Argument

Limba si literatura româna este o disciplina scolara complexa si dinamica ce presupune o instruire permanenta bazata pe fundamente teoretice si percepte practice.

În sfera larga a acesteia, o importanta deosebita o are literatura româna deoarece ajuta elevii sa-si creeze un univers fictional si sa-si îmbogateasca vocabularul, dar si sa-si gaseasca în personajele pe care le întâlnesc modele sau antimodele.

Metodele de instruire si educatie a acestora trebuie sa fie cât mai eficiente si sa aiba la baza perfectionarea si modernizarea tehnicilor de lucru pentru a trezi interesul si pasiunea elevilor. Este important sa se formeze si consolideze deprinderea acestora cu opera literara prin lectura, exercitii de citire astfel încât elevii sa parcurga orice text cu voce tare sau în gând si sa poata întelege si reproduce continutul acestuia.

Pentru a se asigura cealalta cerinta si anume îmbogatirea vocabularului elevilor este necesar ca acestia sa stapâneasca sensurile proprii si figurate ale cuvintelor, astfel încât fiecare lectie de literatura sa le ofere prilejul unei noi achizitii lexicale si sa-si poata preciza si nuanta vocabularul pe care îl folosesc.

Realizarea acestor cerinte obiective si subiective presupune din partea profesorului mentinerea la curent cu ceea ce este nou în specialitate, precum si o buna pregatire din punct de vedere metodic.

Astfel, lucrarea de fata îsi propune sa schiteze o conceptie pertinenta asupra personalitatii lui I.L.Caragiale, nume celebru între cei patru mari clasici ai literaturii române, bazate pe interesul manifestat de critica literara, scotând în evidenta importanta pe care a avut-o autorul dramatic asupra literaturii române.

Alegerea acestei teme s-a bazat pe faptul ca autorul român a cuprins în opera sa aspecte diverse ale existentei omului punându-si geniul în viata si talentul în opera, sugerând zigzagurile vietii prin risipa de epitet verbal, egoismul epicureu c 818b13i u înfrângerile suferite ca si Oscar Wilde ( serban Cioculescu).

Mare scriitor clasic, I.L.Caragiale este maestrul neîntrecut al dramaturgiei românesti excelând deopotriva în domeniul prozei, îndeosebi în schita si în nuvela,

ducându-si, în toate acestea, la perfectiune marile disponibilitati creatoare: observatia lucida a mediilor sociale, caracterul scenic al situatiilor, arta dialogului, umorul, comicul de situatie si de limbaj.

Ca observator social, Caragiale a transpus în plan literar adevarul simplu ca lumea, în datele ei fundamentale, nu evolueaza esential: gesturile, atitudinile, neobservate cu suficienta acuitate, sunt mereu aceleasi. Spatiul în care se misca personajele umane, definit de coordonatele vietii cotidiene, ale câstigului de bani, ale stagnarii în aceeasi zona de preocupari, cu aceleasi etape de trecere de la o vârsta la alta, sacralizate sub forma de rituri existentiale, este unul închis. În acest context, eroii caragialieni nu vor deveni nici nemuritori ca protagonistii scrierilor antice ca un Hercule sau Tezeu, nu se vor lupta nici cu balaurii, nu vor depasi, decât în cazuri extreme zidurile cetatii protectoare, burgul, dincolo de care nu au capacitatea de a subzista într-o forma civilizata, nici de a deveni cazuri tragice, ca al lui Timon din Atena. O decadere marcanta, motiv fundamental al dramei moderne, care a pierdut temele înaltatoare ale tragediei, dar se scufunda în tragicul cotidian. Omul se lasa în stapânirea marii trancaneli (Mircea Iorgulescu), capabile sa transforme în epopee, de pilda, faptul

banal al pierderii unei scrisori si avatarurile recuperarii ei. Se observa cum se creeaza o noua tipologie de simboluri gnoseologice false: perfectiunea greaca a retoricii neînlocuita cu arta de a vorbi fara a spune nimic, într-o degringolada semantica, razboaiele se muta dupa marile câmpuri de lupta în alcovuri si pe culoarele ziarelor de scandal, oamenii îsi pierd vremea prin cafenele, pentru a discuta, în lipsa unor subiecte profunde, ultimele cancanuri politice sau scandaluri mondene.

Ceea ce îi reuseste impecabil lui Caragiale este radiografierea exacta a moravurilor epocii sale, care, prin reiterare, se transmit tuturor epocilor. Din acest punct de vedere, omul secolului XIX - lea nu este cu mult diferit de cel conteporan sau de cel al secolelor viitoare.

Probabil ca si peste o suta de ani vor exista acelasi personaje mediocre, cum se si confirma de altfel dupa prima suta de ani parcursa prin eternitate de opera: un Mitica ce discuta prin cafenele sau pe la colturi de strada despre oamenii aflati la putere, despre ultimele scandaluri din high-life, un Dandanache ce va specula insidios o conjunctura politica favorabila, un Catavencu santajist, o Zoe care va combina la nesfârsit politica si erotica.

O lume pe dos, prafuita, cu personaje, parca scoase din dulapul cu naftalina, cu oameni sfatosi, cu mustati mari în forma de sulita, cu haine caraghioase, cu baston si tilindru, plimbându-se solemn pe strada, în încercarea de a impresiona demoiselle-le tinere din faubourgul unde îsi fac veacul,

. în Caragiale. jucând în continuare aceeasi piesa. în care motivul lumii ca teatru îsi gaseste.schimbându-si numai hainele si mastile. adeptul si creatorul desavârsit.

CAP. OMUL sI ACTIVITATEA LITERARĂ . I.

Între anii 1860-1864. În august. Baiatul începe sa învete cu parintele Marinache. pastrând o frumoasa amintire despre institutorul Basil Dragosescu. De aceea.02. pentru câteva luni. Caragiale se înscrie în 1868. iar urmatoarele trei la scoala Sfintii Petru si Pavel. prima clasa de gimnaziu. în particular. venise în tara o data cu domnitorul I.1852 în satul Haimanale. copist la tribunalul din Prahova. cel dintâi. tatal lui I. Bunicul lui Caragiale. Dorea sa faca si clasa a-V-a de liceu. un oarecare stefan. miscare pe care o va ironiza în . Costache si Iorgu. Mama lui Caragiale. Luca.L. la biserica Sf. Caragiale si el actor o vreme. L. de la care îi va ramâne si numele de Caragiali. urmeaza clasele primare la scoala Domneasca din acelasi oras.01. ca si fratii lui. Caragea. azi I. I. judetul Dâmbovita.L. În iunie 1870. preferând sa ramâna administrator al mosiei Margineni si profesând totodata ca magistrat si avocat la Ploiesti. de origine greceasca. fiind pâna în1870 la clasa de mimica si declamatie a lui Costache Caragiali.Conform informatiilor din Dictionarul general al literaturii române. dar teatrul începe a-l ispiti. Dintre cei trei fii. dramaturg si gazetar. Caragiale. Candiano-Popescu. se numea Ecaterina si era fiica unui negustor brasovean. fiind prozator.1852 sau 01. Caragiale s-a nascut la 30. ia si el parte la miscarea revolutionara initiata de Al. Luca. Gheorghe din Ploiesti. la Conservator. nu se consacra totusi scenei. În intervalul 1864-1867 termina. se angajeaza. Gh. în Bucuresti.

tânarul acapareaza atentia celor din jur.scrisul sau. din februarie. în micul sau ansamblu. revizor în judetele Arges . în trupa lui Mihai Pascaly. Îsi va aminti. cutreiera judetele Suceava si Neamt ca revizor scolar. si Caragiale. se transfera în 1882. Este sufleor la Iasi. de unde l-a preluat . îndragostit de aceasta. Între 18811882. Din 1878. plin de umor. dar si copist la Teatrul National din Bucuresti. temator de urmari si simtindu-se vinovat. Fiind stralucitor de verva si de spirit. aceasta perioada în însemnarile intitulate Din carnetul unui vechi sufleor. în casa lui Titu Maiorescu. cu talent de mim si de povestitor. Intuindu-i înzestrarea neobisnuita. participa la întrunirile societatii Junimea. devenit. În stagiunea 1871-1872 este tot sufleor. În timpul Razboiului de Independenta a servit în garda civica. Va fi apoi functionar în Bucuresti la Regia Monopolurilor Statului. O relatie trecatoare cu Veronica Micle atinge dureros sensibilitatea lui Eminescu. redactor la Timpul.Vâlcea. . pe care avea sa o încondeieze mai târziu. Iorgu Caragiali. scânteietor în replici. îndemnat de M. Titu Maiorescu îl va lua într-o calatorie la Viena. Eminescu (pe care îl cunoscuse la Giurgiu) Caragiale.

Va mai conduce. viitorul scriitor. viitorul poet. i se naste cel de-al doilea fiu. scriitorul. în sedinta plenara a Academiei Române. În acelasi an. este numit Director General al Teatrelor pâna în mai 1889. fiica unui arhitect. Peste doi ani. Luca Ion Caragiale.Dutu. si dupa articolul Doua note. În ianuarie 1889 se casatoreste cu Alexandrina Burelly. Teodor Dutescu . în combinatie cu un anume Mihalcea. Gheorghe. În urma raportului defavorabil al lui B. Caragiale îsi manifesta ingratitudinea fata de criticul junimist si în conferinta Prostie si inteligenta. în 1885 Mateiu. de la premiere. îi sunt respinse. în 1888. de pe urma carora ar fi obtinut foloase materiale. facându-si voiajul de nunta în Italia. în care Maiorescu este acuzat de falsificarea textelor eminesciene. o berarie. la Clubul muncitorilor. pentru a-si redresa situatia materiala. în 1891. care îi aduce grave acuze: imoralitate si denigrare a valorilor nationale. dupa conferinta Gâste si gâste literare. solicitând directia Teatrului National din . În toamna. În anul 1886. Caragiale functioneaza ca profesor la liceul particular Sf. Beraria Academica Bene Bibenti si împreuna cu cumnatul lui. dar poate si cu placerea de a scandaliza.Din legatura sa.P. în mai 1893. Caragiale deschide. volumele Teatru si Napasta. Va reveni la catedra de istorie în 1890. pe care o tine la Ateneul Român. restaurantul garii Buzau (1895). prezentata. cu o functionara Maria Constantinescu se naste. În 1896. Despartirea de Junimea se produce în 1892. Sturdza. Hasdeu si a interventiei lui D.A.

de la un premiu academic în anul 1902.Doua plagiate. Tolstoi. Desi aparat de catre Delavrancea. primar fiind Barbu Delavrancea. Istvan Kemeny. Un an mai târziu. dupa un turneu prin tara cu actorul nomad Al. în Forta morala. Leonescu . Caion. cu volumul Momente. lucreaza ca registrator în administratia centrala a Regiei Monopolurilor Statului. Germania (1903-1904). În decembrie va intenta un proces de calomnie lui Constantin Al. un pshihopat care. Caragiale nu obtine satisfactia cuvenita întrucât Caion va fi. Se tipareste un numar unic din revista Caragiale si i se înmâneaza o pana de aur. Caragiale e cooptat în comitetul Teatrului National din capitala. Întetindu-si campania de defaimare.B. Ionescu . achitat. întreprinde împreuna cu familia un voiaj prin Italia. încercase sa-i puna în cârca învinuirea ca ar fi plagiat drama Napasta. Atacurile lui sunt sustinute de Al. scrie . invoca si numele lui L. autor maghiar inexistent. socat de evenimentele din 1907. dar se va întoarce din când în când în tara. N.Iasi. Franta. facând multa zarva. Ca delegat al Primariei din Bucuresti. Originalitatea d-lui Caragiale .Caion. În 1901 i se serbeaza douazeci si cinci de ani de activitate literara.Vampirul. se vede refuzat de primarul orasului. Este din nou respins. publicând o brosura agresiva. sub pseudonimul Luciliu. În martie 1905 se stabileste definitiv la Berlin. Macedonski. dupa o piesa a unui. Din 1899.N. pâna la urma. Gane.

. la rubricile Diverse si Felurimi. Debuteaza în anul 1873 în revista satirica Ghimpele. semnând cu numele întreg. presedintele Societatii Scriitorilor Români. Palicar. proiectul de sarbatorire si recompensa nationala ce se planuia în România. de catre Emil Gârleanu. însa fara semnatura. Marele scriitor moare fulgerator. în 1908. sub semnatura Un patriot român. cu initialele sau cu semnaturile Car. sub pretextul unui acces de sciatica. Eminescu. Caragiale si-a început activitatea literara prin colaborarea la foile umoristice ale vremii. pentru a fi reînhumate la Cimitirul Bellu. fiind aduse dupa un timp. Versuri. Publica în anul 1874 în Revista Contimporana. Caragiale se înscrie în Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu. sustinând rubricile Varietati si Una-alta. nu fara tribulatii.pamflet 1907 . ramasitele lui pamântesti. nu o avea. La împlinirea a saizeci de ani refuza.. de fapt. Rac. a carui prima parte apare în ziarul vienez Die Zeit. Este dupa aceea girant responsabil la Alegatorul liber si la Unirea democratica unde e prezent. socotind desigur ca toate acestea vin prea târziu.articolul . Crezând ca da curs unei chemari politice pe care.Din primavara pâna-n toamna. alaturi de M. de inima.

Badescu. se impune prin O scrisoare pierduta. cu seria de foiletoane Cercetare critica asupra teatrului românesc. la România libera. I. ca în 1885 sa fie reprezentata D-ale Carnavalului. Colaboreaza. e reprezentata la Teatrul National din Bucuresti tragedia Roma învinsa de Alessandro Parodi. Slavici si I. în redactia caruia mai lucrau M. În traducerea sa. sub semnatura Luca. editeaza saptamânalul umoristic Claponul si publica în Albina Carpatilor. la foaia craioveana Doljul. aceasta fiind fluierata la premiera. aceasta din urma în colaborare cu Iacob Negruzzi. se angajeaza apoi la Timpul. Telegraful si în Bobârnacul. Fifina si opera bufa Hatmanul Baltag. reprezentata la 13 decembrie 1884 la Teatrul National din Bucuresti.1878. iar împreuna cu publicistul Frederic Dame scoate efemerul ziar Natiunea Româna.D.În 1877. între anii 1877 . .S. de doua ori. Eminescu. Dupa doua piese minore. suspendat în curând din pricina inserarii unei stiri ce anuntase prematur caderea Plevnei. De aici este detasat. în 1983 are loc întâia reprezentatie a comediei Soacra-mea. (întâia reprezentatie a acestei comedii având loc în ianuarie 1879) si Conul Leonida fata cu Reactiunea. unde citeste înainte de banchet O noapte furtunoasa sau Numarul 9. La 26 mai 1878 începe sa participe la sedintele societatii Junimea. Racovita-Sphinx. din cauza unei cabale organizate de cronicarul dramatic D.

Asociindu-se cu I. Universul literar. editeaza revista Vatra. Balada Haiduceasca. Publica în ziarul lui G. Luceafarul. Lumea veche. Iosif. Sfânt-Ion. si Luca la jurnalul liberal Gazeta poporului. Vointa nationala. la Convorbiri literare. A mai colaborat. . Lumea noua. cu initiala L. Redactor. Caragiale conduce în anul urmator Epoca Literara. Povestea vorbei. reportajul Culisele chestiunii nationale. Convorbiri. la 1 ianuarie 1894. bineînteles (ca membru al Junimii). la organul liberal Gazeta poporului. Asmodeu. fara semnatura sau cu iscaliturile Ion. editat si în brosura. Adevarul. muscatoare ce avea sa faca din Caragiale un satiric de temut. Cosbuc. revista umoristica a lui Alceu Urechea. supliment al ziarului Epoca. Slavici si cu G. Literatura si arta româna. Viata româneasca si. i. Se observa. iar în 1897. fara semnatura. avându-l ca secretar pe St. Lumea ilustrata. Foaia interesanta. România juna. Noua revista româna. Ziua. în tipografia Epoca apare. Universul. articole politice si. periodic socialist. în 1985. În aprilie 1896 apare volumul Schite usoare. Pagini literare. Flacara.O. verva sarcastica. Panu. fara semnatura. Constitutionalul.

Popescu vor fi. sunt exersari pentru opera maturitatii. cu un prilej sau altul. fanteziste. în întreaga opera a lui Caragiale misuna asemenea moftangii. Venerabilul Cezar Bolliac. Pe 29 iunie ziarul Opinia anunta ca scriitorul pregateste un volum de versuri.. recurgând la formule si scheme hazlii din gazetele umoristice ale momentului. în vreme .Intentiona sa alcatuiasca un ciclu de studii fizico-psihologice nationale -Moftangii si moftangioaice. Chiar daca acest ciclu nu s-a realizat. usor. junele Al. intitulat Flori otravite. În Ghimpele. gaunosenia unor pretinsi oameni de stiinta. În Smotocea si Cotocea se prefigureaza perechea de farfarale Lache si Mache. facându-i si pe cititori partasi. curiozitati. însa sarjele lui (se observa asta si în parodii. Savantul sunt persiflate sovinismul. O fiziologie ca Broaste. snobismul. sub masca joviala si putin cabotina. strecurând ironii subtiri sau pline de echivocuri. se produce pe nesimtite. În Rromânul. saltul. unde îi apar cronici satirice. De la zeflemea la caricatura si pâna la sarcasme. imoralitatea femeii. Macedonski ori poligraful N.D. chiar licentioase. Moftul român.Nuvela pesimista poate fi socotita prima schita caragialiana.. literare. scriitorul îsi cauta cu înfrigurare uneltele. El practica acum un comic alert. unde ar fi urmat sa intre parodiile din Moftul român. zigzaguri. luati în pleasna. Fara îndoiala. compunând gogosi. debitând cu vioiciune anecdote uneori piperate. Claponul. Caragiale pare ca se amuza. destule . uzând de alegorii si de hiperbola dibaci mestesugita. Rromânca. si în pamflete) nu sunt doar agresive ci si necrutatoare.

decadente. manifesta o receptivitate insuficienta fata de lirism. mari gogomani) si. el mimeaza poezia. atras de poezie. unde deplânge zadarniciile omenesti. Sotirescu & Company. Caragiale. ca poet. torturant. apare editia de Opere complete. ce avea sa devina teribil. Daca nu inventivitatea comica impresioneaza în toate aceste texte.ce bacanul Ghita Calup. Cosbuc lui Mihai Eminescu. Dupa câteva poeme cu turnura elegiaca. dar piesa ramâne pâna la urma în stare de schita. acela de parodist: persifleaza scrierile moderniste. Oricum. Iese de sub tipar brosura 1907-Din primavara pâna-n toamna. Scriitorul cu o atât de consistenta vâna comica. în Convorbiri critice. care avea sa-l prefere. în 1908. îl anunta pe Jupân Dumitrache. În martie 1905. începe sa lucreze la comedia politica Titirica. o vreme. va trece la un registru care îi convine. revenind ca autor de versuri cu niste strofe antidinastice (Mare farsor. în schimb e vadit scrupulul stilistic. reluând personajele din O noapte furtunoasa si O scrisoare pierduta dupa 20-25 de ani. . face scheme de amuzament citind stantele macedonskiene. cu fabule inspirate de rascoalele taranesti din 1907. pe G. structura lui nefiind deloc aceea a unui liric. De fapt. Scrie câteva epigrame si niste atacuri la adresa spiritismului hasdeian. se lasa. Un an mai târziu. gardist civic de o credulitate ce îl sorteste încornorarii. parvenite la mari situatii.

ci si în scrierile literare) progresul nostru pripit sau forma fara fond. Dupa o perioada de atasament. liberalismul românesc. Sunt reflexiile inteligente si de bun simt ale unui om.Cu tot elogiul pe care. Parerile lui Caragiale despre arta si literatura nu tradeaza. tinând si el cuvântari în turneele si campaniile omului politic pe care îl admira. pâna la schimonoseala. în Moftul român. al pasoptismului. îl face implicarii politice a omului de condei. cum am mai spus. criticând drastic. parvenitismul. se declara independent. poate sincer. la fel ca Eminescu el invoca teoria paturii superpuse. binefacerile sistemului constitutional. Caragiale gândeste în consens atunci când sanctioneaza (nu numai în articole. Panu. Este adevarat ca dispretuia prea mult politicianismul pentru a se înscrie în vreun partid.Din primavara pâna-n toamna. reflectând toate aceste sinuozitati si inconsecvente. farsa alegerilor. reportajele parlamentare. un spirit teoretic. la fel ca în comediile lui. Caragiale îsi da seama ca nu are vocatie în acest domeniu. . În fulminanta brosura 1907 . impun prin luciditate. prin energia iradianta a argumentatiei si. întreprinde o adevarata disectie în societatea româneasca. în Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu. cetatenesti. prin calitatea literara. fata de ideile liberale. orice s-ar spune. Articolele sale politice. Fara a se integra. cu vederi conservatoare. Este una dintre temele publicisticii sale pe care o exploateaza si în comedii. cautând sa descopere radacina raului. în Epoca. propriu-zis. cosmopolitismul. schitând un îndemn la cultivarea sentimentelor patriotice. În 1901. Dupa o scurta apropiere de socialisti. Va intra apoi. în 1909. cum se recomanda singur. mascarada vietii politice. Caragiale tinteste. gruparii junimiste. se înscrie în Partidul Radical al lui G. Cu ochi rau. om vechi. Caragiale ajunge sa le considere un reflex degradat.

precaragialiene fiind de gasit atât la Costache Caragiali. iar în vara. Cosbuc un proiect de drama istorica. ceea ce. cu proze din Universul. Hasdeu la Vasile Alecsandri. truvaiuri ale unor comediografi premergatori. urmând ca în septembrie sa fie pus în scena instantaneul Începem!. Lupta (Budapesta) si Viata Româneasca.În februarie îsi reia colaborarea la Universul. cu subiectul din viata Didonei. nu diminueaza cu nimic originalitatea frapanta a unei opere de fulgerari geniale. În operele sale se rasfrâng. regina Cartaginei. ultimul publicat de autor. însa. el preia câte ceva de la autori francezi precum Eugene Scribe.. cum e firesc. saluta aparitia companiei teatrale a lui Alexandru Davila printr-un articol din Noua revista româna. schite si câteva scrisori. colaboreaza la Românul din Arad. Victorien Sardou. apoi în iunie. . În anul 1910 apare volumul Schite noua.. O viziune de dramaturg pecetluieste opera lui Caragiale. în versuri. În februarie-mai. replici. la Karlsbad. Eugene Labiche. publicând povestiri. cât si la Iorgu Caragiali. Sub raportul tehnicii dramaturgice. P. de la B. daca se poate spune. îi arata lui G. 1911.

întepenit în ticuri absurde care le divulga vacuitatea interioara. pretiozitatea ridicola. fandositi si amorali. încornoratul credul. în afara agitatiei exterioare. tipologic. se desluseste si o unda de simpatie. Lipsa de scrupule si nepasarea. dincolo de inflexiunea de badjocura. o expresie a unei dispozitii jubilante. arivisti si mitocani.Apar în comediile lui.) fiind în definitiv. se refugiaza în limbaj. servitorul slugarnic si duplicitar. coruptibilitatea. În râsul lui Caragiale. sociala. date ale personajelor din comedia clasica . ipochimenii (care mostenesc. fie ocupatia. Iar numele. stropsit. sugerând fie naturelul. un limbaj deformat. . vanitosi. montura perfecta a replicilor în care sunt încrustate nemuritoarele formule având o armonie aproape muzicala. provenienta regionala. eroii lui comici par sa fi încremenit într-o marginire definitiva. confidentul etc. Limba personajelor caragialiene este prin ea însasi un spectacol. conditia materiala. gogomania sunt metehne ale acestor creaturi care vietuiesc în inertie si mimetism. Modul lor de a fi.demagogul. Inapti de devenire sufleteasca. sunt ele însele mici caractere.

.

fara a aminti macar.1. Prietenii literari îl numeau <>. momente din biografia scriitorului sunt o cronologie a operei sale. Opera epica Nu se poate vorbi despre ceea ce a scris Caragiale. la rândul sau prelucrat la tensiunea artistica pe care numai talentul o poate da. II. implicit ori explicit. nu era un emotiv si mai ales nu voia sa para[2]. în câteva însemnari cu caracter informativ despre viata lui. învinuindu-l de facilitate. Inteligent pâna la granita neverosimilului. si calificativul îl încânta. S-ar spune ca si-l cautase. el înregistra totul. Sunt unele cazuri când fragmentele biografice pot fi usor identificate. dar nu îsi îngaduia sa retina decât esentialul. primeste. Caragiale a fost toata viata lui un desavârsit actor dublat de un foarte lucid spectator[1].[3] caci. Aceasta nu înseamna ca a copiat realitatea asa dupa cum se obisnuisera sa afirme acei care din rea-credinta sau macar din indiferenta încercau sa îl minimalizeze. Elemente clasiciste si romantice în opera caragialiana 2. dintre care putem alege cu valoare de . fara sa fie nevoie de o indicatie anume. dotat cu un acut spirit de observatie.CAP. în abordarile biografice. justificari si expresii mai sugestive.

de regula stapânita de dârza vointa a impenetrabilitatii. cu o surprinzatoare autenticitate. mai adesea.încheiere pe urmatoarea: se poate vorbi despre Caragiale ca de un homo duplex.nu mai pot tinea condeiul.tremur si ma apuca un cârcel la deget.. adesea grotesc si monstruos: . dar care. uneori. care fermeca pe toti cu inteligenta sa sclipitoare si prin vorba cu care povestea ceasuri întregi.. sa-si puna eroii sa se dezvaluie singuri. dar foarte complicat. Omul acesta. Efectul artistic îl realiza prin claritate si simplitate. interioare. în intimitate. Din O petitiune pe aceea a împiegatului de la Regia Monopolurilor. într-un limbaj aparent comun. masca umorului. a scris relativ putin fata de numarul considerabil de tipuri improvizate si de situatii imaginate cu o fantezie neobosita. cu o bufonerie geniala. În momentul când începea sa astearna pe hârtie devenea de o severitate neînduratoare fata de cuvântul scris. ca si în opera. stia sa se abandoneze firii lui profunde.[4] Din schita O conferinta simtim reactia spontana a lui Caragiale împotriva familiarismelor. care a purtat în viata. scos din viata imediata. pe care si le permiteau cunoscutii fata de el pe vremea când era sufleor la teatru. uneori ireverentioase. În opera sa gasim replicile repetate de milioane de oameni ajunse la o conciziune si la expresivitate maxima printr-o munca de slefuire covârsitoare. În O cronica de Craciun gasim declaratia lui Caragiale ca scrie greu: Scriu si sterg si iar încep si iar sterg. si iar îmi blestem ursitoarele. Asa a ajuns Caragiale ca într-un stil imaginabil de simplu. si ceasurile sînt aproape zece!.

Monser.. ne ce.e vorba. am pierdut-o? - A fost o petitie .. . numai un moment[5].S-a dus dracului! Am pierdut-o! - Ce? - Ce. te superi daca te-oi ruga sa-mi dai batista - d-tale?. frate. - Nu. batista ..

ca trece![6] Ca un om cu îndelungata experienta în teatru. raspunde Goe.Te mai doare nasul. sugestiv intitulate Momente. puiusorule? Întreaba mam'mare. - Nu . care .Schita Petitiunea din care a fost extrasa frântura de dialog este un instantaneu luat la un ghiseu de petitii dintr-o institutie publica. - Sa moara mam'mare? - Sa moara! - Ad'sa-l pupe mam'mare. Caragiale si-a însusit arta reprezentarii dramatice prin care exceleaza schitele sale. Momentul prinde viata prin stenografierea fidela a limbajului eroilor. la care abia daca mai adauga scriitorul unele indicatii cu gesticulatie. Iata si o scena duioasa de familie: .

. ostenit. domnilor. zice grav seful garii. Caragiale nu a avut nevoie de mai multe indicatii penrtu a face auzita alarma de pe peronul decorat cu stegulete tricolore si împletitura de brad si unde au fost îngramadite garnizoana. O singura miscare. la scoala si în casele parvenitilor. mici piese de teatru în care personajele se misca si vorbesc ca pe scena. notabilii si cât public a mai putut încapea. Printre oamenii înghesuiti si emotionati. impiegatul impacientându-se. un singur gest este revelator pentru starea de spirit a unui om: la o parte. scriitorul precizeaza în schita 25 de minute: cazanul fierbe (e vorba de locomotiva). momentele sunt schite dialogate. seful garii se simte deodata important prin însarcinarea lui administrativa de care depindea într-o oarecare masura bunul mers al ceremoniei. autoritatile. care la rândul lui este asudat. însemnând cu condeiul hârtiile în registru. prafuit dupa nesfârsite demersuri de la autoritati. în redactiile revistelor. fanfara tipa. garda civica. preocupat si plictisit de insistentele absurde ale matinalului sau vizitator. potrivindu-si bine sapca rosie. unde cânta fanfara militara. scolarii intoneaza imnul-un concert monstru. la bâlci. Stilul condensat dezvaluie însusirea lui Caragiale de a discerne ceea ce este expresiv si convingator esential. birocrat. dupa toate poznele baiatului. Ca sa sugereze tensiunea dintr-o mica gara provinciala în care s-a oprit trenul domnesc. scoalele. demonstrativ. la gara. Actiunea are loc la cafenea ori berarie. Astfel concepute. de exemplu. în parcuri. la simigerie. potrivind cravata lui Goe si pupându-l dulce.pot fi privite ca adnotari marginale de regizor. Mam'mare.

Exista în proza scurta al lui Caragiale alarmantul reprezentant al ordinii publice întocmind sforaitoare proceseverbale. nu cu aciditate ironica cu care îsi urmareste eroii din teatru. scolarilor. O noapte furtunoasa. Exista totusi diferente în perspectivarea tipologica. dar de fapt întelegându-se de minune în afaceri. ahtiat dupa informatii de scandal culese din culisele vietii studentul cu caracter de bronz. politaiul slugarnic si abuziv reprezinta adevarate coordonate ale sistemului social-politic descris de Caragiale. de exemplu. D-ale Carnavalui.Lumea Momentelor este. altadata numit Lache cu complezenta bonoma. gazetarul superficial si oportunist. arivistul lipsit de scrupule. aproape toate covergând spre tipul global care este mistificatorul sentimental. dascalul terorizat de posturile influente ale parintilor. Conul Leonida fata cu Reactiunea. politicienii din tabere adverse. . aceeasi pe care a imortalizat-o Caragiale în piesele de teatru O scrisoare pierduta. Tipul precum politicianul demagog. în care conflictul si atmosfera amintesc direct de O scrisoare pierduta. contopistul îmbâcsit de prejudecati birocratice. personajele sunt vazute în cotidianul existentei lor marunte. dar poate cea mai evaluata ca pozitie sociala si politica. într-un cuvânt moftangiul Mitica. el cultiva o tipologie mai pregnanta pentru aparatul de stat burghez. tipul intrigant si canalie din superficialitate. În Momente cu exceptia unor schite ca Telegrame. tradând la primul prilej idealurile generoase sustinute pâna atunci cu demagogica ardoare. în esenta. În teatru. galantul si emotivul. ireconciliabilii pe chestii de printipuri. patriotul si zgomotosul.

Accentul nu cade pe politicianul propriu-zis. dar demn când este atins în amorul propriu. reclamând prin diferite sisteme indulgenta profesorului. barbat în toata firea. tinând. vai de capul lui. Criticul G. de demagogia partidelor istorice. Pe amicul binevoitor. Pe cucoana din pretinsa lume buna. familiar cu toata lumea. ci de poppor. Pe omul de încredere al clasei. consoarta fara principii si mama cu veleitati de educatoare. Nici o pagina din opera lui Caragiale nu critica si nu ia în derâdere pe oameni simpli si umili. pe tarani sau pe muncitori. in general. bobbor. El obisnuia sa spuna ca îsi batea joc nu de popor. care îsi rasfata copiii pâna la cruzime. care se tine de intrigarii marunte. în fata unui pahar cu vin cu amicii. las. ducându-se din snobism la concerte la palat. priceput la orice. dupa caz. scuzându-le slabiciunile si inertia intelectuala la vârsta scolara. înselând cu seninatate buna-credinta si naivitatea protectorului sau. În Momente gasim pe amicul fanfaron. amator de favoritisme cu profit personal. Ibraileanu socoteste pe Caragiale cel mai mare istorisit. la un ghiseu. surprins în viata domestica. într-un tramvai. lacheu cu fierturi si manusi. vorbind româneste numai cu slugile. Pe mahalagioaica pretentioasa. de o incultura stridenta. un limbaj pitoresc colorat sau pretios ales. emancipat printre prieteni pentru a-i pune în inferioritate. casa deschisa cu jour fix. dupa moda. baiat bun. invitata sau neinvitata. Caci daca într-o berarie se discuta politic. ci pe individul mic burghez. nu e acelasi lucru cu a face politica în genul lui Catavencu. de mentalitatea de clasa a burgheziei. încurajându-le zburdalniciile cât sunt mici. a criticat si explicat întreaga viata a epocii de . în realitate conformist. folosind. fricos. indiscret si flecar.

pentru care Caragiale este cel mai mare creator de viata din întreaga noastra literatura. fiind gazeta cea mai citita. le dadea valoarea literara. era în permanenta vânatoare de subiecte. . În posesia unui belsug de subiecte. cu care s-a spus ca. dupa cum constata tot Ibraileanu. Iata.L. scriitorul pretându-si saptamânal colaborarea. opera lui lua un caracter polemic. pertecaret. I. Caragiale a definitivat schita umoristica. Pentru ca ziarul avea un tiraj foarte bun. timp de aproape un an si jumatate. o forma de protest împotriva vremii sale. adica. primul la noi. materialul cules direct din realitate sau numai din auzite a fost întotdeauna filtrat de geniul artistului. Caragiale nu putea sa nu vada antagonismele societatii în care a trait si toate relele decurgând din ele. Invectiva scriitorului este. mereu împrospatate.care s-a ocupat. Alegea si dezvolta partile ce-l interesau. cea ce a facut Balzac cu personajele sale. Scriitor profund. În 1901 apar Momente si schite. Suchianu a observat demult ca prietenul sau. lui Caragiale i s-a fixat onorariul de 25 de lei pe foileton. I. mereu înmultite. suetar si anectodist ca nimeni altul. Niciodata însa nu reproducea cele adunate de la noi asa cum le auzise. în ultima analiza. Caragiale. adica sa concureze starea civila. Osândindu-le. începutul Momentelor. scriitorul s-a angajat în septembrie 1899 sa dea pentru Universul un foileton saptamânal. deci. Pe lânga aceasta un merit deosebit al puterii lui de creatie este faptul de a fi izbutit sa faca.

ca alti critici.I. a noastra. da fuga/ si trage-i doua halbe/ De bere de Azuga!/ De vale la Gambrinus. sa fac critica. desi a parcurs întreaga gama a comicului[7]. iata ce-mi atrage irezistibil atentia. când umblu cu picioarele pe coji de nuci. În introducerea din 10 septembrie 1899. Ultimul local condus de el a primit numele legendarului inventator al berii. Viata banala a mea. dar drept. a tuturor românilor. zeu. urmatoarea reclama: Decât medicamente/ Mai bine. de monumente: eu nu ma pot gândi sus. Caragiale si-a început munca stiind perfect tematica si obiectivele rubricii sale pe care a intitulat-o Notite critice. Dupa cum se stie.L. iata ce ma intereseaza. Se afla tot lânga teatru. În aceasta îsi va îndeplini o obligatie cetateneasca: si eu am dreptul. Gambrinus. Teleor i-a facut. dar violent si caustic în fond. Scriitorul era convins de misiunea si utilitatea sociala a artei. . Oare nu putem socoti aceasta o stralucita definitie a satirei lui Caragiale? Rubrica a fost una umoristica. Critica lui va atinge toate aspectele societatii românesti. scriitorul anunta ca nu se va ocupa. pot zice chiar datoria. introducerea anunta: Voi fi sever. Voi fi blând si naiv în forma.L. de jos si pâna sus. Un anume D./ Cea mai frumoasa vale / Te afli între teatru/ si între Caragiale/ Ferice cel ce poate/ Sa bea asa nectar/ De ce nu mai multe halbe/ Macar un biet pahar. Caragiale a fost si berar. I. În ceea ce priveste tonul. în Moftul român.

frumoasa. clienti din România. pictorul a pretuit acest volum. om sucit. trimitându-i-l.momente . l-a luat cu el la Paris si l-a legat în piele neagra. tiparit pe hârtie velina. La conac. ca dar de Anul Nou. închina aceste . a ramas volumul Monumente. Canuta. autorul a reprodus nuvelele La hanul lui Mânjoala. ci socoteste dragostea cu care ti-l face al dumitale supus prieten. Într-adevar.I. facând multe remarci stupide. i-a mai scris: primindu-l.autorul si. Înaintea Momentelor propriu-zise. Grigorescu. ca semn de admiratiune. la înaltime. cu coperta prazulie. câte un volumas cu unele dintre schitele sale. nici de data aceasta. . Caragiale obisnuia sa le faca cadou clientilor lui. Un asemenea exemplar i l-a dedicat pictorului N. Doua loturi. Grigorescu: stralucitului maestru N. Era un volum cu aspect modest. cu litera mica.L. rogu-te nu cântari pretul darului. Presa nu s-a aratat. dar cel mai valoros cadou facut onor.

Aceasta se întâmpla în anul 1901. din care pricina face mare caz de relatiile lui cu mai . pe care nu-l ia nimeni în seama. ridicola.Cu toate acestea. . scoala. cinicul Mitica.calomnia lui Caion.life. unde îsi afirma personalitatea. imoralitatea în viata de familie (Mici economii. bietul Mitica. memorizarea mecanica. Cadou). grotescul rromânilor si rromâncelor cu pretentii aristocratice. de spirit sadea. maestre. de perfectiune artistica[8]. în absenta. care s-a încheiat cu o lovitura perfida si dureroasa pentru Caragiale . rasfatul din familiile înstarite (Dl. gresita educatie. Five . punând tara la cale între amici. în care domnesc obscurantismul.marii zilei. favoritismul (Un pedagog de scoala noua). bataliile ce se sfârsesc prin împacarea generala (Telegrame) administratia înceata si birocratica (Urgent). nepotismul (Triumful talentului). caci fiecare din paginile lui e un monument de observatie. de sub care razbeste cea mai crasa vulgaritate (High . ce-si vorbeste de rau prietenii.o¢clock). un salut entuziast i l-a facut G. Ranetti în Zeflemeaua: Nu Momente. de fapt. lipsa de personalitate. simpaticul Mitica. Momentele prezinta demagogia politica. ci Monumente trebuia sa botezi admirabilul volum. de care autorul râde cu oarecare compatimire. stâlp al cafenelelor si bodegilor. goana dupa senzational a presei (Ultima ora). Trebuie sa-l amintim pe Mitica. Goe).

studentul cu caracter de bronz. în casele parvenitilor. . el apare si este prezent peste tot. desi rezultatul inspectiei îi confirma cinstea. în redactiile revistelor. dascalul terorizat de functiile influente ale parintilor scolarilor. mici piese de teatru în care personajele se misca si vorbesc ca pe scena. Înspaimântat de un control al casei.De ce? . fie maimutarind pe cei din patura sociala superioara. aproape toate mergând spre tipul global care este mistificatorul sentimental. dar. într-un cuvânt. el întruchipeaza pe arogantul reprezentant al ordinii publice.de ce. fie temându-se de ei. întocmind sforaitoare procese-verbale. cuminte. nene Anghelache? a întrebat plângând ca un prost cel mai tânar. Dar.[9] Nu lipseste nici gazetarul superficial si oportunist. de fapt. Momentele sunt schite dialogate. la simigerie. la gara. Mache sau Mandache. la scoala. si în celalalt. n-a vrut sa raspunza. . ca un personaj de comedie. tipul intrigant si canalie. galantul si emotivul. Personajele sunt vazute în cotidianul existentei lor marunte. la bâlci. contopistul îmbâcsit de prejudecati birocratice. culese din culisele vietii. politicieni din tabere adverse. în parcuri.Cu numele de Lache. Actiunea lor are loc la cafenea ori berarie. Oricum s-ar numi. moftangiul. unde cânta fanfara militara. ahtiat dupa informatii de scandal. tradând cu primul prilej idealurile generoase sustinute cu demagogica ardoare. se sinucide. si într-un caz. nenea Anghelache. În Inspectie îl cheama Anghelache si devine erou tragic. întelegându-se de minune în afaceri. micul burghez Mitica e o victima a societatii. patriotul si zgomotosul. Stasache sau Mitica. ireconciliabilii pe chestii de printipuri.

consoarta fara principii si mama cu veleitatii de educatoare. Alaturi de el o întâlnim pe cucoana din pretinsa lume buna. Personajele traiesc prin felul lor de a vorbi. accentul punându-se pe dialogul care reduce povestirea. casa deschisa cu jour fix si lacheu cu fierturi si mânusi. adica prin automatisme ale vorbirii. dupa moda. care-l fac pe scriitor sa se dispenseze de orice fel de comentariu. invitata sau neinvitata. de psihologia lui. care-si rasfata copii. . vorbind româneste numai cu slugile. la un ghiseu. scuzându-le slabiciunea si inertia intelectuala la vârsta scolara apelând. de gradul sau de cultura. cititorul îsi da seama de situatia sociala a personajului. povestire (Triumful talentului). surprins în viata domestica. ducându-se din snobism la concerte la palat. telegrame (Telegrama). încurajându-le zburdalniciile cât sunt mici. Dialogul lui Caragiale are o mare forta de sugerare a realitatii. prin vocabularul. de o incultura stridenta. Schita lui Caragiale are formele cele mai surprinzatoare: sceneta (Amicii). Toate se remarca prin concizie. ticurile verbale si expresiile comune. în fata unui pahar cu vin cu amicii. tinând. prin el. prin orice mijloace. la indulgenta profesorului. rapoarte (Proces-verbal). Prezenta în schite este si mahalagioaica pretentioasa. într-un tramvai. antologie de scrisori (Urgent) etc.Accentul cade pe individul mic-burghez. dar si de epoca si locul de desfasurare a actiunii.

fractia se micsoreaza. de fapt. ghespre. si era considerat si de cei din jur. si numitorul ceea ce crede el despre sine si. cu citate latinesti. ca o celebritate didactica. tocmai pentru ca omul se considera. Lev Tolstoi a spus. fondul conferintei depaseste . ca omul se poate asemana cu o fractie în care numaratorul este ceea ce reprezinta el. din aroganta. oamenii zugraviti. Pe lânga fonetismele lingvistice care provoaca hohote de râs (roskim. autorul face. dintre ceea ce par si ceea ce sunt. pictura mediului contemporan. o adevarata catastrofa intelectuala. pe care Caragiale îl numeste distinsul nostru pedagog absolut. Importanta pe care si-o da pedagogul rezulta din tonul doct. în acest sens. Conferinta tinuta este un exemplu de incultura si prostie. ca si în aritmetica. din tinuta protocolara. Vianu. pe masura ce numitorul creste. de pilda pe Marius Chicos Rostogan. asa cum subliniaza T.În schite. un caraghios. distinsul nostru pedagog absolut este un semidoct. În realitate. Izvorul comicului la Caragiale este discrepanta dintre aparenta si esenta. debutând în învatamânt printr-o memorabila conferinta didactica. Iata-l. în realitate. a omului care îl reprezinta si al chipului în care el se misca si vorbeste. gramakica în jenere etc.).

în familie. Educatia burgheza începe înca înainte de scoala. pleaca cu baietasul spre Bucuresti. le cultiva obraznicia si orgoliul. Este criticat rasfatul abuziv. prostovane. Când mam¢mare observa cu admiratie ca lui Goe îi sade bine cu costumul de marinel si mamitica rectifica. ci vizeaza si aspecte mai profunde. apreciere careia Rostogan îi raspunde cu infatuare ca e metoda lui Pestalotiu. întrebarile. mam¢mare. baiatul unei doamne bogate. domnul Goe le întrerupe : Vezi ca sunteti proaste amândoua. bietul elev Ionescu. amenintat. care avea un vadit caracter de clasa. spunând marinal. mamitica si tanti Mita. nu lasa elevului decât o singura posibilitate de raspuns: Da. La examenul anual. discriminatoriu. ci mariner. Nu se zice nici marinal. Trei cucoane. din schita Domnul Goe este adus la Bucuresti ca sa nu mai ramâie repetent si anul acesta. fiul unei spalatorese este tratat cu loaza. nici marinel. la care mam¢mare convinsa. iar când vine rândul micului Ftiriadi. cu implicatii sociale. care face din copii un fel de mici tirani ai parintilor. Satira lui Caragiale nu se îndreapta numai asupra ignorantei si a prostiei personajului. saruta pe nepotel si-i zice: Apai de! N-a învatat toata lumea carte ca dumneata! . pe care pedagogul i le pune. Marius Chicos Rostogan este tipul reprezentativ al scolii burgheze.orice aberatie. Goe. Faimoasele inertii sunt debitate si în fata unui inspector care-l viziteaza si gaseste ca metoda lui e admirabila. si Caragiale zeflemiseste si satirizeaza cu ascutime metodele de educare a odraslelor burgheze.

Schita Vizita. încât ceea ce urmeaza rastoarna total pretentiile pedagogice ale lui madam Popescu.sa nu mi-l deochi. i se face rau. cât si pe mama lui. ridicându-se de pe scaun: Ionel! mama! ce ai? Ma. în timp ce mama lui este tot mai încântata. un copilas de vreo opt anisori. pe care o toarna în galosii musafirului. mama sa.e nimic! Iese. dar n-apuca sa termine. de data aceasta cu numele de Ionel Popescu. o sabie. Ionel nu se opreste aici: ia o tigara din cutia musafirului. Dar nu e vremea de discutii filozofice: soseste trenul . cu care îi asurzeste pe toti.zice mam¢mare. trebuie sa ma ocup eu de el. dar mama îl saruta si-l întreaba: Vrei sa moara mama? Rasfatatul copil ia apoi o trompeta. prezinta un alt Goe. fumeaza. când era Ionel mititel. Ionel este gata sa verse cafeaua si sa rastoarne masina de spirt pentru facut cafea. de când s-a facut baiat mare. patându-i costumul. Madam Popescu. alb ca varul. si deodata o vad schimbându-se la fata ca de o adânca groaza. Nu . pe care o considera dintre cele mai alese: Sa-ti spun drept. acum.ntorc si vaz pe maiorul . si toata vorbaria ei despre educatia fiului devine ridicola. Scuipa . si iar saruta pe nepotel si iar îi potriveste palaria de mariner. Fiind obraznic. Apoi da un tipat si. cu ochi . si stiti dv. chiseaua cu dulceata.si nu sta mult[10]. autorul îsi construieste în asa fel schita. barbatii cât timp îi iau unei femei educatia unui copil. mai mergea. ia o minge si loveste ceasca de cafea a musafirului. mai ales când mama nu vrea sa-l lase fara educatie![11]. cu care o loveste atât pe servitoare. peroreaza pentru educatia micutului. trebuie sa-i fac educatia. Cafeaua nu pateaza! Iese cu nitica apa calda! .

. maiorul cade lat. fiind educati înca de pe acum ca paraziti. în final. Tânarul o ameninta pe mama: Mamito. Atât tânarul. si nu baiatul. . Dupa cum spuneam. sa nu munceasca..Vezi. minciuna. Ajutor! moare copilul! Ridic pe maiorul. sa fie servit. sunt lipsiti de principii morale si. E rau copilului! . practica traficul de influenta. exclama . sa traiasca doar pentru el. Dupa aceea. Goe. nu învata. [12]. Tânarul Ovidiu Georgescu este lenes. dar pâna sa faca un pas. Nu-i nimic zic eu. dar mama lui crede ca este persecutat de profesor. Ionel. cât si mama lui. daca pierzi un an. proasta educatie începe în familie. de aceea. tânarul parazit este urmarit în scoala. Mama intervine pentru a-si lua baiatul bacalaureatul si.! . vezi? Nu ti-am spus eu ca tutunul nu e lucru bun? Aldata sa nu mai fumezi!. Nu întâmplator a luat nota trei la Morala.. Mama se repede spre el. unde este în continuare obisnuit sa i se faca toate mofturile. ma omor! În toata aceasta stare de lene a baiatului. demagogia etc. adica sa nu învete. domnule maior? Îl întreb eu dupa ce-si mai vine în fire.Vai de mine! Ţipa mama. care vrea sa-i zdrobeasca baiatului cariera. mama nu vede decât ca e ambitios. coruptia.. sa nu faca nimic pentru societate. mama.pierduti si cu dragalasa lui figura strâmbata. . Apa rece. îi deschid repede mondirul la gât si la piept.

usurata: Am scapat! Am dat si bacalaureatul asta. Baiatul nu face nimic, el învata de mic sa fie lenes, obraznic, parazit.

Numele fratilor lui Ovidiu, Virgiliu si Horatiu, precum si numele mamei, Caliopi, au o doza de parodie, fiindca subliniaza nivelul de decadenta al societatii, în contrast cu principiile morale pe care acesti mari poeti latini le-au afirmat, ca reprezentanti ai constiintei sociale.

Traficul de influenta exprima relatiile decazute din societatea burgheza. Folosind traficul de influenta pentru a lua bacalaureatul, se întelege ce fel de legi va face dupa ce va termina Facultatea de Drept, unde vroia sa mearga si el, si unde fratii lui mai mari erau deja studenti.

Devenind student, precum Coriolan Draganescu din schita Tempora, parazitul învata acum arta demagogiei si coruptia. El tine discursuri înflacarate, catarat pe statuia lui Mihai Viteazul din fata Universitatii, scrie articole la Amicul poporului.

Seria parazitului este bine reprezentata în piesa de teatru O scrisoare pierduta cu st. Tipatescu, iar punctul cel mai înalt al evolutiei parazitului este Agamemnon Dandanache. Escroc, santajist, josnic, ramolit, corupt, devine un instrument în mâna celor care jefuiesc tara.

În societatea burgheza, oameni sunt apreciati dupa cantitatea de bani pe care o au, si nu dupa capacitatea lor intelectuala sau dupa calitatile morale. Cei bogati sunt considerati oameni de frunte, sunt tratati cu cinste si consideratie, chiar daca sunt niste obtuzi si niste badarani. Familia Piscupescu (frantuzirea numelui Piscupescu arata aroganta cosmopolita) este invitata la Peles. Toaleta somptuoasa a Mandicai si ifosele ei, nu pot însa acoperi vulgaritatea cucoanei: Mamito! Striga madam Piscupescu, uitându-se înapoi catre cuana Luxita, care, de pe veranda, o scuipa sa n-o deoache, mamito, baga de seama la cheile dulapului ca iar fura zahar dobitoaca, fir-ar a dracului sa fie!

Snobii si fatarnicii, voind sa pastreze o aparenta onorabila, chiar împotriva realitatii stridente, burghezii din schitele lui Caragiale nu se dau în laturi de la cele mai josnice tranzactii cu propria lor constiinta, negustorind cele mai alese sentimente, automistificându-se. Asa se întâmpla de pilda cu Manolache Guvidi din Om cu noroc, posesor al unei averi însemnate, si câstigata printr-o munca onorabila. Cât de onorabila a fost munca lui întelegem dupa ce citim despre cele doua sotii ale sale, despre tineretea si frumusetea lor, mai ales despre tactul lor diplomatic care putea smulge concesii însemnate mai marilor zilei, care-i ajuta domnului Guvidi sa fie luat îndeaproape tot sub puternica protectie a înaltului personaj. Acelasi irezistibil tact diplomatic are si nevasta lui nenea Mihalache din Diplomatie, care reuseste, prin interventiile ei si prin faptul ca stie sa-i traduca pe toti, sa mentina slujba sotului si sa-i scoata o pereche de case cu doua mii de lei mai putin. O astfel de

moralitate de familie (atât de satirizata în O noapte furtunoasa, O scrisoare pierduta, D-ale carnavalului ) mai este demascata si în schite ca Tren de placere, Mici economii, Cadou etc.

Tânarul Edgar Bostandachi, profesor suplinitor si publicist din High-life, este palmuit de maiorul Buzdrugovici pentru ca n-a pomenit, într-o cronica mondena de prezenta lui madam¢ Buzdrugovici. si a dat o exagerata importanta altor cucoane. Aceasta schita arunca o lumina asupra mascaradei presei burgheze care era un instrument în mâna potentatilor vremii si o colportoare de stiri false, senzationale, de minciuni. Excelenta este în acest sens schita Atmosfera încarcata, în care scriitorul, confrunta informatiile guvernului cu ale opozitiei.

Dar aspectul cel mai nociv al contradictiei dintre aparenta si realitate este demagogia burgheza pe care marele scriitor a condamnat-o cu indignare profunda. Alaturi de Profesiunea de credinta a lui Alexandrescu, de Clevetici ultrademagogul al lui Alecsandri, de Scrisoarea a III-a a lui Eminescu, Caragiale a dus în cadrul acestei teme contributia cea mai pretioasa, cea mai bogata si mai elocventa. Alaturi de O noapte furtunoasa, O scrisoare pierduta sau Conul Leonida fata cu reactiunea, marele scriitor ne-a lasat numeroase schite pe aceasta tema. De la nea Nita din Jertfe patriotice, negustorul care, în ajunul lui 11 februarie, cere fitantie. Pentru interesele patriei pentru ca sa aiba temei la catastif, pâna la Coriolan Draganescu din Tempora, Caragiale pare sa ilustreze artistic un fel de istoric al demagogiei literale. Coriolan Draganescu este tipic pentru evolutia demagogiei si arivismului liberal. Drumul de la tribuna tinerimii, inteligenta vie, caracter de bronz, temperament

de erou, la nerusinatul inspector politist, canalia ordinara, miselul fara rusine, salbaticul zbir si calau antropofag. Sintetizeaza de fapt lichelismul si oportunismul burgheziei liberale. În acest sens trebuie de asemenea citata savuroasa si originala schita Telegrame, în care burghezia apare în toata meschineria si lipsa de principii consfintite prin finalul asemanator cu cel din O scrisoare pierduta. Caragiale nu uita sa satirizeze si alte metehne tot atât de nocive ale aceste clase, cum ar fi nationalismul sovin, arma otravita prin care burghezia voia sa arunce vina pentru exploatarea si jefuirea poporului pe spinarea strainilor, a veneticilor. Portretele de moftangii din Rromânul, Rromânca, Savantul demasca, prin arma caricaturii, burghezia sovina. Scriitorul sugereaza însa cu subtilitatea-i cunoscuta ca frazeologia partiotarda nu este decât o masca, în fond aceasta burghezie fiind tot atât de profund cosmopolita: Rromânca vorbeste româneste avec les domestiques - încolo frantuzeste, iar ziarul preferat este l¢Indépendance romaine.

Facând o comparatie între generatia de la 1948 si posteritatea liberala, Caragiale demasca în pamfletul Toxin si toxice pe demagogii liberali: Iata urmasii vostri liberali (se adreseaza el pasoptistilor), iata haitele catilinare de politicieni liberali, de diplomati de mahala, de vânatori, de slujbe si de mici gheseftari: avocatei latratori, samsarasi dibaci, toate lichelele si drojdiile sociale tinzând sa suie sus, cât mai sus, distinctie fara merit , avere fara munca, pofte fara spatiu - roade minunate ale unei scoli ce le-a înarmat numai instinctele pernicioase, pândind alegerile si toate nevoile publice pentru a ciupi pataca.

luându-i locul un autor grav. . scrie o drama puternica. reflexiv. uneori mergând pâna la satira violenta. ca sa se sature de cercetare. O alta tonalitate foloseste scriitorul atunci când se refera la clasele de jos.Am observat ca întotdeauna când vine vorba de burghezie. Ion renunta la revendicarea dreptului sau. cu câtiva ani mai înainte. Când Ion merge sa reclame. Cel care în 1907 a intuit cu patrundere cauzele marii rascoale taranesti. cu zece zile de prasila. primarul n-are curaj pentru ca arendasul îl apuca de datorie. Speriat. vine cu el la brat la primarie si se întelege de la sine cui i va face dreptate. de demagogi si carieristi. dupa care subprefectul încheie conflictul printr-un discurs demagogic în care nu uita sa spuna cu o sfruntata ironie ca dragostea între taran si arendas este mâna lui Dumnezeu si raporteaza prefectului concluzia anchetei. Caragiale foloseste arma biciuirii prin râs. demn. Conul Arghir. Ion este încarcat de catre arendas. puternica schita inspirata din lumea satului. de clasele parazitare. când prefectul vine sa ancheteze cazul. bea acolo. arendasul se repede înfuriat la bietul taran si-l bate din nou. care era la cheremul bogatasului. primeste o ploaie de pumni în cap. Merge atunci la primar. la prefect. ci întregul sistem administrativ burghez. Caragiale paraseste comedia. Ba mai mult. cere socoteala boierului si. la subprefect. victima nedreptei justitii burgheze (Napasta). de rezonante adânci. când subprefectul vine în sat. la arendas. ca lui Ion nu-i era dusman numai arendasul propriu-zis. drept raspuns. În aceasta scurta schita Caragiale sugereaza. dar nicaieri nu afla dreptatea. manânca. Ţaranul. rascolitoare. în care parca a disparut marele scriitor satiric. Când reflecta soarta unui taran sarac. ne-a dat. Arendasul român. anume ca partile s-au împacat. la cei exploatati si asupriti.

Drumul de la tribun al tinerimii. sintetizeaza. care îmbratiseaza o gama larga. Caragiale pare sa ilustreze artistic un fel de istoric al demagogiei liberale. berariile. canalie ordinara.L. Comicul din Momente e de natura tipologica. pacalelile de 1 aprilie etc. . Caragiale evoca viata din capitala.Arendasul român este una dintre cele mai puternice marturii literare ale cruntei exploatari a taranilor înainte de 1907. miselul fara rusine. inteligenta vie. de la automatismul verbal specific. de fapt. caracter de bronz. balurile. saloanele mondene. îmbulzeala vesela de mosi. temperament de erou la nerusinatul inspector politist.L. Caragiale ramâne în Momente el însusi. Coriolan Draganescu (Tempora) este tipic pentru evolutia demagogiei si a arivismului liberal. pâna la stâlcirea cuvintelor datorita inculturii sau starii de euforie alcoolica. salbaticul zbir si calau antropofag. birourile functionarilor. agitatia strazii. licheismul si oportunismul burgheziei liberale. I. umorul de limbaj. având înainte modele vii. Ele alcatuiesc o fresca sociala vasta: I.

. Groaznica sinucidere din strada Fidelitatii. Reportaj inaugureaza seria de momente dedicate presei si acelor infatigabili reporteri din speta lui Caracudi: Ultima ora!. Astfel.. unde eroul. construita. I. Momentele constituie un volum gândit si construit de I. O alta serie de . ci premeditata de autor. colportor de informatii prelucrate fantezist. unde ordinea schitelor nu este aleatorie. Boris Sarafoff!... O buna lectura. O ilustrare foarte interesanta a apetitului constructiv si reflexiv al prozatorului contine chiar volumul de Momente. acestora le urmeaza imediat o schita înrudita.L Caragiale observa ca a crea o literatura înseamna a crea o proza. Amicul X. pretinzând o anume rigoare reflexiva. tehnica prozei ascunde sute si mii de secrete. Caragiale conform tehnicii muzicale. Într-un stralucit articol programatic.. O privire aruncata asupra sumarului e întru totul revelatoare.Ele prezinta mofturile si pe moftangii la toate nivelurile vietii sociale si la toate vârstele.L. bine calculata în vederea obtinerii unor anumite efecte. întrucât aceasta din urma este deliberata. pe de alta parte... iar. în care câte o tema anuntata si fixata de catre o schita se dezvolta în diverse variatiuni prin intermediul schitelor subsecvente.. a caror subtilitate ar sfida cele mai rafinate cursuri de retorica. realizeaza un soi de gazeta vorbita..

având însa si o functie laitmotivica: Lantul slabiciunilor e o variatiune la . care . ale lumii bune (Five o'lock... anume Urgent. pe de o parte.schite este consacrata mutatului: Caut casa. aproape imediat. iar. Urmeaza momentele educatiei: D-l Goe. Seria subsecventa e aceea a partidelor de placere. De închiriat si. printre aceste piesete pare complet de neînteles daca nu tinem seama. High-life). Asa-zisele reminiscente incluse în volum (Boborul si Baioneta inteligenta) sunt precedate de un moment într-o oarecare masura înrudit. prin care schitele învecinate Întârziere si Petitiune. (includerea lui Bubico. si însotite.rup monotonia grupajelor. Art. conform modalitatii teatrale. ultima categorie de schite o cristalizeaza scenetele: Justitie. adica a petrecerii: La Mosi. anunta tematic un alt moment.. momentul nerabdarii este combinat cu acela al rabdarii.F.despartind diversele serii tematice si stilistice din sumarul Momentelor . Situatiunea). independente. partial. de faptul ca schita contine secvente în care replicile sunt asezate. C. Tempora. chiar titlul uneia dintre schitele caragialiene). ce îi succede imediat ca variatiune. Un grup aparte îl formeaza momentele cu tonalitate grava si chiar tragica: Inspectiune si Ultima emisiune..R.. ca parodie a stilului birocratic si administrativ. Vizita si oarecum.F. Proces-verbal. în ordine. Caldura mare. acea a momentelor drumului-de-fier). pe de alta.R. În cadrul acestui aranjament meticulos alcatuit dupa principiul muzical al Temei si variatiunilor (cum suna. care.. de altfel.. momente ale politicii (Atmosfera încarcata. Diplomatie.. ca împreuna cu C. Într-un chip foarte subtil.). grafic. Mici economii. încheaga o alta subgrupa. . O lacuna. si Tren de placere. ale familiei (Cadou. tot de o schita cu caracter autobiografic: Grand hotel'' Victoria Româna''. totodata. O zi solemna.214. Se însiruie apoi. exista si câteva momente flotante. Triumful talentului. În fine.

e de prisos sa spunem ca nici titlul volumului nu este întâmplator. I. în sfarsit. Din amintirile contemporanilor.). secunda (sa ne amintim de acel Sekundenstil lansat. cu moment înseamna si clipa. ceas.L. adica efemeride fixate pe retina eternitatii. anunta grupajul piesetelor. prevesteste un alt moment flotant.precedentele momente ale educatiei si scolii. Caragiale ne anunta într-o seara ca peste câteva zile are sa apara în volum bucati alese din schitele lui saptamânale publicate în Universul si cauta un titlu care sa fie însa o singura vorba.S. punct. etc.L. tot un fel de amintire. la origine. momentele caragialiene sunt. unde ne întâlneam în toate zilele [. în atare conditii. de naturalistii germani). minut. 25 de minute. dar si: circumstanta. deci. Caragiale e atât de inspirata si datorita polisemiei sale: caci daca ne luam dupa dictionare.. Caragiale. situatie sau etapa. la rândul sau. si instantanee fulgeratoare ori clipe de viata. si I. Nici unul din câti eram atunci la masa n-am putut sa-i dam ce ne cerea si tot el a gasit cuvântul Momente sub care s-a si publicat volumul. este. ne aminteste o povestire ce ne-a facut-o un prietin. ipostaza împrejurare. dupa cum atesta prima sa varianta (Reîntoarcerea lui M.L. Sigur ca. ora.S. Sintagma aleasa de I. dar. dar si situati . ca structura formala. 1 aprilie si Telegrame sunt laitmotive pentru momentele parodierii stilurilor. cu claritate.]. prin arta mintitlui si a mistificarilor. Caragiale iese la iveala. cautarile scriitorului fiind de a gasi o denumire adecvata: La o masa din fund de la Gambrinus.L. faza. I. care. prima schita. concomitent. Amici. stadiu. în chiar vremea lui I. schita înscrisa în orbita reminiscentelor.

chiar asa . De aceea. daca nu chiar cu mai multa noi putem zice ca românul e nascut critic. Intentionalitatea epica.parintii nostri ziceau cu mândrie ca românul e nascut poet. dupa model cervantin. numai implicita. deci. scriitorul marturiseste raspicat ca realitatea acuta si nuda îl împiedica sa se abandoneze.exemplu de viata si realitate. tot într-unul din articolele . dupa cum si în privinta fiecarei schite în parte. splendida sa introducere la Notitele critice scrise pentru ziarul Universul: Odinioara. al barbatiei. si-a numit creatiile Nuvele exemplare. Caragiale ar fi putut sa puna ca subtitlu al Momentelor formula Schite exemplare. fiindca le dau drept exemplu . iata ce ma intereseaza.cathartica nu este la I. Viata banala a mea. reveriilor idealizante ori înaltelor speculatii gratuite: Eu nu ma pot gândi sus când umblu cu picioarele goale pe coji de nuci.L. Sa fim barbati si sper ca suntem. Astazi tot cu atâta mândrie. groase talpi trebuie sa aiba. cu un ton categoric.sau ipostaze decupate intentionat pentru exemplaritatea lor în privinta unor anumite faze ori stadii ale existentei. Deliberarea reflexiva este. a noastra a tuturor românilor. cu iresponsabilitate. nu prea de multa vreme . I. asa cum Unamuno. .critica.L. moral . Poezia este atributul tineretei . ci fatisi explicita. cum s-ar putea crede. dupa cum ne previne. atragând atentia ca aceasta titulatura are un caracter mai mult epic decât estetic: . le numesc exemplare. iata ce-mi atrage irezistibil atentia. Caragiale. Ferice de ei. De altfel. vizibila în privinta structurii volumului de Momente (inclusiv în aceea a titlului ).popoarele mici fac repede progrese mari .

datorita semnificatiilor transcendentale pe care tragicul le insinueaza în materia comica[13]. Inspectiune si Doua loturi. care pare definitiv clasat . în care scriitorul se dezvaluie. Cum se stie.L.programatice. existenta . Predominanta în cazul autorului Inspectiunii a inteligentei artistice asupra purei inspiratii creatoare.sub un Caragiale neptunic. de mestesugar obsedat de perfectiunea formala au fost surprinse de Ibraileanu într-o expresiva si exacta formulare: Eminescu e mai poet decât artist. I. justifica raportul între osteneala ce si-a dat spiritul meu cu dânsa citind-o si folosul ce el a obtinut dupa osteneala sa. perceperea adecvata a constructiei sale presupune un efort sporit de lectura si prezenta unui cititor implicit care s-o descopere si s-o descifreze. plutonic. Asemenea bucati bune de proza.L. Caragiale o replica memorabila Nu Momente. I. Caragiale e mai artist decât poet. plin de intentionalitati ascunse. anume în O buna lectura. deoarece. asemeni unui palimpsest.a unui alt Caragiale. de suprafata. oricât de mare artist e. exercitarea unei reale munci intelectuale a cititului. de pilda. Acele sute si mii de secrete ale tehnicii prozei dezvaluie mereu. cu stralucire. Caragiale se întreaba ce va sa zica o bucata buna de proza. umoristul George Ranetti i-a dat lui I. raspunzând pe loc ca este aceea care ne poate plati drept munca intelectuala a cititului: opera prozastica fiind productia celui care gândeste. pentru a fi decodate. iar în ciuda aparentelor lor umoristice. cele doua creatii reclama. maestre . vorbind tot în termeni caragialieni. mai artist decât poet sunt. ca si capacitatile sale neobisnuite de tehnician. la aparitia Momentelor în 1901. ci Monumente . oricât de mare artist e.L.

caracteristice.] caruia. deci. evolutia creatiei. etapele ei. care. spre deosebire de teatru si nuvele. cu oricâta rigoare judecat. este astazi definitiv si unanim ratificat de istoria si exegeza literara. nu lipsit. de perfectiune artistica. efemer. i se va acorda un interes istoric)[15]. Motivul fundamental ce trebuie sa fi declansat cecitatea estetica în fata schitelor si care o si explica se afla în realitatea pe care ele o reflecta. caci o parte din contemporanii lui I. din realitatea imediata. în care scurtimea si precipitarea dramatica cedeaza treptat . din contingent. falsa impresie a unor texte minore. în opinia lor. Caragiale pastrau o rezerva radicala fata de Momente. ar fi reprezentat. de spirit sadea.trebuia sa botezi admirabilul volum. secventele caragialiene reproduc fragmente vii. caci fiecare din paginile lui e un monument de spirit de observatie.L. opera minora a scriitorului. cu timbru foiletonistic si. fapt ce a creat. Verdictul acesta. Bogatia operei (îmi spunea odata Vlahuta ca e de mirare cum oamenii nu iau seama la bogatia de figuri si întâmplari câta e numai în Momente)[14]. ierarhia ei interna (criticul tinând la deosebirea dintre ceea ce se poate numi opera clasica si comun cunoscuta si elementul [. intentional. Dar la 1901 lucrurile stateau cu totul altfel. de un anume accent calamburesc. cu deosebire cea care încununeaza cariera scriitorului. Ca într-un serial de actualitati. aproape firesc. si abunda în referiri si aluzii la tribulatiile cotidiene din epoca.

evaziunea cititorului din realitatea imediata. într-adevar. de inventie.L. face corp comun cu universul schitelor) si care dau senzatia de literatura. reflexele uimitor de prompte ale unor evenimente reale. argumentatii pro si contra. . Momentele reprezinta. ce-si are valoarea lui constructiva. elogiind La hanul lui Mânjoala. Stilul curat narativ se dezvolta acum liber. cu atentie la detaliul concret.[16] Exista o relatie aproape nemediata între momente si realitatea de ultima ora pe care ele o înregistreaza. în schimb. procedând astfel. de culise. ecourile lor profane. Caragiale a pus. alaturi de momente. au deplâns. cu reflex imediat în viata cotidiana a epocii. scapat de oprimarea ce fusese orisicum excesiva. materializate în comentarii. fara a fi silit sa însemneze numaidecât o culminatie sau sa prepare crize. În mod paradoxal. cu siguranta. scriitorul a accentuat contrastul dintre aceste opere de tip diferit si a înlesnit tocmai inevitabilul: multi dintre contemporanii sai. polemici. precum si nuvela Doua loturi. primejdia unei asemenea receptari depreciative si superficiale a volumului sau.unele expuneri largi si potolite. excesul de actualitate si asa-zisa netransfigurare a celorlalte proze. favorizând. confirmari si dezmintiri. si creatii de alta factura. I. Canuta. mai elevate (cum sunt La hanul lui Mânjoala. care. Intuind. prin material si atitudine. a stilului clasic. însa. La conac. absorbind si conservând efervenscenta si vehementa iscate în jurul lor. om sucit.

Datorita capacitatii absolute de absorbtie a oricarui fel de mostra extrasa din structurile multiple ale realitatii timpului lor istoric. despre chestiunile la ordinea zilei. de mirare ca. în genere. bârfe etc. contemporanii lui I. Caragiale ca este cel mai mare istoric al epocii dintre 1870-1900. polemicile si reactiile .m. Iata de ce. socialpublica sau. ale unor momente de viata familiala. publica. G. De aceea. corespondenta.impiegati în diferite administratii publice .L. Constituind proiectii. iar în prefata editiei a II-a a Spiritului critic în cultura româneasca tine sa precizeze ca paragraful referitor la opera caragialiana ar trebui remaniat.speculatii. ce poate fi confruntat cu alte surse de informatie: ziarele vremii. în care arata. pentru ca. schitele caragialiene cuprind o cantitate apreciabila de adevar istoric. potrivita mai tuturor momentelor si sugerând atmosfera încarcata a schimbului de opinii pe baza ultimelor informatiuni. Un istoric complet. fraza emblematica. totodata de început de secol românesc. discursuri parlamentare s.d. memorii. în Note si impresii.a. care critica si care explica. din unghiul viu al cunoasterii sensibile. savurând si întelegând altfel comentariile. ale unor momente din aria raporturilor interumane. de la razboi încoace. deci. de o acuta promptitudine.stau de vorba. zvonuri. este cea din debutul Inspectiunii: mai multi prieteni . mentalitatilor si moravurilor de sfârsit de veac si.Caragiale receptau momentele în cu totul alt mod decât noi.L. la masa lor obicinuita într-o berarie. ma conving din ce în ce mai mult ca acest om a vazut mai bine decât oricine în realitatea noastra sociala. Ibraileanu afirma despre I. aluziile. Nu e. Momentele contin o catagrafie mozaicata a evenimentelor.

Acesta si fiindca reprezentau o fixare a momentului . E. atenuate de I. O asemenea proza ocazionala pare sa traiasca numai cât traieste si fragmentul de realitate reflectat. au fost. Caragiale. pentru cititorii Universului. liminar. Astfel ca.nu numai a unei anumite zile. când si-a strâns momentele în volum ).schita caragialiana include. atât timp cât ocazia supravietuieste. din cauza actualitatii lor imediate. si fisa de observatie meteorologica a timpului. în care sub diverse masti se înfrunta opinii diferite asupra destinului în eternitate al operei caragialiene.personajelor. a netransfigurarii si a lipsei de artistica.L. începând cu datarea calendaristica (precizarile temporale. momentele au constituit un fel de proza ocazionala (în sensul pe care Goethe îl da ocazionalului în literatura). puteau crea si impresia perisabilitatii. ci doar pe aceea trecatoare a realitatii. Într-un dialog de tip platonician. mai totdeauna. care tocmai se cristalizeaza si se consuma în prezentul imediat al celui ce le transcrie. cât interesul în jurul unui eveniment nu se stinge înca. foarte exact. ci adeseori a unei anumite ore sau clipe . Lovinescu a înregistrat. foiletoanele acestea. într-o oarecare masura. asadar o proza provocata direct de una sau alta dintre întâmplarile sau impresiile reale. foarte minutioase în foiletoanele din Universul. impresia aceasta . Pasajele acestea de ordin conjunctural-cotidian scot în evidenta faptul ca. de ultima ora. si iarasi nu e de mirare ca. în epoca receptarii sincrone. putea parea ca Momentele nu rasfrâng actualitatea perena a artei.

ca scapari ale oricaror întâmplari cotidiene. de Pompiliu Eliade ): Eroii lui Caragiale sunt reprezentativi. momentele au fost întâmplari din realitatea imediata si primii lor cititori. Cu alte cuvinte. La origine. în esenta. dar numai pentru o epoca marginita. . le-au si recunoscut ca atare: un paradox fericit. Proza ocazionala a Momentelor ar fi urmat sa se volatilizeze o data cu extinctia cauzelor generate de realitate. face însa ca si noi. s-a întâmplat exact pe dos. pe masura ce particulele de contingent s-au dezagregat. si. pareau exponentiale numai pentru împrejurarile restrânse ale unei epoci marginite. sa le percepem. astazi. le receptam. în fireasca cunostinta de cauza. ce pot fi datate precis (precum într-o proza ocazionala). la fel. Daca. ele se dovedesc acum valabile pentru împrejurari generale. Momentele si-au conturat o aura de eternitate si o autoritate de etalon tocmai pe masura ce s-au îndepartat de actualitatea pasagera.(reprezentata. aceasta proza asa-zis marginita ar fi trebuit sa dispara o data cu epoca marginita pe care o circumscrie. îndeosebi. iscat chiar din interiorul acestor schite. totusi. în schimb. fara a avea senzatia ca deasupra lor s-a lasat o ceata a vetustetii. daca nu le mai receptam doar ca anumite întâmplari de zi cu zi. liminar.

Comediile O noapte furtunoasa Nicaieri talentul lui Caragiale nu iese mai bine în evidenta ca în comediile sale.Opera dramatica 1. .

dând în sala de intrare: de amândoua partile usii din fund. autorul. Jupân Dumitrache. cu schimbari. la a doua reprezentatie. La stânga în planul întâi si-n planul din fund. Mobile de lemn si paie. o pusca de gardist cu spanga atârnata lânga ea. Vede lumina rampei în 18 ianuarie 1879 la Teatrul National din Bucuresti. Actul I se prezinta ca o juxtapunere de noua scene complementare. vizând decorul. este dominat de orgoliul sau de proprietar. alta usa. capitan în garda civica si cherestegiu. Davila. în volumul Teatru la Editura Librariei Socec. în 1883.L. Versiunea în doua acte. surprinde tipuri reprezentative. O noapte furtunoasa este o comedie de moravuri care porneste de la pretextul unei farse de mahala (Florin Manolescu). razemata de fereastra. Detesta . s-a jucat în stgiunea 1905-1906 la Teatrul National din Bucuresti. Titirica. în dreapta pe planul al doilea. Caragiale a publicat apoi piesa. zis si Inima-rea. particularizeaza social si istoric: Odaie de mahala. prin definirea trasaturilor lor caracteristice. Caragiale.Astfel O noapte furtunoasa sau Numarul 9 este prima dintre capodoperele comice ale lui I. Usa în fund. Piesa este scoasa de pe afis deoarece este socotita imorala. Personajul principal. obligându-l pe autor sa-si retraga piesa. Printr-o observatie lucida. Indicatiile scenice. comedia a fost reluata într-o noua distributie si regie. numarul 7-8 în anul 1879. Primele doua scene pun la curent pe spectator/cititor cu situatia momentului. cu aluzii politice. Dupa 4 ani. pe care o cunoastem astazi. câte o fereastra. Finalul este modificat. În dreapta în fund. Piesa a aparut în Convorbiri Literare. sub directoratul lui Al. din 21 ianuarie. câte o usa.

ca sa vedem si noi comediile alea de le joaca Ionescu. Orgoliul sau de proprietar îl face sa nu se dezvaluie în vazul lumii: Jupân Dumitrache: (. Un mester binagiu. student în drept si publicist. consoarta lui Jupân Dumitrache.. Naratia. niste scârta-scârta pe hârtie. om de încredere al lui Jupân Dumitrache. eram eu. bagabontul. pe care îi numeste papugii.. tejghetar. Trece asa pret ca la un sfert de ceas. iar pe de alta parte. În scena VII intra Veta. dar mi-era rusine de lume. din greseala. Tânarul atât de insistent. nu este altul decat Rica Venturiano.. consoarta mea si cumnata-mea Zita. este întrerupta de interventiile lui Nae Ipingescu (devenit aici personaj-confident). esentiala în definirea personajelor. aduce în prim-plan viata personajului.. Aceasta îi trimite un mesaj cu adresa exacta. arhivar la o judecatorie de ocol.. Înainte de a-si face rondul. dupa cum . sergent în garda. cu un bagabont de amploiat. amantul ei. care coase galoanele la mondirul lui Chiriac. a schimbat numerele caselor: a batut numarul 6 d-a-ndoaselea. cu un coate-goale nu vine bine. gelozia se nutreste tot din orgoliu si îi este pricinuita de un prapadit de amploiat.functionarii. întâmplarea cu bagabondul. amicul politic. si numai ca ma pomenesc cu un ala.) Încep sa ma-ncruntez la bagabontul si mai ca-mi venea sa-l cârpesc. Povestea relatata este interiorizata asemenea unei confesiuni: Jupân Dumitrache: stii dumneata ca la lasata secului am mers la gradina la Iunion. îi marturiseste ipistatului Nae Ipingescu. Aceasta istorie rezolva pe deoparte tehnic un mod de a naste dramaticul din epic. Dumitrache tine la onoarea de familist. sfârsind în incoerenta si care aproba cu câte un rezon. care se îndragosteste de Zita. de a separa dramaticul de epic ( Mircea Tomus). Ne punem la o masa. eu de! negustor. ca mod de constructie a replicilor. sa ma pui în public.

îmbratisat cu Veta. sora ei. careia îi comunica hotarârea de a nu mai merge la Iunion. Pe ea o costa banuiala lui Chiriac. în centru aflându-se parada sentimentala dar si patriotica a lui Venturiano. regreta ca nu se poate muri din dragoste. îi striga lui Chiriac. O asculta cu neatentie pe Zita. dar totul se va încheia cu o împacare dublata de comicul situatiei. însotit de ipistat si de Chiriac. În puterea noptii. facându-si rondul de noapte. nicidecum a sotului. intriga amoroasa dintre cei doi este de mahala: îi marturiseste ca nu este crezuta în sentimente. În cele 9 scene ale actului II sunt explicate relatiile de adversitate sau de solidaritate dintre personaje. Imprudenta i-ar fi fost fatala daca nu ar fi fost recunoscut de Nae Ipingescu ca unul de-ai nostri. Din cauza miopiei nu distinge persoana. a VIII-a din actul II.îl prezinta autorul în lista de personaje. Aflând ca tânarul este autorul articolului Republica si Reactiunea sau Venitorele si trecutul din ziarul Vocea patriotului nationale. Veta îi da drumul lui Rica pe fereastra care da pe niste schele. Rica Venturiano nimereste în camera Vetei. Titirica vede din strada profilul moftangiului. speriat. din strada. În penultima scena. Dumitrache consimte la casatoria celor doi. Jupân Dumitrache. cade în genunchi si-si debiteaza celebra declaratie de amor. În scena explicatiei cu Chiriac. cu ochelarii pe nas. deorece s-a ascuns într-un butoi. Rica reapare. cu giubenu-n cap si da buzna în casa. lui Jupân Dumitrache. Venindu-si în fire. plin de var. . sa vegheze la onoarea lui de familist.

chemat sa-i apere onoarea. dar se prefac ca nu stiu. Nevoia funciara a personajelor de a se însela este dublata de siretenie. baiat de pricopseala în casa lui Dumitrache. care vede în el un viitor diputat sau ministru. De asemenea. de la tonul neutru pâna la inflamare. biletul. Vocea patriotului nationale este citit dupa un ritual. Interpretarile deformate ale lui Nae Ipingescu talmacesc în termeni ilogici teoriile lui Rica Venturiano. Chiriac o interogheaza pe Veta în legatura cu întâmplarea de la Iunion în crescendo. este un fel de pedagog politic. Ipistatul are rolul de a-l intia pe cherestegiu cu ce mai zice politica. si Veta. box dei spre marele entuziasm al lui Titirica. om de încredere al lui Dumitrache. sunt semne ale relatiei dintre personaje. Toti stiu despre relatiile dintre Chiriac. Încurcatura a început de la epistola versificata scrisa de Rica. Apar în piesa doua motive esentiale în opera lui I. din moment ce Spiridon. un al doilea motiv important. desi desluseste cu greu slovele gazetei. într-un moment de inspiratiune Zitei si raspunsul acesteia cu indicarea numarului casei. da-i înainte. Caragiale. Zita o ia cu vorba pe Veta pentru a merge la Iunion. iar lectura agramata a articolului este întrerupta de aprobarile jupânului cu câte un bravos.Rica debiteaza fraze sonore Domnule. Scrisoarea. Interogatia devine sireata.L. Dumnezeul nostru este poporul: box populi. Chiriac îsi exercita atributiile de sergent în garda tot prin bilete trimise lui Tache pantofarul sau lui Ghita Ţicardau pentru a fi scosi la izircit. ca în final sa ispraveasca în juraminte. aduce gazeta în fiecare seara. . Spiridon îl pacaleste pe Rica pentru bacsis. Ziarul fiind prezent la începutul piesei.

aspira la intelectualul Venturiano. contribuie la conturarea acelora care actioneaza în fata spectatorilor. Tache. Ipingescu. este un profitor al sotiei acestuia. fidel siesi în ce priveste suficienta. Zita. cel mai adesea bine aleasa. fiind personajul cel mai lucid. deoarece nu este antrenat în nici un fel de joc. Ghita Ţicardau contureaza biografia Zitei. brutal. Nae Ipingescu. se rezuma la a spune rezon. este tratat grotesc. care se repeta mereu cu o staruinta ce si-o impune (E. mai evoluata. personajul cel mai angajat în piesa.În piesa distingem doua categorii de personaje: unele care actioneaza pe scena si altele care nu apar. dar. Chiriac. Veta este multumita cu mediul ei. fara a avea sentimentul pacatului. volubil. Personajele care actioneaza pe scena se pot rezuma într-o singura formula. Scriitorul cultiva comicul de situatie. pantofarul de la Sf. tine la onoarea de familist. Rica Venturiano. adauga note la caracterizarea lui Jupân Dumitrache. stupid. Lovinescu): Jupân Dumitrache. dar mai ales limbajul care individualizeaza personajele. de caracter. mahalagiu. . Astfel. evocate. Chiriac. omul de încredere al stapânului. Lefterie. devotat.

.

Conul Leonida fata cu Reactiunea Comedia Conul Leonida fata cu Reactiunea a aparut în Convorbiri literare în 1880 si a fost inclusa în volumul Teatru care a cunoscut numeroase editii. Napasta. O noapte furtunoasa sau Nr. farsa în 3 acte.. O scrisoare pierduta. D-ale carnavalului. 9. ostil lui Caragiale este faptul ca piesa de fata a fost reprezentata pe scena Teatrului National abia în 16 aprilie 1912.) . 1883. Relevant pentru contextul. Nottara). Se mai jucase înainte doar pe o scena de a doua mâna (consemneaza în amintirile sale Constantin I. 1876. farsa în 4 acte. în multe rânduri. Totusi Caragiale a fost totdeauna constient de valoarea fiecarei piese în parte (. Caragiale a fost permanent constient si marcat de aceasta ostilitate.. piesa în 2 acte. 1880. farsa într-un act. Liviu Calin observa: aceasta lista în care sunt câteva inadvertente trebuie înteleasa în primul rând ca un raspuns dat unor critici necalificate. 1879. 1881. Conul Leonida fata cu Reactiunea. farsa într-un act. dovada sta si încercarea de cronologie redactata cu o ironie amara si trimisa Directiei generale a teatrelor în 1898: O soacra. la putin timp dupa jubileul de 60 de ani ai autorului.

ale carei convingeri politice nu sunt altceva. papuci si scufie de noapte. de orice tip ar fi ea. orice regim democratic (republica. are un singur act si antreneaza în actiune doar trei personaje . dimpotriva. consoarta lui. Coana Efimita. si o lege de muraturi. Ed. în halat. pensionar. un cetatean mai putin turmentat. Safta. 56 de ani. în Prefata la volumul Teatru. în fond. Albatros. si i-ar conveni. Mentalitatea lui Leonida se dovedeste. aflam cu stupoare si amuzament ca rastumarea democratica a tiraniei de care îsi aminteste pensionarul în papuci se refera la demonstratia de la 11 februarie 1866. Regimul respectiv ar trebui sa se instaleze fara tulburari prea mari. piesa înfatiseaza mic burghezul liberal. Piesa. în care Leonida nu uita sa-si exalte meritul participarii. Din relatarea.În acelasi registru tematic inaugurat de O noapte furtunoasa. Conul Leonida este. Bucuresti. decât simple simulacre ale unor idei democratice (Liviu Calin. El are ce are cu reactunea. a fi în esenta ei una conservatoare. dar nici aceasta fundamentata pe convingeri. 60 de ani. slujnica lor . Conu Leonida evoca nostalgic trecutul sau revulutionar alaturi de fosta consoarta. în pensia lui.pe care le urmarim pe parcursul a 5 scene (cu exceptia Saftei care apare numai în ultima). în speta) care ar da. 1982). desi Conul Leonida este adeptul revulutiei la care iese ca la plimbare. de ce nu. ca si în cazul lui Titirca Inima-Rea. a carei: consecinta a fost rasturnarea lui Alexandru loan Cuza de catre oligarhie. politicianul de casa.Conul Leonida. care ar lovi în linistea sa. Scena I îi prezinta pe cei doi sexagenari prinsi într-o discutie politica la gura sobei. Deci Vivat republica! Dialogul se scurge confuz si marcat de inadvertente istorice. de automatisme de gândire - . într-o alta perspectiva.

într-un cuvânt. Asa ca e mult mai plauzibil ca sarmana Efimita. cine sa stea sa faca revulutie?. cu greu trezit de Efimita. Conu Leonida nu întelege Câta vreme sunt ai nostri la putere. ca doar e ordin de la politie. explicându-i acesteia cu un calm olimpian ca este imposibil sa fie revulutie caci nu stii dumneata ca n-are nimini voie sa descarce focuri în oras?... încep sa-si strânga în bocele lucruri la întâmplare.. Scena III îl arata pe Leonida.. Tulburarea creste. de senilitate. sa fi (intrat) la o idee si fandacsia e gata. redusi la Coana Efimita si sta cu inima cât un purice sa nu vina reactionarii peste el. Scena IV însa îi surprinde pe amândoi batrânii impacientati de zgomotele de afara. si totul se lumineaza sub scufia lui de noapte. Ceea ce n-o împiedica pe Coana Efimita sa cada în admiratie în fata atotstiutorului ei sot si vajnic luptator cu reactiunea. coana Efimita e gata sa creada ca a avut halucinatii. Din gazeta afla din Ultimele stiri ca Reactiunea a prins iar la limba. Ce-i de facut? Cazuti în prada unei mari disperari.. sub impresia discutiilor de dinainte de culcare. Cum bobocul are mereu dreptate. Scena II o înfatiseaza pe Efimita trezindu-se speriata în zgomot de împuscaturi. din fandacsie cade în ipohondrie. pentru ca îsi închipuie ca toti . Vârsta îsi spune cuvântul si politicianul cu vederi democratice adoarme lasând suspendate alte nedumeriri ale consoartei sale. detunaturi si chiote. ei! si dupa aia.. Leonida dirijeaza totul ca un general o armata de soldati de plumb.

cum remarca cu umor mai mult involuntar coana Efimita (A fost lasata. i se deschide Saftei... Dupa îndelungi ezitari.(. secule!) si chef mare la bacanul din colt. Fatala bubuitura se aude în usa. slujnica venita sa aprinda focul boierilor.stiu ca este republican.Vai de mine! nu-i buna astal a patit boierii ceva! În Scena V se lamurette misterul împuscaturilor si al restului de ingrediente ale asa-zisei miscari reactionare: fusese lasata secului.si riposteaza: Apoi bine. intrata de-acum la griji . s-au pronuntat de-a lungul timpului nenumarati comentatori. Nu sunt reactionarii.. ca este pentru natiune. Conu Leonida nu se lasa învins de ironia consoartei: .) ziceai ca nu e voie de la politie sa se dea cu pistoale în oras? . Bobocul si-a recapatat piedestalul în ochii Efimitei. Despre procedeele novatoare în domeniul dramaturgiei caragialiene. . ca si despre semnificatiile actuale ale comediilor ori despre modernitatea clasicului Caragiale. caci mai rar cineva care sa le stie asa de bine pe toate. Geniul lui Caragiale nu va fi însa niciodata suficient prins în formule cu toata pertinenta unor valoroase exegeze. ci Safta. nu vezi dumneata ca aici a fost chiar politia în persoana.

Sa încheiem prin a remarca un fapt simplu. o farsa de fiecare data când credem ca am epuizat semnificatiile mesajului transmis prin operele sale. . Caragiale ne joaca noua. iar. pe de alta parte. caci lui Conu Leonida într-adevar realitatea îi joaca o farsa. aceasta pe de o parte. dar relevant: autorul îsi intituleaza piesa deloc întamplator farsa. cititorilor.

În ceea ce priveste predecesorii si posibilele filiatii sau influente. nici înainte si nici dupa el. fapt dovedit si de regasirea lui Caragiale în operele de factura moderna ale scriitorilor contemporani. în substanta. mai ales prin ciclul Chiritelor. pe care au sustinut-o unii istorici literari. nu are valabilitate. Astfel ca acuza perimarii si inactualitatii mesajului peste timp. Înzestrat cu un spirit de observatie si o luciditate extrema. B. Cu siguranta ca. Caragiale panorameaza în maniera realismului critic realitatile unei societati care. care.O scrisoare pierduta Între marii clasici ai literaturii române. comedia n-a fost atât de apropiata de realitatile cotidiene. sintetizeaza. Caragiale este privit ca geniul incontestabil si maestrul suprem al comediei si prozei de scurte dimensiuni. în expresie. a dat un anume profil comediei. si de perfectiunea artistica. cel mai frecvent invocat nume este al lui Vasile Alecsandri. o anume tendinta dominanta a spiritualitatii românesti citadine. Elvin vede în opera lui Caragiale o continuare prin faptul ca pastreaza ceva din . dincolo de momentul istoric concret. pe coordonate de profunzime.

O scrisoare pierduta.trasaturile sub semnul carora a debutat comedia noastra. ele nu acopera nici o realitate semantica. Conul Leonida fata cu Reactiunea. care permite si favorizeaza o . demnitatea sau responsabilitatea nefiind atribute ale vreunui personaj ci mai grav.a. prost. Criza comunicarii. caci oricât de profunde s-ar vrea. în comediile lui Caragiale. o masca de efect pe care unul si acelasi erou si-o modifica în functie de situatie si de imaginea pe care vrea sa si-o impuna. a ignorantei. amorez s.d. lipsit de orice criterii sau valori ale existentei. psihologica sau afectiva. atât la nivel rational.m. nu putem vorbi despre individualitati distincte prin existenta lor spirituala. canalie. 1880. 1884. placerea de a trancani sau a rosti discursuri importante. 1879. ipostaziat în ipocrit. a arivismului. ci elemente decorative exterioare. 1885). a prostiei. lipsite de orice valoare intrinseca. ceea ce determina situarea în teritoriul tragicului. Astfel ca. numai ca. si anume vocatia ei critica. vazute ca fenomene sociale (Modernitatea clasiculul I. sunt reprezentari ale degradarii umanului nu numai sub aspect etic.L. De altfel. singura vocatie a personajelor lui Caragiale este vorbaria. Caragiale). printr-un mecanism narcisist acestea ramân la conditia monologului si a simplei alcatuiri sonore a cuvintelor. un imens si perpetuu carnaval. D-ale carnavalului. chiar sub aspectul conditiei umane. Comediile marelui dramaturg (O noapte furtunoasa. este firesc sa para o lume pe dos. între alcatuirea verbala a fiintei si cea reala. cât si afectiv. care creeaza o extrema antinomie între aparenta si esenta. nu mai constituie instrumente de comunicare. predilectia pentru satira politicianismului. este consecinta sau expresia unui vid existential. demagog. indiferent de zona asupra careia ele se apleaca. Un atare univers de marionete. menite sa realizeze o anume poza a personajului. ci de un personaj plurimorf.

în farsa electorala. dar cea mai aproape de adevar este declaratia scriitorului relatata de un cunoscut al acestuia. Tema comediei o constituie prezentarea vietii social-politice dintr-un oras de pro-vincie în circumstantele tensionate ale alegerii unui deputat. este O scrisoare pierduta. În privinta surselor de inspiratie. oraselul de munte unde se petrece actiunea piesei fiind ba Piatra Neamt. situând totul în vecinatatea absurdului si grotescului.în materie de arta. plasmuirea personajelor este o creatiune lasata exclusiv inspiratiei si talentului autorului. într-un fel sau altul. jucata în premiera la 13 noiembrie 1884. dar nu s-a inspirat si mai ales nu a vizat anumite persoane de aici. caci adauga el . ba Curtea de Arges. eveniment care antreneaza energiile si capacitatile celor angajati. au existat mai multe supozitii. destul numai ca ele sa aiba viata si sa reprezinte realitatea. D. . Cea mai importanta comedie a lui Caragiale. care se poate gasi în orice mediu studiat si vazut prin prisma personalitatii autorului. în care geniul sau cunoaste deplina manifestare. Hogea: Caragiale spunea ca se poate foarte bine ca O scrisoare pierduta sa fie icoana moravurilor din Piatra Neamt ca si a oricarui alt oras din provincie.inepuizabila schimbare a mastilor si a costumelor de parada.

Zaharia Trahanache pare a fi convins ca este vorba de o plastografie. dar adversarul nu cedeaza. Farfuridi si Catavencu. care încinge spiritele si activeaza conflictul. asadar. În timp ce Zoe este dispusa la acceptarea conditiilor cerute de Catavencu. Tipatescu îi ofera acestuia diferite functii în schimbul scrisorii. rostesc discursuri antologice. a unei scrisori de amor ce i-a fost adresata de Tipatescu prefectul judetului. prin intermediul Ceta-teanului turmentat. în care cei doi posibili candidati. gasita de Cetateanul turmentat si sustrasa acestuia de Catavencu. În final. cuprins de febra campaniei electorale. Scrisoarea. Pretextul dramaturgic. în capitala unui judet de munte. Bataia dintre taberele de alegatori. este folosita de acesta din urma ca mijloc de santaj pentru a obtine candidatura. si totul se termina într-o atmosfera de sarbatoare si împacare.Întreaga actiune se deruleaza. este adunarea electorala din actul III al piesei. caci scrisoarea revine la Zoe. cu concursul politaiului Ghita Pristanda si al oamenilor acestuia. este pierderea de catre Zoe. Momentul de maxima încordare. sotia lui Zaharia Trahanache. se declanseaza imediat dupa anuntarea candidatului. Farfuridi si Brânzovenescu banuiesc o tradare si se decid sa expedieze o anonima la Centru. acceptând sa conduca festivitatea în cinstea noului ales. în zarva conflictului. conflictul se rezolva. . Daca. Catavencu apare umil si speriat. în persoana lui Agamita Dandanache.

aceea de dinaintea pierderii scrisorii. De aici. deoarece întâmplarile în succesiunea lor temporala nu misca nimic în mod esential. iar înfatisarea lui este limbajul ce creeaza doar iluzia existentei. încât acesta devine mod de viata.O scrisoare pierduta este o comedie în patru acte. stefan Tipatescu. caci le lipseste înzestrarea cu memorie afectiva. În constructia piesei. Disperat de pierderea scrisorii. trebuie sa remarcam cel putin trei elemente care probeaza arta de dramaturg a lui Caragiale. în sensul ca atmosfera destinsa din final reface situatia initiala a personajelor. În al doilea rând. Observam ca piesa începe dupa consumarea momentului intrigii (pierderea scrisorii). la adapostul autoritatii politice de prefect al judetului. el aplica o bine sustinuta tactica de atac . protagonistii s-au reasezat la locurile lor fara a resimti vreo trauma. concentric. Personajele se comporta conform unui mecanism asimilat asa de bine. o a treia surpriza de constructie: chiar daca începutul si finalul comediei nu sunt simetrice. îsi foloseste avantajele în propriile sale interese. primele trei urmarind o acumulare gradata de tensiuni si conflicte. Pare ca nimic nu s-a întâmplat. întreaga miscare se deruleaza fatalmente. si totul poate începe din nou. gasindu-1 pe Tipatescu într-o stare de agitatie si nervozitate. în jurul pretextului. iar al patrulea anulând toata agitatia si panica stârnite în jurul scrisorii pierdute. piesa are o arhitectura circulara. e de consemnat ca nu avem de-a face cu o actiune în sensul clasic al cuvântului.

Prezident al mai multor comitete si comitii. iar în relatia cu Nae Catavencu este perfid si violent. admite ca nu e moral si deci. strategia sa asimilându-se formulei ai putintica rabdare. truismul. Zaharia Trahanache este construit cu atâta maiestrie. care este un truc îndelung verificat. el repeta spusele fiului sau: unde nu e moral. si o sotietate fara printipuri. îi ofera lui Catavencu diferite posturi importante. pentru ca apoi. în fata lui Farfuridi si Brânzovenescu ia poza de victima a propriei sale sensibilitati pentru partid si tinut. la nivelul practicii vietii politice. e coruptie. Zaharia Trahanache are o pozitie bine consolidata. o modalitate de autoaparare prin încetinire sau amânare. Abuzul de putere este principala sa arma: îi da mâna libera lui Pristanda. postul de prefect oferindu-i o stare de suficienta. încalcând chiar legea. la nivelul vietii familiale. acolo e coruptie. cacofonia si chiar absurdul comunicarii. tulburata doar de pierderea scrisorii. Personajul nu are ambitii politice.împotriva lui Catavencu. constient ca alegerile sunt o farsa. dar. tautologia. încât ramânem cu întrebarea daca este opac în fata evidentelor sau refuza sa creada în scrisoarea de amor din diplomatie. se observa ca Trahanache. Dincolo de incapacitatea de a sesiza lipsa unui mesaj real. Tipatescu dovedeste o buna stiinta a disimularii: când Trahanache îi aduce vestea existentei scrisorii. nu admite functionarea aceluiasi principiu. se preface a nu sti nimic. sa cedeze. Pus în situatie de aparare. controleaza depesele de la telegraf si dispune sa nu fie transmis nici un mesaj fara stirea lui. . la refuzul acestuia. va sa zica ca nu le are. Pentru a defini societatea vremii. menirea sa fiind aceea de a mentine si veghea asupra ordinii existente.

plin de sine. esentiale.. Discursul lui Catavencu în fata alegatorilor este o mostra de insuficienta intelectuala. si acest personaj este pregatit sa-si schimbe masca. neputincios. ipocrit. ori sa nu se revizuiasca.Nae Catavencu si-a propus sa devina deputat cu orice pret.. în final. ambii cu nume de rezonanta culinara.. retras. si anume în punctele. Cât timp este în posesia scrisorii compromitatoare. Accepta tradarea daca o cer interesele partidului. fatarnic. Viata ordonata pe care o afiseaza (un ritual cotidian care se repeta) este o aparenta. dati-mi voie: sau sa se revizuiasca. Fiind un personaj cu vocatie oratorica. impunându-si pretentiile. dar s-o stim si noi. apare inflexibil. cosmopolitismul prost înteles. pentru ca acesta nu înseamna un abandon defmitiv. Tache Farfuridi intra în relatie de cuplu comic. agresiv. dar lipseste cu desavârsire). ci doar o amânare. partenerul sau fiind Iordache Brânzovenescu.. el se afla în ofensiva. teatral. Scena conceperii depesei anonime catre Centru este memorabila si ne dezvaluie un Farfuridi care doar vorbeste despre curaj. refuzând alternativele pe care i le propune Tipatescu. model perfect de incoerenta. caci în interior domneste o inocenta dezordine. primesc! Dar sa nu se schimbe nimica. patriot. Catavencu îsi traieste esecul cu mai putin dramatism decât ar fi fost de asteptat. un haos desavârsit. orgolios. Atunci.. dar si umil. prostie si aberatie. declara convins si apodictic: Din doua una. Marea drama a personajului este aceea de a nu fi . putem zice. vadita prin folosirea improprie a unor cuvinte (capitalist pentru locuitorii capitalei). sentimental. e sublima. rosteste o caricatura de discurs. din moment ce. la fel de bine. el poate fi. enunturi adversative aberante (Industria româna e admirabila. primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo.

momental. Statutul sau existential. dar care-i scapa. având mania deputatiei. dictat de profesie si pozitia sociala. însa ramolismentul sau intelectual. famelie. . este cel care asculta si executa... Agamemnon Dandanache este una dintre marile gaselnite ale lui Caragiale. Personajul vorbeste peltic si sâsâit si se afla la limita de jos a degringoladei umanului.admis în jocul de culise. Dandanache este o caricatura ilara. de a nu avea acces la manevrele subterane. Autorul îl înzestreaza din abundenta cu mijloace ale comicului. pentru care uzeaza tot de arma santajului. Pentru el. caricaturizându-1 si ridiculizându-1 pâna la grotesc. cu o memorie în deriva.). automatismele si ticurile verbale nu-i estompeaza vanitatile politice. el nefiind o solutie de final deus ex machina. pe care le simte. îl serveste pe Tipatescu. usor sesizabil în ticurile verbale (Curat. comandamentul suprem este datoria. politaiul orasului. convertita. Ghita Pristanda. mai prost decât Farfuridi si mai canalie decât Catavencu. ci o efigie de crepuscul social. în actiune pentru sine. formele incorecte ale unor cuvinte (renumeratie. dar el este suficient de perfid si josnic pentru a nu înapoia scrisoarea de amor. dar nu se fereste sa-1 linguseasca pe Catavencu sau sa-1 trimita la telegraf pe prefect fara motiv. în fond. formulele tip de impresionare. Existenta sa ca personaj este delimitata si ornata prin deficitul de cultura. bampir). se defineste prin servilism voit umil si asumat din ratiuni pragmatice.

nifilist. onestitatea putea sa apara ca un viciu si ar fi perturbat ordinea intrinseca a piesei. astfel: comicul de situatie (pierderea si gasirea scrisorii. se încoloneaza disciplinat în sirul celor care asteapta numele candidatului. Curat. Într-o societate care a pierdut cultul pentru valorile umane autentice. întâlnirea Catavencu . dezvelindu-i dimensiunea ridicola. dând vorbelor statut de personaje principale. Optiunea sa este aceea de a nu încerca o optiune proprie. negarea primei propozitii prin a doua . cliseele verbale. tautologia (O sotietate fara printipuri. astfel încat scriitorul întruchipeaza un vicios pentru a-1 înzestra cu anume calitati. El este dintre aceia care..Tipatescu). neavând aspiratii si pretentii politice. stâlcirea cuvintelor (momental. caci numai ele au capacitatea de a conferi identitate eroilor din comedii. Întâlnim.Cetateanul turmentat poate fi unul dintre cele mai subtile trucuri dramaturgice ale genialului Caragiale. famelie).). Ceea ce desavârseste împlinirea Scrisorii pierdute ca o capodopera a genului este bogatul si rafmatul arsenal de mijloace de realizare a comicului pe care dramaturgul îl antreneaza în scrierea piesei. Caragiale descopera virtutile denotative ale cuvântului. comicul de limbaj: ticurile verbale (Ai putintica rabdare. dar tot el restabileste linistea ei. fapt ce-i asigura linistea si îl fereste de riscul de a fi izolat într-un cerc unde de-abia intrase. va sa zica ca nu le are). prin deposedarea de scrisoare. Situându-se pe pozitia unei cât mai fidele apropieri de realitate. Cetateanul turmentat tulbura si bulverseaza lumea.

Elvin în Modernitatea clasicului I. disponibilitatea pentru disimulare). care nu se face de loc în tara noastra). ca si în proza de mici dimensiuni. D-ale carnavalului . prin care se delimiteaza de predecesorii sai. Noi aclamam munca. Trahanache. alimentat de realitatile cotidiene. Niciodata pâna la Caragiale nu a existat în literatura noastra un scriitor mai refractar conformismului.L. comicul de moravuri (relatia dintre Tipatescu si Zoe. Caragiale instituie un nou limbaj si un nou tip de discurs literar. Caragiale. putem zice. dar cu desavârsire . si spusele acestuia se motiveaza perfect la (re)lectura comediei O scrisoare pierduta. practicarea santajului politic). superficialitatii si imposturii artistice. comicul de nume (Agamemnon Dandanache. un scriitor care sa resimta cu mai multa acuitate ceea ce este conventional din punctul de vedere al atitudinii si caduc sub raportul expresiei literare. afirma B. Catavencu). Farfuridi. Brânzovenescu. În comedii. travaliul. e sublima.(Industria româna e admirabila. comicul de caracter (ipostazele personajelor.

încheie activitatea dramatica a scriitorului. Drama Napasta Piesa Napasta. . O scrisoare pierduta (1884) si D-ale carnavalului (1885). continuata cu farsa Conul Leonida fata cu Reactiunea (1880).2. aparuta în 1890. începuta în 1879 cu comedia O noapte furtunoasa.

a caror actiune se petrece într-un sat de munte. în casatorie. pe lumea asta. Din gazeta ei afla ca Ion a fugit de la ocna. Dragomir încearca sa afle cum 1-ar putea scapa pe Ion. salvându-se astfel si pe el.îii spune el lui Gheorghe. La ocna fusese trimis un nevinovat. Dragomir. care o iubea nebuneste pe Anca. sotia lui. învatatorul satului. Având mustrari de constiinta pentru ce facuse în urma cu multi ani. banuind adevarul. si cu gândul e la Dumitru. Anca. 1-a omorât în padurea Corbenilor pe Dumitru Cirezarul. cârciumarul. Anca se foloseste de dragostea lui Gheorghe pentru ea. o data n-am vazut-o zâmbind. Anca. la care fusesera gasite luleaua. barbatul ei. Faptele de acum sunt consecinta unor întâmplari petrecute în urma cu noua ani. îl tortureaza pe Dragomir cu diferite întrebari si aluzii pentru a1 face sa-si marturiseasca fapta. Actiunea din acest act se contureaza astfel în jurul zbuciumului lui Dragomir. tutunul si amnarul lui Dumitru. la rândul ei. pentru a o putea cere. de atunci si pâna astazi cu trupul e aicea. si Gheorghe. Pentru a-si îndeplini planurile. Actul I îincepe cu discutia dintre Dragomir. care se simte amenintat de vorbele Ancai: Din ziua întâia a cununiei si pâna astazi. Atunci. dupa un an.Drama are doua acte. . Ion. pe lumea aialalta.

un om tot cu o viata plateste. doua ori zece. simplifica lucrurile pentru Anca. . dar eu poci sa-l las asa?. Anca se hotaraste sa actioneze. nebun.. pentru ca dupa zece ani fapta se putea prescrie si el ramânea nepedepsit. Dragomir este constrâns sa marturiseasca omorul înfaptuit în trecut. Dragomir vrea sa-l ia cu el în lume pentru un an si sa-i spuna adevarul. Este momentul în care si Anca se explica: s-a casatorit cu el pentru ca 1-a banuit de la început si a vrut sa-1 pedepseasca pentru uciderea omului drag ca lumina ochilor. actiunea se precipita... Gândurile ei iau forma monologului: Asa e legea. nebunul tot are sa fie prins pâna la urma si întors acolo de unde a fugit... În Actul II. se înjunghie pentru a-si alunga raul din corp. Nu. Descoperindu-1 pe Ion în casa sa si vazându-i suferintele... bine.. Pentru un pacat. si fara alta vina noua.. nu se poate. ea sperând ca acum va putea afla adevarul.Aparitia lui Ion la cârciuma. Nebunul asta tot e osândit o data. Anca profita de întâmplare si îl ameninta pe Dragomir ca va raspunde pentru moartea lui Ion. Astfel. Auzind de la Gheorghe ca Dragomir vrea sa plece în lume. Este punctul culminant al dramei.. dovada fiind camasa acestuia mânjita de sângele ocnasului. nebun si retraind un cosmar al suferintelor din trecut... Dar Ion.

Comparati adesea de critica literara cu eroii lui Dostoievski. implicit el este de acord cu pedeapsa pentru omorârea lui Dumitru. naivitatea lui Gheorghe sau compasiunea lui Dragomir. Drama aminteste foarte bine de tragediile clasice prin ura Ancai. . nu-si marturiseste singur crima. când eroul accepta cu resemnare tradarea Ancai. asa cum s-a mai spus. drama nu este simpla. devine dramatic prin aparitia lui Ion si se atenueaza în final. Dragomir trebuie sa fie pedepsit pentru crima savârsita. Anca îl acuza pe Dragomir ca 1-a omorât pe Ion. adusi de Gheorghe. Napasta nu este o piesa de actiune. având trasaturi shakespeariene. Acceptând sa fie învinuit pentru uciderea lui Ion. si de aceea Anca are rolul personajului malefic. piesa lui Caragiale pare a avea si o tema secundara si anume razbunarea. Desi are personaje putine. ci o analiza de caractere. Dragomir nu este Raskolnikov. chiar dupa 9 ani. Obstinatia cu care Anca îsi urmareste victima. Din acest punct de vedere. aceea a crimei si a ispasirii ei. Totusi.La sosirea oamenilor din sat. eroii lui Caragiale sunt diferiti. pare uneori nefireasca. nevinovatia lui Ion. Însa el va fi acuzat pentru o alta crima pe care n-a comis-o. Zbuciumul lui Dragomir se vede de la început pâna la sfârsit. chimirul acestuia fiind gasit în buzunarul învinuitului. cel care tortureaza fara încetare constiinta celui vinovat. El se adânceste. Piesa este construita pe o tema grava.

Despre ea. Pasiunea cu care ea urmareste descoperirea adevarului. Surprinzatoarea rezolvare a conflictului. întrucât framântarea lui sufleteasca nu este punctul initial al actiunii. Dragomir pare o simpla unealta în mâna Ancai. dominat de la început de sentimentul vinovatiei si al groazei de a ispasi pentru crima comisa. Echilibrând aprecierile anterioare. înrudit prin categoria sociala cu Vitoria Lipan. împlinirea dreptatii. dar si al suspansului. prin tenacitate. un alt tip feminin în literatura noastra. . numai la gândul razbunarii si nu se poate razbuna acuzându-l de o crima imaginara. iar confesiunea lui se face în final. G. Ea reprezinta. Calinescu vorbea despre Anca în termeni asemanatori.E. perseverenta fac din Anca un personaj remarcabil construit din punct de vedere psihologic si social. când totul era de prisos. O femeie care si-a iubit barbatul nu se poate casatori cu ucigasul lui. constanta în dragostea pentru Dumitru. sugerata si de vorbele Ancai. Criticul de la Zburatorul aprecia ca Anca iese din sfera posibiltatilor. critica literara s-a exprimat cât se poate de diferit. deoarece e condusa doar de razbunare. Personaj static. un Hamlet feminin. Lovinescu considera ca Dragomir este un personaj secundar. Zoe Dumitrescu-Busulenga insista asupra structurii sufletesti tragice a eroinei. în cele din urma. pentru fapta rasplata si napasta pentru napasta. ne indica. Caragiale este un scriitor cu simtul dramaticului. nu poate trai 9 ani cu el. numind-o un monstru.

. Lovinescu socotea Napasta ca o drama pornita dintr-un postulat psihologic fara aderenta cu realitatea. dar piesa ramâne valoroasa prin plasarea su-biectului în sfera verosimilitatii.E. Poate fi si asa.

.

.

nr. Bucuresti. p.Caragiale.[1] serban Cioculescu. 145. op. 97 [7] Mariana Andrei. Editura Universitatii din Pitesti. [5] I. 120 [4] serban Cioculescu. Caragialiana. 119 [3] Ibid. p. p. p. Combinatul Poligrafic 'Casa Scînteii'.Caragiale. 10. . 1965. I.cit. Editura Eminescu. p. Bucuresti.repere didactice. 6 [2] Ibid. Editura Tineretului. Momente si Schite. 1967.Caragiale. 116 [6] I. Bucuresti. p. 2004. p.L. Literatura româna .L.L. 1. 1974.

Editura Minerva. p. 1977. p. [9] Mircea Tomsa. Bucuresti. 79 [11] I. 163-164 [13] Mircea Tomus. 1977. 1965. Momente si Schite. 1999. p. p. 160 [12] Idem. 1970. 57 . Leipzig. nr. Bucuresti. I.L. p. Caragiale.Postfata la volumul Tema cu variatiuni. Momente si Schite.Caragiale.Caragiale. Momente si schite. Bucuresti. Editura Minerv.L. I. 66 [10] I.L. vol. 1. p. vol. Insel-Verlag. Bucuresti. Opera lui I.[8] Klaus Bochmann.Caragiale.L. 412-143. Combinatul Poligrafic 'Casa Scînteii'. Editura 100+1 GRAMAR. Opera lui I.

1930-1931. Editura Fundatiilor Regale. Bucuresti.Caragiale. I. p. p. 1930-1931. p. Introducere la Vol. XII.L. I. Editura Fundatiilor Regale.Caragiale.[14] I. Opere. Editura Fundatiilor Regale. II.Caragiale. 1930-1931. Opere. Opere. Introducere la Vol.L. [15] I. XIII . XXXVII. Bucuresti.L. Introducere la Vol. Bucuresti. [16] I.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful