P. 1
Portul Si Locuintele Dacilor

Portul Si Locuintele Dacilor

|Views: 134|Likes:
Published by mihaelajinga

More info:

Published by: mihaelajinga on Mar 16, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/03/2013

pdf

text

original

Portul si locuintele dacilor

Barbatii purtau pantaloni lungi si largi, stransi pe glezna, doua tunici, una mai scurta cu maneca lunga, care, probabil, se baga in pantaloni, alta mai lunga, despicata in partile laterale si incheiata bord a bord pe piept, incinsa pe talie cu o curea subtire si cu poalele cazand pana aproape de genunchi. Pe deasupra purtau o mantie inchisa cu o fibula pe umarul drept, care, dupa franjurii mari ce o marginesc, putea fi dintr-o tesatura mitoasa. In picioare purtau opinci. Nobilii purtau pe cap o boneta moale; oamenii de rand umblau descoperiti, dar se pare ca mantiile erau prevazute cu gluga. Femeile purtau o tunica lunga pana la pamant, incinsa pe talie si degajand gatul, peste care puneau alta tunica mai scurta, inchisa, se pare, la fel ca si cea barbateasca. Purtau si ele mantie, care insa se drapa liber. Parul il aveau lung, pieptanat cu carare, in onduleuri mari, pe langa obraji si adunat intr-un coc amplu pe ceafa. Nu purtau nimic pe cap. Cu anumite ocazii sau la anumite tipuri de imbracaminte, cu siguranta insa la starile bogate, se purtau tot felul de podoabe (bratari spiralate, fibule, colier-lant, centura-lant, bijuterii din metale nobile). Dincolo de aceste aspecte generale, se poate deduce totusi caracterul sumar si saracacios al imbracamintei celor cu stare sociala scazuta, dificultatea producerii si asigurarii imbracamintei pentru toata familia in mod continuu. Multe din elementele de imbracaminte textile erau inlocuite sau suplimentate, pentru timpul rece, cu tot felul de blanuri si piei, mai mult sau mai putin prelucrate. Casele dacilor de la munte spre deosebire de cele de la campie au avantajul prezentei pietrei. La aceste altitudini casele au fundatia din blocuri de piatra mai mult sau mai putin ingrijit lucrate in functie de averea proprietarului. In acest fel lemnul nu putrezea in contact cu pamantul. S-au descoperit case din barne de lemn imbinate prin sistemul de scobituri in forma de coada de randunica, case la care nu se foloseau nici un cui. Aceste case aveau o forma poligonala cu 6-8 laturi. Restul construite in sistemul clasic erau majoritatea dreptunghiulare sau rotunde. Majoritatea erau construite din barne de lemn asezate orizontal. La colturi cate un stalp vertical cu rol de susutinere a celor orizontale. Se aplica pe pereti o lipitura relativ subtire din lut frumos netezit si uneori colorat. Casele mai sarace aveau intre stalpii de colt o impletitura de nuiele lipita cu lut din belsug peste care se aplica tencuiala eventual colorata. Cele mai impozante locuinte, descoperite in numar mare sunt cele de tipul turnurilor locuinta. Acestea aveau pe nelipsita fundatie de piatra, parterul alcatuit dintr-un zid de blocuri de piatra de acelasi fel ca si cele din zid. Peste acest zid de piatra era inaltat un zid din caramizi de lut superficial arse.

Portul si locuintele romanilor
Îmbracamitea romanilor se caracteriza, înainte de toate, prin simplitate: nu necesita nici croiala aproape deloc si nici cusatura, interventia croitorului de profesie era minima. Vesmântul national si oficial al romanilor, dar care era interzis taranilor, muncitorilor simpli si sclvilor, era toga: o bucata de stofa alba groasa de lâna alba, taiata în forma de elipsa sau de semicerc cu un

diametru care putea ajunge pâna la sase metri. În epoca imperiala se purta tot mai mult toga colorata potrivit unor anumite norme : toga împaratului era rosie, a generalilor victoriosi era de purpura cu broderii aurite, iar a copiilor sub 17 ani, precum si a înaltilor magistrati sau a unor categori de sacerdoti era tivita cu o fâsie de purpura. Îmbracarea togei, potrivirea eleganta a cutelor, era o operatie foarte complicata. În casa, barbatii purtau tunica - larga si lunga pâna sub geninchi, strânsa la mijloc cu o centura. Iarna se îmbacau chiar doua sau trei tunici una peste alta. Confectionata din doua bucati de stofa, cusute între le, dar lasând loc pentru brate si cap, tunica nu avea mâneci - cel putin pâna în secolul al II-lea e.n.; pentru ca un secol mai târziu sa se poarte tunica cu mâneci chiar lungi. În oras, se purta peste tunica toga, dar oamenii saraci si sclavii umblau numai în tunica. Femeile purtau, direct pe piele, o camasa de in, iar în jurul bustului o fâsie de pânza. În timpurile vechi îmbracau si ele toga, la fel ca barbatii, dar înca din secolele republicii toga era rezervata numai femeilor de moravuri usoare. În locul ei, peste peste camasa purtau o tunica lunga pâna la pamânt, numita stola, cu mâneci lungi sau fara mâneci, prinsa cu un cordon. Peste stola, un fel de sal din lâna colorata, numit palla, acoperea umerii; un capat al pallei se înfasura pe un brat, celalalt cadea pâna la pamânt, iar cu un fald al pallei, femeia îsi acoperea capul, caci o remeie romana nu iesea niciodata în oras cu capul descoperit. Aranjarea pallei penrtu a fopma un drapaj frumos si elegant era o operatie tot atât de comlicata ca cea pe care o cerea toga barbatilor. În epoca Imperiului, femeile au adoptat o îmbracaminte de o mare varietate. Încaltamintea de rigoare a barbatilor când purtau toga era un fel de ghete din piele subtire, fara tocuri, fixate pe picior cu sase curele.Însa mult ami comode, mai practoce si mai putin costisitoare erau sandalele. În casa, atât barbatii, cât si femeile, ale caror tipuri de încaltaminte nu se deosebeau de cele ale barbatilor, puratu papuci de stofa, în diferite culori. Taranii si soldatii purtau saboti. Romanii umblau cu capul descoperit, iar când ploua, îsi puneau o gluga. Vara, pentru a se apara de razele soarelui prea puternice, purtau o palarie cu boruri largi. Pentru sclavii eliberati, semnul dinstinctiv era bereta. Evantaiul si umbrela de soare, purtate de sclava însotitoare, si poseta erau articole indispensabilefemeii elegante. Casele ţăranilor erau de regulă nişte colibe sărăcăcioase, cu pereţi de bârne acoperite cu lut şi cu un acoperiş de stuf. Dar chiar şi când casa era construită din materiale mai trainice, locuinţa păturilor medii şi sărace consta dintr-o singură încăpere (atrium), având o deschizătură largă în tavan şi acoperiş prin care pătrundeau lumina şi apa de ploaie, colectată într-un bazin din mijlocul încăperii. Acesta era tipul obişnuit de casă etruscă. La început vila familiei romane era concentrată în atrium, în jurul căminului – care avea totodată şi o funcţie religioasă. Mai târziu, din atrium s-au deschis una sau mai multe încăperi laterale. În perioada imperiului, când s-a adoptat obiceiul grecesc de a lua masa întins pe un pat-canapea, romanii au adăugat casei lor şi o sală de mese specială (triclinium). Cu timpul prin sporirea numărului încăperilor, atrium-ul a devenit o mare şi somptuoasă anticameră, cu pereţii acoperiţi de fresce, împodobită cu statui şi alte obiecte de artă. Camere de baie existau numai în casele celor foarte bogaţi. Partea interioară a ansamblului de locuit îl forma peristilul, grădina înconjurată de un portic susţinut de coloane. Aici lua

masa familia, când timpul era favorabil. Peristilul – cu statuete, cu măsuţe de marmură, cu un mic bazin, eventual cu fântâni arteziene şi cu florile preferate de romani: trandafiri şi crini – era locul de reculegere, zona intimă a casei, un adevărat salon în aer liber. Spre deosebire de casa modernă, casa romană era orientată spre interior (ceea ce explică şi importanţa peristilului). Privită din exterior, casa n-avea o adevărată faţadă: ferestrele erau rare, sau chiar lipseau cu totul. Din stradă se intra, nu direct pe o poartă, ci printr-un coridor (vestibulul) care dădea în atrium; uşa de intrare din stradă în casă era situată la jumătatea coridorului, a vestibulului. În casele celor bogaţi decoraţia interioară era somptuoasă: fresce cu subiecte mitologice sau din viaţa cotidiană de la ţară sau de la oraş; peisaje, scene de vânătoare,

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->