Argument

Limba si literatura româna este o disciplina scolara complexa si dinamica ce presupune o instruire permanenta bazata pe fundamente teoretice si percepte practice.

În sfera larga a acesteia, o importanta deosebita o are literatura româna deoarece ajuta elevii sa-si creeze un univers fictional si sa-si îmbogateasca vocabularul, dar si sa-si gaseasca în personajele pe care le întâlnesc modele sau antimodele.

Metodele de instruire si educatie a acestora trebuie sa fie cât mai eficiente si sa aiba la baza perfectionarea si modernizarea tehnicilor de lucru pentru a trezi interesul si pasiunea elevilor. Este important sa se formeze si consolideze deprinderea acestora cu opera literara prin lectura, exercitii de citire astfel încât elevii sa parcurga orice text cu voce tare sau în gând si sa poata întelege si reproduce continutul acestuia.

Pentru a se asigura cealalta cerinta si anume îmbogatirea vocabularului elevilor este necesar ca acestia sa stapâneasca sensurile proprii si figurate ale cuvintelor, astfel încât fiecare lectie de literatura sa le ofere prilejul unei noi achizitii lexicale si sa-si poata preciza si nuanta vocabularul pe care îl folosesc.

Realizarea acestor cerinte obiective si subiective presupune din partea profesorului mentinerea la curent cu ceea ce este nou în specialitate, precum si o buna pregatire din punct de vedere metodic.

Astfel, lucrarea de fata îsi propune sa schiteze o conceptie pertinenta asupra personalitatii lui I.L.Caragiale, nume celebru între cei patru mari clasici ai literaturii române, bazate pe interesul manifestat de critica literara, scotând în evidenta importanta pe care a avut-o autorul dramatic asupra literaturii române.

Alegerea acestei teme s-a bazat pe faptul ca autorul român a cuprins în opera sa aspecte diverse ale existentei omului punându-si geniul în viata si talentul în opera, sugerând zigzagurile vietii prin risipa de epitet verbal, egoismul epicureu c 818b13i u înfrângerile suferite ca si Oscar Wilde ( serban Cioculescu).

Mare scriitor clasic, I.L.Caragiale este maestrul neîntrecut al dramaturgiei românesti excelând deopotriva în domeniul prozei, îndeosebi în schita si în nuvela,

ducându-si, în toate acestea, la perfectiune marile disponibilitati creatoare: observatia lucida a mediilor sociale, caracterul scenic al situatiilor, arta dialogului, umorul, comicul de situatie si de limbaj.

Ca observator social, Caragiale a transpus în plan literar adevarul simplu ca lumea, în datele ei fundamentale, nu evolueaza esential: gesturile, atitudinile, neobservate cu suficienta acuitate, sunt mereu aceleasi. Spatiul în care se misca personajele umane, definit de coordonatele vietii cotidiene, ale câstigului de bani, ale stagnarii în aceeasi zona de preocupari, cu aceleasi etape de trecere de la o vârsta la alta, sacralizate sub forma de rituri existentiale, este unul închis. În acest context, eroii caragialieni nu vor deveni nici nemuritori ca protagonistii scrierilor antice ca un Hercule sau Tezeu, nu se vor lupta nici cu balaurii, nu vor depasi, decât în cazuri extreme zidurile cetatii protectoare, burgul, dincolo de care nu au capacitatea de a subzista într-o forma civilizata, nici de a deveni cazuri tragice, ca al lui Timon din Atena. O decadere marcanta, motiv fundamental al dramei moderne, care a pierdut temele înaltatoare ale tragediei, dar se scufunda în tragicul cotidian. Omul se lasa în stapânirea marii trancaneli (Mircea Iorgulescu), capabile sa transforme în epopee, de pilda, faptul

banal al pierderii unei scrisori si avatarurile recuperarii ei. Se observa cum se creeaza o noua tipologie de simboluri gnoseologice false: perfectiunea greaca a retoricii neînlocuita cu arta de a vorbi fara a spune nimic, într-o degringolada semantica, razboaiele se muta dupa marile câmpuri de lupta în alcovuri si pe culoarele ziarelor de scandal, oamenii îsi pierd vremea prin cafenele, pentru a discuta, în lipsa unor subiecte profunde, ultimele cancanuri politice sau scandaluri mondene.

Ceea ce îi reuseste impecabil lui Caragiale este radiografierea exacta a moravurilor epocii sale, care, prin reiterare, se transmit tuturor epocilor. Din acest punct de vedere, omul secolului XIX - lea nu este cu mult diferit de cel conteporan sau de cel al secolelor viitoare.

Probabil ca si peste o suta de ani vor exista acelasi personaje mediocre, cum se si confirma de altfel dupa prima suta de ani parcursa prin eternitate de opera: un Mitica ce discuta prin cafenele sau pe la colturi de strada despre oamenii aflati la putere, despre ultimele scandaluri din high-life, un Dandanache ce va specula insidios o conjunctura politica favorabila, un Catavencu santajist, o Zoe care va combina la nesfârsit politica si erotica.

O lume pe dos, prafuita, cu personaje, parca scoase din dulapul cu naftalina, cu oameni sfatosi, cu mustati mari în forma de sulita, cu haine caraghioase, cu baston si tilindru, plimbându-se solemn pe strada, în încercarea de a impresiona demoiselle-le tinere din faubourgul unde îsi fac veacul,

în care motivul lumii ca teatru îsi gaseste.schimbându-si numai hainele si mastile. în Caragiale. . adeptul si creatorul desavârsit. jucând în continuare aceeasi piesa.

I. OMUL sI ACTIVITATEA LITERARĂ .CAP.

Dintre cei trei fii. urmeaza clasele primare la scoala Domneasca din acelasi oras. copist la tribunalul din Prahova. Baiatul începe sa învete cu parintele Marinache. I. fiind prozator.01. de origine greceasca.L. cel dintâi. Gh. În iunie 1870. miscare pe care o va ironiza în . venise în tara o data cu domnitorul I. tatal lui I.Conform informatiilor din Dictionarul general al literaturii române. se angajeaza. În august. ca si fratii lui. De aceea. de la care îi va ramâne si numele de Caragiali. azi I. iar urmatoarele trei la scoala Sfintii Petru si Pavel. preferând sa ramâna administrator al mosiei Margineni si profesând totodata ca magistrat si avocat la Ploiesti. L. în particular. la Conservator.L.1852 în satul Haimanale. un oarecare stefan. Între anii 1860-1864. Caragea. fiind pâna în1870 la clasa de mimica si declamatie a lui Costache Caragiali. se numea Ecaterina si era fiica unui negustor brasovean. pastrând o frumoasa amintire despre institutorul Basil Dragosescu. dar teatrul începe a-l ispiti.02. Caragiale. Candiano-Popescu.1852 sau 01. la biserica Sf. ia si el parte la miscarea revolutionara initiata de Al. Luca. Bunicul lui Caragiale. judetul Dâmbovita. În intervalul 1864-1867 termina. Luca. Dorea sa faca si clasa a-V-a de liceu. nu se consacra totusi scenei. Caragiale si el actor o vreme. Caragiale s-a nascut la 30. Caragiale se înscrie în 1868. pentru câteva luni. dramaturg si gazetar. prima clasa de gimnaziu. Costache si Iorgu. în Bucuresti. Gheorghe din Ploiesti. Mama lui Caragiale.

în trupa lui Mihai Pascaly. Din 1878. cu talent de mim si de povestitor. scânteietor în replici. redactor la Timpul. îndragostit de aceasta. tânarul acapareaza atentia celor din jur.Vâlcea. dar si copist la Teatrul National din Bucuresti. se transfera în 1882. din februarie. Titu Maiorescu îl va lua într-o calatorie la Viena. Este sufleor la Iasi. în casa lui Titu Maiorescu. participa la întrunirile societatii Junimea. Eminescu (pe care îl cunoscuse la Giurgiu) Caragiale. plin de umor. Fiind stralucitor de verva si de spirit. Intuindu-i înzestrarea neobisnuita. În timpul Razboiului de Independenta a servit în garda civica. pe care avea sa o încondeieze mai târziu. În stagiunea 1871-1872 este tot sufleor. O relatie trecatoare cu Veronica Micle atinge dureros sensibilitatea lui Eminescu. cutreiera judetele Suceava si Neamt ca revizor scolar. îndemnat de M. . Îsi va aminti. Iorgu Caragiali. temator de urmari si simtindu-se vinovat.scrisul sau. si Caragiale. în micul sau ansamblu. devenit. Va fi apoi functionar în Bucuresti la Regia Monopolurilor Statului. aceasta perioada în însemnarile intitulate Din carnetul unui vechi sufleor. Între 18811882. de unde l-a preluat . revizor în judetele Arges .

În toamna. în 1888. În 1896.Dutu. pentru a-si redresa situatia materiala. în combinatie cu un anume Mihalcea. în mai 1893. Caragiale îsi manifesta ingratitudinea fata de criticul junimist si în conferinta Prostie si inteligenta. restaurantul garii Buzau (1895). este numit Director General al Teatrelor pâna în mai 1889. de pe urma carora ar fi obtinut foloase materiale. Va reveni la catedra de istorie în 1890. solicitând directia Teatrului National din . în 1885 Mateiu.P. Va mai conduce. si dupa articolul Doua note. Gheorghe. dar poate si cu placerea de a scandaliza. Sturdza. În acelasi an. volumele Teatru si Napasta. Despartirea de Junimea se produce în 1892. facându-si voiajul de nunta în Italia. în sedinta plenara a Academiei Române. Caragiale functioneaza ca profesor la liceul particular Sf. în 1891. la Clubul muncitorilor. În urma raportului defavorabil al lui B. pe care o tine la Ateneul Român. de la premiere.A. o berarie. scriitorul.Din legatura sa. Teodor Dutescu . fiica unui arhitect. În ianuarie 1889 se casatoreste cu Alexandrina Burelly. care îi aduce grave acuze: imoralitate si denigrare a valorilor nationale. prezentata. Luca Ion Caragiale. Hasdeu si a interventiei lui D. Beraria Academica Bene Bibenti si împreuna cu cumnatul lui. dupa conferinta Gâste si gâste literare. îi sunt respinse. i se naste cel de-al doilea fiu. viitorul scriitor. viitorul poet. În anul 1886. Peste doi ani. Caragiale deschide. cu o functionara Maria Constantinescu se naste. în care Maiorescu este acuzat de falsificarea textelor eminesciene.

sub pseudonimul Luciliu.Iasi. Caion. Un an mai târziu. Originalitatea d-lui Caragiale . lucreaza ca registrator în administratia centrala a Regiei Monopolurilor Statului. dupa un turneu prin tara cu actorul nomad Al. Caragiale e cooptat în comitetul Teatrului National din capitala. în Forta morala. Leonescu . Franta. Ca delegat al Primariei din Bucuresti.N.B. Întetindu-si campania de defaimare. Este din nou respins. În 1901 i se serbeaza douazeci si cinci de ani de activitate literara. facând multa zarva.Caion. Atacurile lui sunt sustinute de Al. invoca si numele lui L. publicând o brosura agresiva. autor maghiar inexistent. Gane. dupa o piesa a unui. achitat. În martie 1905 se stabileste definitiv la Berlin. cu volumul Momente. încercase sa-i puna în cârca învinuirea ca ar fi plagiat drama Napasta. pâna la urma. Din 1899.Doua plagiate. se vede refuzat de primarul orasului. un pshihopat care. În decembrie va intenta un proces de calomnie lui Constantin Al. întreprinde împreuna cu familia un voiaj prin Italia. Desi aparat de catre Delavrancea. primar fiind Barbu Delavrancea. Se tipareste un numar unic din revista Caragiale si i se înmâneaza o pana de aur. Caragiale nu obtine satisfactia cuvenita întrucât Caion va fi. Ionescu . scrie . Germania (1903-1904). de la un premiu academic în anul 1902. N. Istvan Kemeny. Macedonski.Vampirul. socat de evenimentele din 1907. Tolstoi. dar se va întoarce din când în când în tara.

sub semnatura Un patriot român. sustinând rubricile Varietati si Una-alta. în 1908. Crezând ca da curs unei chemari politice pe care. de catre Emil Gârleanu. Eminescu. socotind desigur ca toate acestea vin prea târziu. nu fara tribulatii. Publica în anul 1874 în Revista Contimporana. de fapt. de inima. fiind aduse dupa un timp. la rubricile Diverse si Felurimi.articolul . cu initialele sau cu semnaturile Car. Caragiale se înscrie în Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu. . semnând cu numele întreg. Versuri. însa fara semnatura.Din primavara pâna-n toamna. Este dupa aceea girant responsabil la Alegatorul liber si la Unirea democratica unde e prezent. proiectul de sarbatorire si recompensa nationala ce se planuia în România. Marele scriitor moare fulgerator. sub pretextul unui acces de sciatica. pentru a fi reînhumate la Cimitirul Bellu..pamflet 1907 . alaturi de M. ramasitele lui pamântesti. presedintele Societatii Scriitorilor Români. Palicar. nu o avea. Debuteaza în anul 1873 în revista satirica Ghimpele. La împlinirea a saizeci de ani refuza. Caragiale si-a început activitatea literara prin colaborarea la foile umoristice ale vremii. a carui prima parte apare în ziarul vienez Die Zeit. Rac.

La 26 mai 1878 începe sa participe la sedintele societatii Junimea. e reprezentata la Teatrul National din Bucuresti tragedia Roma învinsa de Alessandro Parodi. ca în 1885 sa fie reprezentata D-ale Carnavalului. între anii 1877 . suspendat în curând din pricina inserarii unei stiri ce anuntase prematur caderea Plevnei. I.În 1877. (întâia reprezentatie a acestei comedii având loc în ianuarie 1879) si Conul Leonida fata cu Reactiunea.1878. iar împreuna cu publicistul Frederic Dame scoate efemerul ziar Natiunea Româna. În traducerea sa. din cauza unei cabale organizate de cronicarul dramatic D. se impune prin O scrisoare pierduta. Slavici si I. Colaboreaza.D. De aici este detasat. aceasta fiind fluierata la premiera. aceasta din urma în colaborare cu Iacob Negruzzi. la foaia craioveana Doljul. editeaza saptamânalul umoristic Claponul si publica în Albina Carpatilor. se angajeaza apoi la Timpul. . la România libera. Telegraful si în Bobârnacul. unde citeste înainte de banchet O noapte furtunoasa sau Numarul 9. Fifina si opera bufa Hatmanul Baltag. Racovita-Sphinx. Eminescu. Dupa doua piese minore. în 1983 are loc întâia reprezentatie a comediei Soacra-mea. Badescu. de doua ori. cu seria de foiletoane Cercetare critica asupra teatrului românesc.S. sub semnatura Luca. reprezentata la 13 decembrie 1884 la Teatrul National din Bucuresti. în redactia caruia mai lucrau M.

Lumea noua. Noua revista româna. Panu. Luceafarul. supliment al ziarului Epoca. i. la 1 ianuarie 1894. Cosbuc. A mai colaborat. . Convorbiri. Sfânt-Ion. Lumea veche. la Convorbiri literare. Pagini literare. cu initiala L. avându-l ca secretar pe St. editeaza revista Vatra. Vointa nationala. Flacara. România juna. Se observa. Redactor. bineînteles (ca membru al Junimii). reportajul Culisele chestiunii nationale. Publica în ziarul lui G. Iosif.Asociindu-se cu I. Povestea vorbei. Universul literar. iar în 1897. articole politice si. si Luca la jurnalul liberal Gazeta poporului. fara semnatura. În aprilie 1896 apare volumul Schite usoare. editat si în brosura. muscatoare ce avea sa faca din Caragiale un satiric de temut. în tipografia Epoca apare. verva sarcastica. la organul liberal Gazeta poporului. Literatura si arta româna. fara semnatura. Lumea ilustrata. Constitutionalul. în 1985. Universul. Balada Haiduceasca. Caragiale conduce în anul urmator Epoca Literara. revista umoristica a lui Alceu Urechea. Foaia interesanta. fara semnatura sau cu iscaliturile Ion. Asmodeu. Ziua. Slavici si cu G. Viata româneasca si.O. Adevarul. periodic socialist.

facându-i si pe cititori partasi. junele Al. Claponul. fanteziste. însa sarjele lui (se observa asta si în parodii. luati în pleasna.. chiar licentioase. literare. strecurând ironii subtiri sau pline de echivocuri. Rromânca. curiozitati. imoralitatea femeii. O fiziologie ca Broaste. Fara îndoiala. Savantul sunt persiflate sovinismul. Venerabilul Cezar Bolliac. sub masca joviala si putin cabotina. În Ghimpele. Popescu vor fi. debitând cu vioiciune anecdote uneori piperate. cu un prilej sau altul. În Smotocea si Cotocea se prefigureaza perechea de farfarale Lache si Mache. sunt exersari pentru opera maturitatii. usor. uzând de alegorii si de hiperbola dibaci mestesugita. Caragiale pare ca se amuza. în vreme . Moftul român. El practica acum un comic alert. unde îi apar cronici satirice.Intentiona sa alcatuiasca un ciclu de studii fizico-psihologice nationale -Moftangii si moftangioaice. si în pamflete) nu sunt doar agresive ci si necrutatoare. În Rromânul. scriitorul îsi cauta cu înfrigurare uneltele. se produce pe nesimtite. în întreaga opera a lui Caragiale misuna asemenea moftangii. compunând gogosi. saltul. zigzaguri. destule . gaunosenia unor pretinsi oameni de stiinta. Macedonski ori poligraful N. intitulat Flori otravite.D. snobismul.Nuvela pesimista poate fi socotita prima schita caragialiana. recurgând la formule si scheme hazlii din gazetele umoristice ale momentului. Pe 29 iunie ziarul Opinia anunta ca scriitorul pregateste un volum de versuri. Chiar daca acest ciclu nu s-a realizat. unde ar fi urmat sa intre parodiile din Moftul român. De la zeflemea la caricatura si pâna la sarcasme..

face scheme de amuzament citind stantele macedonskiene. el mimeaza poezia. ca poet. îl anunta pe Jupân Dumitrache. pe G. gardist civic de o credulitate ce îl sorteste încornorarii. revenind ca autor de versuri cu niste strofe antidinastice (Mare farsor. Daca nu inventivitatea comica impresioneaza în toate aceste texte. în Convorbiri critice. începe sa lucreze la comedia politica Titirica.ce bacanul Ghita Calup. Dupa câteva poeme cu turnura elegiaca. decadente. În martie 1905. va trece la un registru care îi convine. Un an mai târziu. Scriitorul cu o atât de consistenta vâna comica. manifesta o receptivitate insuficienta fata de lirism. structura lui nefiind deloc aceea a unui liric. atras de poezie. Scrie câteva epigrame si niste atacuri la adresa spiritismului hasdeian. acela de parodist: persifleaza scrierile moderniste. De fapt. Caragiale. în schimb e vadit scrupulul stilistic. Cosbuc lui Mihai Eminescu. unde deplânge zadarniciile omenesti. parvenite la mari situatii. reluând personajele din O noapte furtunoasa si O scrisoare pierduta dupa 20-25 de ani. apare editia de Opere complete. cu fabule inspirate de rascoalele taranesti din 1907. dar piesa ramâne pâna la urma în stare de schita. care avea sa-l prefere. . se lasa. ce avea sa devina teribil. o vreme. Oricum. Sotirescu & Company. torturant. în 1908. Iese de sub tipar brosura 1907-Din primavara pâna-n toamna. mari gogomani) si.

criticând drastic. pâna la schimonoseala. se înscrie în Partidul Radical al lui G. Caragiale ajunge sa le considere un reflex degradat. . reportajele parlamentare. al pasoptismului. parvenitismul. liberalismul românesc. cetatenesti. În 1901. fata de ideile liberale. îl face implicarii politice a omului de condei. Va intra apoi. în Epoca. la fel ca Eminescu el invoca teoria paturii superpuse. binefacerile sistemului constitutional. Fara a se integra. în Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu. cosmopolitismul. orice s-ar spune. prin energia iradianta a argumentatiei si. la fel ca în comediile lui. cum am mai spus.Cu tot elogiul pe care. Caragiale îsi da seama ca nu are vocatie în acest domeniu. în Moftul român. Dupa o perioada de atasament. Caragiale gândeste în consens atunci când sanctioneaza (nu numai în articole. gruparii junimiste. propriu-zis. un spirit teoretic. reflectând toate aceste sinuozitati si inconsecvente. impun prin luciditate. Este adevarat ca dispretuia prea mult politicianismul pentru a se înscrie în vreun partid. Panu. se declara independent.Din primavara pâna-n toamna. om vechi. cautând sa descopere radacina raului. Caragiale tinteste. În fulminanta brosura 1907 . farsa alegerilor. Cu ochi rau. Parerile lui Caragiale despre arta si literatura nu tradeaza. cu vederi conservatoare. mascarada vietii politice. Este una dintre temele publicisticii sale pe care o exploateaza si în comedii. cum se recomanda singur. întreprinde o adevarata disectie în societatea româneasca. schitând un îndemn la cultivarea sentimentelor patriotice. tinând si el cuvântari în turneele si campaniile omului politic pe care îl admira. Sunt reflexiile inteligente si de bun simt ale unui om. Articolele sale politice. în 1909. Dupa o scurta apropiere de socialisti. prin calitatea literara. poate sincer. ci si în scrierile literare) progresul nostru pripit sau forma fara fond.

În operele sale se rasfrâng. în versuri. Hasdeu la Vasile Alecsandri. ceea ce. cum e firesc. replici. Victorien Sardou. nu diminueaza cu nimic originalitatea frapanta a unei opere de fulgerari geniale. În anul 1910 apare volumul Schite noua. Cosbuc un proiect de drama istorica. precaragialiene fiind de gasit atât la Costache Caragiali. . Lupta (Budapesta) si Viata Româneasca.. În februarie-mai. cu proze din Universul. Sub raportul tehnicii dramaturgice. publicând povestiri. O viziune de dramaturg pecetluieste opera lui Caragiale. Eugene Labiche. colaboreaza la Românul din Arad. 1911.În februarie îsi reia colaborarea la Universul. P. urmând ca în septembrie sa fie pus în scena instantaneul Începem!. cât si la Iorgu Caragiali. îi arata lui G. iar în vara. de la B. apoi în iunie. saluta aparitia companiei teatrale a lui Alexandru Davila printr-un articol din Noua revista româna. el preia câte ceva de la autori francezi precum Eugene Scribe. schite si câteva scrisori. cu subiectul din viata Didonei. truvaiuri ale unor comediografi premergatori. regina Cartaginei. ultimul publicat de autor. daca se poate spune. însa. la Karlsbad..

În râsul lui Caragiale. confidentul etc. o expresie a unei dispozitii jubilante. coruptibilitatea. în afara agitatiei exterioare. Inapti de devenire sufleteasca. stropsit.) fiind în definitiv. sugerând fie naturelul. conditia materiala. încornoratul credul. sunt ele însele mici caractere. fie ocupatia. provenienta regionala. Modul lor de a fi. sociala. arivisti si mitocani. montura perfecta a replicilor în care sunt încrustate nemuritoarele formule având o armonie aproape muzicala. Iar numele. date ale personajelor din comedia clasica .demagogul. pretiozitatea ridicola. un limbaj deformat. eroii lui comici par sa fi încremenit într-o marginire definitiva. se desluseste si o unda de simpatie. Limba personajelor caragialiene este prin ea însasi un spectacol. întepenit în ticuri absurde care le divulga vacuitatea interioara. fandositi si amorali. ipochimenii (care mostenesc. gogomania sunt metehne ale acestor creaturi care vietuiesc în inertie si mimetism. vanitosi. tipologic. se refugiaza în limbaj. Lipsa de scrupule si nepasarea. .Apar în comediile lui. dincolo de inflexiunea de badjocura. servitorul slugarnic si duplicitar.

.

Aceasta nu înseamna ca a copiat realitatea asa dupa cum se obisnuisera sa afirme acei care din rea-credinta sau macar din indiferenta încercau sa îl minimalizeze. în abordarile biografice. implicit ori explicit. si calificativul îl încânta. Inteligent pâna la granita neverosimilului. S-ar spune ca si-l cautase. Sunt unele cazuri când fragmentele biografice pot fi usor identificate. momente din biografia scriitorului sunt o cronologie a operei sale. în câteva însemnari cu caracter informativ despre viata lui. fara sa fie nevoie de o indicatie anume.CAP. dar nu îsi îngaduia sa retina decât esentialul. el înregistra totul.1. învinuindu-l de facilitate. Opera epica Nu se poate vorbi despre ceea ce a scris Caragiale. Elemente clasiciste si romantice în opera caragialiana 2. nu era un emotiv si mai ales nu voia sa para[2]. dintre care putem alege cu valoare de . primeste. Prietenii literari îl numeau <>. Caragiale a fost toata viata lui un desavârsit actor dublat de un foarte lucid spectator[1].[3] caci. II. fara a aminti macar. justificari si expresii mai sugestive. la rândul sau prelucrat la tensiunea artistica pe care numai talentul o poate da. dotat cu un acut spirit de observatie.

. si ceasurile sînt aproape zece!. sa-si puna eroii sa se dezvaluie singuri. de regula stapânita de dârza vointa a impenetrabilitatii. în intimitate. dar foarte complicat. a scris relativ putin fata de numarul considerabil de tipuri improvizate si de situatii imaginate cu o fantezie neobosita. si iar îmi blestem ursitoarele. mai adesea. pe care si le permiteau cunoscutii fata de el pe vremea când era sufleor la teatru. Omul acesta. În O cronica de Craciun gasim declaratia lui Caragiale ca scrie greu: Scriu si sterg si iar încep si iar sterg. Efectul artistic îl realiza prin claritate si simplitate. ca si în opera. care fermeca pe toti cu inteligenta sa sclipitoare si prin vorba cu care povestea ceasuri întregi. dar care. adesea grotesc si monstruos: . scos din viata imediata. masca umorului. uneori.încheiere pe urmatoarea: se poate vorbi despre Caragiale ca de un homo duplex. Din O petitiune pe aceea a împiegatului de la Regia Monopolurilor. Asa a ajuns Caragiale ca într-un stil imaginabil de simplu. În momentul când începea sa astearna pe hârtie devenea de o severitate neînduratoare fata de cuvântul scris. cu o surprinzatoare autenticitate.[4] Din schita O conferinta simtim reactia spontana a lui Caragiale împotriva familiarismelor. care a purtat în viata.. într-un limbaj aparent comun. cu o bufonerie geniala. interioare.tremur si ma apuca un cârcel la deget. uneori ireverentioase.nu mai pot tinea condeiul. stia sa se abandoneze firii lui profunde. În opera sa gasim replicile repetate de milioane de oameni ajunse la o conciziune si la expresivitate maxima printr-o munca de slefuire covârsitoare.

.. numai un moment[5].S-a dus dracului! Am pierdut-o! - Ce? - Ce. te superi daca te-oi ruga sa-mi dai batista - d-tale?. frate. am pierdut-o? - A fost o petitie . - Nu..e vorba. batista .. ne ce. Monser.

Momentul prinde viata prin stenografierea fidela a limbajului eroilor. ca trece![6] Ca un om cu îndelungata experienta în teatru. puiusorule? Întreaba mam'mare. care . sugestiv intitulate Momente. la care abia daca mai adauga scriitorul unele indicatii cu gesticulatie. - Sa moara mam'mare? - Sa moara! - Ad'sa-l pupe mam'mare. raspunde Goe.Te mai doare nasul. Iata si o scena duioasa de familie: . Caragiale si-a însusit arta reprezentarii dramatice prin care exceleaza schitele sale. - Nu .Schita Petitiunea din care a fost extrasa frântura de dialog este un instantaneu luat la un ghiseu de petitii dintr-o institutie publica.

la simigerie. potrivind cravata lui Goe si pupându-l dulce. Ca sa sugereze tensiunea dintr-o mica gara provinciala în care s-a oprit trenul domnesc. Caragiale nu a avut nevoie de mai multe indicatii penrtu a face auzita alarma de pe peronul decorat cu stegulete tricolore si împletitura de brad si unde au fost îngramadite garnizoana. momentele sunt schite dialogate. potrivindu-si bine sapca rosie. prafuit dupa nesfârsite demersuri de la autoritati. ostenit. dupa toate poznele baiatului. Stilul condensat dezvaluie însusirea lui Caragiale de a discerne ceea ce este expresiv si convingator esential. în parcuri. demonstrativ. domnilor. fanfara tipa. însemnând cu condeiul hârtiile în registru. notabilii si cât public a mai putut încapea. O singura miscare. scriitorul precizeaza în schita 25 de minute: cazanul fierbe (e vorba de locomotiva). scolarii intoneaza imnul-un concert monstru. . autoritatile. mici piese de teatru în care personajele se misca si vorbesc ca pe scena. scoalele. birocrat. seful garii se simte deodata important prin însarcinarea lui administrativa de care depindea într-o oarecare masura bunul mers al ceremoniei. la bâlci. Mam'mare. Astfel concepute. un singur gest este revelator pentru starea de spirit a unui om: la o parte. impiegatul impacientându-se. Actiunea are loc la cafenea ori berarie. garda civica. zice grav seful garii. preocupat si plictisit de insistentele absurde ale matinalului sau vizitator. care la rândul lui este asudat. la gara. de exemplu. în redactiile revistelor.pot fi privite ca adnotari marginale de regizor. la scoala si în casele parvenitilor. Printre oamenii înghesuiti si emotionati. unde cânta fanfara militara.

Exista în proza scurta al lui Caragiale alarmantul reprezentant al ordinii publice întocmind sforaitoare proceseverbale. de exemplu. patriotul si zgomotosul. aceeasi pe care a imortalizat-o Caragiale în piesele de teatru O scrisoare pierduta. în esenta. el cultiva o tipologie mai pregnanta pentru aparatul de stat burghez. ahtiat dupa informatii de scandal culese din culisele vietii studentul cu caracter de bronz. gazetarul superficial si oportunist. O noapte furtunoasa. altadata numit Lache cu complezenta bonoma. ireconciliabilii pe chestii de printipuri. Exista totusi diferente în perspectivarea tipologica. D-ale Carnavalui. dar poate cea mai evaluata ca pozitie sociala si politica. într-un cuvânt moftangiul Mitica. contopistul îmbâcsit de prejudecati birocratice. scolarilor. politaiul slugarnic si abuziv reprezinta adevarate coordonate ale sistemului social-politic descris de Caragiale. tradând la primul prilej idealurile generoase sustinute pâna atunci cu demagogica ardoare. .Lumea Momentelor este. În Momente cu exceptia unor schite ca Telegrame. politicienii din tabere adverse. dar de fapt întelegându-se de minune în afaceri. dascalul terorizat de posturile influente ale parintilor. aproape toate covergând spre tipul global care este mistificatorul sentimental. Tipul precum politicianul demagog. galantul si emotivul. în care conflictul si atmosfera amintesc direct de O scrisoare pierduta. tipul intrigant si canalie din superficialitate. arivistul lipsit de scrupule. nu cu aciditate ironica cu care îsi urmareste eroii din teatru. Conul Leonida fata cu Reactiunea. În teatru. personajele sunt vazute în cotidianul existentei lor marunte.

un limbaj pitoresc colorat sau pretios ales. baiat bun. nu e acelasi lucru cu a face politica în genul lui Catavencu. las. care îsi rasfata copiii pâna la cruzime. În Momente gasim pe amicul fanfaron. ci de poppor. la un ghiseu. înselând cu seninatate buna-credinta si naivitatea protectorului sau. El obisnuia sa spuna ca îsi batea joc nu de popor. tinând. în realitate conformist. indiscret si flecar. folosind. fricos. a criticat si explicat întreaga viata a epocii de . Pe cucoana din pretinsa lume buna. de demagogia partidelor istorice. Pe amicul binevoitor. în fata unui pahar cu vin cu amicii. reclamând prin diferite sisteme indulgenta profesorului. încurajându-le zburdalniciile cât sunt mici. Pe mahalagioaica pretentioasa. Caci daca într-o berarie se discuta politic. consoarta fara principii si mama cu veleitati de educatoare. dupa caz. ci pe individul mic burghez. familiar cu toata lumea. Pe omul de încredere al clasei. amator de favoritisme cu profit personal. de mentalitatea de clasa a burgheziei. in general. barbat în toata firea. ducându-se din snobism la concerte la palat. vorbind româneste numai cu slugile. într-un tramvai. lacheu cu fierturi si manusi. Ibraileanu socoteste pe Caragiale cel mai mare istorisit. surprins în viata domestica. de o incultura stridenta. emancipat printre prieteni pentru a-i pune în inferioritate. Criticul G. casa deschisa cu jour fix. priceput la orice. dar demn când este atins în amorul propriu. scuzându-le slabiciunile si inertia intelectuala la vârsta scolara. Nici o pagina din opera lui Caragiale nu critica si nu ia în derâdere pe oameni simpli si umili. dupa moda. pe tarani sau pe muncitori. bobbor. invitata sau neinvitata. care se tine de intrigarii marunte.Accentul nu cade pe politicianul propriu-zis. vai de capul lui.

Caragiale nu putea sa nu vada antagonismele societatii în care a trait si toate relele decurgând din ele. lui Caragiale i s-a fixat onorariul de 25 de lei pe foileton.care s-a ocupat. pentru care Caragiale este cel mai mare creator de viata din întreaga noastra literatura. Scriitor profund. Osândindu-le. Caragiale. cea ce a facut Balzac cu personajele sale. mereu înmultite. dupa cum constata tot Ibraileanu. pertecaret. Caragiale a definitivat schita umoristica. Pentru ca ziarul avea un tiraj foarte bun. începutul Momentelor. În 1901 apar Momente si schite. I. scriitorul pretându-si saptamânal colaborarea. Suchianu a observat demult ca prietenul sau. materialul cules direct din realitate sau numai din auzite a fost întotdeauna filtrat de geniul artistului. . Iata. mereu împrospatate. adica. Niciodata însa nu reproducea cele adunate de la noi asa cum le auzise. o forma de protest împotriva vremii sale. adica sa concureze starea civila. primul la noi. scriitorul s-a angajat în septembrie 1899 sa dea pentru Universul un foileton saptamânal. era în permanenta vânatoare de subiecte. Invectiva scriitorului este. În posesia unui belsug de subiecte. timp de aproape un an si jumatate. fiind gazeta cea mai citita. Alegea si dezvolta partile ce-l interesau. le dadea valoarea literara.L. opera lui lua un caracter polemic. I. Pe lânga aceasta un merit deosebit al puterii lui de creatie este faptul de a fi izbutit sa faca. deci. suetar si anectodist ca nimeni altul. în ultima analiza. cu care s-a spus ca.

Dupa cum se stie. Viata banala a mea. Teleor i-a facut. de monumente: eu nu ma pot gândi sus. Caragiale si-a început munca stiind perfect tematica si obiectivele rubricii sale pe care a intitulat-o Notite critice. scriitorul anunta ca nu se va ocupa. introducerea anunta: Voi fi sever. da fuga/ si trage-i doua halbe/ De bere de Azuga!/ De vale la Gambrinus.I. Scriitorul era convins de misiunea si utilitatea sociala a artei. În introducerea din 10 septembrie 1899. zeu. Un anume D. de jos si pâna sus. ca alti critici. desi a parcurs întreaga gama a comicului[7].L. I. Caragiale a fost si berar.L. în Moftul român. Voi fi blând si naiv în forma. a tuturor românilor. În ceea ce priveste tonul. când umblu cu picioarele pe coji de nuci. . a noastra. iata ce ma intereseaza. urmatoarea reclama: Decât medicamente/ Mai bine. Critica lui va atinge toate aspectele societatii românesti. Se afla tot lânga teatru. Oare nu putem socoti aceasta o stralucita definitie a satirei lui Caragiale? Rubrica a fost una umoristica. pot zice chiar datoria./ Cea mai frumoasa vale / Te afli între teatru/ si între Caragiale/ Ferice cel ce poate/ Sa bea asa nectar/ De ce nu mai multe halbe/ Macar un biet pahar. Ultimul local condus de el a primit numele legendarului inventator al berii. dar drept. dar violent si caustic în fond. În aceasta îsi va îndeplini o obligatie cetateneasca: si eu am dreptul. Gambrinus. sa fac critica. iata ce-mi atrage irezistibil atentia.

rogu-te nu cântari pretul darului. frumoasa. trimitându-i-l.momente . Grigorescu.L. câte un volumas cu unele dintre schitele sale. Doua loturi. clienti din România. Un asemenea exemplar i l-a dedicat pictorului N. cu litera mica. tiparit pe hârtie velina. închina aceste . Presa nu s-a aratat. . om sucit.autorul si. dar cel mai valoros cadou facut onor. a ramas volumul Monumente.I. ca semn de admiratiune. La conac. Era un volum cu aspect modest. cu coperta prazulie. Caragiale obisnuia sa le faca cadou clientilor lui. ci socoteste dragostea cu care ti-l face al dumitale supus prieten. ca dar de Anul Nou. pictorul a pretuit acest volum. i-a mai scris: primindu-l. autorul a reprodus nuvelele La hanul lui Mânjoala. Canuta. la înaltime. l-a luat cu el la Paris si l-a legat în piele neagra. Înaintea Momentelor propriu-zise. Într-adevar. facând multe remarci stupide. Grigorescu: stralucitului maestru N. nici de data aceasta.

Cadou). bietul Mitica. favoritismul (Un pedagog de scoala noua). . simpaticul Mitica. caci fiecare din paginile lui e un monument de observatie. de fapt. cinicul Mitica. nepotismul (Triumful talentului). Five .calomnia lui Caion. de sub care razbeste cea mai crasa vulgaritate (High . grotescul rromânilor si rromâncelor cu pretentii aristocratice. punând tara la cale între amici. scoala. memorizarea mecanica. din care pricina face mare caz de relatiile lui cu mai . Trebuie sa-l amintim pe Mitica. în care domnesc obscurantismul. Goe).o¢clock). un salut entuziast i l-a facut G. ce-si vorbeste de rau prietenii. pe care nu-l ia nimeni în seama. bataliile ce se sfârsesc prin împacarea generala (Telegrame) administratia înceata si birocratica (Urgent). care s-a încheiat cu o lovitura perfida si dureroasa pentru Caragiale . în absenta. maestre.marii zilei. Aceasta se întâmpla în anul 1901. de perfectiune artistica[8]. rasfatul din familiile înstarite (Dl. gresita educatie.Cu toate acestea. stâlp al cafenelelor si bodegilor. ridicola. lipsa de personalitate. Ranetti în Zeflemeaua: Nu Momente. unde îsi afirma personalitatea. Momentele prezinta demagogia politica. de care autorul râde cu oarecare compatimire. goana dupa senzational a presei (Ultima ora). de spirit sadea. imoralitatea în viata de familie (Mici economii. ci Monumente trebuia sa botezi admirabilul volum.life.

studentul cu caracter de bronz. Dar. la simigerie. si într-un caz. Stasache sau Mitica. el întruchipeaza pe arogantul reprezentant al ordinii publice. moftangiul. micul burghez Mitica e o victima a societatii. contopistul îmbâcsit de prejudecati birocratice. în redactiile revistelor. Oricum s-ar numi. cuminte. galantul si emotivul. dascalul terorizat de functiile influente ale parintilor scolarilor. se sinucide. culese din culisele vietii. aproape toate mergând spre tipul global care este mistificatorul sentimental. desi rezultatul inspectiei îi confirma cinstea. nenea Anghelache. la bâlci. . unde cânta fanfara militara. .[9] Nu lipseste nici gazetarul superficial si oportunist. ahtiat dupa informatii de scandal. fie temându-se de ei. Actiunea lor are loc la cafenea ori berarie. ireconciliabilii pe chestii de printipuri.de ce. într-un cuvânt. Înspaimântat de un control al casei. Momentele sunt schite dialogate. întelegându-se de minune în afaceri. fie maimutarind pe cei din patura sociala superioara. tipul intrigant si canalie. politicieni din tabere adverse. si în celalalt.De ce? . de fapt. el apare si este prezent peste tot. În Inspectie îl cheama Anghelache si devine erou tragic. mici piese de teatru în care personajele se misca si vorbesc ca pe scena. ca un personaj de comedie. în casele parvenitilor. Mache sau Mandache. nene Anghelache? a întrebat plângând ca un prost cel mai tânar. n-a vrut sa raspunza. patriotul si zgomotosul. la gara. Personajele sunt vazute în cotidianul existentei lor marunte. în parcuri. tradând cu primul prilej idealurile generoase sustinute cu demagogica ardoare. întocmind sforaitoare procese-verbale. la scoala.Cu numele de Lache. dar.

surprins în viata domestica. la un ghiseu. scuzându-le slabiciunea si inertia intelectuala la vârsta scolara apelând. dar si de epoca si locul de desfasurare a actiunii. la indulgenta profesorului. în fata unui pahar cu vin cu amicii. Prezenta în schite este si mahalagioaica pretentioasa. antologie de scrisori (Urgent) etc. prin el. care-l fac pe scriitor sa se dispenseze de orice fel de comentariu. tinând. încurajându-le zburdalniciile cât sunt mici.Accentul cade pe individul mic-burghez. Alaturi de el o întâlnim pe cucoana din pretinsa lume buna. . vorbind româneste numai cu slugile. accentul punându-se pe dialogul care reduce povestirea. ducându-se din snobism la concerte la palat. prin vocabularul. Dialogul lui Caragiale are o mare forta de sugerare a realitatii. de gradul sau de cultura. consoarta fara principii si mama cu veleitatii de educatoare. telegrame (Telegrama). prin orice mijloace. ticurile verbale si expresiile comune. Schita lui Caragiale are formele cele mai surprinzatoare: sceneta (Amicii). invitata sau neinvitata. cititorul îsi da seama de situatia sociala a personajului. de psihologia lui. Personajele traiesc prin felul lor de a vorbi. rapoarte (Proces-verbal). care-si rasfata copii. de o incultura stridenta. povestire (Triumful talentului). adica prin automatisme ale vorbirii. casa deschisa cu jour fix si lacheu cu fierturi si mânusi. Toate se remarca prin concizie. dupa moda. într-un tramvai.

ghespre. în acest sens. Vianu. de fapt.). distinsul nostru pedagog absolut este un semidoct. pictura mediului contemporan. fondul conferintei depaseste . din aroganta. Lev Tolstoi a spus. în realitate. ca si în aritmetica. tocmai pentru ca omul se considera. asa cum subliniaza T. si numitorul ceea ce crede el despre sine si. gramakica în jenere etc. cu citate latinesti. si era considerat si de cei din jur. de pilda pe Marius Chicos Rostogan. debutând în învatamânt printr-o memorabila conferinta didactica. ca omul se poate asemana cu o fractie în care numaratorul este ceea ce reprezinta el.În schite. Importanta pe care si-o da pedagogul rezulta din tonul doct. Iata-l. a omului care îl reprezinta si al chipului în care el se misca si vorbeste. un caraghios. pe care Caragiale îl numeste distinsul nostru pedagog absolut. oamenii zugraviti. Conferinta tinuta este un exemplu de incultura si prostie. ca o celebritate didactica. dintre ceea ce par si ceea ce sunt. o adevarata catastrofa intelectuala. În realitate. din tinuta protocolara. Pe lânga fonetismele lingvistice care provoaca hohote de râs (roskim. autorul face. Izvorul comicului la Caragiale este discrepanta dintre aparenta si esenta. fractia se micsoreaza. pe masura ce numitorul creste.

mam¢mare. Nu se zice nici marinal. Educatia burgheza începe înca înainte de scoala. le cultiva obraznicia si orgoliul. pe care pedagogul i le pune.orice aberatie. întrebarile. spunând marinal. bietul elev Ionescu. Este criticat rasfatul abuziv. în familie. Trei cucoane. nu lasa elevului decât o singura posibilitate de raspuns: Da. si Caragiale zeflemiseste si satirizeaza cu ascutime metodele de educare a odraslelor burgheze. iar când vine rândul micului Ftiriadi. care face din copii un fel de mici tirani ai parintilor. La examenul anual. discriminatoriu. Marius Chicos Rostogan este tipul reprezentativ al scolii burgheze. baiatul unei doamne bogate. prostovane. amenintat. Goe. apreciere careia Rostogan îi raspunde cu infatuare ca e metoda lui Pestalotiu. Satira lui Caragiale nu se îndreapta numai asupra ignorantei si a prostiei personajului. mamitica si tanti Mita. nici marinel. cu implicatii sociale. saruta pe nepotel si-i zice: Apai de! N-a învatat toata lumea carte ca dumneata! . ci vizeaza si aspecte mai profunde. Faimoasele inertii sunt debitate si în fata unui inspector care-l viziteaza si gaseste ca metoda lui e admirabila. fiul unei spalatorese este tratat cu loaza. din schita Domnul Goe este adus la Bucuresti ca sa nu mai ramâie repetent si anul acesta. pleaca cu baietasul spre Bucuresti. domnul Goe le întrerupe : Vezi ca sunteti proaste amândoua. ci mariner. Când mam¢mare observa cu admiratie ca lui Goe îi sade bine cu costumul de marinel si mamitica rectifica. la care mam¢mare convinsa. care avea un vadit caracter de clasa.

când era Ionel mititel. în timp ce mama lui este tot mai încântata. trebuie sa ma ocup eu de el. dar mama îl saruta si-l întreaba: Vrei sa moara mama? Rasfatatul copil ia apoi o trompeta. încât ceea ce urmeaza rastoarna total pretentiile pedagogice ale lui madam Popescu. o sabie. mai ales când mama nu vrea sa-l lase fara educatie![11]. pe care o considera dintre cele mai alese: Sa-ti spun drept.ntorc si vaz pe maiorul . acum. trebuie sa-i fac educatia. ridicându-se de pe scaun: Ionel! mama! ce ai? Ma. dar n-apuca sa termine.si nu sta mult[10].zice mam¢mare. si toata vorbaria ei despre educatia fiului devine ridicola. fumeaza. patându-i costumul. barbatii cât timp îi iau unei femei educatia unui copil. un copilas de vreo opt anisori. Fiind obraznic. Nu . si deodata o vad schimbându-se la fata ca de o adânca groaza. alb ca varul. Madam Popescu. de data aceasta cu numele de Ionel Popescu. chiseaua cu dulceata. i se face rau. pe care o toarna în galosii musafirului. si stiti dv. Dar nu e vremea de discutii filozofice: soseste trenul . Ionel nu se opreste aici: ia o tigara din cutia musafirului. Ionel este gata sa verse cafeaua si sa rastoarne masina de spirt pentru facut cafea.e nimic! Iese. ia o minge si loveste ceasca de cafea a musafirului. Schita Vizita. mai mergea. cu care îi asurzeste pe toti. Scuipa . Cafeaua nu pateaza! Iese cu nitica apa calda! . autorul îsi construieste în asa fel schita. cu ochi . Apoi da un tipat si.sa nu mi-l deochi. mama sa. peroreaza pentru educatia micutului. de când s-a facut baiat mare. si iar saruta pe nepotel si iar îi potriveste palaria de mariner. prezinta un alt Goe. cât si pe mama lui. cu care o loveste atât pe servitoare.

dar mama lui crede ca este persecutat de profesor. de aceea..Vai de mine! Ţipa mama. exclama . minciuna. mama.! . tânarul parazit este urmarit în scoala. Nu întâmplator a luat nota trei la Morala. sa nu munceasca. daca pierzi un an. [12]. Tânarul o ameninta pe mama: Mamito. Dupa aceea. proasta educatie începe în familie. vezi? Nu ti-am spus eu ca tutunul nu e lucru bun? Aldata sa nu mai fumezi!. adica sa nu învete. Tânarul Ovidiu Georgescu este lenes. cât si mama lui. practica traficul de influenta. coruptia. dar pâna sa faca un pas. Ionel. E rau copilului! . domnule maior? Îl întreb eu dupa ce-si mai vine în fire. Goe. Dupa cum spuneam. care vrea sa-i zdrobeasca baiatului cariera. în final. . ma omor! În toata aceasta stare de lene a baiatului. sunt lipsiti de principii morale si. Nu-i nimic zic eu. sa traiasca doar pentru el.Vezi. .pierduti si cu dragalasa lui figura strâmbata. mama nu vede decât ca e ambitios. Apa rece. demagogia etc. îi deschid repede mondirul la gât si la piept. maiorul cade lat.. Ajutor! moare copilul! Ridic pe maiorul.. fiind educati înca de pe acum ca paraziti. unde este în continuare obisnuit sa i se faca toate mofturile.. Mama intervine pentru a-si lua baiatul bacalaureatul si. Atât tânarul. sa fie servit. Mama se repede spre el. si nu baiatul. sa nu faca nimic pentru societate. nu învata.

usurata: Am scapat! Am dat si bacalaureatul asta. Baiatul nu face nimic, el învata de mic sa fie lenes, obraznic, parazit.

Numele fratilor lui Ovidiu, Virgiliu si Horatiu, precum si numele mamei, Caliopi, au o doza de parodie, fiindca subliniaza nivelul de decadenta al societatii, în contrast cu principiile morale pe care acesti mari poeti latini le-au afirmat, ca reprezentanti ai constiintei sociale.

Traficul de influenta exprima relatiile decazute din societatea burgheza. Folosind traficul de influenta pentru a lua bacalaureatul, se întelege ce fel de legi va face dupa ce va termina Facultatea de Drept, unde vroia sa mearga si el, si unde fratii lui mai mari erau deja studenti.

Devenind student, precum Coriolan Draganescu din schita Tempora, parazitul învata acum arta demagogiei si coruptia. El tine discursuri înflacarate, catarat pe statuia lui Mihai Viteazul din fata Universitatii, scrie articole la Amicul poporului.

Seria parazitului este bine reprezentata în piesa de teatru O scrisoare pierduta cu st. Tipatescu, iar punctul cel mai înalt al evolutiei parazitului este Agamemnon Dandanache. Escroc, santajist, josnic, ramolit, corupt, devine un instrument în mâna celor care jefuiesc tara.

În societatea burgheza, oameni sunt apreciati dupa cantitatea de bani pe care o au, si nu dupa capacitatea lor intelectuala sau dupa calitatile morale. Cei bogati sunt considerati oameni de frunte, sunt tratati cu cinste si consideratie, chiar daca sunt niste obtuzi si niste badarani. Familia Piscupescu (frantuzirea numelui Piscupescu arata aroganta cosmopolita) este invitata la Peles. Toaleta somptuoasa a Mandicai si ifosele ei, nu pot însa acoperi vulgaritatea cucoanei: Mamito! Striga madam Piscupescu, uitându-se înapoi catre cuana Luxita, care, de pe veranda, o scuipa sa n-o deoache, mamito, baga de seama la cheile dulapului ca iar fura zahar dobitoaca, fir-ar a dracului sa fie!

Snobii si fatarnicii, voind sa pastreze o aparenta onorabila, chiar împotriva realitatii stridente, burghezii din schitele lui Caragiale nu se dau în laturi de la cele mai josnice tranzactii cu propria lor constiinta, negustorind cele mai alese sentimente, automistificându-se. Asa se întâmpla de pilda cu Manolache Guvidi din Om cu noroc, posesor al unei averi însemnate, si câstigata printr-o munca onorabila. Cât de onorabila a fost munca lui întelegem dupa ce citim despre cele doua sotii ale sale, despre tineretea si frumusetea lor, mai ales despre tactul lor diplomatic care putea smulge concesii însemnate mai marilor zilei, care-i ajuta domnului Guvidi sa fie luat îndeaproape tot sub puternica protectie a înaltului personaj. Acelasi irezistibil tact diplomatic are si nevasta lui nenea Mihalache din Diplomatie, care reuseste, prin interventiile ei si prin faptul ca stie sa-i traduca pe toti, sa mentina slujba sotului si sa-i scoata o pereche de case cu doua mii de lei mai putin. O astfel de

moralitate de familie (atât de satirizata în O noapte furtunoasa, O scrisoare pierduta, D-ale carnavalului ) mai este demascata si în schite ca Tren de placere, Mici economii, Cadou etc.

Tânarul Edgar Bostandachi, profesor suplinitor si publicist din High-life, este palmuit de maiorul Buzdrugovici pentru ca n-a pomenit, într-o cronica mondena de prezenta lui madam¢ Buzdrugovici. si a dat o exagerata importanta altor cucoane. Aceasta schita arunca o lumina asupra mascaradei presei burgheze care era un instrument în mâna potentatilor vremii si o colportoare de stiri false, senzationale, de minciuni. Excelenta este în acest sens schita Atmosfera încarcata, în care scriitorul, confrunta informatiile guvernului cu ale opozitiei.

Dar aspectul cel mai nociv al contradictiei dintre aparenta si realitate este demagogia burgheza pe care marele scriitor a condamnat-o cu indignare profunda. Alaturi de Profesiunea de credinta a lui Alexandrescu, de Clevetici ultrademagogul al lui Alecsandri, de Scrisoarea a III-a a lui Eminescu, Caragiale a dus în cadrul acestei teme contributia cea mai pretioasa, cea mai bogata si mai elocventa. Alaturi de O noapte furtunoasa, O scrisoare pierduta sau Conul Leonida fata cu reactiunea, marele scriitor ne-a lasat numeroase schite pe aceasta tema. De la nea Nita din Jertfe patriotice, negustorul care, în ajunul lui 11 februarie, cere fitantie. Pentru interesele patriei pentru ca sa aiba temei la catastif, pâna la Coriolan Draganescu din Tempora, Caragiale pare sa ilustreze artistic un fel de istoric al demagogiei literale. Coriolan Draganescu este tipic pentru evolutia demagogiei si arivismului liberal. Drumul de la tribuna tinerimii, inteligenta vie, caracter de bronz, temperament

de erou, la nerusinatul inspector politist, canalia ordinara, miselul fara rusine, salbaticul zbir si calau antropofag. Sintetizeaza de fapt lichelismul si oportunismul burgheziei liberale. În acest sens trebuie de asemenea citata savuroasa si originala schita Telegrame, în care burghezia apare în toata meschineria si lipsa de principii consfintite prin finalul asemanator cu cel din O scrisoare pierduta. Caragiale nu uita sa satirizeze si alte metehne tot atât de nocive ale aceste clase, cum ar fi nationalismul sovin, arma otravita prin care burghezia voia sa arunce vina pentru exploatarea si jefuirea poporului pe spinarea strainilor, a veneticilor. Portretele de moftangii din Rromânul, Rromânca, Savantul demasca, prin arma caricaturii, burghezia sovina. Scriitorul sugereaza însa cu subtilitatea-i cunoscuta ca frazeologia partiotarda nu este decât o masca, în fond aceasta burghezie fiind tot atât de profund cosmopolita: Rromânca vorbeste româneste avec les domestiques - încolo frantuzeste, iar ziarul preferat este l¢Indépendance romaine.

Facând o comparatie între generatia de la 1948 si posteritatea liberala, Caragiale demasca în pamfletul Toxin si toxice pe demagogii liberali: Iata urmasii vostri liberali (se adreseaza el pasoptistilor), iata haitele catilinare de politicieni liberali, de diplomati de mahala, de vânatori, de slujbe si de mici gheseftari: avocatei latratori, samsarasi dibaci, toate lichelele si drojdiile sociale tinzând sa suie sus, cât mai sus, distinctie fara merit , avere fara munca, pofte fara spatiu - roade minunate ale unei scoli ce le-a înarmat numai instinctele pernicioase, pândind alegerile si toate nevoile publice pentru a ciupi pataca.

demn. anume ca partile s-au împacat. Conul Arghir. scrie o drama puternica. Ţaranul. primarul n-are curaj pentru ca arendasul îl apuca de datorie. reflexiv. Arendasul român. cere socoteala boierului si. Ion renunta la revendicarea dreptului sau. Ion este încarcat de catre arendas. la prefect. dupa care subprefectul încheie conflictul printr-un discurs demagogic în care nu uita sa spuna cu o sfruntata ironie ca dragostea între taran si arendas este mâna lui Dumnezeu si raporteaza prefectului concluzia anchetei. Când reflecta soarta unui taran sarac. bea acolo. ca lui Ion nu-i era dusman numai arendasul propriu-zis. Caragiale paraseste comedia. drept raspuns. victima nedreptei justitii burgheze (Napasta).Am observat ca întotdeauna când vine vorba de burghezie. ca sa se sature de cercetare. cu zece zile de prasila. când subprefectul vine în sat. în care parca a disparut marele scriitor satiric. cu câtiva ani mai înainte. . Cel care în 1907 a intuit cu patrundere cauzele marii rascoale taranesti. puternica schita inspirata din lumea satului. ne-a dat. uneori mergând pâna la satira violenta. Speriat. ci întregul sistem administrativ burghez. Merge atunci la primar. dar nicaieri nu afla dreptatea. când prefectul vine sa ancheteze cazul. la subprefect. luându-i locul un autor grav. vine cu el la brat la primarie si se întelege de la sine cui i va face dreptate. arendasul se repede înfuriat la bietul taran si-l bate din nou. de demagogi si carieristi. la arendas. Caragiale foloseste arma biciuirii prin râs. la cei exploatati si asupriti. În aceasta scurta schita Caragiale sugereaza. manânca. de rezonante adânci. de clasele parazitare. O alta tonalitate foloseste scriitorul atunci când se refera la clasele de jos. rascolitoare. care era la cheremul bogatasului. Când Ion merge sa reclame. Ba mai mult. primeste o ploaie de pumni în cap.

licheismul si oportunismul burgheziei liberale. . Comicul din Momente e de natura tipologica. sintetizeaza. saloanele mondene. Coriolan Draganescu (Tempora) este tipic pentru evolutia demagogiei si a arivismului liberal. Drumul de la tribun al tinerimii. de fapt. de la automatismul verbal specific. umorul de limbaj.L. caracter de bronz. îmbulzeala vesela de mosi. miselul fara rusine. birourile functionarilor. canalie ordinara. salbaticul zbir si calau antropofag. Caragiale pare sa ilustreze artistic un fel de istoric al demagogiei liberale. pâna la stâlcirea cuvintelor datorita inculturii sau starii de euforie alcoolica. I. Caragiale evoca viata din capitala. inteligenta vie.L. agitatia strazii. pacalelile de 1 aprilie etc. Ele alcatuiesc o fresca sociala vasta: I. balurile. temperament de erou la nerusinatul inspector politist. berariile. care îmbratiseaza o gama larga. Caragiale ramâne în Momente el însusi.Arendasul român este una dintre cele mai puternice marturii literare ale cruntei exploatari a taranilor înainte de 1907. având înainte modele vii.

O alta serie de .L Caragiale observa ca a crea o literatura înseamna a crea o proza.. realizeaza un soi de gazeta vorbita. în care câte o tema anuntata si fixata de catre o schita se dezvolta în diverse variatiuni prin intermediul schitelor subsecvente.L... Groaznica sinucidere din strada Fidelitatii.. pretinzând o anume rigoare reflexiva.. a caror subtilitate ar sfida cele mai rafinate cursuri de retorica. Astfel. unde eroul. O privire aruncata asupra sumarului e întru totul revelatoare. Amicul X. Momentele constituie un volum gândit si construit de I. Caragiale conform tehnicii muzicale. pe de alta parte. construita. Boris Sarafoff!. bine calculata în vederea obtinerii unor anumite efecte. colportor de informatii prelucrate fantezist.. acestora le urmeaza imediat o schita înrudita... ci premeditata de autor. tehnica prozei ascunde sute si mii de secrete. O ilustrare foarte interesanta a apetitului constructiv si reflexiv al prozatorului contine chiar volumul de Momente. I. O buna lectura. Într-un stralucit articol programatic. unde ordinea schitelor nu este aleatorie. iar.Ele prezinta mofturile si pe moftangii la toate nivelurile vietii sociale si la toate vârstele. întrucât aceasta din urma este deliberata.. Reportaj inaugureaza seria de momente dedicate presei si acelor infatigabili reporteri din speta lui Caracudi: Ultima ora!.

High-life). partial. exista si câteva momente flotante.. în ordine. pe de o parte. grafic.R... Art. Proces-verbal.. ale lumii bune (Five o'lock. ca împreuna cu C. pe de alta. (includerea lui Bubico. anume Urgent. conform modalitatii teatrale. ce îi succede imediat ca variatiune. Situatiunea). totodata.).214. În cadrul acestui aranjament meticulos alcatuit dupa principiul muzical al Temei si variatiunilor (cum suna. acea a momentelor drumului-de-fier). . iar. independente. care.F. de altfel. încheaga o alta subgrupa. Se însiruie apoi. chiar titlul uneia dintre schitele caragialiene).. Urmeaza momentele educatiei: D-l Goe. C. Seria subsecventa e aceea a partidelor de placere.rup monotonia grupajelor. Un grup aparte îl formeaza momentele cu tonalitate grava si chiar tragica: Inspectiune si Ultima emisiune. Caldura mare. si însotite. Într-un chip foarte subtil.F. prin care schitele învecinate Întârziere si Petitiune.. momente ale politicii (Atmosfera încarcata. Asa-zisele reminiscente incluse în volum (Boborul si Baioneta inteligenta) sunt precedate de un moment într-o oarecare masura înrudit. Tempora. tot de o schita cu caracter autobiografic: Grand hotel'' Victoria Româna''. O zi solemna. momentul nerabdarii este combinat cu acela al rabdarii.despartind diversele serii tematice si stilistice din sumarul Momentelor ... adica a petrecerii: La Mosi. Diplomatie. aproape imediat. ultima categorie de schite o cristalizeaza scenetele: Justitie. O lacuna. de faptul ca schita contine secvente în care replicile sunt asezate. Mici economii. printre aceste piesete pare complet de neînteles daca nu tinem seama.R. De închiriat si. Vizita si oarecum.schite este consacrata mutatului: Caut casa. si Tren de placere. având însa si o functie laitmotivica: Lantul slabiciunilor e o variatiune la . care . ca parodie a stilului birocratic si administrativ. ale familiei (Cadou. anunta tematic un alt moment. Triumful talentului. În fine.

S. dar si: circumstanta.L. punct. Amici. si I. cautarile scriitorului fiind de a gasi o denumire adecvata: La o masa din fund de la Gambrinus. stadiu. dupa cum atesta prima sa varianta (Reîntoarcerea lui M. prevesteste un alt moment flotant. Sigur ca. faza. Sintagma aleasa de I. în atare conditii. e de prisos sa spunem ca nici titlul volumului nu este întâmplator. în sfarsit. la rândul sau. unde ne întâlneam în toate zilele [. cu moment înseamna si clipa. momentele caragialiene sunt. secunda (sa ne amintim de acel Sekundenstil lansat.). în chiar vremea lui I. ora. deci. Caragiale iese la iveala. ipostaza împrejurare. Din amintirile contemporanilor. 1 aprilie si Telegrame sunt laitmotive pentru momentele parodierii stilurilor.precedentele momente ale educatiei si scolii. anunta grupajul piesetelor. la origine. prin arta mintitlui si a mistificarilor. si instantanee fulgeratoare ori clipe de viata. este. ceas. ne aminteste o povestire ce ne-a facut-o un prietin.. minut. ca structura formala. etc. dar si situati . de naturalistii germani). dar.]. I. I. concomitent. situatie sau etapa. Nici unul din câti eram atunci la masa n-am putut sa-i dam ce ne cerea si tot el a gasit cuvântul Momente sub care s-a si publicat volumul. Caragiale ne anunta într-o seara ca peste câteva zile are sa apara în volum bucati alese din schitele lui saptamânale publicate în Universul si cauta un titlu care sa fie însa o singura vorba. care.S. cu claritate. tot un fel de amintire. adica efemeride fixate pe retina eternitatii. 25 de minute.L. Caragiale. prima schita.L. Caragiale e atât de inspirata si datorita polisemiei sale: caci daca ne luam dupa dictionare.L. schita înscrisa în orbita reminiscentelor.

deci. reveriilor idealizante ori înaltelor speculatii gratuite: Eu nu ma pot gândi sus când umblu cu picioarele goale pe coji de nuci. Caragiale. Ferice de ei.parintii nostri ziceau cu mândrie ca românul e nascut poet.critica. Sa fim barbati si sper ca suntem. nu prea de multa vreme . daca nu chiar cu mai multa noi putem zice ca românul e nascut critic. De aceea. a noastra a tuturor românilor. atragând atentia ca aceasta titulatura are un caracter mai mult epic decât estetic: . asa cum Unamuno. De altfel. si-a numit creatiile Nuvele exemplare. cu iresponsabilitate. ci fatisi explicita. Caragiale ar fi putut sa puna ca subtitlu al Momentelor formula Schite exemplare. moral . dupa cum ne previne.cathartica nu este la I. fiindca le dau drept exemplu . cum s-ar putea crede. dupa cum si în privinta fiecarei schite în parte. numai implicita.sau ipostaze decupate intentionat pentru exemplaritatea lor în privinta unor anumite faze ori stadii ale existentei. iata ce-mi atrage irezistibil atentia. . Deliberarea reflexiva este. I.chiar asa . Poezia este atributul tineretei . dupa model cervantin. tot într-unul din articolele . splendida sa introducere la Notitele critice scrise pentru ziarul Universul: Odinioara. Intentionalitatea epica. al barbatiei. le numesc exemplare.L. cu un ton categoric. vizibila în privinta structurii volumului de Momente (inclusiv în aceea a titlului ).exemplu de viata si realitate. groase talpi trebuie sa aiba. scriitorul marturiseste raspicat ca realitatea acuta si nuda îl împiedica sa se abandoneze. Astazi tot cu atâta mândrie. Viata banala a mea. iata ce ma intereseaza.popoarele mici fac repede progrese mari .L.

sub un Caragiale neptunic. I. în care scriitorul se dezvaluie. deoarece. perceperea adecvata a constructiei sale presupune un efort sporit de lectura si prezenta unui cititor implicit care s-o descopere si s-o descifreze. maestre .L. Acele sute si mii de secrete ale tehnicii prozei dezvaluie mereu. vorbind tot în termeni caragialieni.L.L. Cum se stie. justifica raportul între osteneala ce si-a dat spiritul meu cu dânsa citind-o si folosul ce el a obtinut dupa osteneala sa. plutonic. raspunzând pe loc ca este aceea care ne poate plati drept munca intelectuala a cititului: opera prozastica fiind productia celui care gândeste. pentru a fi decodate. ca si capacitatile sale neobisnuite de tehnician. oricât de mare artist e. Caragiale se întreaba ce va sa zica o bucata buna de proza. de suprafata. Inspectiune si Doua loturi. anume în O buna lectura. oricât de mare artist e. cu stralucire.a unui alt Caragiale. Caragiale o replica memorabila Nu Momente. I. iar în ciuda aparentelor lor umoristice. ci Monumente . plin de intentionalitati ascunse. Caragiale e mai artist decât poet. Predominanta în cazul autorului Inspectiunii a inteligentei artistice asupra purei inspiratii creatoare. datorita semnificatiilor transcendentale pe care tragicul le insinueaza în materia comica[13].programatice. de mestesugar obsedat de perfectiunea formala au fost surprinse de Ibraileanu într-o expresiva si exacta formulare: Eminescu e mai poet decât artist. la aparitia Momentelor în 1901. Asemenea bucati bune de proza. existenta . de pilda. exercitarea unei reale munci intelectuale a cititului. asemeni unui palimpsest. cele doua creatii reclama. mai artist decât poet sunt. care pare definitiv clasat . umoristul George Ranetti i-a dat lui I.

Ca într-un serial de actualitati. caci fiecare din paginile lui e un monument de spirit de observatie. i se va acorda un interes istoric)[15]. cu oricâta rigoare judecat. opera minora a scriitorului. etapele ei. evolutia creatiei. de perfectiune artistica. caci o parte din contemporanii lui I. din contingent. Motivul fundamental ce trebuie sa fi declansat cecitatea estetica în fata schitelor si care o si explica se afla în realitatea pe care ele o reflecta. din realitatea imediata. ierarhia ei interna (criticul tinând la deosebirea dintre ceea ce se poate numi opera clasica si comun cunoscuta si elementul [. aproape firesc. intentional. cu deosebire cea care încununeaza cariera scriitorului.trebuia sa botezi admirabilul volum. falsa impresie a unor texte minore. ar fi reprezentat. care. de un anume accent calamburesc. este astazi definitiv si unanim ratificat de istoria si exegeza literara. secventele caragialiene reproduc fragmente vii. efemer. deci. Caragiale pastrau o rezerva radicala fata de Momente. fapt ce a creat. Dar la 1901 lucrurile stateau cu totul altfel. în opinia lor. nu lipsit. Bogatia operei (îmi spunea odata Vlahuta ca e de mirare cum oamenii nu iau seama la bogatia de figuri si întâmplari câta e numai în Momente)[14]. cu timbru foiletonistic si. spre deosebire de teatru si nuvele. si abunda în referiri si aluzii la tribulatiile cotidiene din epoca. în care scurtimea si precipitarea dramatica cedeaza treptat . Verdictul acesta.L.] caruia. caracteristice. de spirit sadea.

reflexele uimitor de prompte ale unor evenimente reale. La conac. primejdia unei asemenea receptari depreciative si superficiale a volumului sau. materializate în comentarii. de inventie. a stilului clasic. într-adevar. Canuta. în schimb. fara a fi silit sa însemneze numaidecât o culminatie sau sa prepare crize. evaziunea cititorului din realitatea imediata. procedând astfel. Stilul curat narativ se dezvolta acum liber. au deplâns.L. Caragiale a pus. însa. Intuind. cu siguranta.unele expuneri largi si potolite. În mod paradoxal. ce-si are valoarea lui constructiva. scriitorul a accentuat contrastul dintre aceste opere de tip diferit si a înlesnit tocmai inevitabilul: multi dintre contemporanii sai. . favorizând. polemici. Momentele reprezinta. I. ecourile lor profane.[16] Exista o relatie aproape nemediata între momente si realitatea de ultima ora pe care ele o înregistreaza. om sucit. cu atentie la detaliul concret. absorbind si conservând efervenscenta si vehementa iscate în jurul lor. excesul de actualitate si asa-zisa netransfigurare a celorlalte proze. cu reflex imediat în viata cotidiana a epocii. de culise. mai elevate (cum sunt La hanul lui Mânjoala. scapat de oprimarea ce fusese orisicum excesiva. argumentatii pro si contra. elogiind La hanul lui Mânjoala. si creatii de alta factura. care. alaturi de momente. precum si nuvela Doua loturi. confirmari si dezmintiri. prin material si atitudine. face corp comun cu universul schitelor) si care dau senzatia de literatura.

Caragiale receptau momentele în cu totul alt mod decât noi. iar în prefata editiei a II-a a Spiritului critic în cultura româneasca tine sa precizeze ca paragraful referitor la opera caragialiana ar trebui remaniat. de mirare ca. socialpublica sau. care critica si care explica. contemporanii lui I. Un istoric complet. ce poate fi confruntat cu alte surse de informatie: ziarele vremii. Ibraileanu afirma despre I. Iata de ce. fraza emblematica. Momentele contin o catagrafie mozaicata a evenimentelor. aluziile. în Note si impresii. publica. despre chestiunile la ordinea zilei. în care arata.L. mentalitatilor si moravurilor de sfârsit de veac si.m.impiegati în diferite administratii publice . totodata de început de secol românesc. este cea din debutul Inspectiunii: mai multi prieteni . de o acuta promptitudine.L. deci. ale unor momente de viata familiala. De aceea. bârfe etc.speculatii. ma conving din ce în ce mai mult ca acest om a vazut mai bine decât oricine în realitatea noastra sociala.stau de vorba. discursuri parlamentare s. polemicile si reactiile . de la razboi încoace.a. la masa lor obicinuita într-o berarie. Caragiale ca este cel mai mare istoric al epocii dintre 1870-1900. pentru ca. ale unor momente din aria raporturilor interumane. memorii. Constituind proiectii. G. Nu e. potrivita mai tuturor momentelor si sugerând atmosfera încarcata a schimbului de opinii pe baza ultimelor informatiuni. zvonuri. în genere. corespondenta.d. savurând si întelegând altfel comentariile. din unghiul viu al cunoasterii sensibile. schitele caragialiene cuprind o cantitate apreciabila de adevar istoric. Datorita capacitatii absolute de absorbtie a oricarui fel de mostra extrasa din structurile multiple ale realitatii timpului lor istoric.

care tocmai se cristalizeaza si se consuma în prezentul imediat al celui ce le transcrie. pentru cititorii Universului. începând cu datarea calendaristica (precizarile temporale. Acesta si fiindca reprezentau o fixare a momentului . de ultima ora. mai totdeauna. putea parea ca Momentele nu rasfrâng actualitatea perena a artei. când si-a strâns momentele în volum ). asadar o proza provocata direct de una sau alta dintre întâmplarile sau impresiile reale. si fisa de observatie meteorologica a timpului. Pasajele acestea de ordin conjunctural-cotidian scot în evidenta faptul ca. puteau crea si impresia perisabilitatii. cât interesul în jurul unui eveniment nu se stinge înca. ci doar pe aceea trecatoare a realitatii. si iarasi nu e de mirare ca. Lovinescu a înregistrat. ci adeseori a unei anumite ore sau clipe . foiletoanele acestea.personajelor. au fost. E. în epoca receptarii sincrone. Astfel ca. atenuate de I. liminar. impresia aceasta . momentele au constituit un fel de proza ocazionala (în sensul pe care Goethe îl da ocazionalului în literatura). O asemenea proza ocazionala pare sa traiasca numai cât traieste si fragmentul de realitate reflectat. din cauza actualitatii lor imediate. foarte exact. într-o oarecare masura. a netransfigurarii si a lipsei de artistica. Într-un dialog de tip platonician. foarte minutioase în foiletoanele din Universul. în care sub diverse masti se înfrunta opinii diferite asupra destinului în eternitate al operei caragialiene.schita caragialiana include. atât timp cât ocazia supravietuieste.L. Caragiale.nu numai a unei anumite zile.

s-a întâmplat exact pe dos. sa le percepem. astazi. La origine. fara a avea senzatia ca deasupra lor s-a lasat o ceata a vetustetii. Cu alte cuvinte. Proza ocazionala a Momentelor ar fi urmat sa se volatilizeze o data cu extinctia cauzelor generate de realitate. dar numai pentru o epoca marginita. face însa ca si noi. le-au si recunoscut ca atare: un paradox fericit. pe masura ce particulele de contingent s-au dezagregat. ele se dovedesc acum valabile pentru împrejurari generale. daca nu le mai receptam doar ca anumite întâmplari de zi cu zi. aceasta proza asa-zis marginita ar fi trebuit sa dispara o data cu epoca marginita pe care o circumscrie. ca scapari ale oricaror întâmplari cotidiene. ce pot fi datate precis (precum într-o proza ocazionala). . momentele au fost întâmplari din realitatea imediata si primii lor cititori. si. totusi.(reprezentata. în fireasca cunostinta de cauza. în schimb. le receptam. Daca. la fel. îndeosebi. iscat chiar din interiorul acestor schite. liminar. pareau exponentiale numai pentru împrejurarile restrânse ale unei epoci marginite. Momentele si-au conturat o aura de eternitate si o autoritate de etalon tocmai pe masura ce s-au îndepartat de actualitatea pasagera. în esenta. de Pompiliu Eliade ): Eroii lui Caragiale sunt reprezentativi.

Comediile O noapte furtunoasa Nicaieri talentul lui Caragiale nu iese mai bine în evidenta ca în comediile sale. .Opera dramatica 1.

comedia a fost reluata într-o noua distributie si regie. zis si Inima-rea. este dominat de orgoliul sau de proprietar. s-a jucat în stgiunea 1905-1906 la Teatrul National din Bucuresti. o pusca de gardist cu spanga atârnata lânga ea. prin definirea trasaturilor lor caracteristice. Usa în fund. Dupa 4 ani. Finalul este modificat. La stânga în planul întâi si-n planul din fund. Printr-o observatie lucida. Titirica. Jupân Dumitrache. pe care o cunoastem astazi. autorul. în dreapta pe planul al doilea.L. câte o usa. cu schimbari. la a doua reprezentatie. obligându-l pe autor sa-si retraga piesa. sub directoratul lui Al. câte o fereastra. Piesa este scoasa de pe afis deoarece este socotita imorala. Detesta . vizând decorul. în volumul Teatru la Editura Librariei Socec. Indicatiile scenice. Caragiale. numarul 7-8 în anul 1879. Mobile de lemn si paie. Versiunea în doua acte. Davila. razemata de fereastra. dând în sala de intrare: de amândoua partile usii din fund. Vede lumina rampei în 18 ianuarie 1879 la Teatrul National din Bucuresti. Caragiale a publicat apoi piesa. În dreapta în fund. din 21 ianuarie. surprinde tipuri reprezentative. O noapte furtunoasa este o comedie de moravuri care porneste de la pretextul unei farse de mahala (Florin Manolescu). capitan în garda civica si cherestegiu. Personajul principal.Astfel O noapte furtunoasa sau Numarul 9 este prima dintre capodoperele comice ale lui I. în 1883. particularizeaza social si istoric: Odaie de mahala. Piesa a aparut în Convorbiri Literare. Primele doua scene pun la curent pe spectator/cititor cu situatia momentului. cu aluzii politice. Actul I se prezinta ca o juxtapunere de noua scene complementare. alta usa.

Trece asa pret ca la un sfert de ceas. care coase galoanele la mondirul lui Chiriac. Tânarul atât de insistent.. niste scârta-scârta pe hârtie.. nu este altul decat Rica Venturiano. Aceasta îi trimite un mesaj cu adresa exacta. pe care îi numeste papugii. bagabontul. întâmplarea cu bagabondul.. Ne punem la o masa. sfârsind în incoerenta si care aproba cu câte un rezon. dar mi-era rusine de lume. Orgoliul sau de proprietar îl face sa nu se dezvaluie în vazul lumii: Jupân Dumitrache: (. esentiala în definirea personajelor. Dumitrache tine la onoarea de familist. a schimbat numerele caselor: a batut numarul 6 d-a-ndoaselea. si numai ca ma pomenesc cu un ala. amicul politic. cu un coate-goale nu vine bine. eu de! negustor. iar pe de alta parte. student în drept si publicist. consoarta mea si cumnata-mea Zita. consoarta lui Jupân Dumitrache. dupa cum . În scena VII intra Veta. ca sa vedem si noi comediile alea de le joaca Ionescu. Înainte de a-si face rondul. eram eu.functionarii. Povestea relatata este interiorizata asemenea unei confesiuni: Jupân Dumitrache: stii dumneata ca la lasata secului am mers la gradina la Iunion.) Încep sa ma-ncruntez la bagabontul si mai ca-mi venea sa-l cârpesc. Aceasta istorie rezolva pe deoparte tehnic un mod de a naste dramaticul din epic. tejghetar. de a separa dramaticul de epic ( Mircea Tomus). îi marturiseste ipistatului Nae Ipingescu. amantul ei.. aduce în prim-plan viata personajului.. ca mod de constructie a replicilor. om de încredere al lui Jupân Dumitrache. sergent în garda. Un mester binagiu. gelozia se nutreste tot din orgoliu si îi este pricinuita de un prapadit de amploiat. arhivar la o judecatorie de ocol. Naratia. care se îndragosteste de Zita. din greseala. cu un bagabont de amploiat. este întrerupta de interventiile lui Nae Ipingescu (devenit aici personaj-confident). sa ma pui în public.

cade în genunchi si-si debiteaza celebra declaratie de amor. sora ei. Jupân Dumitrache. dar totul se va încheia cu o împacare dublata de comicul situatiei. . în centru aflându-se parada sentimentala dar si patriotica a lui Venturiano. Rica Venturiano nimereste în camera Vetei. lui Jupân Dumitrache. În puterea noptii. facându-si rondul de noapte. intriga amoroasa dintre cei doi este de mahala: îi marturiseste ca nu este crezuta în sentimente. O asculta cu neatentie pe Zita. În cele 9 scene ale actului II sunt explicate relatiile de adversitate sau de solidaritate dintre personaje. speriat. a VIII-a din actul II. plin de var. Aflând ca tânarul este autorul articolului Republica si Reactiunea sau Venitorele si trecutul din ziarul Vocea patriotului nationale. careia îi comunica hotarârea de a nu mai merge la Iunion. deorece s-a ascuns într-un butoi. sa vegheze la onoarea lui de familist. Din cauza miopiei nu distinge persoana. În scena explicatiei cu Chiriac.îl prezinta autorul în lista de personaje. Imprudenta i-ar fi fost fatala daca nu ar fi fost recunoscut de Nae Ipingescu ca unul de-ai nostri. cu ochelarii pe nas. însotit de ipistat si de Chiriac. În penultima scena. regreta ca nu se poate muri din dragoste. Dumitrache consimte la casatoria celor doi. cu giubenu-n cap si da buzna în casa. Rica reapare. din strada. Venindu-si în fire. Pe ea o costa banuiala lui Chiriac. Veta îi da drumul lui Rica pe fereastra care da pe niste schele. nicidecum a sotului. îi striga lui Chiriac. îmbratisat cu Veta. Titirica vede din strada profilul moftangiului.

dar se prefac ca nu stiu. Vocea patriotului nationale este citit dupa un ritual. într-un moment de inspiratiune Zitei si raspunsul acesteia cu indicarea numarului casei. Ziarul fiind prezent la începutul piesei. Interpretarile deformate ale lui Nae Ipingescu talmacesc în termeni ilogici teoriile lui Rica Venturiano. Dumnezeul nostru este poporul: box populi. om de încredere al lui Dumitrache. Toti stiu despre relatiile dintre Chiriac. Scrisoarea. Spiridon îl pacaleste pe Rica pentru bacsis. Caragiale. de la tonul neutru pâna la inflamare. baiat de pricopseala în casa lui Dumitrache. care vede în el un viitor diputat sau ministru. aduce gazeta în fiecare seara. din moment ce Spiridon. Interogatia devine sireata. Zita o ia cu vorba pe Veta pentru a merge la Iunion. este un fel de pedagog politic. chemat sa-i apere onoarea. Nevoia funciara a personajelor de a se însela este dublata de siretenie. Chiriac îsi exercita atributiile de sergent în garda tot prin bilete trimise lui Tache pantofarul sau lui Ghita Ţicardau pentru a fi scosi la izircit. da-i înainte. . biletul. box dei spre marele entuziasm al lui Titirica. sunt semne ale relatiei dintre personaje. Ipistatul are rolul de a-l intia pe cherestegiu cu ce mai zice politica. desi desluseste cu greu slovele gazetei. De asemenea. si Veta. Apar în piesa doua motive esentiale în opera lui I. Încurcatura a început de la epistola versificata scrisa de Rica.Rica debiteaza fraze sonore Domnule. iar lectura agramata a articolului este întrerupta de aprobarile jupânului cu câte un bravos. ca în final sa ispraveasca în juraminte. un al doilea motiv important. Chiriac o interogheaza pe Veta în legatura cu întâmplarea de la Iunion în crescendo.L.

este tratat grotesc.În piesa distingem doua categorii de personaje: unele care actioneaza pe scena si altele care nu apar. brutal. dar mai ales limbajul care individualizeaza personajele. aspira la intelectualul Venturiano. de caracter. contribuie la conturarea acelora care actioneaza în fata spectatorilor. cel mai adesea bine aleasa. Chiriac. Rica Venturiano. Lovinescu): Jupân Dumitrache. stupid. evocate. Lefterie. este un profitor al sotiei acestuia. personajul cel mai angajat în piesa. tine la onoarea de familist. devotat. mai evoluata. Ghita Ţicardau contureaza biografia Zitei. fiind personajul cel mai lucid. care se repeta mereu cu o staruinta ce si-o impune (E. Scriitorul cultiva comicul de situatie. Tache. deoarece nu este antrenat în nici un fel de joc. fara a avea sentimentul pacatului. Personajele care actioneaza pe scena se pot rezuma într-o singura formula. Zita. mahalagiu. se rezuma la a spune rezon. Chiriac. Ipingescu. fidel siesi în ce priveste suficienta. volubil. adauga note la caracterizarea lui Jupân Dumitrache. Veta este multumita cu mediul ei. pantofarul de la Sf. . Nae Ipingescu. dar. Astfel. omul de încredere al stapânului.

.

O noapte furtunoasa sau Nr. Totusi Caragiale a fost totdeauna constient de valoarea fiecarei piese în parte (. Relevant pentru contextul.. O scrisoare pierduta. Liviu Calin observa: aceasta lista în care sunt câteva inadvertente trebuie înteleasa în primul rând ca un raspuns dat unor critici necalificate. farsa într-un act.Conul Leonida fata cu Reactiunea Comedia Conul Leonida fata cu Reactiunea a aparut în Convorbiri literare în 1880 si a fost inclusa în volumul Teatru care a cunoscut numeroase editii. 1883. farsa în 4 acte. 1881. în multe rânduri. Conul Leonida fata cu Reactiunea. D-ale carnavalului.. Nottara). Napasta. Se mai jucase înainte doar pe o scena de a doua mâna (consemneaza în amintirile sale Constantin I.) . 9. 1879. farsa într-un act. la putin timp dupa jubileul de 60 de ani ai autorului. dovada sta si încercarea de cronologie redactata cu o ironie amara si trimisa Directiei generale a teatrelor în 1898: O soacra. 1880. Caragiale a fost permanent constient si marcat de aceasta ostilitate. 1876. piesa în 2 acte. farsa în 3 acte. ostil lui Caragiale este faptul ca piesa de fata a fost reprezentata pe scena Teatrului National abia în 16 aprilie 1912.

dar nici aceasta fundamentata pe convingeri. Conul Leonida este. El are ce are cu reactunea. de automatisme de gândire - . de orice tip ar fi ea. Albatros. Scena I îi prezinta pe cei doi sexagenari prinsi într-o discutie politica la gura sobei. 60 de ani.În acelasi registru tematic inaugurat de O noapte furtunoasa. 1982).Conul Leonida. consoarta lui. în speta) care ar da. care ar lovi în linistea sa. a carei: consecinta a fost rasturnarea lui Alexandru loan Cuza de catre oligarhie. Din relatarea. Deci Vivat republica! Dialogul se scurge confuz si marcat de inadvertente istorice. 56 de ani. Bucuresti. si i-ar conveni. slujnica lor . aflam cu stupoare si amuzament ca rastumarea democratica a tiraniei de care îsi aminteste pensionarul în papuci se refera la demonstratia de la 11 februarie 1866. dimpotriva.pe care le urmarim pe parcursul a 5 scene (cu exceptia Saftei care apare numai în ultima). în halat. piesa înfatiseaza mic burghezul liberal. Piesa. Coana Efimita. orice regim democratic (republica. politicianul de casa. Regimul respectiv ar trebui sa se instaleze fara tulburari prea mari. ale carei convingeri politice nu sunt altceva. si o lege de muraturi. Mentalitatea lui Leonida se dovedeste. un cetatean mai putin turmentat. desi Conul Leonida este adeptul revulutiei la care iese ca la plimbare. a fi în esenta ei una conservatoare. de ce nu. într-o alta perspectiva. Conu Leonida evoca nostalgic trecutul sau revulutionar alaturi de fosta consoarta. ca si în cazul lui Titirca Inima-Rea. în Prefata la volumul Teatru. Safta. Ed. în care Leonida nu uita sa-si exalte meritul participarii. pensionar. decât simple simulacre ale unor idei democratice (Liviu Calin. are un singur act si antreneaza în actiune doar trei personaje . papuci si scufie de noapte. în fond. în pensia lui.

Conu Leonida nu întelege Câta vreme sunt ai nostri la putere. ei! si dupa aia. de senilitate. Ce-i de facut? Cazuti în prada unei mari disperari. Ceea ce n-o împiedica pe Coana Efimita sa cada în admiratie în fata atotstiutorului ei sot si vajnic luptator cu reactiunea. sa fi (intrat) la o idee si fandacsia e gata. pentru ca îsi închipuie ca toti .. din fandacsie cade în ipohondrie. cu greu trezit de Efimita. redusi la Coana Efimita si sta cu inima cât un purice sa nu vina reactionarii peste el. si totul se lumineaza sub scufia lui de noapte. ca doar e ordin de la politie.. explicându-i acesteia cu un calm olimpian ca este imposibil sa fie revulutie caci nu stii dumneata ca n-are nimini voie sa descarce focuri în oras?.. Vârsta îsi spune cuvântul si politicianul cu vederi democratice adoarme lasând suspendate alte nedumeriri ale consoartei sale. coana Efimita e gata sa creada ca a avut halucinatii. încep sa-si strânga în bocele lucruri la întâmplare. Tulburarea creste. sub impresia discutiilor de dinainte de culcare.într-un cuvânt.. Leonida dirijeaza totul ca un general o armata de soldati de plumb. Scena III îl arata pe Leonida. Scena IV însa îi surprinde pe amândoi batrânii impacientati de zgomotele de afara. Asa ca e mult mai plauzibil ca sarmana Efimita. cine sa stea sa faca revulutie?. Scena II o înfatiseaza pe Efimita trezindu-se speriata în zgomot de împuscaturi.. Din gazeta afla din Ultimele stiri ca Reactiunea a prins iar la limba. detunaturi si chiote.. Cum bobocul are mereu dreptate.

cum remarca cu umor mai mult involuntar coana Efimita (A fost lasata. Nu sunt reactionarii... Despre procedeele novatoare în domeniul dramaturgiei caragialiene. Geniul lui Caragiale nu va fi însa niciodata suficient prins în formule cu toata pertinenta unor valoroase exegeze.(.Vai de mine! nu-i buna astal a patit boierii ceva! În Scena V se lamurette misterul împuscaturilor si al restului de ingrediente ale asa-zisei miscari reactionare: fusese lasata secului. caci mai rar cineva care sa le stie asa de bine pe toate. slujnica venita sa aprinda focul boierilor.) ziceai ca nu e voie de la politie sa se dea cu pistoale în oras? . .. ca este pentru natiune. Fatala bubuitura se aude în usa. nu vezi dumneata ca aici a fost chiar politia în persoana. i se deschide Saftei. intrata de-acum la griji .stiu ca este republican. Bobocul si-a recapatat piedestalul în ochii Efimitei. s-au pronuntat de-a lungul timpului nenumarati comentatori. Dupa îndelungi ezitari. secule!) si chef mare la bacanul din colt. ca si despre semnificatiile actuale ale comediilor ori despre modernitatea clasicului Caragiale. Conu Leonida nu se lasa învins de ironia consoartei: . ci Safta.si riposteaza: Apoi bine.

aceasta pe de o parte. Caragiale ne joaca noua.Sa încheiem prin a remarca un fapt simplu. o farsa de fiecare data când credem ca am epuizat semnificatiile mesajului transmis prin operele sale. pe de alta parte. iar. caci lui Conu Leonida într-adevar realitatea îi joaca o farsa. dar relevant: autorul îsi intituleaza piesa deloc întamplator farsa. . cititorilor.

nici înainte si nici dupa el. dincolo de momentul istoric concret. Caragiale este privit ca geniul incontestabil si maestrul suprem al comediei si prozei de scurte dimensiuni. în expresie. în substanta. o anume tendinta dominanta a spiritualitatii românesti citadine. Înzestrat cu un spirit de observatie si o luciditate extrema. nu are valabilitate. Astfel ca acuza perimarii si inactualitatii mesajului peste timp. sintetizeaza. Caragiale panorameaza în maniera realismului critic realitatile unei societati care. Elvin vede în opera lui Caragiale o continuare prin faptul ca pastreaza ceva din . B. În ceea ce priveste predecesorii si posibilele filiatii sau influente. a dat un anume profil comediei. si de perfectiunea artistica. cel mai frecvent invocat nume este al lui Vasile Alecsandri. pe care au sustinut-o unii istorici literari. comedia n-a fost atât de apropiata de realitatile cotidiene. mai ales prin ciclul Chiritelor. fapt dovedit si de regasirea lui Caragiale în operele de factura moderna ale scriitorilor contemporani.O scrisoare pierduta Între marii clasici ai literaturii române. care. Cu siguranta ca. pe coordonate de profunzime.

si anume vocatia ei critica. 1885). Un atare univers de marionete. ceea ce determina situarea în teritoriul tragicului. ele nu acopera nici o realitate semantica. ipostaziat în ipocrit. nu mai constituie instrumente de comunicare. cât si afectiv.m. Conul Leonida fata cu Reactiunea. menite sa realizeze o anume poza a personajului. 1880. O scrisoare pierduta. 1879. este firesc sa para o lume pe dos. numai ca. lipsit de orice criterii sau valori ale existentei. demagog. ci elemente decorative exterioare.d. printr-un mecanism narcisist acestea ramân la conditia monologului si a simplei alcatuiri sonore a cuvintelor. un imens si perpetuu carnaval. Astfel ca. demnitatea sau responsabilitatea nefiind atribute ale vreunui personaj ci mai grav. nu putem vorbi despre individualitati distincte prin existenta lor spirituala. care permite si favorizeaza o . amorez s. vazute ca fenomene sociale (Modernitatea clasiculul I. singura vocatie a personajelor lui Caragiale este vorbaria.trasaturile sub semnul carora a debutat comedia noastra. între alcatuirea verbala a fiintei si cea reala. D-ale carnavalului. Comediile marelui dramaturg (O noapte furtunoasa. canalie. lipsite de orice valoare intrinseca. atât la nivel rational. chiar sub aspectul conditiei umane. De altfel. a ignorantei. este consecinta sau expresia unui vid existential. prost. indiferent de zona asupra careia ele se apleaca. caci oricât de profunde s-ar vrea. predilectia pentru satira politicianismului. placerea de a trancani sau a rosti discursuri importante. 1884. a arivismului.L. sunt reprezentari ale degradarii umanului nu numai sub aspect etic. a prostiei. Caragiale). psihologica sau afectiva.a. în comediile lui Caragiale. ci de un personaj plurimorf. o masca de efect pe care unul si acelasi erou si-o modifica în functie de situatie si de imaginea pe care vrea sa si-o impuna. Criza comunicarii. care creeaza o extrema antinomie între aparenta si esenta.

Tema comediei o constituie prezentarea vietii social-politice dintr-un oras de pro-vincie în circumstantele tensionate ale alegerii unui deputat. situând totul în vecinatatea absurdului si grotescului. Cea mai importanta comedie a lui Caragiale. plasmuirea personajelor este o creatiune lasata exclusiv inspiratiei si talentului autorului. D. dar nu s-a inspirat si mai ales nu a vizat anumite persoane de aici. În privinta surselor de inspiratie. oraselul de munte unde se petrece actiunea piesei fiind ba Piatra Neamt. care se poate gasi în orice mediu studiat si vazut prin prisma personalitatii autorului.în materie de arta. într-un fel sau altul. destul numai ca ele sa aiba viata si sa reprezinte realitatea. Hogea: Caragiale spunea ca se poate foarte bine ca O scrisoare pierduta sa fie icoana moravurilor din Piatra Neamt ca si a oricarui alt oras din provincie. caci adauga el . jucata în premiera la 13 noiembrie 1884. ba Curtea de Arges. în care geniul sau cunoaste deplina manifestare. au existat mai multe supozitii. este O scrisoare pierduta. în farsa electorala. . dar cea mai aproape de adevar este declaratia scriitorului relatata de un cunoscut al acestuia. eveniment care antreneaza energiile si capacitatile celor angajati.inepuizabila schimbare a mastilor si a costumelor de parada.

este adunarea electorala din actul III al piesei. se declanseaza imediat dupa anuntarea candidatului. prin intermediul Ceta-teanului turmentat. sotia lui Zaharia Trahanache.Întreaga actiune se deruleaza. caci scrisoarea revine la Zoe. Zaharia Trahanache pare a fi convins ca este vorba de o plastografie. Momentul de maxima încordare. Tipatescu îi ofera acestuia diferite functii în schimbul scrisorii. si totul se termina într-o atmosfera de sarbatoare si împacare. asadar. rostesc discursuri antologice. cu concursul politaiului Ghita Pristanda si al oamenilor acestuia. care încinge spiritele si activeaza conflictul. a unei scrisori de amor ce i-a fost adresata de Tipatescu prefectul judetului. Farfuridi si Catavencu. Farfuridi si Brânzovenescu banuiesc o tradare si se decid sa expedieze o anonima la Centru. Bataia dintre taberele de alegatori. gasita de Cetateanul turmentat si sustrasa acestuia de Catavencu. În timp ce Zoe este dispusa la acceptarea conditiilor cerute de Catavencu. în capitala unui judet de munte. . este pierderea de catre Zoe. conflictul se rezolva. Scrisoarea. Pretextul dramaturgic. în zarva conflictului. Daca. în care cei doi posibili candidati. dar adversarul nu cedeaza. Catavencu apare umil si speriat. în persoana lui Agamita Dandanache. acceptând sa conduca festivitatea în cinstea noului ales. cuprins de febra campaniei electorale. În final. este folosita de acesta din urma ca mijloc de santaj pentru a obtine candidatura.

o a treia surpriza de constructie: chiar daca începutul si finalul comediei nu sunt simetrice. la adapostul autoritatii politice de prefect al judetului. protagonistii s-au reasezat la locurile lor fara a resimti vreo trauma. îsi foloseste avantajele în propriile sale interese. De aici. el aplica o bine sustinuta tactica de atac . în jurul pretextului. aceea de dinaintea pierderii scrisorii. deoarece întâmplarile în succesiunea lor temporala nu misca nimic în mod esential. iar înfatisarea lui este limbajul ce creeaza doar iluzia existentei. întreaga miscare se deruleaza fatalmente. Pare ca nimic nu s-a întâmplat. Personajele se comporta conform unui mecanism asimilat asa de bine. trebuie sa remarcam cel putin trei elemente care probeaza arta de dramaturg a lui Caragiale. piesa are o arhitectura circulara. Disperat de pierderea scrisorii. iar al patrulea anulând toata agitatia si panica stârnite în jurul scrisorii pierdute. În constructia piesei. caci le lipseste înzestrarea cu memorie afectiva. Observam ca piesa începe dupa consumarea momentului intrigii (pierderea scrisorii).O scrisoare pierduta este o comedie în patru acte. În al doilea rând. în sensul ca atmosfera destinsa din final reface situatia initiala a personajelor. concentric. stefan Tipatescu. gasindu-1 pe Tipatescu într-o stare de agitatie si nervozitate. încât acesta devine mod de viata. si totul poate începe din nou. e de consemnat ca nu avem de-a face cu o actiune în sensul clasic al cuvântului. primele trei urmarind o acumulare gradata de tensiuni si conflicte.

Abuzul de putere este principala sa arma: îi da mâna libera lui Pristanda. va sa zica ca nu le are. se preface a nu sti nimic. Prezident al mai multor comitete si comitii. Personajul nu are ambitii politice. si o sotietate fara printipuri. la refuzul acestuia. postul de prefect oferindu-i o stare de suficienta. dar. controleaza depesele de la telegraf si dispune sa nu fie transmis nici un mesaj fara stirea lui. menirea sa fiind aceea de a mentine si veghea asupra ordinii existente. tulburata doar de pierderea scrisorii. Zaharia Trahanache are o pozitie bine consolidata. o modalitate de autoaparare prin încetinire sau amânare. . în fata lui Farfuridi si Brânzovenescu ia poza de victima a propriei sale sensibilitati pentru partid si tinut. pentru ca apoi. care este un truc îndelung verificat. Pus în situatie de aparare. el repeta spusele fiului sau: unde nu e moral. constient ca alegerile sunt o farsa. admite ca nu e moral si deci. la nivelul vietii familiale. la nivelul practicii vietii politice. se observa ca Trahanache. încât ramânem cu întrebarea daca este opac în fata evidentelor sau refuza sa creada în scrisoarea de amor din diplomatie. încalcând chiar legea. iar în relatia cu Nae Catavencu este perfid si violent. truismul. strategia sa asimilându-se formulei ai putintica rabdare. Pentru a defini societatea vremii. nu admite functionarea aceluiasi principiu. Dincolo de incapacitatea de a sesiza lipsa unui mesaj real. e coruptie. Tipatescu dovedeste o buna stiinta a disimularii: când Trahanache îi aduce vestea existentei scrisorii. cacofonia si chiar absurdul comunicarii. îi ofera lui Catavencu diferite posturi importante. tautologia.împotriva lui Catavencu. sa cedeze. Zaharia Trahanache este construit cu atâta maiestrie. acolo e coruptie.

Nae Catavencu si-a propus sa devina deputat cu orice pret. primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo. ipocrit. apare inflexibil. si anume în punctele. ambii cu nume de rezonanta culinara. dar s-o stim si noi. vadita prin folosirea improprie a unor cuvinte (capitalist pentru locuitorii capitalei). Fiind un personaj cu vocatie oratorica. plin de sine. neputincios. orgolios. refuzând alternativele pe care i le propune Tipatescu. sentimental. patriot. enunturi adversative aberante (Industria româna e admirabila. Marea drama a personajului este aceea de a nu fi . Catavencu îsi traieste esecul cu mai putin dramatism decât ar fi fost de asteptat. retras. partenerul sau fiind Iordache Brânzovenescu. si acest personaj este pregatit sa-si schimbe masca. model perfect de incoerenta. Scena conceperii depesei anonime catre Centru este memorabila si ne dezvaluie un Farfuridi care doar vorbeste despre curaj.. primesc! Dar sa nu se schimbe nimica. dati-mi voie: sau sa se revizuiasca.. esentiale. dar lipseste cu desavârsire). din moment ce. putem zice. teatral. caci în interior domneste o inocenta dezordine. Atunci. cosmopolitismul prost înteles. Tache Farfuridi intra în relatie de cuplu comic. el poate fi.. pentru ca acesta nu înseamna un abandon defmitiv. Viata ordonata pe care o afiseaza (un ritual cotidian care se repeta) este o aparenta. agresiv. e sublima. el se afla în ofensiva. Accepta tradarea daca o cer interesele partidului. ori sa nu se revizuiasca.. dar si umil. rosteste o caricatura de discurs. prostie si aberatie. un haos desavârsit. la fel de bine. impunându-si pretentiile. în final. ci doar o amânare. fatarnic.. declara convins si apodictic: Din doua una. Cât timp este în posesia scrisorii compromitatoare. Discursul lui Catavencu în fata alegatorilor este o mostra de insuficienta intelectuala.

Autorul îl înzestreaza din abundenta cu mijloace ale comicului. dar care-i scapa. automatismele si ticurile verbale nu-i estompeaza vanitatile politice. Personajul vorbeste peltic si sâsâit si se afla la limita de jos a degringoladei umanului.. mai prost decât Farfuridi si mai canalie decât Catavencu. caricaturizându-1 si ridiculizându-1 pâna la grotesc. în fond. Dandanache este o caricatura ilara. Ghita Pristanda. famelie. momental. dar el este suficient de perfid si josnic pentru a nu înapoia scrisoarea de amor. Pentru el. având mania deputatiei. cu o memorie în deriva. convertita. pentru care uzeaza tot de arma santajului. formulele tip de impresionare. de a nu avea acces la manevrele subterane. politaiul orasului. este cel care asculta si executa.). se defineste prin servilism voit umil si asumat din ratiuni pragmatice. pe care le simte. formele incorecte ale unor cuvinte (renumeratie. Existenta sa ca personaj este delimitata si ornata prin deficitul de cultura.. ci o efigie de crepuscul social. Statutul sau existential. comandamentul suprem este datoria. îl serveste pe Tipatescu.admis în jocul de culise. în actiune pentru sine. el nefiind o solutie de final deus ex machina. dictat de profesie si pozitia sociala. usor sesizabil în ticurile verbale (Curat. dar nu se fereste sa-1 linguseasca pe Catavencu sau sa-1 trimita la telegraf pe prefect fara motiv. însa ramolismentul sau intelectual. . Agamemnon Dandanache este una dintre marile gaselnite ale lui Caragiale. bampir).

nifilist. dar tot el restabileste linistea ei.). Situându-se pe pozitia unei cât mai fidele apropieri de realitate. Curat. famelie). întâlnirea Catavencu . comicul de limbaj: ticurile verbale (Ai putintica rabdare. prin deposedarea de scrisoare. onestitatea putea sa apara ca un viciu si ar fi perturbat ordinea intrinseca a piesei.Tipatescu). negarea primei propozitii prin a doua . va sa zica ca nu le are). stâlcirea cuvintelor (momental.. dezvelindu-i dimensiunea ridicola. caci numai ele au capacitatea de a conferi identitate eroilor din comedii. Întâlnim. astfel: comicul de situatie (pierderea si gasirea scrisorii. dând vorbelor statut de personaje principale. fapt ce-i asigura linistea si îl fereste de riscul de a fi izolat într-un cerc unde de-abia intrase. Cetateanul turmentat tulbura si bulverseaza lumea. El este dintre aceia care. Ceea ce desavârseste împlinirea Scrisorii pierdute ca o capodopera a genului este bogatul si rafmatul arsenal de mijloace de realizare a comicului pe care dramaturgul îl antreneaza în scrierea piesei. tautologia (O sotietate fara printipuri. Într-o societate care a pierdut cultul pentru valorile umane autentice. cliseele verbale. Optiunea sa este aceea de a nu încerca o optiune proprie. Caragiale descopera virtutile denotative ale cuvântului.Cetateanul turmentat poate fi unul dintre cele mai subtile trucuri dramaturgice ale genialului Caragiale. neavând aspiratii si pretentii politice. se încoloneaza disciplinat în sirul celor care asteapta numele candidatului. astfel încat scriitorul întruchipeaza un vicios pentru a-1 înzestra cu anume calitati.

Caragiale. ca si în proza de mici dimensiuni. comicul de caracter (ipostazele personajelor. D-ale carnavalului . afirma B. un scriitor care sa resimta cu mai multa acuitate ceea ce este conventional din punctul de vedere al atitudinii si caduc sub raportul expresiei literare. prin care se delimiteaza de predecesorii sai. comicul de moravuri (relatia dintre Tipatescu si Zoe. alimentat de realitatile cotidiene. Noi aclamam munca. Trahanache. Catavencu). care nu se face de loc în tara noastra). e sublima.L. superficialitatii si imposturii artistice. si spusele acestuia se motiveaza perfect la (re)lectura comediei O scrisoare pierduta. practicarea santajului politic). Caragiale instituie un nou limbaj si un nou tip de discurs literar.(Industria româna e admirabila. Brânzovenescu. disponibilitatea pentru disimulare). dar cu desavârsire . Elvin în Modernitatea clasicului I. Niciodata pâna la Caragiale nu a existat în literatura noastra un scriitor mai refractar conformismului. travaliul. În comedii. Farfuridi. comicul de nume (Agamemnon Dandanache. putem zice.

2. aparuta în 1890. începuta în 1879 cu comedia O noapte furtunoasa. O scrisoare pierduta (1884) si D-ale carnavalului (1885). . continuata cu farsa Conul Leonida fata cu Reactiunea (1880). Drama Napasta Piesa Napasta. încheie activitatea dramatica a scriitorului.

Având mustrari de constiinta pentru ce facuse în urma cu multi ani. cârciumarul. pe lumea asta.Drama are doua acte. Anca. si cu gândul e la Dumitru. si Gheorghe. Anca se foloseste de dragostea lui Gheorghe pentru ea. o data n-am vazut-o zâmbind. Actul I îincepe cu discutia dintre Dragomir. Faptele de acum sunt consecinta unor întâmplari petrecute în urma cu noua ani. dupa un an. în casatorie. Anca.îii spune el lui Gheorghe. Actiunea din acest act se contureaza astfel în jurul zbuciumului lui Dragomir. de atunci si pâna astazi cu trupul e aicea. Ion. Pentru a-si îndeplini planurile. la care fusesera gasite luleaua. sotia lui. 1-a omorât în padurea Corbenilor pe Dumitru Cirezarul. Din gazeta ei afla ca Ion a fugit de la ocna. la rândul ei. Dragomir. barbatul ei. . care se simte amenintat de vorbele Ancai: Din ziua întâia a cununiei si pâna astazi. salvându-se astfel si pe el. pe lumea aialalta. învatatorul satului. Atunci. îl tortureaza pe Dragomir cu diferite întrebari si aluzii pentru a1 face sa-si marturiseasca fapta. banuind adevarul. tutunul si amnarul lui Dumitru. care o iubea nebuneste pe Anca. a caror actiune se petrece într-un sat de munte. pentru a o putea cere. Dragomir încearca sa afle cum 1-ar putea scapa pe Ion. La ocna fusese trimis un nevinovat.

bine. Anca profita de întâmplare si îl ameninta pe Dragomir ca va raspunde pentru moartea lui Ion. Este momentul în care si Anca se explica: s-a casatorit cu el pentru ca 1-a banuit de la început si a vrut sa-1 pedepseasca pentru uciderea omului drag ca lumina ochilor. actiunea se precipita. simplifica lucrurile pentru Anca. si fara alta vina noua. Astfel. nebunul tot are sa fie prins pâna la urma si întors acolo de unde a fugit. În Actul II. . Pentru un pacat. Dragomir este constrâns sa marturiseasca omorul înfaptuit în trecut. pentru ca dupa zece ani fapta se putea prescrie si el ramânea nepedepsit.. dovada fiind camasa acestuia mânjita de sângele ocnasului.. Anca se hotaraste sa actioneze. doua ori zece.Aparitia lui Ion la cârciuma. Descoperindu-1 pe Ion în casa sa si vazându-i suferintele. Dragomir vrea sa-l ia cu el în lume pentru un an si sa-i spuna adevarul. dar eu poci sa-l las asa?. Nu. se înjunghie pentru a-si alunga raul din corp.. Gândurile ei iau forma monologului: Asa e legea. un om tot cu o viata plateste. nebun.. Este punctul culminant al dramei. Dar Ion. ea sperând ca acum va putea afla adevarul.. Auzind de la Gheorghe ca Dragomir vrea sa plece în lume... Nebunul asta tot e osândit o data.. nebun si retraind un cosmar al suferintelor din trecut. nu se poate.....

cel care tortureaza fara încetare constiinta celui vinovat. Comparati adesea de critica literara cu eroii lui Dostoievski. nu-si marturiseste singur crima. pare uneori nefireasca. Însa el va fi acuzat pentru o alta crima pe care n-a comis-o. ci o analiza de caractere. adusi de Gheorghe. Napasta nu este o piesa de actiune. Dragomir trebuie sa fie pedepsit pentru crima savârsita. piesa lui Caragiale pare a avea si o tema secundara si anume razbunarea. aceea a crimei si a ispasirii ei. Zbuciumul lui Dragomir se vede de la început pâna la sfârsit. drama nu este simpla. nevinovatia lui Ion. implicit el este de acord cu pedeapsa pentru omorârea lui Dumitru. asa cum s-a mai spus. eroii lui Caragiale sunt diferiti. când eroul accepta cu resemnare tradarea Ancai. Din acest punct de vedere. Acceptând sa fie învinuit pentru uciderea lui Ion. naivitatea lui Gheorghe sau compasiunea lui Dragomir.La sosirea oamenilor din sat. Totusi. devine dramatic prin aparitia lui Ion si se atenueaza în final. Piesa este construita pe o tema grava. Drama aminteste foarte bine de tragediile clasice prin ura Ancai. El se adânceste. chimirul acestuia fiind gasit în buzunarul învinuitului. Obstinatia cu care Anca îsi urmareste victima. si de aceea Anca are rolul personajului malefic. Desi are personaje putine. chiar dupa 9 ani. Dragomir nu este Raskolnikov. . Anca îl acuza pe Dragomir ca 1-a omorât pe Ion. având trasaturi shakespeariene.

Dragomir pare o simpla unealta în mâna Ancai. nu poate trai 9 ani cu el. Calinescu vorbea despre Anca în termeni asemanatori. în cele din urma. perseverenta fac din Anca un personaj remarcabil construit din punct de vedere psihologic si social. critica literara s-a exprimat cât se poate de diferit. G. Pasiunea cu care ea urmareste descoperirea adevarului. constanta în dragostea pentru Dumitru. numind-o un monstru. Ea reprezinta. Lovinescu considera ca Dragomir este un personaj secundar.E. deoarece e condusa doar de razbunare. O femeie care si-a iubit barbatul nu se poate casatori cu ucigasul lui. ne indica. un alt tip feminin în literatura noastra. iar confesiunea lui se face în final. prin tenacitate. Personaj static. Echilibrând aprecierile anterioare. înrudit prin categoria sociala cu Vitoria Lipan. Caragiale este un scriitor cu simtul dramaticului. . dar si al suspansului. un Hamlet feminin. Surprinzatoarea rezolvare a conflictului. Zoe Dumitrescu-Busulenga insista asupra structurii sufletesti tragice a eroinei. dominat de la început de sentimentul vinovatiei si al groazei de a ispasi pentru crima comisa. când totul era de prisos. împlinirea dreptatii. sugerata si de vorbele Ancai. numai la gândul razbunarii si nu se poate razbuna acuzându-l de o crima imaginara. întrucât framântarea lui sufleteasca nu este punctul initial al actiunii. pentru fapta rasplata si napasta pentru napasta. Despre ea. Criticul de la Zburatorul aprecia ca Anca iese din sfera posibiltatilor.

.E. Poate fi si asa. dar piesa ramâne valoroasa prin plasarea su-biectului în sfera verosimilitatii. Lovinescu socotea Napasta ca o drama pornita dintr-un postulat psihologic fara aderenta cu realitatea.

.

.

I. 1965.repere didactice.L. p. 116 [6] I. Editura Universitatii din Pitesti.Caragiale.cit. Literatura româna .[1] serban Cioculescu. 6 [2] Ibid. 120 [4] serban Cioculescu. . 1974. 97 [7] Mariana Andrei. [5] I. op. Editura Tineretului. p. p. Caragialiana. p. 119 [3] Ibid. 2004. 1967. 145. Momente si Schite. Bucuresti. Combinatul Poligrafic 'Casa Scînteii'.L. Editura Eminescu. 1. 10. nr. p.L.Caragiale.Caragiale. Bucuresti. Bucuresti. p. p.

Editura Minerv. nr. 79 [11] I.Caragiale. vol.Caragiale. Bucuresti.L. Bucuresti. Editura Minerva. Opera lui I. 66 [10] I. 412-143. p. 1977. I. Caragiale. 160 [12] Idem. Momente si schite.Caragiale. Momente si Schite. 1999. p. 1977.L. Opera lui I. Insel-Verlag. vol. Leipzig.Postfata la volumul Tema cu variatiuni. Combinatul Poligrafic 'Casa Scînteii'.L.L. Bucuresti.[8] Klaus Bochmann. p. [9] Mircea Tomsa. Editura 100+1 GRAMAR. I. Momente si Schite. Bucuresti. p. 57 . p. 1965. 163-164 [13] Mircea Tomus. p. 1970. 1.

[15] I. XXXVII. Bucuresti.Caragiale.L. I. Opere. Editura Fundatiilor Regale. 1930-1931. [16] I. p. Introducere la Vol. 1930-1931.Caragiale. XIII . 1930-1931. Opere. p. Editura Fundatiilor Regale.Caragiale.L. p.L. II. Bucuresti. I. Introducere la Vol. Opere. Bucuresti. Introducere la Vol. Editura Fundatiilor Regale.[14] I. XII.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful