Argument

Limba si literatura româna este o disciplina scolara complexa si dinamica ce presupune o instruire permanenta bazata pe fundamente teoretice si percepte practice.

În sfera larga a acesteia, o importanta deosebita o are literatura româna deoarece ajuta elevii sa-si creeze un univers fictional si sa-si îmbogateasca vocabularul, dar si sa-si gaseasca în personajele pe care le întâlnesc modele sau antimodele.

Metodele de instruire si educatie a acestora trebuie sa fie cât mai eficiente si sa aiba la baza perfectionarea si modernizarea tehnicilor de lucru pentru a trezi interesul si pasiunea elevilor. Este important sa se formeze si consolideze deprinderea acestora cu opera literara prin lectura, exercitii de citire astfel încât elevii sa parcurga orice text cu voce tare sau în gând si sa poata întelege si reproduce continutul acestuia.

Pentru a se asigura cealalta cerinta si anume îmbogatirea vocabularului elevilor este necesar ca acestia sa stapâneasca sensurile proprii si figurate ale cuvintelor, astfel încât fiecare lectie de literatura sa le ofere prilejul unei noi achizitii lexicale si sa-si poata preciza si nuanta vocabularul pe care îl folosesc.

Realizarea acestor cerinte obiective si subiective presupune din partea profesorului mentinerea la curent cu ceea ce este nou în specialitate, precum si o buna pregatire din punct de vedere metodic.

Astfel, lucrarea de fata îsi propune sa schiteze o conceptie pertinenta asupra personalitatii lui I.L.Caragiale, nume celebru între cei patru mari clasici ai literaturii române, bazate pe interesul manifestat de critica literara, scotând în evidenta importanta pe care a avut-o autorul dramatic asupra literaturii române.

Alegerea acestei teme s-a bazat pe faptul ca autorul român a cuprins în opera sa aspecte diverse ale existentei omului punându-si geniul în viata si talentul în opera, sugerând zigzagurile vietii prin risipa de epitet verbal, egoismul epicureu c 818b13i u înfrângerile suferite ca si Oscar Wilde ( serban Cioculescu).

Mare scriitor clasic, I.L.Caragiale este maestrul neîntrecut al dramaturgiei românesti excelând deopotriva în domeniul prozei, îndeosebi în schita si în nuvela,

ducându-si, în toate acestea, la perfectiune marile disponibilitati creatoare: observatia lucida a mediilor sociale, caracterul scenic al situatiilor, arta dialogului, umorul, comicul de situatie si de limbaj.

Ca observator social, Caragiale a transpus în plan literar adevarul simplu ca lumea, în datele ei fundamentale, nu evolueaza esential: gesturile, atitudinile, neobservate cu suficienta acuitate, sunt mereu aceleasi. Spatiul în care se misca personajele umane, definit de coordonatele vietii cotidiene, ale câstigului de bani, ale stagnarii în aceeasi zona de preocupari, cu aceleasi etape de trecere de la o vârsta la alta, sacralizate sub forma de rituri existentiale, este unul închis. În acest context, eroii caragialieni nu vor deveni nici nemuritori ca protagonistii scrierilor antice ca un Hercule sau Tezeu, nu se vor lupta nici cu balaurii, nu vor depasi, decât în cazuri extreme zidurile cetatii protectoare, burgul, dincolo de care nu au capacitatea de a subzista într-o forma civilizata, nici de a deveni cazuri tragice, ca al lui Timon din Atena. O decadere marcanta, motiv fundamental al dramei moderne, care a pierdut temele înaltatoare ale tragediei, dar se scufunda în tragicul cotidian. Omul se lasa în stapânirea marii trancaneli (Mircea Iorgulescu), capabile sa transforme în epopee, de pilda, faptul

banal al pierderii unei scrisori si avatarurile recuperarii ei. Se observa cum se creeaza o noua tipologie de simboluri gnoseologice false: perfectiunea greaca a retoricii neînlocuita cu arta de a vorbi fara a spune nimic, într-o degringolada semantica, razboaiele se muta dupa marile câmpuri de lupta în alcovuri si pe culoarele ziarelor de scandal, oamenii îsi pierd vremea prin cafenele, pentru a discuta, în lipsa unor subiecte profunde, ultimele cancanuri politice sau scandaluri mondene.

Ceea ce îi reuseste impecabil lui Caragiale este radiografierea exacta a moravurilor epocii sale, care, prin reiterare, se transmit tuturor epocilor. Din acest punct de vedere, omul secolului XIX - lea nu este cu mult diferit de cel conteporan sau de cel al secolelor viitoare.

Probabil ca si peste o suta de ani vor exista acelasi personaje mediocre, cum se si confirma de altfel dupa prima suta de ani parcursa prin eternitate de opera: un Mitica ce discuta prin cafenele sau pe la colturi de strada despre oamenii aflati la putere, despre ultimele scandaluri din high-life, un Dandanache ce va specula insidios o conjunctura politica favorabila, un Catavencu santajist, o Zoe care va combina la nesfârsit politica si erotica.

O lume pe dos, prafuita, cu personaje, parca scoase din dulapul cu naftalina, cu oameni sfatosi, cu mustati mari în forma de sulita, cu haine caraghioase, cu baston si tilindru, plimbându-se solemn pe strada, în încercarea de a impresiona demoiselle-le tinere din faubourgul unde îsi fac veacul,

în Caragiale.schimbându-si numai hainele si mastile. . în care motivul lumii ca teatru îsi gaseste. jucând în continuare aceeasi piesa. adeptul si creatorul desavârsit.

OMUL sI ACTIVITATEA LITERARĂ .CAP. I.

Caragiale s-a nascut la 30. Între anii 1860-1864. tatal lui I. Candiano-Popescu. Baiatul începe sa învete cu parintele Marinache. urmeaza clasele primare la scoala Domneasca din acelasi oras. Dorea sa faca si clasa a-V-a de liceu. Caragea. iar urmatoarele trei la scoala Sfintii Petru si Pavel. miscare pe care o va ironiza în . În august. prima clasa de gimnaziu. preferând sa ramâna administrator al mosiei Margineni si profesând totodata ca magistrat si avocat la Ploiesti. azi I. fiind pâna în1870 la clasa de mimica si declamatie a lui Costache Caragiali. ca si fratii lui. de la care îi va ramâne si numele de Caragiali. copist la tribunalul din Prahova.L. ia si el parte la miscarea revolutionara initiata de Al. dramaturg si gazetar. pastrând o frumoasa amintire despre institutorul Basil Dragosescu. L. De aceea. la Conservator. În intervalul 1864-1867 termina. Caragiale se înscrie în 1868.01. Gh. I. venise în tara o data cu domnitorul I. Caragiale si el actor o vreme.1852 în satul Haimanale.L. Mama lui Caragiale. nu se consacra totusi scenei. fiind prozator. dar teatrul începe a-l ispiti.02. Gheorghe din Ploiesti. Caragiale. În iunie 1870. se angajeaza. Luca. un oarecare stefan. se numea Ecaterina si era fiica unui negustor brasovean.Conform informatiilor din Dictionarul general al literaturii române. Costache si Iorgu. de origine greceasca.1852 sau 01. cel dintâi. judetul Dâmbovita. Bunicul lui Caragiale. în particular. Luca. în Bucuresti. la biserica Sf. Dintre cei trei fii. pentru câteva luni.

cu talent de mim si de povestitor. Eminescu (pe care îl cunoscuse la Giurgiu) Caragiale.Vâlcea. din februarie. participa la întrunirile societatii Junimea. în micul sau ansamblu. Între 18811882. temator de urmari si simtindu-se vinovat. În timpul Razboiului de Independenta a servit în garda civica. O relatie trecatoare cu Veronica Micle atinge dureros sensibilitatea lui Eminescu. Va fi apoi functionar în Bucuresti la Regia Monopolurilor Statului. Titu Maiorescu îl va lua într-o calatorie la Viena. Iorgu Caragiali. în trupa lui Mihai Pascaly. În stagiunea 1871-1872 este tot sufleor. redactor la Timpul. Îsi va aminti.scrisul sau. Din 1878. îndragostit de aceasta. scânteietor în replici. plin de umor. îndemnat de M. tânarul acapareaza atentia celor din jur. cutreiera judetele Suceava si Neamt ca revizor scolar. de unde l-a preluat . revizor în judetele Arges . Este sufleor la Iasi. se transfera în 1882. dar si copist la Teatrul National din Bucuresti. pe care avea sa o încondeieze mai târziu. în casa lui Titu Maiorescu. devenit. . aceasta perioada în însemnarile intitulate Din carnetul unui vechi sufleor. Intuindu-i înzestrarea neobisnuita. Fiind stralucitor de verva si de spirit. si Caragiale.

Beraria Academica Bene Bibenti si împreuna cu cumnatul lui. Va mai conduce. În anul 1886. în 1885 Mateiu.P. în sedinta plenara a Academiei Române. Caragiale deschide. solicitând directia Teatrului National din . viitorul poet. în 1891. o berarie. i se naste cel de-al doilea fiu. care îi aduce grave acuze: imoralitate si denigrare a valorilor nationale. Hasdeu si a interventiei lui D. Gheorghe. cu o functionara Maria Constantinescu se naste.A. în combinatie cu un anume Mihalcea. viitorul scriitor. este numit Director General al Teatrelor pâna în mai 1889. prezentata. scriitorul. fiica unui arhitect. la Clubul muncitorilor.Dutu. În acelasi an. dar poate si cu placerea de a scandaliza. dupa conferinta Gâste si gâste literare. pe care o tine la Ateneul Român. si dupa articolul Doua note. Caragiale îsi manifesta ingratitudinea fata de criticul junimist si în conferinta Prostie si inteligenta.Din legatura sa. Teodor Dutescu . În 1896. Despartirea de Junimea se produce în 1892. îi sunt respinse. volumele Teatru si Napasta. restaurantul garii Buzau (1895). În toamna. pentru a-si redresa situatia materiala. de pe urma carora ar fi obtinut foloase materiale. În ianuarie 1889 se casatoreste cu Alexandrina Burelly. Va reveni la catedra de istorie în 1890. în care Maiorescu este acuzat de falsificarea textelor eminesciene. în mai 1893. de la premiere. Peste doi ani. Sturdza. Caragiale functioneaza ca profesor la liceul particular Sf. facându-si voiajul de nunta în Italia. în 1888. În urma raportului defavorabil al lui B. Luca Ion Caragiale.

invoca si numele lui L. Leonescu . Gane. pâna la urma. facând multa zarva. Se tipareste un numar unic din revista Caragiale si i se înmâneaza o pana de aur. socat de evenimentele din 1907. Întetindu-si campania de defaimare.Iasi. Istvan Kemeny. lucreaza ca registrator în administratia centrala a Regiei Monopolurilor Statului. Caion. Este din nou respins. Ca delegat al Primariei din Bucuresti. primar fiind Barbu Delavrancea. N. sub pseudonimul Luciliu. Atacurile lui sunt sustinute de Al. achitat. dupa o piesa a unui. publicând o brosura agresiva. În decembrie va intenta un proces de calomnie lui Constantin Al. scrie . Macedonski. un pshihopat care. autor maghiar inexistent. întreprinde împreuna cu familia un voiaj prin Italia.Doua plagiate. în Forta morala. Desi aparat de catre Delavrancea. Ionescu .Vampirul.B. Un an mai târziu. Caragiale nu obtine satisfactia cuvenita întrucât Caion va fi. Originalitatea d-lui Caragiale .Caion.N. În martie 1905 se stabileste definitiv la Berlin. În 1901 i se serbeaza douazeci si cinci de ani de activitate literara. Caragiale e cooptat în comitetul Teatrului National din capitala. Germania (1903-1904). dar se va întoarce din când în când în tara. încercase sa-i puna în cârca învinuirea ca ar fi plagiat drama Napasta. se vede refuzat de primarul orasului. dupa un turneu prin tara cu actorul nomad Al. Tolstoi. Din 1899. de la un premiu academic în anul 1902. Franta. cu volumul Momente.

de inima. ramasitele lui pamântesti.articolul . . sub pretextul unui acces de sciatica. nu o avea. presedintele Societatii Scriitorilor Români. Publica în anul 1874 în Revista Contimporana. nu fara tribulatii. însa fara semnatura. Rac. Crezând ca da curs unei chemari politice pe care. alaturi de M.pamflet 1907 .. proiectul de sarbatorire si recompensa nationala ce se planuia în România. Debuteaza în anul 1873 în revista satirica Ghimpele. Palicar. la rubricile Diverse si Felurimi. Caragiale se înscrie în Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu. sustinând rubricile Varietati si Una-alta. semnând cu numele întreg. în 1908. pentru a fi reînhumate la Cimitirul Bellu. Marele scriitor moare fulgerator.Din primavara pâna-n toamna. socotind desigur ca toate acestea vin prea târziu. cu initialele sau cu semnaturile Car. Eminescu. Este dupa aceea girant responsabil la Alegatorul liber si la Unirea democratica unde e prezent. de catre Emil Gârleanu. de fapt. Caragiale si-a început activitatea literara prin colaborarea la foile umoristice ale vremii. sub semnatura Un patriot român. La împlinirea a saizeci de ani refuza. fiind aduse dupa un timp. a carui prima parte apare în ziarul vienez Die Zeit. Versuri.

. Dupa doua piese minore.1878. între anii 1877 . aceasta fiind fluierata la premiera.S. Slavici si I. I. la foaia craioveana Doljul. cu seria de foiletoane Cercetare critica asupra teatrului românesc. la România libera. editeaza saptamânalul umoristic Claponul si publica în Albina Carpatilor. Telegraful si în Bobârnacul. La 26 mai 1878 începe sa participe la sedintele societatii Junimea. suspendat în curând din pricina inserarii unei stiri ce anuntase prematur caderea Plevnei.În 1877. unde citeste înainte de banchet O noapte furtunoasa sau Numarul 9. în redactia caruia mai lucrau M. în 1983 are loc întâia reprezentatie a comediei Soacra-mea. ca în 1885 sa fie reprezentata D-ale Carnavalului. Racovita-Sphinx.D. Fifina si opera bufa Hatmanul Baltag. e reprezentata la Teatrul National din Bucuresti tragedia Roma învinsa de Alessandro Parodi. reprezentata la 13 decembrie 1884 la Teatrul National din Bucuresti. Eminescu. Badescu. sub semnatura Luca. de doua ori. De aici este detasat. Colaboreaza. se impune prin O scrisoare pierduta. iar împreuna cu publicistul Frederic Dame scoate efemerul ziar Natiunea Româna. (întâia reprezentatie a acestei comedii având loc în ianuarie 1879) si Conul Leonida fata cu Reactiunea. se angajeaza apoi la Timpul. În traducerea sa. din cauza unei cabale organizate de cronicarul dramatic D. aceasta din urma în colaborare cu Iacob Negruzzi.

fara semnatura. la 1 ianuarie 1894. Adevarul. revista umoristica a lui Alceu Urechea. supliment al ziarului Epoca. articole politice si. Noua revista româna. Panu. Universul literar. bineînteles (ca membru al Junimii). Slavici si cu G. Povestea vorbei. Se observa. în tipografia Epoca apare.O. iar în 1897. i. Lumea ilustrata. editat si în brosura. reportajul Culisele chestiunii nationale. la Convorbiri literare. Sfânt-Ion. Vointa nationala. fara semnatura sau cu iscaliturile Ion. Convorbiri. România juna. Publica în ziarul lui G. Caragiale conduce în anul urmator Epoca Literara. Pagini literare. Asmodeu. Flacara. A mai colaborat. Luceafarul. Cosbuc. editeaza revista Vatra. fara semnatura. Balada Haiduceasca. periodic socialist. în 1985. Foaia interesanta. Redactor. Universul. Ziua.Asociindu-se cu I. Constitutionalul. cu initiala L. si Luca la jurnalul liberal Gazeta poporului. . avându-l ca secretar pe St. În aprilie 1896 apare volumul Schite usoare. Iosif. Lumea veche. Viata româneasca si. Lumea noua. Literatura si arta româna. muscatoare ce avea sa faca din Caragiale un satiric de temut. verva sarcastica. la organul liberal Gazeta poporului.

În Rromânul. literare. imoralitatea femeii. în vreme .. Claponul. De la zeflemea la caricatura si pâna la sarcasme. Caragiale pare ca se amuza. debitând cu vioiciune anecdote uneori piperate. si în pamflete) nu sunt doar agresive ci si necrutatoare. intitulat Flori otravite. O fiziologie ca Broaste. usor. unde îi apar cronici satirice. facându-i si pe cititori partasi. unde ar fi urmat sa intre parodiile din Moftul român. strecurând ironii subtiri sau pline de echivocuri. se produce pe nesimtite.. junele Al. În Smotocea si Cotocea se prefigureaza perechea de farfarale Lache si Mache. sunt exersari pentru opera maturitatii. Pe 29 iunie ziarul Opinia anunta ca scriitorul pregateste un volum de versuri. însa sarjele lui (se observa asta si în parodii. scriitorul îsi cauta cu înfrigurare uneltele. chiar licentioase. cu un prilej sau altul. în întreaga opera a lui Caragiale misuna asemenea moftangii. luati în pleasna. Moftul român. recurgând la formule si scheme hazlii din gazetele umoristice ale momentului. compunând gogosi. sub masca joviala si putin cabotina. Macedonski ori poligraful N. El practica acum un comic alert. gaunosenia unor pretinsi oameni de stiinta. destule .Intentiona sa alcatuiasca un ciclu de studii fizico-psihologice nationale -Moftangii si moftangioaice.Nuvela pesimista poate fi socotita prima schita caragialiana. fanteziste. Savantul sunt persiflate sovinismul. zigzaguri. Fara îndoiala. Chiar daca acest ciclu nu s-a realizat. În Ghimpele. snobismul. saltul. uzând de alegorii si de hiperbola dibaci mestesugita. Venerabilul Cezar Bolliac.D. Popescu vor fi. curiozitati. Rromânca.

Oricum. reluând personajele din O noapte furtunoasa si O scrisoare pierduta dupa 20-25 de ani. Daca nu inventivitatea comica impresioneaza în toate aceste texte. acela de parodist: persifleaza scrierile moderniste. torturant. o vreme. va trece la un registru care îi convine. unde deplânge zadarniciile omenesti. revenind ca autor de versuri cu niste strofe antidinastice (Mare farsor. mari gogomani) si. Caragiale. în schimb e vadit scrupulul stilistic. apare editia de Opere complete. structura lui nefiind deloc aceea a unui liric. îl anunta pe Jupân Dumitrache. gardist civic de o credulitate ce îl sorteste încornorarii. . În martie 1905. parvenite la mari situatii. Sotirescu & Company. cu fabule inspirate de rascoalele taranesti din 1907. De fapt. se lasa. Iese de sub tipar brosura 1907-Din primavara pâna-n toamna. pe G. face scheme de amuzament citind stantele macedonskiene. în 1908. în Convorbiri critice. Scrie câteva epigrame si niste atacuri la adresa spiritismului hasdeian. atras de poezie. el mimeaza poezia. Cosbuc lui Mihai Eminescu. Scriitorul cu o atât de consistenta vâna comica. Un an mai târziu. începe sa lucreze la comedia politica Titirica. ca poet. manifesta o receptivitate insuficienta fata de lirism.ce bacanul Ghita Calup. dar piesa ramâne pâna la urma în stare de schita. decadente. care avea sa-l prefere. Dupa câteva poeme cu turnura elegiaca. ce avea sa devina teribil.

cosmopolitismul. reflectând toate aceste sinuozitati si inconsecvente. Caragiale îsi da seama ca nu are vocatie în acest domeniu. criticând drastic. Parerile lui Caragiale despre arta si literatura nu tradeaza. cum se recomanda singur. farsa alegerilor. poate sincer. în Moftul român. gruparii junimiste. cetatenesti. ci si în scrierile literare) progresul nostru pripit sau forma fara fond. Dupa o perioada de atasament. cum am mai spus. . Caragiale ajunge sa le considere un reflex degradat. întreprinde o adevarata disectie în societatea româneasca. cautând sa descopere radacina raului. Fara a se integra. se declara independent. Caragiale gândeste în consens atunci când sanctioneaza (nu numai în articole. Panu. în 1909. Caragiale tinteste. Este una dintre temele publicisticii sale pe care o exploateaza si în comedii. fata de ideile liberale. Este adevarat ca dispretuia prea mult politicianismul pentru a se înscrie în vreun partid. în Epoca. prin calitatea literara. la fel ca în comediile lui. Cu ochi rau. În fulminanta brosura 1907 . orice s-ar spune. reportajele parlamentare.Cu tot elogiul pe care. parvenitismul. om vechi. Va intra apoi. prin energia iradianta a argumentatiei si. schitând un îndemn la cultivarea sentimentelor patriotice. un spirit teoretic. propriu-zis. în Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu. se înscrie în Partidul Radical al lui G. al pasoptismului. la fel ca Eminescu el invoca teoria paturii superpuse. îl face implicarii politice a omului de condei. impun prin luciditate. În 1901. binefacerile sistemului constitutional. Articolele sale politice. pâna la schimonoseala. Dupa o scurta apropiere de socialisti. mascarada vietii politice.Din primavara pâna-n toamna. tinând si el cuvântari în turneele si campaniile omului politic pe care îl admira. cu vederi conservatoare. liberalismul românesc. Sunt reflexiile inteligente si de bun simt ale unui om.

În operele sale se rasfrâng. cât si la Iorgu Caragiali. Cosbuc un proiect de drama istorica. el preia câte ceva de la autori francezi precum Eugene Scribe. îi arata lui G. precaragialiene fiind de gasit atât la Costache Caragiali. ceea ce.. colaboreaza la Românul din Arad. .În februarie îsi reia colaborarea la Universul. în versuri. Lupta (Budapesta) si Viata Româneasca. Hasdeu la Vasile Alecsandri. P. urmând ca în septembrie sa fie pus în scena instantaneul Începem!. O viziune de dramaturg pecetluieste opera lui Caragiale. Sub raportul tehnicii dramaturgice. ultimul publicat de autor. Victorien Sardou.. 1911. regina Cartaginei. schite si câteva scrisori. nu diminueaza cu nimic originalitatea frapanta a unei opere de fulgerari geniale. În anul 1910 apare volumul Schite noua. cum e firesc. iar în vara. însa. de la B. saluta aparitia companiei teatrale a lui Alexandru Davila printr-un articol din Noua revista româna. replici. Eugene Labiche. daca se poate spune. apoi în iunie. truvaiuri ale unor comediografi premergatori. publicând povestiri. În februarie-mai. cu proze din Universul. cu subiectul din viata Didonei. la Karlsbad.

încornoratul credul. coruptibilitatea. un limbaj deformat. stropsit. o expresie a unei dispozitii jubilante. eroii lui comici par sa fi încremenit într-o marginire definitiva. fandositi si amorali. sugerând fie naturelul. tipologic. se desluseste si o unda de simpatie. ipochimenii (care mostenesc.) fiind în definitiv. pretiozitatea ridicola. conditia materiala. Inapti de devenire sufleteasca. Iar numele. fie ocupatia. servitorul slugarnic si duplicitar. montura perfecta a replicilor în care sunt încrustate nemuritoarele formule având o armonie aproape muzicala. . vanitosi. Lipsa de scrupule si nepasarea.Apar în comediile lui. în afara agitatiei exterioare.demagogul. dincolo de inflexiunea de badjocura. Modul lor de a fi. provenienta regionala. se refugiaza în limbaj. În râsul lui Caragiale. Limba personajelor caragialiene este prin ea însasi un spectacol. sunt ele însele mici caractere. sociala. date ale personajelor din comedia clasica . arivisti si mitocani. gogomania sunt metehne ale acestor creaturi care vietuiesc în inertie si mimetism. întepenit în ticuri absurde care le divulga vacuitatea interioara. confidentul etc.

.

la rândul sau prelucrat la tensiunea artistica pe care numai talentul o poate da. el înregistra totul.1.CAP.[3] caci. nu era un emotiv si mai ales nu voia sa para[2]. Caragiale a fost toata viata lui un desavârsit actor dublat de un foarte lucid spectator[1]. dotat cu un acut spirit de observatie. momente din biografia scriitorului sunt o cronologie a operei sale. fara sa fie nevoie de o indicatie anume. Inteligent pâna la granita neverosimilului. în câteva însemnari cu caracter informativ despre viata lui. justificari si expresii mai sugestive. Prietenii literari îl numeau <>. dar nu îsi îngaduia sa retina decât esentialul. fara a aminti macar. în abordarile biografice. primeste. dintre care putem alege cu valoare de . implicit ori explicit. Sunt unele cazuri când fragmentele biografice pot fi usor identificate. învinuindu-l de facilitate. Aceasta nu înseamna ca a copiat realitatea asa dupa cum se obisnuisera sa afirme acei care din rea-credinta sau macar din indiferenta încercau sa îl minimalizeze. Opera epica Nu se poate vorbi despre ceea ce a scris Caragiale. Elemente clasiciste si romantice în opera caragialiana 2. II. S-ar spune ca si-l cautase. si calificativul îl încânta.

Asa a ajuns Caragiale ca într-un stil imaginabil de simplu. si iar îmi blestem ursitoarele. scos din viata imediata. adesea grotesc si monstruos: . stia sa se abandoneze firii lui profunde. de regula stapânita de dârza vointa a impenetrabilitatii.nu mai pot tinea condeiul. în intimitate. masca umorului. cu o surprinzatoare autenticitate. într-un limbaj aparent comun..tremur si ma apuca un cârcel la deget. si ceasurile sînt aproape zece!. În O cronica de Craciun gasim declaratia lui Caragiale ca scrie greu: Scriu si sterg si iar încep si iar sterg. Din O petitiune pe aceea a împiegatului de la Regia Monopolurilor. a scris relativ putin fata de numarul considerabil de tipuri improvizate si de situatii imaginate cu o fantezie neobosita. dar foarte complicat. În opera sa gasim replicile repetate de milioane de oameni ajunse la o conciziune si la expresivitate maxima printr-o munca de slefuire covârsitoare. uneori. pe care si le permiteau cunoscutii fata de el pe vremea când era sufleor la teatru. În momentul când începea sa astearna pe hârtie devenea de o severitate neînduratoare fata de cuvântul scris.. cu o bufonerie geniala. dar care. mai adesea. sa-si puna eroii sa se dezvaluie singuri.încheiere pe urmatoarea: se poate vorbi despre Caragiale ca de un homo duplex. care fermeca pe toti cu inteligenta sa sclipitoare si prin vorba cu care povestea ceasuri întregi. ca si în opera. Omul acesta.[4] Din schita O conferinta simtim reactia spontana a lui Caragiale împotriva familiarismelor. Efectul artistic îl realiza prin claritate si simplitate. uneori ireverentioase. interioare. care a purtat în viata.

te superi daca te-oi ruga sa-mi dai batista - d-tale?. Monser. am pierdut-o? - A fost o petitie .e vorba.S-a dus dracului! Am pierdut-o! - Ce? - Ce. ne ce. batista . frate. - Nu.... . numai un moment[5].

care .Schita Petitiunea din care a fost extrasa frântura de dialog este un instantaneu luat la un ghiseu de petitii dintr-o institutie publica. sugestiv intitulate Momente. - Sa moara mam'mare? - Sa moara! - Ad'sa-l pupe mam'mare. ca trece![6] Ca un om cu îndelungata experienta în teatru. Caragiale si-a însusit arta reprezentarii dramatice prin care exceleaza schitele sale. - Nu . Iata si o scena duioasa de familie: .Te mai doare nasul. raspunde Goe. puiusorule? Întreaba mam'mare. Momentul prinde viata prin stenografierea fidela a limbajului eroilor. la care abia daca mai adauga scriitorul unele indicatii cu gesticulatie.

seful garii se simte deodata important prin însarcinarea lui administrativa de care depindea într-o oarecare masura bunul mers al ceremoniei. ostenit. fanfara tipa. garda civica. mici piese de teatru în care personajele se misca si vorbesc ca pe scena. scoalele. însemnând cu condeiul hârtiile în registru. impiegatul impacientându-se. birocrat. domnilor. zice grav seful garii. Actiunea are loc la cafenea ori berarie. notabilii si cât public a mai putut încapea. potrivindu-si bine sapca rosie. Ca sa sugereze tensiunea dintr-o mica gara provinciala în care s-a oprit trenul domnesc. la scoala si în casele parvenitilor. la bâlci. demonstrativ. în parcuri. potrivind cravata lui Goe si pupându-l dulce. Mam'mare. scolarii intoneaza imnul-un concert monstru. în redactiile revistelor. Printre oamenii înghesuiti si emotionati. Stilul condensat dezvaluie însusirea lui Caragiale de a discerne ceea ce este expresiv si convingator esential. autoritatile. unde cânta fanfara militara. prafuit dupa nesfârsite demersuri de la autoritati. Astfel concepute. care la rândul lui este asudat. momentele sunt schite dialogate. dupa toate poznele baiatului. O singura miscare. de exemplu.pot fi privite ca adnotari marginale de regizor. preocupat si plictisit de insistentele absurde ale matinalului sau vizitator. Caragiale nu a avut nevoie de mai multe indicatii penrtu a face auzita alarma de pe peronul decorat cu stegulete tricolore si împletitura de brad si unde au fost îngramadite garnizoana. scriitorul precizeaza în schita 25 de minute: cazanul fierbe (e vorba de locomotiva). la gara. la simigerie. . un singur gest este revelator pentru starea de spirit a unui om: la o parte.

Exista totusi diferente în perspectivarea tipologica. patriotul si zgomotosul. . de exemplu. În Momente cu exceptia unor schite ca Telegrame. într-un cuvânt moftangiul Mitica. personajele sunt vazute în cotidianul existentei lor marunte. ahtiat dupa informatii de scandal culese din culisele vietii studentul cu caracter de bronz. altadata numit Lache cu complezenta bonoma. arivistul lipsit de scrupule. dar poate cea mai evaluata ca pozitie sociala si politica. O noapte furtunoasa. politicienii din tabere adverse. în esenta. gazetarul superficial si oportunist. tipul intrigant si canalie din superficialitate. nu cu aciditate ironica cu care îsi urmareste eroii din teatru. Conul Leonida fata cu Reactiunea. în care conflictul si atmosfera amintesc direct de O scrisoare pierduta. aproape toate covergând spre tipul global care este mistificatorul sentimental. scolarilor. politaiul slugarnic si abuziv reprezinta adevarate coordonate ale sistemului social-politic descris de Caragiale.Lumea Momentelor este. galantul si emotivul. el cultiva o tipologie mai pregnanta pentru aparatul de stat burghez. D-ale Carnavalui. În teatru. contopistul îmbâcsit de prejudecati birocratice. Tipul precum politicianul demagog. ireconciliabilii pe chestii de printipuri. tradând la primul prilej idealurile generoase sustinute pâna atunci cu demagogica ardoare. dar de fapt întelegându-se de minune în afaceri. dascalul terorizat de posturile influente ale parintilor. Exista în proza scurta al lui Caragiale alarmantul reprezentant al ordinii publice întocmind sforaitoare proceseverbale. aceeasi pe care a imortalizat-o Caragiale în piesele de teatru O scrisoare pierduta.

un limbaj pitoresc colorat sau pretios ales. emancipat printre prieteni pentru a-i pune în inferioritate. lacheu cu fierturi si manusi. Criticul G. El obisnuia sa spuna ca îsi batea joc nu de popor. la un ghiseu. vorbind româneste numai cu slugile. baiat bun. vai de capul lui. a criticat si explicat întreaga viata a epocii de . Pe amicul binevoitor. pe tarani sau pe muncitori.Accentul nu cade pe politicianul propriu-zis. Ibraileanu socoteste pe Caragiale cel mai mare istorisit. consoarta fara principii si mama cu veleitati de educatoare. nu e acelasi lucru cu a face politica în genul lui Catavencu. dupa moda. scuzându-le slabiciunile si inertia intelectuala la vârsta scolara. care se tine de intrigarii marunte. surprins în viata domestica. care îsi rasfata copiii pâna la cruzime. Pe mahalagioaica pretentioasa. ducându-se din snobism la concerte la palat. Pe omul de încredere al clasei. reclamând prin diferite sisteme indulgenta profesorului. ci pe individul mic burghez. înselând cu seninatate buna-credinta si naivitatea protectorului sau. familiar cu toata lumea. în realitate conformist. Caci daca într-o berarie se discuta politic. las. ci de poppor. folosind. de o incultura stridenta. fricos. Nici o pagina din opera lui Caragiale nu critica si nu ia în derâdere pe oameni simpli si umili. invitata sau neinvitata. în fata unui pahar cu vin cu amicii. priceput la orice. dar demn când este atins în amorul propriu. indiscret si flecar. într-un tramvai. de demagogia partidelor istorice. de mentalitatea de clasa a burgheziei. dupa caz. încurajându-le zburdalniciile cât sunt mici. În Momente gasim pe amicul fanfaron. amator de favoritisme cu profit personal. tinând. in general. casa deschisa cu jour fix. barbat în toata firea. bobbor. Pe cucoana din pretinsa lume buna.

Niciodata însa nu reproducea cele adunate de la noi asa cum le auzise. timp de aproape un an si jumatate. Pentru ca ziarul avea un tiraj foarte bun. Caragiale. mereu împrospatate. . Caragiale nu putea sa nu vada antagonismele societatii în care a trait si toate relele decurgând din ele. primul la noi. adica. scriitorul pretându-si saptamânal colaborarea. I. pertecaret. suetar si anectodist ca nimeni altul. Suchianu a observat demult ca prietenul sau. În 1901 apar Momente si schite. Iata. începutul Momentelor. mereu înmultite. le dadea valoarea literara. pentru care Caragiale este cel mai mare creator de viata din întreaga noastra literatura. deci. fiind gazeta cea mai citita. dupa cum constata tot Ibraileanu.L. era în permanenta vânatoare de subiecte. cu care s-a spus ca. lui Caragiale i s-a fixat onorariul de 25 de lei pe foileton. adica sa concureze starea civila. în ultima analiza. cea ce a facut Balzac cu personajele sale. Caragiale a definitivat schita umoristica. scriitorul s-a angajat în septembrie 1899 sa dea pentru Universul un foileton saptamânal. I. Invectiva scriitorului este. Pe lânga aceasta un merit deosebit al puterii lui de creatie este faptul de a fi izbutit sa faca. Alegea si dezvolta partile ce-l interesau. materialul cules direct din realitate sau numai din auzite a fost întotdeauna filtrat de geniul artistului.care s-a ocupat. În posesia unui belsug de subiecte. Scriitor profund. o forma de protest împotriva vremii sale. opera lui lua un caracter polemic. Osândindu-le.

a noastra. iata ce ma intereseaza. Caragiale si-a început munca stiind perfect tematica si obiectivele rubricii sale pe care a intitulat-o Notite critice. În introducerea din 10 septembrie 1899.L. În ceea ce priveste tonul. scriitorul anunta ca nu se va ocupa. Voi fi blând si naiv în forma. în Moftul român. În aceasta îsi va îndeplini o obligatie cetateneasca: si eu am dreptul. da fuga/ si trage-i doua halbe/ De bere de Azuga!/ De vale la Gambrinus. desi a parcurs întreaga gama a comicului[7]. introducerea anunta: Voi fi sever. Oare nu putem socoti aceasta o stralucita definitie a satirei lui Caragiale? Rubrica a fost una umoristica. sa fac critica. a tuturor românilor. Gambrinus. Ultimul local condus de el a primit numele legendarului inventator al berii. urmatoarea reclama: Decât medicamente/ Mai bine. când umblu cu picioarele pe coji de nuci. Caragiale a fost si berar.L. de monumente: eu nu ma pot gândi sus. iata ce-mi atrage irezistibil atentia. dar violent si caustic în fond. Dupa cum se stie.I. zeu. Critica lui va atinge toate aspectele societatii românesti./ Cea mai frumoasa vale / Te afli între teatru/ si între Caragiale/ Ferice cel ce poate/ Sa bea asa nectar/ De ce nu mai multe halbe/ Macar un biet pahar. I. Viata banala a mea. Un anume D. Se afla tot lânga teatru. . dar drept. Teleor i-a facut. pot zice chiar datoria. de jos si pâna sus. Scriitorul era convins de misiunea si utilitatea sociala a artei. ca alti critici.

. i-a mai scris: primindu-l.I. clienti din România. Era un volum cu aspect modest. Grigorescu: stralucitului maestru N. Doua loturi. Grigorescu.momente . dar cel mai valoros cadou facut onor. cu litera mica. Un asemenea exemplar i l-a dedicat pictorului N. ca dar de Anul Nou.autorul si. nici de data aceasta. tiparit pe hârtie velina. rogu-te nu cântari pretul darului. frumoasa. Canuta. ca semn de admiratiune. autorul a reprodus nuvelele La hanul lui Mânjoala. la înaltime. cu coperta prazulie. câte un volumas cu unele dintre schitele sale. Într-adevar. trimitându-i-l. pictorul a pretuit acest volum.L. ci socoteste dragostea cu care ti-l face al dumitale supus prieten. om sucit. facând multe remarci stupide. a ramas volumul Monumente. închina aceste . Înaintea Momentelor propriu-zise. La conac. l-a luat cu el la Paris si l-a legat în piele neagra. Presa nu s-a aratat. Caragiale obisnuia sa le faca cadou clientilor lui.

bataliile ce se sfârsesc prin împacarea generala (Telegrame) administratia înceata si birocratica (Urgent). ci Monumente trebuia sa botezi admirabilul volum. în care domnesc obscurantismul. cinicul Mitica. grotescul rromânilor si rromâncelor cu pretentii aristocratice.o¢clock). maestre. de perfectiune artistica[8]. simpaticul Mitica. de fapt. favoritismul (Un pedagog de scoala noua). lipsa de personalitate. Cadou). de sub care razbeste cea mai crasa vulgaritate (High .life. Goe).calomnia lui Caion. imoralitatea în viata de familie (Mici economii. scoala. un salut entuziast i l-a facut G. Ranetti în Zeflemeaua: Nu Momente. pe care nu-l ia nimeni în seama. . goana dupa senzational a presei (Ultima ora). rasfatul din familiile înstarite (Dl. memorizarea mecanica. ce-si vorbeste de rau prietenii.marii zilei. de care autorul râde cu oarecare compatimire. Aceasta se întâmpla în anul 1901. ridicola. nepotismul (Triumful talentului). unde îsi afirma personalitatea. de spirit sadea. punând tara la cale între amici. Five . bietul Mitica. în absenta. din care pricina face mare caz de relatiile lui cu mai . caci fiecare din paginile lui e un monument de observatie. gresita educatie. Momentele prezinta demagogia politica. care s-a încheiat cu o lovitura perfida si dureroasa pentru Caragiale . stâlp al cafenelelor si bodegilor.Cu toate acestea. Trebuie sa-l amintim pe Mitica.

În Inspectie îl cheama Anghelache si devine erou tragic.Cu numele de Lache.de ce.[9] Nu lipseste nici gazetarul superficial si oportunist. Personajele sunt vazute în cotidianul existentei lor marunte. în parcuri. în redactiile revistelor. . politicieni din tabere adverse. dascalul terorizat de functiile influente ale parintilor scolarilor. micul burghez Mitica e o victima a societatii. si într-un caz. Dar. culese din culisele vietii. dar. se sinucide. ahtiat dupa informatii de scandal. la simigerie. Înspaimântat de un control al casei. cuminte.De ce? . Momentele sunt schite dialogate. unde cânta fanfara militara. nene Anghelache? a întrebat plângând ca un prost cel mai tânar. Oricum s-ar numi. de fapt. galantul si emotivul. desi rezultatul inspectiei îi confirma cinstea. mici piese de teatru în care personajele se misca si vorbesc ca pe scena. întelegându-se de minune în afaceri. patriotul si zgomotosul. într-un cuvânt. el apare si este prezent peste tot. contopistul îmbâcsit de prejudecati birocratice. întocmind sforaitoare procese-verbale. Stasache sau Mitica. aproape toate mergând spre tipul global care este mistificatorul sentimental. în casele parvenitilor. Mache sau Mandache. studentul cu caracter de bronz. nenea Anghelache. fie maimutarind pe cei din patura sociala superioara. si în celalalt. fie temându-se de ei. Actiunea lor are loc la cafenea ori berarie. . la gara. ca un personaj de comedie. tipul intrigant si canalie. moftangiul. ireconciliabilii pe chestii de printipuri. n-a vrut sa raspunza. la bâlci. tradând cu primul prilej idealurile generoase sustinute cu demagogica ardoare. la scoala. el întruchipeaza pe arogantul reprezentant al ordinii publice.

încurajându-le zburdalniciile cât sunt mici. de o incultura stridenta. Prezenta în schite este si mahalagioaica pretentioasa. Dialogul lui Caragiale are o mare forta de sugerare a realitatii. care-l fac pe scriitor sa se dispenseze de orice fel de comentariu. antologie de scrisori (Urgent) etc. povestire (Triumful talentului). prin el. . Alaturi de el o întâlnim pe cucoana din pretinsa lume buna. dar si de epoca si locul de desfasurare a actiunii. accentul punându-se pe dialogul care reduce povestirea. telegrame (Telegrama). rapoarte (Proces-verbal). cititorul îsi da seama de situatia sociala a personajului. care-si rasfata copii. prin vocabularul. adica prin automatisme ale vorbirii. scuzându-le slabiciunea si inertia intelectuala la vârsta scolara apelând. la indulgenta profesorului. la un ghiseu. prin orice mijloace. într-un tramvai. în fata unui pahar cu vin cu amicii. casa deschisa cu jour fix si lacheu cu fierturi si mânusi. ticurile verbale si expresiile comune. Toate se remarca prin concizie. consoarta fara principii si mama cu veleitatii de educatoare. dupa moda. de gradul sau de cultura. ducându-se din snobism la concerte la palat. surprins în viata domestica. invitata sau neinvitata. tinând.Accentul cade pe individul mic-burghez. de psihologia lui. Personajele traiesc prin felul lor de a vorbi. Schita lui Caragiale are formele cele mai surprinzatoare: sceneta (Amicii). vorbind româneste numai cu slugile.

tocmai pentru ca omul se considera. de pilda pe Marius Chicos Rostogan. si era considerat si de cei din jur. asa cum subliniaza T. un caraghios. pe masura ce numitorul creste. Vianu. Pe lânga fonetismele lingvistice care provoaca hohote de râs (roskim. dintre ceea ce par si ceea ce sunt. pe care Caragiale îl numeste distinsul nostru pedagog absolut. de fapt. ghespre. debutând în învatamânt printr-o memorabila conferinta didactica. din aroganta. distinsul nostru pedagog absolut este un semidoct. o adevarata catastrofa intelectuala.În schite. fondul conferintei depaseste . din tinuta protocolara. pictura mediului contemporan. în acest sens. a omului care îl reprezinta si al chipului în care el se misca si vorbeste.). În realitate. oamenii zugraviti. gramakica în jenere etc. Conferinta tinuta este un exemplu de incultura si prostie. Lev Tolstoi a spus. Iata-l. cu citate latinesti. fractia se micsoreaza. autorul face. ca si în aritmetica. ca omul se poate asemana cu o fractie în care numaratorul este ceea ce reprezinta el. în realitate. Izvorul comicului la Caragiale este discrepanta dintre aparenta si esenta. si numitorul ceea ce crede el despre sine si. Importanta pe care si-o da pedagogul rezulta din tonul doct. ca o celebritate didactica.

Trei cucoane. care face din copii un fel de mici tirani ai parintilor. si Caragiale zeflemiseste si satirizeaza cu ascutime metodele de educare a odraslelor burgheze. în familie. ci vizeaza si aspecte mai profunde. amenintat. la care mam¢mare convinsa. spunând marinal. care avea un vadit caracter de clasa. Educatia burgheza începe înca înainte de scoala. bietul elev Ionescu. nici marinel. apreciere careia Rostogan îi raspunde cu infatuare ca e metoda lui Pestalotiu. pleaca cu baietasul spre Bucuresti. Când mam¢mare observa cu admiratie ca lui Goe îi sade bine cu costumul de marinel si mamitica rectifica. Marius Chicos Rostogan este tipul reprezentativ al scolii burgheze. ci mariner. Este criticat rasfatul abuziv. baiatul unei doamne bogate. Nu se zice nici marinal. domnul Goe le întrerupe : Vezi ca sunteti proaste amândoua. La examenul anual. pe care pedagogul i le pune. Satira lui Caragiale nu se îndreapta numai asupra ignorantei si a prostiei personajului. saruta pe nepotel si-i zice: Apai de! N-a învatat toata lumea carte ca dumneata! . iar când vine rândul micului Ftiriadi. prostovane. cu implicatii sociale. Goe. nu lasa elevului decât o singura posibilitate de raspuns: Da.orice aberatie. mam¢mare. fiul unei spalatorese este tratat cu loaza. întrebarile. discriminatoriu. le cultiva obraznicia si orgoliul. din schita Domnul Goe este adus la Bucuresti ca sa nu mai ramâie repetent si anul acesta. Faimoasele inertii sunt debitate si în fata unui inspector care-l viziteaza si gaseste ca metoda lui e admirabila. mamitica si tanti Mita.

cu care îi asurzeste pe toti. mai mergea. si stiti dv. dar n-apuca sa termine. dar mama îl saruta si-l întreaba: Vrei sa moara mama? Rasfatatul copil ia apoi o trompeta. trebuie sa ma ocup eu de el. pe care o considera dintre cele mai alese: Sa-ti spun drept. în timp ce mama lui este tot mai încântata. acum. mama sa. si deodata o vad schimbându-se la fata ca de o adânca groaza. ridicându-se de pe scaun: Ionel! mama! ce ai? Ma. Fiind obraznic. Nu . mai ales când mama nu vrea sa-l lase fara educatie![11]. de când s-a facut baiat mare. încât ceea ce urmeaza rastoarna total pretentiile pedagogice ale lui madam Popescu. trebuie sa-i fac educatia. Apoi da un tipat si. prezinta un alt Goe. chiseaua cu dulceata. patându-i costumul. si toata vorbaria ei despre educatia fiului devine ridicola. Schita Vizita. Madam Popescu. alb ca varul.si nu sta mult[10]. i se face rau. peroreaza pentru educatia micutului.sa nu mi-l deochi.e nimic! Iese. ia o minge si loveste ceasca de cafea a musafirului. un copilas de vreo opt anisori. cu ochi . Dar nu e vremea de discutii filozofice: soseste trenul . fumeaza. barbatii cât timp îi iau unei femei educatia unui copil. o sabie. pe care o toarna în galosii musafirului. Cafeaua nu pateaza! Iese cu nitica apa calda! . autorul îsi construieste în asa fel schita. cât si pe mama lui. cu care o loveste atât pe servitoare.ntorc si vaz pe maiorul . de data aceasta cu numele de Ionel Popescu. când era Ionel mititel. Ionel este gata sa verse cafeaua si sa rastoarne masina de spirt pentru facut cafea. Ionel nu se opreste aici: ia o tigara din cutia musafirului.zice mam¢mare. si iar saruta pe nepotel si iar îi potriveste palaria de mariner. Scuipa .

! . mama nu vede decât ca e ambitios. maiorul cade lat. Dupa cum spuneam. domnule maior? Îl întreb eu dupa ce-si mai vine în fire.Vai de mine! Ţipa mama. Ionel.. dar pâna sa faca un pas. adica sa nu învete. în final. Mama se repede spre el. Atât tânarul. dar mama lui crede ca este persecutat de profesor. vezi? Nu ti-am spus eu ca tutunul nu e lucru bun? Aldata sa nu mai fumezi!. daca pierzi un an. unde este în continuare obisnuit sa i se faca toate mofturile. Apa rece.pierduti si cu dragalasa lui figura strâmbata. minciuna. . tânarul parazit este urmarit în scoala. proasta educatie începe în familie. Nu întâmplator a luat nota trei la Morala. coruptia. Mama intervine pentru a-si lua baiatul bacalaureatul si. sunt lipsiti de principii morale si. practica traficul de influenta. demagogia etc. [12]. Goe. sa nu faca nimic pentru societate. sa nu munceasca.. exclama . care vrea sa-i zdrobeasca baiatului cariera. mama. fiind educati înca de pe acum ca paraziti. cât si mama lui. sa fie servit. Dupa aceea. si nu baiatul. Tânarul o ameninta pe mama: Mamito.Vezi.. E rau copilului! . sa traiasca doar pentru el. de aceea. Tânarul Ovidiu Georgescu este lenes. . Ajutor! moare copilul! Ridic pe maiorul. ma omor! În toata aceasta stare de lene a baiatului. îi deschid repede mondirul la gât si la piept.. Nu-i nimic zic eu. nu învata.

usurata: Am scapat! Am dat si bacalaureatul asta. Baiatul nu face nimic, el învata de mic sa fie lenes, obraznic, parazit.

Numele fratilor lui Ovidiu, Virgiliu si Horatiu, precum si numele mamei, Caliopi, au o doza de parodie, fiindca subliniaza nivelul de decadenta al societatii, în contrast cu principiile morale pe care acesti mari poeti latini le-au afirmat, ca reprezentanti ai constiintei sociale.

Traficul de influenta exprima relatiile decazute din societatea burgheza. Folosind traficul de influenta pentru a lua bacalaureatul, se întelege ce fel de legi va face dupa ce va termina Facultatea de Drept, unde vroia sa mearga si el, si unde fratii lui mai mari erau deja studenti.

Devenind student, precum Coriolan Draganescu din schita Tempora, parazitul învata acum arta demagogiei si coruptia. El tine discursuri înflacarate, catarat pe statuia lui Mihai Viteazul din fata Universitatii, scrie articole la Amicul poporului.

Seria parazitului este bine reprezentata în piesa de teatru O scrisoare pierduta cu st. Tipatescu, iar punctul cel mai înalt al evolutiei parazitului este Agamemnon Dandanache. Escroc, santajist, josnic, ramolit, corupt, devine un instrument în mâna celor care jefuiesc tara.

În societatea burgheza, oameni sunt apreciati dupa cantitatea de bani pe care o au, si nu dupa capacitatea lor intelectuala sau dupa calitatile morale. Cei bogati sunt considerati oameni de frunte, sunt tratati cu cinste si consideratie, chiar daca sunt niste obtuzi si niste badarani. Familia Piscupescu (frantuzirea numelui Piscupescu arata aroganta cosmopolita) este invitata la Peles. Toaleta somptuoasa a Mandicai si ifosele ei, nu pot însa acoperi vulgaritatea cucoanei: Mamito! Striga madam Piscupescu, uitându-se înapoi catre cuana Luxita, care, de pe veranda, o scuipa sa n-o deoache, mamito, baga de seama la cheile dulapului ca iar fura zahar dobitoaca, fir-ar a dracului sa fie!

Snobii si fatarnicii, voind sa pastreze o aparenta onorabila, chiar împotriva realitatii stridente, burghezii din schitele lui Caragiale nu se dau în laturi de la cele mai josnice tranzactii cu propria lor constiinta, negustorind cele mai alese sentimente, automistificându-se. Asa se întâmpla de pilda cu Manolache Guvidi din Om cu noroc, posesor al unei averi însemnate, si câstigata printr-o munca onorabila. Cât de onorabila a fost munca lui întelegem dupa ce citim despre cele doua sotii ale sale, despre tineretea si frumusetea lor, mai ales despre tactul lor diplomatic care putea smulge concesii însemnate mai marilor zilei, care-i ajuta domnului Guvidi sa fie luat îndeaproape tot sub puternica protectie a înaltului personaj. Acelasi irezistibil tact diplomatic are si nevasta lui nenea Mihalache din Diplomatie, care reuseste, prin interventiile ei si prin faptul ca stie sa-i traduca pe toti, sa mentina slujba sotului si sa-i scoata o pereche de case cu doua mii de lei mai putin. O astfel de

moralitate de familie (atât de satirizata în O noapte furtunoasa, O scrisoare pierduta, D-ale carnavalului ) mai este demascata si în schite ca Tren de placere, Mici economii, Cadou etc.

Tânarul Edgar Bostandachi, profesor suplinitor si publicist din High-life, este palmuit de maiorul Buzdrugovici pentru ca n-a pomenit, într-o cronica mondena de prezenta lui madam¢ Buzdrugovici. si a dat o exagerata importanta altor cucoane. Aceasta schita arunca o lumina asupra mascaradei presei burgheze care era un instrument în mâna potentatilor vremii si o colportoare de stiri false, senzationale, de minciuni. Excelenta este în acest sens schita Atmosfera încarcata, în care scriitorul, confrunta informatiile guvernului cu ale opozitiei.

Dar aspectul cel mai nociv al contradictiei dintre aparenta si realitate este demagogia burgheza pe care marele scriitor a condamnat-o cu indignare profunda. Alaturi de Profesiunea de credinta a lui Alexandrescu, de Clevetici ultrademagogul al lui Alecsandri, de Scrisoarea a III-a a lui Eminescu, Caragiale a dus în cadrul acestei teme contributia cea mai pretioasa, cea mai bogata si mai elocventa. Alaturi de O noapte furtunoasa, O scrisoare pierduta sau Conul Leonida fata cu reactiunea, marele scriitor ne-a lasat numeroase schite pe aceasta tema. De la nea Nita din Jertfe patriotice, negustorul care, în ajunul lui 11 februarie, cere fitantie. Pentru interesele patriei pentru ca sa aiba temei la catastif, pâna la Coriolan Draganescu din Tempora, Caragiale pare sa ilustreze artistic un fel de istoric al demagogiei literale. Coriolan Draganescu este tipic pentru evolutia demagogiei si arivismului liberal. Drumul de la tribuna tinerimii, inteligenta vie, caracter de bronz, temperament

de erou, la nerusinatul inspector politist, canalia ordinara, miselul fara rusine, salbaticul zbir si calau antropofag. Sintetizeaza de fapt lichelismul si oportunismul burgheziei liberale. În acest sens trebuie de asemenea citata savuroasa si originala schita Telegrame, în care burghezia apare în toata meschineria si lipsa de principii consfintite prin finalul asemanator cu cel din O scrisoare pierduta. Caragiale nu uita sa satirizeze si alte metehne tot atât de nocive ale aceste clase, cum ar fi nationalismul sovin, arma otravita prin care burghezia voia sa arunce vina pentru exploatarea si jefuirea poporului pe spinarea strainilor, a veneticilor. Portretele de moftangii din Rromânul, Rromânca, Savantul demasca, prin arma caricaturii, burghezia sovina. Scriitorul sugereaza însa cu subtilitatea-i cunoscuta ca frazeologia partiotarda nu este decât o masca, în fond aceasta burghezie fiind tot atât de profund cosmopolita: Rromânca vorbeste româneste avec les domestiques - încolo frantuzeste, iar ziarul preferat este l¢Indépendance romaine.

Facând o comparatie între generatia de la 1948 si posteritatea liberala, Caragiale demasca în pamfletul Toxin si toxice pe demagogii liberali: Iata urmasii vostri liberali (se adreseaza el pasoptistilor), iata haitele catilinare de politicieni liberali, de diplomati de mahala, de vânatori, de slujbe si de mici gheseftari: avocatei latratori, samsarasi dibaci, toate lichelele si drojdiile sociale tinzând sa suie sus, cât mai sus, distinctie fara merit , avere fara munca, pofte fara spatiu - roade minunate ale unei scoli ce le-a înarmat numai instinctele pernicioase, pândind alegerile si toate nevoile publice pentru a ciupi pataca.

Merge atunci la primar. cu zece zile de prasila. luându-i locul un autor grav. uneori mergând pâna la satira violenta. vine cu el la brat la primarie si se întelege de la sine cui i va face dreptate. Arendasul român. demn. ne-a dat. cere socoteala boierului si. Ţaranul. Când reflecta soarta unui taran sarac. Conul Arghir. drept raspuns. anume ca partile s-au împacat. Speriat. scrie o drama puternica.Am observat ca întotdeauna când vine vorba de burghezie. ca sa se sature de cercetare. bea acolo. dar nicaieri nu afla dreptatea. Ba mai mult. de demagogi si carieristi. când prefectul vine sa ancheteze cazul. . Ion renunta la revendicarea dreptului sau. care era la cheremul bogatasului. dupa care subprefectul încheie conflictul printr-un discurs demagogic în care nu uita sa spuna cu o sfruntata ironie ca dragostea între taran si arendas este mâna lui Dumnezeu si raporteaza prefectului concluzia anchetei. ci întregul sistem administrativ burghez. victima nedreptei justitii burgheze (Napasta). în care parca a disparut marele scriitor satiric. la prefect. Caragiale foloseste arma biciuirii prin râs. la subprefect. primarul n-are curaj pentru ca arendasul îl apuca de datorie. primeste o ploaie de pumni în cap. O alta tonalitate foloseste scriitorul atunci când se refera la clasele de jos. Cel care în 1907 a intuit cu patrundere cauzele marii rascoale taranesti. rascolitoare. de clasele parazitare. ca lui Ion nu-i era dusman numai arendasul propriu-zis. Caragiale paraseste comedia. de rezonante adânci. Când Ion merge sa reclame. Ion este încarcat de catre arendas. când subprefectul vine în sat. puternica schita inspirata din lumea satului. manânca. la arendas. reflexiv. arendasul se repede înfuriat la bietul taran si-l bate din nou. la cei exploatati si asupriti. În aceasta scurta schita Caragiale sugereaza. cu câtiva ani mai înainte.

Caragiale pare sa ilustreze artistic un fel de istoric al demagogiei liberale. birourile functionarilor. agitatia strazii. de fapt. balurile. având înainte modele vii. de la automatismul verbal specific. Caragiale ramâne în Momente el însusi. caracter de bronz. Comicul din Momente e de natura tipologica.L. I. îmbulzeala vesela de mosi. . Caragiale evoca viata din capitala. inteligenta vie. care îmbratiseaza o gama larga. Drumul de la tribun al tinerimii. salbaticul zbir si calau antropofag. saloanele mondene. Ele alcatuiesc o fresca sociala vasta: I. temperament de erou la nerusinatul inspector politist. canalie ordinara. umorul de limbaj.Arendasul român este una dintre cele mai puternice marturii literare ale cruntei exploatari a taranilor înainte de 1907. sintetizeaza. pâna la stâlcirea cuvintelor datorita inculturii sau starii de euforie alcoolica. miselul fara rusine.L. Coriolan Draganescu (Tempora) este tipic pentru evolutia demagogiei si a arivismului liberal. berariile. pacalelile de 1 aprilie etc. licheismul si oportunismul burgheziei liberale.

O ilustrare foarte interesanta a apetitului constructiv si reflexiv al prozatorului contine chiar volumul de Momente. a caror subtilitate ar sfida cele mai rafinate cursuri de retorica. tehnica prozei ascunde sute si mii de secrete. unde ordinea schitelor nu este aleatorie. iar.. O alta serie de .Ele prezinta mofturile si pe moftangii la toate nivelurile vietii sociale si la toate vârstele. I. Boris Sarafoff!. Într-un stralucit articol programatic. ci premeditata de autor. Reportaj inaugureaza seria de momente dedicate presei si acelor infatigabili reporteri din speta lui Caracudi: Ultima ora!. construita. bine calculata în vederea obtinerii unor anumite efecte.. acestora le urmeaza imediat o schita înrudita. Amicul X..L Caragiale observa ca a crea o literatura înseamna a crea o proza. O privire aruncata asupra sumarului e întru totul revelatoare. pretinzând o anume rigoare reflexiva. colportor de informatii prelucrate fantezist.L. Astfel.. în care câte o tema anuntata si fixata de catre o schita se dezvolta în diverse variatiuni prin intermediul schitelor subsecvente.. realizeaza un soi de gazeta vorbita. Caragiale conform tehnicii muzicale. unde eroul.. Momentele constituie un volum gândit si construit de I. Groaznica sinucidere din strada Fidelitatii... O buna lectura. întrucât aceasta din urma este deliberata. pe de alta parte..

Diplomatie. si însotite. acea a momentelor drumului-de-fier). totodata. partial. aproape imediat. conform modalitatii teatrale. iar. si Tren de placere.214. printre aceste piesete pare complet de neînteles daca nu tinem seama. ca parodie a stilului birocratic si administrativ. Seria subsecventa e aceea a partidelor de placere. Situatiunea). tot de o schita cu caracter autobiografic: Grand hotel'' Victoria Româna''. prin care schitele învecinate Întârziere si Petitiune. având însa si o functie laitmotivica: Lantul slabiciunilor e o variatiune la . ultima categorie de schite o cristalizeaza scenetele: Justitie. momente ale politicii (Atmosfera încarcata.. În fine. O zi solemna. De închiriat si.R. independente. anume Urgent. Se însiruie apoi.F. care . de altfel. Proces-verbal. în ordine. Mici economii.despartind diversele serii tematice si stilistice din sumarul Momentelor .. grafic. de faptul ca schita contine secvente în care replicile sunt asezate. Caldura mare. anunta tematic un alt moment.. exista si câteva momente flotante. Un grup aparte îl formeaza momentele cu tonalitate grava si chiar tragica: Inspectiune si Ultima emisiune.. Triumful talentului.. încheaga o alta subgrupa..R. În cadrul acestui aranjament meticulos alcatuit dupa principiul muzical al Temei si variatiunilor (cum suna. Tempora. care. chiar titlul uneia dintre schitele caragialiene). pe de alta.F. O lacuna. adica a petrecerii: La Mosi.). Art. Urmeaza momentele educatiei: D-l Goe.schite este consacrata mutatului: Caut casa. pe de o parte. C. Asa-zisele reminiscente incluse în volum (Boborul si Baioneta inteligenta) sunt precedate de un moment într-o oarecare masura înrudit. Într-un chip foarte subtil. High-life). ale lumii bune (Five o'lock. (includerea lui Bubico. ce îi succede imediat ca variatiune. ca împreuna cu C.. ..rup monotonia grupajelor. Vizita si oarecum. ale familiei (Cadou. momentul nerabdarii este combinat cu acela al rabdarii.

Caragiale. dar si situati . ora. secunda (sa ne amintim de acel Sekundenstil lansat. etc. 1 aprilie si Telegrame sunt laitmotive pentru momentele parodierii stilurilor. deci. situatie sau etapa. ceas. punct. Caragiale iese la iveala.precedentele momente ale educatiei si scolii.S. este. si instantanee fulgeratoare ori clipe de viata. e de prisos sa spunem ca nici titlul volumului nu este întâmplator. momentele caragialiene sunt. Caragiale e atât de inspirata si datorita polisemiei sale: caci daca ne luam dupa dictionare. Sigur ca. 25 de minute.L. la rândul sau. cu claritate. minut. faza. dar si: circumstanta. adica efemeride fixate pe retina eternitatii. I. ne aminteste o povestire ce ne-a facut-o un prietin. Sintagma aleasa de I. dupa cum atesta prima sa varianta (Reîntoarcerea lui M. Amici.S.. cu moment înseamna si clipa. prevesteste un alt moment flotant.].L. Nici unul din câti eram atunci la masa n-am putut sa-i dam ce ne cerea si tot el a gasit cuvântul Momente sub care s-a si publicat volumul. ca structura formala.L. Caragiale ne anunta într-o seara ca peste câteva zile are sa apara în volum bucati alese din schitele lui saptamânale publicate în Universul si cauta un titlu care sa fie însa o singura vorba. schita înscrisa în orbita reminiscentelor. ipostaza împrejurare.L. I. care. de naturalistii germani). în chiar vremea lui I. în sfarsit. Din amintirile contemporanilor. prin arta mintitlui si a mistificarilor. unde ne întâlneam în toate zilele [. anunta grupajul piesetelor.). concomitent. si I. cautarile scriitorului fiind de a gasi o denumire adecvata: La o masa din fund de la Gambrinus. tot un fel de amintire. prima schita. la origine. în atare conditii. stadiu. dar.

Caragiale ar fi putut sa puna ca subtitlu al Momentelor formula Schite exemplare. ci fatisi explicita. vizibila în privinta structurii volumului de Momente (inclusiv în aceea a titlului ). dupa model cervantin. Intentionalitatea epica. Ferice de ei.critica. nu prea de multa vreme . scriitorul marturiseste raspicat ca realitatea acuta si nuda îl împiedica sa se abandoneze. Sa fim barbati si sper ca suntem. Astazi tot cu atâta mândrie. si-a numit creatiile Nuvele exemplare. Viata banala a mea. iata ce-mi atrage irezistibil atentia. fiindca le dau drept exemplu .L. Caragiale. dupa cum si în privinta fiecarei schite în parte.cathartica nu este la I. atragând atentia ca aceasta titulatura are un caracter mai mult epic decât estetic: .sau ipostaze decupate intentionat pentru exemplaritatea lor în privinta unor anumite faze ori stadii ale existentei. cum s-ar putea crede.popoarele mici fac repede progrese mari . asa cum Unamuno. reveriilor idealizante ori înaltelor speculatii gratuite: Eu nu ma pot gândi sus când umblu cu picioarele goale pe coji de nuci. al barbatiei. a noastra a tuturor românilor. De altfel. moral . cu iresponsabilitate.parintii nostri ziceau cu mândrie ca românul e nascut poet. cu un ton categoric. I. .exemplu de viata si realitate. daca nu chiar cu mai multa noi putem zice ca românul e nascut critic.L. Poezia este atributul tineretei . iata ce ma intereseaza.chiar asa . groase talpi trebuie sa aiba. deci. le numesc exemplare. De aceea. tot într-unul din articolele . splendida sa introducere la Notitele critice scrise pentru ziarul Universul: Odinioara. Deliberarea reflexiva este. dupa cum ne previne. numai implicita.

exercitarea unei reale munci intelectuale a cititului. anume în O buna lectura. cu stralucire. plutonic. oricât de mare artist e. mai artist decât poet sunt. Caragiale o replica memorabila Nu Momente. în care scriitorul se dezvaluie. Cum se stie. ci Monumente . justifica raportul între osteneala ce si-a dat spiritul meu cu dânsa citind-o si folosul ce el a obtinut dupa osteneala sa. Inspectiune si Doua loturi. I.L. Acele sute si mii de secrete ale tehnicii prozei dezvaluie mereu. existenta . oricât de mare artist e. de pilda. asemeni unui palimpsest. Predominanta în cazul autorului Inspectiunii a inteligentei artistice asupra purei inspiratii creatoare. perceperea adecvata a constructiei sale presupune un efort sporit de lectura si prezenta unui cititor implicit care s-o descopere si s-o descifreze.sub un Caragiale neptunic.a unui alt Caragiale. raspunzând pe loc ca este aceea care ne poate plati drept munca intelectuala a cititului: opera prozastica fiind productia celui care gândeste. Caragiale se întreaba ce va sa zica o bucata buna de proza. la aparitia Momentelor în 1901.programatice. de suprafata.L. maestre . ca si capacitatile sale neobisnuite de tehnician. cele doua creatii reclama. I. vorbind tot în termeni caragialieni. Caragiale e mai artist decât poet. de mestesugar obsedat de perfectiunea formala au fost surprinse de Ibraileanu într-o expresiva si exacta formulare: Eminescu e mai poet decât artist. Asemenea bucati bune de proza.L. deoarece. plin de intentionalitati ascunse. iar în ciuda aparentelor lor umoristice. datorita semnificatiilor transcendentale pe care tragicul le insinueaza în materia comica[13]. umoristul George Ranetti i-a dat lui I. care pare definitiv clasat . pentru a fi decodate.

si abunda în referiri si aluzii la tribulatiile cotidiene din epoca. ar fi reprezentat. falsa impresie a unor texte minore. cu oricâta rigoare judecat. i se va acorda un interes istoric)[15]. secventele caragialiene reproduc fragmente vii. caci o parte din contemporanii lui I.trebuia sa botezi admirabilul volum.L. intentional. nu lipsit. evolutia creatiei. de perfectiune artistica. ierarhia ei interna (criticul tinând la deosebirea dintre ceea ce se poate numi opera clasica si comun cunoscuta si elementul [. este astazi definitiv si unanim ratificat de istoria si exegeza literara. fapt ce a creat. caracteristice. Verdictul acesta. etapele ei. de un anume accent calamburesc. Motivul fundamental ce trebuie sa fi declansat cecitatea estetica în fata schitelor si care o si explica se afla în realitatea pe care ele o reflecta. opera minora a scriitorului. deci. Ca într-un serial de actualitati. de spirit sadea. care. Dar la 1901 lucrurile stateau cu totul altfel. caci fiecare din paginile lui e un monument de spirit de observatie. în opinia lor. din contingent. cu deosebire cea care încununeaza cariera scriitorului. efemer. Bogatia operei (îmi spunea odata Vlahuta ca e de mirare cum oamenii nu iau seama la bogatia de figuri si întâmplari câta e numai în Momente)[14]. spre deosebire de teatru si nuvele. cu timbru foiletonistic si. aproape firesc. din realitatea imediata. Caragiale pastrau o rezerva radicala fata de Momente. în care scurtimea si precipitarea dramatica cedeaza treptat .] caruia.

L. însa. de culise. evaziunea cititorului din realitatea imediata. primejdia unei asemenea receptari depreciative si superficiale a volumului sau. confirmari si dezmintiri. I. si creatii de alta factura. Stilul curat narativ se dezvolta acum liber. ce-si are valoarea lui constructiva. reflexele uimitor de prompte ale unor evenimente reale. Caragiale a pus. elogiind La hanul lui Mânjoala. a stilului clasic. cu siguranta. scriitorul a accentuat contrastul dintre aceste opere de tip diferit si a înlesnit tocmai inevitabilul: multi dintre contemporanii sai. excesul de actualitate si asa-zisa netransfigurare a celorlalte proze. În mod paradoxal. ecourile lor profane. fara a fi silit sa însemneze numaidecât o culminatie sau sa prepare crize. polemici. cu reflex imediat în viata cotidiana a epocii. cu atentie la detaliul concret.unele expuneri largi si potolite. absorbind si conservând efervenscenta si vehementa iscate în jurul lor. de inventie. face corp comun cu universul schitelor) si care dau senzatia de literatura. într-adevar. argumentatii pro si contra. prin material si atitudine. Canuta. alaturi de momente. procedând astfel. favorizând. Momentele reprezinta. Intuind. .[16] Exista o relatie aproape nemediata între momente si realitatea de ultima ora pe care ele o înregistreaza. La conac. care. precum si nuvela Doua loturi. au deplâns. scapat de oprimarea ce fusese orisicum excesiva. materializate în comentarii. mai elevate (cum sunt La hanul lui Mânjoala. om sucit. în schimb.

iar în prefata editiei a II-a a Spiritului critic în cultura româneasca tine sa precizeze ca paragraful referitor la opera caragialiana ar trebui remaniat. este cea din debutul Inspectiunii: mai multi prieteni .m. Un istoric complet. ale unor momente de viata familiala.a. în genere. socialpublica sau.Caragiale receptau momentele în cu totul alt mod decât noi.impiegati în diferite administratii publice . la masa lor obicinuita într-o berarie. G. Momentele contin o catagrafie mozaicata a evenimentelor. Iata de ce. aluziile. savurând si întelegând altfel comentariile. De aceea. Datorita capacitatii absolute de absorbtie a oricarui fel de mostra extrasa din structurile multiple ale realitatii timpului lor istoric. fraza emblematica.d. discursuri parlamentare s. de la razboi încoace. totodata de început de secol românesc. potrivita mai tuturor momentelor si sugerând atmosfera încarcata a schimbului de opinii pe baza ultimelor informatiuni.L. Constituind proiectii. din unghiul viu al cunoasterii sensibile. corespondenta. memorii. în Note si impresii. polemicile si reactiile . ce poate fi confruntat cu alte surse de informatie: ziarele vremii. zvonuri. pentru ca. de mirare ca. deci. ale unor momente din aria raporturilor interumane. de o acuta promptitudine. contemporanii lui I. publica. care critica si care explica. mentalitatilor si moravurilor de sfârsit de veac si.L. Nu e.stau de vorba. schitele caragialiene cuprind o cantitate apreciabila de adevar istoric.speculatii. bârfe etc. ma conving din ce în ce mai mult ca acest om a vazut mai bine decât oricine în realitatea noastra sociala. Ibraileanu afirma despre I. Caragiale ca este cel mai mare istoric al epocii dintre 1870-1900. în care arata. despre chestiunile la ordinea zilei.

pentru cititorii Universului. în care sub diverse masti se înfrunta opinii diferite asupra destinului în eternitate al operei caragialiene. Lovinescu a înregistrat. Pasajele acestea de ordin conjunctural-cotidian scot în evidenta faptul ca. într-o oarecare masura. impresia aceasta . care tocmai se cristalizeaza si se consuma în prezentul imediat al celui ce le transcrie. Astfel ca. si iarasi nu e de mirare ca. începând cu datarea calendaristica (precizarile temporale. Într-un dialog de tip platonician. a netransfigurarii si a lipsei de artistica. puteau crea si impresia perisabilitatii. de ultima ora. în epoca receptarii sincrone. ci doar pe aceea trecatoare a realitatii. Acesta si fiindca reprezentau o fixare a momentului . ci adeseori a unei anumite ore sau clipe . foiletoanele acestea. din cauza actualitatii lor imediate.L. O asemenea proza ocazionala pare sa traiasca numai cât traieste si fragmentul de realitate reflectat. Caragiale. mai totdeauna. când si-a strâns momentele în volum ). asadar o proza provocata direct de una sau alta dintre întâmplarile sau impresiile reale. au fost.schita caragialiana include. momentele au constituit un fel de proza ocazionala (în sensul pe care Goethe îl da ocazionalului în literatura). cât interesul în jurul unui eveniment nu se stinge înca. liminar. atenuate de I.nu numai a unei anumite zile. atât timp cât ocazia supravietuieste. E. foarte minutioase în foiletoanele din Universul. si fisa de observatie meteorologica a timpului.personajelor. putea parea ca Momentele nu rasfrâng actualitatea perena a artei. foarte exact.

. de Pompiliu Eliade ): Eroii lui Caragiale sunt reprezentativi. ele se dovedesc acum valabile pentru împrejurari generale. le-au si recunoscut ca atare: un paradox fericit.(reprezentata. în fireasca cunostinta de cauza. Cu alte cuvinte. daca nu le mai receptam doar ca anumite întâmplari de zi cu zi. fara a avea senzatia ca deasupra lor s-a lasat o ceata a vetustetii. sa le percepem. pe masura ce particulele de contingent s-au dezagregat. totusi. face însa ca si noi. la fel. Proza ocazionala a Momentelor ar fi urmat sa se volatilizeze o data cu extinctia cauzelor generate de realitate. Daca. liminar. Momentele si-au conturat o aura de eternitate si o autoritate de etalon tocmai pe masura ce s-au îndepartat de actualitatea pasagera. aceasta proza asa-zis marginita ar fi trebuit sa dispara o data cu epoca marginita pe care o circumscrie. iscat chiar din interiorul acestor schite. momentele au fost întâmplari din realitatea imediata si primii lor cititori. în schimb. pareau exponentiale numai pentru împrejurarile restrânse ale unei epoci marginite. dar numai pentru o epoca marginita. le receptam. s-a întâmplat exact pe dos. La origine. si. ca scapari ale oricaror întâmplari cotidiene. în esenta. ce pot fi datate precis (precum într-o proza ocazionala). astazi. îndeosebi.

Comediile O noapte furtunoasa Nicaieri talentul lui Caragiale nu iese mai bine în evidenta ca în comediile sale.Opera dramatica 1. .

razemata de fereastra. Jupân Dumitrache. alta usa. Usa în fund. Finalul este modificat. surprinde tipuri reprezentative. Piesa a aparut în Convorbiri Literare. Personajul principal. O noapte furtunoasa este o comedie de moravuri care porneste de la pretextul unei farse de mahala (Florin Manolescu). La stânga în planul întâi si-n planul din fund. în volumul Teatru la Editura Librariei Socec. dând în sala de intrare: de amândoua partile usii din fund. Indicatiile scenice. particularizeaza social si istoric: Odaie de mahala. sub directoratul lui Al. Primele doua scene pun la curent pe spectator/cititor cu situatia momentului.L. vizând decorul. pe care o cunoastem astazi. numarul 7-8 în anul 1879. la a doua reprezentatie. zis si Inima-rea. Piesa este scoasa de pe afis deoarece este socotita imorala. Printr-o observatie lucida.Astfel O noapte furtunoasa sau Numarul 9 este prima dintre capodoperele comice ale lui I. Davila. este dominat de orgoliul sau de proprietar. Actul I se prezinta ca o juxtapunere de noua scene complementare. În dreapta în fund. s-a jucat în stgiunea 1905-1906 la Teatrul National din Bucuresti. câte o usa. Caragiale. Caragiale a publicat apoi piesa. obligându-l pe autor sa-si retraga piesa. Dupa 4 ani. Versiunea în doua acte. capitan în garda civica si cherestegiu. Detesta . cu schimbari. comedia a fost reluata într-o noua distributie si regie. cu aluzii politice. Titirica. prin definirea trasaturilor lor caracteristice. Vede lumina rampei în 18 ianuarie 1879 la Teatrul National din Bucuresti. câte o fereastra. o pusca de gardist cu spanga atârnata lânga ea. în dreapta pe planul al doilea. în 1883. autorul. din 21 ianuarie. Mobile de lemn si paie.

si numai ca ma pomenesc cu un ala. din greseala. bagabontul. amicul politic. Naratia. dar mi-era rusine de lume. În scena VII intra Veta. este întrerupta de interventiile lui Nae Ipingescu (devenit aici personaj-confident). dupa cum . sergent în garda. cu un bagabont de amploiat. niste scârta-scârta pe hârtie. Povestea relatata este interiorizata asemenea unei confesiuni: Jupân Dumitrache: stii dumneata ca la lasata secului am mers la gradina la Iunion.. Dumitrache tine la onoarea de familist.. care coase galoanele la mondirul lui Chiriac. cu un coate-goale nu vine bine. eram eu.) Încep sa ma-ncruntez la bagabontul si mai ca-mi venea sa-l cârpesc. Înainte de a-si face rondul.. iar pe de alta parte. tejghetar. amantul ei. consoarta lui Jupân Dumitrache.. Ne punem la o masa. nu este altul decat Rica Venturiano. gelozia se nutreste tot din orgoliu si îi este pricinuita de un prapadit de amploiat. îi marturiseste ipistatului Nae Ipingescu. aduce în prim-plan viata personajului. sa ma pui în public. Trece asa pret ca la un sfert de ceas. ca mod de constructie a replicilor. pe care îi numeste papugii. Aceasta îi trimite un mesaj cu adresa exacta.functionarii. student în drept si publicist. esentiala în definirea personajelor. Orgoliul sau de proprietar îl face sa nu se dezvaluie în vazul lumii: Jupân Dumitrache: (. Tânarul atât de insistent. Un mester binagiu.. întâmplarea cu bagabondul. Aceasta istorie rezolva pe deoparte tehnic un mod de a naste dramaticul din epic. eu de! negustor. care se îndragosteste de Zita. sfârsind în incoerenta si care aproba cu câte un rezon. om de încredere al lui Jupân Dumitrache. de a separa dramaticul de epic ( Mircea Tomus). a schimbat numerele caselor: a batut numarul 6 d-a-ndoaselea. consoarta mea si cumnata-mea Zita. ca sa vedem si noi comediile alea de le joaca Ionescu. arhivar la o judecatorie de ocol.

O asculta cu neatentie pe Zita. Jupân Dumitrache. plin de var. În scena explicatiei cu Chiriac. în centru aflându-se parada sentimentala dar si patriotica a lui Venturiano.îl prezinta autorul în lista de personaje. lui Jupân Dumitrache. facându-si rondul de noapte. Pe ea o costa banuiala lui Chiriac. intriga amoroasa dintre cei doi este de mahala: îi marturiseste ca nu este crezuta în sentimente. Titirica vede din strada profilul moftangiului. speriat. regreta ca nu se poate muri din dragoste. nicidecum a sotului. dar totul se va încheia cu o împacare dublata de comicul situatiei. deorece s-a ascuns într-un butoi. careia îi comunica hotarârea de a nu mai merge la Iunion. În puterea noptii. În cele 9 scene ale actului II sunt explicate relatiile de adversitate sau de solidaritate dintre personaje. îmbratisat cu Veta. Dumitrache consimte la casatoria celor doi. Rica reapare. a VIII-a din actul II. cu giubenu-n cap si da buzna în casa. sora ei. Veta îi da drumul lui Rica pe fereastra care da pe niste schele. cu ochelarii pe nas. însotit de ipistat si de Chiriac. Aflând ca tânarul este autorul articolului Republica si Reactiunea sau Venitorele si trecutul din ziarul Vocea patriotului nationale. Rica Venturiano nimereste în camera Vetei. . În penultima scena. Din cauza miopiei nu distinge persoana. îi striga lui Chiriac. Imprudenta i-ar fi fost fatala daca nu ar fi fost recunoscut de Nae Ipingescu ca unul de-ai nostri. Venindu-si în fire. din strada. cade în genunchi si-si debiteaza celebra declaratie de amor. sa vegheze la onoarea lui de familist.

Interogatia devine sireata. baiat de pricopseala în casa lui Dumitrache. Încurcatura a început de la epistola versificata scrisa de Rica. Ipistatul are rolul de a-l intia pe cherestegiu cu ce mai zice politica. om de încredere al lui Dumitrache. De asemenea.Rica debiteaza fraze sonore Domnule. biletul. Vocea patriotului nationale este citit dupa un ritual. Interpretarile deformate ale lui Nae Ipingescu talmacesc în termeni ilogici teoriile lui Rica Venturiano. într-un moment de inspiratiune Zitei si raspunsul acesteia cu indicarea numarului casei. este un fel de pedagog politic. care vede în el un viitor diputat sau ministru.L. Caragiale. Chiriac o interogheaza pe Veta în legatura cu întâmplarea de la Iunion în crescendo. si Veta. Chiriac îsi exercita atributiile de sergent în garda tot prin bilete trimise lui Tache pantofarul sau lui Ghita Ţicardau pentru a fi scosi la izircit. Scrisoarea. Apar în piesa doua motive esentiale în opera lui I. . Spiridon îl pacaleste pe Rica pentru bacsis. dar se prefac ca nu stiu. chemat sa-i apere onoarea. un al doilea motiv important. Ziarul fiind prezent la începutul piesei. Toti stiu despre relatiile dintre Chiriac. iar lectura agramata a articolului este întrerupta de aprobarile jupânului cu câte un bravos. Zita o ia cu vorba pe Veta pentru a merge la Iunion. da-i înainte. ca în final sa ispraveasca în juraminte. Dumnezeul nostru este poporul: box populi. din moment ce Spiridon. de la tonul neutru pâna la inflamare. desi desluseste cu greu slovele gazetei. aduce gazeta în fiecare seara. sunt semne ale relatiei dintre personaje. box dei spre marele entuziasm al lui Titirica. Nevoia funciara a personajelor de a se însela este dublata de siretenie.

Zita. fara a avea sentimentul pacatului. Astfel. este un profitor al sotiei acestuia. brutal. Lefterie. care se repeta mereu cu o staruinta ce si-o impune (E. dar mai ales limbajul care individualizeaza personajele. pantofarul de la Sf. Chiriac. deoarece nu este antrenat în nici un fel de joc. Nae Ipingescu. se rezuma la a spune rezon.În piesa distingem doua categorii de personaje: unele care actioneaza pe scena si altele care nu apar. contribuie la conturarea acelora care actioneaza în fata spectatorilor. Tache. de caracter. Personajele care actioneaza pe scena se pot rezuma într-o singura formula. fidel siesi în ce priveste suficienta. aspira la intelectualul Venturiano. tine la onoarea de familist. stupid. Scriitorul cultiva comicul de situatie. devotat. Veta este multumita cu mediul ei. mahalagiu. volubil. este tratat grotesc. . omul de încredere al stapânului. personajul cel mai angajat în piesa. cel mai adesea bine aleasa. Ghita Ţicardau contureaza biografia Zitei. evocate. Ipingescu. Lovinescu): Jupân Dumitrache. adauga note la caracterizarea lui Jupân Dumitrache. mai evoluata. fiind personajul cel mai lucid. Chiriac. dar. Rica Venturiano.

.

) . farsa într-un act. Caragiale a fost permanent constient si marcat de aceasta ostilitate. la putin timp dupa jubileul de 60 de ani ai autorului. 1876. farsa într-un act.. Nottara).. O scrisoare pierduta. piesa în 2 acte. dovada sta si încercarea de cronologie redactata cu o ironie amara si trimisa Directiei generale a teatrelor în 1898: O soacra. Conul Leonida fata cu Reactiunea. Napasta. Se mai jucase înainte doar pe o scena de a doua mâna (consemneaza în amintirile sale Constantin I. ostil lui Caragiale este faptul ca piesa de fata a fost reprezentata pe scena Teatrului National abia în 16 aprilie 1912. 9. 1880. D-ale carnavalului. farsa în 3 acte. Relevant pentru contextul.Conul Leonida fata cu Reactiunea Comedia Conul Leonida fata cu Reactiunea a aparut în Convorbiri literare în 1880 si a fost inclusa în volumul Teatru care a cunoscut numeroase editii. 1879. 1883. în multe rânduri. Liviu Calin observa: aceasta lista în care sunt câteva inadvertente trebuie înteleasa în primul rând ca un raspuns dat unor critici necalificate. 1881. O noapte furtunoasa sau Nr. Totusi Caragiale a fost totdeauna constient de valoarea fiecarei piese în parte (. farsa în 4 acte.

în Prefata la volumul Teatru. de automatisme de gândire - . papuci si scufie de noapte. a fi în esenta ei una conservatoare. ca si în cazul lui Titirca Inima-Rea. are un singur act si antreneaza în actiune doar trei personaje . în fond. dar nici aceasta fundamentata pe convingeri. Din relatarea. ale carei convingeri politice nu sunt altceva. în speta) care ar da. Regimul respectiv ar trebui sa se instaleze fara tulburari prea mari. un cetatean mai putin turmentat. Ed. Albatros. a carei: consecinta a fost rasturnarea lui Alexandru loan Cuza de catre oligarhie. aflam cu stupoare si amuzament ca rastumarea democratica a tiraniei de care îsi aminteste pensionarul în papuci se refera la demonstratia de la 11 februarie 1866. orice regim democratic (republica. Scena I îi prezinta pe cei doi sexagenari prinsi într-o discutie politica la gura sobei. 1982). Conu Leonida evoca nostalgic trecutul sau revulutionar alaturi de fosta consoarta. de orice tip ar fi ea.pe care le urmarim pe parcursul a 5 scene (cu exceptia Saftei care apare numai în ultima). Coana Efimita. pensionar. Piesa. Bucuresti. care ar lovi în linistea sa. Safta. decât simple simulacre ale unor idei democratice (Liviu Calin. 56 de ani. si i-ar conveni. dimpotriva. consoarta lui. si o lege de muraturi. politicianul de casa. de ce nu. în pensia lui. desi Conul Leonida este adeptul revulutiei la care iese ca la plimbare. slujnica lor . El are ce are cu reactunea.Conul Leonida. în halat. piesa înfatiseaza mic burghezul liberal. Mentalitatea lui Leonida se dovedeste. Deci Vivat republica! Dialogul se scurge confuz si marcat de inadvertente istorice.În acelasi registru tematic inaugurat de O noapte furtunoasa. 60 de ani. în care Leonida nu uita sa-si exalte meritul participarii. Conul Leonida este. într-o alta perspectiva.

sub impresia discutiilor de dinainte de culcare. detunaturi si chiote. Din gazeta afla din Ultimele stiri ca Reactiunea a prins iar la limba. sa fi (intrat) la o idee si fandacsia e gata.. ei! si dupa aia.într-un cuvânt.. Scena II o înfatiseaza pe Efimita trezindu-se speriata în zgomot de împuscaturi... explicându-i acesteia cu un calm olimpian ca este imposibil sa fie revulutie caci nu stii dumneata ca n-are nimini voie sa descarce focuri în oras?. Ceea ce n-o împiedica pe Coana Efimita sa cada în admiratie în fata atotstiutorului ei sot si vajnic luptator cu reactiunea. încep sa-si strânga în bocele lucruri la întâmplare. Cum bobocul are mereu dreptate. Tulburarea creste.. ca doar e ordin de la politie. Vârsta îsi spune cuvântul si politicianul cu vederi democratice adoarme lasând suspendate alte nedumeriri ale consoartei sale. Ce-i de facut? Cazuti în prada unei mari disperari. Scena III îl arata pe Leonida. cine sa stea sa faca revulutie?. redusi la Coana Efimita si sta cu inima cât un purice sa nu vina reactionarii peste el. Leonida dirijeaza totul ca un general o armata de soldati de plumb. coana Efimita e gata sa creada ca a avut halucinatii. de senilitate. Scena IV însa îi surprinde pe amândoi batrânii impacientati de zgomotele de afara. pentru ca îsi închipuie ca toti . si totul se lumineaza sub scufia lui de noapte. din fandacsie cade în ipohondrie. cu greu trezit de Efimita. Asa ca e mult mai plauzibil ca sarmana Efimita.. Conu Leonida nu întelege Câta vreme sunt ai nostri la putere.

ca este pentru natiune. ca si despre semnificatiile actuale ale comediilor ori despre modernitatea clasicului Caragiale. s-au pronuntat de-a lungul timpului nenumarati comentatori. . Geniul lui Caragiale nu va fi însa niciodata suficient prins în formule cu toata pertinenta unor valoroase exegeze. i se deschide Saftei. slujnica venita sa aprinda focul boierilor.. ci Safta. secule!) si chef mare la bacanul din colt.stiu ca este republican.Vai de mine! nu-i buna astal a patit boierii ceva! În Scena V se lamurette misterul împuscaturilor si al restului de ingrediente ale asa-zisei miscari reactionare: fusese lasata secului. cum remarca cu umor mai mult involuntar coana Efimita (A fost lasata. Despre procedeele novatoare în domeniul dramaturgiei caragialiene.si riposteaza: Apoi bine.. caci mai rar cineva care sa le stie asa de bine pe toate. Fatala bubuitura se aude în usa.. nu vezi dumneata ca aici a fost chiar politia în persoana.(. Conu Leonida nu se lasa învins de ironia consoartei: . Bobocul si-a recapatat piedestalul în ochii Efimitei. Nu sunt reactionarii.) ziceai ca nu e voie de la politie sa se dea cu pistoale în oras? . Dupa îndelungi ezitari. intrata de-acum la griji .

iar. o farsa de fiecare data când credem ca am epuizat semnificatiile mesajului transmis prin operele sale. aceasta pe de o parte. caci lui Conu Leonida într-adevar realitatea îi joaca o farsa. Caragiale ne joaca noua. dar relevant: autorul îsi intituleaza piesa deloc întamplator farsa. cititorilor. pe de alta parte. .Sa încheiem prin a remarca un fapt simplu.

Elvin vede în opera lui Caragiale o continuare prin faptul ca pastreaza ceva din . Cu siguranta ca. sintetizeaza. si de perfectiunea artistica. dincolo de momentul istoric concret. în substanta. comedia n-a fost atât de apropiata de realitatile cotidiene. Înzestrat cu un spirit de observatie si o luciditate extrema. nici înainte si nici dupa el. mai ales prin ciclul Chiritelor. care. fapt dovedit si de regasirea lui Caragiale în operele de factura moderna ale scriitorilor contemporani. a dat un anume profil comediei. pe coordonate de profunzime. pe care au sustinut-o unii istorici literari. cel mai frecvent invocat nume este al lui Vasile Alecsandri. Astfel ca acuza perimarii si inactualitatii mesajului peste timp. Caragiale este privit ca geniul incontestabil si maestrul suprem al comediei si prozei de scurte dimensiuni. Caragiale panorameaza în maniera realismului critic realitatile unei societati care. În ceea ce priveste predecesorii si posibilele filiatii sau influente. în expresie. o anume tendinta dominanta a spiritualitatii românesti citadine.O scrisoare pierduta Între marii clasici ai literaturii române. B. nu are valabilitate.

o masca de efect pe care unul si acelasi erou si-o modifica în functie de situatie si de imaginea pe care vrea sa si-o impuna. amorez s. demnitatea sau responsabilitatea nefiind atribute ale vreunui personaj ci mai grav. care creeaza o extrema antinomie între aparenta si esenta. placerea de a trancani sau a rosti discursuri importante.m. Conul Leonida fata cu Reactiunea. ipostaziat în ipocrit. Criza comunicarii. predilectia pentru satira politicianismului. nu putem vorbi despre individualitati distincte prin existenta lor spirituala. singura vocatie a personajelor lui Caragiale este vorbaria. ci elemente decorative exterioare. 1885).a. atât la nivel rational. este consecinta sau expresia unui vid existential. numai ca. 1880. a prostiei. D-ale carnavalului. caci oricât de profunde s-ar vrea. printr-un mecanism narcisist acestea ramân la conditia monologului si a simplei alcatuiri sonore a cuvintelor. care permite si favorizeaza o . cât si afectiv. si anume vocatia ei critica. canalie.L. ele nu acopera nici o realitate semantica. prost. Comediile marelui dramaturg (O noapte furtunoasa. în comediile lui Caragiale. a ignorantei. De altfel. ci de un personaj plurimorf. nu mai constituie instrumente de comunicare. un imens si perpetuu carnaval. Un atare univers de marionete. O scrisoare pierduta. chiar sub aspectul conditiei umane.trasaturile sub semnul carora a debutat comedia noastra.d. lipsite de orice valoare intrinseca. lipsit de orice criterii sau valori ale existentei. demagog. indiferent de zona asupra careia ele se apleaca. între alcatuirea verbala a fiintei si cea reala. Caragiale). 1884. Astfel ca. sunt reprezentari ale degradarii umanului nu numai sub aspect etic. vazute ca fenomene sociale (Modernitatea clasiculul I. a arivismului. ceea ce determina situarea în teritoriul tragicului. psihologica sau afectiva. este firesc sa para o lume pe dos. menite sa realizeze o anume poza a personajului. 1879.

În privinta surselor de inspiratie. Hogea: Caragiale spunea ca se poate foarte bine ca O scrisoare pierduta sa fie icoana moravurilor din Piatra Neamt ca si a oricarui alt oras din provincie. Cea mai importanta comedie a lui Caragiale. caci adauga el . destul numai ca ele sa aiba viata si sa reprezinte realitatea. care se poate gasi în orice mediu studiat si vazut prin prisma personalitatii autorului. este O scrisoare pierduta. oraselul de munte unde se petrece actiunea piesei fiind ba Piatra Neamt. ba Curtea de Arges. dar nu s-a inspirat si mai ales nu a vizat anumite persoane de aici. jucata în premiera la 13 noiembrie 1884. plasmuirea personajelor este o creatiune lasata exclusiv inspiratiei si talentului autorului. Tema comediei o constituie prezentarea vietii social-politice dintr-un oras de pro-vincie în circumstantele tensionate ale alegerii unui deputat. situând totul în vecinatatea absurdului si grotescului. într-un fel sau altul. D. în farsa electorala.în materie de arta.inepuizabila schimbare a mastilor si a costumelor de parada. în care geniul sau cunoaste deplina manifestare. eveniment care antreneaza energiile si capacitatile celor angajati. . au existat mai multe supozitii. dar cea mai aproape de adevar este declaratia scriitorului relatata de un cunoscut al acestuia.

prin intermediul Ceta-teanului turmentat. În timp ce Zoe este dispusa la acceptarea conditiilor cerute de Catavencu. este folosita de acesta din urma ca mijloc de santaj pentru a obtine candidatura. În final. se declanseaza imediat dupa anuntarea candidatului. Catavencu apare umil si speriat. în care cei doi posibili candidati. cuprins de febra campaniei electorale. gasita de Cetateanul turmentat si sustrasa acestuia de Catavencu. Zaharia Trahanache pare a fi convins ca este vorba de o plastografie. Daca. rostesc discursuri antologice. Tipatescu îi ofera acestuia diferite functii în schimbul scrisorii.Întreaga actiune se deruleaza. este adunarea electorala din actul III al piesei. Momentul de maxima încordare. Bataia dintre taberele de alegatori. asadar. care încinge spiritele si activeaza conflictul. si totul se termina într-o atmosfera de sarbatoare si împacare. Farfuridi si Brânzovenescu banuiesc o tradare si se decid sa expedieze o anonima la Centru. acceptând sa conduca festivitatea în cinstea noului ales. Pretextul dramaturgic. sotia lui Zaharia Trahanache. Farfuridi si Catavencu. conflictul se rezolva. caci scrisoarea revine la Zoe. dar adversarul nu cedeaza. Scrisoarea. . în zarva conflictului. în capitala unui judet de munte. a unei scrisori de amor ce i-a fost adresata de Tipatescu prefectul judetului. în persoana lui Agamita Dandanache. este pierderea de catre Zoe. cu concursul politaiului Ghita Pristanda si al oamenilor acestuia.

Disperat de pierderea scrisorii. caci le lipseste înzestrarea cu memorie afectiva. primele trei urmarind o acumulare gradata de tensiuni si conflicte. protagonistii s-au reasezat la locurile lor fara a resimti vreo trauma. Observam ca piesa începe dupa consumarea momentului intrigii (pierderea scrisorii). în sensul ca atmosfera destinsa din final reface situatia initiala a personajelor. în jurul pretextului.O scrisoare pierduta este o comedie în patru acte. la adapostul autoritatii politice de prefect al judetului. În al doilea rând. întreaga miscare se deruleaza fatalmente. el aplica o bine sustinuta tactica de atac . trebuie sa remarcam cel putin trei elemente care probeaza arta de dramaturg a lui Caragiale. piesa are o arhitectura circulara. deoarece întâmplarile în succesiunea lor temporala nu misca nimic în mod esential. stefan Tipatescu. gasindu-1 pe Tipatescu într-o stare de agitatie si nervozitate. îsi foloseste avantajele în propriile sale interese. si totul poate începe din nou. e de consemnat ca nu avem de-a face cu o actiune în sensul clasic al cuvântului. concentric. iar al patrulea anulând toata agitatia si panica stârnite în jurul scrisorii pierdute. Pare ca nimic nu s-a întâmplat. încât acesta devine mod de viata. o a treia surpriza de constructie: chiar daca începutul si finalul comediei nu sunt simetrice. În constructia piesei. De aici. Personajele se comporta conform unui mecanism asimilat asa de bine. aceea de dinaintea pierderii scrisorii. iar înfatisarea lui este limbajul ce creeaza doar iluzia existentei.

la nivelul vietii familiale. constient ca alegerile sunt o farsa. truismul. e coruptie. se observa ca Trahanache. acolo e coruptie. Tipatescu dovedeste o buna stiinta a disimularii: când Trahanache îi aduce vestea existentei scrisorii. va sa zica ca nu le are. cacofonia si chiar absurdul comunicarii. pentru ca apoi. admite ca nu e moral si deci. în fata lui Farfuridi si Brânzovenescu ia poza de victima a propriei sale sensibilitati pentru partid si tinut. postul de prefect oferindu-i o stare de suficienta. Zaharia Trahanache are o pozitie bine consolidata. Dincolo de incapacitatea de a sesiza lipsa unui mesaj real. el repeta spusele fiului sau: unde nu e moral. iar în relatia cu Nae Catavencu este perfid si violent. Zaharia Trahanache este construit cu atâta maiestrie. sa cedeze.împotriva lui Catavencu. Personajul nu are ambitii politice. care este un truc îndelung verificat. Pentru a defini societatea vremii. se preface a nu sti nimic. strategia sa asimilându-se formulei ai putintica rabdare. . nu admite functionarea aceluiasi principiu. tulburata doar de pierderea scrisorii. si o sotietate fara printipuri. dar. Abuzul de putere este principala sa arma: îi da mâna libera lui Pristanda. la nivelul practicii vietii politice. o modalitate de autoaparare prin încetinire sau amânare. Pus în situatie de aparare. îi ofera lui Catavencu diferite posturi importante. încalcând chiar legea. Prezident al mai multor comitete si comitii. la refuzul acestuia. încât ramânem cu întrebarea daca este opac în fata evidentelor sau refuza sa creada în scrisoarea de amor din diplomatie. controleaza depesele de la telegraf si dispune sa nu fie transmis nici un mesaj fara stirea lui. tautologia. menirea sa fiind aceea de a mentine si veghea asupra ordinii existente.

la fel de bine. ambii cu nume de rezonanta culinara. Accepta tradarea daca o cer interesele partidului. Cât timp este în posesia scrisorii compromitatoare. dar lipseste cu desavârsire). apare inflexibil. retras. caci în interior domneste o inocenta dezordine. rosteste o caricatura de discurs. Scena conceperii depesei anonime catre Centru este memorabila si ne dezvaluie un Farfuridi care doar vorbeste despre curaj. în final. putem zice. dati-mi voie: sau sa se revizuiasca. pentru ca acesta nu înseamna un abandon defmitiv.. si acest personaj este pregatit sa-si schimbe masca. Atunci. Marea drama a personajului este aceea de a nu fi . partenerul sau fiind Iordache Brânzovenescu. agresiv. model perfect de incoerenta. primesc! Dar sa nu se schimbe nimica. sentimental. esentiale. Discursul lui Catavencu în fata alegatorilor este o mostra de insuficienta intelectuala. enunturi adversative aberante (Industria româna e admirabila. prostie si aberatie. patriot. el poate fi.. ci doar o amânare.. plin de sine. impunându-si pretentiile. Catavencu îsi traieste esecul cu mai putin dramatism decât ar fi fost de asteptat. din moment ce. cosmopolitismul prost înteles. refuzând alternativele pe care i le propune Tipatescu. si anume în punctele. teatral. neputincios. ipocrit. primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo. orgolios. el se afla în ofensiva. e sublima.Nae Catavencu si-a propus sa devina deputat cu orice pret. dar si umil. Viata ordonata pe care o afiseaza (un ritual cotidian care se repeta) este o aparenta. Tache Farfuridi intra în relatie de cuplu comic. un haos desavârsit. declara convins si apodictic: Din doua una. ori sa nu se revizuiasca. Fiind un personaj cu vocatie oratorica.. fatarnic. dar s-o stim si noi.. vadita prin folosirea improprie a unor cuvinte (capitalist pentru locuitorii capitalei).

Agamemnon Dandanache este una dintre marile gaselnite ale lui Caragiale. dar care-i scapa. Personajul vorbeste peltic si sâsâit si se afla la limita de jos a degringoladei umanului. bampir). în fond.. momental. . Existenta sa ca personaj este delimitata si ornata prin deficitul de cultura. Statutul sau existential. dar el este suficient de perfid si josnic pentru a nu înapoia scrisoarea de amor. Pentru el.. este cel care asculta si executa. politaiul orasului. ci o efigie de crepuscul social. formele incorecte ale unor cuvinte (renumeratie. cu o memorie în deriva. dar nu se fereste sa-1 linguseasca pe Catavencu sau sa-1 trimita la telegraf pe prefect fara motiv. mai prost decât Farfuridi si mai canalie decât Catavencu. formulele tip de impresionare. comandamentul suprem este datoria. usor sesizabil în ticurile verbale (Curat. automatismele si ticurile verbale nu-i estompeaza vanitatile politice. convertita. pe care le simte. în actiune pentru sine. îl serveste pe Tipatescu. dictat de profesie si pozitia sociala. Dandanache este o caricatura ilara.). de a nu avea acces la manevrele subterane. pentru care uzeaza tot de arma santajului. el nefiind o solutie de final deus ex machina. caricaturizându-1 si ridiculizându-1 pâna la grotesc. famelie.admis în jocul de culise. Autorul îl înzestreaza din abundenta cu mijloace ale comicului. având mania deputatiei. Ghita Pristanda. însa ramolismentul sau intelectual. se defineste prin servilism voit umil si asumat din ratiuni pragmatice.

dar tot el restabileste linistea ei. fapt ce-i asigura linistea si îl fereste de riscul de a fi izolat într-un cerc unde de-abia intrase.. întâlnirea Catavencu . se încoloneaza disciplinat în sirul celor care asteapta numele candidatului. tautologia (O sotietate fara printipuri. va sa zica ca nu le are). Într-o societate care a pierdut cultul pentru valorile umane autentice.). astfel: comicul de situatie (pierderea si gasirea scrisorii. famelie). prin deposedarea de scrisoare. nifilist. cliseele verbale. dând vorbelor statut de personaje principale.Cetateanul turmentat poate fi unul dintre cele mai subtile trucuri dramaturgice ale genialului Caragiale. Optiunea sa este aceea de a nu încerca o optiune proprie. astfel încat scriitorul întruchipeaza un vicios pentru a-1 înzestra cu anume calitati. El este dintre aceia care. Cetateanul turmentat tulbura si bulverseaza lumea. comicul de limbaj: ticurile verbale (Ai putintica rabdare. negarea primei propozitii prin a doua . onestitatea putea sa apara ca un viciu si ar fi perturbat ordinea intrinseca a piesei. dezvelindu-i dimensiunea ridicola. Întâlnim. Ceea ce desavârseste împlinirea Scrisorii pierdute ca o capodopera a genului este bogatul si rafmatul arsenal de mijloace de realizare a comicului pe care dramaturgul îl antreneaza în scrierea piesei. neavând aspiratii si pretentii politice. Situându-se pe pozitia unei cât mai fidele apropieri de realitate. Caragiale descopera virtutile denotative ale cuvântului.Tipatescu). caci numai ele au capacitatea de a conferi identitate eroilor din comedii. stâlcirea cuvintelor (momental. Curat.

disponibilitatea pentru disimulare). ca si în proza de mici dimensiuni. Catavencu). D-ale carnavalului . putem zice. Elvin în Modernitatea clasicului I. Trahanache. care nu se face de loc în tara noastra). travaliul. Noi aclamam munca. comicul de nume (Agamemnon Dandanache. prin care se delimiteaza de predecesorii sai. un scriitor care sa resimta cu mai multa acuitate ceea ce este conventional din punctul de vedere al atitudinii si caduc sub raportul expresiei literare. e sublima. alimentat de realitatile cotidiene. Caragiale. dar cu desavârsire . În comedii. superficialitatii si imposturii artistice. si spusele acestuia se motiveaza perfect la (re)lectura comediei O scrisoare pierduta. Brânzovenescu. practicarea santajului politic).(Industria româna e admirabila. comicul de caracter (ipostazele personajelor. comicul de moravuri (relatia dintre Tipatescu si Zoe. afirma B. Farfuridi.L. Niciodata pâna la Caragiale nu a existat în literatura noastra un scriitor mai refractar conformismului. Caragiale instituie un nou limbaj si un nou tip de discurs literar.

O scrisoare pierduta (1884) si D-ale carnavalului (1885). continuata cu farsa Conul Leonida fata cu Reactiunea (1880). . încheie activitatea dramatica a scriitorului.2. Drama Napasta Piesa Napasta. începuta în 1879 cu comedia O noapte furtunoasa. aparuta în 1890.

Actul I îincepe cu discutia dintre Dragomir. 1-a omorât în padurea Corbenilor pe Dumitru Cirezarul. Având mustrari de constiinta pentru ce facuse în urma cu multi ani. Anca. sotia lui. salvându-se astfel si pe el. pentru a o putea cere. a caror actiune se petrece într-un sat de munte. barbatul ei. Actiunea din acest act se contureaza astfel în jurul zbuciumului lui Dragomir. pe lumea asta. si cu gândul e la Dumitru. Atunci. la rândul ei. tutunul si amnarul lui Dumitru. Anca se foloseste de dragostea lui Gheorghe pentru ea. în casatorie. Din gazeta ei afla ca Ion a fugit de la ocna. îl tortureaza pe Dragomir cu diferite întrebari si aluzii pentru a1 face sa-si marturiseasca fapta. o data n-am vazut-o zâmbind. Pentru a-si îndeplini planurile. Dragomir. învatatorul satului. si Gheorghe. Anca. la care fusesera gasite luleaua. pe lumea aialalta. care o iubea nebuneste pe Anca.Drama are doua acte. Ion. banuind adevarul. de atunci si pâna astazi cu trupul e aicea. cârciumarul. dupa un an. Dragomir încearca sa afle cum 1-ar putea scapa pe Ion.îii spune el lui Gheorghe. . care se simte amenintat de vorbele Ancai: Din ziua întâia a cununiei si pâna astazi. Faptele de acum sunt consecinta unor întâmplari petrecute în urma cu noua ani. La ocna fusese trimis un nevinovat.

Auzind de la Gheorghe ca Dragomir vrea sa plece în lume. un om tot cu o viata plateste.. . se înjunghie pentru a-si alunga raul din corp. actiunea se precipita. bine. Gândurile ei iau forma monologului: Asa e legea. pentru ca dupa zece ani fapta se putea prescrie si el ramânea nepedepsit.. Dragomir este constrâns sa marturiseasca omorul înfaptuit în trecut. Astfel.. ea sperând ca acum va putea afla adevarul. Dragomir vrea sa-l ia cu el în lume pentru un an si sa-i spuna adevarul.... Anca profita de întâmplare si îl ameninta pe Dragomir ca va raspunde pentru moartea lui Ion. În Actul II. dar eu poci sa-l las asa?.. si fara alta vina noua. Anca se hotaraste sa actioneze... Nu.. Descoperindu-1 pe Ion în casa sa si vazându-i suferintele. nu se poate. Nebunul asta tot e osândit o data. dovada fiind camasa acestuia mânjita de sângele ocnasului. nebun. doua ori zece.. simplifica lucrurile pentru Anca. Este momentul în care si Anca se explica: s-a casatorit cu el pentru ca 1-a banuit de la început si a vrut sa-1 pedepseasca pentru uciderea omului drag ca lumina ochilor.Aparitia lui Ion la cârciuma. Dar Ion. Este punctul culminant al dramei. nebun si retraind un cosmar al suferintelor din trecut. Pentru un pacat.. nebunul tot are sa fie prins pâna la urma si întors acolo de unde a fugit.

Acceptând sa fie învinuit pentru uciderea lui Ion. adusi de Gheorghe. având trasaturi shakespeariene. Anca îl acuza pe Dragomir ca 1-a omorât pe Ion. piesa lui Caragiale pare a avea si o tema secundara si anume razbunarea. devine dramatic prin aparitia lui Ion si se atenueaza în final. asa cum s-a mai spus. Napasta nu este o piesa de actiune. Dragomir trebuie sa fie pedepsit pentru crima savârsita. chiar dupa 9 ani. Desi are personaje putine. Din acest punct de vedere. si de aceea Anca are rolul personajului malefic. chimirul acestuia fiind gasit în buzunarul învinuitului. Obstinatia cu care Anca îsi urmareste victima.La sosirea oamenilor din sat. pare uneori nefireasca. eroii lui Caragiale sunt diferiti. Drama aminteste foarte bine de tragediile clasice prin ura Ancai. ci o analiza de caractere. Comparati adesea de critica literara cu eroii lui Dostoievski. nevinovatia lui Ion. El se adânceste. Dragomir nu este Raskolnikov. cel care tortureaza fara încetare constiinta celui vinovat. . nu-si marturiseste singur crima. drama nu este simpla. Însa el va fi acuzat pentru o alta crima pe care n-a comis-o. Zbuciumul lui Dragomir se vede de la început pâna la sfârsit. implicit el este de acord cu pedeapsa pentru omorârea lui Dumitru. când eroul accepta cu resemnare tradarea Ancai. Totusi. naivitatea lui Gheorghe sau compasiunea lui Dragomir. Piesa este construita pe o tema grava. aceea a crimei si a ispasirii ei.

nu poate trai 9 ani cu el. întrucât framântarea lui sufleteasca nu este punctul initial al actiunii. Calinescu vorbea despre Anca în termeni asemanatori. sugerata si de vorbele Ancai. în cele din urma. împlinirea dreptatii. ne indica. O femeie care si-a iubit barbatul nu se poate casatori cu ucigasul lui. Despre ea. înrudit prin categoria sociala cu Vitoria Lipan. critica literara s-a exprimat cât se poate de diferit. dominat de la început de sentimentul vinovatiei si al groazei de a ispasi pentru crima comisa. G. . deoarece e condusa doar de razbunare. pentru fapta rasplata si napasta pentru napasta. dar si al suspansului. un Hamlet feminin. numind-o un monstru. Echilibrând aprecierile anterioare. numai la gândul razbunarii si nu se poate razbuna acuzându-l de o crima imaginara. Ea reprezinta. când totul era de prisos. un alt tip feminin în literatura noastra. perseverenta fac din Anca un personaj remarcabil construit din punct de vedere psihologic si social.E. Pasiunea cu care ea urmareste descoperirea adevarului. Lovinescu considera ca Dragomir este un personaj secundar. Dragomir pare o simpla unealta în mâna Ancai. prin tenacitate. Personaj static. Surprinzatoarea rezolvare a conflictului. Caragiale este un scriitor cu simtul dramaticului. Criticul de la Zburatorul aprecia ca Anca iese din sfera posibiltatilor. constanta în dragostea pentru Dumitru. Zoe Dumitrescu-Busulenga insista asupra structurii sufletesti tragice a eroinei. iar confesiunea lui se face în final.

E. dar piesa ramâne valoroasa prin plasarea su-biectului în sfera verosimilitatii. Lovinescu socotea Napasta ca o drama pornita dintr-un postulat psihologic fara aderenta cu realitatea. Poate fi si asa. .

.

.

Combinatul Poligrafic 'Casa Scînteii'. [5] I. p. 1967. 116 [6] I.L. p. 1974. Momente si Schite.Caragiale. nr. 120 [4] serban Cioculescu. Editura Universitatii din Pitesti. Bucuresti.L.[1] serban Cioculescu. p.Caragiale. 145.cit. Bucuresti. 2004. op. p.Caragiale. Bucuresti. . Editura Eminescu. p. 1965. 1. I. 97 [7] Mariana Andrei. 119 [3] Ibid.repere didactice.L. p. Caragialiana. Literatura româna . 10. Editura Tineretului. 6 [2] Ibid. p.

Editura 100+1 GRAMAR. nr. 79 [11] I. Caragiale. 57 . Insel-Verlag. 1977. Editura Minerv. Bucuresti. I. Editura Minerva. p. Bucuresti. Leipzig. Bucuresti.Postfata la volumul Tema cu variatiuni. Combinatul Poligrafic 'Casa Scînteii'. 1965. Opera lui I. vol.L. Momente si schite.Caragiale. I. 160 [12] Idem. 1. 66 [10] I. vol.L. 1999. 412-143.Caragiale. Momente si Schite. Opera lui I.Caragiale.[8] Klaus Bochmann. Momente si Schite. Bucuresti. 163-164 [13] Mircea Tomus. p. p.L. 1970. [9] Mircea Tomsa. p. 1977.L. p. p.

XIII .Caragiale. I. Bucuresti. [16] I. Opere. 1930-1931. Introducere la Vol. I.L. p.Caragiale.L. Bucuresti. p. XXXVII.Caragiale. 1930-1931. 1930-1931. II. Opere.L. [15] I. Bucuresti. Editura Fundatiilor Regale. Introducere la Vol.[14] I. Opere. p. XII. Editura Fundatiilor Regale. Editura Fundatiilor Regale. Introducere la Vol.