Sunteți pe pagina 1din 1

M scuzai, domnioar, vi s-a deschis sufletul.

Sper c nu v lipsete nimic, verificai, v rog, n ngrmdeala din tramvaiul care ne duce la moarte nu tii niciodat dac nu s-a strecurat vreun ho... fur, stimat domnioar, fur nemernicii... fur zmbete i lacrimi preioase, fur amintiri... fur orice... dar ce nu fur n ziua de azi?! M scuzai, doamn, vi se vede dantela cuvntului pe sub poalele fustei. S v spun drept, am observat de cnd m-am urcat dar mi-a fost jen s v spun, stii i dumneavoastr cum e... ah, nu-i nimic, o s stau eu drept dumneavoastr cnd v sugrumai din nou inima cu cureaua tcerii... aa, e perfect acum, nu se mai vede nimic... dect griul oriciu al zilei fr istorie. M scuzai, domnule, vi s-a desfcut tivul respectabilitii i v atrn puin ntr-o parte. Nu, nu cred c soia dumneavoastr a observat, pentru dnsa suntei mai mult ca sigur invizibil... ns eu, stnd aa n picioare i nefcnd nimic, am vzut dou-trei scame de lumin aprinzndu-se n ochii dumneavoastr cu tivul descusut... v suprai dac v nsoesc cteva staii i v povestesc despre mine? M scuzai, oameni buni, cltoresc printre voi, leampt i fr uniform, mi-e tulburtoarea sete de via n neornduial pe trup... i m simt deucheat de fericit cnd m uit la feele voastre, meticulos i corect ncadrate n rame... M scuzai, cred c am nimerit ntr-o prvlie de rame, ori poate ntr-un pod mbcsit... cu pnze vechi... moarte i vechi... Cum, un tramvai?! Vatman! Oprete, vreau s cobor! de Larisa andrei.