Fara indoiala ca de multe ori adevarul nu este o valoare....

cateodata se impune sa minti de nevoie ptr ca unii oameni nu pot accepta anumite realitati... Iar de multe ori minciuna si chiar visarea sunt ca o bula de oxigen... Conteaza sa stii sa minti frumos dar nici sa-ti bati joc de cei din jur, adica sa-i fraieresti a la Dambovita... Sa crezi ca adevarul e valoarea suprema mi se pare aberant... Cu ce ma incalzeste pe mine sa stiu totul pana la ultimul detaliu... cu nimic... Nu cunoasterea adevarului va vindeca omul ci impacarea cu sine... Ce este binele? Pai atunci cand te ajuti pe tine in primul rand ptr ca dupa aia energia pe care o emani este atat de pozitiva incat poti ajuta tot universul... Mint? Oare? Dar sunt oameni la care impacarea cu sine vine si dupa fapte lipsite de moralitate. Si exista oameni slabi care fara niste norme impuse (un exemplu clar ar fi biblia) ar ajunge pe cai rele/proaste/nebune. Niste legi pt ei pe care nu le-ar incalca niciodata. Ce este adevarul? Problema a preocupat filosofia din cele mai vechi timpuri. Ea a fost pusa cu claritate in discutie de catre Socrate si a fost dezvoltata de Platon si Aristotel. Pentru Socrate adevarul este in noi, in sufletul nostru. El nu trebuie cautat in afara noastra. Pentru a ajunge la adevar este necesar sa ne cunoastem pe noi insine Potrivit lui Aristotel, adevar este un enunt in care se spune ca nu este ceea ce nu este si ca este ceea ce este si fals este un enunt care ne spune ca nu este ceea ce este si ca este ceea ce nu este. Deci Aristotel considera ca este adevarata o cunostinta care corespunde realitatii la care se refera si este falsa o informatie care nu corespunde realitatii la care se refera. Pentru Aristotel adevarul si falsul sunt atribute ale cunostintelor, sunt rezultat al cunoasterii, adica Aristotel spune ca numai cunostintele pot fi adevarate sau false. Lucrurile ca atare, existentele, cum le numeste el, nu sunt nici adevarate si nici false. Ele sunt sau nu sunt, exista sau nu exista. Adevarat sau fals este ceea ce spunem noi despre lucruri. Deci valoare de adevar sau de fals are enuntul nostru cu privire la lucru. Purtatorii adevarului si falsului sunt enunturile, judecata noastra despre afirmativ sau negativ. Minciuna este o afirmaie care este contrazis de ctre experien, observaie sau bun sim, care este oferit de mincinos n mod premeditat sau spontan prin contorsionarea total sau parial a faptelor i a adevrului sau prin argumentarea selectiv, dar aparent semnificativ, a faptelor. De regul, minciuna se consider o aciune intenional de declarare a unei stari modale necomfirmabile sau imediat (ori uor) confirmabil, pentru a produce confuzie, a oferi false sperane, a determina o anume aciune sau a crea o anume stare intelectiv, social ori afectiv care servete ntr-un fel sau altul mincinosului. Dei minciunile premeditate sunt cele care sunt considerate a fi mult mai devastatoare i de neiertat, se pot totui identifica i minciuni spontane, nepremeditate, posibil determinate de lipsa de informare, de nelegere corect i/sau de interpretarea greit a informa iilor existente sau accesibile la un moment dat. Privit dintr-o anumit perspectiv, se poate afirma c minciuna caracterizeaz personalitatea iar adevrul realitatea, n sensul c personalitatea poate produce afirmaii confirmabile sau infirmabile cu privire la realitate, dar reflectarea realitii n individ, care este un adevar, este o distinct transpunere a unei cantitii purttoare de informaii care se metamorfozeaz "realitate" cu o structur i fenomenalitate distinct. stfel, se pot identifica diferite variante ale minciunii, precum ar fi

Minciuna individual cotidian, produs spre a genera convingeri, atitudini sau emoii predeterminate, ateptate, n partenerii de ac iune sau de afectivitate; Minciuna individual politic, orientat ctre schimbarea opiniei i convingerilor unui individ sau a unei mulimi de subieci, cu obinerea posibilitii de a manipula inteniile i comportamentele altora n favoarea unui singur individ; Minciuna colectiv practicat de un grup sau de ctre o comunitate cu o anume poziie social i privilegii. Minciuna politic colectiv vizeaz pstratea statutului i privilegiilor de catre o minoritate aflat n conflict de interese cu o majoritate defavorizat, lipsit de privilegiile grupului; Minciuna economic, individual sau colectiv, ascunde intenionat starea real a unei economii locale, regionale, statale sau globale din diferite motive.

Capacitatea de a mini este observat devreme i aproape universal n dezvoltarea uman. Psihologia social i Psihologia dezvoltrii sunt ngrijorate din pricina teoriei minii, cu ajutorul creia oamenii simuleaz reaciile altuia, pentru povetile lor i determin dac minciuna va fi suficient de credul. Cel mai frecvent, aceasta este cunoscut ca Inteligen Machiavellian i apare n timpul dezvoltrii, cnd copiii ndeplinesc vrsta de patru ani sau cinci i sunt capabili s mint convingtor. nainte de aceasta, ei, pur i simplu sunt incapabili s ineleag de ce alii vd lucrurile diferit i presupun c este un singur punct de vedere, al lor. Mitomania este un termen folosit de psihiatrii care nseamn tendina patologic de a mini. Aristotel credea c nici o regul general nu este posibil despre minciun, pentru c oricine susinea minciuna nu putea fi crezut. Filozofii Augustin de Hipona,Toma de Aquino i Immanuel Kant condeamn toate minciunile. Conform celor trei, nu sunt circumstane n unul dintre ei s mint. Fiecare dintre aceti filosofi au dat cteva argumente mpotriva minciunii, toate compatibile ntre ele. Printre cele mai importante argumente sunt: 1. Minciuna este o perversiune a facultii naturale de vorbire, sfritul natural care este de a comunica gndurile vorbitorului. 2. Cnd unul minte, compromite ncrederea n societate. ntre timp, filosofii utilitariti sprijin minciunile care fac bineminciunile albe. n cartea sa Cum sa Iei Decizii Bune i S Ai Dreptate tot Timpul, Iain King sugereaz o regul despre posibilitatea minciunii, pe care o definete: neal doar dac po i schimba comportamentul ntr-un fel care s valoreze mai mult dect ncrederea pe care ai s o pierzi, dac minciuna o s fie descoperit. O dat spus o minciun, pot aprea dou consecine: poate fi descoperit sau poate rmne nedescoperit. n unele circumstane, o minciun descoperi poate pune la ndoial alte afirmaii spuse de acelai vorbitor i poate duce la sanc iuni sociale sau legale mpotriva vorbitorului. Cnd o minciun este descoperit, ceea ce gndete i cum se comport mincinosul, nu mai poate fi prezis sau anticipat, ceea ce nseamn c ncrederea fa de mincinos scade.

Petric i lupii, povestea popular, existent n multe culturi, a unei tnor pstor care ajunge s nu mai fie crezut de sat datorit uzrii credibilitii sale morale pn la zero Pinocchio, poveste unei ppui de lemn metamorfozat ntr-un biat, al crui nas crete mai lung i mai mare de fiecare dat cnd spune o minciun

Minciuna mare
Este o minciuna care are ca scop sa inele victima in a o face sa cread informa iile spuse de cel care minte, ceva care va fi contrazis, probabil, de unele informaii pe care victima le posed deja. n cazul n care minciuna este suficient de mare, poate reusi, datorit reticenei victimei sa cread c un neadevr de o asemenea mrime ar fi ntr-adevar, fabricate.

Cacealmea (bluffing)
Cacealmeaua este atunci cnd pretinzi c ai informaii pe care nu le ai de fapt. Cacealmeaua este un act de decepie care este rareori vzut ca o fapt imoral cnd se ntampl n timpul unui joc n care aceast decepie este de acord n prealabil de ctre jucatori. De exemplu, un juctor (de poker in general), ncearc s i fac pe ceilalti juctori s cread c are cari mai bune dect le are in realitate. n aceast situaie, decepia este acceptat i este privit drept tactic de joc.

Minciuna deschis
Este o minciun spusa drept si confident in fa, cu scopul de a fi convingator.

Minciuna majordomn
Este un termen inventat de cercettorii de la Cornell University, care descriu ca fiind minciuni mici spuse electronic i sunt folosite pentru a incheia o conversa ie. De exemplu, trimi ndui cuiva SMS "trebuie sa plec, a venit chelnerul", cnd de fapt nu eti la restaurant.[1]

Minciuna contextual
Se poate afirma o parte a adevrului in afara contextului, tiind ca far informa ii complete, se creeaza o impresie fals. De asemenea, se pot da fapte exacte dar s ineli cu ele. De exemplu sa spui "Da, exact, am mncat toat ciocolata singur()", spus pe un ton sarcastic, ar putea suna pentru cel care te ascult, c defapt nu ai mancat singur ciocolata, cnd de fapt ai mancat-o.

Economia cu adevrul
Economia cu adevrul este folosit ca un eufemism pentru decepie, fie prin oferirea de informaii false, fie prin nedezvluirea anumitor fapte importante. La propriu, se poate descrie ca dezvaluirea atent a faptelor, fara a detalia prea cu prea multe informaii; a vorbi cu grij.

Minciuna de urgen

Minciuna de urgen este o minciun strategic, spus atunci cnd adevrul nu poate fi spus pentru c provoaca daune sociale. De exemplu, un vecin poate mini o nevast furioas n legtur cu soul ei infidel, pentru ca soia s nu i provoace leziuni fizice soului sau invers n timpul conflictului dintre cei doi.

Exagerarea
O exagerare apare atunci cnd cele mai fundamentale aspecte ale unei afirmaii sunt adevrate, dar numai ntr-o anumit masur. De asemenea, este vazut ca ntindere a adevrului sau a face ca ceva sau cineva sa para mai puternic, slab sau real dect este.

Minciuna glumea
Minciunile glumee sunt facute pentru amuzament i formulate ntr-un mod pe care s l neleag toi participanii conversaiei sau spectatorii, telespectatorii etc... un exemplu este ironia sau tachinarea.

Minciuna pentru copii

Minciunile pentru copii, sunt in general mediocre, n care deseori se utilizeaz eufemisme, pentru a fi mai uor pentru adul i s abordeze un subiect cu un copil. printre cele mai cunoscute exemple este cel al berzei copiii ajung pe lume adui de barz, existena lui Mo Crciun, Zna Maselu sau Iepuraul de Pati

Minciuna prin omisiune

Minciuna prin omisiune este acea minciun prin care se omit date importante, lsnd n mod deliberat o concepie greit unei persoane.

Minciuna n afaceri
Vnzatorul unui produs sau serviciu poate sa faca publicitate fals despre ceea ce ofer, n special cnd are competiie. Numeroase ri au adoptat legi Protecia consumatorului pentru a combate astfel de fraude.

Minciuna nobil
O minciun nobil, este una care n mod normal ar creea discomfort dac adevrul ar iei la suprafa, dar ofer unele beneficii pentru mincinos facnd un bine societii ceea ce nseamn ca face bine altora.

Minciuna Alb
Minciunile albe sunt minciuni minore care sunt considerate inofensive, sau chiar benefice, pe termen lung. O versiune general de o minciun alb este de a spune doar parial adevrul, prin urmare nu poate fi suspectat de minciun, pentru a evita intrebrile incomode.

Jurmnt fals

Jurmntul fals este un tip minciun sau un tip declaraie fals dat sub juramnt n timpul unui proces juridic la tribunal sau n orice tip de jurmnt scris. Jurmntul fals este o crim, pentru c martorul a jurat s spun adevrul, iar pentru credibilitatea instanei s rmn intact, mrturia martorului trebuie s fie adevrat.

Reclam exagerat
Aceste reclame sunt afirmaii exagerate, de obicei gsite n publicitate si anunuri, cum ar fi cea mai bun calitate, la cel mai mic pre, sau ntotdeauna votai pentru interesul tuturor. Asemenea afirmaii sunt puin probabil sa fie adevrate, dar nu poate fi dovedit c sunt false, deci nu ncalc legea. De altfel, acelai Nietzsche subliniaz c minciunile sunt necesare vieii omul nu ar putea tri fr minciuni. Machiavelism este un termen referitor la teoria politic expus de Niccol Machiavelli, n cartea cu titlul Principele, aprut n 1515, n care, cu sinceritate, dar mai ales cu cinism, a susinut c n politic se pot folosi absolut orice mijloace ce pot duce la atingerea scopului propus: vicleug, minciun, lips de scrupule, sforrie, manevre diabolice, trdare, corupere etc. [1], de unde i principiul "scopul scuz mijloacele". machiavelism ca atitudine, desemnnd tendina de a manipula comportamentul altora n vederea atingerii propriilor scopuri, precum i termenul de tip de personalitate machiavelic, ce se caracterizeaz prin atitudinea aceasta.[2] Machiavelismul este dispoziia de a percepe i a trata indivizii ca pe obiecte ce pot fi manipulate, pentru a atinge un anumit scop.[3] Minciuna imbraca automat mai multe forme. Ne confruntam deseori cu situatii delicate in care adevarul brut, dezgolit de orice ambalaj cochet si totodata inutil, doare. Alegi sa minti pentru a nu calca cu ghetele peste sufletul celuilalt, sperand ca astfel il vei proteja si nu-i vei rani sentimentele. Aceasta este minciuna benefica, daca o putem numi asa. Se spune ca omul a invatat sa minta exact atunci cand a invatat sa spuna si adevarul. Cine stie pana la urma ce este adevarat si ce nu? In fiecare zi, trecem prin cercuri diferite si devenim, vrand nevrand, buni ascultatori. De cand lumea a fost impartita pe clase sociale, nu putini sunt aceia care vor sa-si ascunda statutul si mint ca au, ca fac, ca dreg, ca pot, ca nu vor, ca au cu ce. Te-ai intalnit cu ei, nu-i asa? Si totusi, nu acesta este cel mai grav mod de a minti, care vine dintr-o nevoie umana de a aparea aliniat la standardele celorlalti si de a nu te izola social. Se intampla uneori sa ascundem unele actiuni sau conversatii care ar putea dauna unei relatii, unui job sau unor prietenii. Te trezesti ca esti intrebat exact ceea ce te asteptai sa nu fi intrebat si deodata treci in apnee voluntara, ochii fug intr-un colt si mintea se straduieste sa caute un raspuns cat mai convingator. Ai scapat pe moment relativ usor, insa nu uita ce a zis Martin Luther: 'Minciuna este un bulgare de zapada ce devine cu atat mai mare cu cat este rostogolit mai mult'. Pe parcurs, apar noi personaje care stiu mai multe detalii, intamplari, conspiratii si, in ton cu regula suprema, adevarul apare cand te astepti mai putin. Asadar, tu erai acela care a facut bulgarele de zapada..