CURS 1

TULBURARILE LIMBAJULUI SI COMUNICARII

Termenul de logopedie vine de la cuvantul logos care inseamna educarea cuvantului. Logopedia a cunoscut o evolutie si s-a dezvoltat pe mai multe raporturi. Froschels a dat in anul 1909 o acceptiune noua si anume obiectul logopediei este cunoscut din studiul limbajului si comunicarii a metodelor acesteia in relatie cu cunoasterea comportamentului si personalitatii subiectului prin impactul acestor tulburari asupra personalitatii si comportamentului. Termenul de logopedie a fost folosit pentru prima data de filosoful Socrate. El folosea acest termen in sensul de tulburare a cuvantului. Acest termen a fost folosit si de alti filosofi. Plutar este cel care scrie o carte despre Demostene care se intitulata "Vieti paralele". Nu era sociabil, era irascibil, avea o tendinta de a ocoli anturajul celor din jur. Demostene a intuit niste metode si procedee pe care le-a folosit pentru a inlatura balbaiala. In momentul in care a reusit sa inlature balbaiala au aparut schimbari. A devenit sociabil, avea comportament echilibrat, nu mai era irascibil. Grecii antici manifestau chiar un cult pentru oratorie si vorbire. Societatea spartana avea un criteriu de evaluare care se referea la capacitatile persoanei si anume capacitatile oratorice. Si la Romani apar contributii. Exista o carte Avicena care este canonul medicinei. Se vorbeste prima data de tulburari de voce si de rolul respiratiei in producerea verbala si a balbaielii. In evul mediu logopedia a inceput sa creasca. Se cunoaste o efervescenta ca apoi sa intre intr-o perioada trista a logopediei. Perioada trista (35 ani) deoarece se constata ca tulburarile de limbaj pot avea doar doua cauze: 1. limba prea mare in cavitatea bucala iar cei cu tulburari de limbaj au saliva foarte multa; 2. creierul nu incape bine in cavitatea craniana din cauza ca exista foarte mult lichid. Cronica din anul 1835 vorbea "de vindecarea gangaviei" (in romania). Gangavia se folosea pt balbaiti sau toti cei cu dificultati verbale. Spre deosebire de majoritatea stiintelor, logopedia s-a dezvoltat prima data pe terenul practicii ca apoi pe teren teoretic. Se poate vorbi de constituirea logopediei in prima decada a secolului trecut. Primul congres de logopedie si foneatrie s-a tinut la Viena in anul 1942. Practica logopedica in tara noastra a fost legiferata in anul 1949 si intarita in anul 1957. Logopedia face parte din sistemul stiintelor psihopedagogiei speciale. Ea se situeaza la granita dintre psihologie si psihopedagogie. Dpdv teoretic se trage spre psihologie, dpdv practic se trage spre psihopedagogie. Orice tulburare de limbaj apare pe baza a foarte multi factori dar si aici se poate intampla ca o cauza sa produca la x o tulburare iar la y sa nu produca. Conteaza foarte mult perioada in care cauza actioneaza asupra persoanei.

Cauzele care provoaca tulburari de limbaj: 1. Cauze care actioneaza in timpul sarcinii: - intoxicatiile, infectiile, bolile infectioase, incompatibilitatea factorului rh, carentele nutritive, bolile psihice ale gravidei, bolile somatic ale gravidei, ex tensiune arteriala mare; - traumele mecanice si psihice (stress si oboseala psihica si fizica provoaca dificultati). 2. Cauze din timpul nasterii: - nasteri grele si prelungite ce afecteaza sistemul nervos; - asfixiile care provoaca hemoragii la nivelul sistemului nervos; - traumele psihice si fizice; - nasterile cu forceps; - droguri, alcool, tigari. 3. Cauze care actioneaza dupa nastere: a) cauze organice centrale; periferice. - traume senzoriale si mecanice, prognatismul si progenia; - anomaliile dento maxile valo palatine (gura de iepure etc); - intoxicatiile si infectiile cu efect organic ca si bolile primei copilarii: meningita, encefalita, rujeola, pojar, scarlatina. b) cauze functionale. Afecteaza sfera senzoriala, receptoare cat si sfera motorie-efectoare. Ele pot afecta oricare componenta a pronuntiei (expiratie, fonatie, articulatie) - dereglari sau dezechilibre ale pronuntiei; - dereglari de nutritive; - tulburari ale auzului fonematic. c) cauze psihoneurologice care afecteaza mai frecvent pe acei subiecti care au o constitutie anotomofiziologica patologica. d) cauze psihosociale. Este invatat de catre invatatoare prost anumite lucruri. - metode gresite de educatie; - mentinerea obisnuintelor negative sau gresite; - imitarea modelului deficitar; - stresul, oboseala, etc.

Obiectivele logopediei. 1. studierea si asigurarea unui climat favorabil de dezvoltare si stimulare a comunicarii si limbajului; 2. prevenirea si inlaturarea cauzelor tulburarilor de limbaj si comunicare; 3. studiul simptomatologiei, a metodelor si procedeelor de terapie a limbajului si comunicarii in conditiile aparitiei acestora pe fondul normalitatii si in conditiile aparitiilor pe fondul unor deficiente; 4. cunoasterea si prevenirea efectelor negative ale tulburarilor de limbaj si comunicare asupra comportamentului si personalitatii; 5. elaborarea si implementarea unei metodologii de diagnoza si prognoza diferentiala; 6. popularizarea cunostiintelor despre tulburarile de limbaj si comunicare la nivelul familiei si a scolii; 7. studierea deficientelor senzoriale si mentale care conditioneaza tulburarile de limbaj si comunicare; 8. aplicarea terapiei logopedice in relatie cu evitarea esecului scolar; 9. depistarea timpurie a tulburarilor de limbaj si comunicare; 10. formarea de specialist competenti de a interveni prin terapie in oricare tulburare de limbaj si comunicare.

Legile logopediei 1. Orice abatere in forma si in continut de la vorbirea standard constituie tulburare de limbaj sau/si de comunicare; 2. Orice tulburare de limbaj si de comunicare are tendinta de a se agrava si consolida in timp ca deprindere negative; 3. Tulburarile de limbaj si comunicare nu presupun deficit de intelect sau senzorial, dar cand acestea apar pe fondul altor deficiente ele sunt mai grave, mai variate si mai extinse; 4. Tulburarile de limbaj si comunicare au o frecventa mai mare in copilaria mica pentru ca fragilitatea aparatului fonoarticulator si a sistemelor cerebrale implicate in vorbire este mai pronuntata; 5. Tulburarile de limbaj si comunicare au un caracter tranzitoriu si sunt corectabile printr-o terapie logopedica adecvata. 6. Tulburarile de limbaj si comunicare produc efecte negative asupra comportamentului si personalitatii in functie de starea tensionala, emotional-afectiva si de stresul subiectului. 7. Tulburarile de ritm si fluenta nu se transmit ereditar, dar pot fi structuri anatomo-fiziologice care le pot favoriza. 8. Tulburarile de ritm si fluenta pana la varsta de 3 ani si jumatate nu au semnificatie logopedica ci una fiziologica 9. Tulburarile de ritm si fluenta au o incidenta mai mare la sexul masculin fata de cel feminin. 10. Metodologia corectiv recuperativa in tulburarea de limbaj si comunicare se realizeaza in relatie cu cea a stimularii intregii activitati psihice.