1.

DIVERSITATEA CULTURALA

In fiecare societate exista diferente sociale. Distinctia dintre barbati si femei este pretutindeni o component de baza a organizarii sociale, iar cele mai multe societati au asteptari ale comportamentului adecvat celor doua genuri differentiate si elaborate fata de societatile contemporane occidentale. In mod similar, fiecare dintre societati disting variate grupuri de varste de la cei mai tineri, la cei de varsta mijlocie, la persoanele mature, varstnice fiecare dintre cei mentionati, avand diferite asteptari bineinteles dupa varsta. Persoanele cu dificultati de vedere (orbii), sau cele cu dificultati privind auzul (surde), sau persoanele cu handicap fizic si cele care au retard mental grav, sunt intotdeauna etichetati, considerate diferiti doar pentru faptul ca au nevoie de tratamente speciale. Diferenta (diferentierea) este un fapt universal si la fel este si recunoasterea sociala. Pe masura ce timpul trece, nu exista nimic diferit cu privire la societatile contemporane occidentale. Ceea ce este totusi adevarat, este aceea ca in aceste societati , diferentierea tinde sa fie mult mai complexa si de asemenea sa aiba ceva in plus fata de caracteristicile societatilor traditionale. Multe tari au avut mereu personae cu diferite credinte religioase si multe alte divergente privind comportamentul correct: acestea sunt de obicei insuflate de familie, sau in alte cazuri de un grup (minoritati) de la o generatie la alta. Conflictele dintre dominatiile crestine si intre cresini si evrei au fost endemic in Europa. Holocaustul de exemplu o amintire ororoasa a demonstrate ca si rasismul are un mare potential in dezlantuirea unei distrugeri in masa( masive). Pluralismul poate fi folosit nu doar descriptive ci poate de altfel fi recomandat pentru a sustine un program de separarea grupurilor. De asemenea identitatea culturala poate persista timp de mai multe genratii, chiar daca prima sau a doua generatie are un continut cultural scazut. Argumentul acestei carti nu este faptul ca multiplele culture sunt neimportante (sau in cele mai multe cazuri regretabile), ci acela ca programele de raspundere multiculturalista sunt in cele mai multe situatii imprudente sau inadecvate. Angajamentul liberal in egalitate civica, presupune ca legile trebuie sa furnizeze tratamente egale pentru cei care apartin religiilor, credintelor si culturilor diferite.

2. PLURALISM SI PRIVATIZARE

Prin urmare, pentru echilibrarea balantei, este important sa adaugam ca nu exista nimic inerent in acest fenomen al religiei, care conduce in mod inevitabil la un conflict intre diferitele divinitati, culte sau secte. Diferitele culte care au

predominat in lumea romana au fost luate in considerare ca fiind adevarate din partea oamenilor; de filozofi ca fiind false, iar de magistrate ca fiind necesare si folositoare. ( Edward Gibbon) In cele din urma, in zonele unde membrii diferitelor religii/ credinte, au idei incompatibile privind modul in care politica si o societate ar trebui organizata sic el putin un grup care incearca sa-si impuna propriile idei pe un teritoriu care contine si alte grupuri, se va ajunge categoric la un conflict. Cu alte cuvinte, pana cand partile vor face demersurile necesare pentru reducerea plangerilor/ cererilor lor, astfel incat acestea sa devina compatibile, liberalismul propune pentru acest lucru o formula. Mai mult decat atat, principiile liberale pot face apel la moralitate, ca un mod corect de a rezolva conflictul existent, oferind tuturor partilor tratamente egale. Asta nu este o garantie ca atat pacea cat si echitatea va fi pastrata de toata lumea si privita ca fiind mai importanta decat castigul. Formula liberala a aparut in primul rand ca o modalitate de a tine piept certurilor/ conflictelor dintre protestantisi catolicii romani, care Reforma a adus-o cu privire la asta, ramanand un important punct de referinta. Ipoteza prealabila in Europa, a fost ca o data cu pacea civila, s-a cerut stabilirea unei singure religii in fiecare stat. Miscarea liberala a constat in schimbarea acestor lucruri. Cu toate acestea, propunerea liberala este controversata, dar trebuie neaparat sa existe. O sarcina comuna este faptul ca aceasta, presupune importanta religiei pentru vietile oamenilor. Descoperirea liberalilor a fost aceea ca rolul principal pe care il are religia in viata oamenilor, accentueaza neutralizarea ei ca si forta politica. Incepand ca un cult ai carui membri nu doreau nimic in afara faptului de a fi liberi de persecutii, care in timp au dezvoltat structure inalte (maiestoase)cum ar fi Biserica Romano-Catolica si ai sai parteneri ortodocsi. Ceea ce se poate spune despre propunerea liberala privind privatizarea religiilor, este afirmatia cum ca acesta este singurul mod in care religiile pot administra tratamente egale. Obiectia la privatizarea religiei a fost aceea cum ca exista mai multe credinte care atribuie religiei un rol mult mai important decat este permis prin strategia de privatizare. Din punctual lor de vedere, propunerea injoseste religia prin negarea functiei publice pe care ar trebui sa o aiba. Credintele actuale nu pot fi aparate in mod neconditionat pentru ca cererile lor sunt susceptibile conflictului. Neutralitatea este atunci o notiune coerenta care defineste termenii de egalitate al diferitelor religii. Ar trebui remarcat totusi faptul ca ceea ce avem aici este exercitarea de privatizare prin alte mijloace. In mod similar, oferind bisericilor un statut caritabil/ de binefacere, pentru scopuri fiscale, nu este considerate incompatibila cu privatizarea. Prin urmare, se propune recunoasterea statala a bisericilor pentru acest scop. Ideea este ca statutul de binefacere sau subventie, nu implica aprobarea publica a activitatilor desfasurate de catre organizatie.

Politica de pluralizare ar trebui ralizata si totodata dusa mai departe sis a nu fie doar un act de facilitare ci si obligatory. Etapa finala pentru societate ar fi sa ceara tuturor cetatenilor sai sa ramana fideli indifferent de sistemul de convingeri aduse sau regula primului angajat. Libertatea de exprimare ar trebui sa fie devotata si de asemenea limitata de promovarea intelegerii reciproce dintre comunitatile diferite de credinciosi.

3. TRATAMENTUL EGAL

Strategia de privatizare implica o atitudine importanta fata de diversitatea culturala. Un model simplu de luare a deciziilor atat rational cat si adecvat, pentru scopul present, ar putea prezenta pozitia dupa cum urmeaza: normele de definire a unui set de alegere este acelasi pentru toata lumea. Unele dintre aceste preferinte si credinte vor fi derivate din aspectele legate de o cultura comuna cu ceilalti. Aceasta este o abordare care tine de regula obiectiva pentru majoritatea populatiei, permitand membrilor din minoritatile cultural sau religioase, de a opta pentru obligatii si de a le respecta. Mai exact, abordarea regulii si scutirii defensive, pe baza prudentei politice sau o balanta estimative a dezavantajelor. Un exemplu de abordare a acestei reguli, este cel al sacrificiilor umane pe care multe tari si le-au insusit pentru a se acomoda credintelor evreilor si musulmanilor. Multe dar nu toate din acetse exemple sunt bazate pe credinte religioase. Peter Jones, sugereaza ca daca lasam la o parte componentele culturale ale religiei, ar trebui sa fie anumite problem de acomodare, venind din partea diversitatii culturale. Trebuie sa apreciem ca argumentele bazate pe religie sunt mai degraba venite din exterior, decat din partea celor care apartin traditiilor, in special in sfera protestantilor in care este o traditie reluctant pentru fortarea constiintei slabe. Un argument puternic facut de teoreticienii multiculturalismului, este ca aranjamentele special de acomodare a credintelor religioase si practicilor culturale sunt impuse de lege/ justitie. Esenta legii este protectia anumitor interese cu costul altora cand acestea intra in conflict. In mod similar, interesele superioare a copilului sunt protejate invederea potentialilor pedofili si abuzurilor sexual care sunt interzise de altfel prin lege. Aceste legi au un impact mai sever pentru aceia care sunt atrasi de viol si pedofilie, fata de cei care nu doresc implicarea lor, iar legea nu ii pedepseste. Ideea este una complet generala. Daca vom considera orice lege ca fiind practica, toti o vom gasi mult mai incriminatory pentru unele personae fata de altele. Ex.: Regula privind viteza nu este valabila pentru cei care conduc incet, deoarece ei nu se simt constransi sau

amenintati. Notiunea cum ca impctul inegalitatii este un semn al nedreptatii nu este un punct de vedere derivate din sofistiata conceptie a justitiei ci mai degraba cea gasita in filosofia politicii. Pozitia privind preferintele si credintele sunt similar. Putem incerca sa cultivam anumite gusturi si putem incerca sa interim anumite credinte, dar in nici un caz nu exista o garantie a succesului. Cred ca una din sursele ideii conform careia multe preferinte sunt usor schimbatoare/ variabile, este un rezultat al tendintei de a combina preferintele si alegerile facute. Slabiciunea pentru preferinta mea va fi dezvaluita de faptul ca voi fi dispus sa platesc mai mult pentru o inghetata de vanilie fata de una de capsuni. Credintele nu te ingreuneaza in acelasi fel cum te ingreuneaza dizabilitatile fizice. O dizabilitate, de exemplu lipsa mobilitatii fizice datorate unei boli, limiteaza oportunitatile pe care le-ai putea avea. Distinctia critica este intre limitele categoriilor de oportunitati deschise oamenilor si limitele alegerilor pe care oamenii decid sa le faca dintr-o anumita categorie.