Argument

Limba si literatura româna este o disciplina scolara complexa si dinamica ce presupune o instruire permanenta bazata pe fundamente teoretice si percepte practice.

În sfera larga a acesteia, o importanta deosebita o are literatura româna deoarece ajuta elevii sa-si creeze un univers fictional si sa-si îmbogateasca vocabularul, dar si sa-si gaseasca în personajele pe care le întâlnesc modele sau antimodele.

Metodele de instruire si educatie a acestora trebuie sa fie cât mai eficiente si sa aiba la baza perfectionarea si modernizarea tehnicilor de lucru pentru a trezi interesul si pasiunea elevilor. Este important sa se formeze si consolideze deprinderea acestora cu opera literara prin lectura, exercitii de citire astfel încât elevii sa parcurga orice text cu voce tare sau în gând si sa poata întelege si reproduce continutul acestuia.

Pentru a se asigura cealalta cerinta si anume îmbogatirea vocabularului elevilor este necesar ca acestia sa stapâneasca sensurile proprii si figurate ale cuvintelor, astfel încât fiecare lectie de literatura sa le ofere prilejul unei noi achizitii lexicale si sa-si poata preciza si nuanta vocabularul pe care îl folosesc.

Realizarea acestor cerinte obiective si subiective presupune din partea profesorului mentinerea la curent cu ceea ce este nou în specialitate, precum si o buna pregatire din punct de vedere metodic.

Astfel, lucrarea de fata îsi propune sa schiteze o conceptie pertinenta asupra personalitatii lui I.L.Caragiale, nume celebru între cei patru mari clasici ai literaturii române, bazate pe interesul manifestat de critica literara, scotând în evidenta importanta pe care a avut-o autorul dramatic asupra literaturii române.

Alegerea acestei teme s-a bazat pe faptul ca autorul român a cuprins în opera sa aspecte diverse ale existentei omului punându-si geniul în viata si talentul în opera, sugerând zigzagurile vietii prin risipa de epitet verbal, egoismul epicureu c 818b13i u înfrângerile suferite ca si Oscar Wilde ( serban Cioculescu).

Mare scriitor clasic, I.L.Caragiale este maestrul neîntrecut al dramaturgiei românesti excelând deopotriva în domeniul prozei, îndeosebi în schita si în nuvela,

ducându-si, în toate acestea, la perfectiune marile disponibilitati creatoare: observatia lucida a mediilor sociale, caracterul scenic al situatiilor, arta dialogului, umorul, comicul de situatie si de limbaj.

Ca observator social, Caragiale a transpus în plan literar adevarul simplu ca lumea, în datele ei fundamentale, nu evolueaza esential: gesturile, atitudinile, neobservate cu suficienta acuitate, sunt mereu aceleasi. Spatiul în care se misca personajele umane, definit de coordonatele vietii cotidiene, ale câstigului de bani, ale stagnarii în aceeasi zona de preocupari, cu aceleasi etape de trecere de la o vârsta la alta, sacralizate sub forma de rituri existentiale, este unul închis. În acest context, eroii caragialieni nu vor deveni nici nemuritori ca protagonistii scrierilor antice ca un Hercule sau Tezeu, nu se vor lupta nici cu balaurii, nu vor depasi, decât în cazuri extreme zidurile cetatii protectoare, burgul, dincolo de care nu au capacitatea de a subzista într-o forma civilizata, nici de a deveni cazuri tragice, ca al lui Timon din Atena. O decadere marcanta, motiv fundamental al dramei moderne, care a pierdut temele înaltatoare ale tragediei, dar se scufunda în tragicul cotidian. Omul se lasa în stapânirea marii trancaneli (Mircea Iorgulescu), capabile sa transforme în epopee, de pilda, faptul

banal al pierderii unei scrisori si avatarurile recuperarii ei. Se observa cum se creeaza o noua tipologie de simboluri gnoseologice false: perfectiunea greaca a retoricii neînlocuita cu arta de a vorbi fara a spune nimic, într-o degringolada semantica, razboaiele se muta dupa marile câmpuri de lupta în alcovuri si pe culoarele ziarelor de scandal, oamenii îsi pierd vremea prin cafenele, pentru a discuta, în lipsa unor subiecte profunde, ultimele cancanuri politice sau scandaluri mondene.

Ceea ce îi reuseste impecabil lui Caragiale este radiografierea exacta a moravurilor epocii sale, care, prin reiterare, se transmit tuturor epocilor. Din acest punct de vedere, omul secolului XIX - lea nu este cu mult diferit de cel conteporan sau de cel al secolelor viitoare.

Probabil ca si peste o suta de ani vor exista acelasi personaje mediocre, cum se si confirma de altfel dupa prima suta de ani parcursa prin eternitate de opera: un Mitica ce discuta prin cafenele sau pe la colturi de strada despre oamenii aflati la putere, despre ultimele scandaluri din high-life, un Dandanache ce va specula insidios o conjunctura politica favorabila, un Catavencu santajist, o Zoe care va combina la nesfârsit politica si erotica.

O lume pe dos, prafuita, cu personaje, parca scoase din dulapul cu naftalina, cu oameni sfatosi, cu mustati mari în forma de sulita, cu haine caraghioase, cu baston si tilindru, plimbându-se solemn pe strada, în încercarea de a impresiona demoiselle-le tinere din faubourgul unde îsi fac veacul,

în care motivul lumii ca teatru îsi gaseste. . în Caragiale. adeptul si creatorul desavârsit. jucând în continuare aceeasi piesa.schimbându-si numai hainele si mastile.

CAP. I. OMUL sI ACTIVITATEA LITERARĂ .

fiind prozator.L.L.01. preferând sa ramâna administrator al mosiei Margineni si profesând totodata ca magistrat si avocat la Ploiesti. Dorea sa faca si clasa a-V-a de liceu. pastrând o frumoasa amintire despre institutorul Basil Dragosescu. azi I. nu se consacra totusi scenei. de origine greceasca. un oarecare stefan. Baiatul începe sa învete cu parintele Marinache. Candiano-Popescu.Conform informatiilor din Dictionarul general al literaturii române. venise în tara o data cu domnitorul I. în particular. prima clasa de gimnaziu. se numea Ecaterina si era fiica unui negustor brasovean. În intervalul 1864-1867 termina.1852 în satul Haimanale. ca si fratii lui. de la care îi va ramâne si numele de Caragiali. dramaturg si gazetar. Luca. Caragiale se înscrie în 1868. urmeaza clasele primare la scoala Domneasca din acelasi oras. Mama lui Caragiale. dar teatrul începe a-l ispiti. miscare pe care o va ironiza în .1852 sau 01. Gh. tatal lui I. În iunie 1870. I. iar urmatoarele trei la scoala Sfintii Petru si Pavel. Între anii 1860-1864. Costache si Iorgu.02. ia si el parte la miscarea revolutionara initiata de Al. Caragea. Dintre cei trei fii. copist la tribunalul din Prahova. Gheorghe din Ploiesti. în Bucuresti. judetul Dâmbovita. L. Caragiale. la Conservator. Caragiale s-a nascut la 30. De aceea. la biserica Sf. fiind pâna în1870 la clasa de mimica si declamatie a lui Costache Caragiali. pentru câteva luni. Caragiale si el actor o vreme. cel dintâi. În august. Luca. se angajeaza. Bunicul lui Caragiale.

aceasta perioada în însemnarile intitulate Din carnetul unui vechi sufleor. redactor la Timpul. Îsi va aminti. îndemnat de M. Va fi apoi functionar în Bucuresti la Regia Monopolurilor Statului. se transfera în 1882. Între 18811882. plin de umor. Intuindu-i înzestrarea neobisnuita. de unde l-a preluat . În timpul Razboiului de Independenta a servit în garda civica. Iorgu Caragiali. Fiind stralucitor de verva si de spirit. cu talent de mim si de povestitor. în casa lui Titu Maiorescu. temator de urmari si simtindu-se vinovat. pe care avea sa o încondeieze mai târziu. din februarie. În stagiunea 1871-1872 este tot sufleor. Din 1878. si Caragiale. în trupa lui Mihai Pascaly. . cutreiera judetele Suceava si Neamt ca revizor scolar. revizor în judetele Arges . îndragostit de aceasta. scânteietor în replici. devenit. participa la întrunirile societatii Junimea. tânarul acapareaza atentia celor din jur. Este sufleor la Iasi. O relatie trecatoare cu Veronica Micle atinge dureros sensibilitatea lui Eminescu.scrisul sau.Vâlcea. Titu Maiorescu îl va lua într-o calatorie la Viena. dar si copist la Teatrul National din Bucuresti. Eminescu (pe care îl cunoscuse la Giurgiu) Caragiale. în micul sau ansamblu.

viitorul scriitor. în mai 1893. o berarie. Despartirea de Junimea se produce în 1892. Caragiale deschide. Caragiale functioneaza ca profesor la liceul particular Sf. restaurantul garii Buzau (1895).Din legatura sa. Teodor Dutescu . Gheorghe. În urma raportului defavorabil al lui B. În toamna.Dutu. Va mai conduce. scriitorul. În acelasi an. la Clubul muncitorilor. în 1885 Mateiu. Va reveni la catedra de istorie în 1890. Sturdza. Peste doi ani. în 1888. în sedinta plenara a Academiei Române. În anul 1886. Caragiale îsi manifesta ingratitudinea fata de criticul junimist si în conferinta Prostie si inteligenta. În ianuarie 1889 se casatoreste cu Alexandrina Burelly. este numit Director General al Teatrelor pâna în mai 1889. Beraria Academica Bene Bibenti si împreuna cu cumnatul lui. si dupa articolul Doua note. pe care o tine la Ateneul Român. Hasdeu si a interventiei lui D.A. facându-si voiajul de nunta în Italia. volumele Teatru si Napasta. solicitând directia Teatrului National din . cu o functionara Maria Constantinescu se naste. îi sunt respinse.P. fiica unui arhitect. dar poate si cu placerea de a scandaliza. viitorul poet. în 1891. prezentata. dupa conferinta Gâste si gâste literare. de la premiere. care îi aduce grave acuze: imoralitate si denigrare a valorilor nationale. i se naste cel de-al doilea fiu. de pe urma carora ar fi obtinut foloase materiale. Luca Ion Caragiale. în care Maiorescu este acuzat de falsificarea textelor eminesciene. în combinatie cu un anume Mihalcea. pentru a-si redresa situatia materiala. În 1896.

Caragiale e cooptat în comitetul Teatrului National din capitala. Tolstoi. sub pseudonimul Luciliu. publicând o brosura agresiva. Întetindu-si campania de defaimare. invoca si numele lui L. autor maghiar inexistent. dupa o piesa a unui. lucreaza ca registrator în administratia centrala a Regiei Monopolurilor Statului. Atacurile lui sunt sustinute de Al. În martie 1905 se stabileste definitiv la Berlin. Originalitatea d-lui Caragiale . Germania (1903-1904). cu volumul Momente.N. Gane.B. Caion.Iasi. Desi aparat de catre Delavrancea. Franta. Leonescu . Este din nou respins. un pshihopat care. de la un premiu academic în anul 1902. întreprinde împreuna cu familia un voiaj prin Italia. socat de evenimentele din 1907. Un an mai târziu. dupa un turneu prin tara cu actorul nomad Al. În decembrie va intenta un proces de calomnie lui Constantin Al. achitat. se vede refuzat de primarul orasului. Ionescu .Vampirul. scrie . Ca delegat al Primariei din Bucuresti. pâna la urma. Se tipareste un numar unic din revista Caragiale si i se înmâneaza o pana de aur. încercase sa-i puna în cârca învinuirea ca ar fi plagiat drama Napasta. în Forta morala. Macedonski. În 1901 i se serbeaza douazeci si cinci de ani de activitate literara. Istvan Kemeny.Caion.Doua plagiate. Din 1899. dar se va întoarce din când în când în tara. Caragiale nu obtine satisfactia cuvenita întrucât Caion va fi. N. primar fiind Barbu Delavrancea. facând multa zarva.

sustinând rubricile Varietati si Una-alta. nu o avea. de inima. Caragiale se înscrie în Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu. sub semnatura Un patriot român.. Este dupa aceea girant responsabil la Alegatorul liber si la Unirea democratica unde e prezent. socotind desigur ca toate acestea vin prea târziu. Versuri. însa fara semnatura. La împlinirea a saizeci de ani refuza. Crezând ca da curs unei chemari politice pe care. Debuteaza în anul 1873 în revista satirica Ghimpele. de fapt. semnând cu numele întreg.articolul . pentru a fi reînhumate la Cimitirul Bellu.Din primavara pâna-n toamna. Eminescu. a carui prima parte apare în ziarul vienez Die Zeit. alaturi de M. Rac. Marele scriitor moare fulgerator. proiectul de sarbatorire si recompensa nationala ce se planuia în România. Caragiale si-a început activitatea literara prin colaborarea la foile umoristice ale vremii. de catre Emil Gârleanu. fiind aduse dupa un timp. cu initialele sau cu semnaturile Car. . în 1908. la rubricile Diverse si Felurimi.pamflet 1907 . presedintele Societatii Scriitorilor Români. sub pretextul unui acces de sciatica. Palicar. nu fara tribulatii. ramasitele lui pamântesti. Publica în anul 1874 în Revista Contimporana.

din cauza unei cabale organizate de cronicarul dramatic D. În traducerea sa. în redactia caruia mai lucrau M. la foaia craioveana Doljul. La 26 mai 1878 începe sa participe la sedintele societatii Junimea.D. suspendat în curând din pricina inserarii unei stiri ce anuntase prematur caderea Plevnei. în 1983 are loc întâia reprezentatie a comediei Soacra-mea. sub semnatura Luca. iar împreuna cu publicistul Frederic Dame scoate efemerul ziar Natiunea Româna. se angajeaza apoi la Timpul. aceasta fiind fluierata la premiera.În 1877. editeaza saptamânalul umoristic Claponul si publica în Albina Carpatilor. de doua ori. Colaboreaza. (întâia reprezentatie a acestei comedii având loc în ianuarie 1879) si Conul Leonida fata cu Reactiunea. ca în 1885 sa fie reprezentata D-ale Carnavalului. .1878. la România libera. Telegraful si în Bobârnacul. Eminescu.S. Racovita-Sphinx. cu seria de foiletoane Cercetare critica asupra teatrului românesc. reprezentata la 13 decembrie 1884 la Teatrul National din Bucuresti. Slavici si I. Fifina si opera bufa Hatmanul Baltag. Badescu. între anii 1877 . I. unde citeste înainte de banchet O noapte furtunoasa sau Numarul 9. De aici este detasat. se impune prin O scrisoare pierduta. e reprezentata la Teatrul National din Bucuresti tragedia Roma învinsa de Alessandro Parodi. aceasta din urma în colaborare cu Iacob Negruzzi. Dupa doua piese minore.

iar în 1897. Literatura si arta româna. avându-l ca secretar pe St. A mai colaborat. editat si în brosura. în 1985. Lumea ilustrata. la 1 ianuarie 1894. Se observa. Asmodeu.Asociindu-se cu I. Pagini literare. verva sarcastica. Convorbiri. editeaza revista Vatra. Noua revista româna. muscatoare ce avea sa faca din Caragiale un satiric de temut. Ziua. Flacara. România juna. Vointa nationala. În aprilie 1896 apare volumul Schite usoare. fara semnatura. fara semnatura sau cu iscaliturile Ion. bineînteles (ca membru al Junimii). cu initiala L.O. Luceafarul. Caragiale conduce în anul urmator Epoca Literara. Lumea noua. în tipografia Epoca apare. articole politice si. la organul liberal Gazeta poporului. Povestea vorbei. Foaia interesanta. Constitutionalul. Viata româneasca si. i. Cosbuc. Universul. . supliment al ziarului Epoca. reportajul Culisele chestiunii nationale. Adevarul. Redactor. revista umoristica a lui Alceu Urechea. Publica în ziarul lui G. Slavici si cu G. Sfânt-Ion. Panu. Iosif. Lumea veche. Balada Haiduceasca. la Convorbiri literare. Universul literar. fara semnatura. periodic socialist. si Luca la jurnalul liberal Gazeta poporului.

Rromânca. compunând gogosi. sub masca joviala si putin cabotina. Popescu vor fi. În Smotocea si Cotocea se prefigureaza perechea de farfarale Lache si Mache. În Ghimpele. chiar licentioase. Savantul sunt persiflate sovinismul. Moftul român. si în pamflete) nu sunt doar agresive ci si necrutatoare. uzând de alegorii si de hiperbola dibaci mestesugita. Pe 29 iunie ziarul Opinia anunta ca scriitorul pregateste un volum de versuri. cu un prilej sau altul. se produce pe nesimtite. însa sarjele lui (se observa asta si în parodii. în vreme . în întreaga opera a lui Caragiale misuna asemenea moftangii. unde ar fi urmat sa intre parodiile din Moftul român... Claponul. Chiar daca acest ciclu nu s-a realizat. luati în pleasna. unde îi apar cronici satirice. O fiziologie ca Broaste. scriitorul îsi cauta cu înfrigurare uneltele. recurgând la formule si scheme hazlii din gazetele umoristice ale momentului. Venerabilul Cezar Bolliac. junele Al.Nuvela pesimista poate fi socotita prima schita caragialiana. strecurând ironii subtiri sau pline de echivocuri. Caragiale pare ca se amuza. intitulat Flori otravite. Macedonski ori poligraful N. imoralitatea femeii. De la zeflemea la caricatura si pâna la sarcasme. În Rromânul. snobismul.Intentiona sa alcatuiasca un ciclu de studii fizico-psihologice nationale -Moftangii si moftangioaice. Fara îndoiala. fanteziste. facându-i si pe cititori partasi. literare. zigzaguri. gaunosenia unor pretinsi oameni de stiinta. sunt exersari pentru opera maturitatii. usor. destule . saltul. curiozitati. El practica acum un comic alert.D. debitând cu vioiciune anecdote uneori piperate.

îl anunta pe Jupân Dumitrache.ce bacanul Ghita Calup. în schimb e vadit scrupulul stilistic. Dupa câteva poeme cu turnura elegiaca. apare editia de Opere complete. torturant. mari gogomani) si. reluând personajele din O noapte furtunoasa si O scrisoare pierduta dupa 20-25 de ani. atras de poezie. Scriitorul cu o atât de consistenta vâna comica. ce avea sa devina teribil. Oricum. Un an mai târziu. o vreme. Scrie câteva epigrame si niste atacuri la adresa spiritismului hasdeian. De fapt. . Caragiale. unde deplânge zadarniciile omenesti. începe sa lucreze la comedia politica Titirica. care avea sa-l prefere. structura lui nefiind deloc aceea a unui liric. dar piesa ramâne pâna la urma în stare de schita. manifesta o receptivitate insuficienta fata de lirism. în 1908. Iese de sub tipar brosura 1907-Din primavara pâna-n toamna. Cosbuc lui Mihai Eminescu. În martie 1905. pe G. revenind ca autor de versuri cu niste strofe antidinastice (Mare farsor. ca poet. parvenite la mari situatii. va trece la un registru care îi convine. Sotirescu & Company. se lasa. cu fabule inspirate de rascoalele taranesti din 1907. decadente. gardist civic de o credulitate ce îl sorteste încornorarii. Daca nu inventivitatea comica impresioneaza în toate aceste texte. acela de parodist: persifleaza scrierile moderniste. în Convorbiri critice. el mimeaza poezia. face scheme de amuzament citind stantele macedonskiene.

pâna la schimonoseala. . În fulminanta brosura 1907 . Caragiale tinteste. se declara independent. Sunt reflexiile inteligente si de bun simt ale unui om. în Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu. cu vederi conservatoare. Panu. liberalismul românesc.Din primavara pâna-n toamna. cosmopolitismul. cum se recomanda singur. gruparii junimiste. Cu ochi rau. Dupa o scurta apropiere de socialisti. prin calitatea literara. Caragiale ajunge sa le considere un reflex degradat. reflectând toate aceste sinuozitati si inconsecvente. Parerile lui Caragiale despre arta si literatura nu tradeaza. în Epoca. tinând si el cuvântari în turneele si campaniile omului politic pe care îl admira. mascarada vietii politice. orice s-ar spune. cum am mai spus. Caragiale gândeste în consens atunci când sanctioneaza (nu numai în articole. la fel ca Eminescu el invoca teoria paturii superpuse. Va intra apoi. reportajele parlamentare. farsa alegerilor. binefacerile sistemului constitutional. Este una dintre temele publicisticii sale pe care o exploateaza si în comedii.Cu tot elogiul pe care. schitând un îndemn la cultivarea sentimentelor patriotice. Dupa o perioada de atasament. impun prin luciditate. cetatenesti. fata de ideile liberale. al pasoptismului. parvenitismul. Caragiale îsi da seama ca nu are vocatie în acest domeniu. în Moftul român. propriu-zis. întreprinde o adevarata disectie în societatea româneasca. poate sincer. ci si în scrierile literare) progresul nostru pripit sau forma fara fond. În 1901. în 1909. se înscrie în Partidul Radical al lui G. Articolele sale politice. prin energia iradianta a argumentatiei si. îl face implicarii politice a omului de condei. Este adevarat ca dispretuia prea mult politicianismul pentru a se înscrie în vreun partid. un spirit teoretic. criticând drastic. Fara a se integra. cautând sa descopere radacina raului. la fel ca în comediile lui. om vechi.

cum e firesc. îi arata lui G. În operele sale se rasfrâng. În februarie-mai. nu diminueaza cu nimic originalitatea frapanta a unei opere de fulgerari geniale. în versuri.. Hasdeu la Vasile Alecsandri. Eugene Labiche. .. 1911. cu proze din Universul. daca se poate spune. regina Cartaginei. de la B. cât si la Iorgu Caragiali. O viziune de dramaturg pecetluieste opera lui Caragiale. iar în vara. saluta aparitia companiei teatrale a lui Alexandru Davila printr-un articol din Noua revista româna.În februarie îsi reia colaborarea la Universul. schite si câteva scrisori. Cosbuc un proiect de drama istorica. Victorien Sardou. publicând povestiri. P. ceea ce. Lupta (Budapesta) si Viata Româneasca. colaboreaza la Românul din Arad. replici. însa. el preia câte ceva de la autori francezi precum Eugene Scribe. Sub raportul tehnicii dramaturgice. la Karlsbad. truvaiuri ale unor comediografi premergatori. apoi în iunie. precaragialiene fiind de gasit atât la Costache Caragiali. ultimul publicat de autor. cu subiectul din viata Didonei. urmând ca în septembrie sa fie pus în scena instantaneul Începem!. În anul 1910 apare volumul Schite noua.

stropsit. confidentul etc.Apar în comediile lui. pretiozitatea ridicola. Limba personajelor caragialiene este prin ea însasi un spectacol. coruptibilitatea. În râsul lui Caragiale. se refugiaza în limbaj. servitorul slugarnic si duplicitar. Iar numele. în afara agitatiei exterioare. sociala. date ale personajelor din comedia clasica . fandositi si amorali. Inapti de devenire sufleteasca.demagogul. Modul lor de a fi. se desluseste si o unda de simpatie. gogomania sunt metehne ale acestor creaturi care vietuiesc în inertie si mimetism. întepenit în ticuri absurde care le divulga vacuitatea interioara. Lipsa de scrupule si nepasarea. eroii lui comici par sa fi încremenit într-o marginire definitiva. dincolo de inflexiunea de badjocura. provenienta regionala. sugerând fie naturelul. arivisti si mitocani. încornoratul credul.) fiind în definitiv. ipochimenii (care mostenesc. tipologic. montura perfecta a replicilor în care sunt încrustate nemuritoarele formule având o armonie aproape muzicala. . un limbaj deformat. conditia materiala. sunt ele însele mici caractere. vanitosi. o expresie a unei dispozitii jubilante. fie ocupatia.

.

dar nu îsi îngaduia sa retina decât esentialul. dotat cu un acut spirit de observatie. justificari si expresii mai sugestive. în abordarile biografice. Inteligent pâna la granita neverosimilului. învinuindu-l de facilitate. Aceasta nu înseamna ca a copiat realitatea asa dupa cum se obisnuisera sa afirme acei care din rea-credinta sau macar din indiferenta încercau sa îl minimalizeze. în câteva însemnari cu caracter informativ despre viata lui. dintre care putem alege cu valoare de . Opera epica Nu se poate vorbi despre ceea ce a scris Caragiale. Elemente clasiciste si romantice în opera caragialiana 2.CAP. primeste. si calificativul îl încânta. II. S-ar spune ca si-l cautase. la rândul sau prelucrat la tensiunea artistica pe care numai talentul o poate da. implicit ori explicit.1. nu era un emotiv si mai ales nu voia sa para[2]. Prietenii literari îl numeau <>. fara sa fie nevoie de o indicatie anume. fara a aminti macar. momente din biografia scriitorului sunt o cronologie a operei sale. el înregistra totul. Sunt unele cazuri când fragmentele biografice pot fi usor identificate.[3] caci. Caragiale a fost toata viata lui un desavârsit actor dublat de un foarte lucid spectator[1].

care a purtat în viata. scos din viata imediata. interioare. care fermeca pe toti cu inteligenta sa sclipitoare si prin vorba cu care povestea ceasuri întregi.tremur si ma apuca un cârcel la deget. si iar îmi blestem ursitoarele. În O cronica de Craciun gasim declaratia lui Caragiale ca scrie greu: Scriu si sterg si iar încep si iar sterg. cu o surprinzatoare autenticitate. în intimitate. ca si în opera. dar care. cu o bufonerie geniala.. Omul acesta. sa-si puna eroii sa se dezvaluie singuri. adesea grotesc si monstruos: . uneori ireverentioase.[4] Din schita O conferinta simtim reactia spontana a lui Caragiale împotriva familiarismelor. stia sa se abandoneze firii lui profunde. si ceasurile sînt aproape zece!.nu mai pot tinea condeiul. într-un limbaj aparent comun. de regula stapânita de dârza vointa a impenetrabilitatii. dar foarte complicat. masca umorului.. uneori. Asa a ajuns Caragiale ca într-un stil imaginabil de simplu. a scris relativ putin fata de numarul considerabil de tipuri improvizate si de situatii imaginate cu o fantezie neobosita. pe care si le permiteau cunoscutii fata de el pe vremea când era sufleor la teatru. mai adesea. În momentul când începea sa astearna pe hârtie devenea de o severitate neînduratoare fata de cuvântul scris.încheiere pe urmatoarea: se poate vorbi despre Caragiale ca de un homo duplex. În opera sa gasim replicile repetate de milioane de oameni ajunse la o conciziune si la expresivitate maxima printr-o munca de slefuire covârsitoare. Efectul artistic îl realiza prin claritate si simplitate. Din O petitiune pe aceea a împiegatului de la Regia Monopolurilor.

numai un moment[5]. frate.e vorba.. am pierdut-o? - A fost o petitie . te superi daca te-oi ruga sa-mi dai batista - d-tale?.. . batista . Monser.. - Nu.S-a dus dracului! Am pierdut-o! - Ce? - Ce. ne ce.

Schita Petitiunea din care a fost extrasa frântura de dialog este un instantaneu luat la un ghiseu de petitii dintr-o institutie publica. puiusorule? Întreaba mam'mare. care . - Nu . Iata si o scena duioasa de familie: . Momentul prinde viata prin stenografierea fidela a limbajului eroilor.Te mai doare nasul. Caragiale si-a însusit arta reprezentarii dramatice prin care exceleaza schitele sale. la care abia daca mai adauga scriitorul unele indicatii cu gesticulatie. - Sa moara mam'mare? - Sa moara! - Ad'sa-l pupe mam'mare. raspunde Goe. ca trece![6] Ca un om cu îndelungata experienta în teatru. sugestiv intitulate Momente.

la gara. fanfara tipa. la scoala si în casele parvenitilor. scriitorul precizeaza în schita 25 de minute: cazanul fierbe (e vorba de locomotiva). Ca sa sugereze tensiunea dintr-o mica gara provinciala în care s-a oprit trenul domnesc. Stilul condensat dezvaluie însusirea lui Caragiale de a discerne ceea ce este expresiv si convingator esential. domnilor. autoritatile. O singura miscare. scoalele. preocupat si plictisit de insistentele absurde ale matinalului sau vizitator. scolarii intoneaza imnul-un concert monstru. unde cânta fanfara militara. garda civica. momentele sunt schite dialogate. însemnând cu condeiul hârtiile în registru. Printre oamenii înghesuiti si emotionati. la bâlci. de exemplu. Caragiale nu a avut nevoie de mai multe indicatii penrtu a face auzita alarma de pe peronul decorat cu stegulete tricolore si împletitura de brad si unde au fost îngramadite garnizoana. potrivind cravata lui Goe si pupându-l dulce. potrivindu-si bine sapca rosie.pot fi privite ca adnotari marginale de regizor. în redactiile revistelor. impiegatul impacientându-se. birocrat. . Mam'mare. Actiunea are loc la cafenea ori berarie. care la rândul lui este asudat. mici piese de teatru în care personajele se misca si vorbesc ca pe scena. în parcuri. dupa toate poznele baiatului. un singur gest este revelator pentru starea de spirit a unui om: la o parte. ostenit. notabilii si cât public a mai putut încapea. seful garii se simte deodata important prin însarcinarea lui administrativa de care depindea într-o oarecare masura bunul mers al ceremoniei. zice grav seful garii. la simigerie. Astfel concepute. prafuit dupa nesfârsite demersuri de la autoritati. demonstrativ.

În Momente cu exceptia unor schite ca Telegrame. Exista în proza scurta al lui Caragiale alarmantul reprezentant al ordinii publice întocmind sforaitoare proceseverbale. gazetarul superficial si oportunist. galantul si emotivul. contopistul îmbâcsit de prejudecati birocratice. de exemplu. . în esenta. într-un cuvânt moftangiul Mitica. O noapte furtunoasa. dascalul terorizat de posturile influente ale parintilor. dar poate cea mai evaluata ca pozitie sociala si politica. Exista totusi diferente în perspectivarea tipologica. politaiul slugarnic si abuziv reprezinta adevarate coordonate ale sistemului social-politic descris de Caragiale.Lumea Momentelor este. politicienii din tabere adverse. aceeasi pe care a imortalizat-o Caragiale în piesele de teatru O scrisoare pierduta. tradând la primul prilej idealurile generoase sustinute pâna atunci cu demagogica ardoare. personajele sunt vazute în cotidianul existentei lor marunte. În teatru. D-ale Carnavalui. nu cu aciditate ironica cu care îsi urmareste eroii din teatru. Tipul precum politicianul demagog. tipul intrigant si canalie din superficialitate. arivistul lipsit de scrupule. în care conflictul si atmosfera amintesc direct de O scrisoare pierduta. ireconciliabilii pe chestii de printipuri. dar de fapt întelegându-se de minune în afaceri. el cultiva o tipologie mai pregnanta pentru aparatul de stat burghez. Conul Leonida fata cu Reactiunea. aproape toate covergând spre tipul global care este mistificatorul sentimental. scolarilor. patriotul si zgomotosul. altadata numit Lache cu complezenta bonoma. ahtiat dupa informatii de scandal culese din culisele vietii studentul cu caracter de bronz.

la un ghiseu. priceput la orice. bobbor. înselând cu seninatate buna-credinta si naivitatea protectorului sau. indiscret si flecar. scuzându-le slabiciunile si inertia intelectuala la vârsta scolara. in general. dupa caz. încurajându-le zburdalniciile cât sunt mici. Nici o pagina din opera lui Caragiale nu critica si nu ia în derâdere pe oameni simpli si umili. pe tarani sau pe muncitori.Accentul nu cade pe politicianul propriu-zis. care se tine de intrigarii marunte. Pe cucoana din pretinsa lume buna. casa deschisa cu jour fix. dupa moda. vorbind româneste numai cu slugile. ci de poppor. surprins în viata domestica. nu e acelasi lucru cu a face politica în genul lui Catavencu. invitata sau neinvitata. barbat în toata firea. Ibraileanu socoteste pe Caragiale cel mai mare istorisit. lacheu cu fierturi si manusi. fricos. dar demn când este atins în amorul propriu. un limbaj pitoresc colorat sau pretios ales. las. În Momente gasim pe amicul fanfaron. folosind. familiar cu toata lumea. care îsi rasfata copiii pâna la cruzime. de mentalitatea de clasa a burgheziei. în fata unui pahar cu vin cu amicii. într-un tramvai. Caci daca într-o berarie se discuta politic. de demagogia partidelor istorice. vai de capul lui. Pe omul de încredere al clasei. în realitate conformist. de o incultura stridenta. emancipat printre prieteni pentru a-i pune în inferioritate. consoarta fara principii si mama cu veleitati de educatoare. baiat bun. amator de favoritisme cu profit personal. ci pe individul mic burghez. Pe amicul binevoitor. Pe mahalagioaica pretentioasa. ducându-se din snobism la concerte la palat. Criticul G. tinând. reclamând prin diferite sisteme indulgenta profesorului. El obisnuia sa spuna ca îsi batea joc nu de popor. a criticat si explicat întreaga viata a epocii de .

le dadea valoarea literara. o forma de protest împotriva vremii sale.care s-a ocupat. Suchianu a observat demult ca prietenul sau. Scriitor profund. în ultima analiza. Alegea si dezvolta partile ce-l interesau. fiind gazeta cea mai citita. lui Caragiale i s-a fixat onorariul de 25 de lei pe foileton. scriitorul s-a angajat în septembrie 1899 sa dea pentru Universul un foileton saptamânal. În 1901 apar Momente si schite. cea ce a facut Balzac cu personajele sale. Niciodata însa nu reproducea cele adunate de la noi asa cum le auzise. Iata. mereu înmultite. Pentru ca ziarul avea un tiraj foarte bun. pertecaret. suetar si anectodist ca nimeni altul. adica. mereu împrospatate. Caragiale a definitivat schita umoristica. Osândindu-le. Caragiale. timp de aproape un an si jumatate.L. dupa cum constata tot Ibraileanu. Pe lânga aceasta un merit deosebit al puterii lui de creatie este faptul de a fi izbutit sa faca. Caragiale nu putea sa nu vada antagonismele societatii în care a trait si toate relele decurgând din ele. era în permanenta vânatoare de subiecte. Invectiva scriitorului este. cu care s-a spus ca. . scriitorul pretându-si saptamânal colaborarea. adica sa concureze starea civila. I. opera lui lua un caracter polemic. începutul Momentelor. I. pentru care Caragiale este cel mai mare creator de viata din întreaga noastra literatura. În posesia unui belsug de subiecte. deci. primul la noi. materialul cules direct din realitate sau numai din auzite a fost întotdeauna filtrat de geniul artistului.

./ Cea mai frumoasa vale / Te afli între teatru/ si între Caragiale/ Ferice cel ce poate/ Sa bea asa nectar/ De ce nu mai multe halbe/ Macar un biet pahar. iata ce ma intereseaza. Caragiale si-a început munca stiind perfect tematica si obiectivele rubricii sale pe care a intitulat-o Notite critice. Dupa cum se stie. În introducerea din 10 septembrie 1899. Voi fi blând si naiv în forma. da fuga/ si trage-i doua halbe/ De bere de Azuga!/ De vale la Gambrinus. În ceea ce priveste tonul. ca alti critici. Oare nu putem socoti aceasta o stralucita definitie a satirei lui Caragiale? Rubrica a fost una umoristica. introducerea anunta: Voi fi sever. Critica lui va atinge toate aspectele societatii românesti. zeu.L. scriitorul anunta ca nu se va ocupa. sa fac critica. Gambrinus. de jos si pâna sus. dar drept. în Moftul român. Viata banala a mea. dar violent si caustic în fond.L. Se afla tot lânga teatru. Ultimul local condus de el a primit numele legendarului inventator al berii. În aceasta îsi va îndeplini o obligatie cetateneasca: si eu am dreptul. a tuturor românilor. Scriitorul era convins de misiunea si utilitatea sociala a artei.I. a noastra. urmatoarea reclama: Decât medicamente/ Mai bine. desi a parcurs întreaga gama a comicului[7]. Teleor i-a facut. când umblu cu picioarele pe coji de nuci. I. pot zice chiar datoria. de monumente: eu nu ma pot gândi sus. iata ce-mi atrage irezistibil atentia. Caragiale a fost si berar. Un anume D.

l-a luat cu el la Paris si l-a legat în piele neagra. i-a mai scris: primindu-l. trimitându-i-l. Înaintea Momentelor propriu-zise. La conac. câte un volumas cu unele dintre schitele sale. Un asemenea exemplar i l-a dedicat pictorului N. dar cel mai valoros cadou facut onor. facând multe remarci stupide. . Caragiale obisnuia sa le faca cadou clientilor lui. Grigorescu: stralucitului maestru N. Era un volum cu aspect modest. Doua loturi. pictorul a pretuit acest volum. la înaltime. nici de data aceasta. a ramas volumul Monumente.L.autorul si. ca dar de Anul Nou. Într-adevar. clienti din România. Canuta. cu litera mica. cu coperta prazulie. om sucit. ca semn de admiratiune. închina aceste .momente .I. rogu-te nu cântari pretul darului. ci socoteste dragostea cu care ti-l face al dumitale supus prieten. Presa nu s-a aratat. frumoasa. Grigorescu. autorul a reprodus nuvelele La hanul lui Mânjoala. tiparit pe hârtie velina.

Aceasta se întâmpla în anul 1901. în care domnesc obscurantismul. de perfectiune artistica[8]. un salut entuziast i l-a facut G.Cu toate acestea. din care pricina face mare caz de relatiile lui cu mai . Cadou). cinicul Mitica. Trebuie sa-l amintim pe Mitica. imoralitatea în viata de familie (Mici economii. caci fiecare din paginile lui e un monument de observatie. de fapt. Five . goana dupa senzational a presei (Ultima ora). punând tara la cale între amici.marii zilei. în absenta. scoala.o¢clock). rasfatul din familiile înstarite (Dl.life. bietul Mitica.calomnia lui Caion. stâlp al cafenelelor si bodegilor. Goe). simpaticul Mitica. ci Monumente trebuia sa botezi admirabilul volum. memorizarea mecanica. pe care nu-l ia nimeni în seama. . de sub care razbeste cea mai crasa vulgaritate (High . Ranetti în Zeflemeaua: Nu Momente. bataliile ce se sfârsesc prin împacarea generala (Telegrame) administratia înceata si birocratica (Urgent). de spirit sadea. ridicola. de care autorul râde cu oarecare compatimire. unde îsi afirma personalitatea. gresita educatie. favoritismul (Un pedagog de scoala noua). nepotismul (Triumful talentului). grotescul rromânilor si rromâncelor cu pretentii aristocratice. lipsa de personalitate. maestre. Momentele prezinta demagogia politica. ce-si vorbeste de rau prietenii. care s-a încheiat cu o lovitura perfida si dureroasa pentru Caragiale .

micul burghez Mitica e o victima a societatii. tipul intrigant si canalie. se sinucide. aproape toate mergând spre tipul global care este mistificatorul sentimental. într-un cuvânt. la gara. Stasache sau Mitica.Cu numele de Lache. Personajele sunt vazute în cotidianul existentei lor marunte. desi rezultatul inspectiei îi confirma cinstea. dar. galantul si emotivul. politicieni din tabere adverse. mici piese de teatru în care personajele se misca si vorbesc ca pe scena. întelegându-se de minune în afaceri. ireconciliabilii pe chestii de printipuri.de ce. în redactiile revistelor. cuminte. la scoala. Actiunea lor are loc la cafenea ori berarie. întocmind sforaitoare procese-verbale. unde cânta fanfara militara. la simigerie. tradând cu primul prilej idealurile generoase sustinute cu demagogica ardoare. la bâlci. ca un personaj de comedie.De ce? . Mache sau Mandache. studentul cu caracter de bronz. Înspaimântat de un control al casei. Oricum s-ar numi. în parcuri. . si în celalalt. el întruchipeaza pe arogantul reprezentant al ordinii publice. n-a vrut sa raspunza. nene Anghelache? a întrebat plângând ca un prost cel mai tânar. În Inspectie îl cheama Anghelache si devine erou tragic. dascalul terorizat de functiile influente ale parintilor scolarilor. si într-un caz. el apare si este prezent peste tot. nenea Anghelache. de fapt. moftangiul. . ahtiat dupa informatii de scandal.[9] Nu lipseste nici gazetarul superficial si oportunist. în casele parvenitilor. patriotul si zgomotosul. fie temându-se de ei. Momentele sunt schite dialogate. contopistul îmbâcsit de prejudecati birocratice. Dar. culese din culisele vietii. fie maimutarind pe cei din patura sociala superioara.

prin el. ticurile verbale si expresiile comune. la indulgenta profesorului. accentul punându-se pe dialogul care reduce povestirea. Personajele traiesc prin felul lor de a vorbi. de psihologia lui. scuzându-le slabiciunea si inertia intelectuala la vârsta scolara apelând. în fata unui pahar cu vin cu amicii. antologie de scrisori (Urgent) etc. dar si de epoca si locul de desfasurare a actiunii. cititorul îsi da seama de situatia sociala a personajului. încurajându-le zburdalniciile cât sunt mici. de gradul sau de cultura. de o incultura stridenta. Schita lui Caragiale are formele cele mai surprinzatoare: sceneta (Amicii). invitata sau neinvitata. Dialogul lui Caragiale are o mare forta de sugerare a realitatii. rapoarte (Proces-verbal). telegrame (Telegrama). Alaturi de el o întâlnim pe cucoana din pretinsa lume buna. surprins în viata domestica. Toate se remarca prin concizie. adica prin automatisme ale vorbirii. la un ghiseu. prin orice mijloace. prin vocabularul. care-si rasfata copii. casa deschisa cu jour fix si lacheu cu fierturi si mânusi. tinând. .Accentul cade pe individul mic-burghez. vorbind româneste numai cu slugile. care-l fac pe scriitor sa se dispenseze de orice fel de comentariu. ducându-se din snobism la concerte la palat. într-un tramvai. consoarta fara principii si mama cu veleitatii de educatoare. povestire (Triumful talentului). Prezenta în schite este si mahalagioaica pretentioasa. dupa moda.

Conferinta tinuta este un exemplu de incultura si prostie. de pilda pe Marius Chicos Rostogan. asa cum subliniaza T. a omului care îl reprezinta si al chipului în care el se misca si vorbeste. debutând în învatamânt printr-o memorabila conferinta didactica. ca omul se poate asemana cu o fractie în care numaratorul este ceea ce reprezinta el. Lev Tolstoi a spus. Vianu. dintre ceea ce par si ceea ce sunt. pe masura ce numitorul creste. de fapt. Importanta pe care si-o da pedagogul rezulta din tonul doct. pictura mediului contemporan. în acest sens.În schite. Iata-l. ca si în aritmetica. în realitate. si era considerat si de cei din jur. fondul conferintei depaseste . tocmai pentru ca omul se considera. Pe lânga fonetismele lingvistice care provoaca hohote de râs (roskim. un caraghios. gramakica în jenere etc. oamenii zugraviti. ghespre. pe care Caragiale îl numeste distinsul nostru pedagog absolut. fractia se micsoreaza. În realitate. autorul face. ca o celebritate didactica. si numitorul ceea ce crede el despre sine si. din tinuta protocolara. din aroganta. cu citate latinesti.). Izvorul comicului la Caragiale este discrepanta dintre aparenta si esenta. o adevarata catastrofa intelectuala. distinsul nostru pedagog absolut este un semidoct.

ci mariner. amenintat. iar când vine rândul micului Ftiriadi. pleaca cu baietasul spre Bucuresti. din schita Domnul Goe este adus la Bucuresti ca sa nu mai ramâie repetent si anul acesta. ci vizeaza si aspecte mai profunde. care face din copii un fel de mici tirani ai parintilor. cu implicatii sociale. mam¢mare. Goe. în familie. La examenul anual. nici marinel. care avea un vadit caracter de clasa. Faimoasele inertii sunt debitate si în fata unui inspector care-l viziteaza si gaseste ca metoda lui e admirabila. domnul Goe le întrerupe : Vezi ca sunteti proaste amândoua. Satira lui Caragiale nu se îndreapta numai asupra ignorantei si a prostiei personajului. pe care pedagogul i le pune. discriminatoriu. apreciere careia Rostogan îi raspunde cu infatuare ca e metoda lui Pestalotiu. prostovane. Trei cucoane. baiatul unei doamne bogate. Nu se zice nici marinal. mamitica si tanti Mita. întrebarile. la care mam¢mare convinsa. nu lasa elevului decât o singura posibilitate de raspuns: Da. fiul unei spalatorese este tratat cu loaza. Educatia burgheza începe înca înainte de scoala.orice aberatie. le cultiva obraznicia si orgoliul. Este criticat rasfatul abuziv. spunând marinal. Când mam¢mare observa cu admiratie ca lui Goe îi sade bine cu costumul de marinel si mamitica rectifica. Marius Chicos Rostogan este tipul reprezentativ al scolii burgheze. si Caragiale zeflemiseste si satirizeaza cu ascutime metodele de educare a odraslelor burgheze. bietul elev Ionescu. saruta pe nepotel si-i zice: Apai de! N-a învatat toata lumea carte ca dumneata! .

si toata vorbaria ei despre educatia fiului devine ridicola. si stiti dv. fumeaza. trebuie sa ma ocup eu de el. mai ales când mama nu vrea sa-l lase fara educatie![11]. autorul îsi construieste în asa fel schita. pe care o toarna în galosii musafirului. de data aceasta cu numele de Ionel Popescu. Ionel nu se opreste aici: ia o tigara din cutia musafirului. Apoi da un tipat si.zice mam¢mare. de când s-a facut baiat mare. Ionel este gata sa verse cafeaua si sa rastoarne masina de spirt pentru facut cafea. Scuipa . dar n-apuca sa termine. cu care o loveste atât pe servitoare. dar mama îl saruta si-l întreaba: Vrei sa moara mama? Rasfatatul copil ia apoi o trompeta. încât ceea ce urmeaza rastoarna total pretentiile pedagogice ale lui madam Popescu. Cafeaua nu pateaza! Iese cu nitica apa calda! . Fiind obraznic. si deodata o vad schimbându-se la fata ca de o adânca groaza. mama sa. cât si pe mama lui. ridicându-se de pe scaun: Ionel! mama! ce ai? Ma. trebuie sa-i fac educatia. un copilas de vreo opt anisori. peroreaza pentru educatia micutului. cu care îi asurzeste pe toti. patându-i costumul. în timp ce mama lui este tot mai încântata.e nimic! Iese. pe care o considera dintre cele mai alese: Sa-ti spun drept. ia o minge si loveste ceasca de cafea a musafirului. Dar nu e vremea de discutii filozofice: soseste trenul . prezinta un alt Goe. alb ca varul. când era Ionel mititel.sa nu mi-l deochi. Nu .si nu sta mult[10]. acum. chiseaua cu dulceata. barbatii cât timp îi iau unei femei educatia unui copil. Madam Popescu. i se face rau. cu ochi . mai mergea. si iar saruta pe nepotel si iar îi potriveste palaria de mariner. o sabie. Schita Vizita.ntorc si vaz pe maiorul .

. Ionel. dar pâna sa faca un pas. mama nu vede decât ca e ambitios. care vrea sa-i zdrobeasca baiatului cariera. sa nu munceasca. maiorul cade lat. Goe. de aceea. Tânarul Ovidiu Georgescu este lenes. mama. si nu baiatul. unde este în continuare obisnuit sa i se faca toate mofturile. fiind educati înca de pe acum ca paraziti. coruptia. Mama intervine pentru a-si lua baiatul bacalaureatul si. tânarul parazit este urmarit în scoala. în final.. .. [12]. proasta educatie începe în familie. sa traiasca doar pentru el. minciuna. exclama . Mama se repede spre el.. practica traficul de influenta. nu învata. adica sa nu învete. Dupa aceea. sa nu faca nimic pentru societate. Atât tânarul. sa fie servit. daca pierzi un an. cât si mama lui. Ajutor! moare copilul! Ridic pe maiorul. . sunt lipsiti de principii morale si. Tânarul o ameninta pe mama: Mamito.! . îi deschid repede mondirul la gât si la piept. domnule maior? Îl întreb eu dupa ce-si mai vine în fire. demagogia etc. Dupa cum spuneam. Nu-i nimic zic eu. Apa rece. E rau copilului! . ma omor! În toata aceasta stare de lene a baiatului. Nu întâmplator a luat nota trei la Morala.pierduti si cu dragalasa lui figura strâmbata. dar mama lui crede ca este persecutat de profesor.Vezi. vezi? Nu ti-am spus eu ca tutunul nu e lucru bun? Aldata sa nu mai fumezi!.Vai de mine! Ţipa mama.

usurata: Am scapat! Am dat si bacalaureatul asta. Baiatul nu face nimic, el învata de mic sa fie lenes, obraznic, parazit.

Numele fratilor lui Ovidiu, Virgiliu si Horatiu, precum si numele mamei, Caliopi, au o doza de parodie, fiindca subliniaza nivelul de decadenta al societatii, în contrast cu principiile morale pe care acesti mari poeti latini le-au afirmat, ca reprezentanti ai constiintei sociale.

Traficul de influenta exprima relatiile decazute din societatea burgheza. Folosind traficul de influenta pentru a lua bacalaureatul, se întelege ce fel de legi va face dupa ce va termina Facultatea de Drept, unde vroia sa mearga si el, si unde fratii lui mai mari erau deja studenti.

Devenind student, precum Coriolan Draganescu din schita Tempora, parazitul învata acum arta demagogiei si coruptia. El tine discursuri înflacarate, catarat pe statuia lui Mihai Viteazul din fata Universitatii, scrie articole la Amicul poporului.

Seria parazitului este bine reprezentata în piesa de teatru O scrisoare pierduta cu st. Tipatescu, iar punctul cel mai înalt al evolutiei parazitului este Agamemnon Dandanache. Escroc, santajist, josnic, ramolit, corupt, devine un instrument în mâna celor care jefuiesc tara.

În societatea burgheza, oameni sunt apreciati dupa cantitatea de bani pe care o au, si nu dupa capacitatea lor intelectuala sau dupa calitatile morale. Cei bogati sunt considerati oameni de frunte, sunt tratati cu cinste si consideratie, chiar daca sunt niste obtuzi si niste badarani. Familia Piscupescu (frantuzirea numelui Piscupescu arata aroganta cosmopolita) este invitata la Peles. Toaleta somptuoasa a Mandicai si ifosele ei, nu pot însa acoperi vulgaritatea cucoanei: Mamito! Striga madam Piscupescu, uitându-se înapoi catre cuana Luxita, care, de pe veranda, o scuipa sa n-o deoache, mamito, baga de seama la cheile dulapului ca iar fura zahar dobitoaca, fir-ar a dracului sa fie!

Snobii si fatarnicii, voind sa pastreze o aparenta onorabila, chiar împotriva realitatii stridente, burghezii din schitele lui Caragiale nu se dau în laturi de la cele mai josnice tranzactii cu propria lor constiinta, negustorind cele mai alese sentimente, automistificându-se. Asa se întâmpla de pilda cu Manolache Guvidi din Om cu noroc, posesor al unei averi însemnate, si câstigata printr-o munca onorabila. Cât de onorabila a fost munca lui întelegem dupa ce citim despre cele doua sotii ale sale, despre tineretea si frumusetea lor, mai ales despre tactul lor diplomatic care putea smulge concesii însemnate mai marilor zilei, care-i ajuta domnului Guvidi sa fie luat îndeaproape tot sub puternica protectie a înaltului personaj. Acelasi irezistibil tact diplomatic are si nevasta lui nenea Mihalache din Diplomatie, care reuseste, prin interventiile ei si prin faptul ca stie sa-i traduca pe toti, sa mentina slujba sotului si sa-i scoata o pereche de case cu doua mii de lei mai putin. O astfel de

moralitate de familie (atât de satirizata în O noapte furtunoasa, O scrisoare pierduta, D-ale carnavalului ) mai este demascata si în schite ca Tren de placere, Mici economii, Cadou etc.

Tânarul Edgar Bostandachi, profesor suplinitor si publicist din High-life, este palmuit de maiorul Buzdrugovici pentru ca n-a pomenit, într-o cronica mondena de prezenta lui madam¢ Buzdrugovici. si a dat o exagerata importanta altor cucoane. Aceasta schita arunca o lumina asupra mascaradei presei burgheze care era un instrument în mâna potentatilor vremii si o colportoare de stiri false, senzationale, de minciuni. Excelenta este în acest sens schita Atmosfera încarcata, în care scriitorul, confrunta informatiile guvernului cu ale opozitiei.

Dar aspectul cel mai nociv al contradictiei dintre aparenta si realitate este demagogia burgheza pe care marele scriitor a condamnat-o cu indignare profunda. Alaturi de Profesiunea de credinta a lui Alexandrescu, de Clevetici ultrademagogul al lui Alecsandri, de Scrisoarea a III-a a lui Eminescu, Caragiale a dus în cadrul acestei teme contributia cea mai pretioasa, cea mai bogata si mai elocventa. Alaturi de O noapte furtunoasa, O scrisoare pierduta sau Conul Leonida fata cu reactiunea, marele scriitor ne-a lasat numeroase schite pe aceasta tema. De la nea Nita din Jertfe patriotice, negustorul care, în ajunul lui 11 februarie, cere fitantie. Pentru interesele patriei pentru ca sa aiba temei la catastif, pâna la Coriolan Draganescu din Tempora, Caragiale pare sa ilustreze artistic un fel de istoric al demagogiei literale. Coriolan Draganescu este tipic pentru evolutia demagogiei si arivismului liberal. Drumul de la tribuna tinerimii, inteligenta vie, caracter de bronz, temperament

de erou, la nerusinatul inspector politist, canalia ordinara, miselul fara rusine, salbaticul zbir si calau antropofag. Sintetizeaza de fapt lichelismul si oportunismul burgheziei liberale. În acest sens trebuie de asemenea citata savuroasa si originala schita Telegrame, în care burghezia apare în toata meschineria si lipsa de principii consfintite prin finalul asemanator cu cel din O scrisoare pierduta. Caragiale nu uita sa satirizeze si alte metehne tot atât de nocive ale aceste clase, cum ar fi nationalismul sovin, arma otravita prin care burghezia voia sa arunce vina pentru exploatarea si jefuirea poporului pe spinarea strainilor, a veneticilor. Portretele de moftangii din Rromânul, Rromânca, Savantul demasca, prin arma caricaturii, burghezia sovina. Scriitorul sugereaza însa cu subtilitatea-i cunoscuta ca frazeologia partiotarda nu este decât o masca, în fond aceasta burghezie fiind tot atât de profund cosmopolita: Rromânca vorbeste româneste avec les domestiques - încolo frantuzeste, iar ziarul preferat este l¢Indépendance romaine.

Facând o comparatie între generatia de la 1948 si posteritatea liberala, Caragiale demasca în pamfletul Toxin si toxice pe demagogii liberali: Iata urmasii vostri liberali (se adreseaza el pasoptistilor), iata haitele catilinare de politicieni liberali, de diplomati de mahala, de vânatori, de slujbe si de mici gheseftari: avocatei latratori, samsarasi dibaci, toate lichelele si drojdiile sociale tinzând sa suie sus, cât mai sus, distinctie fara merit , avere fara munca, pofte fara spatiu - roade minunate ale unei scoli ce le-a înarmat numai instinctele pernicioase, pândind alegerile si toate nevoile publice pentru a ciupi pataca.

drept raspuns. În aceasta scurta schita Caragiale sugereaza. care era la cheremul bogatasului. dupa care subprefectul încheie conflictul printr-un discurs demagogic în care nu uita sa spuna cu o sfruntata ironie ca dragostea între taran si arendas este mâna lui Dumnezeu si raporteaza prefectului concluzia anchetei. Cel care în 1907 a intuit cu patrundere cauzele marii rascoale taranesti. Arendasul român. cu câtiva ani mai înainte. . cu zece zile de prasila. arendasul se repede înfuriat la bietul taran si-l bate din nou. cere socoteala boierului si. la subprefect. puternica schita inspirata din lumea satului. de demagogi si carieristi. când subprefectul vine în sat. rascolitoare. ci întregul sistem administrativ burghez. ne-a dat. Ţaranul. Când reflecta soarta unui taran sarac. Ion este încarcat de catre arendas. când prefectul vine sa ancheteze cazul. Merge atunci la primar. uneori mergând pâna la satira violenta. în care parca a disparut marele scriitor satiric. reflexiv. bea acolo. vine cu el la brat la primarie si se întelege de la sine cui i va face dreptate.Am observat ca întotdeauna când vine vorba de burghezie. la cei exploatati si asupriti. de clasele parazitare. Când Ion merge sa reclame. Conul Arghir. scrie o drama puternica. victima nedreptei justitii burgheze (Napasta). ca sa se sature de cercetare. luându-i locul un autor grav. Caragiale foloseste arma biciuirii prin râs. la prefect. anume ca partile s-au împacat. manânca. primeste o ploaie de pumni în cap. O alta tonalitate foloseste scriitorul atunci când se refera la clasele de jos. la arendas. primarul n-are curaj pentru ca arendasul îl apuca de datorie. Ion renunta la revendicarea dreptului sau. dar nicaieri nu afla dreptatea. ca lui Ion nu-i era dusman numai arendasul propriu-zis. Caragiale paraseste comedia. de rezonante adânci. Speriat. demn. Ba mai mult.

miselul fara rusine. licheismul si oportunismul burgheziei liberale. Ele alcatuiesc o fresca sociala vasta: I. Comicul din Momente e de natura tipologica. umorul de limbaj. I. Coriolan Draganescu (Tempora) este tipic pentru evolutia demagogiei si a arivismului liberal. inteligenta vie. salbaticul zbir si calau antropofag. canalie ordinara. saloanele mondene. birourile functionarilor. îmbulzeala vesela de mosi. având înainte modele vii.L. Caragiale ramâne în Momente el însusi. temperament de erou la nerusinatul inspector politist. Drumul de la tribun al tinerimii. caracter de bronz. de la automatismul verbal specific. Caragiale pare sa ilustreze artistic un fel de istoric al demagogiei liberale. sintetizeaza. berariile. Caragiale evoca viata din capitala. care îmbratiseaza o gama larga.L. pâna la stâlcirea cuvintelor datorita inculturii sau starii de euforie alcoolica. agitatia strazii. . de fapt.Arendasul român este una dintre cele mai puternice marturii literare ale cruntei exploatari a taranilor înainte de 1907. pacalelile de 1 aprilie etc. balurile.

tehnica prozei ascunde sute si mii de secrete. Groaznica sinucidere din strada Fidelitatii. O buna lectura. colportor de informatii prelucrate fantezist. Într-un stralucit articol programatic. Caragiale conform tehnicii muzicale. Astfel. bine calculata în vederea obtinerii unor anumite efecte. unde ordinea schitelor nu este aleatorie.Ele prezinta mofturile si pe moftangii la toate nivelurile vietii sociale si la toate vârstele. construita. întrucât aceasta din urma este deliberata. Amicul X. realizeaza un soi de gazeta vorbita. ci premeditata de autor. O ilustrare foarte interesanta a apetitului constructiv si reflexiv al prozatorului contine chiar volumul de Momente... Boris Sarafoff!. I. a caror subtilitate ar sfida cele mai rafinate cursuri de retorica. Momentele constituie un volum gândit si construit de I. pe de alta parte. în care câte o tema anuntata si fixata de catre o schita se dezvolta în diverse variatiuni prin intermediul schitelor subsecvente... acestora le urmeaza imediat o schita înrudita... pretinzând o anume rigoare reflexiva.L Caragiale observa ca a crea o literatura înseamna a crea o proza.. O alta serie de . unde eroul.L. Reportaj inaugureaza seria de momente dedicate presei si acelor infatigabili reporteri din speta lui Caracudi: Ultima ora!.. O privire aruncata asupra sumarului e întru totul revelatoare.. iar.

R.. Art. exista si câteva momente flotante. independente. chiar titlul uneia dintre schitele caragialiene). acea a momentelor drumului-de-fier). totodata. Triumful talentului. Se însiruie apoi.. Un grup aparte îl formeaza momentele cu tonalitate grava si chiar tragica: Inspectiune si Ultima emisiune.R. (includerea lui Bubico. Asa-zisele reminiscente incluse în volum (Boborul si Baioneta inteligenta) sunt precedate de un moment într-o oarecare masura înrudit. iar. Mici economii. În cadrul acestui aranjament meticulos alcatuit dupa principiul muzical al Temei si variatiunilor (cum suna. C. care . Seria subsecventa e aceea a partidelor de placere. ca parodie a stilului birocratic si administrativ. Într-un chip foarte subtil. de faptul ca schita contine secvente în care replicile sunt asezate. de altfel. anume Urgent. tot de o schita cu caracter autobiografic: Grand hotel'' Victoria Româna''. având însa si o functie laitmotivica: Lantul slabiciunilor e o variatiune la . De închiriat si.. ca împreuna cu C.schite este consacrata mutatului: Caut casa.214. si Tren de placere. Proces-verbal. în ordine. conform modalitatii teatrale. O zi solemna. . aproape imediat. În fine. Situatiunea). care. ale lumii bune (Five o'lock. High-life).)... pe de alta. Tempora. anunta tematic un alt moment.. Vizita si oarecum.rup monotonia grupajelor. momente ale politicii (Atmosfera încarcata.. Urmeaza momentele educatiei: D-l Goe. prin care schitele învecinate Întârziere si Petitiune. încheaga o alta subgrupa. ale familiei (Cadou. printre aceste piesete pare complet de neînteles daca nu tinem seama. pe de o parte. ce îi succede imediat ca variatiune. Caldura mare. Diplomatie. ultima categorie de schite o cristalizeaza scenetele: Justitie. adica a petrecerii: La Mosi.. O lacuna. partial. grafic.F.F. momentul nerabdarii este combinat cu acela al rabdarii. si însotite.despartind diversele serii tematice si stilistice din sumarul Momentelor .

la rândul sau. Caragiale ne anunta într-o seara ca peste câteva zile are sa apara în volum bucati alese din schitele lui saptamânale publicate în Universul si cauta un titlu care sa fie însa o singura vorba.. dar si: circumstanta. cautarile scriitorului fiind de a gasi o denumire adecvata: La o masa din fund de la Gambrinus. punct.precedentele momente ale educatiei si scolii. de naturalistii germani). deci. ora. si I. ipostaza împrejurare. Caragiale. dar. Sigur ca. adica efemeride fixate pe retina eternitatii. e de prisos sa spunem ca nici titlul volumului nu este întâmplator. 1 aprilie si Telegrame sunt laitmotive pentru momentele parodierii stilurilor. în chiar vremea lui I. cu claritate. stadiu. Din amintirile contemporanilor. Caragiale e atât de inspirata si datorita polisemiei sale: caci daca ne luam dupa dictionare. I. dupa cum atesta prima sa varianta (Reîntoarcerea lui M. si instantanee fulgeratoare ori clipe de viata. cu moment înseamna si clipa. la origine. în sfarsit. Sintagma aleasa de I.L. etc. 25 de minute. faza. ne aminteste o povestire ce ne-a facut-o un prietin. care.). tot un fel de amintire. concomitent. prevesteste un alt moment flotant. Nici unul din câti eram atunci la masa n-am putut sa-i dam ce ne cerea si tot el a gasit cuvântul Momente sub care s-a si publicat volumul. unde ne întâlneam în toate zilele [. situatie sau etapa. dar si situati . în atare conditii. minut. este.L.L. I. Caragiale iese la iveala. anunta grupajul piesetelor. momentele caragialiene sunt. prin arta mintitlui si a mistificarilor.L. secunda (sa ne amintim de acel Sekundenstil lansat. ca structura formala.S. Amici. prima schita.].S. schita înscrisa în orbita reminiscentelor. ceas.

cu un ton categoric. iata ce ma intereseaza. vizibila în privinta structurii volumului de Momente (inclusiv în aceea a titlului ). deci. numai implicita. ci fatisi explicita. groase talpi trebuie sa aiba. Deliberarea reflexiva este. nu prea de multa vreme .sau ipostaze decupate intentionat pentru exemplaritatea lor în privinta unor anumite faze ori stadii ale existentei. Astazi tot cu atâta mândrie. al barbatiei. si-a numit creatiile Nuvele exemplare.critica. a noastra a tuturor românilor. Viata banala a mea. . asa cum Unamuno. De altfel. splendida sa introducere la Notitele critice scrise pentru ziarul Universul: Odinioara. iata ce-mi atrage irezistibil atentia. dupa model cervantin.popoarele mici fac repede progrese mari .chiar asa . Sa fim barbati si sper ca suntem. fiindca le dau drept exemplu . cum s-ar putea crede. I. le numesc exemplare.L. De aceea. dupa cum si în privinta fiecarei schite în parte. dupa cum ne previne.cathartica nu este la I.parintii nostri ziceau cu mândrie ca românul e nascut poet. Caragiale. Poezia este atributul tineretei . atragând atentia ca aceasta titulatura are un caracter mai mult epic decât estetic: . reveriilor idealizante ori înaltelor speculatii gratuite: Eu nu ma pot gândi sus când umblu cu picioarele goale pe coji de nuci. scriitorul marturiseste raspicat ca realitatea acuta si nuda îl împiedica sa se abandoneze. Caragiale ar fi putut sa puna ca subtitlu al Momentelor formula Schite exemplare. moral . Intentionalitatea epica.L. daca nu chiar cu mai multa noi putem zice ca românul e nascut critic. Ferice de ei.exemplu de viata si realitate. cu iresponsabilitate. tot într-unul din articolele .

L. oricât de mare artist e. exercitarea unei reale munci intelectuale a cititului. asemeni unui palimpsest. de mestesugar obsedat de perfectiunea formala au fost surprinse de Ibraileanu într-o expresiva si exacta formulare: Eminescu e mai poet decât artist. umoristul George Ranetti i-a dat lui I. cele doua creatii reclama. raspunzând pe loc ca este aceea care ne poate plati drept munca intelectuala a cititului: opera prozastica fiind productia celui care gândeste. I. de pilda. justifica raportul între osteneala ce si-a dat spiritul meu cu dânsa citind-o si folosul ce el a obtinut dupa osteneala sa. datorita semnificatiilor transcendentale pe care tragicul le insinueaza în materia comica[13]. vorbind tot în termeni caragialieni.sub un Caragiale neptunic. în care scriitorul se dezvaluie. Caragiale se întreaba ce va sa zica o bucata buna de proza.L. existenta . ca si capacitatile sale neobisnuite de tehnician. I. Caragiale o replica memorabila Nu Momente. pentru a fi decodate. Asemenea bucati bune de proza. iar în ciuda aparentelor lor umoristice.L. plutonic. Caragiale e mai artist decât poet.programatice.a unui alt Caragiale. cu stralucire. Predominanta în cazul autorului Inspectiunii a inteligentei artistice asupra purei inspiratii creatoare. ci Monumente . anume în O buna lectura. la aparitia Momentelor în 1901. de suprafata. maestre . perceperea adecvata a constructiei sale presupune un efort sporit de lectura si prezenta unui cititor implicit care s-o descopere si s-o descifreze. plin de intentionalitati ascunse. deoarece. Acele sute si mii de secrete ale tehnicii prozei dezvaluie mereu. care pare definitiv clasat . mai artist decât poet sunt. oricât de mare artist e. Inspectiune si Doua loturi. Cum se stie.

evolutia creatiei. de spirit sadea. intentional. caracteristice. opera minora a scriitorului. caci fiecare din paginile lui e un monument de spirit de observatie. nu lipsit. Motivul fundamental ce trebuie sa fi declansat cecitatea estetica în fata schitelor si care o si explica se afla în realitatea pe care ele o reflecta. cu timbru foiletonistic si. caci o parte din contemporanii lui I. care. secventele caragialiene reproduc fragmente vii. Ca într-un serial de actualitati.] caruia. în care scurtimea si precipitarea dramatica cedeaza treptat . din contingent. fapt ce a creat. ierarhia ei interna (criticul tinând la deosebirea dintre ceea ce se poate numi opera clasica si comun cunoscuta si elementul [. de un anume accent calamburesc. efemer. i se va acorda un interes istoric)[15]. Verdictul acesta. cu oricâta rigoare judecat. aproape firesc. si abunda în referiri si aluzii la tribulatiile cotidiene din epoca. este astazi definitiv si unanim ratificat de istoria si exegeza literara.L. spre deosebire de teatru si nuvele. Dar la 1901 lucrurile stateau cu totul altfel. falsa impresie a unor texte minore. ar fi reprezentat. Bogatia operei (îmi spunea odata Vlahuta ca e de mirare cum oamenii nu iau seama la bogatia de figuri si întâmplari câta e numai în Momente)[14]. din realitatea imediata. cu deosebire cea care încununeaza cariera scriitorului. Caragiale pastrau o rezerva radicala fata de Momente. deci.trebuia sa botezi admirabilul volum. în opinia lor. etapele ei. de perfectiune artistica.

elogiind La hanul lui Mânjoala. face corp comun cu universul schitelor) si care dau senzatia de literatura. scriitorul a accentuat contrastul dintre aceste opere de tip diferit si a înlesnit tocmai inevitabilul: multi dintre contemporanii sai. într-adevar. cu reflex imediat în viata cotidiana a epocii. însa. mai elevate (cum sunt La hanul lui Mânjoala. de culise. om sucit. Intuind. I.unele expuneri largi si potolite. materializate în comentarii. confirmari si dezmintiri. procedând astfel. evaziunea cititorului din realitatea imediata. reflexele uimitor de prompte ale unor evenimente reale. polemici. absorbind si conservând efervenscenta si vehementa iscate în jurul lor. cu siguranta. scapat de oprimarea ce fusese orisicum excesiva. de inventie. Stilul curat narativ se dezvolta acum liber.[16] Exista o relatie aproape nemediata între momente si realitatea de ultima ora pe care ele o înregistreaza. în schimb. favorizând. si creatii de alta factura. argumentatii pro si contra. care. ce-si are valoarea lui constructiva. ecourile lor profane. alaturi de momente.L. au deplâns. La conac. cu atentie la detaliul concret. . Momentele reprezinta. Caragiale a pus. fara a fi silit sa însemneze numaidecât o culminatie sau sa prepare crize. Canuta. precum si nuvela Doua loturi. primejdia unei asemenea receptari depreciative si superficiale a volumului sau. a stilului clasic. În mod paradoxal. excesul de actualitate si asa-zisa netransfigurare a celorlalte proze. prin material si atitudine.

speculatii. publica. de mirare ca. pentru ca. schitele caragialiene cuprind o cantitate apreciabila de adevar istoric. zvonuri. Caragiale ca este cel mai mare istoric al epocii dintre 1870-1900. corespondenta.stau de vorba. de o acuta promptitudine. Un istoric complet. Constituind proiectii.impiegati în diferite administratii publice . ale unor momente de viata familiala. savurând si întelegând altfel comentariile. discursuri parlamentare s. la masa lor obicinuita într-o berarie.d. de la razboi încoace. memorii. aluziile. Nu e. iar în prefata editiei a II-a a Spiritului critic în cultura româneasca tine sa precizeze ca paragraful referitor la opera caragialiana ar trebui remaniat. totodata de început de secol românesc. bârfe etc. în care arata. deci. polemicile si reactiile . Datorita capacitatii absolute de absorbtie a oricarui fel de mostra extrasa din structurile multiple ale realitatii timpului lor istoric. în genere. fraza emblematica.L. potrivita mai tuturor momentelor si sugerând atmosfera încarcata a schimbului de opinii pe baza ultimelor informatiuni. Iata de ce. ma conving din ce în ce mai mult ca acest om a vazut mai bine decât oricine în realitatea noastra sociala. despre chestiunile la ordinea zilei. Ibraileanu afirma despre I.Caragiale receptau momentele în cu totul alt mod decât noi. Momentele contin o catagrafie mozaicata a evenimentelor. socialpublica sau. ale unor momente din aria raporturilor interumane. care critica si care explica.L. ce poate fi confruntat cu alte surse de informatie: ziarele vremii. G. este cea din debutul Inspectiunii: mai multi prieteni . mentalitatilor si moravurilor de sfârsit de veac si.m. din unghiul viu al cunoasterii sensibile.a. în Note si impresii. De aceea. contemporanii lui I.

care tocmai se cristalizeaza si se consuma în prezentul imediat al celui ce le transcrie. asadar o proza provocata direct de una sau alta dintre întâmplarile sau impresiile reale.L. si iarasi nu e de mirare ca. Într-un dialog de tip platonician. Caragiale. începând cu datarea calendaristica (precizarile temporale. puteau crea si impresia perisabilitatii. ci adeseori a unei anumite ore sau clipe . momentele au constituit un fel de proza ocazionala (în sensul pe care Goethe îl da ocazionalului în literatura). ci doar pe aceea trecatoare a realitatii. foiletoanele acestea. si fisa de observatie meteorologica a timpului. pentru cititorii Universului. din cauza actualitatii lor imediate. mai totdeauna. Pasajele acestea de ordin conjunctural-cotidian scot în evidenta faptul ca. Acesta si fiindca reprezentau o fixare a momentului . cât interesul în jurul unui eveniment nu se stinge înca. atât timp cât ocazia supravietuieste. când si-a strâns momentele în volum ). Lovinescu a înregistrat.nu numai a unei anumite zile. liminar. E. în care sub diverse masti se înfrunta opinii diferite asupra destinului în eternitate al operei caragialiene. putea parea ca Momentele nu rasfrâng actualitatea perena a artei. a netransfigurarii si a lipsei de artistica. în epoca receptarii sincrone. într-o oarecare masura. au fost. atenuate de I. de ultima ora. impresia aceasta .schita caragialiana include. foarte minutioase în foiletoanele din Universul. foarte exact. O asemenea proza ocazionala pare sa traiasca numai cât traieste si fragmentul de realitate reflectat.personajelor. Astfel ca.

în fireasca cunostinta de cauza. totusi. Cu alte cuvinte. Daca. daca nu le mai receptam doar ca anumite întâmplari de zi cu zi. în esenta. ce pot fi datate precis (precum într-o proza ocazionala). liminar. ca scapari ale oricaror întâmplari cotidiene. La origine. astazi. si. sa le percepem. pareau exponentiale numai pentru împrejurarile restrânse ale unei epoci marginite. iscat chiar din interiorul acestor schite. ele se dovedesc acum valabile pentru împrejurari generale. momentele au fost întâmplari din realitatea imediata si primii lor cititori. Proza ocazionala a Momentelor ar fi urmat sa se volatilizeze o data cu extinctia cauzelor generate de realitate. le receptam. îndeosebi.(reprezentata. le-au si recunoscut ca atare: un paradox fericit. aceasta proza asa-zis marginita ar fi trebuit sa dispara o data cu epoca marginita pe care o circumscrie. dar numai pentru o epoca marginita. . la fel. pe masura ce particulele de contingent s-au dezagregat. face însa ca si noi. Momentele si-au conturat o aura de eternitate si o autoritate de etalon tocmai pe masura ce s-au îndepartat de actualitatea pasagera. s-a întâmplat exact pe dos. fara a avea senzatia ca deasupra lor s-a lasat o ceata a vetustetii. în schimb. de Pompiliu Eliade ): Eroii lui Caragiale sunt reprezentativi.

.Opera dramatica 1. Comediile O noapte furtunoasa Nicaieri talentul lui Caragiale nu iese mai bine în evidenta ca în comediile sale.

Versiunea în doua acte. particularizeaza social si istoric: Odaie de mahala. Printr-o observatie lucida. prin definirea trasaturilor lor caracteristice. o pusca de gardist cu spanga atârnata lânga ea. Titirica. sub directoratul lui Al. capitan în garda civica si cherestegiu. Vede lumina rampei în 18 ianuarie 1879 la Teatrul National din Bucuresti. Piesa a aparut în Convorbiri Literare. câte o usa.Astfel O noapte furtunoasa sau Numarul 9 este prima dintre capodoperele comice ale lui I. comedia a fost reluata într-o noua distributie si regie. este dominat de orgoliul sau de proprietar. numarul 7-8 în anul 1879. zis si Inima-rea. alta usa. Caragiale. Primele doua scene pun la curent pe spectator/cititor cu situatia momentului. Piesa este scoasa de pe afis deoarece este socotita imorala. surprinde tipuri reprezentative. Davila. cu aluzii politice. În dreapta în fund. razemata de fereastra. Detesta . pe care o cunoastem astazi. cu schimbari. Usa în fund.L. obligându-l pe autor sa-si retraga piesa. Finalul este modificat. Dupa 4 ani. autorul. din 21 ianuarie. s-a jucat în stgiunea 1905-1906 la Teatrul National din Bucuresti. Caragiale a publicat apoi piesa. câte o fereastra. dând în sala de intrare: de amândoua partile usii din fund. în dreapta pe planul al doilea. Personajul principal. Jupân Dumitrache. O noapte furtunoasa este o comedie de moravuri care porneste de la pretextul unei farse de mahala (Florin Manolescu). Mobile de lemn si paie. în volumul Teatru la Editura Librariei Socec. Actul I se prezinta ca o juxtapunere de noua scene complementare. Indicatiile scenice. vizând decorul. La stânga în planul întâi si-n planul din fund. în 1883. la a doua reprezentatie.

student în drept si publicist. Naratia. gelozia se nutreste tot din orgoliu si îi este pricinuita de un prapadit de amploiat. amicul politic. niste scârta-scârta pe hârtie. bagabontul. este întrerupta de interventiile lui Nae Ipingescu (devenit aici personaj-confident). îi marturiseste ipistatului Nae Ipingescu. sa ma pui în public. care coase galoanele la mondirul lui Chiriac.. sergent în garda. Orgoliul sau de proprietar îl face sa nu se dezvaluie în vazul lumii: Jupân Dumitrache: (. Un mester binagiu. amantul ei. tejghetar. cu un coate-goale nu vine bine. eu de! negustor.functionarii. Ne punem la o masa. pe care îi numeste papugii. care se îndragosteste de Zita. om de încredere al lui Jupân Dumitrache. esentiala în definirea personajelor. din greseala. dupa cum . Aceasta îi trimite un mesaj cu adresa exacta.) Încep sa ma-ncruntez la bagabontul si mai ca-mi venea sa-l cârpesc. consoarta mea si cumnata-mea Zita. aduce în prim-plan viata personajului.. arhivar la o judecatorie de ocol. Trece asa pret ca la un sfert de ceas. În scena VII intra Veta. Aceasta istorie rezolva pe deoparte tehnic un mod de a naste dramaticul din epic. ca mod de constructie a replicilor. si numai ca ma pomenesc cu un ala. a schimbat numerele caselor: a batut numarul 6 d-a-ndoaselea. consoarta lui Jupân Dumitrache. nu este altul decat Rica Venturiano. întâmplarea cu bagabondul.. ca sa vedem si noi comediile alea de le joaca Ionescu. Tânarul atât de insistent. eram eu. de a separa dramaticul de epic ( Mircea Tomus).. cu un bagabont de amploiat. Dumitrache tine la onoarea de familist. dar mi-era rusine de lume. sfârsind în incoerenta si care aproba cu câte un rezon.. Povestea relatata este interiorizata asemenea unei confesiuni: Jupân Dumitrache: stii dumneata ca la lasata secului am mers la gradina la Iunion. iar pe de alta parte. Înainte de a-si face rondul.

facându-si rondul de noapte. în centru aflându-se parada sentimentala dar si patriotica a lui Venturiano. din strada. . plin de var. sora ei. Pe ea o costa banuiala lui Chiriac. cu ochelarii pe nas. În puterea noptii.îl prezinta autorul în lista de personaje. însotit de ipistat si de Chiriac. speriat. În scena explicatiei cu Chiriac. îi striga lui Chiriac. intriga amoroasa dintre cei doi este de mahala: îi marturiseste ca nu este crezuta în sentimente. deorece s-a ascuns într-un butoi. Dumitrache consimte la casatoria celor doi. sa vegheze la onoarea lui de familist. dar totul se va încheia cu o împacare dublata de comicul situatiei. Jupân Dumitrache. nicidecum a sotului. Imprudenta i-ar fi fost fatala daca nu ar fi fost recunoscut de Nae Ipingescu ca unul de-ai nostri. cade în genunchi si-si debiteaza celebra declaratie de amor. regreta ca nu se poate muri din dragoste. lui Jupân Dumitrache. În cele 9 scene ale actului II sunt explicate relatiile de adversitate sau de solidaritate dintre personaje. a VIII-a din actul II. cu giubenu-n cap si da buzna în casa. îmbratisat cu Veta. Aflând ca tânarul este autorul articolului Republica si Reactiunea sau Venitorele si trecutul din ziarul Vocea patriotului nationale. În penultima scena. Rica Venturiano nimereste în camera Vetei. Titirica vede din strada profilul moftangiului. Veta îi da drumul lui Rica pe fereastra care da pe niste schele. Venindu-si în fire. Din cauza miopiei nu distinge persoana. O asculta cu neatentie pe Zita. careia îi comunica hotarârea de a nu mai merge la Iunion. Rica reapare.

Încurcatura a început de la epistola versificata scrisa de Rica.L. de la tonul neutru pâna la inflamare. si Veta. Chiriac o interogheaza pe Veta în legatura cu întâmplarea de la Iunion în crescendo. baiat de pricopseala în casa lui Dumitrache. da-i înainte. . într-un moment de inspiratiune Zitei si raspunsul acesteia cu indicarea numarului casei. Caragiale.Rica debiteaza fraze sonore Domnule. desi desluseste cu greu slovele gazetei. din moment ce Spiridon. dar se prefac ca nu stiu. ca în final sa ispraveasca în juraminte. aduce gazeta în fiecare seara. iar lectura agramata a articolului este întrerupta de aprobarile jupânului cu câte un bravos. De asemenea. Apar în piesa doua motive esentiale în opera lui I. Nevoia funciara a personajelor de a se însela este dublata de siretenie. Dumnezeul nostru este poporul: box populi. un al doilea motiv important. Chiriac îsi exercita atributiile de sergent în garda tot prin bilete trimise lui Tache pantofarul sau lui Ghita Ţicardau pentru a fi scosi la izircit. este un fel de pedagog politic. Zita o ia cu vorba pe Veta pentru a merge la Iunion. box dei spre marele entuziasm al lui Titirica. Vocea patriotului nationale este citit dupa un ritual. biletul. chemat sa-i apere onoarea. om de încredere al lui Dumitrache. Interogatia devine sireata. Ziarul fiind prezent la începutul piesei. Interpretarile deformate ale lui Nae Ipingescu talmacesc în termeni ilogici teoriile lui Rica Venturiano. Scrisoarea. Toti stiu despre relatiile dintre Chiriac. Ipistatul are rolul de a-l intia pe cherestegiu cu ce mai zice politica. care vede în el un viitor diputat sau ministru. Spiridon îl pacaleste pe Rica pentru bacsis. sunt semne ale relatiei dintre personaje.

Veta este multumita cu mediul ei. Tache. devotat. contribuie la conturarea acelora care actioneaza în fata spectatorilor. dar. adauga note la caracterizarea lui Jupân Dumitrache. deoarece nu este antrenat în nici un fel de joc. Lovinescu): Jupân Dumitrache. Astfel. de caracter. Ipingescu. volubil. care se repeta mereu cu o staruinta ce si-o impune (E. Personajele care actioneaza pe scena se pot rezuma într-o singura formula. fara a avea sentimentul pacatului. stupid. Lefterie. fiind personajul cel mai lucid. Nae Ipingescu. Scriitorul cultiva comicul de situatie. pantofarul de la Sf. Zita. Ghita Ţicardau contureaza biografia Zitei.În piesa distingem doua categorii de personaje: unele care actioneaza pe scena si altele care nu apar. cel mai adesea bine aleasa. dar mai ales limbajul care individualizeaza personajele. se rezuma la a spune rezon. aspira la intelectualul Venturiano. mahalagiu. este tratat grotesc. evocate. personajul cel mai angajat în piesa. fidel siesi în ce priveste suficienta. mai evoluata. omul de încredere al stapânului. Rica Venturiano. Chiriac. tine la onoarea de familist. brutal. este un profitor al sotiei acestuia. . Chiriac.

.

) . Conul Leonida fata cu Reactiunea. Caragiale a fost permanent constient si marcat de aceasta ostilitate. 1876. O scrisoare pierduta. O noapte furtunoasa sau Nr. ostil lui Caragiale este faptul ca piesa de fata a fost reprezentata pe scena Teatrului National abia în 16 aprilie 1912.. Se mai jucase înainte doar pe o scena de a doua mâna (consemneaza în amintirile sale Constantin I. dovada sta si încercarea de cronologie redactata cu o ironie amara si trimisa Directiei generale a teatrelor în 1898: O soacra. 9.Conul Leonida fata cu Reactiunea Comedia Conul Leonida fata cu Reactiunea a aparut în Convorbiri literare în 1880 si a fost inclusa în volumul Teatru care a cunoscut numeroase editii. Totusi Caragiale a fost totdeauna constient de valoarea fiecarei piese în parte (. farsa în 3 acte. 1881.. D-ale carnavalului. piesa în 2 acte. 1879. 1883. farsa într-un act. în multe rânduri. 1880. farsa într-un act. la putin timp dupa jubileul de 60 de ani ai autorului. farsa în 4 acte. Liviu Calin observa: aceasta lista în care sunt câteva inadvertente trebuie înteleasa în primul rând ca un raspuns dat unor critici necalificate. Nottara). Relevant pentru contextul. Napasta.

de automatisme de gândire - . în speta) care ar da. Regimul respectiv ar trebui sa se instaleze fara tulburari prea mari. Scena I îi prezinta pe cei doi sexagenari prinsi într-o discutie politica la gura sobei. Bucuresti. piesa înfatiseaza mic burghezul liberal. Din relatarea. ca si în cazul lui Titirca Inima-Rea. pensionar. Mentalitatea lui Leonida se dovedeste. Safta. care ar lovi în linistea sa. în care Leonida nu uita sa-si exalte meritul participarii. Deci Vivat republica! Dialogul se scurge confuz si marcat de inadvertente istorice.În acelasi registru tematic inaugurat de O noapte furtunoasa. decât simple simulacre ale unor idei democratice (Liviu Calin. 1982). Coana Efimita. consoarta lui. Ed. ale carei convingeri politice nu sunt altceva. în Prefata la volumul Teatru. 60 de ani. slujnica lor . El are ce are cu reactunea. politicianul de casa. si i-ar conveni. si o lege de muraturi. în halat. Conul Leonida este. într-o alta perspectiva. în fond. 56 de ani. dar nici aceasta fundamentata pe convingeri. Piesa. papuci si scufie de noapte. un cetatean mai putin turmentat.Conul Leonida. orice regim democratic (republica. de orice tip ar fi ea. desi Conul Leonida este adeptul revulutiei la care iese ca la plimbare.pe care le urmarim pe parcursul a 5 scene (cu exceptia Saftei care apare numai în ultima). în pensia lui. Conu Leonida evoca nostalgic trecutul sau revulutionar alaturi de fosta consoarta. de ce nu. a fi în esenta ei una conservatoare. Albatros. a carei: consecinta a fost rasturnarea lui Alexandru loan Cuza de catre oligarhie. are un singur act si antreneaza în actiune doar trei personaje . aflam cu stupoare si amuzament ca rastumarea democratica a tiraniei de care îsi aminteste pensionarul în papuci se refera la demonstratia de la 11 februarie 1866. dimpotriva.

Cum bobocul are mereu dreptate. Leonida dirijeaza totul ca un general o armata de soldati de plumb. încep sa-si strânga în bocele lucruri la întâmplare. de senilitate. sa fi (intrat) la o idee si fandacsia e gata. explicându-i acesteia cu un calm olimpian ca este imposibil sa fie revulutie caci nu stii dumneata ca n-are nimini voie sa descarce focuri în oras?.. coana Efimita e gata sa creada ca a avut halucinatii. si totul se lumineaza sub scufia lui de noapte. Asa ca e mult mai plauzibil ca sarmana Efimita.. cu greu trezit de Efimita.. sub impresia discutiilor de dinainte de culcare. Vârsta îsi spune cuvântul si politicianul cu vederi democratice adoarme lasând suspendate alte nedumeriri ale consoartei sale. Ceea ce n-o împiedica pe Coana Efimita sa cada în admiratie în fata atotstiutorului ei sot si vajnic luptator cu reactiunea. Ce-i de facut? Cazuti în prada unei mari disperari.într-un cuvânt. Scena IV însa îi surprinde pe amândoi batrânii impacientati de zgomotele de afara.. ca doar e ordin de la politie. Scena II o înfatiseaza pe Efimita trezindu-se speriata în zgomot de împuscaturi. cine sa stea sa faca revulutie?. pentru ca îsi închipuie ca toti . detunaturi si chiote. Conu Leonida nu întelege Câta vreme sunt ai nostri la putere.. Tulburarea creste. din fandacsie cade în ipohondrie. redusi la Coana Efimita si sta cu inima cât un purice sa nu vina reactionarii peste el.. ei! si dupa aia. Din gazeta afla din Ultimele stiri ca Reactiunea a prins iar la limba. Scena III îl arata pe Leonida.

s-au pronuntat de-a lungul timpului nenumarati comentatori. Bobocul si-a recapatat piedestalul în ochii Efimitei.si riposteaza: Apoi bine. intrata de-acum la griji .. nu vezi dumneata ca aici a fost chiar politia în persoana. Dupa îndelungi ezitari. Conu Leonida nu se lasa învins de ironia consoartei: . cum remarca cu umor mai mult involuntar coana Efimita (A fost lasata. i se deschide Saftei. secule!) si chef mare la bacanul din colt.stiu ca este republican.(.) ziceai ca nu e voie de la politie sa se dea cu pistoale în oras? .. ca este pentru natiune.. ci Safta. caci mai rar cineva care sa le stie asa de bine pe toate. Geniul lui Caragiale nu va fi însa niciodata suficient prins în formule cu toata pertinenta unor valoroase exegeze. Fatala bubuitura se aude în usa. Despre procedeele novatoare în domeniul dramaturgiei caragialiene. slujnica venita sa aprinda focul boierilor. ca si despre semnificatiile actuale ale comediilor ori despre modernitatea clasicului Caragiale.Vai de mine! nu-i buna astal a patit boierii ceva! În Scena V se lamurette misterul împuscaturilor si al restului de ingrediente ale asa-zisei miscari reactionare: fusese lasata secului. . Nu sunt reactionarii.

pe de alta parte. . aceasta pe de o parte. Caragiale ne joaca noua.Sa încheiem prin a remarca un fapt simplu. dar relevant: autorul îsi intituleaza piesa deloc întamplator farsa. o farsa de fiecare data când credem ca am epuizat semnificatiile mesajului transmis prin operele sale. iar. caci lui Conu Leonida într-adevar realitatea îi joaca o farsa. cititorilor.

O scrisoare pierduta Între marii clasici ai literaturii române. Înzestrat cu un spirit de observatie si o luciditate extrema. nici înainte si nici dupa el. si de perfectiunea artistica. Caragiale panorameaza în maniera realismului critic realitatile unei societati care. În ceea ce priveste predecesorii si posibilele filiatii sau influente. a dat un anume profil comediei. cel mai frecvent invocat nume este al lui Vasile Alecsandri. Astfel ca acuza perimarii si inactualitatii mesajului peste timp. fapt dovedit si de regasirea lui Caragiale în operele de factura moderna ale scriitorilor contemporani. Elvin vede în opera lui Caragiale o continuare prin faptul ca pastreaza ceva din . o anume tendinta dominanta a spiritualitatii românesti citadine. comedia n-a fost atât de apropiata de realitatile cotidiene. B. pe coordonate de profunzime. Caragiale este privit ca geniul incontestabil si maestrul suprem al comediei si prozei de scurte dimensiuni. în expresie. Cu siguranta ca. sintetizeaza. pe care au sustinut-o unii istorici literari. nu are valabilitate. mai ales prin ciclul Chiritelor. dincolo de momentul istoric concret. în substanta. care.

predilectia pentru satira politicianismului. vazute ca fenomene sociale (Modernitatea clasiculul I. 1884.m. psihologica sau afectiva. canalie. a ignorantei.d. si anume vocatia ei critica. este firesc sa para o lume pe dos. ci de un personaj plurimorf. amorez s. ceea ce determina situarea în teritoriul tragicului. ele nu acopera nici o realitate semantica. 1879. ci elemente decorative exterioare. sunt reprezentari ale degradarii umanului nu numai sub aspect etic. singura vocatie a personajelor lui Caragiale este vorbaria. în comediile lui Caragiale. De altfel. un imens si perpetuu carnaval. indiferent de zona asupra careia ele se apleaca. prost. este consecinta sau expresia unui vid existential. Conul Leonida fata cu Reactiunea. lipsit de orice criterii sau valori ale existentei. cât si afectiv. Astfel ca. a prostiei. care permite si favorizeaza o . ipostaziat în ipocrit. o masca de efect pe care unul si acelasi erou si-o modifica în functie de situatie si de imaginea pe care vrea sa si-o impuna. Comediile marelui dramaturg (O noapte furtunoasa. demnitatea sau responsabilitatea nefiind atribute ale vreunui personaj ci mai grav. a arivismului. Criza comunicarii. nu mai constituie instrumente de comunicare. Caragiale).trasaturile sub semnul carora a debutat comedia noastra.a. caci oricât de profunde s-ar vrea. nu putem vorbi despre individualitati distincte prin existenta lor spirituala. printr-un mecanism narcisist acestea ramân la conditia monologului si a simplei alcatuiri sonore a cuvintelor. menite sa realizeze o anume poza a personajului. numai ca. Un atare univers de marionete. care creeaza o extrema antinomie între aparenta si esenta. D-ale carnavalului. chiar sub aspectul conditiei umane. lipsite de orice valoare intrinseca. între alcatuirea verbala a fiintei si cea reala. atât la nivel rational. O scrisoare pierduta. 1880. placerea de a trancani sau a rosti discursuri importante.L. 1885). demagog.

în materie de arta. . Cea mai importanta comedie a lui Caragiale. situând totul în vecinatatea absurdului si grotescului. Tema comediei o constituie prezentarea vietii social-politice dintr-un oras de pro-vincie în circumstantele tensionate ale alegerii unui deputat. dar cea mai aproape de adevar este declaratia scriitorului relatata de un cunoscut al acestuia. destul numai ca ele sa aiba viata si sa reprezinte realitatea. În privinta surselor de inspiratie. dar nu s-a inspirat si mai ales nu a vizat anumite persoane de aici. oraselul de munte unde se petrece actiunea piesei fiind ba Piatra Neamt. în farsa electorala. ba Curtea de Arges. în care geniul sau cunoaste deplina manifestare. într-un fel sau altul. Hogea: Caragiale spunea ca se poate foarte bine ca O scrisoare pierduta sa fie icoana moravurilor din Piatra Neamt ca si a oricarui alt oras din provincie. caci adauga el . este O scrisoare pierduta. D. au existat mai multe supozitii. eveniment care antreneaza energiile si capacitatile celor angajati. care se poate gasi în orice mediu studiat si vazut prin prisma personalitatii autorului. jucata în premiera la 13 noiembrie 1884.inepuizabila schimbare a mastilor si a costumelor de parada. plasmuirea personajelor este o creatiune lasata exclusiv inspiratiei si talentului autorului.

. acceptând sa conduca festivitatea în cinstea noului ales. se declanseaza imediat dupa anuntarea candidatului. este folosita de acesta din urma ca mijloc de santaj pentru a obtine candidatura. Farfuridi si Brânzovenescu banuiesc o tradare si se decid sa expedieze o anonima la Centru. Catavencu apare umil si speriat. Scrisoarea. asadar. Momentul de maxima încordare. sotia lui Zaharia Trahanache. care încinge spiritele si activeaza conflictul. gasita de Cetateanul turmentat si sustrasa acestuia de Catavencu. cuprins de febra campaniei electorale. caci scrisoarea revine la Zoe. În final. Bataia dintre taberele de alegatori.Întreaga actiune se deruleaza. în persoana lui Agamita Dandanache. a unei scrisori de amor ce i-a fost adresata de Tipatescu prefectul judetului. dar adversarul nu cedeaza. Farfuridi si Catavencu. este pierderea de catre Zoe. prin intermediul Ceta-teanului turmentat. rostesc discursuri antologice. conflictul se rezolva. este adunarea electorala din actul III al piesei. Zaharia Trahanache pare a fi convins ca este vorba de o plastografie. În timp ce Zoe este dispusa la acceptarea conditiilor cerute de Catavencu. Pretextul dramaturgic. si totul se termina într-o atmosfera de sarbatoare si împacare. în care cei doi posibili candidati. în zarva conflictului. în capitala unui judet de munte. Tipatescu îi ofera acestuia diferite functii în schimbul scrisorii. cu concursul politaiului Ghita Pristanda si al oamenilor acestuia. Daca.

piesa are o arhitectura circulara. îsi foloseste avantajele în propriile sale interese. si totul poate începe din nou. el aplica o bine sustinuta tactica de atac . Observam ca piesa începe dupa consumarea momentului intrigii (pierderea scrisorii). la adapostul autoritatii politice de prefect al judetului. primele trei urmarind o acumulare gradata de tensiuni si conflicte.O scrisoare pierduta este o comedie în patru acte. în jurul pretextului. caci le lipseste înzestrarea cu memorie afectiva. Personajele se comporta conform unui mecanism asimilat asa de bine. concentric. iar al patrulea anulând toata agitatia si panica stârnite în jurul scrisorii pierdute. În al doilea rând. gasindu-1 pe Tipatescu într-o stare de agitatie si nervozitate. în sensul ca atmosfera destinsa din final reface situatia initiala a personajelor. aceea de dinaintea pierderii scrisorii. În constructia piesei. trebuie sa remarcam cel putin trei elemente care probeaza arta de dramaturg a lui Caragiale. o a treia surpriza de constructie: chiar daca începutul si finalul comediei nu sunt simetrice. e de consemnat ca nu avem de-a face cu o actiune în sensul clasic al cuvântului. De aici. protagonistii s-au reasezat la locurile lor fara a resimti vreo trauma. întreaga miscare se deruleaza fatalmente. deoarece întâmplarile în succesiunea lor temporala nu misca nimic în mod esential. Pare ca nimic nu s-a întâmplat. stefan Tipatescu. iar înfatisarea lui este limbajul ce creeaza doar iluzia existentei. încât acesta devine mod de viata. Disperat de pierderea scrisorii.

Dincolo de incapacitatea de a sesiza lipsa unui mesaj real. el repeta spusele fiului sau: unde nu e moral.împotriva lui Catavencu. postul de prefect oferindu-i o stare de suficienta. va sa zica ca nu le are. la nivelul vietii familiale. tulburata doar de pierderea scrisorii. menirea sa fiind aceea de a mentine si veghea asupra ordinii existente. tautologia. e coruptie. controleaza depesele de la telegraf si dispune sa nu fie transmis nici un mesaj fara stirea lui. acolo e coruptie. dar. o modalitate de autoaparare prin încetinire sau amânare. si o sotietate fara printipuri. Pentru a defini societatea vremii. pentru ca apoi. Tipatescu dovedeste o buna stiinta a disimularii: când Trahanache îi aduce vestea existentei scrisorii. se observa ca Trahanache. la refuzul acestuia. Zaharia Trahanache este construit cu atâta maiestrie. Pus în situatie de aparare. Abuzul de putere este principala sa arma: îi da mâna libera lui Pristanda. admite ca nu e moral si deci. încât ramânem cu întrebarea daca este opac în fata evidentelor sau refuza sa creada în scrisoarea de amor din diplomatie. iar în relatia cu Nae Catavencu este perfid si violent. Personajul nu are ambitii politice. sa cedeze. la nivelul practicii vietii politice. cacofonia si chiar absurdul comunicarii. se preface a nu sti nimic. Zaharia Trahanache are o pozitie bine consolidata. strategia sa asimilându-se formulei ai putintica rabdare. îi ofera lui Catavencu diferite posturi importante. încalcând chiar legea. nu admite functionarea aceluiasi principiu. truismul. . în fata lui Farfuridi si Brânzovenescu ia poza de victima a propriei sale sensibilitati pentru partid si tinut. constient ca alegerile sunt o farsa. care este un truc îndelung verificat. Prezident al mai multor comitete si comitii.

patriot. Tache Farfuridi intra în relatie de cuplu comic. impunându-si pretentiile. el poate fi. e sublima. la fel de bine. neputincios.. dar lipseste cu desavârsire). un haos desavârsit.Nae Catavencu si-a propus sa devina deputat cu orice pret. ipocrit. ori sa nu se revizuiasca.. el se afla în ofensiva.. esentiale. dati-mi voie: sau sa se revizuiasca. vadita prin folosirea improprie a unor cuvinte (capitalist pentru locuitorii capitalei).. teatral. Discursul lui Catavencu în fata alegatorilor este o mostra de insuficienta intelectuala. primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo. model perfect de incoerenta. primesc! Dar sa nu se schimbe nimica. din moment ce. declara convins si apodictic: Din doua una. Scena conceperii depesei anonime catre Centru este memorabila si ne dezvaluie un Farfuridi care doar vorbeste despre curaj. ci doar o amânare. enunturi adversative aberante (Industria româna e admirabila. refuzând alternativele pe care i le propune Tipatescu. pentru ca acesta nu înseamna un abandon defmitiv. Catavencu îsi traieste esecul cu mai putin dramatism decât ar fi fost de asteptat. partenerul sau fiind Iordache Brânzovenescu. orgolios. si anume în punctele. dar s-o stim si noi. sentimental. cosmopolitismul prost înteles. rosteste o caricatura de discurs. si acest personaj este pregatit sa-si schimbe masca. Marea drama a personajului este aceea de a nu fi . în final. putem zice. prostie si aberatie. apare inflexibil. Atunci.. plin de sine. caci în interior domneste o inocenta dezordine. retras. agresiv. dar si umil. fatarnic. Cât timp este în posesia scrisorii compromitatoare. ambii cu nume de rezonanta culinara. Accepta tradarea daca o cer interesele partidului. Fiind un personaj cu vocatie oratorica. Viata ordonata pe care o afiseaza (un ritual cotidian care se repeta) este o aparenta.

îl serveste pe Tipatescu. famelie. de a nu avea acces la manevrele subterane. însa ramolismentul sau intelectual. comandamentul suprem este datoria. în fond. momental. Personajul vorbeste peltic si sâsâit si se afla la limita de jos a degringoladei umanului. în actiune pentru sine. convertita.). Pentru el.. Autorul îl înzestreaza din abundenta cu mijloace ale comicului. Ghita Pristanda. mai prost decât Farfuridi si mai canalie decât Catavencu. . el nefiind o solutie de final deus ex machina.. caricaturizându-1 si ridiculizându-1 pâna la grotesc. cu o memorie în deriva. dar el este suficient de perfid si josnic pentru a nu înapoia scrisoarea de amor. Statutul sau existential.admis în jocul de culise. pe care le simte. Dandanache este o caricatura ilara. dar nu se fereste sa-1 linguseasca pe Catavencu sau sa-1 trimita la telegraf pe prefect fara motiv. automatismele si ticurile verbale nu-i estompeaza vanitatile politice. pentru care uzeaza tot de arma santajului. Existenta sa ca personaj este delimitata si ornata prin deficitul de cultura. dar care-i scapa. bampir). dictat de profesie si pozitia sociala. se defineste prin servilism voit umil si asumat din ratiuni pragmatice. este cel care asculta si executa. politaiul orasului. având mania deputatiei. formele incorecte ale unor cuvinte (renumeratie. formulele tip de impresionare. Agamemnon Dandanache este una dintre marile gaselnite ale lui Caragiale. ci o efigie de crepuscul social. usor sesizabil în ticurile verbale (Curat.

Curat. astfel încat scriitorul întruchipeaza un vicios pentru a-1 înzestra cu anume calitati. famelie). astfel: comicul de situatie (pierderea si gasirea scrisorii.. dezvelindu-i dimensiunea ridicola. dar tot el restabileste linistea ei. Caragiale descopera virtutile denotative ale cuvântului. va sa zica ca nu le are). Întâlnim. Într-o societate care a pierdut cultul pentru valorile umane autentice. tautologia (O sotietate fara printipuri. comicul de limbaj: ticurile verbale (Ai putintica rabdare. Ceea ce desavârseste împlinirea Scrisorii pierdute ca o capodopera a genului este bogatul si rafmatul arsenal de mijloace de realizare a comicului pe care dramaturgul îl antreneaza în scrierea piesei. dând vorbelor statut de personaje principale. nifilist. fapt ce-i asigura linistea si îl fereste de riscul de a fi izolat într-un cerc unde de-abia intrase. El este dintre aceia care.Tipatescu). negarea primei propozitii prin a doua .). stâlcirea cuvintelor (momental. Optiunea sa este aceea de a nu încerca o optiune proprie. întâlnirea Catavencu . onestitatea putea sa apara ca un viciu si ar fi perturbat ordinea intrinseca a piesei. caci numai ele au capacitatea de a conferi identitate eroilor din comedii. Cetateanul turmentat tulbura si bulverseaza lumea. prin deposedarea de scrisoare. neavând aspiratii si pretentii politice. Situându-se pe pozitia unei cât mai fidele apropieri de realitate. se încoloneaza disciplinat în sirul celor care asteapta numele candidatului.Cetateanul turmentat poate fi unul dintre cele mai subtile trucuri dramaturgice ale genialului Caragiale. cliseele verbale.

comicul de caracter (ipostazele personajelor. comicul de nume (Agamemnon Dandanache. superficialitatii si imposturii artistice. prin care se delimiteaza de predecesorii sai.L. Niciodata pâna la Caragiale nu a existat în literatura noastra un scriitor mai refractar conformismului. un scriitor care sa resimta cu mai multa acuitate ceea ce este conventional din punctul de vedere al atitudinii si caduc sub raportul expresiei literare. Elvin în Modernitatea clasicului I. alimentat de realitatile cotidiene. Trahanache. putem zice. Noi aclamam munca. ca si în proza de mici dimensiuni. practicarea santajului politic). D-ale carnavalului . comicul de moravuri (relatia dintre Tipatescu si Zoe. Farfuridi.(Industria româna e admirabila. afirma B. Caragiale instituie un nou limbaj si un nou tip de discurs literar. disponibilitatea pentru disimulare). Caragiale. Brânzovenescu. care nu se face de loc în tara noastra). dar cu desavârsire . Catavencu). travaliul. În comedii. e sublima. si spusele acestuia se motiveaza perfect la (re)lectura comediei O scrisoare pierduta.

continuata cu farsa Conul Leonida fata cu Reactiunea (1880).2. O scrisoare pierduta (1884) si D-ale carnavalului (1885). încheie activitatea dramatica a scriitorului. Drama Napasta Piesa Napasta. începuta în 1879 cu comedia O noapte furtunoasa. aparuta în 1890. .

si Gheorghe. care o iubea nebuneste pe Anca. la rândul ei. Actul I îincepe cu discutia dintre Dragomir. îl tortureaza pe Dragomir cu diferite întrebari si aluzii pentru a1 face sa-si marturiseasca fapta. Pentru a-si îndeplini planurile. si cu gândul e la Dumitru. Dragomir. învatatorul satului. barbatul ei. pe lumea aialalta. Având mustrari de constiinta pentru ce facuse în urma cu multi ani.îii spune el lui Gheorghe. care se simte amenintat de vorbele Ancai: Din ziua întâia a cununiei si pâna astazi. salvându-se astfel si pe el. Atunci. Dragomir încearca sa afle cum 1-ar putea scapa pe Ion. în casatorie. La ocna fusese trimis un nevinovat. dupa un an.Drama are doua acte. Faptele de acum sunt consecinta unor întâmplari petrecute în urma cu noua ani. Actiunea din acest act se contureaza astfel în jurul zbuciumului lui Dragomir. . Din gazeta ei afla ca Ion a fugit de la ocna. de atunci si pâna astazi cu trupul e aicea. Ion. tutunul si amnarul lui Dumitru. o data n-am vazut-o zâmbind. sotia lui. 1-a omorât în padurea Corbenilor pe Dumitru Cirezarul. Anca. la care fusesera gasite luleaua. cârciumarul. pe lumea asta. pentru a o putea cere. banuind adevarul. Anca. a caror actiune se petrece într-un sat de munte. Anca se foloseste de dragostea lui Gheorghe pentru ea.

nebunul tot are sa fie prins pâna la urma si întors acolo de unde a fugit. si fara alta vina noua. Descoperindu-1 pe Ion în casa sa si vazându-i suferintele. nu se poate.. Dragomir este constrâns sa marturiseasca omorul înfaptuit în trecut. Este punctul culminant al dramei.. În Actul II. dovada fiind camasa acestuia mânjita de sângele ocnasului. pentru ca dupa zece ani fapta se putea prescrie si el ramânea nepedepsit. bine. Nebunul asta tot e osândit o data...Aparitia lui Ion la cârciuma.. doua ori zece.. Dragomir vrea sa-l ia cu el în lume pentru un an si sa-i spuna adevarul. actiunea se precipita. Astfel. dar eu poci sa-l las asa?. ea sperând ca acum va putea afla adevarul. nebun si retraind un cosmar al suferintelor din trecut. Gândurile ei iau forma monologului: Asa e legea. Anca se hotaraste sa actioneze. se înjunghie pentru a-si alunga raul din corp. nebun.. Auzind de la Gheorghe ca Dragomir vrea sa plece în lume. Este momentul în care si Anca se explica: s-a casatorit cu el pentru ca 1-a banuit de la început si a vrut sa-1 pedepseasca pentru uciderea omului drag ca lumina ochilor... un om tot cu o viata plateste. . Nu.. Dar Ion.. simplifica lucrurile pentru Anca.. Anca profita de întâmplare si îl ameninta pe Dragomir ca va raspunde pentru moartea lui Ion. Pentru un pacat.

nevinovatia lui Ion. asa cum s-a mai spus. când eroul accepta cu resemnare tradarea Ancai. Dragomir trebuie sa fie pedepsit pentru crima savârsita. Anca îl acuza pe Dragomir ca 1-a omorât pe Ion. Însa el va fi acuzat pentru o alta crima pe care n-a comis-o. devine dramatic prin aparitia lui Ion si se atenueaza în final. . ci o analiza de caractere. Comparati adesea de critica literara cu eroii lui Dostoievski. Zbuciumul lui Dragomir se vede de la început pâna la sfârsit. eroii lui Caragiale sunt diferiti. având trasaturi shakespeariene. Desi are personaje putine. cel care tortureaza fara încetare constiinta celui vinovat. adusi de Gheorghe. si de aceea Anca are rolul personajului malefic. pare uneori nefireasca.La sosirea oamenilor din sat. chiar dupa 9 ani. drama nu este simpla. aceea a crimei si a ispasirii ei. Napasta nu este o piesa de actiune. Dragomir nu este Raskolnikov. El se adânceste. Acceptând sa fie învinuit pentru uciderea lui Ion. Drama aminteste foarte bine de tragediile clasice prin ura Ancai. implicit el este de acord cu pedeapsa pentru omorârea lui Dumitru. Totusi. chimirul acestuia fiind gasit în buzunarul învinuitului. Obstinatia cu care Anca îsi urmareste victima. nu-si marturiseste singur crima. Piesa este construita pe o tema grava. Din acest punct de vedere. naivitatea lui Gheorghe sau compasiunea lui Dragomir. piesa lui Caragiale pare a avea si o tema secundara si anume razbunarea.

dominat de la început de sentimentul vinovatiei si al groazei de a ispasi pentru crima comisa. Surprinzatoarea rezolvare a conflictului. O femeie care si-a iubit barbatul nu se poate casatori cu ucigasul lui. împlinirea dreptatii. în cele din urma. înrudit prin categoria sociala cu Vitoria Lipan. prin tenacitate. Personaj static. Ea reprezinta. G. sugerata si de vorbele Ancai. Calinescu vorbea despre Anca în termeni asemanatori. numind-o un monstru. Caragiale este un scriitor cu simtul dramaticului. ne indica. pentru fapta rasplata si napasta pentru napasta. nu poate trai 9 ani cu el. când totul era de prisos. un Hamlet feminin. deoarece e condusa doar de razbunare. Zoe Dumitrescu-Busulenga insista asupra structurii sufletesti tragice a eroinei. dar si al suspansului. un alt tip feminin în literatura noastra. Pasiunea cu care ea urmareste descoperirea adevarului. constanta în dragostea pentru Dumitru. Criticul de la Zburatorul aprecia ca Anca iese din sfera posibiltatilor. . Echilibrând aprecierile anterioare. Despre ea. perseverenta fac din Anca un personaj remarcabil construit din punct de vedere psihologic si social. Lovinescu considera ca Dragomir este un personaj secundar. critica literara s-a exprimat cât se poate de diferit.E. Dragomir pare o simpla unealta în mâna Ancai. întrucât framântarea lui sufleteasca nu este punctul initial al actiunii. iar confesiunea lui se face în final. numai la gândul razbunarii si nu se poate razbuna acuzându-l de o crima imaginara.

Lovinescu socotea Napasta ca o drama pornita dintr-un postulat psihologic fara aderenta cu realitatea.E. Poate fi si asa. dar piesa ramâne valoroasa prin plasarea su-biectului în sfera verosimilitatii. .

.

.

Caragiale. Momente si Schite. Bucuresti. Literatura româna .repere didactice. 1967. 97 [7] Mariana Andrei. 1965. [5] I. 116 [6] I.[1] serban Cioculescu. Caragialiana.Caragiale. p. Editura Tineretului. p. p.cit. p. Editura Universitatii din Pitesti.L.Caragiale. . 1974. nr. 1. 10. Combinatul Poligrafic 'Casa Scînteii'. Bucuresti. p.L. I. op. Editura Eminescu. p. 119 [3] Ibid. p. 145.L. 120 [4] serban Cioculescu. 6 [2] Ibid. 2004. Bucuresti.

Insel-Verlag. 412-143. Editura Minerv.Caragiale. p. Combinatul Poligrafic 'Casa Scînteii'. I. Bucuresti. p. Momente si Schite. Momente si Schite. 163-164 [13] Mircea Tomus.Postfata la volumul Tema cu variatiuni. nr. Bucuresti. Opera lui I. 1977. 1965. Bucuresti.L.[8] Klaus Bochmann. Momente si schite. 1970. p. Opera lui I. p. p. 57 . 160 [12] Idem. 66 [10] I. p. 1999. Leipzig.L.L. vol.Caragiale. vol. 1. 79 [11] I. 1977.Caragiale. [9] Mircea Tomsa.L. Bucuresti. Editura Minerva. I. Caragiale. Editura 100+1 GRAMAR.

Introducere la Vol. p. Bucuresti. [15] I. XIII . I.Caragiale. Editura Fundatiilor Regale. I. Editura Fundatiilor Regale.L. 1930-1931. Introducere la Vol. Introducere la Vol. XII. II. Editura Fundatiilor Regale. Opere. Bucuresti.L. Bucuresti. p. 1930-1931. p.L. XXXVII.[14] I. Opere.Caragiale. [16] I. 1930-1931.Caragiale. Opere.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful