Argument

Limba si literatura româna este o disciplina scolara complexa si dinamica ce presupune o instruire permanenta bazata pe fundamente teoretice si percepte practice.

În sfera larga a acesteia, o importanta deosebita o are literatura româna deoarece ajuta elevii sa-si creeze un univers fictional si sa-si îmbogateasca vocabularul, dar si sa-si gaseasca în personajele pe care le întâlnesc modele sau antimodele.

Metodele de instruire si educatie a acestora trebuie sa fie cât mai eficiente si sa aiba la baza perfectionarea si modernizarea tehnicilor de lucru pentru a trezi interesul si pasiunea elevilor. Este important sa se formeze si consolideze deprinderea acestora cu opera literara prin lectura, exercitii de citire astfel încât elevii sa parcurga orice text cu voce tare sau în gând si sa poata întelege si reproduce continutul acestuia.

Pentru a se asigura cealalta cerinta si anume îmbogatirea vocabularului elevilor este necesar ca acestia sa stapâneasca sensurile proprii si figurate ale cuvintelor, astfel încât fiecare lectie de literatura sa le ofere prilejul unei noi achizitii lexicale si sa-si poata preciza si nuanta vocabularul pe care îl folosesc.

Realizarea acestor cerinte obiective si subiective presupune din partea profesorului mentinerea la curent cu ceea ce este nou în specialitate, precum si o buna pregatire din punct de vedere metodic.

Astfel, lucrarea de fata îsi propune sa schiteze o conceptie pertinenta asupra personalitatii lui I.L.Caragiale, nume celebru între cei patru mari clasici ai literaturii române, bazate pe interesul manifestat de critica literara, scotând în evidenta importanta pe care a avut-o autorul dramatic asupra literaturii române.

Alegerea acestei teme s-a bazat pe faptul ca autorul român a cuprins în opera sa aspecte diverse ale existentei omului punându-si geniul în viata si talentul în opera, sugerând zigzagurile vietii prin risipa de epitet verbal, egoismul epicureu c 818b13i u înfrângerile suferite ca si Oscar Wilde ( serban Cioculescu).

Mare scriitor clasic, I.L.Caragiale este maestrul neîntrecut al dramaturgiei românesti excelând deopotriva în domeniul prozei, îndeosebi în schita si în nuvela,

ducându-si, în toate acestea, la perfectiune marile disponibilitati creatoare: observatia lucida a mediilor sociale, caracterul scenic al situatiilor, arta dialogului, umorul, comicul de situatie si de limbaj.

Ca observator social, Caragiale a transpus în plan literar adevarul simplu ca lumea, în datele ei fundamentale, nu evolueaza esential: gesturile, atitudinile, neobservate cu suficienta acuitate, sunt mereu aceleasi. Spatiul în care se misca personajele umane, definit de coordonatele vietii cotidiene, ale câstigului de bani, ale stagnarii în aceeasi zona de preocupari, cu aceleasi etape de trecere de la o vârsta la alta, sacralizate sub forma de rituri existentiale, este unul închis. În acest context, eroii caragialieni nu vor deveni nici nemuritori ca protagonistii scrierilor antice ca un Hercule sau Tezeu, nu se vor lupta nici cu balaurii, nu vor depasi, decât în cazuri extreme zidurile cetatii protectoare, burgul, dincolo de care nu au capacitatea de a subzista într-o forma civilizata, nici de a deveni cazuri tragice, ca al lui Timon din Atena. O decadere marcanta, motiv fundamental al dramei moderne, care a pierdut temele înaltatoare ale tragediei, dar se scufunda în tragicul cotidian. Omul se lasa în stapânirea marii trancaneli (Mircea Iorgulescu), capabile sa transforme în epopee, de pilda, faptul

banal al pierderii unei scrisori si avatarurile recuperarii ei. Se observa cum se creeaza o noua tipologie de simboluri gnoseologice false: perfectiunea greaca a retoricii neînlocuita cu arta de a vorbi fara a spune nimic, într-o degringolada semantica, razboaiele se muta dupa marile câmpuri de lupta în alcovuri si pe culoarele ziarelor de scandal, oamenii îsi pierd vremea prin cafenele, pentru a discuta, în lipsa unor subiecte profunde, ultimele cancanuri politice sau scandaluri mondene.

Ceea ce îi reuseste impecabil lui Caragiale este radiografierea exacta a moravurilor epocii sale, care, prin reiterare, se transmit tuturor epocilor. Din acest punct de vedere, omul secolului XIX - lea nu este cu mult diferit de cel conteporan sau de cel al secolelor viitoare.

Probabil ca si peste o suta de ani vor exista acelasi personaje mediocre, cum se si confirma de altfel dupa prima suta de ani parcursa prin eternitate de opera: un Mitica ce discuta prin cafenele sau pe la colturi de strada despre oamenii aflati la putere, despre ultimele scandaluri din high-life, un Dandanache ce va specula insidios o conjunctura politica favorabila, un Catavencu santajist, o Zoe care va combina la nesfârsit politica si erotica.

O lume pe dos, prafuita, cu personaje, parca scoase din dulapul cu naftalina, cu oameni sfatosi, cu mustati mari în forma de sulita, cu haine caraghioase, cu baston si tilindru, plimbându-se solemn pe strada, în încercarea de a impresiona demoiselle-le tinere din faubourgul unde îsi fac veacul,

adeptul si creatorul desavârsit.schimbându-si numai hainele si mastile. . în Caragiale. în care motivul lumii ca teatru îsi gaseste. jucând în continuare aceeasi piesa.

I. OMUL sI ACTIVITATEA LITERARĂ .CAP.

Între anii 1860-1864. la Conservator. venise în tara o data cu domnitorul I. judetul Dâmbovita. Dintre cei trei fii. fiind prozator. Caragiale se înscrie în 1868. Candiano-Popescu. pentru câteva luni. la biserica Sf. ia si el parte la miscarea revolutionara initiata de Al. preferând sa ramâna administrator al mosiei Margineni si profesând totodata ca magistrat si avocat la Ploiesti.02. azi I. L. nu se consacra totusi scenei. iar urmatoarele trei la scoala Sfintii Petru si Pavel.L. În intervalul 1864-1867 termina. de la care îi va ramâne si numele de Caragiali. Mama lui Caragiale. Caragea.L. dramaturg si gazetar. Gh. cel dintâi.1852 sau 01. Bunicul lui Caragiale.1852 în satul Haimanale. Luca. De aceea. Caragiale s-a nascut la 30. în Bucuresti. În august. Baiatul începe sa învete cu parintele Marinache. dar teatrul începe a-l ispiti. în particular.01. Gheorghe din Ploiesti. I. În iunie 1870. ca si fratii lui. miscare pe care o va ironiza în . tatal lui I. prima clasa de gimnaziu. fiind pâna în1870 la clasa de mimica si declamatie a lui Costache Caragiali.Conform informatiilor din Dictionarul general al literaturii române. Luca. de origine greceasca. urmeaza clasele primare la scoala Domneasca din acelasi oras. se numea Ecaterina si era fiica unui negustor brasovean. Dorea sa faca si clasa a-V-a de liceu. copist la tribunalul din Prahova. Costache si Iorgu. un oarecare stefan. pastrând o frumoasa amintire despre institutorul Basil Dragosescu. se angajeaza. Caragiale. Caragiale si el actor o vreme.

îndragostit de aceasta. Va fi apoi functionar în Bucuresti la Regia Monopolurilor Statului. Îsi va aminti. pe care avea sa o încondeieze mai târziu. revizor în judetele Arges . Eminescu (pe care îl cunoscuse la Giurgiu) Caragiale. . Intuindu-i înzestrarea neobisnuita. în micul sau ansamblu. cutreiera judetele Suceava si Neamt ca revizor scolar. scânteietor în replici. se transfera în 1882. si Caragiale. Între 18811882.Vâlcea. de unde l-a preluat . devenit. din februarie. Titu Maiorescu îl va lua într-o calatorie la Viena. plin de umor. O relatie trecatoare cu Veronica Micle atinge dureros sensibilitatea lui Eminescu. dar si copist la Teatrul National din Bucuresti. În timpul Razboiului de Independenta a servit în garda civica. cu talent de mim si de povestitor. îndemnat de M. în casa lui Titu Maiorescu. redactor la Timpul. tânarul acapareaza atentia celor din jur. Din 1878. Fiind stralucitor de verva si de spirit. În stagiunea 1871-1872 este tot sufleor. participa la întrunirile societatii Junimea. Este sufleor la Iasi. temator de urmari si simtindu-se vinovat. în trupa lui Mihai Pascaly. aceasta perioada în însemnarile intitulate Din carnetul unui vechi sufleor. Iorgu Caragiali.scrisul sau.

este numit Director General al Teatrelor pâna în mai 1889. Caragiale îsi manifesta ingratitudinea fata de criticul junimist si în conferinta Prostie si inteligenta. si dupa articolul Doua note. dar poate si cu placerea de a scandaliza. o berarie. pe care o tine la Ateneul Român. În urma raportului defavorabil al lui B. fiica unui arhitect. pentru a-si redresa situatia materiala. în mai 1893. i se naste cel de-al doilea fiu. restaurantul garii Buzau (1895). Caragiale functioneaza ca profesor la liceul particular Sf. dupa conferinta Gâste si gâste literare.Din legatura sa. În acelasi an. facându-si voiajul de nunta în Italia. Peste doi ani. Sturdza. în 1888. Luca Ion Caragiale. Teodor Dutescu . prezentata. În anul 1886.Dutu. viitorul scriitor. În toamna. În ianuarie 1889 se casatoreste cu Alexandrina Burelly. în sedinta plenara a Academiei Române. viitorul poet. cu o functionara Maria Constantinescu se naste. în 1885 Mateiu. în 1891. Despartirea de Junimea se produce în 1892. Caragiale deschide. Gheorghe. în combinatie cu un anume Mihalcea. solicitând directia Teatrului National din .A. volumele Teatru si Napasta. scriitorul. Hasdeu si a interventiei lui D. în care Maiorescu este acuzat de falsificarea textelor eminesciene.P. Beraria Academica Bene Bibenti si împreuna cu cumnatul lui. îi sunt respinse. care îi aduce grave acuze: imoralitate si denigrare a valorilor nationale. Va reveni la catedra de istorie în 1890. de pe urma carora ar fi obtinut foloase materiale. la Clubul muncitorilor. Va mai conduce. În 1896. de la premiere.

În decembrie va intenta un proces de calomnie lui Constantin Al. autor maghiar inexistent.Caion. dupa un turneu prin tara cu actorul nomad Al. facând multa zarva. Atacurile lui sunt sustinute de Al. Desi aparat de catre Delavrancea. publicând o brosura agresiva. invoca si numele lui L. N.N. lucreaza ca registrator în administratia centrala a Regiei Monopolurilor Statului.Iasi. Germania (1903-1904). Gane. Caion. Un an mai târziu. în Forta morala. Se tipareste un numar unic din revista Caragiale si i se înmâneaza o pana de aur. încercase sa-i puna în cârca învinuirea ca ar fi plagiat drama Napasta. Franta. Este din nou respins. Macedonski. Tolstoi. Caragiale nu obtine satisfactia cuvenita întrucât Caion va fi. Din 1899. Originalitatea d-lui Caragiale . dar se va întoarce din când în când în tara. socat de evenimentele din 1907. Întetindu-si campania de defaimare.B. cu volumul Momente.Vampirul. Ca delegat al Primariei din Bucuresti. scrie . sub pseudonimul Luciliu. În 1901 i se serbeaza douazeci si cinci de ani de activitate literara. de la un premiu academic în anul 1902. achitat. primar fiind Barbu Delavrancea.Doua plagiate. În martie 1905 se stabileste definitiv la Berlin. Ionescu . Caragiale e cooptat în comitetul Teatrului National din capitala. dupa o piesa a unui. pâna la urma. întreprinde împreuna cu familia un voiaj prin Italia. un pshihopat care. Leonescu . se vede refuzat de primarul orasului. Istvan Kemeny.

socotind desigur ca toate acestea vin prea târziu. Crezând ca da curs unei chemari politice pe care. Rac. . Debuteaza în anul 1873 în revista satirica Ghimpele. nu o avea. de fapt. a carui prima parte apare în ziarul vienez Die Zeit. însa fara semnatura. Publica în anul 1874 în Revista Contimporana.Din primavara pâna-n toamna. Caragiale se înscrie în Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu. proiectul de sarbatorire si recompensa nationala ce se planuia în România. Marele scriitor moare fulgerator. fiind aduse dupa un timp. pentru a fi reînhumate la Cimitirul Bellu. nu fara tribulatii. cu initialele sau cu semnaturile Car. sub semnatura Un patriot român.articolul . de catre Emil Gârleanu. la rubricile Diverse si Felurimi. Palicar. La împlinirea a saizeci de ani refuza. sustinând rubricile Varietati si Una-alta. Eminescu. Este dupa aceea girant responsabil la Alegatorul liber si la Unirea democratica unde e prezent. semnând cu numele întreg.. în 1908. Versuri. sub pretextul unui acces de sciatica. Caragiale si-a început activitatea literara prin colaborarea la foile umoristice ale vremii. de inima. presedintele Societatii Scriitorilor Români.pamflet 1907 . ramasitele lui pamântesti. alaturi de M.

aceasta fiind fluierata la premiera. Dupa doua piese minore. se angajeaza apoi la Timpul. cu seria de foiletoane Cercetare critica asupra teatrului românesc. suspendat în curând din pricina inserarii unei stiri ce anuntase prematur caderea Plevnei. Slavici si I. ca în 1885 sa fie reprezentata D-ale Carnavalului. în redactia caruia mai lucrau M. iar împreuna cu publicistul Frederic Dame scoate efemerul ziar Natiunea Româna. se impune prin O scrisoare pierduta. Fifina si opera bufa Hatmanul Baltag. La 26 mai 1878 începe sa participe la sedintele societatii Junimea. . Colaboreaza. e reprezentata la Teatrul National din Bucuresti tragedia Roma învinsa de Alessandro Parodi. Telegraful si în Bobârnacul. (întâia reprezentatie a acestei comedii având loc în ianuarie 1879) si Conul Leonida fata cu Reactiunea. De aici este detasat. între anii 1877 . aceasta din urma în colaborare cu Iacob Negruzzi.S.1878. din cauza unei cabale organizate de cronicarul dramatic D.În 1877. de doua ori.D. la România libera. Racovita-Sphinx. I. sub semnatura Luca. editeaza saptamânalul umoristic Claponul si publica în Albina Carpatilor. Badescu. unde citeste înainte de banchet O noapte furtunoasa sau Numarul 9. la foaia craioveana Doljul. Eminescu. în 1983 are loc întâia reprezentatie a comediei Soacra-mea. În traducerea sa. reprezentata la 13 decembrie 1884 la Teatrul National din Bucuresti.

Ziua. Sfânt-Ion. verva sarcastica. Caragiale conduce în anul urmator Epoca Literara. la 1 ianuarie 1894. supliment al ziarului Epoca. la Convorbiri literare. editeaza revista Vatra. Viata româneasca si. fara semnatura. Flacara. periodic socialist. . A mai colaborat. Slavici si cu G. România juna. i. muscatoare ce avea sa faca din Caragiale un satiric de temut. bineînteles (ca membru al Junimii). Lumea ilustrata.O. Lumea noua. în tipografia Epoca apare. la organul liberal Gazeta poporului. Balada Haiduceasca. Luceafarul. editat si în brosura. revista umoristica a lui Alceu Urechea. Pagini literare. Noua revista româna. cu initiala L. avându-l ca secretar pe St. Povestea vorbei.Asociindu-se cu I. Asmodeu. Adevarul. Cosbuc. În aprilie 1896 apare volumul Schite usoare. articole politice si. Convorbiri. Lumea veche. Se observa. Publica în ziarul lui G. fara semnatura sau cu iscaliturile Ion. în 1985. Panu. Universul literar. Vointa nationala. iar în 1897. reportajul Culisele chestiunii nationale. si Luca la jurnalul liberal Gazeta poporului. Iosif. Universul. Foaia interesanta. Literatura si arta româna. Constitutionalul. Redactor. fara semnatura.

Popescu vor fi. El practica acum un comic alert. Moftul român. saltul.D. zigzaguri. sunt exersari pentru opera maturitatii. Chiar daca acest ciclu nu s-a realizat. În Smotocea si Cotocea se prefigureaza perechea de farfarale Lache si Mache.. unde îi apar cronici satirice. literare. unde ar fi urmat sa intre parodiile din Moftul român. junele Al. chiar licentioase. uzând de alegorii si de hiperbola dibaci mestesugita. Rromânca. usor.Intentiona sa alcatuiasca un ciclu de studii fizico-psihologice nationale -Moftangii si moftangioaice. cu un prilej sau altul. fanteziste. Venerabilul Cezar Bolliac. De la zeflemea la caricatura si pâna la sarcasme.Nuvela pesimista poate fi socotita prima schita caragialiana. intitulat Flori otravite. si în pamflete) nu sunt doar agresive ci si necrutatoare. însa sarjele lui (se observa asta si în parodii. Caragiale pare ca se amuza. se produce pe nesimtite. Pe 29 iunie ziarul Opinia anunta ca scriitorul pregateste un volum de versuri. curiozitati. În Ghimpele. O fiziologie ca Broaste. Savantul sunt persiflate sovinismul. strecurând ironii subtiri sau pline de echivocuri. Fara îndoiala. recurgând la formule si scheme hazlii din gazetele umoristice ale momentului. compunând gogosi. Macedonski ori poligraful N. În Rromânul. sub masca joviala si putin cabotina. Claponul. în întreaga opera a lui Caragiale misuna asemenea moftangii. în vreme . luati în pleasna. facându-i si pe cititori partasi. destule . imoralitatea femeii. debitând cu vioiciune anecdote uneori piperate.. snobismul. gaunosenia unor pretinsi oameni de stiinta. scriitorul îsi cauta cu înfrigurare uneltele.

Oricum. Scrie câteva epigrame si niste atacuri la adresa spiritismului hasdeian. el mimeaza poezia. va trece la un registru care îi convine. gardist civic de o credulitate ce îl sorteste încornorarii. acela de parodist: persifleaza scrierile moderniste.ce bacanul Ghita Calup. face scheme de amuzament citind stantele macedonskiene. care avea sa-l prefere. începe sa lucreze la comedia politica Titirica. atras de poezie. structura lui nefiind deloc aceea a unui liric. De fapt. pe G. mari gogomani) si. îl anunta pe Jupân Dumitrache. Scriitorul cu o atât de consistenta vâna comica. reluând personajele din O noapte furtunoasa si O scrisoare pierduta dupa 20-25 de ani. Sotirescu & Company. manifesta o receptivitate insuficienta fata de lirism. Daca nu inventivitatea comica impresioneaza în toate aceste texte. în Convorbiri critice. cu fabule inspirate de rascoalele taranesti din 1907. decadente. În martie 1905. Caragiale. apare editia de Opere complete. revenind ca autor de versuri cu niste strofe antidinastice (Mare farsor. în schimb e vadit scrupulul stilistic. în 1908. parvenite la mari situatii. Iese de sub tipar brosura 1907-Din primavara pâna-n toamna. Dupa câteva poeme cu turnura elegiaca. Un an mai târziu. o vreme. unde deplânge zadarniciile omenesti. dar piesa ramâne pâna la urma în stare de schita. . Cosbuc lui Mihai Eminescu. torturant. ce avea sa devina teribil. ca poet. se lasa.

binefacerile sistemului constitutional. în Epoca. Dupa o scurta apropiere de socialisti. Panu. Caragiale gândeste în consens atunci când sanctioneaza (nu numai în articole. farsa alegerilor. cetatenesti. Dupa o perioada de atasament. în 1909. criticând drastic. În fulminanta brosura 1907 . impun prin luciditate. tinând si el cuvântari în turneele si campaniile omului politic pe care îl admira. om vechi. fata de ideile liberale. Cu ochi rau. la fel ca Eminescu el invoca teoria paturii superpuse. gruparii junimiste. poate sincer. schitând un îndemn la cultivarea sentimentelor patriotice. îl face implicarii politice a omului de condei. al pasoptismului. Caragiale tinteste. propriu-zis. Caragiale îsi da seama ca nu are vocatie în acest domeniu. întreprinde o adevarata disectie în societatea româneasca. Articolele sale politice. Este una dintre temele publicisticii sale pe care o exploateaza si în comedii.Din primavara pâna-n toamna. Parerile lui Caragiale despre arta si literatura nu tradeaza. cum se recomanda singur. prin energia iradianta a argumentatiei si. Fara a se integra. Caragiale ajunge sa le considere un reflex degradat. ci si în scrierile literare) progresul nostru pripit sau forma fara fond. parvenitismul. în Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu. se declara independent. se înscrie în Partidul Radical al lui G. cu vederi conservatoare. liberalismul românesc. . pâna la schimonoseala. reportajele parlamentare. un spirit teoretic. cautând sa descopere radacina raului. În 1901. la fel ca în comediile lui. Sunt reflexiile inteligente si de bun simt ale unui om. prin calitatea literara.Cu tot elogiul pe care. cum am mai spus. orice s-ar spune. în Moftul român. cosmopolitismul. mascarada vietii politice. reflectând toate aceste sinuozitati si inconsecvente. Este adevarat ca dispretuia prea mult politicianismul pentru a se înscrie în vreun partid. Va intra apoi.

ultimul publicat de autor. În operele sale se rasfrâng. cu subiectul din viata Didonei. Eugene Labiche. cât si la Iorgu Caragiali. cum e firesc. apoi în iunie. ceea ce. Sub raportul tehnicii dramaturgice. truvaiuri ale unor comediografi premergatori. publicând povestiri. schite si câteva scrisori. P. replici. el preia câte ceva de la autori francezi precum Eugene Scribe.În februarie îsi reia colaborarea la Universul. de la B. . În anul 1910 apare volumul Schite noua. însa. regina Cartaginei. îi arata lui G. Victorien Sardou. în versuri. iar în vara. precaragialiene fiind de gasit atât la Costache Caragiali. colaboreaza la Românul din Arad. 1911. În februarie-mai. cu proze din Universul. O viziune de dramaturg pecetluieste opera lui Caragiale. la Karlsbad. saluta aparitia companiei teatrale a lui Alexandru Davila printr-un articol din Noua revista româna. Cosbuc un proiect de drama istorica. daca se poate spune. urmând ca în septembrie sa fie pus în scena instantaneul Începem!. Hasdeu la Vasile Alecsandri.. Lupta (Budapesta) si Viata Româneasca. nu diminueaza cu nimic originalitatea frapanta a unei opere de fulgerari geniale..

un limbaj deformat. Lipsa de scrupule si nepasarea. fie ocupatia. Inapti de devenire sufleteasca. confidentul etc. conditia materiala. o expresie a unei dispozitii jubilante. arivisti si mitocani. pretiozitatea ridicola. gogomania sunt metehne ale acestor creaturi care vietuiesc în inertie si mimetism. Limba personajelor caragialiene este prin ea însasi un spectacol. încornoratul credul. în afara agitatiei exterioare. servitorul slugarnic si duplicitar. eroii lui comici par sa fi încremenit într-o marginire definitiva. vanitosi. ipochimenii (care mostenesc. montura perfecta a replicilor în care sunt încrustate nemuritoarele formule având o armonie aproape muzicala.) fiind în definitiv. stropsit. coruptibilitatea. sugerând fie naturelul. se refugiaza în limbaj. Iar numele. dincolo de inflexiunea de badjocura. provenienta regionala. sociala.Apar în comediile lui. date ale personajelor din comedia clasica . În râsul lui Caragiale. tipologic. se desluseste si o unda de simpatie. întepenit în ticuri absurde care le divulga vacuitatea interioara. fandositi si amorali. Modul lor de a fi. sunt ele însele mici caractere.demagogul. .

.

dintre care putem alege cu valoare de . Caragiale a fost toata viata lui un desavârsit actor dublat de un foarte lucid spectator[1]. Sunt unele cazuri când fragmentele biografice pot fi usor identificate. el înregistra totul. la rândul sau prelucrat la tensiunea artistica pe care numai talentul o poate da.[3] caci. Prietenii literari îl numeau <>. dotat cu un acut spirit de observatie. justificari si expresii mai sugestive. implicit ori explicit. Opera epica Nu se poate vorbi despre ceea ce a scris Caragiale. în câteva însemnari cu caracter informativ despre viata lui. S-ar spune ca si-l cautase. II. fara a aminti macar. nu era un emotiv si mai ales nu voia sa para[2]. si calificativul îl încânta. în abordarile biografice. Elemente clasiciste si romantice în opera caragialiana 2. momente din biografia scriitorului sunt o cronologie a operei sale.CAP. învinuindu-l de facilitate. Inteligent pâna la granita neverosimilului. Aceasta nu înseamna ca a copiat realitatea asa dupa cum se obisnuisera sa afirme acei care din rea-credinta sau macar din indiferenta încercau sa îl minimalizeze. fara sa fie nevoie de o indicatie anume. dar nu îsi îngaduia sa retina decât esentialul.1. primeste.

nu mai pot tinea condeiul. care fermeca pe toti cu inteligenta sa sclipitoare si prin vorba cu care povestea ceasuri întregi. cu o surprinzatoare autenticitate. Omul acesta. În momentul când începea sa astearna pe hârtie devenea de o severitate neînduratoare fata de cuvântul scris. care a purtat în viata. stia sa se abandoneze firii lui profunde. În O cronica de Craciun gasim declaratia lui Caragiale ca scrie greu: Scriu si sterg si iar încep si iar sterg. uneori ireverentioase. mai adesea. a scris relativ putin fata de numarul considerabil de tipuri improvizate si de situatii imaginate cu o fantezie neobosita. într-un limbaj aparent comun. Asa a ajuns Caragiale ca într-un stil imaginabil de simplu. Efectul artistic îl realiza prin claritate si simplitate.. masca umorului. uneori.încheiere pe urmatoarea: se poate vorbi despre Caragiale ca de un homo duplex. în intimitate. de regula stapânita de dârza vointa a impenetrabilitatii. pe care si le permiteau cunoscutii fata de el pe vremea când era sufleor la teatru. sa-si puna eroii sa se dezvaluie singuri. si ceasurile sînt aproape zece!. ca si în opera. scos din viata imediata. interioare. si iar îmi blestem ursitoarele. adesea grotesc si monstruos: . În opera sa gasim replicile repetate de milioane de oameni ajunse la o conciziune si la expresivitate maxima printr-o munca de slefuire covârsitoare. dar foarte complicat. cu o bufonerie geniala. Din O petitiune pe aceea a împiegatului de la Regia Monopolurilor. dar care.[4] Din schita O conferinta simtim reactia spontana a lui Caragiale împotriva familiarismelor.tremur si ma apuca un cârcel la deget..

te superi daca te-oi ruga sa-mi dai batista - d-tale?. Monser. . ne ce.. am pierdut-o? - A fost o petitie .. frate. batista . - Nu.e vorba.S-a dus dracului! Am pierdut-o! - Ce? - Ce. numai un moment[5]..

- Sa moara mam'mare? - Sa moara! - Ad'sa-l pupe mam'mare. la care abia daca mai adauga scriitorul unele indicatii cu gesticulatie. raspunde Goe. care . puiusorule? Întreaba mam'mare. Caragiale si-a însusit arta reprezentarii dramatice prin care exceleaza schitele sale. ca trece![6] Ca un om cu îndelungata experienta în teatru.Te mai doare nasul. - Nu . Iata si o scena duioasa de familie: .Schita Petitiunea din care a fost extrasa frântura de dialog este un instantaneu luat la un ghiseu de petitii dintr-o institutie publica. Momentul prinde viata prin stenografierea fidela a limbajului eroilor. sugestiv intitulate Momente.

dupa toate poznele baiatului. Printre oamenii înghesuiti si emotionati. de exemplu. în redactiile revistelor. care la rândul lui este asudat. la gara. domnilor. un singur gest este revelator pentru starea de spirit a unui om: la o parte. birocrat. unde cânta fanfara militara. garda civica. însemnând cu condeiul hârtiile în registru. notabilii si cât public a mai putut încapea. fanfara tipa. Actiunea are loc la cafenea ori berarie. ostenit. . la bâlci. autoritatile. Stilul condensat dezvaluie însusirea lui Caragiale de a discerne ceea ce este expresiv si convingator esential. demonstrativ. mici piese de teatru în care personajele se misca si vorbesc ca pe scena.pot fi privite ca adnotari marginale de regizor. scolarii intoneaza imnul-un concert monstru. Caragiale nu a avut nevoie de mai multe indicatii penrtu a face auzita alarma de pe peronul decorat cu stegulete tricolore si împletitura de brad si unde au fost îngramadite garnizoana. O singura miscare. la simigerie. momentele sunt schite dialogate. în parcuri. seful garii se simte deodata important prin însarcinarea lui administrativa de care depindea într-o oarecare masura bunul mers al ceremoniei. potrivindu-si bine sapca rosie. impiegatul impacientându-se. preocupat si plictisit de insistentele absurde ale matinalului sau vizitator. scriitorul precizeaza în schita 25 de minute: cazanul fierbe (e vorba de locomotiva). zice grav seful garii. potrivind cravata lui Goe si pupându-l dulce. Mam'mare. Ca sa sugereze tensiunea dintr-o mica gara provinciala în care s-a oprit trenul domnesc. scoalele. Astfel concepute. la scoala si în casele parvenitilor. prafuit dupa nesfârsite demersuri de la autoritati.

arivistul lipsit de scrupule. galantul si emotivul. D-ale Carnavalui. în esenta. personajele sunt vazute în cotidianul existentei lor marunte. de exemplu. tipul intrigant si canalie din superficialitate. Tipul precum politicianul demagog. Exista totusi diferente în perspectivarea tipologica. ahtiat dupa informatii de scandal culese din culisele vietii studentul cu caracter de bronz. politaiul slugarnic si abuziv reprezinta adevarate coordonate ale sistemului social-politic descris de Caragiale. tradând la primul prilej idealurile generoase sustinute pâna atunci cu demagogica ardoare. scolarilor. În Momente cu exceptia unor schite ca Telegrame. aceeasi pe care a imortalizat-o Caragiale în piesele de teatru O scrisoare pierduta. în care conflictul si atmosfera amintesc direct de O scrisoare pierduta. ireconciliabilii pe chestii de printipuri. într-un cuvânt moftangiul Mitica. În teatru. gazetarul superficial si oportunist. Exista în proza scurta al lui Caragiale alarmantul reprezentant al ordinii publice întocmind sforaitoare proceseverbale. dascalul terorizat de posturile influente ale parintilor. dar de fapt întelegându-se de minune în afaceri. nu cu aciditate ironica cu care îsi urmareste eroii din teatru. dar poate cea mai evaluata ca pozitie sociala si politica. Conul Leonida fata cu Reactiunea. altadata numit Lache cu complezenta bonoma. patriotul si zgomotosul. aproape toate covergând spre tipul global care este mistificatorul sentimental. O noapte furtunoasa. contopistul îmbâcsit de prejudecati birocratice.Lumea Momentelor este. el cultiva o tipologie mai pregnanta pentru aparatul de stat burghez. . politicienii din tabere adverse.

nu e acelasi lucru cu a face politica în genul lui Catavencu. încurajându-le zburdalniciile cât sunt mici. las. indiscret si flecar. fricos. Pe amicul binevoitor. familiar cu toata lumea. amator de favoritisme cu profit personal. in general. un limbaj pitoresc colorat sau pretios ales. înselând cu seninatate buna-credinta si naivitatea protectorului sau. în realitate conformist. dupa caz.Accentul nu cade pe politicianul propriu-zis. Nici o pagina din opera lui Caragiale nu critica si nu ia în derâdere pe oameni simpli si umili. scuzându-le slabiciunile si inertia intelectuala la vârsta scolara. casa deschisa cu jour fix. consoarta fara principii si mama cu veleitati de educatoare. În Momente gasim pe amicul fanfaron. vorbind româneste numai cu slugile. dupa moda. dar demn când este atins în amorul propriu. Caci daca într-o berarie se discuta politic. Criticul G. tinând. în fata unui pahar cu vin cu amicii. ci pe individul mic burghez. surprins în viata domestica. Pe cucoana din pretinsa lume buna. de o incultura stridenta. ducându-se din snobism la concerte la palat. ci de poppor. Pe omul de încredere al clasei. pe tarani sau pe muncitori. emancipat printre prieteni pentru a-i pune în inferioritate. baiat bun. Pe mahalagioaica pretentioasa. a criticat si explicat întreaga viata a epocii de . care îsi rasfata copiii pâna la cruzime. El obisnuia sa spuna ca îsi batea joc nu de popor. lacheu cu fierturi si manusi. priceput la orice. de demagogia partidelor istorice. invitata sau neinvitata. bobbor. vai de capul lui. care se tine de intrigarii marunte. Ibraileanu socoteste pe Caragiale cel mai mare istorisit. barbat în toata firea. într-un tramvai. de mentalitatea de clasa a burgheziei. folosind. la un ghiseu. reclamând prin diferite sisteme indulgenta profesorului.

În posesia unui belsug de subiecte. timp de aproape un an si jumatate. Caragiale a definitivat schita umoristica.care s-a ocupat. materialul cules direct din realitate sau numai din auzite a fost întotdeauna filtrat de geniul artistului. I. cea ce a facut Balzac cu personajele sale. mereu înmultite. Scriitor profund. cu care s-a spus ca. le dadea valoarea literara. Alegea si dezvolta partile ce-l interesau. scriitorul s-a angajat în septembrie 1899 sa dea pentru Universul un foileton saptamânal. Invectiva scriitorului este. I. adica sa concureze starea civila. pertecaret. era în permanenta vânatoare de subiecte. lui Caragiale i s-a fixat onorariul de 25 de lei pe foileton. . Iata. deci. suetar si anectodist ca nimeni altul.L. pentru care Caragiale este cel mai mare creator de viata din întreaga noastra literatura. începutul Momentelor. Niciodata însa nu reproducea cele adunate de la noi asa cum le auzise. în ultima analiza. dupa cum constata tot Ibraileanu. Caragiale. mereu împrospatate. Osândindu-le. Pe lânga aceasta un merit deosebit al puterii lui de creatie este faptul de a fi izbutit sa faca. o forma de protest împotriva vremii sale. opera lui lua un caracter polemic. Caragiale nu putea sa nu vada antagonismele societatii în care a trait si toate relele decurgând din ele. Pentru ca ziarul avea un tiraj foarte bun. scriitorul pretându-si saptamânal colaborarea. fiind gazeta cea mai citita. În 1901 apar Momente si schite. primul la noi. Suchianu a observat demult ca prietenul sau. adica.

iata ce-mi atrage irezistibil atentia. zeu. Caragiale si-a început munca stiind perfect tematica si obiectivele rubricii sale pe care a intitulat-o Notite critice. Viata banala a mea. iata ce ma intereseaza. da fuga/ si trage-i doua halbe/ De bere de Azuga!/ De vale la Gambrinus. Oare nu putem socoti aceasta o stralucita definitie a satirei lui Caragiale? Rubrica a fost una umoristica. ca alti critici. introducerea anunta: Voi fi sever. desi a parcurs întreaga gama a comicului[7]. I. Voi fi blând si naiv în forma. dar drept. În ceea ce priveste tonul. În aceasta îsi va îndeplini o obligatie cetateneasca: si eu am dreptul. sa fac critica./ Cea mai frumoasa vale / Te afli între teatru/ si între Caragiale/ Ferice cel ce poate/ Sa bea asa nectar/ De ce nu mai multe halbe/ Macar un biet pahar. când umblu cu picioarele pe coji de nuci. Caragiale a fost si berar. în Moftul român. Scriitorul era convins de misiunea si utilitatea sociala a artei. de monumente: eu nu ma pot gândi sus. dar violent si caustic în fond. Teleor i-a facut. de jos si pâna sus. Dupa cum se stie.I. Gambrinus. a tuturor românilor. Un anume D. pot zice chiar datoria. Se afla tot lânga teatru. Ultimul local condus de el a primit numele legendarului inventator al berii.L. urmatoarea reclama: Decât medicamente/ Mai bine. Critica lui va atinge toate aspectele societatii românesti. În introducerea din 10 septembrie 1899. a noastra. scriitorul anunta ca nu se va ocupa.L. .

închina aceste . ci socoteste dragostea cu care ti-l face al dumitale supus prieten. Grigorescu: stralucitului maestru N. trimitându-i-l. Înaintea Momentelor propriu-zise. La conac. rogu-te nu cântari pretul darului.momente . Canuta. pictorul a pretuit acest volum. ca semn de admiratiune. ca dar de Anul Nou. frumoasa. Era un volum cu aspect modest. om sucit. cu litera mica. Doua loturi. . la înaltime. Grigorescu. l-a luat cu el la Paris si l-a legat în piele neagra. nici de data aceasta. autorul a reprodus nuvelele La hanul lui Mânjoala.L. a ramas volumul Monumente. câte un volumas cu unele dintre schitele sale. clienti din România.autorul si. cu coperta prazulie. tiparit pe hârtie velina. Caragiale obisnuia sa le faca cadou clientilor lui. facând multe remarci stupide. Presa nu s-a aratat.I. Într-adevar. Un asemenea exemplar i l-a dedicat pictorului N. dar cel mai valoros cadou facut onor. i-a mai scris: primindu-l.

un salut entuziast i l-a facut G.calomnia lui Caion. . în care domnesc obscurantismul. cinicul Mitica. din care pricina face mare caz de relatiile lui cu mai . de perfectiune artistica[8]. imoralitatea în viata de familie (Mici economii. nepotismul (Triumful talentului). caci fiecare din paginile lui e un monument de observatie.o¢clock). grotescul rromânilor si rromâncelor cu pretentii aristocratice. favoritismul (Un pedagog de scoala noua). ce-si vorbeste de rau prietenii.Cu toate acestea. scoala.life. Ranetti în Zeflemeaua: Nu Momente. gresita educatie. maestre. Trebuie sa-l amintim pe Mitica. bataliile ce se sfârsesc prin împacarea generala (Telegrame) administratia înceata si birocratica (Urgent). ridicola. stâlp al cafenelelor si bodegilor. rasfatul din familiile înstarite (Dl. în absenta. Aceasta se întâmpla în anul 1901. de sub care razbeste cea mai crasa vulgaritate (High . de care autorul râde cu oarecare compatimire. de fapt. ci Monumente trebuia sa botezi admirabilul volum. de spirit sadea. Goe). memorizarea mecanica. Five . unde îsi afirma personalitatea. care s-a încheiat cu o lovitura perfida si dureroasa pentru Caragiale . Momentele prezinta demagogia politica. bietul Mitica. punând tara la cale între amici. Cadou). lipsa de personalitate. simpaticul Mitica. goana dupa senzational a presei (Ultima ora). pe care nu-l ia nimeni în seama.marii zilei.

într-un cuvânt. tipul intrigant si canalie. în redactiile revistelor. cuminte.[9] Nu lipseste nici gazetarul superficial si oportunist. Oricum s-ar numi. el întruchipeaza pe arogantul reprezentant al ordinii publice. În Inspectie îl cheama Anghelache si devine erou tragic. dascalul terorizat de functiile influente ale parintilor scolarilor. politicieni din tabere adverse. . Dar. la gara. întocmind sforaitoare procese-verbale. unde cânta fanfara militara. la bâlci. patriotul si zgomotosul. Personajele sunt vazute în cotidianul existentei lor marunte. la simigerie. Înspaimântat de un control al casei. ahtiat dupa informatii de scandal. ireconciliabilii pe chestii de printipuri. el apare si este prezent peste tot. întelegându-se de minune în afaceri. desi rezultatul inspectiei îi confirma cinstea. Actiunea lor are loc la cafenea ori berarie. . studentul cu caracter de bronz. se sinucide.De ce? . galantul si emotivul. mici piese de teatru în care personajele se misca si vorbesc ca pe scena. fie temându-se de ei. în casele parvenitilor. culese din culisele vietii. Momentele sunt schite dialogate. si în celalalt. ca un personaj de comedie. la scoala. n-a vrut sa raspunza. nene Anghelache? a întrebat plângând ca un prost cel mai tânar. Stasache sau Mitica. nenea Anghelache. fie maimutarind pe cei din patura sociala superioara. în parcuri. tradând cu primul prilej idealurile generoase sustinute cu demagogica ardoare. aproape toate mergând spre tipul global care este mistificatorul sentimental. contopistul îmbâcsit de prejudecati birocratice. de fapt.Cu numele de Lache. si într-un caz. dar. micul burghez Mitica e o victima a societatii. moftangiul.de ce. Mache sau Mandache.

povestire (Triumful talentului). Alaturi de el o întâlnim pe cucoana din pretinsa lume buna.Accentul cade pe individul mic-burghez. care-l fac pe scriitor sa se dispenseze de orice fel de comentariu. dupa moda. dar si de epoca si locul de desfasurare a actiunii. ducându-se din snobism la concerte la palat. în fata unui pahar cu vin cu amicii. casa deschisa cu jour fix si lacheu cu fierturi si mânusi. Toate se remarca prin concizie. Personajele traiesc prin felul lor de a vorbi. scuzându-le slabiciunea si inertia intelectuala la vârsta scolara apelând. antologie de scrisori (Urgent) etc. care-si rasfata copii. adica prin automatisme ale vorbirii. de o incultura stridenta. într-un tramvai. de gradul sau de cultura. invitata sau neinvitata. Prezenta în schite este si mahalagioaica pretentioasa. surprins în viata domestica. Dialogul lui Caragiale are o mare forta de sugerare a realitatii. prin orice mijloace. la indulgenta profesorului. Schita lui Caragiale are formele cele mai surprinzatoare: sceneta (Amicii). rapoarte (Proces-verbal). încurajându-le zburdalniciile cât sunt mici. cititorul îsi da seama de situatia sociala a personajului. ticurile verbale si expresiile comune. accentul punându-se pe dialogul care reduce povestirea. prin vocabularul. prin el. telegrame (Telegrama). consoarta fara principii si mama cu veleitatii de educatoare. tinând. . vorbind româneste numai cu slugile. la un ghiseu. de psihologia lui.

autorul face.În schite. si era considerat si de cei din jur. oamenii zugraviti. asa cum subliniaza T. gramakica în jenere etc. în realitate. Importanta pe care si-o da pedagogul rezulta din tonul doct. distinsul nostru pedagog absolut este un semidoct.). În realitate. de fapt. a omului care îl reprezinta si al chipului în care el se misca si vorbeste. dintre ceea ce par si ceea ce sunt. cu citate latinesti. debutând în învatamânt printr-o memorabila conferinta didactica. pe masura ce numitorul creste. fondul conferintei depaseste . ca si în aritmetica. pe care Caragiale îl numeste distinsul nostru pedagog absolut. Pe lânga fonetismele lingvistice care provoaca hohote de râs (roskim. Izvorul comicului la Caragiale este discrepanta dintre aparenta si esenta. pictura mediului contemporan. un caraghios. Lev Tolstoi a spus. Vianu. fractia se micsoreaza. din aroganta. de pilda pe Marius Chicos Rostogan. tocmai pentru ca omul se considera. si numitorul ceea ce crede el despre sine si. în acest sens. ghespre. ca o celebritate didactica. Conferinta tinuta este un exemplu de incultura si prostie. din tinuta protocolara. ca omul se poate asemana cu o fractie în care numaratorul este ceea ce reprezinta el. Iata-l. o adevarata catastrofa intelectuala.

mamitica si tanti Mita. domnul Goe le întrerupe : Vezi ca sunteti proaste amândoua. nu lasa elevului decât o singura posibilitate de raspuns: Da. discriminatoriu. saruta pe nepotel si-i zice: Apai de! N-a învatat toata lumea carte ca dumneata! . Trei cucoane. nici marinel. mam¢mare. baiatul unei doamne bogate. ci mariner. apreciere careia Rostogan îi raspunde cu infatuare ca e metoda lui Pestalotiu. spunând marinal. si Caragiale zeflemiseste si satirizeaza cu ascutime metodele de educare a odraslelor burgheze. la care mam¢mare convinsa. din schita Domnul Goe este adus la Bucuresti ca sa nu mai ramâie repetent si anul acesta. care face din copii un fel de mici tirani ai parintilor. Faimoasele inertii sunt debitate si în fata unui inspector care-l viziteaza si gaseste ca metoda lui e admirabila. Când mam¢mare observa cu admiratie ca lui Goe îi sade bine cu costumul de marinel si mamitica rectifica. Marius Chicos Rostogan este tipul reprezentativ al scolii burgheze. care avea un vadit caracter de clasa. bietul elev Ionescu. iar când vine rândul micului Ftiriadi.orice aberatie. întrebarile. în familie. Educatia burgheza începe înca înainte de scoala. ci vizeaza si aspecte mai profunde. Goe. fiul unei spalatorese este tratat cu loaza. le cultiva obraznicia si orgoliul. La examenul anual. prostovane. pleaca cu baietasul spre Bucuresti. cu implicatii sociale. Satira lui Caragiale nu se îndreapta numai asupra ignorantei si a prostiei personajului. Este criticat rasfatul abuziv. pe care pedagogul i le pune. amenintat. Nu se zice nici marinal.

când era Ionel mititel. Nu . cu care îi asurzeste pe toti. în timp ce mama lui este tot mai încântata. pe care o toarna în galosii musafirului. cu care o loveste atât pe servitoare. de data aceasta cu numele de Ionel Popescu. autorul îsi construieste în asa fel schita. barbatii cât timp îi iau unei femei educatia unui copil. si iar saruta pe nepotel si iar îi potriveste palaria de mariner. Schita Vizita. si stiti dv. Madam Popescu. dar mama îl saruta si-l întreaba: Vrei sa moara mama? Rasfatatul copil ia apoi o trompeta.e nimic! Iese. o sabie. Dar nu e vremea de discutii filozofice: soseste trenul . cu ochi . Fiind obraznic. chiseaua cu dulceata. mai mergea. pe care o considera dintre cele mai alese: Sa-ti spun drept. Ionel nu se opreste aici: ia o tigara din cutia musafirului. cât si pe mama lui. si toata vorbaria ei despre educatia fiului devine ridicola. alb ca varul. ia o minge si loveste ceasca de cafea a musafirului. un copilas de vreo opt anisori. si deodata o vad schimbându-se la fata ca de o adânca groaza.sa nu mi-l deochi. Apoi da un tipat si. patându-i costumul. trebuie sa-i fac educatia. încât ceea ce urmeaza rastoarna total pretentiile pedagogice ale lui madam Popescu. acum. i se face rau. de când s-a facut baiat mare.zice mam¢mare. ridicându-se de pe scaun: Ionel! mama! ce ai? Ma. fumeaza. Scuipa . Ionel este gata sa verse cafeaua si sa rastoarne masina de spirt pentru facut cafea.ntorc si vaz pe maiorul . mai ales când mama nu vrea sa-l lase fara educatie![11]. dar n-apuca sa termine. trebuie sa ma ocup eu de el. mama sa. prezinta un alt Goe.si nu sta mult[10]. Cafeaua nu pateaza! Iese cu nitica apa calda! . peroreaza pentru educatia micutului.

Dupa cum spuneam. . Ionel. proasta educatie începe în familie. si nu baiatul. mama. de aceea. Nu întâmplator a luat nota trei la Morala. maiorul cade lat.Vai de mine! Ţipa mama. sa nu faca nimic pentru societate... Dupa aceea. fiind educati înca de pe acum ca paraziti. vezi? Nu ti-am spus eu ca tutunul nu e lucru bun? Aldata sa nu mai fumezi!. coruptia.Vezi. Tânarul o ameninta pe mama: Mamito.pierduti si cu dragalasa lui figura strâmbata. sa nu munceasca. adica sa nu învete. Ajutor! moare copilul! Ridic pe maiorul. Apa rece. îi deschid repede mondirul la gât si la piept.. dar mama lui crede ca este persecutat de profesor. mama nu vede decât ca e ambitios. . cât si mama lui.. Mama intervine pentru a-si lua baiatul bacalaureatul si. dar pâna sa faca un pas. ma omor! În toata aceasta stare de lene a baiatului. Mama se repede spre el. în final. unde este în continuare obisnuit sa i se faca toate mofturile. nu învata.! . sunt lipsiti de principii morale si. Atât tânarul. demagogia etc. sa fie servit. daca pierzi un an. care vrea sa-i zdrobeasca baiatului cariera. sa traiasca doar pentru el. Goe. practica traficul de influenta. E rau copilului! . Tânarul Ovidiu Georgescu este lenes. [12]. Nu-i nimic zic eu. exclama . tânarul parazit este urmarit în scoala. domnule maior? Îl întreb eu dupa ce-si mai vine în fire. minciuna.

usurata: Am scapat! Am dat si bacalaureatul asta. Baiatul nu face nimic, el învata de mic sa fie lenes, obraznic, parazit.

Numele fratilor lui Ovidiu, Virgiliu si Horatiu, precum si numele mamei, Caliopi, au o doza de parodie, fiindca subliniaza nivelul de decadenta al societatii, în contrast cu principiile morale pe care acesti mari poeti latini le-au afirmat, ca reprezentanti ai constiintei sociale.

Traficul de influenta exprima relatiile decazute din societatea burgheza. Folosind traficul de influenta pentru a lua bacalaureatul, se întelege ce fel de legi va face dupa ce va termina Facultatea de Drept, unde vroia sa mearga si el, si unde fratii lui mai mari erau deja studenti.

Devenind student, precum Coriolan Draganescu din schita Tempora, parazitul învata acum arta demagogiei si coruptia. El tine discursuri înflacarate, catarat pe statuia lui Mihai Viteazul din fata Universitatii, scrie articole la Amicul poporului.

Seria parazitului este bine reprezentata în piesa de teatru O scrisoare pierduta cu st. Tipatescu, iar punctul cel mai înalt al evolutiei parazitului este Agamemnon Dandanache. Escroc, santajist, josnic, ramolit, corupt, devine un instrument în mâna celor care jefuiesc tara.

În societatea burgheza, oameni sunt apreciati dupa cantitatea de bani pe care o au, si nu dupa capacitatea lor intelectuala sau dupa calitatile morale. Cei bogati sunt considerati oameni de frunte, sunt tratati cu cinste si consideratie, chiar daca sunt niste obtuzi si niste badarani. Familia Piscupescu (frantuzirea numelui Piscupescu arata aroganta cosmopolita) este invitata la Peles. Toaleta somptuoasa a Mandicai si ifosele ei, nu pot însa acoperi vulgaritatea cucoanei: Mamito! Striga madam Piscupescu, uitându-se înapoi catre cuana Luxita, care, de pe veranda, o scuipa sa n-o deoache, mamito, baga de seama la cheile dulapului ca iar fura zahar dobitoaca, fir-ar a dracului sa fie!

Snobii si fatarnicii, voind sa pastreze o aparenta onorabila, chiar împotriva realitatii stridente, burghezii din schitele lui Caragiale nu se dau în laturi de la cele mai josnice tranzactii cu propria lor constiinta, negustorind cele mai alese sentimente, automistificându-se. Asa se întâmpla de pilda cu Manolache Guvidi din Om cu noroc, posesor al unei averi însemnate, si câstigata printr-o munca onorabila. Cât de onorabila a fost munca lui întelegem dupa ce citim despre cele doua sotii ale sale, despre tineretea si frumusetea lor, mai ales despre tactul lor diplomatic care putea smulge concesii însemnate mai marilor zilei, care-i ajuta domnului Guvidi sa fie luat îndeaproape tot sub puternica protectie a înaltului personaj. Acelasi irezistibil tact diplomatic are si nevasta lui nenea Mihalache din Diplomatie, care reuseste, prin interventiile ei si prin faptul ca stie sa-i traduca pe toti, sa mentina slujba sotului si sa-i scoata o pereche de case cu doua mii de lei mai putin. O astfel de

moralitate de familie (atât de satirizata în O noapte furtunoasa, O scrisoare pierduta, D-ale carnavalului ) mai este demascata si în schite ca Tren de placere, Mici economii, Cadou etc.

Tânarul Edgar Bostandachi, profesor suplinitor si publicist din High-life, este palmuit de maiorul Buzdrugovici pentru ca n-a pomenit, într-o cronica mondena de prezenta lui madam¢ Buzdrugovici. si a dat o exagerata importanta altor cucoane. Aceasta schita arunca o lumina asupra mascaradei presei burgheze care era un instrument în mâna potentatilor vremii si o colportoare de stiri false, senzationale, de minciuni. Excelenta este în acest sens schita Atmosfera încarcata, în care scriitorul, confrunta informatiile guvernului cu ale opozitiei.

Dar aspectul cel mai nociv al contradictiei dintre aparenta si realitate este demagogia burgheza pe care marele scriitor a condamnat-o cu indignare profunda. Alaturi de Profesiunea de credinta a lui Alexandrescu, de Clevetici ultrademagogul al lui Alecsandri, de Scrisoarea a III-a a lui Eminescu, Caragiale a dus în cadrul acestei teme contributia cea mai pretioasa, cea mai bogata si mai elocventa. Alaturi de O noapte furtunoasa, O scrisoare pierduta sau Conul Leonida fata cu reactiunea, marele scriitor ne-a lasat numeroase schite pe aceasta tema. De la nea Nita din Jertfe patriotice, negustorul care, în ajunul lui 11 februarie, cere fitantie. Pentru interesele patriei pentru ca sa aiba temei la catastif, pâna la Coriolan Draganescu din Tempora, Caragiale pare sa ilustreze artistic un fel de istoric al demagogiei literale. Coriolan Draganescu este tipic pentru evolutia demagogiei si arivismului liberal. Drumul de la tribuna tinerimii, inteligenta vie, caracter de bronz, temperament

de erou, la nerusinatul inspector politist, canalia ordinara, miselul fara rusine, salbaticul zbir si calau antropofag. Sintetizeaza de fapt lichelismul si oportunismul burgheziei liberale. În acest sens trebuie de asemenea citata savuroasa si originala schita Telegrame, în care burghezia apare în toata meschineria si lipsa de principii consfintite prin finalul asemanator cu cel din O scrisoare pierduta. Caragiale nu uita sa satirizeze si alte metehne tot atât de nocive ale aceste clase, cum ar fi nationalismul sovin, arma otravita prin care burghezia voia sa arunce vina pentru exploatarea si jefuirea poporului pe spinarea strainilor, a veneticilor. Portretele de moftangii din Rromânul, Rromânca, Savantul demasca, prin arma caricaturii, burghezia sovina. Scriitorul sugereaza însa cu subtilitatea-i cunoscuta ca frazeologia partiotarda nu este decât o masca, în fond aceasta burghezie fiind tot atât de profund cosmopolita: Rromânca vorbeste româneste avec les domestiques - încolo frantuzeste, iar ziarul preferat este l¢Indépendance romaine.

Facând o comparatie între generatia de la 1948 si posteritatea liberala, Caragiale demasca în pamfletul Toxin si toxice pe demagogii liberali: Iata urmasii vostri liberali (se adreseaza el pasoptistilor), iata haitele catilinare de politicieni liberali, de diplomati de mahala, de vânatori, de slujbe si de mici gheseftari: avocatei latratori, samsarasi dibaci, toate lichelele si drojdiile sociale tinzând sa suie sus, cât mai sus, distinctie fara merit , avere fara munca, pofte fara spatiu - roade minunate ale unei scoli ce le-a înarmat numai instinctele pernicioase, pândind alegerile si toate nevoile publice pentru a ciupi pataca.

Ba mai mult. Când Ion merge sa reclame. de clasele parazitare. manânca. Ţaranul. Caragiale foloseste arma biciuirii prin râs. Ion renunta la revendicarea dreptului sau.Am observat ca întotdeauna când vine vorba de burghezie. în care parca a disparut marele scriitor satiric. Cel care în 1907 a intuit cu patrundere cauzele marii rascoale taranesti. puternica schita inspirata din lumea satului. demn. anume ca partile s-au împacat. Când reflecta soarta unui taran sarac. primarul n-are curaj pentru ca arendasul îl apuca de datorie. Speriat. de demagogi si carieristi. arendasul se repede înfuriat la bietul taran si-l bate din nou. ca sa se sature de cercetare. O alta tonalitate foloseste scriitorul atunci când se refera la clasele de jos. ca lui Ion nu-i era dusman numai arendasul propriu-zis. la subprefect. În aceasta scurta schita Caragiale sugereaza. cere socoteala boierului si. Conul Arghir. dupa care subprefectul încheie conflictul printr-un discurs demagogic în care nu uita sa spuna cu o sfruntata ironie ca dragostea între taran si arendas este mâna lui Dumnezeu si raporteaza prefectului concluzia anchetei. uneori mergând pâna la satira violenta. Arendasul român. reflexiv. cu câtiva ani mai înainte. primeste o ploaie de pumni în cap. . dar nicaieri nu afla dreptatea. Caragiale paraseste comedia. care era la cheremul bogatasului. la cei exploatati si asupriti. vine cu el la brat la primarie si se întelege de la sine cui i va face dreptate. de rezonante adânci. ci întregul sistem administrativ burghez. la arendas. drept raspuns. victima nedreptei justitii burgheze (Napasta). ne-a dat. bea acolo. când subprefectul vine în sat. luându-i locul un autor grav. rascolitoare. Merge atunci la primar. cu zece zile de prasila. când prefectul vine sa ancheteze cazul. Ion este încarcat de catre arendas. scrie o drama puternica. la prefect.

pacalelile de 1 aprilie etc. balurile. pâna la stâlcirea cuvintelor datorita inculturii sau starii de euforie alcoolica. temperament de erou la nerusinatul inspector politist. Caragiale pare sa ilustreze artistic un fel de istoric al demagogiei liberale. sintetizeaza. salbaticul zbir si calau antropofag. . saloanele mondene. Caragiale ramâne în Momente el însusi. având înainte modele vii.Arendasul român este una dintre cele mai puternice marturii literare ale cruntei exploatari a taranilor înainte de 1907. îmbulzeala vesela de mosi. canalie ordinara. de fapt.L. caracter de bronz. de la automatismul verbal specific. Ele alcatuiesc o fresca sociala vasta: I. I. Comicul din Momente e de natura tipologica. Drumul de la tribun al tinerimii.L. Caragiale evoca viata din capitala. Coriolan Draganescu (Tempora) este tipic pentru evolutia demagogiei si a arivismului liberal. berariile. birourile functionarilor. agitatia strazii. inteligenta vie. miselul fara rusine. umorul de limbaj. licheismul si oportunismul burgheziei liberale. care îmbratiseaza o gama larga.

pe de alta parte.. O alta serie de . a caror subtilitate ar sfida cele mai rafinate cursuri de retorica. bine calculata în vederea obtinerii unor anumite efecte. O ilustrare foarte interesanta a apetitului constructiv si reflexiv al prozatorului contine chiar volumul de Momente. Groaznica sinucidere din strada Fidelitatii.L. Amicul X. Reportaj inaugureaza seria de momente dedicate presei si acelor infatigabili reporteri din speta lui Caracudi: Ultima ora!. unde ordinea schitelor nu este aleatorie. realizeaza un soi de gazeta vorbita. în care câte o tema anuntata si fixata de catre o schita se dezvolta în diverse variatiuni prin intermediul schitelor subsecvente. Astfel.. Într-un stralucit articol programatic. întrucât aceasta din urma este deliberata. I. acestora le urmeaza imediat o schita înrudita... construita... Momentele constituie un volum gândit si construit de I. colportor de informatii prelucrate fantezist. unde eroul.L Caragiale observa ca a crea o literatura înseamna a crea o proza.Ele prezinta mofturile si pe moftangii la toate nivelurile vietii sociale si la toate vârstele.. O privire aruncata asupra sumarului e întru totul revelatoare. Boris Sarafoff!. pretinzând o anume rigoare reflexiva. iar. Caragiale conform tehnicii muzicale. ci premeditata de autor.. O buna lectura.. tehnica prozei ascunde sute si mii de secrete.

momentul nerabdarii este combinat cu acela al rabdarii. High-life). aproape imediat.. Situatiunea). tot de o schita cu caracter autobiografic: Grand hotel'' Victoria Româna''. În fine.F. pe de o parte.F.. printre aceste piesete pare complet de neînteles daca nu tinem seama. ca parodie a stilului birocratic si administrativ. totodata. anunta tematic un alt moment. O lacuna. si însotite. Caldura mare. Art. pe de alta. ale lumii bune (Five o'lock. iar. grafic.... adica a petrecerii: La Mosi. de altfel.. Seria subsecventa e aceea a partidelor de placere. Un grup aparte îl formeaza momentele cu tonalitate grava si chiar tragica: Inspectiune si Ultima emisiune. în ordine. Într-un chip foarte subtil. De închiriat si.). Asa-zisele reminiscente incluse în volum (Boborul si Baioneta inteligenta) sunt precedate de un moment într-o oarecare masura înrudit. si Tren de placere. C. ale familiei (Cadou. ultima categorie de schite o cristalizeaza scenetele: Justitie. Vizita si oarecum. partial. ce îi succede imediat ca variatiune. În cadrul acestui aranjament meticulos alcatuit dupa principiul muzical al Temei si variatiunilor (cum suna.R. Se însiruie apoi. chiar titlul uneia dintre schitele caragialiene). încheaga o alta subgrupa. acea a momentelor drumului-de-fier). independente. anume Urgent. . (includerea lui Bubico. Triumful talentului. de faptul ca schita contine secvente în care replicile sunt asezate. Mici economii.. Tempora.schite este consacrata mutatului: Caut casa. având însa si o functie laitmotivica: Lantul slabiciunilor e o variatiune la . Proces-verbal.R. ca împreuna cu C. momente ale politicii (Atmosfera încarcata.despartind diversele serii tematice si stilistice din sumarul Momentelor . prin care schitele învecinate Întârziere si Petitiune. care .. O zi solemna. Diplomatie. Urmeaza momentele educatiei: D-l Goe.rup monotonia grupajelor.214. care. exista si câteva momente flotante. conform modalitatii teatrale.

situatie sau etapa. I.S. prevesteste un alt moment flotant. 1 aprilie si Telegrame sunt laitmotive pentru momentele parodierii stilurilor. adica efemeride fixate pe retina eternitatii. ca structura formala. cu moment înseamna si clipa. Caragiale. Caragiale e atât de inspirata si datorita polisemiei sale: caci daca ne luam dupa dictionare.L. Caragiale iese la iveala. la rândul sau. dar si: circumstanta. Din amintirile contemporanilor. de naturalistii germani). I. faza. secunda (sa ne amintim de acel Sekundenstil lansat.]. momentele caragialiene sunt. ipostaza împrejurare. cu claritate. Caragiale ne anunta într-o seara ca peste câteva zile are sa apara în volum bucati alese din schitele lui saptamânale publicate în Universul si cauta un titlu care sa fie însa o singura vorba. prin arta mintitlui si a mistificarilor. ceas. ora.. concomitent.L. în chiar vremea lui I. ne aminteste o povestire ce ne-a facut-o un prietin. etc. în sfarsit. este. Nici unul din câti eram atunci la masa n-am putut sa-i dam ce ne cerea si tot el a gasit cuvântul Momente sub care s-a si publicat volumul.). 25 de minute. stadiu. dar. punct.L. schita înscrisa în orbita reminiscentelor.S. dar si situati . anunta grupajul piesetelor. la origine.precedentele momente ale educatiei si scolii. si I. tot un fel de amintire. si instantanee fulgeratoare ori clipe de viata.L. Sigur ca. în atare conditii. cautarile scriitorului fiind de a gasi o denumire adecvata: La o masa din fund de la Gambrinus. care. Amici. unde ne întâlneam în toate zilele [. e de prisos sa spunem ca nici titlul volumului nu este întâmplator. Sintagma aleasa de I. prima schita. deci. dupa cum atesta prima sa varianta (Reîntoarcerea lui M. minut.

popoarele mici fac repede progrese mari . cu iresponsabilitate. De altfel. Caragiale. fiindca le dau drept exemplu . reveriilor idealizante ori înaltelor speculatii gratuite: Eu nu ma pot gândi sus când umblu cu picioarele goale pe coji de nuci. Poezia este atributul tineretei . Sa fim barbati si sper ca suntem. splendida sa introducere la Notitele critice scrise pentru ziarul Universul: Odinioara. deci. a noastra a tuturor românilor. numai implicita. De aceea. vizibila în privinta structurii volumului de Momente (inclusiv în aceea a titlului ).cathartica nu este la I. asa cum Unamuno. le numesc exemplare.L. iata ce ma intereseaza. scriitorul marturiseste raspicat ca realitatea acuta si nuda îl împiedica sa se abandoneze.chiar asa . dupa cum si în privinta fiecarei schite în parte. I. iata ce-mi atrage irezistibil atentia. daca nu chiar cu mai multa noi putem zice ca românul e nascut critic.critica. . groase talpi trebuie sa aiba. dupa cum ne previne. Viata banala a mea. nu prea de multa vreme .sau ipostaze decupate intentionat pentru exemplaritatea lor în privinta unor anumite faze ori stadii ale existentei. moral . ci fatisi explicita. Ferice de ei. cu un ton categoric. cum s-ar putea crede. Astazi tot cu atâta mândrie. Caragiale ar fi putut sa puna ca subtitlu al Momentelor formula Schite exemplare.exemplu de viata si realitate.parintii nostri ziceau cu mândrie ca românul e nascut poet. dupa model cervantin. al barbatiei. Intentionalitatea epica.L. si-a numit creatiile Nuvele exemplare. tot într-unul din articolele . Deliberarea reflexiva este. atragând atentia ca aceasta titulatura are un caracter mai mult epic decât estetic: .

L. care pare definitiv clasat . pentru a fi decodate. oricât de mare artist e. datorita semnificatiilor transcendentale pe care tragicul le insinueaza în materia comica[13]. plutonic. ci Monumente . mai artist decât poet sunt. deoarece. I. oricât de mare artist e. de pilda. Inspectiune si Doua loturi. de mestesugar obsedat de perfectiunea formala au fost surprinse de Ibraileanu într-o expresiva si exacta formulare: Eminescu e mai poet decât artist. cu stralucire. existenta . perceperea adecvata a constructiei sale presupune un efort sporit de lectura si prezenta unui cititor implicit care s-o descopere si s-o descifreze. Caragiale e mai artist decât poet. exercitarea unei reale munci intelectuale a cititului. Cum se stie. iar în ciuda aparentelor lor umoristice.programatice. raspunzând pe loc ca este aceea care ne poate plati drept munca intelectuala a cititului: opera prozastica fiind productia celui care gândeste. Caragiale o replica memorabila Nu Momente. asemeni unui palimpsest. I. în care scriitorul se dezvaluie. Predominanta în cazul autorului Inspectiunii a inteligentei artistice asupra purei inspiratii creatoare. de suprafata. Caragiale se întreaba ce va sa zica o bucata buna de proza. justifica raportul între osteneala ce si-a dat spiritul meu cu dânsa citind-o si folosul ce el a obtinut dupa osteneala sa. plin de intentionalitati ascunse. la aparitia Momentelor în 1901. maestre . anume în O buna lectura. umoristul George Ranetti i-a dat lui I. ca si capacitatile sale neobisnuite de tehnician. Acele sute si mii de secrete ale tehnicii prozei dezvaluie mereu.sub un Caragiale neptunic. Asemenea bucati bune de proza.L. vorbind tot în termeni caragialieni.L. cele doua creatii reclama.a unui alt Caragiale.

de un anume accent calamburesc. etapele ei. efemer. cu timbru foiletonistic si. opera minora a scriitorului. în opinia lor. i se va acorda un interes istoric)[15].L.trebuia sa botezi admirabilul volum. ierarhia ei interna (criticul tinând la deosebirea dintre ceea ce se poate numi opera clasica si comun cunoscuta si elementul [. Caragiale pastrau o rezerva radicala fata de Momente. intentional. ar fi reprezentat. Ca într-un serial de actualitati. evolutia creatiei. Bogatia operei (îmi spunea odata Vlahuta ca e de mirare cum oamenii nu iau seama la bogatia de figuri si întâmplari câta e numai în Momente)[14]. din realitatea imediata. Motivul fundamental ce trebuie sa fi declansat cecitatea estetica în fata schitelor si care o si explica se afla în realitatea pe care ele o reflecta. Verdictul acesta. de spirit sadea. spre deosebire de teatru si nuvele.] caruia. Dar la 1901 lucrurile stateau cu totul altfel. care. caci o parte din contemporanii lui I. falsa impresie a unor texte minore. cu deosebire cea care încununeaza cariera scriitorului. cu oricâta rigoare judecat. aproape firesc. nu lipsit. secventele caragialiene reproduc fragmente vii. deci. si abunda în referiri si aluzii la tribulatiile cotidiene din epoca. caracteristice. este astazi definitiv si unanim ratificat de istoria si exegeza literara. de perfectiune artistica. în care scurtimea si precipitarea dramatica cedeaza treptat . caci fiecare din paginile lui e un monument de spirit de observatie. din contingent. fapt ce a creat.

. confirmari si dezmintiri. evaziunea cititorului din realitatea imediata. primejdia unei asemenea receptari depreciative si superficiale a volumului sau. Momentele reprezinta. absorbind si conservând efervenscenta si vehementa iscate în jurul lor. scriitorul a accentuat contrastul dintre aceste opere de tip diferit si a înlesnit tocmai inevitabilul: multi dintre contemporanii sai. care. I. face corp comun cu universul schitelor) si care dau senzatia de literatura. materializate în comentarii. La conac. În mod paradoxal. alaturi de momente. de culise. a stilului clasic. într-adevar. favorizând. argumentatii pro si contra. de inventie. Caragiale a pus. si creatii de alta factura.L. fara a fi silit sa însemneze numaidecât o culminatie sau sa prepare crize. Stilul curat narativ se dezvolta acum liber. cu reflex imediat în viata cotidiana a epocii. însa. cu siguranta. elogiind La hanul lui Mânjoala.unele expuneri largi si potolite. cu atentie la detaliul concret. excesul de actualitate si asa-zisa netransfigurare a celorlalte proze. procedând astfel. om sucit. prin material si atitudine. reflexele uimitor de prompte ale unor evenimente reale.[16] Exista o relatie aproape nemediata între momente si realitatea de ultima ora pe care ele o înregistreaza. au deplâns. Canuta. scapat de oprimarea ce fusese orisicum excesiva. în schimb. ecourile lor profane. ce-si are valoarea lui constructiva. precum si nuvela Doua loturi. Intuind. mai elevate (cum sunt La hanul lui Mânjoala. polemici.

Caragiale receptau momentele în cu totul alt mod decât noi. Caragiale ca este cel mai mare istoric al epocii dintre 1870-1900. despre chestiunile la ordinea zilei. Ibraileanu afirma despre I.m. publica. savurând si întelegând altfel comentariile. Constituind proiectii. iar în prefata editiei a II-a a Spiritului critic în cultura româneasca tine sa precizeze ca paragraful referitor la opera caragialiana ar trebui remaniat. mentalitatilor si moravurilor de sfârsit de veac si. ce poate fi confruntat cu alte surse de informatie: ziarele vremii. discursuri parlamentare s. Iata de ce. corespondenta. deci. potrivita mai tuturor momentelor si sugerând atmosfera încarcata a schimbului de opinii pe baza ultimelor informatiuni. în Note si impresii. ma conving din ce în ce mai mult ca acest om a vazut mai bine decât oricine în realitatea noastra sociala. contemporanii lui I. pentru ca.impiegati în diferite administratii publice . bârfe etc. aluziile. fraza emblematica. care critica si care explica. la masa lor obicinuita într-o berarie. ale unor momente din aria raporturilor interumane.d. Momentele contin o catagrafie mozaicata a evenimentelor. memorii. de la razboi încoace. G. din unghiul viu al cunoasterii sensibile. în care arata. socialpublica sau. Nu e. de mirare ca. de o acuta promptitudine. Datorita capacitatii absolute de absorbtie a oricarui fel de mostra extrasa din structurile multiple ale realitatii timpului lor istoric. totodata de început de secol românesc. zvonuri.a. Un istoric complet.speculatii. polemicile si reactiile . schitele caragialiene cuprind o cantitate apreciabila de adevar istoric.stau de vorba. este cea din debutul Inspectiunii: mai multi prieteni . ale unor momente de viata familiala. în genere.L. De aceea.L.

foiletoanele acestea. Astfel ca. puteau crea si impresia perisabilitatii. mai totdeauna. a netransfigurarii si a lipsei de artistica. Caragiale. O asemenea proza ocazionala pare sa traiasca numai cât traieste si fragmentul de realitate reflectat. ci adeseori a unei anumite ore sau clipe . foarte exact. când si-a strâns momentele în volum ). în epoca receptarii sincrone. momentele au constituit un fel de proza ocazionala (în sensul pe care Goethe îl da ocazionalului în literatura).L. si iarasi nu e de mirare ca.nu numai a unei anumite zile. putea parea ca Momentele nu rasfrâng actualitatea perena a artei. Acesta si fiindca reprezentau o fixare a momentului . Într-un dialog de tip platonician. atenuate de I. si fisa de observatie meteorologica a timpului. care tocmai se cristalizeaza si se consuma în prezentul imediat al celui ce le transcrie. Pasajele acestea de ordin conjunctural-cotidian scot în evidenta faptul ca. în care sub diverse masti se înfrunta opinii diferite asupra destinului în eternitate al operei caragialiene. din cauza actualitatii lor imediate.schita caragialiana include. foarte minutioase în foiletoanele din Universul. E.personajelor. într-o oarecare masura. asadar o proza provocata direct de una sau alta dintre întâmplarile sau impresiile reale. pentru cititorii Universului. Lovinescu a înregistrat. impresia aceasta . liminar. cât interesul în jurul unui eveniment nu se stinge înca. ci doar pe aceea trecatoare a realitatii. au fost. de ultima ora. începând cu datarea calendaristica (precizarile temporale. atât timp cât ocazia supravietuieste.

în esenta. le receptam. totusi. aceasta proza asa-zis marginita ar fi trebuit sa dispara o data cu epoca marginita pe care o circumscrie. . îndeosebi. ele se dovedesc acum valabile pentru împrejurari generale. liminar. ca scapari ale oricaror întâmplari cotidiene. Proza ocazionala a Momentelor ar fi urmat sa se volatilizeze o data cu extinctia cauzelor generate de realitate. pe masura ce particulele de contingent s-au dezagregat.(reprezentata. daca nu le mai receptam doar ca anumite întâmplari de zi cu zi. le-au si recunoscut ca atare: un paradox fericit. ce pot fi datate precis (precum într-o proza ocazionala). la fel. La origine. Cu alte cuvinte. în fireasca cunostinta de cauza. si. de Pompiliu Eliade ): Eroii lui Caragiale sunt reprezentativi. momentele au fost întâmplari din realitatea imediata si primii lor cititori. Momentele si-au conturat o aura de eternitate si o autoritate de etalon tocmai pe masura ce s-au îndepartat de actualitatea pasagera. Daca. sa le percepem. astazi. face însa ca si noi. în schimb. dar numai pentru o epoca marginita. s-a întâmplat exact pe dos. pareau exponentiale numai pentru împrejurarile restrânse ale unei epoci marginite. fara a avea senzatia ca deasupra lor s-a lasat o ceata a vetustetii. iscat chiar din interiorul acestor schite.

Opera dramatica 1. . Comediile O noapte furtunoasa Nicaieri talentul lui Caragiale nu iese mai bine în evidenta ca în comediile sale.

razemata de fereastra. câte o fereastra. Vede lumina rampei în 18 ianuarie 1879 la Teatrul National din Bucuresti. zis si Inima-rea. pe care o cunoastem astazi. obligându-l pe autor sa-si retraga piesa. Versiunea în doua acte.Astfel O noapte furtunoasa sau Numarul 9 este prima dintre capodoperele comice ale lui I. cu schimbari. capitan în garda civica si cherestegiu. o pusca de gardist cu spanga atârnata lânga ea. dând în sala de intrare: de amândoua partile usii din fund. La stânga în planul întâi si-n planul din fund. autorul. în 1883. Caragiale. vizând decorul. Indicatiile scenice. Piesa a aparut în Convorbiri Literare. surprinde tipuri reprezentative. Finalul este modificat. sub directoratul lui Al. particularizeaza social si istoric: Odaie de mahala. s-a jucat în stgiunea 1905-1906 la Teatrul National din Bucuresti. Printr-o observatie lucida. Dupa 4 ani. Personajul principal. Primele doua scene pun la curent pe spectator/cititor cu situatia momentului. numarul 7-8 în anul 1879. Mobile de lemn si paie. Actul I se prezinta ca o juxtapunere de noua scene complementare. Jupân Dumitrache. la a doua reprezentatie. prin definirea trasaturilor lor caracteristice. Davila. Piesa este scoasa de pe afis deoarece este socotita imorala. Caragiale a publicat apoi piesa. cu aluzii politice. în volumul Teatru la Editura Librariei Socec. este dominat de orgoliul sau de proprietar. O noapte furtunoasa este o comedie de moravuri care porneste de la pretextul unei farse de mahala (Florin Manolescu). Usa în fund. în dreapta pe planul al doilea. alta usa. comedia a fost reluata într-o noua distributie si regie. câte o usa.L. Titirica. În dreapta în fund. Detesta . din 21 ianuarie.

.. de a separa dramaticul de epic ( Mircea Tomus). sfârsind în incoerenta si care aproba cu câte un rezon.. Naratia. consoarta mea si cumnata-mea Zita. consoarta lui Jupân Dumitrache. sergent în garda. cu un coate-goale nu vine bine. amantul ei. tejghetar. Aceasta îi trimite un mesaj cu adresa exacta. Trece asa pret ca la un sfert de ceas. a schimbat numerele caselor: a batut numarul 6 d-a-ndoaselea. din greseala.. niste scârta-scârta pe hârtie. care se îndragosteste de Zita. pe care îi numeste papugii.. amicul politic. Înainte de a-si face rondul. bagabontul. eu de! negustor. Ne punem la o masa. dupa cum . Tânarul atât de insistent. întâmplarea cu bagabondul. gelozia se nutreste tot din orgoliu si îi este pricinuita de un prapadit de amploiat. esentiala în definirea personajelor. Dumitrache tine la onoarea de familist. si numai ca ma pomenesc cu un ala.functionarii. cu un bagabont de amploiat. care coase galoanele la mondirul lui Chiriac. este întrerupta de interventiile lui Nae Ipingescu (devenit aici personaj-confident).) Încep sa ma-ncruntez la bagabontul si mai ca-mi venea sa-l cârpesc. Aceasta istorie rezolva pe deoparte tehnic un mod de a naste dramaticul din epic. îi marturiseste ipistatului Nae Ipingescu. nu este altul decat Rica Venturiano. arhivar la o judecatorie de ocol. iar pe de alta parte. Povestea relatata este interiorizata asemenea unei confesiuni: Jupân Dumitrache: stii dumneata ca la lasata secului am mers la gradina la Iunion. dar mi-era rusine de lume. Orgoliul sau de proprietar îl face sa nu se dezvaluie în vazul lumii: Jupân Dumitrache: (. Un mester binagiu. sa ma pui în public. ca mod de constructie a replicilor. student în drept si publicist. aduce în prim-plan viata personajului. eram eu. ca sa vedem si noi comediile alea de le joaca Ionescu. om de încredere al lui Jupân Dumitrache. În scena VII intra Veta.

intriga amoroasa dintre cei doi este de mahala: îi marturiseste ca nu este crezuta în sentimente. Jupân Dumitrache. sa vegheze la onoarea lui de familist. însotit de ipistat si de Chiriac. dar totul se va încheia cu o împacare dublata de comicul situatiei. cade în genunchi si-si debiteaza celebra declaratie de amor. plin de var. îi striga lui Chiriac. cu ochelarii pe nas. Rica reapare. Titirica vede din strada profilul moftangiului. cu giubenu-n cap si da buzna în casa. facându-si rondul de noapte. a VIII-a din actul II. Imprudenta i-ar fi fost fatala daca nu ar fi fost recunoscut de Nae Ipingescu ca unul de-ai nostri. În scena explicatiei cu Chiriac. . Veta îi da drumul lui Rica pe fereastra care da pe niste schele. Aflând ca tânarul este autorul articolului Republica si Reactiunea sau Venitorele si trecutul din ziarul Vocea patriotului nationale. în centru aflându-se parada sentimentala dar si patriotica a lui Venturiano. În puterea noptii. Venindu-si în fire. Dumitrache consimte la casatoria celor doi. speriat. Rica Venturiano nimereste în camera Vetei. Pe ea o costa banuiala lui Chiriac. În penultima scena. Din cauza miopiei nu distinge persoana. deorece s-a ascuns într-un butoi.îl prezinta autorul în lista de personaje. careia îi comunica hotarârea de a nu mai merge la Iunion. O asculta cu neatentie pe Zita. sora ei. nicidecum a sotului. În cele 9 scene ale actului II sunt explicate relatiile de adversitate sau de solidaritate dintre personaje. lui Jupân Dumitrache. din strada. îmbratisat cu Veta. regreta ca nu se poate muri din dragoste.

iar lectura agramata a articolului este întrerupta de aprobarile jupânului cu câte un bravos. un al doilea motiv important. Vocea patriotului nationale este citit dupa un ritual. si Veta. Interogatia devine sireata. Dumnezeul nostru este poporul: box populi. Spiridon îl pacaleste pe Rica pentru bacsis. ca în final sa ispraveasca în juraminte. aduce gazeta în fiecare seara. Ziarul fiind prezent la începutul piesei. Scrisoarea. Încurcatura a început de la epistola versificata scrisa de Rica. Caragiale. De asemenea. om de încredere al lui Dumitrache. biletul. dar se prefac ca nu stiu. care vede în el un viitor diputat sau ministru. Apar în piesa doua motive esentiale în opera lui I. de la tonul neutru pâna la inflamare. Toti stiu despre relatiile dintre Chiriac. Nevoia funciara a personajelor de a se însela este dublata de siretenie. Zita o ia cu vorba pe Veta pentru a merge la Iunion.L. . sunt semne ale relatiei dintre personaje. Interpretarile deformate ale lui Nae Ipingescu talmacesc în termeni ilogici teoriile lui Rica Venturiano. Chiriac îsi exercita atributiile de sergent în garda tot prin bilete trimise lui Tache pantofarul sau lui Ghita Ţicardau pentru a fi scosi la izircit. baiat de pricopseala în casa lui Dumitrache. desi desluseste cu greu slovele gazetei. este un fel de pedagog politic. Ipistatul are rolul de a-l intia pe cherestegiu cu ce mai zice politica. box dei spre marele entuziasm al lui Titirica. din moment ce Spiridon. Chiriac o interogheaza pe Veta în legatura cu întâmplarea de la Iunion în crescendo. chemat sa-i apere onoarea. într-un moment de inspiratiune Zitei si raspunsul acesteia cu indicarea numarului casei.Rica debiteaza fraze sonore Domnule. da-i înainte.

Tache. care se repeta mereu cu o staruinta ce si-o impune (E. Rica Venturiano. Zita. Astfel. dar. mahalagiu. este un profitor al sotiei acestuia. Veta este multumita cu mediul ei. aspira la intelectualul Venturiano. Scriitorul cultiva comicul de situatie. Lovinescu): Jupân Dumitrache. Lefterie. adauga note la caracterizarea lui Jupân Dumitrache. brutal. cel mai adesea bine aleasa. Personajele care actioneaza pe scena se pot rezuma într-o singura formula. devotat. Chiriac. deoarece nu este antrenat în nici un fel de joc. omul de încredere al stapânului. fara a avea sentimentul pacatului. dar mai ales limbajul care individualizeaza personajele. stupid. de caracter. fidel siesi în ce priveste suficienta. Ghita Ţicardau contureaza biografia Zitei. Chiriac. mai evoluata. este tratat grotesc. personajul cel mai angajat în piesa. se rezuma la a spune rezon. evocate. Nae Ipingescu. .În piesa distingem doua categorii de personaje: unele care actioneaza pe scena si altele care nu apar. pantofarul de la Sf. tine la onoarea de familist. Ipingescu. volubil. contribuie la conturarea acelora care actioneaza în fata spectatorilor. fiind personajul cel mai lucid.

.

farsa în 3 acte.. 1879. farsa într-un act. ostil lui Caragiale este faptul ca piesa de fata a fost reprezentata pe scena Teatrului National abia în 16 aprilie 1912. Conul Leonida fata cu Reactiunea. O noapte furtunoasa sau Nr.. la putin timp dupa jubileul de 60 de ani ai autorului. farsa în 4 acte. Liviu Calin observa: aceasta lista în care sunt câteva inadvertente trebuie înteleasa în primul rând ca un raspuns dat unor critici necalificate. 1876. farsa într-un act.) . 1883. Relevant pentru contextul. Se mai jucase înainte doar pe o scena de a doua mâna (consemneaza în amintirile sale Constantin I. Totusi Caragiale a fost totdeauna constient de valoarea fiecarei piese în parte (. O scrisoare pierduta.Conul Leonida fata cu Reactiunea Comedia Conul Leonida fata cu Reactiunea a aparut în Convorbiri literare în 1880 si a fost inclusa în volumul Teatru care a cunoscut numeroase editii. dovada sta si încercarea de cronologie redactata cu o ironie amara si trimisa Directiei generale a teatrelor în 1898: O soacra. 1880. 1881. Nottara). D-ale carnavalului. în multe rânduri. piesa în 2 acte. 9. Caragiale a fost permanent constient si marcat de aceasta ostilitate. Napasta.

Conul Leonida.În acelasi registru tematic inaugurat de O noapte furtunoasa. dar nici aceasta fundamentata pe convingeri. Din relatarea.pe care le urmarim pe parcursul a 5 scene (cu exceptia Saftei care apare numai în ultima). Deci Vivat republica! Dialogul se scurge confuz si marcat de inadvertente istorice. în halat. a carei: consecinta a fost rasturnarea lui Alexandru loan Cuza de catre oligarhie. Bucuresti. si o lege de muraturi. de orice tip ar fi ea. aflam cu stupoare si amuzament ca rastumarea democratica a tiraniei de care îsi aminteste pensionarul în papuci se refera la demonstratia de la 11 februarie 1866. Mentalitatea lui Leonida se dovedeste. Scena I îi prezinta pe cei doi sexagenari prinsi într-o discutie politica la gura sobei. piesa înfatiseaza mic burghezul liberal. Ed. 1982). si i-ar conveni. politicianul de casa. El are ce are cu reactunea. într-o alta perspectiva. în Prefata la volumul Teatru. Piesa. slujnica lor . are un singur act si antreneaza în actiune doar trei personaje . de ce nu. Safta. ca si în cazul lui Titirca Inima-Rea. Regimul respectiv ar trebui sa se instaleze fara tulburari prea mari. ale carei convingeri politice nu sunt altceva. în speta) care ar da. un cetatean mai putin turmentat. în pensia lui. Conul Leonida este. în care Leonida nu uita sa-si exalte meritul participarii. consoarta lui. a fi în esenta ei una conservatoare. decât simple simulacre ale unor idei democratice (Liviu Calin. care ar lovi în linistea sa. dimpotriva. papuci si scufie de noapte. pensionar. Coana Efimita. desi Conul Leonida este adeptul revulutiei la care iese ca la plimbare. 60 de ani. în fond. orice regim democratic (republica. de automatisme de gândire - . Albatros. Conu Leonida evoca nostalgic trecutul sau revulutionar alaturi de fosta consoarta. 56 de ani.

Scena IV însa îi surprinde pe amândoi batrânii impacientati de zgomotele de afara. Ceea ce n-o împiedica pe Coana Efimita sa cada în admiratie în fata atotstiutorului ei sot si vajnic luptator cu reactiunea.. din fandacsie cade în ipohondrie. încep sa-si strânga în bocele lucruri la întâmplare. ei! si dupa aia. detunaturi si chiote. Ce-i de facut? Cazuti în prada unei mari disperari. Din gazeta afla din Ultimele stiri ca Reactiunea a prins iar la limba. pentru ca îsi închipuie ca toti . sa fi (intrat) la o idee si fandacsia e gata. si totul se lumineaza sub scufia lui de noapte... redusi la Coana Efimita si sta cu inima cât un purice sa nu vina reactionarii peste el. Conu Leonida nu întelege Câta vreme sunt ai nostri la putere. Leonida dirijeaza totul ca un general o armata de soldati de plumb. Scena III îl arata pe Leonida. cine sa stea sa faca revulutie?. ca doar e ordin de la politie. Tulburarea creste. cu greu trezit de Efimita.. Asa ca e mult mai plauzibil ca sarmana Efimita.într-un cuvânt. Cum bobocul are mereu dreptate. sub impresia discutiilor de dinainte de culcare. de senilitate... Vârsta îsi spune cuvântul si politicianul cu vederi democratice adoarme lasând suspendate alte nedumeriri ale consoartei sale. Scena II o înfatiseaza pe Efimita trezindu-se speriata în zgomot de împuscaturi. explicându-i acesteia cu un calm olimpian ca este imposibil sa fie revulutie caci nu stii dumneata ca n-are nimini voie sa descarce focuri în oras?. coana Efimita e gata sa creada ca a avut halucinatii.

(. nu vezi dumneata ca aici a fost chiar politia în persoana.) ziceai ca nu e voie de la politie sa se dea cu pistoale în oras? .stiu ca este republican. s-au pronuntat de-a lungul timpului nenumarati comentatori. i se deschide Saftei. Dupa îndelungi ezitari.Vai de mine! nu-i buna astal a patit boierii ceva! În Scena V se lamurette misterul împuscaturilor si al restului de ingrediente ale asa-zisei miscari reactionare: fusese lasata secului.. ci Safta.si riposteaza: Apoi bine. Despre procedeele novatoare în domeniul dramaturgiei caragialiene. Bobocul si-a recapatat piedestalul în ochii Efimitei. .. secule!) si chef mare la bacanul din colt. Conu Leonida nu se lasa învins de ironia consoartei: . cum remarca cu umor mai mult involuntar coana Efimita (A fost lasata. slujnica venita sa aprinda focul boierilor. Fatala bubuitura se aude în usa. Nu sunt reactionarii. ca este pentru natiune. ca si despre semnificatiile actuale ale comediilor ori despre modernitatea clasicului Caragiale. caci mai rar cineva care sa le stie asa de bine pe toate. intrata de-acum la griji .. Geniul lui Caragiale nu va fi însa niciodata suficient prins în formule cu toata pertinenta unor valoroase exegeze.

o farsa de fiecare data când credem ca am epuizat semnificatiile mesajului transmis prin operele sale. Caragiale ne joaca noua. iar. cititorilor.Sa încheiem prin a remarca un fapt simplu. dar relevant: autorul îsi intituleaza piesa deloc întamplator farsa. . pe de alta parte. aceasta pe de o parte. caci lui Conu Leonida într-adevar realitatea îi joaca o farsa.

mai ales prin ciclul Chiritelor. Elvin vede în opera lui Caragiale o continuare prin faptul ca pastreaza ceva din . o anume tendinta dominanta a spiritualitatii românesti citadine. nici înainte si nici dupa el. sintetizeaza. pe coordonate de profunzime. comedia n-a fost atât de apropiata de realitatile cotidiene. B. Caragiale panorameaza în maniera realismului critic realitatile unei societati care. Cu siguranta ca. în substanta. pe care au sustinut-o unii istorici literari. si de perfectiunea artistica. cel mai frecvent invocat nume este al lui Vasile Alecsandri. În ceea ce priveste predecesorii si posibilele filiatii sau influente. Înzestrat cu un spirit de observatie si o luciditate extrema. în expresie. nu are valabilitate. Astfel ca acuza perimarii si inactualitatii mesajului peste timp. care. a dat un anume profil comediei.O scrisoare pierduta Între marii clasici ai literaturii române. Caragiale este privit ca geniul incontestabil si maestrul suprem al comediei si prozei de scurte dimensiuni. fapt dovedit si de regasirea lui Caragiale în operele de factura moderna ale scriitorilor contemporani. dincolo de momentul istoric concret.

1880. o masca de efect pe care unul si acelasi erou si-o modifica în functie de situatie si de imaginea pe care vrea sa si-o impuna. psihologica sau afectiva. vazute ca fenomene sociale (Modernitatea clasiculul I. care creeaza o extrema antinomie între aparenta si esenta.d. 1884. Criza comunicarii.m. cât si afectiv. este firesc sa para o lume pe dos. Caragiale). în comediile lui Caragiale. ci elemente decorative exterioare. care permite si favorizeaza o . prost. lipsit de orice criterii sau valori ale existentei. demnitatea sau responsabilitatea nefiind atribute ale vreunui personaj ci mai grav. singura vocatie a personajelor lui Caragiale este vorbaria. atât la nivel rational. O scrisoare pierduta. a prostiei. Comediile marelui dramaturg (O noapte furtunoasa. canalie. numai ca. chiar sub aspectul conditiei umane. 1885). nu mai constituie instrumente de comunicare. 1879.trasaturile sub semnul carora a debutat comedia noastra. un imens si perpetuu carnaval. ele nu acopera nici o realitate semantica. sunt reprezentari ale degradarii umanului nu numai sub aspect etic. caci oricât de profunde s-ar vrea. nu putem vorbi despre individualitati distincte prin existenta lor spirituala. a ignorantei. Un atare univers de marionete.a. demagog. si anume vocatia ei critica. printr-un mecanism narcisist acestea ramân la conditia monologului si a simplei alcatuiri sonore a cuvintelor. Astfel ca. placerea de a trancani sau a rosti discursuri importante. amorez s. indiferent de zona asupra careia ele se apleaca. ceea ce determina situarea în teritoriul tragicului. lipsite de orice valoare intrinseca. menite sa realizeze o anume poza a personajului. Conul Leonida fata cu Reactiunea. a arivismului. ipostaziat în ipocrit. ci de un personaj plurimorf. D-ale carnavalului. predilectia pentru satira politicianismului. este consecinta sau expresia unui vid existential. De altfel.L. între alcatuirea verbala a fiintei si cea reala.

oraselul de munte unde se petrece actiunea piesei fiind ba Piatra Neamt. eveniment care antreneaza energiile si capacitatile celor angajati. destul numai ca ele sa aiba viata si sa reprezinte realitatea. dar nu s-a inspirat si mai ales nu a vizat anumite persoane de aici. într-un fel sau altul. plasmuirea personajelor este o creatiune lasata exclusiv inspiratiei si talentului autorului. care se poate gasi în orice mediu studiat si vazut prin prisma personalitatii autorului. este O scrisoare pierduta. Hogea: Caragiale spunea ca se poate foarte bine ca O scrisoare pierduta sa fie icoana moravurilor din Piatra Neamt ca si a oricarui alt oras din provincie. în farsa electorala. Cea mai importanta comedie a lui Caragiale.inepuizabila schimbare a mastilor si a costumelor de parada. jucata în premiera la 13 noiembrie 1884. dar cea mai aproape de adevar este declaratia scriitorului relatata de un cunoscut al acestuia. caci adauga el . Tema comediei o constituie prezentarea vietii social-politice dintr-un oras de pro-vincie în circumstantele tensionate ale alegerii unui deputat.în materie de arta. În privinta surselor de inspiratie. ba Curtea de Arges. au existat mai multe supozitii. situând totul în vecinatatea absurdului si grotescului. în care geniul sau cunoaste deplina manifestare. D. .

în care cei doi posibili candidati. În final. asadar. prin intermediul Ceta-teanului turmentat. în capitala unui judet de munte. Farfuridi si Catavencu. rostesc discursuri antologice.Întreaga actiune se deruleaza. este adunarea electorala din actul III al piesei. în persoana lui Agamita Dandanache. . gasita de Cetateanul turmentat si sustrasa acestuia de Catavencu. acceptând sa conduca festivitatea în cinstea noului ales. Tipatescu îi ofera acestuia diferite functii în schimbul scrisorii. si totul se termina într-o atmosfera de sarbatoare si împacare. Zaharia Trahanache pare a fi convins ca este vorba de o plastografie. dar adversarul nu cedeaza. Momentul de maxima încordare. conflictul se rezolva. În timp ce Zoe este dispusa la acceptarea conditiilor cerute de Catavencu. sotia lui Zaharia Trahanache. Scrisoarea. Farfuridi si Brânzovenescu banuiesc o tradare si se decid sa expedieze o anonima la Centru. Daca. caci scrisoarea revine la Zoe. în zarva conflictului. este folosita de acesta din urma ca mijloc de santaj pentru a obtine candidatura. Bataia dintre taberele de alegatori. este pierderea de catre Zoe. cu concursul politaiului Ghita Pristanda si al oamenilor acestuia. a unei scrisori de amor ce i-a fost adresata de Tipatescu prefectul judetului. Pretextul dramaturgic. care încinge spiritele si activeaza conflictul. cuprins de febra campaniei electorale. Catavencu apare umil si speriat. se declanseaza imediat dupa anuntarea candidatului.

Personajele se comporta conform unui mecanism asimilat asa de bine. iar al patrulea anulând toata agitatia si panica stârnite în jurul scrisorii pierdute. trebuie sa remarcam cel putin trei elemente care probeaza arta de dramaturg a lui Caragiale. primele trei urmarind o acumulare gradata de tensiuni si conflicte. În al doilea rând. el aplica o bine sustinuta tactica de atac . Disperat de pierderea scrisorii. în jurul pretextului. deoarece întâmplarile în succesiunea lor temporala nu misca nimic în mod esential. stefan Tipatescu.O scrisoare pierduta este o comedie în patru acte. Pare ca nimic nu s-a întâmplat. încât acesta devine mod de viata. si totul poate începe din nou. În constructia piesei. De aici. aceea de dinaintea pierderii scrisorii. întreaga miscare se deruleaza fatalmente. Observam ca piesa începe dupa consumarea momentului intrigii (pierderea scrisorii). îsi foloseste avantajele în propriile sale interese. e de consemnat ca nu avem de-a face cu o actiune în sensul clasic al cuvântului. protagonistii s-au reasezat la locurile lor fara a resimti vreo trauma. o a treia surpriza de constructie: chiar daca începutul si finalul comediei nu sunt simetrice. piesa are o arhitectura circulara. în sensul ca atmosfera destinsa din final reface situatia initiala a personajelor. la adapostul autoritatii politice de prefect al judetului. iar înfatisarea lui este limbajul ce creeaza doar iluzia existentei. gasindu-1 pe Tipatescu într-o stare de agitatie si nervozitate. concentric. caci le lipseste înzestrarea cu memorie afectiva.

strategia sa asimilându-se formulei ai putintica rabdare. Abuzul de putere este principala sa arma: îi da mâna libera lui Pristanda. constient ca alegerile sunt o farsa. Dincolo de incapacitatea de a sesiza lipsa unui mesaj real. dar. pentru ca apoi. admite ca nu e moral si deci. Personajul nu are ambitii politice.împotriva lui Catavencu. truismul. Pentru a defini societatea vremii. sa cedeze. Zaharia Trahanache este construit cu atâta maiestrie. încât ramânem cu întrebarea daca este opac în fata evidentelor sau refuza sa creada în scrisoarea de amor din diplomatie. postul de prefect oferindu-i o stare de suficienta. la nivelul vietii familiale. nu admite functionarea aceluiasi principiu. Zaharia Trahanache are o pozitie bine consolidata. controleaza depesele de la telegraf si dispune sa nu fie transmis nici un mesaj fara stirea lui. la nivelul practicii vietii politice. iar în relatia cu Nae Catavencu este perfid si violent. îi ofera lui Catavencu diferite posturi importante. acolo e coruptie. si o sotietate fara printipuri. va sa zica ca nu le are. în fata lui Farfuridi si Brânzovenescu ia poza de victima a propriei sale sensibilitati pentru partid si tinut. o modalitate de autoaparare prin încetinire sau amânare. încalcând chiar legea. e coruptie. Pus în situatie de aparare. se observa ca Trahanache. Prezident al mai multor comitete si comitii. menirea sa fiind aceea de a mentine si veghea asupra ordinii existente. Tipatescu dovedeste o buna stiinta a disimularii: când Trahanache îi aduce vestea existentei scrisorii. el repeta spusele fiului sau: unde nu e moral. cacofonia si chiar absurdul comunicarii. . se preface a nu sti nimic. la refuzul acestuia. care este un truc îndelung verificat. tautologia. tulburata doar de pierderea scrisorii.

caci în interior domneste o inocenta dezordine. Accepta tradarea daca o cer interesele partidului.. Fiind un personaj cu vocatie oratorica. el poate fi. Catavencu îsi traieste esecul cu mai putin dramatism decât ar fi fost de asteptat.. sentimental. rosteste o caricatura de discurs. si acest personaj este pregatit sa-si schimbe masca. ci doar o amânare. neputincios.. cosmopolitismul prost înteles. model perfect de incoerenta. declara convins si apodictic: Din doua una. în final.Nae Catavencu si-a propus sa devina deputat cu orice pret. orgolios. putem zice.. apare inflexibil. Viata ordonata pe care o afiseaza (un ritual cotidian care se repeta) este o aparenta. dar s-o stim si noi. partenerul sau fiind Iordache Brânzovenescu. dar si umil. vadita prin folosirea improprie a unor cuvinte (capitalist pentru locuitorii capitalei). Discursul lui Catavencu în fata alegatorilor este o mostra de insuficienta intelectuala. ipocrit. pentru ca acesta nu înseamna un abandon defmitiv. si anume în punctele. la fel de bine. Scena conceperii depesei anonime catre Centru este memorabila si ne dezvaluie un Farfuridi care doar vorbeste despre curaj. un haos desavârsit. enunturi adversative aberante (Industria româna e admirabila. ambii cu nume de rezonanta culinara. plin de sine. Marea drama a personajului este aceea de a nu fi . primesc! Dar sa nu se schimbe nimica. patriot. primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo. fatarnic. retras. el se afla în ofensiva. e sublima. Atunci. esentiale. prostie si aberatie.. agresiv. din moment ce. ori sa nu se revizuiasca. dar lipseste cu desavârsire). Tache Farfuridi intra în relatie de cuplu comic. refuzând alternativele pe care i le propune Tipatescu. dati-mi voie: sau sa se revizuiasca. impunându-si pretentiile. Cât timp este în posesia scrisorii compromitatoare. teatral.

usor sesizabil în ticurile verbale (Curat. în actiune pentru sine. este cel care asculta si executa. Existenta sa ca personaj este delimitata si ornata prin deficitul de cultura. dar care-i scapa. .. famelie.). Statutul sau existential. ci o efigie de crepuscul social. Pentru el. Autorul îl înzestreaza din abundenta cu mijloace ale comicului. de a nu avea acces la manevrele subterane. în fond. pentru care uzeaza tot de arma santajului. Dandanache este o caricatura ilara. bampir). formulele tip de impresionare. Agamemnon Dandanache este una dintre marile gaselnite ale lui Caragiale. dar nu se fereste sa-1 linguseasca pe Catavencu sau sa-1 trimita la telegraf pe prefect fara motiv.admis în jocul de culise.. Ghita Pristanda. dar el este suficient de perfid si josnic pentru a nu înapoia scrisoarea de amor. formele incorecte ale unor cuvinte (renumeratie. politaiul orasului. el nefiind o solutie de final deus ex machina. momental. dictat de profesie si pozitia sociala. automatismele si ticurile verbale nu-i estompeaza vanitatile politice. Personajul vorbeste peltic si sâsâit si se afla la limita de jos a degringoladei umanului. însa ramolismentul sau intelectual. caricaturizându-1 si ridiculizându-1 pâna la grotesc. cu o memorie în deriva. convertita. îl serveste pe Tipatescu. se defineste prin servilism voit umil si asumat din ratiuni pragmatice. comandamentul suprem este datoria. pe care le simte. mai prost decât Farfuridi si mai canalie decât Catavencu. având mania deputatiei.

Tipatescu). fapt ce-i asigura linistea si îl fereste de riscul de a fi izolat într-un cerc unde de-abia intrase. Întâlnim..). întâlnirea Catavencu . onestitatea putea sa apara ca un viciu si ar fi perturbat ordinea intrinseca a piesei. dând vorbelor statut de personaje principale. Într-o societate care a pierdut cultul pentru valorile umane autentice. astfel încat scriitorul întruchipeaza un vicios pentru a-1 înzestra cu anume calitati. dar tot el restabileste linistea ei. prin deposedarea de scrisoare. Cetateanul turmentat tulbura si bulverseaza lumea. Ceea ce desavârseste împlinirea Scrisorii pierdute ca o capodopera a genului este bogatul si rafmatul arsenal de mijloace de realizare a comicului pe care dramaturgul îl antreneaza în scrierea piesei. Situându-se pe pozitia unei cât mai fidele apropieri de realitate.Cetateanul turmentat poate fi unul dintre cele mai subtile trucuri dramaturgice ale genialului Caragiale. Optiunea sa este aceea de a nu încerca o optiune proprie. cliseele verbale. nifilist. stâlcirea cuvintelor (momental. tautologia (O sotietate fara printipuri. famelie). El este dintre aceia care. Curat. se încoloneaza disciplinat în sirul celor care asteapta numele candidatului. negarea primei propozitii prin a doua . va sa zica ca nu le are). astfel: comicul de situatie (pierderea si gasirea scrisorii. dezvelindu-i dimensiunea ridicola. caci numai ele au capacitatea de a conferi identitate eroilor din comedii. neavând aspiratii si pretentii politice. comicul de limbaj: ticurile verbale (Ai putintica rabdare. Caragiale descopera virtutile denotative ale cuvântului.

prin care se delimiteaza de predecesorii sai. comicul de nume (Agamemnon Dandanache. afirma B. un scriitor care sa resimta cu mai multa acuitate ceea ce este conventional din punctul de vedere al atitudinii si caduc sub raportul expresiei literare. comicul de moravuri (relatia dintre Tipatescu si Zoe. superficialitatii si imposturii artistice. putem zice. practicarea santajului politic). ca si în proza de mici dimensiuni. care nu se face de loc în tara noastra).L. Trahanache. dar cu desavârsire . e sublima. alimentat de realitatile cotidiene. În comedii. Catavencu). si spusele acestuia se motiveaza perfect la (re)lectura comediei O scrisoare pierduta. Noi aclamam munca. travaliul. Caragiale. disponibilitatea pentru disimulare). Caragiale instituie un nou limbaj si un nou tip de discurs literar. comicul de caracter (ipostazele personajelor. Elvin în Modernitatea clasicului I. D-ale carnavalului . Farfuridi. Niciodata pâna la Caragiale nu a existat în literatura noastra un scriitor mai refractar conformismului.(Industria româna e admirabila. Brânzovenescu.

2. . încheie activitatea dramatica a scriitorului. începuta în 1879 cu comedia O noapte furtunoasa. Drama Napasta Piesa Napasta. O scrisoare pierduta (1884) si D-ale carnavalului (1885). aparuta în 1890. continuata cu farsa Conul Leonida fata cu Reactiunea (1880).

Actiunea din acest act se contureaza astfel în jurul zbuciumului lui Dragomir. Anca. a caror actiune se petrece într-un sat de munte. si cu gândul e la Dumitru. cârciumarul. Atunci. în casatorie. . dupa un an. Având mustrari de constiinta pentru ce facuse în urma cu multi ani.Drama are doua acte. care se simte amenintat de vorbele Ancai: Din ziua întâia a cununiei si pâna astazi. Dragomir. Anca se foloseste de dragostea lui Gheorghe pentru ea. care o iubea nebuneste pe Anca. pe lumea asta. învatatorul satului.îii spune el lui Gheorghe. la care fusesera gasite luleaua. La ocna fusese trimis un nevinovat. banuind adevarul. Din gazeta ei afla ca Ion a fugit de la ocna. pe lumea aialalta. salvându-se astfel si pe el. si Gheorghe. la rândul ei. de atunci si pâna astazi cu trupul e aicea. o data n-am vazut-o zâmbind. Faptele de acum sunt consecinta unor întâmplari petrecute în urma cu noua ani. pentru a o putea cere. Anca. 1-a omorât în padurea Corbenilor pe Dumitru Cirezarul. Pentru a-si îndeplini planurile. tutunul si amnarul lui Dumitru. barbatul ei. sotia lui. îl tortureaza pe Dragomir cu diferite întrebari si aluzii pentru a1 face sa-si marturiseasca fapta. Dragomir încearca sa afle cum 1-ar putea scapa pe Ion. Ion. Actul I îincepe cu discutia dintre Dragomir.

Dragomir vrea sa-l ia cu el în lume pentru un an si sa-i spuna adevarul.. nebun. simplifica lucrurile pentru Anca. dar eu poci sa-l las asa?. Descoperindu-1 pe Ion în casa sa si vazându-i suferintele.. Gândurile ei iau forma monologului: Asa e legea. Anca profita de întâmplare si îl ameninta pe Dragomir ca va raspunde pentru moartea lui Ion. pentru ca dupa zece ani fapta se putea prescrie si el ramânea nepedepsit. doua ori zece. Dar Ion... bine.. un om tot cu o viata plateste. În Actul II. Dragomir este constrâns sa marturiseasca omorul înfaptuit în trecut.. Nu. Astfel. Anca se hotaraste sa actioneze.. Nebunul asta tot e osândit o data. si fara alta vina noua. actiunea se precipita. ea sperând ca acum va putea afla adevarul.. . nu se poate... se înjunghie pentru a-si alunga raul din corp. Auzind de la Gheorghe ca Dragomir vrea sa plece în lume. Este momentul în care si Anca se explica: s-a casatorit cu el pentru ca 1-a banuit de la început si a vrut sa-1 pedepseasca pentru uciderea omului drag ca lumina ochilor. dovada fiind camasa acestuia mânjita de sângele ocnasului. Este punctul culminant al dramei.. Pentru un pacat..Aparitia lui Ion la cârciuma. nebunul tot are sa fie prins pâna la urma si întors acolo de unde a fugit. nebun si retraind un cosmar al suferintelor din trecut.

implicit el este de acord cu pedeapsa pentru omorârea lui Dumitru. chiar dupa 9 ani. Piesa este construita pe o tema grava. când eroul accepta cu resemnare tradarea Ancai. chimirul acestuia fiind gasit în buzunarul învinuitului. eroii lui Caragiale sunt diferiti. El se adânceste. Drama aminteste foarte bine de tragediile clasice prin ura Ancai. Dragomir nu este Raskolnikov. drama nu este simpla. Acceptând sa fie învinuit pentru uciderea lui Ion. asa cum s-a mai spus. cel care tortureaza fara încetare constiinta celui vinovat. Comparati adesea de critica literara cu eroii lui Dostoievski. Din acest punct de vedere. devine dramatic prin aparitia lui Ion si se atenueaza în final. având trasaturi shakespeariene. Însa el va fi acuzat pentru o alta crima pe care n-a comis-o. nu-si marturiseste singur crima. Totusi. . Napasta nu este o piesa de actiune. pare uneori nefireasca. Anca îl acuza pe Dragomir ca 1-a omorât pe Ion. piesa lui Caragiale pare a avea si o tema secundara si anume razbunarea. ci o analiza de caractere.La sosirea oamenilor din sat. nevinovatia lui Ion. adusi de Gheorghe. Zbuciumul lui Dragomir se vede de la început pâna la sfârsit. si de aceea Anca are rolul personajului malefic. Desi are personaje putine. Obstinatia cu care Anca îsi urmareste victima. naivitatea lui Gheorghe sau compasiunea lui Dragomir. aceea a crimei si a ispasirii ei. Dragomir trebuie sa fie pedepsit pentru crima savârsita.

Surprinzatoarea rezolvare a conflictului. G. dominat de la început de sentimentul vinovatiei si al groazei de a ispasi pentru crima comisa. Criticul de la Zburatorul aprecia ca Anca iese din sfera posibiltatilor. un Hamlet feminin. nu poate trai 9 ani cu el. înrudit prin categoria sociala cu Vitoria Lipan. critica literara s-a exprimat cât se poate de diferit. prin tenacitate. un alt tip feminin în literatura noastra. Lovinescu considera ca Dragomir este un personaj secundar. Despre ea. Pasiunea cu care ea urmareste descoperirea adevarului. deoarece e condusa doar de razbunare. în cele din urma. iar confesiunea lui se face în final. numind-o un monstru. Calinescu vorbea despre Anca în termeni asemanatori. împlinirea dreptatii. pentru fapta rasplata si napasta pentru napasta.E. . sugerata si de vorbele Ancai. întrucât framântarea lui sufleteasca nu este punctul initial al actiunii. Zoe Dumitrescu-Busulenga insista asupra structurii sufletesti tragice a eroinei. numai la gândul razbunarii si nu se poate razbuna acuzându-l de o crima imaginara. Dragomir pare o simpla unealta în mâna Ancai. O femeie care si-a iubit barbatul nu se poate casatori cu ucigasul lui. perseverenta fac din Anca un personaj remarcabil construit din punct de vedere psihologic si social. ne indica. când totul era de prisos. Caragiale este un scriitor cu simtul dramaticului. Echilibrând aprecierile anterioare. dar si al suspansului. constanta în dragostea pentru Dumitru. Personaj static. Ea reprezinta.

Poate fi si asa. dar piesa ramâne valoroasa prin plasarea su-biectului în sfera verosimilitatii. Lovinescu socotea Napasta ca o drama pornita dintr-un postulat psihologic fara aderenta cu realitatea. .E.

.

.

p.Caragiale.Caragiale. 10.cit. 2004.L.L. nr. p. Editura Tineretului. p.Caragiale. [5] I. 1965. Editura Universitatii din Pitesti. Caragialiana. 119 [3] Ibid. 97 [7] Mariana Andrei.repere didactice. 116 [6] I. p. 1967. Literatura româna . Bucuresti. p. p. 120 [4] serban Cioculescu. Bucuresti.L. op. p. 6 [2] Ibid. Momente si Schite.[1] serban Cioculescu. Editura Eminescu. I. 1974. 1. Bucuresti. Combinatul Poligrafic 'Casa Scînteii'. . 145.

[9] Mircea Tomsa. Caragiale. 163-164 [13] Mircea Tomus. 66 [10] I. Opera lui I. p. 1999.L. Opera lui I. 79 [11] I. 1977. Editura Minerva. 160 [12] Idem. Editura Minerv.L. vol. Bucuresti. Leipzig. 412-143.Caragiale. Momente si Schite.Caragiale.Caragiale. Editura 100+1 GRAMAR.L. vol.Postfata la volumul Tema cu variatiuni. I. Combinatul Poligrafic 'Casa Scînteii'. Bucuresti. p. Bucuresti. nr. 1977. 1970. Bucuresti. p. 1. Momente si schite. I.[8] Klaus Bochmann. 57 . p. Momente si Schite. p. Insel-Verlag.L. p. 1965.

Introducere la Vol. XII. Opere. Introducere la Vol. Bucuresti. Editura Fundatiilor Regale. Bucuresti.Caragiale. p. XIII .L. p. Bucuresti.Caragiale. 1930-1931. p.[14] I. Introducere la Vol. Opere. [15] I.Caragiale. II. I. Opere. XXXVII. Editura Fundatiilor Regale. [16] I. 1930-1931. Editura Fundatiilor Regale. 1930-1931.L. I.L.