Moromete il vanduse in timpul foametei de dupa primul razboi mondial. Barbatul promisese in schimb ca trece casa si pamantul din jurul ei pe numele ei, urmand astfel sa asigure ca sotia sa nu va ramane pe drumuri, la o adica. Insa Moromete nu se tinuse de cuvint, glumind chiar batjocoritor cand ea aducea vorba despre asta. Zbuciumarile interioare ce o inspaimantau pe Catrina o fac sa se indrepte spre Biserica, unde gaseste alinarea dupa care tanjea.0234m0-sdfsdn334 Un al doilea conflict se desfasoara intre Ilie si sora sa, Maria- zisa Guica. Nemultumirile acesteia gravitau in jurul celei de-a doua casatorii al fratelui sau si aveau ca obiect evident atat pe Catrina cat si pe Ilie insusi. Mama adevarata a celor trei frati murise cand acestia erau foatre mici. Atunci Guica ii propusese lui Ilie sa nu se recasatoreasca, ci so ia pe ea la casa lui sa aiba grija de copii si de gospodarie (pentru a putea avea pretentii indreptatite asupra casei parintesti si a gradini din jurul ei). In momentul in care Moromete se recasatoreste, Guica prinde o ura atat pe frate cat si pe noua lui sotie, sfarsind prin a-i indrepta impotriva mamei vitregi si a tatalui si pe cei 3 baieti. Desi ii crescuse de la o varsta frageda, cu greu si cu sacrificii (inclusiv vanzarea pogonului de pamant), Catrina primeste in loc de recunostiinta ura, acuzatii si cuvinte de ocara din partea celor trei baieti. Guica ii inversuneaza pe Paraschiv, Nila si Achim si impotriva surorilor vitrege, sub pretextul ca ele culeg rodul trudei lor sub forma hainelor si zestrei ce li se pregatea. Tot Giuca este cea care ii convinge pe cei trei sa fuga la Bucuresti, lasand familia fara oi si cai, obligandu-i astfel sa lucreze singuri, dar si sa suporte rusinea in sat de a fi fost furati de proprii copii. Al treilea conflict este cel dintre baieti si tatal lor, fiindca acesta nu face nimic, sta toata ziua, iar pe ei ii scoala cu noaptea in cap ca sa plece la munca si nu-i slabeste toata ziua cu ordine si porunci. Il acuza pe Moromete ca nu e in stare de a vedea in recolte valoarea comerciala, pe cand altii, ca alde Balosu, stiu sa castige bani din vanzarea produselor. Il silesc sa plece si el la munte cu cereale. Dar nu iese nimic nici din aceasta calatorie(spre satisfactia cinica a lui Ilie), caci Moromete, induplecat de lacrimele unei vaduve, vinde porumbul mai ieftin decat avea sa o faca Balosu putin mai tarziu. Datoriile la banca, plata focierii si traiul zilnic al unei familii numeroase il sufoca pe Moromete, care trebuie sa se descurce cumva, fara a vinde din pamant. Ca sa mai acopere din datorii, se hotareste sa vanda lui Tudor Balosu salcamul din curte, desi acesta strajuia prin inaltimea si coroana lui stufoasa toata partea aceea a satului, ca simbol al trainiciei si al stabilitatii. Taierea salcamului este al doilea dintre cele trei momente esentiale ale volumului (primul fiind cina), atat prin maiestria construirii lui din detalii ce se aduna progresiv, prin cuvinte expresive, si prin simbolistica dramatica, acesta fiind pimul semn al declinului familiei Moromete, dar si al satului traditional, ramas parca aparare: ...acum totul se facuse mic. Gradina, caii, Moromete insusi aratau bicisnici. Cerul deschis si cimpia napadeau imprejurimile. Scena taierii salcimului este de un dramatism impresionant, asfel ea se desfasoara inainte de rasaritul soarelui, in lumina crepusculara a sfarsitului noptii, pentru ca nimeni sa nu fie martor la actul distrugator, pe fondul bocetului ce venea din cimitir. Acest amanunt ne duce cu gandul la faptul ca taierea salcamului nu era numai prevestirea unei drame personale, ci inceputul unei decaderi universale, deplansa de intreaga natura, facand

durearea personala, o durere universala. Liantul universului satului in general, si elementul central al Silistei-Gumesti in particular-salcamul, fusese taiat, acest lucru prevesteste decaderea ce va urma.Chiar si ciorile se roteau dezorientate, nemaiavand pe ce sa se aseze. Salcamul taiat facea parte din viata familiei Moromete, si, deopotriva, din existenta satului, toata lumea cunostea acest salcam, simbolizand elementul pastrator al traditiilor si credintelor stramosesti, al stabilitatii taranesti. Inima adevarata a satului este Poiana lui Iocan, locul unde se aduna gospodarii satului, cei care sunt nici saraci, nici bogati, intre care Moromete, Cocosila si Dumitru al lui Nae citesc ziarul, comenteaza politica ironic si cu umor, dupa legi anume, stravechi, stiute numai de ei; in dialogul lor duelul inteligentei scapa spontan, dandu-le iluzia libertatii si a demnitatii lor. Aici spiritul rational al lui Moromete e recunoscut de toti, el este cel care explica, clarifica, trage concluzii: trei chestiuni se desprind de fapt din aceasta situatie spune Moromete. Astfel se poate spune ca Moromete nu era o autoritate doar in familie, ci si in comunitatea rurala. El este spiritul intalnirilor din Poiana lui Iocan, absenta sa facea ca intalniriile saptamanale de duminica dimineata sa fie nu prea reusite. Moromete avea placerea vorbei, mestesug cu care isi fascineaza consatenii, dar si criticii vremii, care apreciaza: Ilie Moromete reprezinta tipul taranului filosof. Plata darilor constituie principalul motiv de ingrijorare pentru Moromete, desi avea acum vreo sase pogoane de pamint si-si facuse o casa frumoasa, insa nu avea suficienti bani pentru plata impozitelor pe pamant (foncierea) si ratele imprumutului de la banca. Chemat sa vina acasa de la fierarie, Moromete vazu pe prispa casei doi oameni care-l asteptau. Unul dintre ei era Jupuitu, agent de urmarire, care venise dupa fonciirea pamantului. Ceea ce urmeaza este un episod demn de nenea Iancu: Moromete joaca scena foncierii cu o gama inepuizabila de tertipuri, incercand sa scape si data aceasta. Gesturile, vorbele rostite, agitatia lui fara rost construiesc un moment unic in literatura. Desi era singur acasa, Moromete striga la toti ai casei Catrina, ia, fa, secerile astea, Paraschive nu vezi ca furca aia sta acolo langa gard de cinci saptamani, pentru a parea un om ocupat, care are probleme mult mai importante decat cele pentru care venisera cei doi, pe care-i ignora cu desavasire; apoi se intoarce brusc pe calcaie si striga: N-am!. In final Moromete le da 1000 din cei 1200 de lei primiti pe salcam, spunand ca vor primi restul peste o saptamana, doua. Scena secerisului este al treilea moment important al primului volum. Ea prezinta datini din viata satului traditional, constituindu-se intr-o adevarata monografie a obiceiurilor si ritualurilor din timpuri stravechi. Culegerea roadelor pamantului este un moment de bucurie, de contopire deplina a omului cu ritmurile naturii. Secerisul are reguli precise, impuse de traditia strabuna: cel mai vrednic dintre copii este cel care, simbolic, porneste recoltarea granelor, masurand cu pasul statiile, partile de loc, pe care vor trebui sa le duca fiecare secerator la capat, apoi incepe sa taie spicele si sa arunce manunchiurile in urma, iar tatal leaga snopii si-i aseaza in clai. Femeile se ocupau de mancarea pentru seceratori, iar in anul acesta recolta este foarte buna, de aceea o veselie nemaipomenita ii cuprinsese pe toti, Catrina laudandu-l pe Cel de Sus pentru mana cereasca, cum ii spunea ea graului, cu care ii milostivise Dumnezeu. De aici lucrurile se precipita, Paraschiv, Nila fug la Bucuresti luand cu ei caii, toti banii si covoarele de zestre ale fetelor, iar Moromete era convins ca Achim nu va mai trimite nici un ban acasa(el fiind plecat la Bucuresti cu oile familiei). Confruntat cu aceste probleme, Moromete ia hotarariri decisive: vinde din pamant si achita fonciirea, banca, ia doi cai si il trimite pe Niculae la scoala. Naratorul noteaza insa ca problema banilor ramasese nerezolvata pe termen lung: din nou rata la banca, din nou fonciirea, din nou Niculae. Volumul se incheie rotund, infirmand cele afirmate la inceputul lui: timpul nu mai avea rabdare. Volumul al doilea se intinde pe durata a 24 de ani. Desi acopera o perioada atat de lunga de timp, faptele prezentate sunt mult mai putine si mai slab individualizate. Astfel, romanul incepe cu o interogatie retorica: In bine sau in rau se schimbase Moromete?. De remarcat insa ca si ceilalati tarani isi schimbasera atitudinea fata de el: Balosu il compatimea, Guica tacuse... Ilie Moromete nu mai este persoajul principal. Alaturi de el, se individualizeaza mai pregnant Niculae.

Dupa plecare baietilor la Bucuresti, Moromete se apuca de negot, castigase bani buni, poli galbeni ii umpleau buzunarele. Cu toate acestea el refuza sa-l mai trimita pe Niculae la scoala, invocand absenta beneficiilor de pe urma unei astfel de investitii. Moromete era acum un om schimbat, nu mai era atent si nici nu mai dadea raspunsurile pline de o inteligenta cinica de altadata. Cu toate acestea, in momentul in care primeste o scrisoare de la baietii din Bucuresti, cu primele stiri de cand au plecat, vede oportunitatea de a-si reintregi familia. Conform acestei scrisori Paraschiv lucra acum ca sudor la tramvai, Nila era portar la bloc, iar Achim era singurul care reusise cat de cat, el fiind proprietarul unui magazin alimentar. Baietii anexasera chiar si o fotograie scrisorii, din care Catrina si fetele incercasera sa ghiceasca si ceea ce in scrisoare nu se spunea. Moromete ajunge la Bucuresti si se intalnesta cu cei trei. El le propune sa dea uitarii toate neantelegerile si sa se intoarca acasa, avand acum destul pamant pentru toti trei. Dupa un mome4nt de tacere semnificativa, Moromete le declara cu o voce inalta: Mi-am luat mana de pe voi. Mana mea asupra voastra nu mai exista. Era anul in care avea sa se declanseze razboiul. Familia continua sa se destrame odata cu moartea lui Nila in razboi, precum si de sfarsitul tragic al lui Paraschiv, care se imbolnaveste de tuberculoza pe fondul efortului prea mare depus si moare. Autoritatea lui Moromete scade atat in sat cat si in familie. Catrina il ameneninta ca il paraseste, pentru ca in final sa o faca. Cu prietenii sai nu se mai intelegea: cu Cocosila nu se mai intelegea deloc, cu Dumitru al lui Nae si Iocan nu mai vorbise demult, iar in sat se ridicasera alti fruntasi il vezi cum ii ia altul vorba din gura, fara nici un respect si el lasa fruntea in jos si nu zice nimic. Anii 50 aduc in viata satului schimbari importante: in 1945 reforma agrara, iar in 1949 colectivizarea, iar Silistea-Gumesti este scum o groapa fara fund din care nu incetau sa iasa atatia necunoscuti. Niculae Moromete ajunge activist de partid. Trimis cu sarcina de la judeteana, el esueaza in plasa intrigilor oportunistilor, astfel incat este destituit. Se da la fund, isi continua studiile si devine inginer horticol. Se casatoreste cu Marioara, o asistenta medicala, o taranca care isi pierde si ea esenta originilor ei. Ultimele capitole infatiseaza moartea lui Moromete. Ajuns la 80 de ani, moromete se afla la capatul zilelor. Fara a suferi de o boala anume, el cade la pat pentru ca sa moara. Paginile care infatiseaza moartea lui Moromete sunt cele mai frumoase pagini ale literaturii romane care infatiseaza moartea, pentru ca ele descriu sfarsitul fara lamentari, fara patetism, fara dramatism, un sfarsit lent, ca un episod firesc al vietii. Ultimele cuvinte ale lui Moromete exprima crezul sau, un crez dupa care isi conduse viata si care il facea acum un inadapatat al vremii Domnule, eu totdeauna am dus o viata independenta!. Niculae se intoarce in sat, unde sora sa, Ilinca, ii povesteste ce se petrecuse in timp ce el lipsise. In volumul al II-lea, romanul pierde din coerenta narativa, epicul este dispersat, fragmentat si sinuos, naratorul nu creeaza o lume noua, ci o comennteaza, o dezbate. Problema timpului rabdator sau nu cu oamenii, nu mai este esenta epicului, ci acum este importanta ideea, discursul despre destramarea satului traditional si al celei mai vechi categorii sociale odata cu el, fata de care naratorul, ca si Moromete, se simte strain. Morometii lui Marin Preda este un roman realist, caruia caracterul anticalofil, asemenea stilului prozatorilor interbelici, ii confera precizie, concizie si claritate. El mai releva si obiceiuri ale satului (jocul calusului, spalatul picioarelor, de Rusalii, ritualurile de inmormantare, cina, secerisul), constituind o fresca a satului romanesc traditional din Campia Dunarii si , totodata, un element adiacent in constructia realismului. Structura sa este cinematografica, iar relevarea reactiilor sufletesti ale personajelor il incadreaza in realismul psihologic.

Prin Morometii, Marin Preda dovedeste ca taranimea nu e stapanita, cum se credea, doar de instinct, ca, dimpotriva, e capabila de reactii sufletesti nebanuite

ROMANUL POSTBELIC, REALIST MOROMETII / Marin Preda I.ncadrarea autorului n context: Marin Preda, important romancier posbelic, se impune n literatur ca o adevarat contiin, ca un autor care a rezistat n epoca ameninat de cenzura comunist, prin romanele sale (Risipitorii, Delirul, Moromeii, Cel mai iubit dintre pmnteni), care certific rezistena prin cultur a autorului lor. Romanul Moromeii creeaz n manier realist-obiectiv universul specific al satului romnesc din Cmpia Dunrii, aflat la rscrucea istoriei. Prin aceast oper Marin Preda analizeaz probleme legate de mica proprietate rneasc in raport cu relaiile capitaliste i socialiste. n aceeai msur este urmrit i evoluia valorilor patriarhale in satul romnesc. El este prefigurat de cteva nuvele din volumul ntlnirea din pmnturi, i este publicat n dou volume care apar la 12 ani distan, n 1955, 1967. Romanul corespunde realismului prin prezentarea obiectiv a faptelor de ctre un narator obiectiv, omnipresent i omniscient, prin aspectul social al prezentrii vieii rurale interbelice, prin crearea unei tipologii determinate istoric i social, prin structura circular a primului volum. Concepia lui Marin Preda e aceea c autorul realist trebuie s realizeze o oper care s vorbeasc nu despre ea nsi, ci despre om.

II.Tema o constituie destrmarea unei familii de rani din satul Silitea-Gumeti din Cmpia Dunrii, n perioada de dinaintea celui de-al Doilea Rzboi Mondial. Problematica celor dou volume este diferit, dar tematica este unitar, reconstituindu-se imaginea satului romnesc ntr-o perioad de criz i nregistrnd transformri ale instituiilor i mentalitilor. Romanul are mai multe niveluri de interpretare: poate fi roman de dragoste, din perspectica cuplului Polina-Biric, dar i roman al formrii unei personaliti, prin evoluia lui Niculae. Volumul al II-lea propune alt lume i alte concepii i vizeaz o realitate social mai ntins. Una dintre temele simbolice ale romanului rmne ce a timpului istoric n raport cu destinul individului, urmrindu-se modul n care se poate pstra libertatea moral, individual, n lupt cu fatalitile istoriei.

III.Indicii spaio-temporali: Romanul incepe simbolic cu aezarea aciunii sub semnul unui timp ingduitor, tolerant, care avea nesfrit rbdare cu oamenii. In ceea ce privete spaiul intmplrilor, acesta este satul Silitea-Gumeti din Cmpia Dunrii. Finalul primului volum arat c timpul nu mai avea rbdare, deci se poate vorbi despre o structur circular. Dup cum se observ, relaiile temporale i spaiale sunt fixate inc din incipitul romanului. Exist n roman o dubl valoare a timpului: pe de o parte timpul istoric, rbdtor n primul volum, apoi accelerat n volumul al II-lea, pe de alt parte timpul individual, microtimpul condiiei umane; raportul dintre aceste dou timpuri reprezint o supratem a literaturii lui Preda, prin care se nelege modificare structurii interioare a personajelor provocate de marile evenimente istorice precum Al Doilea Rzboi Mondial, Reforma Agrar din 1945, colectivizarea. Tensiunea romanului decurge tocmai din aceast pendulare ntre timpul istoric i timpul individual, aa cum observ nsui Moromete: Nu am dect o singur via de trit, n timp ce istoria este nceat i nepstoare. Astfel, Eugen Simion susine c Moromeii stau sub un clopot cosmic i drumurile mari ale istoriei trec prin ograda lor, iar tema central a romanului ar fi libertatea moral n lupt cu fatalitile istoriei.

IV. Structura romanului: Aciunea volumului I este cuprins n trei mari secvene epice. Cea dinti ncepe ntr-o smbt seara i continu pn n dup-amiaza zilei urmtoare, aspecte precum dragostea dintre Polina i Biric, foamea achizitiv de pmnt a lui Tudor Blosu i fiul su, Victor, boala lui Vasile Booghin, ran suferind de ftizie, pus pe neateptate in faa destinului ireversibil, rzvrtirea lui Tugurlan, spiritul distructiv al Guici, sora lui Ilie Moromete, realitile rurale (premilitara, adunrile din poiana fierriei lui Iocan, Cluul din curtea lui Blosu). A doua mare secven epic surprinde satul n febra seceriului. Oamenii treier i macin ndat spre a gusta din pinea noii recolte. Ultima secven infieaz conflictul direct dintre Ilie Moromete i fiii si. Volumul al doilea, format din cinci pri, prezint destrmarea satului tradiional i evoluia att a personajelor vechi, ct i a unora noi pn in deceniul al aselea din secolul trecut. Scriitorul urmrete viaa dramatic a satului in dou momente istorice succesive: Reforma agrar din 1945 i colectivizarea forat a agriculturii din 1949. Evenimentele se succed rapid intr-o avalan de imagini, fapte i oameni. Nereuind s fac fa intrigilor altor comuniti din sat, Niculae este destituit. In cele din urm devine inginer horticultor i se cstorete cu Mrioara lui Adam Fntn din Silitea, care devenise asistent medical. Dei n cel de-al doilea volum accentul se deplaseaz de pe destinul Moromeilor pe evoluia unei ideologii abuzive, Marin Preda d operei sale unitate. Liantul celor dou volume este problema pmntului. Roman realist cu densitate epic i profunzime psihologic de excepie, Moromeii lui Marin Preda reprezint o monografie artistic a satului romnesc ante- i post-belic, surprins la rspntia dintre dou ornduiri sociale.

VI. Conflictul este o contradicie ntre dou categorii sociale, idei. Atunci cnd conflictul se manifest intre personaje avnd interese diferite, poart numele de conflict exterior, cum este cazul in acest roman: spre deosebire de feciorii si cei mari, Moromete ine la unitatea familiei. Un alt conflict este cel social, dintre rani i clasa politic a comunitilor. Acesta din urm este prezentat n cel de-al doilea volum. Personajul central, Ilie Moromete, locuitor al satului Silitea-Gumeti este un ran tradiionalist care are dou loturi de pmnt. Unul este al su, iar cellalt ii aparine Catrinei, cea de-a doua soie a sa. El are fora de munc asigurat de familie, adic de Achim, Nil i Paraschiv, feciori din prima cstorie, i de Tita, Ilinca i Niculae, copiii si i ai Catrinei. Pentru munc are cai, iar hrana i imbrcmintea familiei sunt asigurate de creterea unor oi. Unitatea familiei Moromete este mcinat de un triplu conflict. Unul const in dezacordul dintre tat i fiii din prima cstorie. Acetia au impresia c tatl lor economisete banii obinui din cultivarea loturilor pentru a face zestre Ilinci i Titei i pentru a-l da la coal pe Niculae. Prerea celor trei frai este intreinut cu rea voin de Guica, sora lui Moromete, care sper de fapt s fie ingrijit de cei trei biei. In cele din urm, ei fug la Bucureti cu oile i caii familiei. Familia intr intr-un grav declin financiar. In volumul al doilea, naratorul arat c Moromete reuete s restabileasc echilibrul financiar al familiei vnznd cereale la munte. El pleac la Bucureti dup feciori, dar visul lui de a-i vedea familia reunit eueaz pentru c bieii refuz s se intoarc. Dup un timp, Nil moare pe front, iar

Paraschiv sfrete tragic, imbolnvindu-se de tuberculoz. Achim reuete s-i deschid un magazin alimentar, care mai trziu trece in proprietatea statului. Nici Niculae Moromete nu rmne alturi de familie. Dup cum se arat tot in volumul al doilea, el nu reuete s ajung invtor dup cum dorea, ci intr intr-o coal de partid, devenind activist. Al doilea conflict, prezentat mai amplu in al doilea volum, este cel dintre Ilie i Catrina. Moromete nu reuete nici mcar s-i petreac btrneea alturi de soia sa. Suprat c Ilie a vrut s-i aduc bieii de la Bucureti i pentru c nu a trecut casa i o parte din pmnt pe numele ei, Catrina se mut la fiica ei din prima cstorie. Al treilea conflict de familie este desfurat in volumul inti. Cei implicai sunt Moromete i sora sa , Maria, poreclit Guica. Ea ar fi vrut ca fratele ei s nu se recstoreasc i s o in in cas. Moromete ins i-a construit un bordei departe de casa lui, fapt care a atras ura mistuitoare a Mariei. Ea este autoarea moral a plecrii bieilor celor mari. Guica moare uitat de nepoi i de fratele ei, care nici nu particip la inmormntare. Conflictul interior cu cea mai mare importan n roman este cel al lui Ilie Moromete, al crui sistem de valori este infirmat de alegerea fiilor. Discrepana dintre concepia de via a protagonistului, auoiluzionarea lui referitoare la rezlvarea poblemelor i importana valorilor legate de viaa spiritual, i dificultatea de a accepta c acest sistem nu poate fi perpetuat de copii face din Moromete, aa cum susine Nicolae manolescu, cel din urm ran n romanul deruralizrii satului.

VII. Personaje: In centrul romanului st Ilie Moromete ranul care privete modul su de via ca pe singurul posibil. Ilie Moromete intruchipeaz cu obiectivitate o tipologie: originalitatea tipului de ran creat de Marin Preda este realizat pornind de la atitudinea fa de pmnt: spre deosebire de ranul lui Rebreanu, dornic de a dobndi pmnt pentru demnitate social, pentru Moromete posesiunea este doar garania unitii familiei. El este pstrtorul neclintit al valorilor patriarhale, ranul cu spirit meditative i contemplativ, convins de importana existenei sale. Marin Preda i modeleaz personajul prin caracterizare direct i indirect a.Direct: naratorul prezinta vrsta lui Moromete, aflat la a doua csnicie ( acum avea acea vrst intre tineree i btrnee, cnd numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva; Era cu zece ani mai mare dect Catrina (contingent 911, fcuse rzboiul)), i contureaz un vag portret fizic (fruntea larg, descoperit de golul prului czut de o parte i de alta a cretetului), i precizeaz simpatia politic pentru liberali. Caracterizarea fcut de alte personaje: Catrina l vede negru la suflet de pcate i de tutun, mort dup edere i dup tutun, n timp ce Blosu intuiete spiritual duplicitar al vecinului su: om care eu i zic una i el se face c n-aude. Autocaracterizndu-se, Ilie Moromete insist, n finalul volumului al doilea, asupra verticalitii sale i a modului de gndire tradiionalist, neinfluenabil: eu totdeauna am dus o via independent b. Indirect: cele mai multe trsturi ale lui Ilie Moromete sunt construite indirect, prin reliefarea gndurilor, aciunilor sau atitudinilor sale.

prima scen care contureaz imaginea tatlui autroritar este cea a cinei Moromeilor, n care este prezentat ca stnd deasupra tuturor i stpnind cu privirea pe fiecare. Mediind conflicte, el este cel care refuz colarizarea lui Niculae sau privete cu nencredere propunerea fiilor celor mari de a pleca la Bucureti cu oile. Disimularea este o trstur definitorie a lui Moromete. Scena dialogului dintre el i Tudor Blosu este semnificativ, fiind un dialog n care ambele personaje mnuiesc cu abilitate textul i subtextul, astfel nct replicile se succed apparent fr nicio logic; n esen, dei pare un dialog al surzilor, dicuia se d pe tema vinderii slcmului, anticipnd dificultile financiare ale lui Ilie. La intrebarea vecinului dac s-a hotrt s-i vnd salcmul, Moromete se gndete c acest lucru este posibil, dar se comport ca i cum aspectul nu l-ar interesa. La fel, aflnd c Paraschiv i Nil vor s fug de acas, Moromete reuete s-i ascund gndurile care il frmnt, amnnd sa intervin. Marin Preda creeaz un personaj de o inteligen ieit din comun. Simind nevoia hranei spirituale, ranul cu fire reflexiv citete ziarele in fiecare duminic, impreun cu ali steni, in Poiana lui Iocan. Aici el incearc s clarifice ideile din articolele publicate, s descifreze sensurile profunde ale politicii vremii. Cnd se schimb regimul politic, Moromete prevede inaintea multora c ranii vor rmne fr pmnt. Astfel, n primul volum Ilie Moromete se dovedete un membru activ al comunitii, n cadrul creia, la diferite niveluri, joac mai evident sau mai estompat rolul de centrum mundi. n volumul al doilea, volubilitatea personajului se diminueaz, el transformnd eecul metfaizic ntr-un success financiar i fin preocupat de aspecte materiale. Ironic fiind, Moromete reuete n situaii critice s atenueze gravitatea momentului. De exemplu, n scena tierii salcmului nu pierde nici o ocazie de a I se adresa caustic lui Nil, la care constat neputina de a raiona n situaii elementare. finalul volumului I prezint drama paternitii rnite, Moromete trebuind sa accepte plecarea fiilor i abandonarea statutului de ran, n ciuda eforturilor lui de a le insufla acelai sistem de valori ca al lui. Cea mai ilustrativ scen n acest sens apare n volumul al II-lea, cnd Ilie sap un an de scurgere n ploaie, vorbind cu un interlocutor fictiv despre lipsa de fundament a noii ornduiri sociale. Astfel, Moromete rmne cel din urm ran n acest roman al deruralizrii satului, n opinia lui Nicolae Manolescu, respective ultimul pstrtor al valorilor patriarhale confruntat cu noua ideologie politic.

Om al pmntului i al satului tradiional, Ilie Moromete este considerat unanim de exegei (specialiti) drept cel mai complex tip de ran din literatura romn prin adncimea i frumuseea spiritului su. Prin realizarea acestui personaj, Preda a infirmat prejudecata interbelicilor potrivit creia numai un intellectual poate fi eroul unei drame interioare, cu revelaii la nivelul contiinei.

VIII. Tehnica narativ: Naratorul este obiectiv, relateaz la persoana a III-a, iar viziunea sa se completeaz cu cea a naratorilor reflectori. Ca tehnici de compoziie, Marin Preda utilizeaz n primul volum tehnica decupajului i naraiunea lent, iar n cel de-al doilea apare tehnica rezumativ, cu ntoarceri n timp i eliminri de fapte. n ceea ce privete stilul, textul se remarc prin oralitate, prin mbinarea stilului direct cu cei indirect i cu cel indirect liber, cu rolul ambiguizrii vocii narative i al prezentrii gndurilor personajelor.

CONCLUZII: Romanul Moromeii reflect estetica realismului postbelic prin tematica social, prin caracterul de fresc a lumii rurale ante- i postbelice, prin persepctiva auctorial din care sunt relatate evenimentele, prin verosimilitatea faptelor. Totodat, ambiguizarea vocii narative prin

mpletirea stilului direct cu cel indirect liber i cu interveniile naratorului, precum i crearea unui nou tip de ran n literatura romn reprezint elemente de modernitate ale crii.

RELAIA INCIPIT-FINAL: Incipitul reprezint formula de nceput a unei opere epice, avnd caracter anticipativ sau cuprinznd date importante pentru evoluia ulterioar a firului epic. Roman realist, Moromeii plaseaz n incipit coordonatele spaio-temporale ale aciunii: satul Silitea-Gumeti, cu civa ani nainte de cel de-al Doilea Rzboi Mondial, de la nceputul verii i pn n toamn. Precizarea ulterioar referitoare la imaginea unui timp rbdtor cu oamenii i la viaa care se scurge fr conflicte mari anticip ritmul lent al naraiunii primului volum, compus prin tehnica secvenial, ce const n decuparea unor scene eseniale din viaa personajelor eponime i a satului. Feele acestei rbdri a macrotimpului vor fi momentele n care Ilie Moromete contempl de pe stnoaga poditei lumea pe care o transform n spectacol, tihna ntlnirilor duminicale din poiana fierriei lui Iocan, spectacolul Cluarilor din curtea lui Blosu, idilica scen ampl a seceriului. Renunnd la descrierile de mediu din realismul balzacian, naratorul omniprezent i omniscient nu se oprete nici pentru a portretiza direct personajele, ci le introduce direct n scen. Astfel, n incipit dialogul dintre Ilie Moromete i Tudor Blosu pe tema vinderii salcmului evideniaz trstrui dominante de caracter ale protagonistului. El i dezvluie inteligena i buna intuire a psihologiei celuilalt n aceast discuie care pare un dialog al surzilor prin succesiunea unor replici aparent ilogice i nlnuite fr un principiu al cauzalitii, dar relev capacitatea personajului de a citi dincolo de replici, n subtext, de a mnui punctele vulnerabile ale interlocutorului, de a evita o situaie care i creeaz disconfort prin ocolirea rspunsului. Rolul de pretext narativ prin care sunt adunate toate personajele importante n acelai plan revine scenei cinei, plasate la relativ distan de incipit. Moromeii mnnc afar, n tind, la o mas joas, rotund i subdimensionat, Moromete adjudecndu-i poziia de pater familiae prin locul su pe pragul celei de-a doua odi, de pe care stpnea cu privirea pe fiecare. Autoritatea lui se va evidenia n multe scene de familie din roman, culminnd cu cea a btii lui Paraschiv i Nil, punct culminant al crizei paternitii rnite. Alturi de tatl care sttea parc deasupra tuturor, stau cei trei fii, spre partea dinafara tindei, ca i cnd ar fi fost gata n orice clip s se scoale de la mas i s plece afar, detaliu cu rol anticipativ. Ei se aaz la mas abseni, uitndu-se n gol, oftnd, parc ar fi trebuit nu s mnnce, ci s ridice pietre de moar, ceea ce evideniaz atitudinea lor dispreuitoare i nepstoare. n faa lor st Catrina, alturi de copiii ei, ntre Paraschiv, Nil i Achim i ceilali trei neexistnd o relaie afectiv. Discuia de la masa la care se mnnc simplu const n replici tioase, batjocoritoare, ironice sau tensionate, dar bieii cei mari ating totui un subiect sensibil: plecarea lui Achim cu oile la Bucureti, pe care Moromete o privete, deocamdat, cu nencredere. Singurul interval de autenticitate afectiv al celor prezeni este cel n care se aude cntecul lui Biric: ascultau toi fr s se mite, uitnd n aceste clipe de ei nii.

Particularitile finalului Finalul volumului I marcheaz o accelerare a ritmului narativ, anicipnd opiunea naratorului pentru tehnica rezumativ n volumul al doilea, a crui aciune se ntinde pe aproximativ un deceniu. Dup plecarea lui Nil i Paraschiv cu caii, Moromete vinde bucata de pamnt care aparinuse Guici i, cu banii luai de la Blosu, pltete rata anual la banc, fonciirea, coala lui Niculae i datoria la Aristide, primarul satului. Cel mai important aspect din finalul acestui volum l reprezint schimbarea lui Ilie, care devine dintr-un ins glume, ironic, sociabil, curios i contemplativ un individ nsingurat,

tcut, absent de la ntrunirile din poiana lui Iocan, crora le ddea via. Lipsite de omul lor, aceste adunri devin o realitate fad a lumii satului. Naratorul las s se neleag c motivaia acestei schimbri a protagonistului (n bine sau n ru?) nu se regsete numai n trdarea fiilor, ci i n schimbrile istorice care se ntrevd odat cu apropierea celui de-al Doilea Rzboi Mondial. Astfel, ntre incipit i final se stabilete o relaie de simetrie, enunul final al primului volum fiind: Timpul nu mai avea rbdare. Volumul al doilea descrie n paginile finale moartea tulburtoare a lui Ilie Moromte, care susine c totdeauna a dus o via independent, aluzie la fidelitatea fa de principiile existenei ranului patriarhal, la invulnerabilitatea sa n faa noilor structuri. e de alt parte, visul lui Niculae rezulv conflictul tat-fiu, care opusese dou mentaliti diferite, a ranului pstrtor al valorilor tradiionale i a fiului ncreztor n noua ideologie politic.

Exprimarea unei opinii argumentate despre semnificaiile relaiei incipit-final Simetria incipit-final din construcia primului volum reprezint o particularitate a prozelor realiste n general, regsindu-se i la ali prozatori: n Enigma Otiliei de G. Clinescu, plimbrii lui Felix, student, pe strada Antim i corespunde, pe ultima pagin a operei, plimbarea aceluiai personaj pe aceeai strad, cnd el a devenit medic cu reputaie, dup cum romanul Ion de Liviu Rebreanu ncepe i se termin cu descrierea drumului spre i dinspre satul Pripas. Astfel, romanul aparien esteticii realiste nu numai prin caracterul monografic, prin prezentarea evenimentelor n manier fictiv sau prin vocea naratorului omniprezent, omniscient, ci i prin structura simetric, Preda demonstrnd c acord o atenie desvrit compoziiei romanului Moromeii.

RELAIA DINTRE DOU PERSONAJE: CATRINA I ILIE MOROMETE Prezentarea situaiei iniiale a celor dou personaje n centrul romanului sunt plasai Moromeii, o familie hibrid de rani dintr-un sat de cmpie, pui fa n fa cu schimbrile politice ale epocii, resimite mai ales n volumul al II-lea. Prima scen din roman prezint revenirea membrilor familiei de la cmp, dar relaiile dintre personaje sunt conturate abia n capitolul al IV-lea al primei pri, n scena cinei. Copiii din cele dou cstorii se aaz la mas pe laturi opuse, anticipndu-se astfel conflictul dintre Paraschiv, Nil i Achim, pe de o parte, Ilinca i Tita pe de alt parte. Scena este dominat de autoritatea patern a lui Ilie Moromete, care i adjudec poziia de pater familiae prin locul su pe pragul celei de-a doua odi, de pe care stpnea cu privirea pe fiecare. Autoritatea lui se va evidenia n multe scene de familie din roman, culminnd cu cea a btii lui Paraschiv i Nil, punct culminant al crizei paternitii rnite. Discuia de la masa la care se mnnc simplu const n replici tioase, batjocoritoare, ironice sau tensionate, dar bieii cei mari ating totui un subiect sensibil: plecarea lui Achim cu oile la Bucureti, pe care Moromete o privete, deocamdat, cu nencredere. Dac Moromete ilustreaz condiia ranului copleit de grijile zilei de mine, Catrina este reprezentativ pentru condiia femeii n mediul rural din perioada dintre cele dou rzboaie mondiale. Prin caracterizare direct fcut de narator, statutul Catrinei este precizat n scena cinei: mam a patru copii, trei cu Ilie Moromete (Ilinca, Tita, Niculae) i o fat dintro cstorie anterioar, Alboaica, rmas la prinii primului so, mort de ap la plamni n urma rzboiului. De la acest fost so Catrina a motenit pmntul din care a vndut o bucat n timpul cstoriei cu Ilie Moromete, acesta promindu-i c va trece pe numele ei casa. Jumtate ntoars

spre crtiele ei, Catrina apare n scena cinei ca fiind femeia copleit de treburile casei, dispreuit de fiii vitregi, ironizat de so. Relaiile dintre cei doi soi se prefigureaz tot la nceputul romanului: conflictul Ilie-Catrina are la baz pe de o parte refuzul sau amnarea lui Ilie Moromete de a pune n practic aceast promisiune, pe de alt parte prerile opuse referitoare la colarizarea lui Niculae. Catrina intuiete asemnarea de structur interioar a mezinului cu cea a lui Ilie. Discuiile lor pe aceast tem amintesc de cele ale Smarandei Creang cu tefan a Petrei: n timp ce mama susine nevoia de carte a copilului, tatl o consider o cheltuial greu suportabil. Relevarea trsturilor celor dou personaje, prin raportare la secvene din roman Ilie Moromete reprezint o autoritate nu numai n snul familiei, ci i n comunitatea satului, fiind respectat pentru tiina de carte la ntrunirile duminicale din poiana fierriei lui Iocan, unde ranul desluete i pentru ceilali mersul evenimentelor. nzestrat cu inteligen nativ, cu spirit meditativ i contemplativ, cu simul umorului, Ilie Moromete este un ran dezinteresat de valorile m ateriale, dar pentru care acoperirea cheltuielilor se amn la nesfrit, ceea ce reprezint pentru Catrina o permanent ameninare. n luarea deciziilor, Ilie nu cere prerea Catrinei dect pentru a-i crea impresia mprtirii grijilor, dar singur hotrte soarta familiei. Totui, Catrina ncerac s influeneze hotrrile lui Moromete nu numai n ceea ce-i privete pe copiii ei, ci i referitor la fiii vitregi, crora le nelege nevoia de afirmare. Ea intervine la Ilie pentru a-l lsa pe Achim cu oile la Bucureti; instinctul matern se manifest, aadar, nedifereniat. n plus, n scena tierii salcmului se evideniaz atitudinea umil a Catrinei: revenind de la biseric, femeia vede salcmul dobort i, auzind ntrebrile acide ale fiilor care cer socoteal tatlui, tempereaz ieirile fetelor. Este singura care nelege c tatl nu a vndut salcmul gratuit, ci forat de mprejurri. Astfel, Catrina este supus autoritii soului, spre deosebire de Anghelina, pe care Booghin o consult referitor la vinderea pmnturilor pentru procurarea bailor necesari spitalizrii sale. Exprimarea unei opinii argumentate despre relaiile dintre personajele alese n volumul al doilea, cuplul se destram n urma vizitei lui Ilie la Bucureti, de unde revine dezamgit de hotrrea bieilor de a rmne la ora. Criza paternitii se acutizeaz prin trdarea idealurilor moromeiene de ctre Niculae, devenit activist de partid. Dezamgit de faptul c nici acum Ilie nu trece casa i pmntul pe numele ei, femeia i prsete brbatul care nu a trecut pmntul pe numele ei, nstrinndu-se astfel de propria esen de femeie a cminului. Catrina i Ilie Moromete reprezint, aadar, imaginea unui cuplu destrmat pe fundalul unor evenimente istorice care, dei sunt prevzute de Ilie, au consecine asupra vieii de familie.