Alexandru Lapusneanul - C.

Negruzzi nuvela traditionala, psihologica, istorica, romantica

Nuvela Alexandru Lapusneanul este prima nuvela romantica de inspiratie istorica din literatura romana, o capodopera a speciei si un model pentru autorii care au cultivat-o ulterior (de ex Al. Odobescu). Publicata in perioada pasoptista, in primul numar al Daciei literare (1840), nuvela ilustreaza una dintre sursele literaturii romantice, istoria nationala (Evul Mediu). Este o nuvela deoarece este o specie epica in proza, cu o constructie riguroasa, avand un fir narativ central. Personajele sunt relativ putine, caracterizate succint si graviteaza in jurul personajului principal. Este o nuvela romantica datorita mai multor trasaturi: specie, inspiratia din istoria nationala (evul mediu), tema, conflict, naratiune liniara, personaje exceptionale in situatii exceptionale; personaje construite in antiteza (dintre blandeta doamnei si cruzimea domnitorului), culoarea epocii in descrieri cu valoare documentara, nu cu valoare epica (descrieri amanuntite ale vestimentatiei si ale obiceiurilor, descrierea vestimentatiei lui Lapusneanu in biserica si a mesei domnesti), gesturi si replici spectaculoase si memorabile. Din cronica lui Ureche, Negruzzi preia imaginea personalitatii domnitorului Alexandru Lapusneanul, ca si scene, fapte si replici (de exemplu: mottoul capitolului I si al IV-lea), dar se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la fictiune si prin viziunea romantica asupra istoriei, influentata de ideologia pasoptista. Nuvela are ca tema lupta pentru putere in epoca medievala (in Moldova, la mijlocul secolului al XVI-lea). Evocarea artistica a celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul evidentiaza lupta pentru impunerea autoritatii domnesti si consecintele detinerii puterii de un domnitor crud, tiran. Naratorul este omniscient, omniprezent, detasat, predominant obiectiv, dar intervine direct prin cateva epitete de caracterizare (de exemplu: "tiran", "curtezan", "miselul boier"). Echilibrul compozitional este realizat prin organizarea textului narativ in patru capitole, care fixeaza momentele subiectului. Capitolele poarta cate un motto cu rol rezumativ, care constituie replici memorabile ale personajelor. Capitolul 1 (Daca voi nu ma vreti, eu va vreu..) cuprinde expozitiunea (intoarcerea lui Alexandru Lapusneanul la tronul Moldovei in fruntea unei armate turcesti si intalnirea cu solia formata din cei patru boieri trimisi de Tomsa: Veverita, Motoc, Spancioc si Stroici) si intriga ( hotararea domnitorului de a-si relua tronul si dorinta sa de razbunare fata de boierii tradatori). Capitolul al 2-lea (Ai sa dai sama, Doamna!) corespunde, ca moment al subiectului, desfasurarii actiunii si cuprinde o serie de evenimente declansate de reluarea tronului de catre Alexandru Lapusneanul: fuga lui Tomsa in Muntenia, incendierea cetatilor, desfiintarea armatei pamantene, confiscarea averilor

boieresti, uciderea unor boieri, interventia doamnei Ruxanda pe langa domnitor pentru a inceta cu omorurile si promisiunea pe care acesta i-o face. Capitolul al 3-lea ( Capul lui Motoc vrem...) contine mai multe scene romantice, prin caracterul memorabil sau exceptional : participarea si discursul domnitorului la slujba religioasa de la mitropolie, spatul de la palat si uciiderea celor 47 de boieri, omorarea lui Motoc de multimea revoltata si "leacul de frica"pentru doamna Ruxanda. Capitolul cuprinde punctul culminant. In capitolul al 4-lea (De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu) este infatisat deznodamantul, moartea tiranului prin otravire. Dupa patru ani de la cumplitele evenimente, Lapusneanul se retrage in cetatea Hotinului. Bolnav de friguri, domnitorul este calugarit, dupa obiceiul vremii. Deoarece cand isi revine, ameninta sa-i ucida pe toti ( inclusiv pe propriul fiu, urmasul la tron), doamna Ruxanda accepta sfatul boierilor de a-l otravi. Conflictul nuvelei este complex si pune in lumina personalitatea puternica a personajului principal. Principalul conflict, exterior, este de ordin politic: lupta pentru putere intre domnitor si boieri. Conflictul secundar, intre domnitor si Motoc (boierul care il tradase), particularizeaza dorinta de razbunare a domnitorului, fiind anuntat in primul capitol si incheiat in capitolul al 3-lea. Conflictul social, intre boieri si popor, este limitata la revolta multimii din capitolul al 3-lea. In proza romantica, conflictele exterioare plaseaza personajele intr-o relatie de antiteza. Din acest punct de vedere, se poate vorbi despre contrastul din Lapusneanul si doamna Ruxanda, evidentiat in capitolul al 2-lea. Personajele sunt realitzate potrivit esteticii romantice: personaje exceptionale (au calitati si defecte iesite din comun) in situatii exceptionale, antiteza ca procedeu de constructie, liniaritatea psihologica, repliciile memorabile. Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, exceptional, care actioneaza in situatii exceptioanele ( ex: scena uciderii boierilor, a pedepsirii lui Motoc, scena mortii domnitorului otravit). Intruchipeaza tipul domnitorului sangeros, tiran si crud. El este construit din contraste si are o psihologie complexa, calitati si defecte puternice: vointa de putere, care ii calauzeste actiunile, hotarat, viclean, inteligent, abil politic. Este caracterizat direct (ce catre narator, de alte personaje, autocaracterizarea) si indirect (prin fapte, limbaj, comportament, relatii cu alte personaje, gesturi, atitudine, vestimentatie). Doamna Ruxanda este personaj secundar, de tip romantic, construit in antiteza cu Lapusneanul: blandete-cruzime, caracter slab-caracter tare. Ea nu actioneaza din vointa proprie nici cand ii cere sotului sau sa inceteze cu omorurile, nici cand il otraveste. Boreiul motoc reprezenta tipul boierului tradator, viclean, las, intrigant. El nu urmareste decat propiile interese., De aceea il tradase pe Lapusneanul in prima domnie, iar la intoarcerea acestuia, dupa refuzul de a renunta la tron, il linguseste.

In antiteza cu boierul tradator, sunt personajele episodice Spancioc si Stroici, cu rol justitiar, reprezentand boierimea tanara, capabili sa anticipeze miscarile adversarului. Personajul colectiv, multimea revoltata, apare pentru prima oara in literatura noastra. Coexistenta elementelor romantice cu elemente clasice intr-o pera litarara este o trasatura a literaturii pasoptiste. Fiind o nuvela istorica in contextul literaturii pasoptiste, Alexandru Lapusneanul este si po nuvela de factura romantica prin respectarea principiului romantic enuntat in Introductie la Dacia literara - inspiratia din istoria nationala, dar si prin specie, tema, personaje exceptionale sin situatii exceptionale, personajul princpial alcatuit din contraste, antiteza angelic - demonic, culoarea epocii, spectaculosul gesturilor, al replicilor si al scenelor.

Alexandru Lapusneanul Caracterizarea personajului principal

slujba de catre mitropolitul Teofan:,,crud si cumplit este omul acesta de catre Spancioc: ,,sangele cel pangarit al unui tiran ca tine

Caracterizari directe: - de catre narator, ii descrie vestimentatia de la

Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi este prima nuvela istorica din literatura romana. Publicata in perioada pasoptista, in primul numar al Daciei literare (1840), nuvela apartine prozei romantice, fiind inspirata din istoria nationala, potrivit recomandarii lui Mihail Kogalniceanu, in Introductie, manifestul literar al romantismului romanesc. Nuvela istorica are ca tema evocarea artistica a celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul. Lupta pentru impunerea autoritatii domnesti si consecintele detinerii puterii de un domnitor crud se raporteaza la realitatile social-politice din Moldova secolului al XVI-lea. Actiunea nuvelei este pusa pe seama unor personaje ale caror caractere se dezvaluie in evolutia gradata a conflictului. In functie de rolul lor in actiune, ele sun puternic individualizate, construite cu minutiozitate (biografia, mediul, relatiile motivate psiohologic) sau potretizate succint. In desfasurarea narativa, Alexandru Lapusneanul este principalul element constitutiv, celelate personaje gravitand in jurul personalitatii sale.

Imaginea personalitatii domnitorului Alexandru Lapusneanul este conturata in Letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche, cronica din care, Negruzzi preia scene, fapte si replici (de exemplu: mottoul capitolului 1 si al 4-lea), dar se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la fictiune si prin viziunea romantica asupra istoriei, influentata de ideologia pasoptista. Astfel, pornind de la persoane reale/personalitati istorice, scriitorul creeaza personaje literare, reprezentand anumite tipuri umane cu destine si profiluri psihologice care sustin coerenta narativa. Personajele sunt realitzate potrivit esteticii romantice, personaje exceptionale (au calitati si defecte iesite din comun) in situatii exceptionale, antiteza ca procedeu de constructie, liniaritatea psihologica, replicile memorabile. Alexandru Lapusneanul este personajul principal din nuvela, personaj romantic, exceptional, care actioneaza in situatii exceptionale (de ex: scena uciderii boierilor, a pedepsirii lui Motoc, a mortii domnitorului otravit). Intruchipeaza tipul domnitorului tiran si crud, perfect integrat in mentalitatea epocii, care guverneaza absolutist intr-o societate dominata de anarhie feudala. El este construit din contraste si are o psiholoige complexa, calitati si defecte puternice, fiind un damnat romantic. Autorul ii marcheaza destinul prin cele patru replici memorabile, plasate in fruntea capitolelor si avand rol de motto. Destinul sau este acela de a impune autoritatea domneasca prin orice mijloace. Crud, hotarat, viclean , inteligent, bun cunoscator al psihologiei umane, abil politic, personajul este puternic idividualizat si memorabil. Hotararea de a avea puterea domneasca este formulata de la inceputul nuvelei, in raspunsul dat soliei boierilor: Daca voi nu ma vrei, eu va vreu. Hotararea este pusa in practica prin guvernarea cu ajutorul terorii, prin lichidarea posibilelor opozitii, culminand cu uciderea celor 47 de boieri la ospat si incheinduse prin revenirea asupra hotararii de a se calugarii. Face promisiuni linistitoare pentru ceilalti, dar care ascund un plan de razbunare. Promisiunea pe care i-o face lui Motoc, il linisteste pe boierul intrigant care se crede util domnitorului, intrandu-i din nou in favor. PLanul de razbunare al lui Lapusneanul este insa crud, Motoc sfarsind sfasiat de multimea revoltata. Sacrificandu-l pe boier, se razbuna pentru tradarea acestuia in prima domnie si potoleste (manipuleaza) multimea revoltata, de a carei putere este constient: "prosti, dar multi". Stapanirea de sine, sangele rece sunt dovedite in momentul pedepsirii lui Motoc, pe care il ofera gloatei ca tap ispasitor. Are o inteligenta diabolica, reusind sa manipuleze masele sau persoanele (boierii), sa-si puna in aplicare planurile. Cruzimea este o insusire obisnuita in Evul Mediu dominat de luptele pentru putere, dar in cazul lui Lapusneanul are manifestari care apartin exceptionalului: asista razand la macelul boierilor, nascoceste schingiuiri, ameninta chiar sa-si ucida propriul fiu, in care vede un uzurpator al puterii. Uciderea lui este singura cale de a-l opri si plati pentru cruzimea sa.

Este caracterizat direct ( de catre narator, de alte personaje, autocaracterizarea) si indirect ( prin fapte, limbaj, atitudini, comportament, relatii cu alte personaje,gesturi, atitudine, vestimentatie). Naratorul realizeaza, in mod direct, potretul fizic al domnitorului prin descrierea vestimentatiei, specifice epocii. Caracterizarea realizata de alte personaje este succinta: "crud si cumplit este omul acesta". Caracterizarea indirecta se realizeaza prin faptele care evidentiaza in maniera romantica cruzimea personajului si dorinta lui de a distruge influenta boierilor: uciderea lor, distrugerea cetatilor si reducerea numarului ostilor moldovene. Inteligent, ii atrage pe boieri la curte spre a-i ucide. Abil, se foloseste de momentul slujbei religioase, de vestimentatia si de coroana domneasca, de citate biblice presarate intr-un discurs mincinos, dar persuasiv. Crud, ordona soldatilor uciderea boierilor, apoi alcatuieste el insusi piramida din capete, pe care o arata cu satisfactie doamnei. Rade in timpul masacrului. Pe Motoc il da cu sange rece multimii revoltate si spune ca face un act de dreptate. Relatia cu doamna Ruxanda este construita pe antiteza romantica angelic demonic. Diversistatea atitudinilor adoptate de Lapusneanul fata de doamnna RUxanda reflecta ipocrizia lui. Nu o respecta nici pentru originea ei nobila (descendenta a lui Stefan cel Mare), nici pentru ca ii este sotie sau mama a copiilor sai. Avand capacitatea de a ne surprinde intr-un mod convingator, Lapusneanul este un personaj rotund spre deosebie de celelalte personajei ndividuale din nuvela.