Sunteți pe pagina 1din 1

UMANISMUL LUI CICERO Blnd fa de proprii sclavi, Cicero cerea imperios respectarea ierarhiei sociale consacrate.

Voia un imperiu roman umanizat i rentabilizat, contient de faptul c altfel Roma n-ar fi putut domina la infinit popoarele, pe care le supusese. S-a opus guvernatorilor prdalnici, pornind de la asemenea considerente, dar i de la ataamentul su fa de "omenie", humanitas. Noiunea de humanitas constituie o tem major a gndirii ciceroniene, ntruct vehicula imaginea omului ce-i mplinete ndatoririle, ce dobndete demnitate i linite interioar 2A. De aceea Cicero consider c mreia sufleteasc, dac nu se conjug cu solidaritatea i comunitatea uman, devine cruzime i slbticie. O asemenea idee era nou la Roma. Pornind de la implicaiile ei, de la aceast comunitate uman, care postuleaz i respectarea ordinei sociale stabilite, Cicero a pledat cauza sicilienilor mpotriva lui Verres. Cicero se considera un cetean al universului, dar al unui univers al crui centru se afla la Roma, menit s conduc i s protejeze popoarele. Pe scurt, Cicero nu a fost att un om de "centru-stnga", cum l-a caracterizat Rene Pichon 25, fornd modernizarea concepiilor politice antice, ct un moderat i un tradiionalist, relativ lucid, n orice caz uman, demn, pasionat de libertate. Cum am evideniat mai sus, aciunea sa politic a depins de o asemenea orientare.