P. 1
Argument-Ion Luca Caragiale

Argument-Ion Luca Caragiale

|Views: 1,228|Likes:
Published by Pana Costi
Limba Romana
Limba Romana

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: Pana Costi on Mar 17, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/18/2015

pdf

text

original

Argument

Limba si literatura româna este o disciplina scolara complexa si dinamica ce presupune o instruire permanenta bazata pe fundamente teoretice si percepte practice.

În sfera larga a acesteia, o importanta deosebita o are literatura româna deoarece ajuta elevii sa-si creeze un univers fictional si sa-si îmbogateasca vocabularul, dar si sa-si gaseasca în personajele pe care le întâlnesc modele sau antimodele.

Metodele de instruire si educatie a acestora trebuie sa fie cât mai eficiente si sa aiba la baza perfectionarea si modernizarea tehnicilor de lucru pentru a trezi interesul si pasiunea elevilor. Este important sa se formeze si consolideze deprinderea acestora cu opera literara prin lectura, exercitii de citire astfel încât elevii sa parcurga orice text cu voce tare sau în gând si sa poata întelege si reproduce continutul acestuia.

Pentru a se asigura cealalta cerinta si anume îmbogatirea vocabularului elevilor este necesar ca acestia sa stapâneasca sensurile proprii si figurate ale cuvintelor, astfel încât fiecare lectie de literatura sa le ofere prilejul unei noi achizitii lexicale si sa-si poata preciza si nuanta vocabularul pe care îl folosesc.

Realizarea acestor cerinte obiective si subiective presupune din partea profesorului mentinerea la curent cu ceea ce este nou în specialitate, precum si o buna pregatire din punct de vedere metodic.

Astfel, lucrarea de fata îsi propune sa schiteze o conceptie pertinenta asupra personalitatii lui I.L.Caragiale, nume celebru între cei patru mari clasici ai literaturii române, bazate pe interesul manifestat de critica literara, scotând în evidenta importanta pe care a avut-o autorul dramatic asupra literaturii române.

Alegerea acestei teme s-a bazat pe faptul ca autorul român a cuprins în opera sa aspecte diverse ale existentei omului punându-si geniul în viata si talentul în opera, sugerând zigzagurile vietii prin risipa de epitet verbal, egoismul epicureu c 818b13i u înfrângerile suferite ca si Oscar Wilde ( serban Cioculescu).

Mare scriitor clasic, I.L.Caragiale este maestrul neîntrecut al dramaturgiei românesti excelând deopotriva în domeniul prozei, îndeosebi în schita si în nuvela,

ducându-si, în toate acestea, la perfectiune marile disponibilitati creatoare: observatia lucida a mediilor sociale, caracterul scenic al situatiilor, arta dialogului, umorul, comicul de situatie si de limbaj.

Ca observator social, Caragiale a transpus în plan literar adevarul simplu ca lumea, în datele ei fundamentale, nu evolueaza esential: gesturile, atitudinile, neobservate cu suficienta acuitate, sunt mereu aceleasi. Spatiul în care se misca personajele umane, definit de coordonatele vietii cotidiene, ale câstigului de bani, ale stagnarii în aceeasi zona de preocupari, cu aceleasi etape de trecere de la o vârsta la alta, sacralizate sub forma de rituri existentiale, este unul închis. În acest context, eroii caragialieni nu vor deveni nici nemuritori ca protagonistii scrierilor antice ca un Hercule sau Tezeu, nu se vor lupta nici cu balaurii, nu vor depasi, decât în cazuri extreme zidurile cetatii protectoare, burgul, dincolo de care nu au capacitatea de a subzista într-o forma civilizata, nici de a deveni cazuri tragice, ca al lui Timon din Atena. O decadere marcanta, motiv fundamental al dramei moderne, care a pierdut temele înaltatoare ale tragediei, dar se scufunda în tragicul cotidian. Omul se lasa în stapânirea marii trancaneli (Mircea Iorgulescu), capabile sa transforme în epopee, de pilda, faptul

banal al pierderii unei scrisori si avatarurile recuperarii ei. Se observa cum se creeaza o noua tipologie de simboluri gnoseologice false: perfectiunea greaca a retoricii neînlocuita cu arta de a vorbi fara a spune nimic, într-o degringolada semantica, razboaiele se muta dupa marile câmpuri de lupta în alcovuri si pe culoarele ziarelor de scandal, oamenii îsi pierd vremea prin cafenele, pentru a discuta, în lipsa unor subiecte profunde, ultimele cancanuri politice sau scandaluri mondene.

Ceea ce îi reuseste impecabil lui Caragiale este radiografierea exacta a moravurilor epocii sale, care, prin reiterare, se transmit tuturor epocilor. Din acest punct de vedere, omul secolului XIX - lea nu este cu mult diferit de cel conteporan sau de cel al secolelor viitoare.

Probabil ca si peste o suta de ani vor exista acelasi personaje mediocre, cum se si confirma de altfel dupa prima suta de ani parcursa prin eternitate de opera: un Mitica ce discuta prin cafenele sau pe la colturi de strada despre oamenii aflati la putere, despre ultimele scandaluri din high-life, un Dandanache ce va specula insidios o conjunctura politica favorabila, un Catavencu santajist, o Zoe care va combina la nesfârsit politica si erotica.

O lume pe dos, prafuita, cu personaje, parca scoase din dulapul cu naftalina, cu oameni sfatosi, cu mustati mari în forma de sulita, cu haine caraghioase, cu baston si tilindru, plimbându-se solemn pe strada, în încercarea de a impresiona demoiselle-le tinere din faubourgul unde îsi fac veacul,

în Caragiale.schimbându-si numai hainele si mastile. . adeptul si creatorul desavârsit. în care motivul lumii ca teatru îsi gaseste. jucând în continuare aceeasi piesa.

I.CAP. OMUL sI ACTIVITATEA LITERARĂ .

Baiatul începe sa învete cu parintele Marinache. azi I. pentru câteva luni. Caragiale. în particular. În intervalul 1864-1867 termina. Caragiale s-a nascut la 30. venise în tara o data cu domnitorul I. Luca. de origine greceasca. judetul Dâmbovita. se numea Ecaterina si era fiica unui negustor brasovean. un oarecare stefan. urmeaza clasele primare la scoala Domneasca din acelasi oras. De aceea.02. Gh. Caragea. Mama lui Caragiale. copist la tribunalul din Prahova. Gheorghe din Ploiesti. la biserica Sf. se angajeaza. Caragiale se înscrie în 1868. Dintre cei trei fii. ia si el parte la miscarea revolutionara initiata de Al.1852 sau 01. În iunie 1870. iar urmatoarele trei la scoala Sfintii Petru si Pavel. Candiano-Popescu. fiind prozator. nu se consacra totusi scenei. ca si fratii lui.L. tatal lui I.Conform informatiilor din Dictionarul general al literaturii române. dar teatrul începe a-l ispiti. Luca. Dorea sa faca si clasa a-V-a de liceu. Între anii 1860-1864.01. prima clasa de gimnaziu. Caragiale si el actor o vreme. miscare pe care o va ironiza în . în Bucuresti. de la care îi va ramâne si numele de Caragiali.1852 în satul Haimanale. În august. L. Costache si Iorgu. I. preferând sa ramâna administrator al mosiei Margineni si profesând totodata ca magistrat si avocat la Ploiesti. cel dintâi. fiind pâna în1870 la clasa de mimica si declamatie a lui Costache Caragiali.L. pastrând o frumoasa amintire despre institutorul Basil Dragosescu. la Conservator. dramaturg si gazetar. Bunicul lui Caragiale.

Va fi apoi functionar în Bucuresti la Regia Monopolurilor Statului. participa la întrunirile societatii Junimea. În timpul Razboiului de Independenta a servit în garda civica. din februarie. dar si copist la Teatrul National din Bucuresti. aceasta perioada în însemnarile intitulate Din carnetul unui vechi sufleor. îndemnat de M. O relatie trecatoare cu Veronica Micle atinge dureros sensibilitatea lui Eminescu. devenit. de unde l-a preluat . Intuindu-i înzestrarea neobisnuita. Între 18811882.Vâlcea. si Caragiale. pe care avea sa o încondeieze mai târziu. Fiind stralucitor de verva si de spirit. se transfera în 1882. Din 1878. temator de urmari si simtindu-se vinovat. în casa lui Titu Maiorescu. revizor în judetele Arges . cutreiera judetele Suceava si Neamt ca revizor scolar. Îsi va aminti. în trupa lui Mihai Pascaly. . Eminescu (pe care îl cunoscuse la Giurgiu) Caragiale. plin de umor. tânarul acapareaza atentia celor din jur. Este sufleor la Iasi. cu talent de mim si de povestitor.scrisul sau. îndragostit de aceasta. În stagiunea 1871-1872 este tot sufleor. Titu Maiorescu îl va lua într-o calatorie la Viena. Iorgu Caragiali. în micul sau ansamblu. redactor la Timpul. scânteietor în replici.

facându-si voiajul de nunta în Italia. de pe urma carora ar fi obtinut foloase materiale. restaurantul garii Buzau (1895). la Clubul muncitorilor. de la premiere. În anul 1886. În urma raportului defavorabil al lui B. În 1896. în care Maiorescu este acuzat de falsificarea textelor eminesciene.A. este numit Director General al Teatrelor pâna în mai 1889. În acelasi an. care îi aduce grave acuze: imoralitate si denigrare a valorilor nationale. În toamna. cu o functionara Maria Constantinescu se naste. în 1885 Mateiu. în combinatie cu un anume Mihalcea. Beraria Academica Bene Bibenti si împreuna cu cumnatul lui. solicitând directia Teatrului National din . Caragiale îsi manifesta ingratitudinea fata de criticul junimist si în conferinta Prostie si inteligenta. si dupa articolul Doua note. Va mai conduce.Din legatura sa. Caragiale deschide. pe care o tine la Ateneul Român. viitorul scriitor.P. în 1891. Va reveni la catedra de istorie în 1890. Sturdza. viitorul poet. Despartirea de Junimea se produce în 1892. Hasdeu si a interventiei lui D.Dutu. în 1888. Luca Ion Caragiale. în sedinta plenara a Academiei Române. volumele Teatru si Napasta. dar poate si cu placerea de a scandaliza. Caragiale functioneaza ca profesor la liceul particular Sf. fiica unui arhitect. scriitorul. pentru a-si redresa situatia materiala. îi sunt respinse. Gheorghe. Peste doi ani. În ianuarie 1889 se casatoreste cu Alexandrina Burelly. în mai 1893. Teodor Dutescu . i se naste cel de-al doilea fiu. o berarie. dupa conferinta Gâste si gâste literare. prezentata.

N. În 1901 i se serbeaza douazeci si cinci de ani de activitate literara. în Forta morala. primar fiind Barbu Delavrancea. de la un premiu academic în anul 1902. Ionescu . se vede refuzat de primarul orasului. În decembrie va intenta un proces de calomnie lui Constantin Al. publicând o brosura agresiva. Macedonski. dupa un turneu prin tara cu actorul nomad Al. încercase sa-i puna în cârca învinuirea ca ar fi plagiat drama Napasta. lucreaza ca registrator în administratia centrala a Regiei Monopolurilor Statului. facând multa zarva. Franta. Se tipareste un numar unic din revista Caragiale si i se înmâneaza o pana de aur. un pshihopat care. Tolstoi. autor maghiar inexistent.B. cu volumul Momente. dupa o piesa a unui. Ca delegat al Primariei din Bucuresti. pâna la urma. achitat. întreprinde împreuna cu familia un voiaj prin Italia. Din 1899. Germania (1903-1904). Gane. scrie . Istvan Kemeny. Caragiale e cooptat în comitetul Teatrului National din capitala.Doua plagiate. N.Iasi. Leonescu .Vampirul. Caragiale nu obtine satisfactia cuvenita întrucât Caion va fi. Desi aparat de catre Delavrancea. Un an mai târziu. Originalitatea d-lui Caragiale . socat de evenimentele din 1907. Este din nou respins. sub pseudonimul Luciliu. Caion. Întetindu-si campania de defaimare. În martie 1905 se stabileste definitiv la Berlin. dar se va întoarce din când în când în tara. Atacurile lui sunt sustinute de Al. invoca si numele lui L.Caion.

a carui prima parte apare în ziarul vienez Die Zeit. sustinând rubricile Varietati si Una-alta. în 1908. Caragiale se înscrie în Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu. însa fara semnatura. fiind aduse dupa un timp.articolul . Palicar. pentru a fi reînhumate la Cimitirul Bellu. La împlinirea a saizeci de ani refuza. ramasitele lui pamântesti. sub pretextul unui acces de sciatica. socotind desigur ca toate acestea vin prea târziu. Rac. Caragiale si-a început activitatea literara prin colaborarea la foile umoristice ale vremii. de inima. Este dupa aceea girant responsabil la Alegatorul liber si la Unirea democratica unde e prezent. nu fara tribulatii. nu o avea. Marele scriitor moare fulgerator. de fapt.pamflet 1907 . sub semnatura Un patriot român. Crezând ca da curs unei chemari politice pe care. presedintele Societatii Scriitorilor Români. Publica în anul 1874 în Revista Contimporana. Versuri. de catre Emil Gârleanu.. alaturi de M. cu initialele sau cu semnaturile Car.Din primavara pâna-n toamna. . proiectul de sarbatorire si recompensa nationala ce se planuia în România. Debuteaza în anul 1873 în revista satirica Ghimpele. Eminescu. semnând cu numele întreg. la rubricile Diverse si Felurimi.

În traducerea sa. se impune prin O scrisoare pierduta. cu seria de foiletoane Cercetare critica asupra teatrului românesc. unde citeste înainte de banchet O noapte furtunoasa sau Numarul 9.În 1877. Badescu. Dupa doua piese minore. (întâia reprezentatie a acestei comedii având loc în ianuarie 1879) si Conul Leonida fata cu Reactiunea. se angajeaza apoi la Timpul. aceasta din urma în colaborare cu Iacob Negruzzi. în 1983 are loc întâia reprezentatie a comediei Soacra-mea. Telegraful si în Bobârnacul.D.1878. Fifina si opera bufa Hatmanul Baltag. la România libera. Slavici si I. aceasta fiind fluierata la premiera. în redactia caruia mai lucrau M. De aici este detasat. din cauza unei cabale organizate de cronicarul dramatic D. Racovita-Sphinx. sub semnatura Luca. la foaia craioveana Doljul. I. ca în 1885 sa fie reprezentata D-ale Carnavalului. Eminescu. reprezentata la 13 decembrie 1884 la Teatrul National din Bucuresti.S. între anii 1877 . e reprezentata la Teatrul National din Bucuresti tragedia Roma învinsa de Alessandro Parodi. Colaboreaza. iar împreuna cu publicistul Frederic Dame scoate efemerul ziar Natiunea Româna. suspendat în curând din pricina inserarii unei stiri ce anuntase prematur caderea Plevnei. de doua ori. editeaza saptamânalul umoristic Claponul si publica în Albina Carpatilor. . La 26 mai 1878 începe sa participe la sedintele societatii Junimea.

fara semnatura. Panu. . Universul literar. Lumea veche. fara semnatura. iar în 1897. Noua revista româna. Lumea noua. Ziua. la organul liberal Gazeta poporului. periodic socialist. Balada Haiduceasca. Universul. Literatura si arta româna. Sfânt-Ion. verva sarcastica. Convorbiri. Caragiale conduce în anul urmator Epoca Literara. Se observa. A mai colaborat. Foaia interesanta. avându-l ca secretar pe St. Lumea ilustrata. Asmodeu. la 1 ianuarie 1894. În aprilie 1896 apare volumul Schite usoare. Slavici si cu G. supliment al ziarului Epoca. bineînteles (ca membru al Junimii). Publica în ziarul lui G. reportajul Culisele chestiunii nationale. Pagini literare. Constitutionalul. cu initiala L. Flacara. Redactor. fara semnatura sau cu iscaliturile Ion. i. Viata româneasca si.Asociindu-se cu I. Adevarul. si Luca la jurnalul liberal Gazeta poporului. revista umoristica a lui Alceu Urechea. Iosif. în tipografia Epoca apare. la Convorbiri literare.O. Vointa nationala. în 1985. muscatoare ce avea sa faca din Caragiale un satiric de temut. România juna. Povestea vorbei. Cosbuc. editeaza revista Vatra. articole politice si. editat si în brosura. Luceafarul.

fanteziste. usor. facându-i si pe cititori partasi. snobismul. El practica acum un comic alert. recurgând la formule si scheme hazlii din gazetele umoristice ale momentului. junele Al.Intentiona sa alcatuiasca un ciclu de studii fizico-psihologice nationale -Moftangii si moftangioaice. debitând cu vioiciune anecdote uneori piperate. si în pamflete) nu sunt doar agresive ci si necrutatoare. chiar licentioase. În Ghimpele. Claponul. Savantul sunt persiflate sovinismul. unde ar fi urmat sa intre parodiile din Moftul român. scriitorul îsi cauta cu înfrigurare uneltele. compunând gogosi. se produce pe nesimtite. cu un prilej sau altul. Chiar daca acest ciclu nu s-a realizat. strecurând ironii subtiri sau pline de echivocuri. Pe 29 iunie ziarul Opinia anunta ca scriitorul pregateste un volum de versuri. Popescu vor fi. Moftul român. De la zeflemea la caricatura si pâna la sarcasme. sunt exersari pentru opera maturitatii.D. luati în pleasna. uzând de alegorii si de hiperbola dibaci mestesugita. destule . Macedonski ori poligraful N. intitulat Flori otravite. sub masca joviala si putin cabotina. însa sarjele lui (se observa asta si în parodii. zigzaguri. unde îi apar cronici satirice. În Smotocea si Cotocea se prefigureaza perechea de farfarale Lache si Mache. imoralitatea femeii. În Rromânul. saltul. Caragiale pare ca se amuza. gaunosenia unor pretinsi oameni de stiinta. Rromânca. Venerabilul Cezar Bolliac.Nuvela pesimista poate fi socotita prima schita caragialiana. Fara îndoiala. literare. O fiziologie ca Broaste... în întreaga opera a lui Caragiale misuna asemenea moftangii. în vreme . curiozitati.

Scrie câteva epigrame si niste atacuri la adresa spiritismului hasdeian. pe G. îl anunta pe Jupân Dumitrache. Dupa câteva poeme cu turnura elegiaca. În martie 1905. structura lui nefiind deloc aceea a unui liric. unde deplânge zadarniciile omenesti. în schimb e vadit scrupulul stilistic. atras de poezie. începe sa lucreze la comedia politica Titirica. Daca nu inventivitatea comica impresioneaza în toate aceste texte. Scriitorul cu o atât de consistenta vâna comica. Oricum. reluând personajele din O noapte furtunoasa si O scrisoare pierduta dupa 20-25 de ani. . De fapt. acela de parodist: persifleaza scrierile moderniste. mari gogomani) si. care avea sa-l prefere. ce avea sa devina teribil. se lasa. în 1908. o vreme. face scheme de amuzament citind stantele macedonskiene. decadente. ca poet. Sotirescu & Company. cu fabule inspirate de rascoalele taranesti din 1907. în Convorbiri critice. Cosbuc lui Mihai Eminescu. torturant. Iese de sub tipar brosura 1907-Din primavara pâna-n toamna.ce bacanul Ghita Calup. Caragiale. gardist civic de o credulitate ce îl sorteste încornorarii. manifesta o receptivitate insuficienta fata de lirism. apare editia de Opere complete. va trece la un registru care îi convine. Un an mai târziu. revenind ca autor de versuri cu niste strofe antidinastice (Mare farsor. parvenite la mari situatii. el mimeaza poezia. dar piesa ramâne pâna la urma în stare de schita.

gruparii junimiste. Parerile lui Caragiale despre arta si literatura nu tradeaza. . parvenitismul. cum am mai spus. cu vederi conservatoare. În fulminanta brosura 1907 . la fel ca Eminescu el invoca teoria paturii superpuse. Cu ochi rau. Caragiale tinteste. binefacerile sistemului constitutional. Caragiale îsi da seama ca nu are vocatie în acest domeniu. poate sincer. om vechi. la fel ca în comediile lui. întreprinde o adevarata disectie în societatea româneasca.Cu tot elogiul pe care. se înscrie în Partidul Radical al lui G. Dupa o perioada de atasament. Este una dintre temele publicisticii sale pe care o exploateaza si în comedii. mascarada vietii politice. fata de ideile liberale. în Epoca. criticând drastic. un spirit teoretic. în 1909. propriu-zis. în Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu. pâna la schimonoseala. cum se recomanda singur. Sunt reflexiile inteligente si de bun simt ale unui om. se declara independent. cetatenesti. impun prin luciditate.Din primavara pâna-n toamna. Caragiale gândeste în consens atunci când sanctioneaza (nu numai în articole. în Moftul român. cautând sa descopere radacina raului. Dupa o scurta apropiere de socialisti. În 1901. Articolele sale politice. prin energia iradianta a argumentatiei si. ci si în scrierile literare) progresul nostru pripit sau forma fara fond. tinând si el cuvântari în turneele si campaniile omului politic pe care îl admira. Panu. Fara a se integra. orice s-ar spune. Va intra apoi. liberalismul românesc. prin calitatea literara. cosmopolitismul. reflectând toate aceste sinuozitati si inconsecvente. al pasoptismului. îl face implicarii politice a omului de condei. Este adevarat ca dispretuia prea mult politicianismul pentru a se înscrie în vreun partid. schitând un îndemn la cultivarea sentimentelor patriotice. farsa alegerilor. reportajele parlamentare. Caragiale ajunge sa le considere un reflex degradat.

cu subiectul din viata Didonei. O viziune de dramaturg pecetluieste opera lui Caragiale. la Karlsbad. apoi în iunie.În februarie îsi reia colaborarea la Universul.. nu diminueaza cu nimic originalitatea frapanta a unei opere de fulgerari geniale. publicând povestiri. P. cât si la Iorgu Caragiali. Eugene Labiche. 1911. iar în vara.. schite si câteva scrisori. saluta aparitia companiei teatrale a lui Alexandru Davila printr-un articol din Noua revista româna. truvaiuri ale unor comediografi premergatori. urmând ca în septembrie sa fie pus în scena instantaneul Începem!. însa. Hasdeu la Vasile Alecsandri. ultimul publicat de autor. Lupta (Budapesta) si Viata Româneasca. el preia câte ceva de la autori francezi precum Eugene Scribe. cum e firesc. precaragialiene fiind de gasit atât la Costache Caragiali. ceea ce. replici. În operele sale se rasfrâng. regina Cartaginei. daca se poate spune. În anul 1910 apare volumul Schite noua. Victorien Sardou. cu proze din Universul. în versuri. de la B. În februarie-mai. . Cosbuc un proiect de drama istorica. Sub raportul tehnicii dramaturgice. îi arata lui G. colaboreaza la Românul din Arad.

Apar în comediile lui. o expresie a unei dispozitii jubilante. dincolo de inflexiunea de badjocura. date ale personajelor din comedia clasica . arivisti si mitocani. pretiozitatea ridicola. se refugiaza în limbaj. fandositi si amorali. montura perfecta a replicilor în care sunt încrustate nemuritoarele formule având o armonie aproape muzicala.) fiind în definitiv. gogomania sunt metehne ale acestor creaturi care vietuiesc în inertie si mimetism. conditia materiala. sociala. fie ocupatia. vanitosi. În râsul lui Caragiale. în afara agitatiei exterioare. stropsit. provenienta regionala. servitorul slugarnic si duplicitar. . un limbaj deformat. eroii lui comici par sa fi încremenit într-o marginire definitiva. Lipsa de scrupule si nepasarea. întepenit în ticuri absurde care le divulga vacuitatea interioara. încornoratul credul. Limba personajelor caragialiene este prin ea însasi un spectacol. Iar numele. tipologic. se desluseste si o unda de simpatie. Modul lor de a fi. sugerând fie naturelul. confidentul etc. sunt ele însele mici caractere. coruptibilitatea. Inapti de devenire sufleteasca.demagogul. ipochimenii (care mostenesc.

.

fara a aminti macar. dotat cu un acut spirit de observatie. Inteligent pâna la granita neverosimilului. Prietenii literari îl numeau <>. justificari si expresii mai sugestive. momente din biografia scriitorului sunt o cronologie a operei sale. Caragiale a fost toata viata lui un desavârsit actor dublat de un foarte lucid spectator[1]. la rândul sau prelucrat la tensiunea artistica pe care numai talentul o poate da. el înregistra totul. implicit ori explicit. în abordarile biografice. fara sa fie nevoie de o indicatie anume. Elemente clasiciste si romantice în opera caragialiana 2. Aceasta nu înseamna ca a copiat realitatea asa dupa cum se obisnuisera sa afirme acei care din rea-credinta sau macar din indiferenta încercau sa îl minimalizeze. Sunt unele cazuri când fragmentele biografice pot fi usor identificate. nu era un emotiv si mai ales nu voia sa para[2]. Opera epica Nu se poate vorbi despre ceea ce a scris Caragiale. învinuindu-l de facilitate. dar nu îsi îngaduia sa retina decât esentialul.CAP.[3] caci. dintre care putem alege cu valoare de . si calificativul îl încânta. primeste. II. S-ar spune ca si-l cautase.1. în câteva însemnari cu caracter informativ despre viata lui.

În opera sa gasim replicile repetate de milioane de oameni ajunse la o conciziune si la expresivitate maxima printr-o munca de slefuire covârsitoare. de regula stapânita de dârza vointa a impenetrabilitatii. dar care. si iar îmi blestem ursitoarele. În O cronica de Craciun gasim declaratia lui Caragiale ca scrie greu: Scriu si sterg si iar încep si iar sterg. În momentul când începea sa astearna pe hârtie devenea de o severitate neînduratoare fata de cuvântul scris... ca si în opera. Din O petitiune pe aceea a împiegatului de la Regia Monopolurilor. scos din viata imediata.[4] Din schita O conferinta simtim reactia spontana a lui Caragiale împotriva familiarismelor. mai adesea. Omul acesta. adesea grotesc si monstruos: . cu o surprinzatoare autenticitate. uneori ireverentioase. pe care si le permiteau cunoscutii fata de el pe vremea când era sufleor la teatru. dar foarte complicat. si ceasurile sînt aproape zece!. într-un limbaj aparent comun. masca umorului. care fermeca pe toti cu inteligenta sa sclipitoare si prin vorba cu care povestea ceasuri întregi.tremur si ma apuca un cârcel la deget. interioare. uneori. sa-si puna eroii sa se dezvaluie singuri. stia sa se abandoneze firii lui profunde. cu o bufonerie geniala. care a purtat în viata. în intimitate. a scris relativ putin fata de numarul considerabil de tipuri improvizate si de situatii imaginate cu o fantezie neobosita. Asa a ajuns Caragiale ca într-un stil imaginabil de simplu. Efectul artistic îl realiza prin claritate si simplitate.nu mai pot tinea condeiul.încheiere pe urmatoarea: se poate vorbi despre Caragiale ca de un homo duplex.

. am pierdut-o? - A fost o petitie .S-a dus dracului! Am pierdut-o! - Ce? - Ce. .e vorba. frate.. ne ce. numai un moment[5]. batista . te superi daca te-oi ruga sa-mi dai batista - d-tale?.. - Nu. Monser.

Te mai doare nasul. raspunde Goe. Caragiale si-a însusit arta reprezentarii dramatice prin care exceleaza schitele sale. Momentul prinde viata prin stenografierea fidela a limbajului eroilor. sugestiv intitulate Momente.Schita Petitiunea din care a fost extrasa frântura de dialog este un instantaneu luat la un ghiseu de petitii dintr-o institutie publica. Iata si o scena duioasa de familie: . la care abia daca mai adauga scriitorul unele indicatii cu gesticulatie. - Nu . - Sa moara mam'mare? - Sa moara! - Ad'sa-l pupe mam'mare. ca trece![6] Ca un om cu îndelungata experienta în teatru. care . puiusorule? Întreaba mam'mare.

care la rândul lui este asudat. Printre oamenii înghesuiti si emotionati. la gara. mici piese de teatru în care personajele se misca si vorbesc ca pe scena. la simigerie. de exemplu. un singur gest este revelator pentru starea de spirit a unui om: la o parte. impiegatul impacientându-se. prafuit dupa nesfârsite demersuri de la autoritati. demonstrativ. Ca sa sugereze tensiunea dintr-o mica gara provinciala în care s-a oprit trenul domnesc. Caragiale nu a avut nevoie de mai multe indicatii penrtu a face auzita alarma de pe peronul decorat cu stegulete tricolore si împletitura de brad si unde au fost îngramadite garnizoana. potrivind cravata lui Goe si pupându-l dulce. potrivindu-si bine sapca rosie. Astfel concepute. garda civica. unde cânta fanfara militara. notabilii si cât public a mai putut încapea. fanfara tipa. însemnând cu condeiul hârtiile în registru. la bâlci. Actiunea are loc la cafenea ori berarie. zice grav seful garii. . scolarii intoneaza imnul-un concert monstru. în parcuri. Mam'mare. momentele sunt schite dialogate. birocrat. Stilul condensat dezvaluie însusirea lui Caragiale de a discerne ceea ce este expresiv si convingator esential. autoritatile. ostenit. O singura miscare. scriitorul precizeaza în schita 25 de minute: cazanul fierbe (e vorba de locomotiva). dupa toate poznele baiatului. seful garii se simte deodata important prin însarcinarea lui administrativa de care depindea într-o oarecare masura bunul mers al ceremoniei.pot fi privite ca adnotari marginale de regizor. la scoala si în casele parvenitilor. preocupat si plictisit de insistentele absurde ale matinalului sau vizitator. scoalele. în redactiile revistelor. domnilor.

ahtiat dupa informatii de scandal culese din culisele vietii studentul cu caracter de bronz.Lumea Momentelor este. altadata numit Lache cu complezenta bonoma. tradând la primul prilej idealurile generoase sustinute pâna atunci cu demagogica ardoare. patriotul si zgomotosul. ireconciliabilii pe chestii de printipuri. într-un cuvânt moftangiul Mitica. dascalul terorizat de posturile influente ale parintilor. Exista în proza scurta al lui Caragiale alarmantul reprezentant al ordinii publice întocmind sforaitoare proceseverbale. de exemplu. în esenta. tipul intrigant si canalie din superficialitate. arivistul lipsit de scrupule. D-ale Carnavalui. aproape toate covergând spre tipul global care este mistificatorul sentimental. el cultiva o tipologie mai pregnanta pentru aparatul de stat burghez. Conul Leonida fata cu Reactiunea. politaiul slugarnic si abuziv reprezinta adevarate coordonate ale sistemului social-politic descris de Caragiale. dar de fapt întelegându-se de minune în afaceri. galantul si emotivul. gazetarul superficial si oportunist. În teatru. personajele sunt vazute în cotidianul existentei lor marunte. aceeasi pe care a imortalizat-o Caragiale în piesele de teatru O scrisoare pierduta. În Momente cu exceptia unor schite ca Telegrame. . O noapte furtunoasa. dar poate cea mai evaluata ca pozitie sociala si politica. Exista totusi diferente în perspectivarea tipologica. Tipul precum politicianul demagog. contopistul îmbâcsit de prejudecati birocratice. politicienii din tabere adverse. scolarilor. în care conflictul si atmosfera amintesc direct de O scrisoare pierduta. nu cu aciditate ironica cu care îsi urmareste eroii din teatru.

bobbor. ci de poppor. Caci daca într-o berarie se discuta politic. În Momente gasim pe amicul fanfaron. ducându-se din snobism la concerte la palat. baiat bun. indiscret si flecar. Ibraileanu socoteste pe Caragiale cel mai mare istorisit. scuzându-le slabiciunile si inertia intelectuala la vârsta scolara. casa deschisa cu jour fix. Criticul G. ci pe individul mic burghez. invitata sau neinvitata. a criticat si explicat întreaga viata a epocii de . folosind. tinând. fricos. Pe mahalagioaica pretentioasa. dar demn când este atins în amorul propriu. vorbind româneste numai cu slugile. dupa caz. priceput la orice. de demagogia partidelor istorice. în realitate conformist. de mentalitatea de clasa a burgheziei. Pe cucoana din pretinsa lume buna. înselând cu seninatate buna-credinta si naivitatea protectorului sau. surprins în viata domestica. Nici o pagina din opera lui Caragiale nu critica si nu ia în derâdere pe oameni simpli si umili.Accentul nu cade pe politicianul propriu-zis. emancipat printre prieteni pentru a-i pune în inferioritate. familiar cu toata lumea. în fata unui pahar cu vin cu amicii. nu e acelasi lucru cu a face politica în genul lui Catavencu. încurajându-le zburdalniciile cât sunt mici. consoarta fara principii si mama cu veleitati de educatoare. într-un tramvai. Pe omul de încredere al clasei. in general. dupa moda. pe tarani sau pe muncitori. de o incultura stridenta. care se tine de intrigarii marunte. barbat în toata firea. care îsi rasfata copiii pâna la cruzime. vai de capul lui. las. amator de favoritisme cu profit personal. reclamând prin diferite sisteme indulgenta profesorului. Pe amicul binevoitor. la un ghiseu. un limbaj pitoresc colorat sau pretios ales. lacheu cu fierturi si manusi. El obisnuia sa spuna ca îsi batea joc nu de popor.

pentru care Caragiale este cel mai mare creator de viata din întreaga noastra literatura. Alegea si dezvolta partile ce-l interesau. scriitorul pretându-si saptamânal colaborarea. I. Osândindu-le.L. mereu înmultite. le dadea valoarea literara. suetar si anectodist ca nimeni altul. I. adica sa concureze starea civila. Suchianu a observat demult ca prietenul sau. lui Caragiale i s-a fixat onorariul de 25 de lei pe foileton. materialul cules direct din realitate sau numai din auzite a fost întotdeauna filtrat de geniul artistului. era în permanenta vânatoare de subiecte. Pe lânga aceasta un merit deosebit al puterii lui de creatie este faptul de a fi izbutit sa faca. Scriitor profund. opera lui lua un caracter polemic. . Iata. o forma de protest împotriva vremii sale. timp de aproape un an si jumatate. În 1901 apar Momente si schite. cu care s-a spus ca. dupa cum constata tot Ibraileanu. mereu împrospatate. Invectiva scriitorului este. cea ce a facut Balzac cu personajele sale. Caragiale nu putea sa nu vada antagonismele societatii în care a trait si toate relele decurgând din ele. scriitorul s-a angajat în septembrie 1899 sa dea pentru Universul un foileton saptamânal. deci. Caragiale a definitivat schita umoristica. În posesia unui belsug de subiecte. Caragiale. Niciodata însa nu reproducea cele adunate de la noi asa cum le auzise. adica. primul la noi. Pentru ca ziarul avea un tiraj foarte bun.care s-a ocupat. începutul Momentelor. pertecaret. în ultima analiza. fiind gazeta cea mai citita.

iata ce-mi atrage irezistibil atentia. Gambrinus. scriitorul anunta ca nu se va ocupa. Se afla tot lânga teatru. Voi fi blând si naiv în forma. Teleor i-a facut. zeu. ca alti critici. Caragiale a fost si berar. În aceasta îsi va îndeplini o obligatie cetateneasca: si eu am dreptul. În introducerea din 10 septembrie 1899./ Cea mai frumoasa vale / Te afli între teatru/ si între Caragiale/ Ferice cel ce poate/ Sa bea asa nectar/ De ce nu mai multe halbe/ Macar un biet pahar. a tuturor românilor.L. a noastra. . dar violent si caustic în fond. Viata banala a mea. iata ce ma intereseaza. Critica lui va atinge toate aspectele societatii românesti. urmatoarea reclama: Decât medicamente/ Mai bine.L. introducerea anunta: Voi fi sever. când umblu cu picioarele pe coji de nuci. de monumente: eu nu ma pot gândi sus. în Moftul român. Ultimul local condus de el a primit numele legendarului inventator al berii. de jos si pâna sus. da fuga/ si trage-i doua halbe/ De bere de Azuga!/ De vale la Gambrinus. dar drept. Scriitorul era convins de misiunea si utilitatea sociala a artei. Un anume D. Dupa cum se stie. În ceea ce priveste tonul. desi a parcurs întreaga gama a comicului[7]. pot zice chiar datoria. I. sa fac critica. Oare nu putem socoti aceasta o stralucita definitie a satirei lui Caragiale? Rubrica a fost una umoristica. Caragiale si-a început munca stiind perfect tematica si obiectivele rubricii sale pe care a intitulat-o Notite critice.I.

Într-adevar. câte un volumas cu unele dintre schitele sale. a ramas volumul Monumente. Caragiale obisnuia sa le faca cadou clientilor lui. om sucit.autorul si. ca semn de admiratiune. cu litera mica.L. Înaintea Momentelor propriu-zise. Un asemenea exemplar i l-a dedicat pictorului N. tiparit pe hârtie velina. Presa nu s-a aratat. autorul a reprodus nuvelele La hanul lui Mânjoala. dar cel mai valoros cadou facut onor. l-a luat cu el la Paris si l-a legat în piele neagra. la înaltime. i-a mai scris: primindu-l.momente . rogu-te nu cântari pretul darului. Era un volum cu aspect modest. Canuta. trimitându-i-l. Grigorescu. clienti din România. . pictorul a pretuit acest volum. frumoasa. cu coperta prazulie. La conac.I. ci socoteste dragostea cu care ti-l face al dumitale supus prieten. închina aceste . facând multe remarci stupide. nici de data aceasta. Grigorescu: stralucitului maestru N. Doua loturi. ca dar de Anul Nou.

în care domnesc obscurantismul. de perfectiune artistica[8]. nepotismul (Triumful talentului). Cadou). un salut entuziast i l-a facut G. stâlp al cafenelelor si bodegilor. de care autorul râde cu oarecare compatimire. caci fiecare din paginile lui e un monument de observatie. care s-a încheiat cu o lovitura perfida si dureroasa pentru Caragiale . scoala. punând tara la cale între amici. de spirit sadea. Goe). ci Monumente trebuia sa botezi admirabilul volum. Aceasta se întâmpla în anul 1901. lipsa de personalitate. maestre. favoritismul (Un pedagog de scoala noua). bietul Mitica. unde îsi afirma personalitatea.marii zilei. de fapt. de sub care razbeste cea mai crasa vulgaritate (High . Trebuie sa-l amintim pe Mitica. ridicola. în absenta. rasfatul din familiile înstarite (Dl. goana dupa senzational a presei (Ultima ora). Momentele prezinta demagogia politica. imoralitatea în viata de familie (Mici economii. cinicul Mitica. Five . bataliile ce se sfârsesc prin împacarea generala (Telegrame) administratia înceata si birocratica (Urgent). simpaticul Mitica. din care pricina face mare caz de relatiile lui cu mai . memorizarea mecanica.o¢clock). gresita educatie. ce-si vorbeste de rau prietenii.Cu toate acestea. . Ranetti în Zeflemeaua: Nu Momente.life. pe care nu-l ia nimeni în seama.calomnia lui Caion. grotescul rromânilor si rromâncelor cu pretentii aristocratice.

patriotul si zgomotosul. de fapt. Înspaimântat de un control al casei. Mache sau Mandache. Stasache sau Mitica. el întruchipeaza pe arogantul reprezentant al ordinii publice. ireconciliabilii pe chestii de printipuri. Actiunea lor are loc la cafenea ori berarie. galantul si emotivul. dar. n-a vrut sa raspunza. unde cânta fanfara militara. cuminte. la scoala. Dar. desi rezultatul inspectiei îi confirma cinstea. tradând cu primul prilej idealurile generoase sustinute cu demagogica ardoare. în redactiile revistelor. ca un personaj de comedie. la simigerie. fie maimutarind pe cei din patura sociala superioara.De ce? . . Oricum s-ar numi. micul burghez Mitica e o victima a societatii.[9] Nu lipseste nici gazetarul superficial si oportunist. contopistul îmbâcsit de prejudecati birocratice. moftangiul. mici piese de teatru în care personajele se misca si vorbesc ca pe scena. el apare si este prezent peste tot. dascalul terorizat de functiile influente ale parintilor scolarilor. la bâlci. nene Anghelache? a întrebat plângând ca un prost cel mai tânar. întocmind sforaitoare procese-verbale. culese din culisele vietii. în parcuri. fie temându-se de ei. se sinucide. într-un cuvânt. aproape toate mergând spre tipul global care este mistificatorul sentimental.de ce. politicieni din tabere adverse. nenea Anghelache. tipul intrigant si canalie. ahtiat dupa informatii de scandal. studentul cu caracter de bronz.Cu numele de Lache. si într-un caz. la gara. întelegându-se de minune în afaceri. Momentele sunt schite dialogate. . si în celalalt. în casele parvenitilor. Personajele sunt vazute în cotidianul existentei lor marunte. În Inspectie îl cheama Anghelache si devine erou tragic.

Personajele traiesc prin felul lor de a vorbi. de gradul sau de cultura. prin orice mijloace. în fata unui pahar cu vin cu amicii. dar si de epoca si locul de desfasurare a actiunii. accentul punându-se pe dialogul care reduce povestirea. invitata sau neinvitata. la un ghiseu. prin vocabularul. casa deschisa cu jour fix si lacheu cu fierturi si mânusi. adica prin automatisme ale vorbirii. de psihologia lui. la indulgenta profesorului. Alaturi de el o întâlnim pe cucoana din pretinsa lume buna. . într-un tramvai. care-si rasfata copii. Dialogul lui Caragiale are o mare forta de sugerare a realitatii. prin el. dupa moda.Accentul cade pe individul mic-burghez. antologie de scrisori (Urgent) etc. ticurile verbale si expresiile comune. telegrame (Telegrama). încurajându-le zburdalniciile cât sunt mici. ducându-se din snobism la concerte la palat. care-l fac pe scriitor sa se dispenseze de orice fel de comentariu. Toate se remarca prin concizie. cititorul îsi da seama de situatia sociala a personajului. consoarta fara principii si mama cu veleitatii de educatoare. povestire (Triumful talentului). de o incultura stridenta. rapoarte (Proces-verbal). Prezenta în schite este si mahalagioaica pretentioasa. Schita lui Caragiale are formele cele mai surprinzatoare: sceneta (Amicii). vorbind româneste numai cu slugile. scuzându-le slabiciunea si inertia intelectuala la vârsta scolara apelând. surprins în viata domestica. tinând.

Lev Tolstoi a spus. si era considerat si de cei din jur. pe masura ce numitorul creste. În realitate. dintre ceea ce par si ceea ce sunt. si numitorul ceea ce crede el despre sine si. fondul conferintei depaseste . în acest sens. Iata-l. a omului care îl reprezinta si al chipului în care el se misca si vorbeste. o adevarata catastrofa intelectuala. ca omul se poate asemana cu o fractie în care numaratorul este ceea ce reprezinta el. ghespre. de fapt. autorul face. oamenii zugraviti. Pe lânga fonetismele lingvistice care provoaca hohote de râs (roskim. Vianu. un caraghios. cu citate latinesti. fractia se micsoreaza. de pilda pe Marius Chicos Rostogan. Izvorul comicului la Caragiale este discrepanta dintre aparenta si esenta.În schite. ca si în aritmetica. tocmai pentru ca omul se considera. asa cum subliniaza T. pictura mediului contemporan. gramakica în jenere etc.). din tinuta protocolara. distinsul nostru pedagog absolut este un semidoct. ca o celebritate didactica. Importanta pe care si-o da pedagogul rezulta din tonul doct. debutând în învatamânt printr-o memorabila conferinta didactica. Conferinta tinuta este un exemplu de incultura si prostie. pe care Caragiale îl numeste distinsul nostru pedagog absolut. din aroganta. în realitate.

Faimoasele inertii sunt debitate si în fata unui inspector care-l viziteaza si gaseste ca metoda lui e admirabila. nu lasa elevului decât o singura posibilitate de raspuns: Da. pleaca cu baietasul spre Bucuresti. mam¢mare. întrebarile. nici marinel. care face din copii un fel de mici tirani ai parintilor. mamitica si tanti Mita. amenintat. bietul elev Ionescu. fiul unei spalatorese este tratat cu loaza. apreciere careia Rostogan îi raspunde cu infatuare ca e metoda lui Pestalotiu. prostovane. Când mam¢mare observa cu admiratie ca lui Goe îi sade bine cu costumul de marinel si mamitica rectifica. discriminatoriu. cu implicatii sociale. la care mam¢mare convinsa. în familie. Trei cucoane. baiatul unei doamne bogate. saruta pe nepotel si-i zice: Apai de! N-a învatat toata lumea carte ca dumneata! . Satira lui Caragiale nu se îndreapta numai asupra ignorantei si a prostiei personajului. Educatia burgheza începe înca înainte de scoala. Este criticat rasfatul abuziv. si Caragiale zeflemiseste si satirizeaza cu ascutime metodele de educare a odraslelor burgheze. ci vizeaza si aspecte mai profunde. pe care pedagogul i le pune. La examenul anual. iar când vine rândul micului Ftiriadi. care avea un vadit caracter de clasa. le cultiva obraznicia si orgoliul. spunând marinal. ci mariner. din schita Domnul Goe este adus la Bucuresti ca sa nu mai ramâie repetent si anul acesta. Nu se zice nici marinal. Marius Chicos Rostogan este tipul reprezentativ al scolii burgheze. domnul Goe le întrerupe : Vezi ca sunteti proaste amândoua. Goe.orice aberatie.

pe care o considera dintre cele mai alese: Sa-ti spun drept. cu ochi . o sabie. barbatii cât timp îi iau unei femei educatia unui copil. de când s-a facut baiat mare. acum. fumeaza. alb ca varul. Ionel nu se opreste aici: ia o tigara din cutia musafirului. si toata vorbaria ei despre educatia fiului devine ridicola. Dar nu e vremea de discutii filozofice: soseste trenul . cu care îi asurzeste pe toti. patându-i costumul. trebuie sa-i fac educatia. mama sa. si stiti dv. i se face rau.zice mam¢mare. Nu . Cafeaua nu pateaza! Iese cu nitica apa calda! .ntorc si vaz pe maiorul . Schita Vizita. cu care o loveste atât pe servitoare.sa nu mi-l deochi. si iar saruta pe nepotel si iar îi potriveste palaria de mariner. Madam Popescu. ia o minge si loveste ceasca de cafea a musafirului. dar n-apuca sa termine. Apoi da un tipat si. prezinta un alt Goe. ridicându-se de pe scaun: Ionel! mama! ce ai? Ma. si deodata o vad schimbându-se la fata ca de o adânca groaza. Ionel este gata sa verse cafeaua si sa rastoarne masina de spirt pentru facut cafea. un copilas de vreo opt anisori. Fiind obraznic.e nimic! Iese. când era Ionel mititel. în timp ce mama lui este tot mai încântata. de data aceasta cu numele de Ionel Popescu. peroreaza pentru educatia micutului. mai ales când mama nu vrea sa-l lase fara educatie![11]. chiseaua cu dulceata.si nu sta mult[10]. mai mergea. trebuie sa ma ocup eu de el. autorul îsi construieste în asa fel schita. dar mama îl saruta si-l întreaba: Vrei sa moara mama? Rasfatatul copil ia apoi o trompeta. pe care o toarna în galosii musafirului. încât ceea ce urmeaza rastoarna total pretentiile pedagogice ale lui madam Popescu. cât si pe mama lui. Scuipa .

. Tânarul o ameninta pe mama: Mamito. în final. proasta educatie începe în familie. Mama intervine pentru a-si lua baiatul bacalaureatul si. Nu întâmplator a luat nota trei la Morala. ma omor! În toata aceasta stare de lene a baiatului. Dupa cum spuneam. îi deschid repede mondirul la gât si la piept. sunt lipsiti de principii morale si. dar pâna sa faca un pas. [12]. Ajutor! moare copilul! Ridic pe maiorul. exclama . E rau copilului! . sa fie servit.Vezi. Ionel. care vrea sa-i zdrobeasca baiatului cariera. nu învata. cât si mama lui.Vai de mine! Ţipa mama. Dupa aceea. sa nu munceasca. Apa rece.! . . mama nu vede decât ca e ambitios. coruptia.. dar mama lui crede ca este persecutat de profesor. Nu-i nimic zic eu. adica sa nu învete. minciuna. . tânarul parazit este urmarit în scoala. sa traiasca doar pentru el.pierduti si cu dragalasa lui figura strâmbata. maiorul cade lat. domnule maior? Îl întreb eu dupa ce-si mai vine în fire. demagogia etc. Goe. fiind educati înca de pe acum ca paraziti. si nu baiatul. de aceea. daca pierzi un an. practica traficul de influenta. unde este în continuare obisnuit sa i se faca toate mofturile. vezi? Nu ti-am spus eu ca tutunul nu e lucru bun? Aldata sa nu mai fumezi!. Tânarul Ovidiu Georgescu este lenes.. Mama se repede spre el. mama.. Atât tânarul. sa nu faca nimic pentru societate.

usurata: Am scapat! Am dat si bacalaureatul asta. Baiatul nu face nimic, el învata de mic sa fie lenes, obraznic, parazit.

Numele fratilor lui Ovidiu, Virgiliu si Horatiu, precum si numele mamei, Caliopi, au o doza de parodie, fiindca subliniaza nivelul de decadenta al societatii, în contrast cu principiile morale pe care acesti mari poeti latini le-au afirmat, ca reprezentanti ai constiintei sociale.

Traficul de influenta exprima relatiile decazute din societatea burgheza. Folosind traficul de influenta pentru a lua bacalaureatul, se întelege ce fel de legi va face dupa ce va termina Facultatea de Drept, unde vroia sa mearga si el, si unde fratii lui mai mari erau deja studenti.

Devenind student, precum Coriolan Draganescu din schita Tempora, parazitul învata acum arta demagogiei si coruptia. El tine discursuri înflacarate, catarat pe statuia lui Mihai Viteazul din fata Universitatii, scrie articole la Amicul poporului.

Seria parazitului este bine reprezentata în piesa de teatru O scrisoare pierduta cu st. Tipatescu, iar punctul cel mai înalt al evolutiei parazitului este Agamemnon Dandanache. Escroc, santajist, josnic, ramolit, corupt, devine un instrument în mâna celor care jefuiesc tara.

În societatea burgheza, oameni sunt apreciati dupa cantitatea de bani pe care o au, si nu dupa capacitatea lor intelectuala sau dupa calitatile morale. Cei bogati sunt considerati oameni de frunte, sunt tratati cu cinste si consideratie, chiar daca sunt niste obtuzi si niste badarani. Familia Piscupescu (frantuzirea numelui Piscupescu arata aroganta cosmopolita) este invitata la Peles. Toaleta somptuoasa a Mandicai si ifosele ei, nu pot însa acoperi vulgaritatea cucoanei: Mamito! Striga madam Piscupescu, uitându-se înapoi catre cuana Luxita, care, de pe veranda, o scuipa sa n-o deoache, mamito, baga de seama la cheile dulapului ca iar fura zahar dobitoaca, fir-ar a dracului sa fie!

Snobii si fatarnicii, voind sa pastreze o aparenta onorabila, chiar împotriva realitatii stridente, burghezii din schitele lui Caragiale nu se dau în laturi de la cele mai josnice tranzactii cu propria lor constiinta, negustorind cele mai alese sentimente, automistificându-se. Asa se întâmpla de pilda cu Manolache Guvidi din Om cu noroc, posesor al unei averi însemnate, si câstigata printr-o munca onorabila. Cât de onorabila a fost munca lui întelegem dupa ce citim despre cele doua sotii ale sale, despre tineretea si frumusetea lor, mai ales despre tactul lor diplomatic care putea smulge concesii însemnate mai marilor zilei, care-i ajuta domnului Guvidi sa fie luat îndeaproape tot sub puternica protectie a înaltului personaj. Acelasi irezistibil tact diplomatic are si nevasta lui nenea Mihalache din Diplomatie, care reuseste, prin interventiile ei si prin faptul ca stie sa-i traduca pe toti, sa mentina slujba sotului si sa-i scoata o pereche de case cu doua mii de lei mai putin. O astfel de

moralitate de familie (atât de satirizata în O noapte furtunoasa, O scrisoare pierduta, D-ale carnavalului ) mai este demascata si în schite ca Tren de placere, Mici economii, Cadou etc.

Tânarul Edgar Bostandachi, profesor suplinitor si publicist din High-life, este palmuit de maiorul Buzdrugovici pentru ca n-a pomenit, într-o cronica mondena de prezenta lui madam¢ Buzdrugovici. si a dat o exagerata importanta altor cucoane. Aceasta schita arunca o lumina asupra mascaradei presei burgheze care era un instrument în mâna potentatilor vremii si o colportoare de stiri false, senzationale, de minciuni. Excelenta este în acest sens schita Atmosfera încarcata, în care scriitorul, confrunta informatiile guvernului cu ale opozitiei.

Dar aspectul cel mai nociv al contradictiei dintre aparenta si realitate este demagogia burgheza pe care marele scriitor a condamnat-o cu indignare profunda. Alaturi de Profesiunea de credinta a lui Alexandrescu, de Clevetici ultrademagogul al lui Alecsandri, de Scrisoarea a III-a a lui Eminescu, Caragiale a dus în cadrul acestei teme contributia cea mai pretioasa, cea mai bogata si mai elocventa. Alaturi de O noapte furtunoasa, O scrisoare pierduta sau Conul Leonida fata cu reactiunea, marele scriitor ne-a lasat numeroase schite pe aceasta tema. De la nea Nita din Jertfe patriotice, negustorul care, în ajunul lui 11 februarie, cere fitantie. Pentru interesele patriei pentru ca sa aiba temei la catastif, pâna la Coriolan Draganescu din Tempora, Caragiale pare sa ilustreze artistic un fel de istoric al demagogiei literale. Coriolan Draganescu este tipic pentru evolutia demagogiei si arivismului liberal. Drumul de la tribuna tinerimii, inteligenta vie, caracter de bronz, temperament

de erou, la nerusinatul inspector politist, canalia ordinara, miselul fara rusine, salbaticul zbir si calau antropofag. Sintetizeaza de fapt lichelismul si oportunismul burgheziei liberale. În acest sens trebuie de asemenea citata savuroasa si originala schita Telegrame, în care burghezia apare în toata meschineria si lipsa de principii consfintite prin finalul asemanator cu cel din O scrisoare pierduta. Caragiale nu uita sa satirizeze si alte metehne tot atât de nocive ale aceste clase, cum ar fi nationalismul sovin, arma otravita prin care burghezia voia sa arunce vina pentru exploatarea si jefuirea poporului pe spinarea strainilor, a veneticilor. Portretele de moftangii din Rromânul, Rromânca, Savantul demasca, prin arma caricaturii, burghezia sovina. Scriitorul sugereaza însa cu subtilitatea-i cunoscuta ca frazeologia partiotarda nu este decât o masca, în fond aceasta burghezie fiind tot atât de profund cosmopolita: Rromânca vorbeste româneste avec les domestiques - încolo frantuzeste, iar ziarul preferat este l¢Indépendance romaine.

Facând o comparatie între generatia de la 1948 si posteritatea liberala, Caragiale demasca în pamfletul Toxin si toxice pe demagogii liberali: Iata urmasii vostri liberali (se adreseaza el pasoptistilor), iata haitele catilinare de politicieni liberali, de diplomati de mahala, de vânatori, de slujbe si de mici gheseftari: avocatei latratori, samsarasi dibaci, toate lichelele si drojdiile sociale tinzând sa suie sus, cât mai sus, distinctie fara merit , avere fara munca, pofte fara spatiu - roade minunate ale unei scoli ce le-a înarmat numai instinctele pernicioase, pândind alegerile si toate nevoile publice pentru a ciupi pataca.

Speriat. ci întregul sistem administrativ burghez. reflexiv. la subprefect. Caragiale foloseste arma biciuirii prin râs. Ba mai mult. Caragiale paraseste comedia. la arendas. Conul Arghir. cu zece zile de prasila. manânca. la prefect. primarul n-are curaj pentru ca arendasul îl apuca de datorie. în care parca a disparut marele scriitor satiric. demn. ca lui Ion nu-i era dusman numai arendasul propriu-zis. Ţaranul. anume ca partile s-au împacat. puternica schita inspirata din lumea satului. cere socoteala boierului si. ne-a dat. dupa care subprefectul încheie conflictul printr-un discurs demagogic în care nu uita sa spuna cu o sfruntata ironie ca dragostea între taran si arendas este mâna lui Dumnezeu si raporteaza prefectului concluzia anchetei. victima nedreptei justitii burgheze (Napasta). de clasele parazitare. În aceasta scurta schita Caragiale sugereaza. Cel care în 1907 a intuit cu patrundere cauzele marii rascoale taranesti. scrie o drama puternica. de rezonante adânci. . O alta tonalitate foloseste scriitorul atunci când se refera la clasele de jos. bea acolo. Când Ion merge sa reclame. Ion este încarcat de catre arendas. dar nicaieri nu afla dreptatea. la cei exploatati si asupriti.Am observat ca întotdeauna când vine vorba de burghezie. Ion renunta la revendicarea dreptului sau. când subprefectul vine în sat. ca sa se sature de cercetare. uneori mergând pâna la satira violenta. care era la cheremul bogatasului. când prefectul vine sa ancheteze cazul. arendasul se repede înfuriat la bietul taran si-l bate din nou. de demagogi si carieristi. Când reflecta soarta unui taran sarac. cu câtiva ani mai înainte. Merge atunci la primar. vine cu el la brat la primarie si se întelege de la sine cui i va face dreptate. luându-i locul un autor grav. primeste o ploaie de pumni în cap. rascolitoare. Arendasul român. drept raspuns.

temperament de erou la nerusinatul inspector politist. birourile functionarilor. agitatia strazii. canalie ordinara. Caragiale evoca viata din capitala.Arendasul român este una dintre cele mai puternice marturii literare ale cruntei exploatari a taranilor înainte de 1907. Comicul din Momente e de natura tipologica. de fapt. sintetizeaza. berariile. de la automatismul verbal specific. pacalelile de 1 aprilie etc. caracter de bronz. miselul fara rusine. Drumul de la tribun al tinerimii. licheismul si oportunismul burgheziei liberale. Ele alcatuiesc o fresca sociala vasta: I. inteligenta vie. Coriolan Draganescu (Tempora) este tipic pentru evolutia demagogiei si a arivismului liberal. saloanele mondene. Caragiale pare sa ilustreze artistic un fel de istoric al demagogiei liberale. având înainte modele vii. salbaticul zbir si calau antropofag. Caragiale ramâne în Momente el însusi.L. care îmbratiseaza o gama larga. . balurile.L. umorul de limbaj. îmbulzeala vesela de mosi. pâna la stâlcirea cuvintelor datorita inculturii sau starii de euforie alcoolica. I.

L Caragiale observa ca a crea o literatura înseamna a crea o proza. Caragiale conform tehnicii muzicale. Astfel. O alta serie de .. pretinzând o anume rigoare reflexiva.. iar. O buna lectura.. pe de alta parte. ci premeditata de autor. Momentele constituie un volum gândit si construit de I. construita..Ele prezinta mofturile si pe moftangii la toate nivelurile vietii sociale si la toate vârstele.L.. unde ordinea schitelor nu este aleatorie. a caror subtilitate ar sfida cele mai rafinate cursuri de retorica. acestora le urmeaza imediat o schita înrudita. Într-un stralucit articol programatic. colportor de informatii prelucrate fantezist... bine calculata în vederea obtinerii unor anumite efecte.. tehnica prozei ascunde sute si mii de secrete. Reportaj inaugureaza seria de momente dedicate presei si acelor infatigabili reporteri din speta lui Caracudi: Ultima ora!. O privire aruncata asupra sumarului e întru totul revelatoare. Amicul X. O ilustrare foarte interesanta a apetitului constructiv si reflexiv al prozatorului contine chiar volumul de Momente. Groaznica sinucidere din strada Fidelitatii.. Boris Sarafoff!. unde eroul. realizeaza un soi de gazeta vorbita. în care câte o tema anuntata si fixata de catre o schita se dezvolta în diverse variatiuni prin intermediul schitelor subsecvente. întrucât aceasta din urma este deliberata. I.

momentul nerabdarii este combinat cu acela al rabdarii. ale lumii bune (Five o'lock. prin care schitele învecinate Întârziere si Petitiune. Tempora.R. iar. Diplomatie. Se însiruie apoi. si Tren de placere. anunta tematic un alt moment..F.). Triumful talentului. adica a petrecerii: La Mosi... totodata.R. O zi solemna. Urmeaza momentele educatiei: D-l Goe. partial. ce îi succede imediat ca variatiune. si însotite.despartind diversele serii tematice si stilistice din sumarul Momentelor . anume Urgent.. De închiriat si.rup monotonia grupajelor. Art. . independente. În fine. pe de o parte. Seria subsecventa e aceea a partidelor de placere. grafic.schite este consacrata mutatului: Caut casa. Situatiunea). exista si câteva momente flotante. Proces-verbal. tot de o schita cu caracter autobiografic: Grand hotel'' Victoria Româna''.. de faptul ca schita contine secvente în care replicile sunt asezate. Un grup aparte îl formeaza momentele cu tonalitate grava si chiar tragica: Inspectiune si Ultima emisiune. Vizita si oarecum. care. ultima categorie de schite o cristalizeaza scenetele: Justitie. încheaga o alta subgrupa. (includerea lui Bubico. având însa si o functie laitmotivica: Lantul slabiciunilor e o variatiune la . Caldura mare.214. High-life).. de altfel. care . acea a momentelor drumului-de-fier). conform modalitatii teatrale.. ca împreuna cu C. chiar titlul uneia dintre schitele caragialiene). Într-un chip foarte subtil. Asa-zisele reminiscente incluse în volum (Boborul si Baioneta inteligenta) sunt precedate de un moment într-o oarecare masura înrudit. printre aceste piesete pare complet de neînteles daca nu tinem seama. În cadrul acestui aranjament meticulos alcatuit dupa principiul muzical al Temei si variatiunilor (cum suna. Mici economii. O lacuna. ale familiei (Cadou. ca parodie a stilului birocratic si administrativ. aproape imediat.. momente ale politicii (Atmosfera încarcata.F. în ordine. C. pe de alta.

I. dar.L. Caragiale iese la iveala. Din amintirile contemporanilor. cu moment înseamna si clipa. cu claritate. Caragiale. situatie sau etapa. prima schita. cautarile scriitorului fiind de a gasi o denumire adecvata: La o masa din fund de la Gambrinus. faza. schita înscrisa în orbita reminiscentelor. ceas. Caragiale e atât de inspirata si datorita polisemiei sale: caci daca ne luam dupa dictionare.S.). deci. în chiar vremea lui I. 1 aprilie si Telegrame sunt laitmotive pentru momentele parodierii stilurilor.L. Sigur ca.L. Sintagma aleasa de I. e de prisos sa spunem ca nici titlul volumului nu este întâmplator. minut. dar si: circumstanta. Caragiale ne anunta într-o seara ca peste câteva zile are sa apara în volum bucati alese din schitele lui saptamânale publicate în Universul si cauta un titlu care sa fie însa o singura vorba. 25 de minute.. dar si situati . ca structura formala. I. Amici. la origine. secunda (sa ne amintim de acel Sekundenstil lansat. la rândul sau. prevesteste un alt moment flotant. unde ne întâlneam în toate zilele [. tot un fel de amintire. în sfarsit.precedentele momente ale educatiei si scolii. Nici unul din câti eram atunci la masa n-am putut sa-i dam ce ne cerea si tot el a gasit cuvântul Momente sub care s-a si publicat volumul. este. ne aminteste o povestire ce ne-a facut-o un prietin. punct. momentele caragialiene sunt. în atare conditii. de naturalistii germani). stadiu. care. ora. etc. prin arta mintitlui si a mistificarilor. anunta grupajul piesetelor. si instantanee fulgeratoare ori clipe de viata.L. si I. adica efemeride fixate pe retina eternitatii. dupa cum atesta prima sa varianta (Reîntoarcerea lui M. ipostaza împrejurare. concomitent.].S.

vizibila în privinta structurii volumului de Momente (inclusiv în aceea a titlului ). splendida sa introducere la Notitele critice scrise pentru ziarul Universul: Odinioara. ci fatisi explicita. tot într-unul din articolele . Deliberarea reflexiva este. a noastra a tuturor românilor. si-a numit creatiile Nuvele exemplare. cum s-ar putea crede. Ferice de ei. groase talpi trebuie sa aiba.popoarele mici fac repede progrese mari . cu un ton categoric. reveriilor idealizante ori înaltelor speculatii gratuite: Eu nu ma pot gândi sus când umblu cu picioarele goale pe coji de nuci. asa cum Unamuno. fiindca le dau drept exemplu . cu iresponsabilitate. dupa model cervantin. Caragiale ar fi putut sa puna ca subtitlu al Momentelor formula Schite exemplare. iata ce-mi atrage irezistibil atentia. Astazi tot cu atâta mândrie. deci.exemplu de viata si realitate. Caragiale. atragând atentia ca aceasta titulatura are un caracter mai mult epic decât estetic: . dupa cum si în privinta fiecarei schite în parte.L. . nu prea de multa vreme . De altfel. De aceea.critica. Poezia este atributul tineretei . numai implicita. moral .cathartica nu este la I. dupa cum ne previne.chiar asa . Intentionalitatea epica. scriitorul marturiseste raspicat ca realitatea acuta si nuda îl împiedica sa se abandoneze. daca nu chiar cu mai multa noi putem zice ca românul e nascut critic. al barbatiei.sau ipostaze decupate intentionat pentru exemplaritatea lor în privinta unor anumite faze ori stadii ale existentei. le numesc exemplare. iata ce ma intereseaza.L. Sa fim barbati si sper ca suntem. I. Viata banala a mea.parintii nostri ziceau cu mândrie ca românul e nascut poet.

cele doua creatii reclama. raspunzând pe loc ca este aceea care ne poate plati drept munca intelectuala a cititului: opera prozastica fiind productia celui care gândeste. Caragiale se întreaba ce va sa zica o bucata buna de proza. de pilda. ci Monumente . de mestesugar obsedat de perfectiunea formala au fost surprinse de Ibraileanu într-o expresiva si exacta formulare: Eminescu e mai poet decât artist. Asemenea bucati bune de proza. Caragiale o replica memorabila Nu Momente. perceperea adecvata a constructiei sale presupune un efort sporit de lectura si prezenta unui cititor implicit care s-o descopere si s-o descifreze. plutonic. Cum se stie. Caragiale e mai artist decât poet. Inspectiune si Doua loturi. justifica raportul între osteneala ce si-a dat spiritul meu cu dânsa citind-o si folosul ce el a obtinut dupa osteneala sa. maestre .sub un Caragiale neptunic.L. oricât de mare artist e.L. deoarece. I. care pare definitiv clasat . vorbind tot în termeni caragialieni. asemeni unui palimpsest. pentru a fi decodate. anume în O buna lectura. în care scriitorul se dezvaluie. plin de intentionalitati ascunse.L. oricât de mare artist e. I. existenta . umoristul George Ranetti i-a dat lui I. la aparitia Momentelor în 1901. ca si capacitatile sale neobisnuite de tehnician. Predominanta în cazul autorului Inspectiunii a inteligentei artistice asupra purei inspiratii creatoare. iar în ciuda aparentelor lor umoristice. Acele sute si mii de secrete ale tehnicii prozei dezvaluie mereu. exercitarea unei reale munci intelectuale a cititului.programatice. mai artist decât poet sunt. datorita semnificatiilor transcendentale pe care tragicul le insinueaza în materia comica[13]. de suprafata. cu stralucire.a unui alt Caragiale.

în care scurtimea si precipitarea dramatica cedeaza treptat . deci. caracteristice. ierarhia ei interna (criticul tinând la deosebirea dintre ceea ce se poate numi opera clasica si comun cunoscuta si elementul [. cu oricâta rigoare judecat. fapt ce a creat. aproape firesc. si abunda în referiri si aluzii la tribulatiile cotidiene din epoca. de perfectiune artistica. spre deosebire de teatru si nuvele. ar fi reprezentat.L. caci fiecare din paginile lui e un monument de spirit de observatie. intentional. etapele ei. falsa impresie a unor texte minore. de un anume accent calamburesc. Verdictul acesta. nu lipsit. din contingent. efemer. este astazi definitiv si unanim ratificat de istoria si exegeza literara. opera minora a scriitorului. i se va acorda un interes istoric)[15]. cu timbru foiletonistic si. evolutia creatiei. din realitatea imediata. Dar la 1901 lucrurile stateau cu totul altfel. secventele caragialiene reproduc fragmente vii. în opinia lor. Ca într-un serial de actualitati. Caragiale pastrau o rezerva radicala fata de Momente. caci o parte din contemporanii lui I. Motivul fundamental ce trebuie sa fi declansat cecitatea estetica în fata schitelor si care o si explica se afla în realitatea pe care ele o reflecta.] caruia. cu deosebire cea care încununeaza cariera scriitorului. de spirit sadea. care.trebuia sa botezi admirabilul volum. Bogatia operei (îmi spunea odata Vlahuta ca e de mirare cum oamenii nu iau seama la bogatia de figuri si întâmplari câta e numai în Momente)[14].

precum si nuvela Doua loturi. reflexele uimitor de prompte ale unor evenimente reale. în schimb. însa. într-adevar. cu reflex imediat în viata cotidiana a epocii. polemici. I. si creatii de alta factura. a stilului clasic. cu atentie la detaliul concret. scriitorul a accentuat contrastul dintre aceste opere de tip diferit si a înlesnit tocmai inevitabilul: multi dintre contemporanii sai. excesul de actualitate si asa-zisa netransfigurare a celorlalte proze. cu siguranta. favorizând. au deplâns.L. care. ecourile lor profane. argumentatii pro si contra.[16] Exista o relatie aproape nemediata între momente si realitatea de ultima ora pe care ele o înregistreaza. mai elevate (cum sunt La hanul lui Mânjoala.unele expuneri largi si potolite. În mod paradoxal. evaziunea cititorului din realitatea imediata. alaturi de momente. confirmari si dezmintiri. elogiind La hanul lui Mânjoala. fara a fi silit sa însemneze numaidecât o culminatie sau sa prepare crize. scapat de oprimarea ce fusese orisicum excesiva. Momentele reprezinta. Canuta. primejdia unei asemenea receptari depreciative si superficiale a volumului sau. Intuind. Stilul curat narativ se dezvolta acum liber. ce-si are valoarea lui constructiva. prin material si atitudine. materializate în comentarii. face corp comun cu universul schitelor) si care dau senzatia de literatura. La conac. absorbind si conservând efervenscenta si vehementa iscate în jurul lor. de inventie. om sucit. . de culise. procedând astfel. Caragiale a pus.

care critica si care explica. de mirare ca.d. Nu e. potrivita mai tuturor momentelor si sugerând atmosfera încarcata a schimbului de opinii pe baza ultimelor informatiuni. de la razboi încoace. Constituind proiectii. zvonuri. în Note si impresii. este cea din debutul Inspectiunii: mai multi prieteni . ale unor momente de viata familiala. Un istoric complet. de o acuta promptitudine. polemicile si reactiile . la masa lor obicinuita într-o berarie.Caragiale receptau momentele în cu totul alt mod decât noi. deci. fraza emblematica.L. în care arata. contemporanii lui I.m. publica. Momentele contin o catagrafie mozaicata a evenimentelor. din unghiul viu al cunoasterii sensibile. De aceea. corespondenta. schitele caragialiene cuprind o cantitate apreciabila de adevar istoric. savurând si întelegând altfel comentariile. ale unor momente din aria raporturilor interumane. iar în prefata editiei a II-a a Spiritului critic în cultura româneasca tine sa precizeze ca paragraful referitor la opera caragialiana ar trebui remaniat. discursuri parlamentare s. memorii. Ibraileanu afirma despre I. ce poate fi confruntat cu alte surse de informatie: ziarele vremii. Caragiale ca este cel mai mare istoric al epocii dintre 1870-1900.speculatii. bârfe etc. aluziile. Datorita capacitatii absolute de absorbtie a oricarui fel de mostra extrasa din structurile multiple ale realitatii timpului lor istoric. G. ma conving din ce în ce mai mult ca acest om a vazut mai bine decât oricine în realitatea noastra sociala. totodata de început de secol românesc. Iata de ce. pentru ca. socialpublica sau.L. mentalitatilor si moravurilor de sfârsit de veac si. în genere.stau de vorba.impiegati în diferite administratii publice . despre chestiunile la ordinea zilei.a.

puteau crea si impresia perisabilitatii.personajelor. liminar. au fost. momentele au constituit un fel de proza ocazionala (în sensul pe care Goethe îl da ocazionalului în literatura). începând cu datarea calendaristica (precizarile temporale. a netransfigurarii si a lipsei de artistica.nu numai a unei anumite zile. putea parea ca Momentele nu rasfrâng actualitatea perena a artei. Lovinescu a înregistrat. mai totdeauna. Caragiale. atât timp cât ocazia supravietuieste. si fisa de observatie meteorologica a timpului. foarte minutioase în foiletoanele din Universul. cât interesul în jurul unui eveniment nu se stinge înca. din cauza actualitatii lor imediate. Astfel ca. când si-a strâns momentele în volum ). Acesta si fiindca reprezentau o fixare a momentului . atenuate de I.L. Pasajele acestea de ordin conjunctural-cotidian scot în evidenta faptul ca. O asemenea proza ocazionala pare sa traiasca numai cât traieste si fragmentul de realitate reflectat. si iarasi nu e de mirare ca. foiletoanele acestea. într-o oarecare masura.schita caragialiana include. de ultima ora. în care sub diverse masti se înfrunta opinii diferite asupra destinului în eternitate al operei caragialiene. asadar o proza provocata direct de una sau alta dintre întâmplarile sau impresiile reale. care tocmai se cristalizeaza si se consuma în prezentul imediat al celui ce le transcrie. în epoca receptarii sincrone. Într-un dialog de tip platonician. foarte exact. pentru cititorii Universului. ci adeseori a unei anumite ore sau clipe . E. ci doar pe aceea trecatoare a realitatii. impresia aceasta .

La origine. dar numai pentru o epoca marginita.(reprezentata. ca scapari ale oricaror întâmplari cotidiene. s-a întâmplat exact pe dos. Momentele si-au conturat o aura de eternitate si o autoritate de etalon tocmai pe masura ce s-au îndepartat de actualitatea pasagera. aceasta proza asa-zis marginita ar fi trebuit sa dispara o data cu epoca marginita pe care o circumscrie. Proza ocazionala a Momentelor ar fi urmat sa se volatilizeze o data cu extinctia cauzelor generate de realitate. Daca. ele se dovedesc acum valabile pentru împrejurari generale. pe masura ce particulele de contingent s-au dezagregat. sa le percepem. la fel. îndeosebi. ce pot fi datate precis (precum într-o proza ocazionala). pareau exponentiale numai pentru împrejurarile restrânse ale unei epoci marginite. astazi. de Pompiliu Eliade ): Eroii lui Caragiale sunt reprezentativi. le receptam. daca nu le mai receptam doar ca anumite întâmplari de zi cu zi. . în esenta. liminar. totusi. în schimb. iscat chiar din interiorul acestor schite. face însa ca si noi. momentele au fost întâmplari din realitatea imediata si primii lor cititori. fara a avea senzatia ca deasupra lor s-a lasat o ceata a vetustetii. în fireasca cunostinta de cauza. si. le-au si recunoscut ca atare: un paradox fericit. Cu alte cuvinte.

Comediile O noapte furtunoasa Nicaieri talentul lui Caragiale nu iese mai bine în evidenta ca în comediile sale. .Opera dramatica 1.

în dreapta pe planul al doilea. particularizeaza social si istoric: Odaie de mahala. la a doua reprezentatie. Indicatiile scenice. surprinde tipuri reprezentative. obligându-l pe autor sa-si retraga piesa. pe care o cunoastem astazi. Caragiale.Astfel O noapte furtunoasa sau Numarul 9 este prima dintre capodoperele comice ale lui I. Caragiale a publicat apoi piesa. zis si Inima-rea. Mobile de lemn si paie. Usa în fund. Piesa a aparut în Convorbiri Literare. în 1883. dând în sala de intrare: de amândoua partile usii din fund. Vede lumina rampei în 18 ianuarie 1879 la Teatrul National din Bucuresti. din 21 ianuarie. prin definirea trasaturilor lor caracteristice. Jupân Dumitrache. este dominat de orgoliul sau de proprietar. câte o fereastra. vizând decorul. O noapte furtunoasa este o comedie de moravuri care porneste de la pretextul unei farse de mahala (Florin Manolescu). Davila. alta usa. comedia a fost reluata într-o noua distributie si regie. autorul. Piesa este scoasa de pe afis deoarece este socotita imorala. Printr-o observatie lucida. În dreapta în fund. Personajul principal. s-a jucat în stgiunea 1905-1906 la Teatrul National din Bucuresti. razemata de fereastra. Versiunea în doua acte. Dupa 4 ani. capitan în garda civica si cherestegiu. La stânga în planul întâi si-n planul din fund. cu aluzii politice. Actul I se prezinta ca o juxtapunere de noua scene complementare. sub directoratul lui Al. Finalul este modificat. Detesta .L. o pusca de gardist cu spanga atârnata lânga ea. Primele doua scene pun la curent pe spectator/cititor cu situatia momentului. Titirica. în volumul Teatru la Editura Librariei Socec. câte o usa. numarul 7-8 în anul 1879. cu schimbari.

eu de! negustor. iar pe de alta parte. îi marturiseste ipistatului Nae Ipingescu. sfârsind în incoerenta si care aproba cu câte un rezon. pe care îi numeste papugii.. consoarta lui Jupân Dumitrache. amicul politic.. consoarta mea si cumnata-mea Zita. întâmplarea cu bagabondul. bagabontul. eram eu. ca mod de constructie a replicilor. Aceasta istorie rezolva pe deoparte tehnic un mod de a naste dramaticul din epic. cu un coate-goale nu vine bine. gelozia se nutreste tot din orgoliu si îi este pricinuita de un prapadit de amploiat.. niste scârta-scârta pe hârtie. amantul ei. a schimbat numerele caselor: a batut numarul 6 d-a-ndoaselea. Înainte de a-si face rondul. Orgoliul sau de proprietar îl face sa nu se dezvaluie în vazul lumii: Jupân Dumitrache: (. ca sa vedem si noi comediile alea de le joaca Ionescu.) Încep sa ma-ncruntez la bagabontul si mai ca-mi venea sa-l cârpesc. aduce în prim-plan viata personajului. din greseala. este întrerupta de interventiile lui Nae Ipingescu (devenit aici personaj-confident). care coase galoanele la mondirul lui Chiriac. cu un bagabont de amploiat.. de a separa dramaticul de epic ( Mircea Tomus). student în drept si publicist. Ne punem la o masa. tejghetar. om de încredere al lui Jupân Dumitrache. nu este altul decat Rica Venturiano. arhivar la o judecatorie de ocol. dar mi-era rusine de lume.functionarii. sa ma pui în public. sergent în garda. si numai ca ma pomenesc cu un ala. Dumitrache tine la onoarea de familist. Povestea relatata este interiorizata asemenea unei confesiuni: Jupân Dumitrache: stii dumneata ca la lasata secului am mers la gradina la Iunion. În scena VII intra Veta. care se îndragosteste de Zita.. Trece asa pret ca la un sfert de ceas. Naratia. Tânarul atât de insistent. dupa cum . Aceasta îi trimite un mesaj cu adresa exacta. Un mester binagiu. esentiala în definirea personajelor.

cade în genunchi si-si debiteaza celebra declaratie de amor. Aflând ca tânarul este autorul articolului Republica si Reactiunea sau Venitorele si trecutul din ziarul Vocea patriotului nationale. Din cauza miopiei nu distinge persoana. din strada. Venindu-si în fire. Rica Venturiano nimereste în camera Vetei. Imprudenta i-ar fi fost fatala daca nu ar fi fost recunoscut de Nae Ipingescu ca unul de-ai nostri.îl prezinta autorul în lista de personaje. lui Jupân Dumitrache. În puterea noptii. îi striga lui Chiriac. . Dumitrache consimte la casatoria celor doi. cu giubenu-n cap si da buzna în casa. îmbratisat cu Veta. În scena explicatiei cu Chiriac. plin de var. Pe ea o costa banuiala lui Chiriac. Jupân Dumitrache. facându-si rondul de noapte. sa vegheze la onoarea lui de familist. careia îi comunica hotarârea de a nu mai merge la Iunion. nicidecum a sotului. În cele 9 scene ale actului II sunt explicate relatiile de adversitate sau de solidaritate dintre personaje. intriga amoroasa dintre cei doi este de mahala: îi marturiseste ca nu este crezuta în sentimente. sora ei. În penultima scena. O asculta cu neatentie pe Zita. regreta ca nu se poate muri din dragoste. însotit de ipistat si de Chiriac. dar totul se va încheia cu o împacare dublata de comicul situatiei. Veta îi da drumul lui Rica pe fereastra care da pe niste schele. deorece s-a ascuns într-un butoi. speriat. Titirica vede din strada profilul moftangiului. în centru aflându-se parada sentimentala dar si patriotica a lui Venturiano. cu ochelarii pe nas. Rica reapare. a VIII-a din actul II.

un al doilea motiv important. biletul. iar lectura agramata a articolului este întrerupta de aprobarile jupânului cu câte un bravos. box dei spre marele entuziasm al lui Titirica. este un fel de pedagog politic.Rica debiteaza fraze sonore Domnule. aduce gazeta în fiecare seara. Chiriac îsi exercita atributiile de sergent în garda tot prin bilete trimise lui Tache pantofarul sau lui Ghita Ţicardau pentru a fi scosi la izircit. de la tonul neutru pâna la inflamare. De asemenea. Caragiale. într-un moment de inspiratiune Zitei si raspunsul acesteia cu indicarea numarului casei. Scrisoarea.L. Interogatia devine sireata. Chiriac o interogheaza pe Veta în legatura cu întâmplarea de la Iunion în crescendo. desi desluseste cu greu slovele gazetei. da-i înainte. Apar în piesa doua motive esentiale în opera lui I. dar se prefac ca nu stiu. Interpretarile deformate ale lui Nae Ipingescu talmacesc în termeni ilogici teoriile lui Rica Venturiano. Nevoia funciara a personajelor de a se însela este dublata de siretenie. ca în final sa ispraveasca în juraminte. Zita o ia cu vorba pe Veta pentru a merge la Iunion. Ziarul fiind prezent la începutul piesei. si Veta. sunt semne ale relatiei dintre personaje. Dumnezeul nostru este poporul: box populi. baiat de pricopseala în casa lui Dumitrache. din moment ce Spiridon. Toti stiu despre relatiile dintre Chiriac. om de încredere al lui Dumitrache. Ipistatul are rolul de a-l intia pe cherestegiu cu ce mai zice politica. Spiridon îl pacaleste pe Rica pentru bacsis. Vocea patriotului nationale este citit dupa un ritual. . chemat sa-i apere onoarea. care vede în el un viitor diputat sau ministru. Încurcatura a început de la epistola versificata scrisa de Rica.

Lovinescu): Jupân Dumitrache.În piesa distingem doua categorii de personaje: unele care actioneaza pe scena si altele care nu apar. adauga note la caracterizarea lui Jupân Dumitrache. aspira la intelectualul Venturiano. mahalagiu. fara a avea sentimentul pacatului. Astfel. tine la onoarea de familist. Zita. Ghita Ţicardau contureaza biografia Zitei. volubil. Scriitorul cultiva comicul de situatie. devotat. dar. Ipingescu. contribuie la conturarea acelora care actioneaza în fata spectatorilor. stupid. de caracter. fiind personajul cel mai lucid. Personajele care actioneaza pe scena se pot rezuma într-o singura formula. brutal. Chiriac. evocate. Chiriac. Lefterie. personajul cel mai angajat în piesa. dar mai ales limbajul care individualizeaza personajele. Tache. Veta este multumita cu mediul ei. pantofarul de la Sf. omul de încredere al stapânului. cel mai adesea bine aleasa. . este un profitor al sotiei acestuia. deoarece nu este antrenat în nici un fel de joc. Nae Ipingescu. fidel siesi în ce priveste suficienta. mai evoluata. Rica Venturiano. care se repeta mereu cu o staruinta ce si-o impune (E. este tratat grotesc. se rezuma la a spune rezon.

.

farsa în 4 acte. 1879.) . D-ale carnavalului. Totusi Caragiale a fost totdeauna constient de valoarea fiecarei piese în parte (.Conul Leonida fata cu Reactiunea Comedia Conul Leonida fata cu Reactiunea a aparut în Convorbiri literare în 1880 si a fost inclusa în volumul Teatru care a cunoscut numeroase editii. dovada sta si încercarea de cronologie redactata cu o ironie amara si trimisa Directiei generale a teatrelor în 1898: O soacra. ostil lui Caragiale este faptul ca piesa de fata a fost reprezentata pe scena Teatrului National abia în 16 aprilie 1912. farsa în 3 acte. Nottara). la putin timp dupa jubileul de 60 de ani ai autorului. 9.. O noapte furtunoasa sau Nr. farsa într-un act. Relevant pentru contextul. Napasta. piesa în 2 acte. farsa într-un act. Se mai jucase înainte doar pe o scena de a doua mâna (consemneaza în amintirile sale Constantin I. O scrisoare pierduta. în multe rânduri. Conul Leonida fata cu Reactiunea.. 1880. 1876. Liviu Calin observa: aceasta lista în care sunt câteva inadvertente trebuie înteleasa în primul rând ca un raspuns dat unor critici necalificate. 1881. 1883. Caragiale a fost permanent constient si marcat de aceasta ostilitate.

ale carei convingeri politice nu sunt altceva. aflam cu stupoare si amuzament ca rastumarea democratica a tiraniei de care îsi aminteste pensionarul în papuci se refera la demonstratia de la 11 februarie 1866. Piesa. Deci Vivat republica! Dialogul se scurge confuz si marcat de inadvertente istorice. Coana Efimita. un cetatean mai putin turmentat. în care Leonida nu uita sa-si exalte meritul participarii.În acelasi registru tematic inaugurat de O noapte furtunoasa. decât simple simulacre ale unor idei democratice (Liviu Calin. Safta. papuci si scufie de noapte. Conu Leonida evoca nostalgic trecutul sau revulutionar alaturi de fosta consoarta. în fond. Din relatarea. politicianul de casa. în speta) care ar da. Albatros. în halat. 56 de ani. pensionar. Ed. Conul Leonida este. Scena I îi prezinta pe cei doi sexagenari prinsi într-o discutie politica la gura sobei. consoarta lui. care ar lovi în linistea sa. slujnica lor . dimpotriva. El are ce are cu reactunea. într-o alta perspectiva. dar nici aceasta fundamentata pe convingeri. de ce nu. orice regim democratic (republica. 1982). Regimul respectiv ar trebui sa se instaleze fara tulburari prea mari. în pensia lui.Conul Leonida. în Prefata la volumul Teatru. de automatisme de gândire - . de orice tip ar fi ea. a carei: consecinta a fost rasturnarea lui Alexandru loan Cuza de catre oligarhie. si o lege de muraturi. Bucuresti. Mentalitatea lui Leonida se dovedeste. piesa înfatiseaza mic burghezul liberal. a fi în esenta ei una conservatoare. desi Conul Leonida este adeptul revulutiei la care iese ca la plimbare. si i-ar conveni.pe care le urmarim pe parcursul a 5 scene (cu exceptia Saftei care apare numai în ultima). ca si în cazul lui Titirca Inima-Rea. 60 de ani. are un singur act si antreneaza în actiune doar trei personaje .

Conu Leonida nu întelege Câta vreme sunt ai nostri la putere... explicându-i acesteia cu un calm olimpian ca este imposibil sa fie revulutie caci nu stii dumneata ca n-are nimini voie sa descarce focuri în oras?. Asa ca e mult mai plauzibil ca sarmana Efimita. Vârsta îsi spune cuvântul si politicianul cu vederi democratice adoarme lasând suspendate alte nedumeriri ale consoartei sale. Ce-i de facut? Cazuti în prada unei mari disperari. si totul se lumineaza sub scufia lui de noapte. încep sa-si strânga în bocele lucruri la întâmplare. ca doar e ordin de la politie. detunaturi si chiote.într-un cuvânt. de senilitate. redusi la Coana Efimita si sta cu inima cât un purice sa nu vina reactionarii peste el. Ceea ce n-o împiedica pe Coana Efimita sa cada în admiratie în fata atotstiutorului ei sot si vajnic luptator cu reactiunea. sub impresia discutiilor de dinainte de culcare. Scena IV însa îi surprinde pe amândoi batrânii impacientati de zgomotele de afara.. Leonida dirijeaza totul ca un general o armata de soldati de plumb.. coana Efimita e gata sa creada ca a avut halucinatii. din fandacsie cade în ipohondrie. sa fi (intrat) la o idee si fandacsia e gata. Scena II o înfatiseaza pe Efimita trezindu-se speriata în zgomot de împuscaturi. cine sa stea sa faca revulutie?.. Tulburarea creste. pentru ca îsi închipuie ca toti . Cum bobocul are mereu dreptate. Din gazeta afla din Ultimele stiri ca Reactiunea a prins iar la limba.. cu greu trezit de Efimita. ei! si dupa aia. Scena III îl arata pe Leonida.

Geniul lui Caragiale nu va fi însa niciodata suficient prins în formule cu toata pertinenta unor valoroase exegeze. s-au pronuntat de-a lungul timpului nenumarati comentatori. ca si despre semnificatiile actuale ale comediilor ori despre modernitatea clasicului Caragiale. cum remarca cu umor mai mult involuntar coana Efimita (A fost lasata.. caci mai rar cineva care sa le stie asa de bine pe toate. intrata de-acum la griji . Dupa îndelungi ezitari. . ci Safta. Nu sunt reactionarii.si riposteaza: Apoi bine. slujnica venita sa aprinda focul boierilor.Vai de mine! nu-i buna astal a patit boierii ceva! În Scena V se lamurette misterul împuscaturilor si al restului de ingrediente ale asa-zisei miscari reactionare: fusese lasata secului. Despre procedeele novatoare în domeniul dramaturgiei caragialiene. i se deschide Saftei. nu vezi dumneata ca aici a fost chiar politia în persoana.(. ca este pentru natiune.stiu ca este republican.. Fatala bubuitura se aude în usa.) ziceai ca nu e voie de la politie sa se dea cu pistoale în oras? .. Conu Leonida nu se lasa învins de ironia consoartei: . secule!) si chef mare la bacanul din colt. Bobocul si-a recapatat piedestalul în ochii Efimitei.

Sa încheiem prin a remarca un fapt simplu. . o farsa de fiecare data când credem ca am epuizat semnificatiile mesajului transmis prin operele sale. dar relevant: autorul îsi intituleaza piesa deloc întamplator farsa. cititorilor. Caragiale ne joaca noua. aceasta pe de o parte. caci lui Conu Leonida într-adevar realitatea îi joaca o farsa. iar. pe de alta parte.

Elvin vede în opera lui Caragiale o continuare prin faptul ca pastreaza ceva din . comedia n-a fost atât de apropiata de realitatile cotidiene. în expresie. nu are valabilitate. Astfel ca acuza perimarii si inactualitatii mesajului peste timp. a dat un anume profil comediei. o anume tendinta dominanta a spiritualitatii românesti citadine. B.O scrisoare pierduta Între marii clasici ai literaturii române. care. nici înainte si nici dupa el. sintetizeaza. fapt dovedit si de regasirea lui Caragiale în operele de factura moderna ale scriitorilor contemporani. Cu siguranta ca. în substanta. cel mai frecvent invocat nume este al lui Vasile Alecsandri. Înzestrat cu un spirit de observatie si o luciditate extrema. Caragiale panorameaza în maniera realismului critic realitatile unei societati care. pe care au sustinut-o unii istorici literari. pe coordonate de profunzime. si de perfectiunea artistica. dincolo de momentul istoric concret. În ceea ce priveste predecesorii si posibilele filiatii sau influente. mai ales prin ciclul Chiritelor. Caragiale este privit ca geniul incontestabil si maestrul suprem al comediei si prozei de scurte dimensiuni.

între alcatuirea verbala a fiintei si cea reala. Caragiale). Comediile marelui dramaturg (O noapte furtunoasa. ele nu acopera nici o realitate semantica. a ignorantei. canalie.a. Astfel ca. care creeaza o extrema antinomie între aparenta si esenta. Conul Leonida fata cu Reactiunea. demnitatea sau responsabilitatea nefiind atribute ale vreunui personaj ci mai grav. menite sa realizeze o anume poza a personajului. D-ale carnavalului. ipostaziat în ipocrit. si anume vocatia ei critica. 1884. O scrisoare pierduta. Criza comunicarii. lipsit de orice criterii sau valori ale existentei. De altfel. 1880. care permite si favorizeaza o . atât la nivel rational.m. amorez s. singura vocatie a personajelor lui Caragiale este vorbaria. printr-un mecanism narcisist acestea ramân la conditia monologului si a simplei alcatuiri sonore a cuvintelor. un imens si perpetuu carnaval. a arivismului. nu putem vorbi despre individualitati distincte prin existenta lor spirituala. caci oricât de profunde s-ar vrea. indiferent de zona asupra careia ele se apleaca. psihologica sau afectiva. 1885). este consecinta sau expresia unui vid existential. ci de un personaj plurimorf. 1879. ci elemente decorative exterioare. sunt reprezentari ale degradarii umanului nu numai sub aspect etic. o masca de efect pe care unul si acelasi erou si-o modifica în functie de situatie si de imaginea pe care vrea sa si-o impuna. placerea de a trancani sau a rosti discursuri importante. ceea ce determina situarea în teritoriul tragicului. predilectia pentru satira politicianismului. prost. este firesc sa para o lume pe dos. Un atare univers de marionete. cât si afectiv.d. demagog. numai ca. lipsite de orice valoare intrinseca. chiar sub aspectul conditiei umane. vazute ca fenomene sociale (Modernitatea clasiculul I. în comediile lui Caragiale.L.trasaturile sub semnul carora a debutat comedia noastra. a prostiei. nu mai constituie instrumente de comunicare.

D. care se poate gasi în orice mediu studiat si vazut prin prisma personalitatii autorului. . dar cea mai aproape de adevar este declaratia scriitorului relatata de un cunoscut al acestuia. situând totul în vecinatatea absurdului si grotescului. plasmuirea personajelor este o creatiune lasata exclusiv inspiratiei si talentului autorului. Tema comediei o constituie prezentarea vietii social-politice dintr-un oras de pro-vincie în circumstantele tensionate ale alegerii unui deputat. au existat mai multe supozitii. este O scrisoare pierduta. destul numai ca ele sa aiba viata si sa reprezinte realitatea.în materie de arta. Cea mai importanta comedie a lui Caragiale. ba Curtea de Arges. în care geniul sau cunoaste deplina manifestare. într-un fel sau altul. caci adauga el . dar nu s-a inspirat si mai ales nu a vizat anumite persoane de aici. În privinta surselor de inspiratie. Hogea: Caragiale spunea ca se poate foarte bine ca O scrisoare pierduta sa fie icoana moravurilor din Piatra Neamt ca si a oricarui alt oras din provincie. jucata în premiera la 13 noiembrie 1884. în farsa electorala. eveniment care antreneaza energiile si capacitatile celor angajati. oraselul de munte unde se petrece actiunea piesei fiind ba Piatra Neamt.inepuizabila schimbare a mastilor si a costumelor de parada.

Daca. în persoana lui Agamita Dandanache. Pretextul dramaturgic. cu concursul politaiului Ghita Pristanda si al oamenilor acestuia. se declanseaza imediat dupa anuntarea candidatului. cuprins de febra campaniei electorale. sotia lui Zaharia Trahanache. Bataia dintre taberele de alegatori. care încinge spiritele si activeaza conflictul. Scrisoarea. Zaharia Trahanache pare a fi convins ca este vorba de o plastografie. conflictul se rezolva. Catavencu apare umil si speriat. si totul se termina într-o atmosfera de sarbatoare si împacare. În timp ce Zoe este dispusa la acceptarea conditiilor cerute de Catavencu. gasita de Cetateanul turmentat si sustrasa acestuia de Catavencu. Momentul de maxima încordare. caci scrisoarea revine la Zoe. este pierderea de catre Zoe. Farfuridi si Catavencu. . asadar. rostesc discursuri antologice. în zarva conflictului. În final. în care cei doi posibili candidati. este adunarea electorala din actul III al piesei. în capitala unui judet de munte. este folosita de acesta din urma ca mijloc de santaj pentru a obtine candidatura.Întreaga actiune se deruleaza. Tipatescu îi ofera acestuia diferite functii în schimbul scrisorii. Farfuridi si Brânzovenescu banuiesc o tradare si se decid sa expedieze o anonima la Centru. prin intermediul Ceta-teanului turmentat. dar adversarul nu cedeaza. acceptând sa conduca festivitatea în cinstea noului ales. a unei scrisori de amor ce i-a fost adresata de Tipatescu prefectul judetului.

În constructia piesei. Personajele se comporta conform unui mecanism asimilat asa de bine. În al doilea rând. Pare ca nimic nu s-a întâmplat. e de consemnat ca nu avem de-a face cu o actiune în sensul clasic al cuvântului. întreaga miscare se deruleaza fatalmente. el aplica o bine sustinuta tactica de atac .O scrisoare pierduta este o comedie în patru acte. încât acesta devine mod de viata. deoarece întâmplarile în succesiunea lor temporala nu misca nimic în mod esential. la adapostul autoritatii politice de prefect al judetului. o a treia surpriza de constructie: chiar daca începutul si finalul comediei nu sunt simetrice. stefan Tipatescu. Disperat de pierderea scrisorii. iar al patrulea anulând toata agitatia si panica stârnite în jurul scrisorii pierdute. concentric. primele trei urmarind o acumulare gradata de tensiuni si conflicte. aceea de dinaintea pierderii scrisorii. si totul poate începe din nou. Observam ca piesa începe dupa consumarea momentului intrigii (pierderea scrisorii). De aici. în sensul ca atmosfera destinsa din final reface situatia initiala a personajelor. piesa are o arhitectura circulara. protagonistii s-au reasezat la locurile lor fara a resimti vreo trauma. caci le lipseste înzestrarea cu memorie afectiva. în jurul pretextului. gasindu-1 pe Tipatescu într-o stare de agitatie si nervozitate. îsi foloseste avantajele în propriile sale interese. iar înfatisarea lui este limbajul ce creeaza doar iluzia existentei. trebuie sa remarcam cel putin trei elemente care probeaza arta de dramaturg a lui Caragiale.

postul de prefect oferindu-i o stare de suficienta. va sa zica ca nu le are. e coruptie. Personajul nu are ambitii politice. se observa ca Trahanache. Abuzul de putere este principala sa arma: îi da mâna libera lui Pristanda. în fata lui Farfuridi si Brânzovenescu ia poza de victima a propriei sale sensibilitati pentru partid si tinut. tautologia. cacofonia si chiar absurdul comunicarii. Prezident al mai multor comitete si comitii. o modalitate de autoaparare prin încetinire sau amânare. Pus în situatie de aparare. Zaharia Trahanache este construit cu atâta maiestrie. menirea sa fiind aceea de a mentine si veghea asupra ordinii existente. truismul. controleaza depesele de la telegraf si dispune sa nu fie transmis nici un mesaj fara stirea lui. care este un truc îndelung verificat. el repeta spusele fiului sau: unde nu e moral. Tipatescu dovedeste o buna stiinta a disimularii: când Trahanache îi aduce vestea existentei scrisorii. Pentru a defini societatea vremii. pentru ca apoi. încalcând chiar legea. Zaharia Trahanache are o pozitie bine consolidata. îi ofera lui Catavencu diferite posturi importante. admite ca nu e moral si deci. . iar în relatia cu Nae Catavencu este perfid si violent. la refuzul acestuia. strategia sa asimilându-se formulei ai putintica rabdare. acolo e coruptie. constient ca alegerile sunt o farsa. nu admite functionarea aceluiasi principiu. tulburata doar de pierderea scrisorii. la nivelul practicii vietii politice. dar. sa cedeze. Dincolo de incapacitatea de a sesiza lipsa unui mesaj real. si o sotietate fara printipuri. încât ramânem cu întrebarea daca este opac în fata evidentelor sau refuza sa creada în scrisoarea de amor din diplomatie.împotriva lui Catavencu. se preface a nu sti nimic. la nivelul vietii familiale.

ipocrit. enunturi adversative aberante (Industria româna e admirabila. si acest personaj este pregatit sa-si schimbe masca. e sublima. patriot. fatarnic. el poate fi. Scena conceperii depesei anonime catre Centru este memorabila si ne dezvaluie un Farfuridi care doar vorbeste despre curaj. Fiind un personaj cu vocatie oratorica.. ci doar o amânare. prostie si aberatie. refuzând alternativele pe care i le propune Tipatescu. un haos desavârsit.. Tache Farfuridi intra în relatie de cuplu comic. cosmopolitismul prost înteles. Accepta tradarea daca o cer interesele partidului. dati-mi voie: sau sa se revizuiasca. ori sa nu se revizuiasca. caci în interior domneste o inocenta dezordine. dar si umil.Nae Catavencu si-a propus sa devina deputat cu orice pret. Catavencu îsi traieste esecul cu mai putin dramatism decât ar fi fost de asteptat.. declara convins si apodictic: Din doua una. agresiv. partenerul sau fiind Iordache Brânzovenescu. el se afla în ofensiva. în final. vadita prin folosirea improprie a unor cuvinte (capitalist pentru locuitorii capitalei). primesc! Dar sa nu se schimbe nimica. Discursul lui Catavencu în fata alegatorilor este o mostra de insuficienta intelectuala. model perfect de incoerenta. dar s-o stim si noi.. retras. dar lipseste cu desavârsire). impunându-si pretentiile. teatral. putem zice. Cât timp este în posesia scrisorii compromitatoare. Atunci. din moment ce. la fel de bine. ambii cu nume de rezonanta culinara. sentimental. si anume în punctele. Marea drama a personajului este aceea de a nu fi . Viata ordonata pe care o afiseaza (un ritual cotidian care se repeta) este o aparenta. rosteste o caricatura de discurs. esentiale. plin de sine. neputincios. apare inflexibil. pentru ca acesta nu înseamna un abandon defmitiv. primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo.. orgolios.

. formele incorecte ale unor cuvinte (renumeratie. pentru care uzeaza tot de arma santajului. dictat de profesie si pozitia sociala. se defineste prin servilism voit umil si asumat din ratiuni pragmatice. momental. famelie. el nefiind o solutie de final deus ex machina. Dandanache este o caricatura ilara. Personajul vorbeste peltic si sâsâit si se afla la limita de jos a degringoladei umanului.. dar el este suficient de perfid si josnic pentru a nu înapoia scrisoarea de amor. Existenta sa ca personaj este delimitata si ornata prin deficitul de cultura. ci o efigie de crepuscul social. caricaturizându-1 si ridiculizându-1 pâna la grotesc.. Autorul îl înzestreaza din abundenta cu mijloace ale comicului. convertita. politaiul orasului. Pentru el. bampir). comandamentul suprem este datoria. pe care le simte. dar nu se fereste sa-1 linguseasca pe Catavencu sau sa-1 trimita la telegraf pe prefect fara motiv. este cel care asculta si executa. Ghita Pristanda. în actiune pentru sine.). însa ramolismentul sau intelectual. mai prost decât Farfuridi si mai canalie decât Catavencu. dar care-i scapa. având mania deputatiei. cu o memorie în deriva. îl serveste pe Tipatescu. Statutul sau existential. de a nu avea acces la manevrele subterane. formulele tip de impresionare. automatismele si ticurile verbale nu-i estompeaza vanitatile politice. Agamemnon Dandanache este una dintre marile gaselnite ale lui Caragiale. în fond. usor sesizabil în ticurile verbale (Curat.admis în jocul de culise.

tautologia (O sotietate fara printipuri.. Cetateanul turmentat tulbura si bulverseaza lumea. negarea primei propozitii prin a doua . prin deposedarea de scrisoare. întâlnirea Catavencu . Întâlnim. Curat. neavând aspiratii si pretentii politice. Situându-se pe pozitia unei cât mai fidele apropieri de realitate. stâlcirea cuvintelor (momental. famelie). caci numai ele au capacitatea de a conferi identitate eroilor din comedii. fapt ce-i asigura linistea si îl fereste de riscul de a fi izolat într-un cerc unde de-abia intrase. astfel: comicul de situatie (pierderea si gasirea scrisorii. cliseele verbale. dezvelindu-i dimensiunea ridicola. Într-o societate care a pierdut cultul pentru valorile umane autentice. El este dintre aceia care. nifilist. Caragiale descopera virtutile denotative ale cuvântului. dar tot el restabileste linistea ei.Tipatescu). comicul de limbaj: ticurile verbale (Ai putintica rabdare. Ceea ce desavârseste împlinirea Scrisorii pierdute ca o capodopera a genului este bogatul si rafmatul arsenal de mijloace de realizare a comicului pe care dramaturgul îl antreneaza în scrierea piesei. va sa zica ca nu le are).). onestitatea putea sa apara ca un viciu si ar fi perturbat ordinea intrinseca a piesei. astfel încat scriitorul întruchipeaza un vicios pentru a-1 înzestra cu anume calitati. Optiunea sa este aceea de a nu încerca o optiune proprie. dând vorbelor statut de personaje principale. se încoloneaza disciplinat în sirul celor care asteapta numele candidatului.Cetateanul turmentat poate fi unul dintre cele mai subtile trucuri dramaturgice ale genialului Caragiale.

Farfuridi. Caragiale instituie un nou limbaj si un nou tip de discurs literar. un scriitor care sa resimta cu mai multa acuitate ceea ce este conventional din punctul de vedere al atitudinii si caduc sub raportul expresiei literare. care nu se face de loc în tara noastra). Trahanache. Catavencu). afirma B. Elvin în Modernitatea clasicului I. În comedii. alimentat de realitatile cotidiene. travaliul.(Industria româna e admirabila. superficialitatii si imposturii artistice. dar cu desavârsire . D-ale carnavalului . comicul de caracter (ipostazele personajelor. putem zice. comicul de nume (Agamemnon Dandanache.L. si spusele acestuia se motiveaza perfect la (re)lectura comediei O scrisoare pierduta. practicarea santajului politic). Noi aclamam munca. prin care se delimiteaza de predecesorii sai. ca si în proza de mici dimensiuni. e sublima. Brânzovenescu. comicul de moravuri (relatia dintre Tipatescu si Zoe. Niciodata pâna la Caragiale nu a existat în literatura noastra un scriitor mai refractar conformismului. disponibilitatea pentru disimulare). Caragiale.

O scrisoare pierduta (1884) si D-ale carnavalului (1885). Drama Napasta Piesa Napasta. continuata cu farsa Conul Leonida fata cu Reactiunea (1880). .2. aparuta în 1890. încheie activitatea dramatica a scriitorului. începuta în 1879 cu comedia O noapte furtunoasa.

salvându-se astfel si pe el. care se simte amenintat de vorbele Ancai: Din ziua întâia a cununiei si pâna astazi. sotia lui. Dragomir. de atunci si pâna astazi cu trupul e aicea. dupa un an.îii spune el lui Gheorghe. Ion. îl tortureaza pe Dragomir cu diferite întrebari si aluzii pentru a1 face sa-si marturiseasca fapta. cârciumarul. pe lumea aialalta. învatatorul satului. a caror actiune se petrece într-un sat de munte. care o iubea nebuneste pe Anca. si cu gândul e la Dumitru. Pentru a-si îndeplini planurile. La ocna fusese trimis un nevinovat. Anca. Din gazeta ei afla ca Ion a fugit de la ocna. 1-a omorât în padurea Corbenilor pe Dumitru Cirezarul.Drama are doua acte. . barbatul ei. Anca se foloseste de dragostea lui Gheorghe pentru ea. Având mustrari de constiinta pentru ce facuse în urma cu multi ani. Dragomir încearca sa afle cum 1-ar putea scapa pe Ion. Anca. Atunci. Actiunea din acest act se contureaza astfel în jurul zbuciumului lui Dragomir. si Gheorghe. la rândul ei. o data n-am vazut-o zâmbind. Faptele de acum sunt consecinta unor întâmplari petrecute în urma cu noua ani. pe lumea asta. pentru a o putea cere. tutunul si amnarul lui Dumitru. banuind adevarul. Actul I îincepe cu discutia dintre Dragomir. în casatorie. la care fusesera gasite luleaua.

Nebunul asta tot e osândit o data. dovada fiind camasa acestuia mânjita de sângele ocnasului.. se înjunghie pentru a-si alunga raul din corp. bine. Pentru un pacat. nu se poate. Descoperindu-1 pe Ion în casa sa si vazându-i suferintele. un om tot cu o viata plateste.. nebunul tot are sa fie prins pâna la urma si întors acolo de unde a fugit. Auzind de la Gheorghe ca Dragomir vrea sa plece în lume. Este momentul în care si Anca se explica: s-a casatorit cu el pentru ca 1-a banuit de la început si a vrut sa-1 pedepseasca pentru uciderea omului drag ca lumina ochilor. Dragomir vrea sa-l ia cu el în lume pentru un an si sa-i spuna adevarul.. În Actul II. ... Gândurile ei iau forma monologului: Asa e legea.... Anca profita de întâmplare si îl ameninta pe Dragomir ca va raspunde pentru moartea lui Ion. ea sperând ca acum va putea afla adevarul. Anca se hotaraste sa actioneze. Nu. pentru ca dupa zece ani fapta se putea prescrie si el ramânea nepedepsit. nebun. simplifica lucrurile pentru Anca. dar eu poci sa-l las asa?.Aparitia lui Ion la cârciuma. Este punctul culminant al dramei. Astfel.. doua ori zece. Dragomir este constrâns sa marturiseasca omorul înfaptuit în trecut.. actiunea se precipita. nebun si retraind un cosmar al suferintelor din trecut.. si fara alta vina noua.. Dar Ion.

chiar dupa 9 ani. ci o analiza de caractere. Anca îl acuza pe Dragomir ca 1-a omorât pe Ion. piesa lui Caragiale pare a avea si o tema secundara si anume razbunarea. cel care tortureaza fara încetare constiinta celui vinovat. Napasta nu este o piesa de actiune. . Dragomir trebuie sa fie pedepsit pentru crima savârsita. asa cum s-a mai spus. Din acest punct de vedere. Acceptând sa fie învinuit pentru uciderea lui Ion. Dragomir nu este Raskolnikov. aceea a crimei si a ispasirii ei. devine dramatic prin aparitia lui Ion si se atenueaza în final. naivitatea lui Gheorghe sau compasiunea lui Dragomir. Desi are personaje putine. implicit el este de acord cu pedeapsa pentru omorârea lui Dumitru. având trasaturi shakespeariene. si de aceea Anca are rolul personajului malefic. Zbuciumul lui Dragomir se vede de la început pâna la sfârsit. nu-si marturiseste singur crima. adusi de Gheorghe. drama nu este simpla. Piesa este construita pe o tema grava. pare uneori nefireasca. eroii lui Caragiale sunt diferiti. El se adânceste. când eroul accepta cu resemnare tradarea Ancai. Comparati adesea de critica literara cu eroii lui Dostoievski. nevinovatia lui Ion. Obstinatia cu care Anca îsi urmareste victima.La sosirea oamenilor din sat. Totusi. Însa el va fi acuzat pentru o alta crima pe care n-a comis-o. Drama aminteste foarte bine de tragediile clasice prin ura Ancai. chimirul acestuia fiind gasit în buzunarul învinuitului.

Lovinescu considera ca Dragomir este un personaj secundar. Surprinzatoarea rezolvare a conflictului. . Personaj static. Echilibrând aprecierile anterioare. prin tenacitate. Criticul de la Zburatorul aprecia ca Anca iese din sfera posibiltatilor. Zoe Dumitrescu-Busulenga insista asupra structurii sufletesti tragice a eroinei. numai la gândul razbunarii si nu se poate razbuna acuzându-l de o crima imaginara. O femeie care si-a iubit barbatul nu se poate casatori cu ucigasul lui. dominat de la început de sentimentul vinovatiei si al groazei de a ispasi pentru crima comisa. când totul era de prisos.E. ne indica. sugerata si de vorbele Ancai. Pasiunea cu care ea urmareste descoperirea adevarului. un Hamlet feminin. Ea reprezinta. iar confesiunea lui se face în final. nu poate trai 9 ani cu el. constanta în dragostea pentru Dumitru. critica literara s-a exprimat cât se poate de diferit. dar si al suspansului. în cele din urma. deoarece e condusa doar de razbunare. Calinescu vorbea despre Anca în termeni asemanatori. numind-o un monstru. Despre ea. Dragomir pare o simpla unealta în mâna Ancai. perseverenta fac din Anca un personaj remarcabil construit din punct de vedere psihologic si social. G. înrudit prin categoria sociala cu Vitoria Lipan. împlinirea dreptatii. un alt tip feminin în literatura noastra. pentru fapta rasplata si napasta pentru napasta. întrucât framântarea lui sufleteasca nu este punctul initial al actiunii. Caragiale este un scriitor cu simtul dramaticului.

. dar piesa ramâne valoroasa prin plasarea su-biectului în sfera verosimilitatii. Poate fi si asa.E. Lovinescu socotea Napasta ca o drama pornita dintr-un postulat psihologic fara aderenta cu realitatea.

.

.

Caragiale.cit. p. 97 [7] Mariana Andrei. Bucuresti. p. nr.[1] serban Cioculescu. Bucuresti.repere didactice. Caragialiana.L. p. 1967. p. Bucuresti. p. 119 [3] Ibid. Editura Tineretului. Momente si Schite.Caragiale. [5] I. 116 [6] I. Combinatul Poligrafic 'Casa Scînteii'. 2004. 6 [2] Ibid.Caragiale. 1965. I. 1. p. Literatura româna . Editura Eminescu. 10. .L. op.L. Editura Universitatii din Pitesti. 120 [4] serban Cioculescu. 1974. p. 145.

Postfata la volumul Tema cu variatiuni.L. Momente si schite. Combinatul Poligrafic 'Casa Scînteii'. I. Momente si Schite. p. 57 . 1965. Editura Minerv. 163-164 [13] Mircea Tomus. p. Leipzig.Caragiale. Opera lui I. Editura 100+1 GRAMAR. Bucuresti. Bucuresti. 1977.L. I. Bucuresti. 160 [12] Idem. vol.[8] Klaus Bochmann. vol. Insel-Verlag. Opera lui I. p. 1970. p. Bucuresti. nr. 1. 1977.Caragiale. p. Momente si Schite.Caragiale.L. 412-143. 66 [10] I. 79 [11] I. p. 1999. [9] Mircea Tomsa. Caragiale.L. Editura Minerva.

L. XII. Bucuresti. Opere.L. p.Caragiale. XIII . Bucuresti. II.L. Opere. 1930-1931. Editura Fundatiilor Regale. 1930-1931. I. Introducere la Vol. [15] I. Introducere la Vol. 1930-1931. p. [16] I. Editura Fundatiilor Regale. Bucuresti. XXXVII. Opere. p.Caragiale. Introducere la Vol. Editura Fundatiilor Regale.Caragiale. I.[14] I.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->