Octavian Soviany

DILECTA

Dilecta desnuda

(1) Ca un marchiz cu peruc pudrat din epoca rococoului scriu pe evantaiul Dilectei versuri licenioase.

Dilecta i desface cmaa. Snii ei seamn cu doi dini de lapte.

(2)

(3) Dup ce ne iubim gemetele tale raman multa vreme in aer ca nite picturi de vin rou.

(4) Soarele cade pe corpul ei gol ca o pulbere galbena de polen. Si cnd isi da capul pe spate si rade in hohote seamana cu o floare uriaa de rapia. nainte s facem dragoste Dilecta i pune toate bijuteriile. (5)

i desfac picioarele cu blndee. Caut o boab zemoas de de zmeur.

(6)

(7) n camer ninge. Dilecta e goal.

(8) M urc n patul tu negru de abanos ca ntr-o sanie tras de lupi.

(9) Tremur, marchize ca o frunza de plop. n dosul unei perdele se dezbrac Dilecta.

(10) i privesc coapsele pe furi: dou pisici albe i lenee.

(11) Fruntea Dilectei e plin de gnduri ca o pdure de fiare. Culeg de pe buzele ei o pictur de snge srat.

Vin de afar. Din ntuneric i frig. ine-m strns ntre coapsele tale.

(12)

(13) Cnd i srut piciorul puin deasupra genunchiului Dilecta plnge de voluptate.

(14) mbrcat n verde miroase ca o crengu de viin.

(15) Dorm n patul adnc al Dilectei ca un iepure mare de cas cu blana fierbinte.

(16) Sunt mpratul Japoniei. Dau porunc de pe un scaun de aur clului: -Adu-mi pe o tav de aur ochii brbailor care au privit vreodat goliciunea Dilectei.

(17) Aprindem lampioanele chinezeti i beioarele aromatice. Patul e aternut cu cearafuri portocalii.

Mirosul tu se strecoar n mine ca o curtezan-n chilia unui clugr.

(18)

(19) Sorb din buricul Dilectei o pictur aurie de miere.

(20) Astazi Dilecta e trist. Poart la corsaj crizanteme.

(21) Te uii in oglinda si vezi intuneric. Ay! Suliman rou ca sangele, negru ca moartea. Femeie cu gust de cireasa amara.

(23) Caut binele, adevrul i frumuseea. n corsajul Dilectei am gsit dou cprie.

(24) Dilecta se mir: De ce au pe pubis femeile o perni de muchi?

(25) mi afund fruntea i nrile-n decolteul Dilectei. Miroase a primvar.

(26) Doarme n iarb cu genunchii descoperii. Pe lac dou lebede.

(28) In alta viata am fost pisica Dilectei. Acuma sunt soarece

10

Evantaiul Dilectei

11

(1) Sub baldachinul rou i semnat cu stele Picioarele Dilectei rimeaz ntre ele.

(2) De patruzeci de zile,necunoscnd istov, i tot presar Dilectei lalele n alcov.

(3) n timp ce-mi spui n oapt c vrei s-i fiu amant Genunchiul tu lucete precum un diamant.

(4) mbrac-te, Dilecta, n rochia ta fraise. Suntem primii la curte desear de Louis Seize.

(5) Dilecta preuiete ct Frana i Navara. Picioarele ei albe sunt Sena i sunt Loara.

12

(6) Te tot privesc, Dilecta, cu ochii mei mongolici: Azi suntem foarte palizi i foarte melancolici.

(7) Am ascultat tcerea torcnd a cotoman. Sunt singur cu Dilecta-n salonul otoman.

(8) Am dobndit, marchize, de-o vreme,ticuri stranii. Dilecta mea m face s miaun ca motanii.

(9) Vreau s-i srut, Dilecta, a rochiei pulpan, Cci rochia ta-i verde, ca marea musulman.

(10) Trziu,la lumnare,ea-mi desluete slova: <<Te-ador.i vin la noapte. Giaccomo Casanova>>

13

(11) Ca s m strngi cu sete n brae, libertino, M-am deghizat azi-noapte n Rudolf Valentino.

(12) Voi mngia la noapte un animal pufos, Goi, ca Adam i Eva, sub plapuma ta roz.

(13) M pizmuiesc amicii. n fusta ei pembe Dilecta e nalt ca Berthe-aux-grands-pieds.

(14) Trndu-m pe coate, alene, ca un fur, Eu rup ca dintr-o pine din trupul tu ghiaur.

(15) Dilecta se dezbrac, ncet, n faa mea. Ca un emir din Samos, eu trag din narghilea.

14

(16) Am nvat,Dilecta, anume iretlicuri, Ca s i scriu cu limba, sub pntece, distihuri.

(17) Turnai-mi din balerc vin ro, amicii mei. E n clduri Dilecta. Ca i pisica ei.

(18) Se uotete-n toate saloanele selecte: Eti prea btrn, marchize, pentru iubit Dilecte.

(19) Dilecta m numete, dedndu-se cu rima, Marchiz de Olivarez i duce de Medina.

(20) Amorul nostru mare devine echivoc: Dilecta m srut cnd clasic, cnd baroc.

15

(21) Cinez de unul singur i mi se face jale. Tu eti inut-n cas de neamurile tale.

(22) Dilecta m privete ca lupii cnd vor lupe. Ea poart rnduri-rnduri de rochii i de jupe.

(23) Te-am salutat, Dilecta, discret,cu plria. Tristeea este mult. Puin bucuria.

(24) Vin fluturii de noapte n camera mea rece. Eu nu m uit la fluturi. Dilecta vrea s plece.

(25) n degetele mele s-a deteptat artistul: Dilecta este pianul, Venetis - pianistul.

16

(26) Din corpul tu voi face, pitii pe dup storuri, Ca Des Esseintes pe vremuri, o org de lichioruri.

(27) Srut-m, Dilecta, aa pn la moarte. <<...Inel,inel de aur, cu piatra-n alt parte...>>

(28) Ieind din jupa-i verde ca un pumnal din teac n patul meu Dilecta suspin-n limba greac.

(29) M pomenesc, marchize, cuprins de gnduri triste: N-o farmeci pe Dilecta cu versuri manieriste!

(30) Castelul e acelai ca-n timpul lui Erasm. Tcem.i-acum tcerea aduce a orgasm.

17

(31) Orchestra nu mai cnt gavote franuzeti. Te-am implorat, Dilecta, s nu m prseti.

(32) Cnd te srut pe buze i sunt focos ca junii Pe fusta ta brodat nglbenesc punii.

(33) Amorul nu mai este. A mai rmas sperana, Un ir de muni desparte Italia de Frana.

(34) M strduiesc, marchize, s nu m pierd cu firea. Dilecta prznuiete probabil desprirea.

(35) Aud cum bate gongul, chemndu-ne la prnz, Dar coapsele Dilectei m in de mijloc strns.

18

(36) Cum patul nostru pare c-i vasul-amiral, Ea a-nceput s-mi spun Colon i Cristobal.

(37) Mi-s buzele-ngheate, i-s buzele de ceara, S inventm, Dilecta, srutul ce omoara!

(38) Gsesc c prea severe sunt regulile Curii: Ce te-a iubi, Dilecta , ca protii i inculii!

(39) E de mahon dulapul,iar patul e de cedru. Dilecta mi citete,n oapt,Cubul negru.

(40) Tristeurile mele, tristeurile tale! Lichior de mandarine, lichior de portocale!

19

(41) Culcai pe un molatic covor de Ispahan. M-am rtcit, Dilecta, prin pru-i pubian.

(42) Ne aezm la mas. Uitndu-se n gol, Dilecta-i fermecata de versul meu frivol.

(43) Degust din vinul dulce i rou de Malaga. Ca buzele Dilectei cand vine s-mi bea vlaga.

(44) Ascult cum bate vntul,m uit cum viscolete. La ce s-i scriu rvae? Ea nu mi le citete.

(45) Micrile-ti, Dilecta, sunt lente, foarte lente. Stm, goi i fa-n fa, ca dou firmamente.

20

(46) Te sarutam pe solduri, leoaica mea cu coama, i-o lebd, in trestii, a nceput s geama.

(47) Din pricin c vinul o face cam nuc Dilecta mea i trage amantul de peruc.

(48) Buchete mari de irii. i lumnri albastre. n fine, suntem singuri cu trupurile noastre.

(49) Se-aude la fereastr zburtcit de vrbii, Iar fustele Dilectei par pnze de corbii.

(50) Dau iama peste mine noianuri de tristei. Ea m iubete numai atunci cnd suntem bei.

21

(51) Dilecta mi zmbete, zicnd pe-un ton futil: -Biatul tu mi place, marchize. E gentil.

(52) Cnd te srut,Dilecta,pe pntecul blan, Amorul nostru poate prea cam lesbian.

(53) A fi putut, firete, s-mi pierd cu fleacuri seara, Dar pntecul Dilectei m frige ca Sahara.

(54) n timp ce ea mi smulge peruca de pe cap M-ntreb dac-mi st bine n rolul lui Priap.

(55) Potop de roze roii a npdit oglinda. In patul cu perdele, Dilecta scoate limba

22

(56) Te-am dltuit, Dilecta, din marmur de Paros, Iar oldurile tale sunt Eros i Thanatos.

(57) Ea-mi rde cu toi dinii, ca perlele din salb. Sunt negru de tristee. Dilecta este alb.

(58) M tot ntreb, marchize, /i s turbez mi vine!/ Cum i petrece seara Dilecta fr mine.

(59) n fiecare noapte te beau ca pe-o otrav. i-s coapsele columne. Iar oldul arhitrav.

(60) Toi popii i vldicii m blestem din greu. Eu am crezut n tine mai mult ca-n Dumnezeu.

23

(61) Cumetrele din Hale, cu faa smochinie, Numesc amorul nostru desfru i luxurie.

(62) Dac exist-n lume vreo opera perfecta, Nu-i Venus de la Millo, sunt ochii ti, Dilecta.

(63) Pe pieptul unui fante voi scrie azi cu spada Ct te iubesc de tare, Dilecta i Amada.

(64) Venetis se-apleac i i srut talpa. Nu vrei s fii la noapte ducesa mea de Alba?

(65) Ieind din crinolin, ca puiul din goace, S-a rentors la mine. Don Pedro nu o place.

24

(66) Ce auriu i rou-i Parisul n crepuscul! Tu m adori, Dilecta! Dar ce-o s spun vulgul?

(67) Te-am ntrebat azi-noapte cu-o jale de nespus: -Cum m iubeti, Dilecta? Ca Iuda pe Isus?

(68) Picioarele Dilectei fac vlv prin Paris. -Nu crezi c am dreptate, don Ramon de Taxis?

(69) Cu degetele astea, cam strmbe i otova, Eu dltuiesc n carne, ca-n marmur Canova

(70) Tu mi-ai rpit, Dilecta, a ochilor lumin. Mirungere! Miracol! Cercei cu cornalin!

25

(71) Se dedica pisicii Dracula Privirea ta e verde i trist, bat-o vina! i nici nu eti femeie, Dracula,Draculina!

(72) Ea-mi face cu batista adio din balcon: -ntoarce-te cu bine, don Cristobal Colon!

(73) Falernul i Massicul ncep s-mi dea de furc. Dilecta, m omoar brbia ta habsburg!

(74) M-a npdit tristeea i vreau s tii de ce: Te-am ateptat asear la Saint-Germain-des-Pres .

(75) Postesc de apte zile cu ap i cu pine, Dilecta! i mi latru amorul ca un cine!

26

(76) Cnd bem, spre sear, ceaiul,din ceti de majolic, Tu graseiezi, Dilecta, cum toarce o pisic.

(77) Vrjit peste msur de trupul tu fosforic, i-am druit parfumuri i fructe de la tropic.

(78) Ce ne-a sortit, Dilecta, al lumii arhitect? Fr amorul nostru, a fi un mort perfect.

(79) Cum i citeam asear rvaul de departe, Am mirosit o roz. i mirosea a moarte.

(80) Cnd o s-ajung n racl merinde pentru vierme mi vei pstra, Dilecta, regrete sempiterne?

27

(81) Dei mi spune lumea phirronyan i cinic, Cu palmele acestea eu vin i te beatific.

28

Les billets doux

29

(1) Vezi cum i duc cocorii spre miazzi triunghiul? La noapte, fi-vom singuri n parc, comoara mea. Am s-i culeg deci irii i roze cu mnunchiul. Din fusta ta pestri, n form de lalea, Adora, i se vede,puin-puin, genunchiul.

(2) Atept s se arate la geamuri aurora. Din nou e cea mult pe chei la Saint-Malo. O s dormim alturi ca fratele i sora, Rocata mea. n patul de cedru rococo, Ador s mi plimb mna pe coapsa ta, Adora.

(3) M bntuie, se pare, o grea melancolie: Iubire, unde ninge omtul de mai an? Rmne s-l mai caut in fusta-i purpurie, Iar fusta-i purpurie miroase-a mghiran. galnici i-au fost snii, Adora, ast-sear, Iscnd zpezi i viscol, pe urm foc i par. Trei cupe de Falerno m fac s fiu euforic, Am s-mi ascund comoara sub lacte i chei; Viscolitor de palid e pntecele-i doric, Iar fusta ta-i vopsit n rou de Pompei.

30

(4) Magnifica-mi pasiune o spun n versuri gale, Iube ca un episcop, dar blnd ca un pstor; Rpit de o frumoas cu olduri tropicale Urzesc i mari i miercuri bilete de amor, Noroc c n conacul cu camere ovale Adora m primete s-i fiu adorator.

(5) Manoarul e n umbr. Covorul mtsos. Acum n-ai trebuin de voaluri sau earfe. Nimic nu preuiete ct alifia roz Unico, ce-i preschimb picioarele n harpe. Cnd nu mai ai pe tine nimica de prisos, Adora, -mi intr limba n tine ca un arpe.

(6) Departe sunt de tine. Un butor de soma. Iar gura ta e astzi ca luna n eclips. Lalelele-i pstreaz culoarea i aroma. Eu simt nespus de tare a oldului tu lips. Cred c-a rmas, pe ape, din lebede, fantoma. Trei fragi tiam pe trupul tu alb, de odalisc. Am ateptat, Adora, s ne iubim la Roma.

31

(7) Minunea mea, la glezne tu ai brri de aur, Iar pielea ta miroase ca floarea de intaur. Rpit de ale tale podoabe i miresme, Atept s-i scot la noapte brrile din glezne.

(8) Am pregtit cu grij alcovul pentru noapte. Miros a desprire, cu toatea astea, crinii. Adora ai pe buze doar miere i doar lapte, Dar ce-i optesc n tain, sub corturi, beduinii? Amrciunea noastr e-un co cu rodii coapte.

(9) De dragul tu ,Adora, am scris aceast carte, Rubin punnd n slove, venin i catifea. Amarul m doboar i seamn a moarte, Grumazul tu de filde aduce tot cu ea. O s-i ridic la noapte pulpana de mtase, S-i mai srut odat al oldurilor jar. Tu, palid i trist, cu gene languroase, Emira mea, vei spune catrene de Ommar Atunci cnd gura-mi rece o s-i ating oldul Molatic, pe cnd luna va bate n perdea. Eu o s-mi mut n stele n noaptea asta cortul. Adora, ai fost viata,pe urma moartea mea.

32

Grdina din iraz

33

(1) Flori de migdal sub pern i-n pat sunt presrate. Precum Khayam i-a face, Adora, rubayate, Cnd luna se strecoar-n alcov ca o pisic, Privindu-i rocovanul izvor de voluptate.

(2) n foiorul verde atept s vin zorii. Beau vin.i vinul are culoarea mandragorii. Iar luna amurgete, departe, spre Damasc. Eu n-am pscut azi-noapte cpriele Adorii.

(3) mi cade tot Adora atunci cnd dau cu sorii... Bagdad,cetatea pcii! Bagdad,cetatea morii!

(4) Demult dormeau punii. Fntna clipocea. Inel cu piatr neagr.Corsaj de catifea. Tu semnai asear cu-o sor carmelit: Aa te vd,Adora,la-ngropciunea mea.

34

(5) Trecuser trei zile i nopi de ramadam. Te adoram,Adora,ca un muftiu persan, Apoi, c rsrise luceafrul de sear, M-am strecurat n tine, ca Saadi-n Golestan.

(6) Ne vom petrece seara obraz lng obraz. Ai pe corsaj lalele i roze de iraz. Cnd scoate de pe dnsa mtsuri i gtele Adora este alb ca muntele Parnas.

(7) Am rsfirat azi-noapte tristeea fir cu fir. Adora m neal cu marele vizir.

(8) Btea molatic vntul perdeaua purpurie. Parc eram un hoge. Iar tu - parc geamie.

35

(9) Ca un sufit n negru, rpus de ajunare, Eu i-am czut azi-noapte, Adora, la picioare. Nu rsrise luna. Dormea tot Samarkandul. Iar n alcovul rou ardea o lumnare .

(10) Spunndu-ne n oapt poveti despre Bagdad. Bem vin de rodii rou din cupe mici de jad. Apoi Adora-i scoate iamacul de mtase. Am azvrlit cu sorii i a czut jihad.

(11) Eram emir la Mekka,iar tu erai emir Avea seraiul nostru pilatri de porfir. Purtam pe-atunci o pan de ibis la turban i-abia dac trecuse un veac de la hegir.

(12) Prea un cort albastru seraiul caravan. Dezbrac-te, Adora! Deschide-te, Sesam!

36

(13) S stingem lumnarea, marchiza mea de Valdez! Te strng cu foc n brae, dar ochii ti departe-s, Iar oldurile tale le argintete bruma. Adio, dar, Adora! Ne ntlnim n Pardes!

(14) n asfinit bujorii i-au aplecat tulpina. Departe eti de mine, ca Mekka de Medina. La focuri, cmilarii vorbesc despre iraz. Dorm undeva n noapte i India i China.

(15) Rzbate din grdin al rozelor parfum. Mldie ca o mlad subire de alun, Cnd iese luna plin, ca lebda pe ape, Sett Zobeida vine n patul lui Harun.

37

(16) Mi-a randuit osanda Allah ca sa m nasc. Privirile Adorei Sunt sabii de Damasc Care ranesc de moarte Viziri si padisahi. Noi ne-am nscut,Adora! Aa a vrut Allah!

(17) Te mldiai spre mine ca arborele Ban. Purtam cercei de aur,ca Saladin-sultan. Era prea tare vinul. Culcuul tu prea moale. Ieea din nori, Adora, al lunii iatagan.

(18) Ce dulce va fi noaptea acolo pe chilim! Allah abkar, Adora! Boteaz-m Selim!

38

(19) M tulbur privirea ta verde ca smaraldul. De ce ai vrut, Adora, s prsim Bagdadul?

(20) Mi-am apucat turbanul i-am vrut s-l smulg din cap Ce s-a ales, Adora, din marii padiahi? Prea c stropi de lapte se prelingeau pe cer, Dar unde-s Ommayazii? i unde Iskander?

(21) i ne-am cuprins n brae cu patim, Adora, Ca Tigrul i Eufratul aproape de Balsora.

(22) Sub genele Adorei dormeam ca sub un cort. i rsrise luna precum un cap de mort.

39

(23) Desptuream alene tristei fcute sul. Se auzeau cmile pe drumul spre Mossul i-i mirosea iamacul a flori de iasomie. Cnta ntr-un magnoliu o pasre biul-biul.

(24) Precum o singapor cu ochii si piezii, Ea-i ine-n podul palmei caseta cu hai.

(25) Am aternut prin cas covoare azurii, S-i gust, Adora, gura cu gust de Tahiti.

(26) Buricul tu e luna n ultimul ptrar i-i stihuie catrene beivul de Ommar.

40

(27) Cltoresc spre Mekka pe-o magarita paga. Nisip in partea stnga, nisip in partea dreapta. Mi-e in clduri asina si-a nceput sa rag. Cu cine sta la cina Adora asta seara?

(28) Ti-am biguit, Adora, privindu-te cu jind: -Eu plec cu caravana curnd spre Tara Sind, Iar in amurgul galben zburtcea un uliu, Se nnegrise vinul in cupa de argint.

(29) In ochii tai, Adora, ntrezresc seninul. Pustia este gata sa-nghit beduinul.

(30) De cum se las seara, cmilele ni-s capii. S-au aezat la focuri si slugile si capii. Beau din burduf cu sete. Te jinduiesc, Adora, Mai mult ca toi persanii, mai mult ca toi arabii.

41

(31) Privind cum se prelinge din luna cositor, Zac beat de apte zile in han la Al-Manssor. Groparu-i langa mine, cu sapa pregtita, Ca sa-mi scobeasc groapa, cnd mi-o fi dat sa mor.

(32) Vntul bate cu manie Si ndoaie sicomorii. Bea, Ommar! Ce ncruntate Sunt sprncenele Adorii!

(33) Tu erpuieti spre mine, Adora, ca un S. M duc sa-ti aduc luna czuta in Yan-tzi

42

(34) S-a mbtat si luna Si zace intr-un pe. V-as ntreba, prieteni: De ce sa fim noi treji? Mi-am dezlegat turbanul, Adora, beau si cant! Ce-s imparatii Chinei? O mana de pamant!

(34) Sunt ultimele vinuri, sunt ultimele fructe! Trec fluturi reci de noapte prin barba mea vlvoi. Lsai sa se rstoarne clepsidra peste noi, Lsai, amici, acalii din noi sa se nfrupte.

43

Nota bio-bibliografica Octavian Soviany s-a nscut la 23 aprilie 1954, in Braov. Studii: liceul Andrei Saguna (in oraul natal), Facultatea de Filologie din Cluj. A debutat concomitent cu poezie si critica in revista Echinox (1975). Colaborri la Romnia literara, Viata romneasca, Luceafrul, Contemporanul, Familia, Cuvntul, Apostrof, Paradigma, Ziua literara etc. A publicat urmtoarele carti: POEZIE Ucenicia btrnului alchimist (Dacia 1983) Cntecele desavarsirii interioare (Albatros, 1994) Turnul lui Casanova (Pontica, 1996) Provincia pedagogica (Cartea romneasca, 1996) Textele de la Montsalvat (Axa, 1997) Cartea lui Benedict (Vinea, 2002) Alte poeme de moda veche (Pontica, 2004) Scrisori din Arcadia (Paralela 45, 2005) PROZA Textele de la Monte Negro (Pontica,2003) TEATRU Strlucirea si suferinele filosofilor (Ghepardul, 1992) CRITICA Textualism, postmodernism, apocaliptic 1 ( Pontica, 2000) Textualism, postmodernism, apocaliptic, 2 (Pontica, 2001) Experiment si angajare ontologica (Gramar, 2002)

44

Referinte critice: Octavian Soviany e un alchimist sui-generis; beat de cultura, isi extrage din esenele livrescului elixirul propriei poezii. E un barochist care se mica in lumile imaginare ca in propria-i buctrie. () Citindu-i cartile, ne lsam purtai prin burguri medievale germane, in vechi Italii renascentiste, in rafinate saloane franceze, ne ntlnim cu Rimbaud, cu Baudelaire, cu Apollinaire, trecem si pe meleagurile rsritene unde ne ateapt poetul Serghei; tie sa se costumeze ca nimeni altul, facandu-si din costum propria lui piele. Este un mediu excepional, in stare sa capteze toate aceste spirite afine, aparinnd aceleiai categorii a voyou-ului, a juctorului, a celui care da cu tifla spnzurtorii. (Nora Iuga) Poet paradisiac, uznd de prerogativele conveniei ca de o carta a libertii,Octavian Soviany a dus rafinamentul livresc spre identificarea totala in candoare: candoare scripturala, imaginara si combinatorie. ( Al. Cistelecan ) Poetul-menestrel propune o utopie a poeziei in care toate discursurile nuntesc alchimic pentru a prepara in athanorul poetic un <<aur atemporal>>, preios in sine si pentru sine, fara valoare de schimb. Poetul si consuma energia creatoare in acest joc suficient siei, Fast, eleganta, ostentaie, emfaza, teatralitate, arlechiniada, badinerie, burlesc, euforie, virtuozitate, fantezie intr-un cuvnt alexandrinism poetic. Iat cupola sub care <<se joaca>> poezia lui Octavian Soviany. (Ioan Moldovan)

45

Prezentarea cartii In Dilecta, Octavian Soviany istorisete o poveste de dragoste, spulberata, dup principiul fragmentarismului, in scurte secvene (distihuri, catrene etc.) concentrate in jurul unei imagini sau al unei stri. Poemele din volum sunt mixturi de sentimentalism si senzualitate, badinaj, ironie, histrionism, propun masti lirice travestite in costume de epoca aparinnd unor vrste revolute ale poeticului, versul e impregnat de un erotism difuz asupra cruia e proiectata uneori lumina demistificatoare a auto-zeflemelei. Pendulnd intre candoare si perversiune, jubilaie si melancolie, frivolitate si auto-asumare, ostentaie si discreie, autorul propune astfel o carte de moda veche ntemeiata (totui) pe jocul postmodernist al rescrierilor, pe artificiul manierist si pe spiritul ludic care pune o surdina peste efuziunile sentimentale.

46