Sunteți pe pagina 1din 7

Plan:

De a determina esena, cauzele, formele i efectele omajului; De a analiza msurile de combatere a omajului; De a analiza specificul politicilor antiomaj n Republica Moldova.

Cuprins:
I. omajul
1. Conceptul de omaj

2. Cauze i forme de manifestare ale omajului 3. Efecte social-economice ale omajului

II . Msuri de combatere a omajului 1. Politicile antiomaj 2. Specificul politicilor antiomaj n Republica Moldova

Rezumat:
n general, omajul este definit n literatura economic, ca fiind o stare negativ a economiei, concretizat ntr-un dezechilibru structural i funcional al pieei muncii, prin care oferta de for de munc este mai mare dect cererea de for de munc din partea agenilor economici. Fenomenul omajului genereaz o serie de costuri att personale, familiale, ct i sociale. n esen, msurile de diminuare a omajului i de ocupare a forei de munc sunt orientate n dou direcii principale: 1. msuri care privesc direct pe omeri; 2. msuri care privesc populaia ocupat. Politicile de prevenire si de diminuare a somajului difer de la o ar la alta si de la o perioad la alta. Somajul este un fenomen contemporan, complex, cuprinzator, care include in sfera sa aspecte economice, sociale, politice, psihologice si morale, astfel n Republica Moldova se pune un accent deosebit pe formularea unor solutii antiomaj.
1

Conceptul de omaj n ansamblul factorilor de producie, omul cu fora sa de munc ocup cel mai important loc. De aici, necesitatea folosirii depline i eficiente a acestei resurse. Specificul locului si rolului acestui factor n ansamblul condiiilor de producie tine de mprejurarea c depozitarul aptitudinilor fizice i intelectuale necesare a fi puse n valoare n actul productiv este omul; iar omul i gsete menirea i se integreaz social numai dac este ocupat, dac i gsete un loc de munc. Aa se explic de ce nefolosirea forei de munc nseamn nu numai o risip de energie dar i un atentat la pacea social; individul, cu toate realizrile n planul tiinei i tehnicii, a rmas s-i ctige existena pe calea muncii, el continu i va continua s aib imperioas nevoie de un loc de munc. n consecin, dei munca n sine nu poate fi socotit o plcere ci doar un mijloc, o cale spre ea, nemunca nu este ncadrabil la rubrica pozitivului. omajul, pentru c aceasta este nemunca, indiferent de cauze i de forme este perceput ca un fenomen negativ cu adnci i multiple implicaii n ntreg organismul economic i social. Somajul poate fi definit ca diferenta ntre numarul de ore pe care indivizii doresc sa le munceasca ntr-o anumita perioada de timp si numarul de ore pe care le lucreaza efectiv n aceeasi perioada de timp. Conform celor afirmate n subcapitolul anterior, piata muncii se afla n echilibru atunci cnd cererea si oferta de factor munca evolueaza Ocuparea forei de munc n activitile economico-sociale i omajul reflect modul cum funcioneaz piaa muncii, ntr-o economie de pia, la un moment dat. Raportul dintre cererea i oferta de for de munc determin cele dou stri opuse ale pieei muncii - ocuparea forei de munc i omajul. Problematica ocuprii i omajului constituie o latur important a echilibrului macroeconomic i o component indispensabil a politicilor macroeconomice i sociale. n general, fenomenul omaj este definit n literatura economic, ca fiind o stare negativ a economiei, concretizat ntr-un dezechilibru structural i funcional al pieei muncii, prin care oferta de for de munc este mai mare dect cererea de for de munc din partea agenilor economici. Judecnd n termenii pieei muncii, omajul desemneaz acea situaie n care oferta de munc se gsete n excedent fa de cererea de munc. Cea mai cunoscut i larg utilizat definiie a omajului este cea adoptat de Biroul Internaional al Muncii - organizaie din sistemul Naiunilor Unite - care elaboreaz statistici i analize pe problemele muncii i, potrivit creia, este omer oricine are mai mult de 15 ani i ndeplinete concomitent urmtoarele condiii: este apt de munc; nu are loc de munc; este disponibil pentru o munc salariat; caut un loc de munc. Principalele caracteristici prin care poate fi surprins i studiat fenomenul omaj se refer la: a) Nivelul omajului, care se determin att n mrime absolut, ca numr, ct i relativ, ca rat a omajului (numrul omerilor / populaia activ). b) Intensitatea omajului, desemneaz gradul de pierdere a posibilitii de a munci.
2

c) Durata omajului, indic intervalul cuprins ntre momentul pierderii locului de munc i cel al relurii activitii. d) Structura omajului, vizeaz categoriile sociale cuprinse de acest fenomen, departajabile dup indicatori precum: ramura de activitate, nivelul calificrii, vrst, profesie, sex, ras, etc. Cauze i forme de manifestare ale omajului Sintetiznd din multitudinea studiilor i analizelor elaborate pn n prezent, privitoare la cauzele omajului, putem concluziona c acestea se mpart n dou mari categorii, dup natura acestora: 1. cauze subiective, care au ca element determinant voina individual a celui care se afl n ipostaza de omer; 2. cauze obiective, n cadru crora se pot include ca cele mai importante: restructurarea activitilor economice, insuficiena creterii economice, caracterul ciclic al evoluiei economiei i explozia demografic. Din acest unghi de vedere se pot constata dou forme (cauzale) clasice ale omajului: omajul voluntar, generat de cauzele subiective i omajul involuntar, ca rezultat al cauzelor obiective. n practic, omajul voluntar poate avea urmtoarele forme de manifestare: omajul fricional (tranzitoriu) i omajul indus de nsi indemnizaia de omaj. omajul fricional (tranzitoriu) cuprinde pe acei lucrtori care au abandonat vechile locuri de munc pentru a cuta altele mai favorabile, pe acei concediai care sunt n cutarea unui nou loc de munc i pe acei indivizi care sunt n cutarea primului loc de munc. omajul indus de nsi indemnizaia de omaj . Explicabil i motivat social, indemnizaia de omaj poate avea i efecte contradictorii. Astfel, se constat c omajul, n forma sa voluntar, este cu att mai amplu cu ct aceast indemnizaie este mai mare; o mrime mai redus a acesteia va incita pe posesorul forei de munc la a gsi ct mai repede un loc de munc, dup cum, o sum mai mare primit ca indemnizaie va reduce intensitatea cutrii unei slujbe. n funcie de cauzele obiective (amintite anterior), omajul involuntar poate avea urmtoarele forme de manifestare reprezentative: omajul structural, omajul tehnologic, omajul ciclic, omajul sezonier i omajul demografic. omajul structural este acela care se formeaz pe baza modificrilor ce se petrec n structura activitilor economico-sociale. omajul tehnologic apare ca o variant a celui structural i este determinat, n principal, de nlocuirea vechilor tehnici i tehnologii cu altele noi, precum i de restrngerea locurilor de munc n urma reorganizrii ntreprinderilor. omajul ciclic este omajul care apare n perioadele de criz sau recesiune economic - ce se constituie n faze ale unui ciclu economic - i care au o anumit repetabilitate. Acesta se mai numete i omaj conjunctural, atunci cnd este determinat de crize economice neciclice (care nu au o anumit repetabilitate) i care pot fi pariale sau intermediare. omajul sezonier este acel omaj determinat de ntreruperea activitilor dependente, ntro mare msur, de factori naturali. Astfel de activiti sunt cele din agricultur, construcii, lucrri publice, turism etc. omajul demografic este cel rezultat ca urmare, n principal, a unei creteri demografice oc, adic a unei creteri anormale de populaie, care se reflect prin prezena din ce n ce mai masiv pe piaa muncii a tinerilor - cu diferite niveluri de pregtire -, n condiiile n care aceasta nu este nc pregtit s-i asimileze.
44

O form special de omaj involuntar este i omajul tehnic, care presupune disponibilizarea parial sau total a lucrtorilor, datorit ntreruperii activitii unei ntreprinderi, din lips de comenzi, pe o perioad determinat. Cei afectai de aceast form de omaj nu sunt nregistrai la oficiile de for de munc i primesc o indemnizaie de omaj de la firma respectiv, iar cuantumul acesteia se stabilete n mod diferit fa de celelalte indemnizaii i ajutoare clasice, reglementate prin lege la nivel naional. Efecte social-economice ale omajului Fenomenul omajului genereaz o serie de costuri att personale, familiale, ct i sociale. Costul individual al omajului este egal cu diferena dintre salariul real pe care salariatul l pierde atunci cnd intr n omaj i indemnizaia sau ajutorul de omaj acordate acestuia de ctre autoritatea public. Efectele omajului se rsfrng nu numai asupra celor care au intrat n omaj, ci i asupra celor care fac parte din populaia ocupat, deoarece acetia particip cu o parte din veniturile lor la constituirea fondurilor publice de asigurri sociale. Un alt cost important al omajului l constituie (n anumite condiii) pierderile de producie i de venit pe care acesta le antreneaz. Sintetiznd, se poate aprecia c omajul reprezint un fenomen care afecteaz, n diferite msuri, toate rile lumii i care are numeroase consecine economice i sociale negative. Dintre cele mai importante, amintim: - inutilizarea i irosirea unei pri din resursele de munc ale unei ri, aspect cu att mai negativ cu ct societatea suport cheltuieli nsemnate cu educaia i pregtirea forei de munc neocupate, cheltuieli care rmn nc nerecuperate; - conduce la reducerea veniturilor populaiei i la creterea tensiunilor sociale, constituind un factor de scdere a standardului de via i de nrutire a calitii vieii; - contribuie la creterea costurilor sociale pe care o economie trebuie s le suporte sub forma ajutoarelor de omaj. Msuri de combatere a omajului Teoria economic a permis formularea unor soluii antiomaj ce poart amprenta curentului de gndire economic n interiorul cruia s-au conturat. Pentru clasici i neoclasici, omajul era o piedic efemer i uor surmontabil prin simpla declanare a automatismelor economice: dac omajul apare i crete la un moment dat, salariile scad, fora de munc se ieftinete, costul se reduce, ceea ce permite productorului s mreasc producia i, din nou, s angajeze, fcnd astfel s dispar omajul. Singurul dintre clasici care face excepie n ceea ce privete soluia oferit pentru omaj este Malthus. Dup el nu trebuie acionat dect asupra ofertei de munc (devenit excedentar ca urmare a actiunii legii sale a populaiei) pentru a o aduce la nivelul cererii. Remediile sunt cunoscute: "abstinena", "viciul" i "nenorocirea". De la Keynes ncoace, somajul a constituit o problem important nu numai de teorie, ci si de politic economic. Politicile keynesiene de reducere a somajului vizeaz relansarea cererii agregate, fie prin cresterea direct a cheltuielilor autonome (cheltuieli publice de echipament sau de funcionare), fie prin stimularea cheltuielilor induse (efectul pozitiv al cresterii veniturilor asupra consumului gospodriilor), fie prin crearea de locuri de munc n activitatea public. Politica de relansare a cererii a constituit, pentru o perioad lung, n multe ri, o soluie fructuoas, care a fcut cresterea economic rspunztoare de gradul de utilizare a minii de lucru. Relaia a fost acceptat pn la rangul de lege: potrivit legii lui Okun, la nivelul

anilor 60, lumea era convins c, pentru a obine o reducere a somajului, producia trebuie s creasc. n esen, msurile de diminuare a omajului i de ocupare a forei de munc sunt orientate n dou direcii principale: 1. msuri care privesc direct pe omeri; 2. msuri care privesc populaia ocupat. Msurile care privesc direct pe omeri sunt concretizate, de regul, n: aciuni pentru pregtirea, calificarea i reintegrarea omerilor provenii din diferite ramuri, ca urmare a restructurrilor tehnologice i economice; faciliti acordate de stat pentru crearea de noi ntreprinderi i noi locuri de munc, n special n zonele cu subocupare ridicat; trecerea la noi forme de angajare (pe timp parial sau cu orar redus, angajarea cu contract de munc pe durat determinat etc.); instituirea unui sistem de sprijinire a omerilor care doresc s devin ntreprinztori particulari (consultane gratuite, credite prefereniale); acordarea de credite avantajoase agenilor economici care angajeaz omeri; limitarea cumulului de funcii pentru ocuparea locurilor de munc vacante cu prioritate de ctre omeri .a.m.d. Msurile care privesc populaia ocupat au ca scop prevenirea fenomenului de omaj, prin crearea unor posibiliti suplimentare de mprire a muncii ntre cei angajai i meninerea astfel, a locurilor de munc existente. Aceasta presupune o remprire a muncii la scara economiei i afirmarea unor noi principii de organizare a muncii i produciei. Desigur, acest deziderat nu trebuie s ncalce principiul potrivit cruia nivelul salarizrii trebuie s fie n concordan cu dinamica productivitii muncii. De asemenea, protejarea populaiei ocupate poate fi realizat i prin eforturile conjugate ale statului i angajatorilor de a facilita perfecionarea sau recalificarea posesorilor forei de munc, din acele uniti (private sau de stat) confruntate cu probleme de restructurare. Cel mai puternic remediu, ns, pentru diminuarea omajului este creterea economic de ansamblu, care presupune un volum ridicat al investiiilor productive din economie i implicit sporirea numrului de locuri de munc. n literatura de specialitate, ntlnim i o clasificare pe grupe a msurilor pentru ocuparea forei de munc i diminuare a omajului, astfel: - msuri care vizeaz o mai bun repartiie a fondului total de munc prin: reducerea duratei sptmnale de lucru; scderea vrstei de pensionare; prelungirea colarizrii obligatorii; extinderea locurilor de munc cu program redus; creterea timpului afectat ridicrii calificrii; - msuri care se refer la ndeprtarea de pe pieele muncii a unor categorii de ofertani, precum: descurajarea muncii salariale feminine; exilarea sau returnarea lucrtorilor strini imigrani nenaturalizai nc; interzicerea sau restricionarea imigrrii etc.; - msuri care vizeaz inversarea procesului de substituire a factorilor de producie; dac n procesul industrializrii munca era substituit prin capital, n prezent, se mizeaz pe extinderea sectorului prestator de servicii i, deci, pe o reducere a substituirii muncii prin capital; - msuri care asigur creterea mobilitii populaiei active, prin: mbuntirea coninutului nvmntului i asigurarea unei structuri adecvate a acestuia; orientarea profesional a tinerilor spre domeniile cele mai dinamice ale activitii economico-sociale; facilitarea deplasrii oamenilor la noile locuri de munc etc. - msuri care se refer la crearea de noi locuri de munc pe baz de investiii, n special n domeniile i sectoarele cu anse reale de dezvoltare n viitor. Specificul politicilor antiomaj n Republica Moldova

Politicile de prevenire si de diminuare a somajului difer de la o ar la alta si de la o perioad la alta. Guvernul Moldovei este preocupat sa obtina un nivel sanatos si crescator al dezvoltarii nationale, care este centrat pe om, temeinic din punct de vedere economic si ambiental, si, in fine, durabil. Un aspect deosebit al acestor actiuni prezinta si eredicarea unui astfel de fenomen economic negativ ca somajul. Obiectivul central al astfel de actiuni consta in elaborarea unor politici antisomaj efective, nu in ultima instanta utilizind experienta si luind ca punct de start si ca exemple masurile antisomaj luate de alte state. Somajul este un fenomen contemporan, complex, cuprinzator, care include in sfera sa aspecte economice, sociale, politice, psihologice si morale. Dictionarul explicativ al limbii romane il defineste ca un fenomen economic caracteristic societatii capitaliste, care consta in aceea ca o parte din salariati raman fara lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea si oferta de forta de munca. Obiectivul principal al politicilor antisomaj este de a proteja veniturile obtinute de gospodarii de fluctuatiile determinate de trecerea in somaj a unuia sau mai multor membri din cadrul unei gospodarii. Politicile antisomaj se impart in: I. Politici pasive politici prin care statul sustine direct nivelul de trai al indivizilor ale caror sanse de angajare in munca au scazut considerabil. Aceste pol conduc la cresterea chelt statului, adica la deficit bugetar si datoriei publica fapt ce constituie o sursa inflationista deosebit de puternica, avind in vedere ca deficitul bugetar se acopera sporind oferta de bani. Principala deficienta a politicilor pasive este ca ele sunt adoptate dupa ce o persoana a devenit somer. Cu timpul tarile minimizeaza atit valoarea indemnizatiilor de somaj cit si perioada de acordare a lor. II. Politici active politici prin care se intervine direct pe piata muncii cu scopul de a reduce rata somajului stabilind-o la nivel de echilibru. Tipuri: 1) Pol care au drept scop de a inlesni intrarea in contract a ofertantilor si a doritorilor de locuri de munca, care includ: plasarea in munca; angajarea activitatii agentiilor private de plasare in munca; consultanta si orientarea profesionala; cursuri de pregatire si consultanta p/u cei dezavantajati; asistenta p/u a inlesni mobilitatea geografica. 2) Programe de calificare a somerilor, care includ: programe de pregatire a somerilor adulti in alte domenii sau recalificarea lor; programe care sunt orientate catre cei amenintati cu pierderea locurilor de munca. 3) Politici de crearea a noilor locuri de munca, acestea includ: crearea directa de locuri de munca; acordarea de subventii p/u pastrarea anumitor locuri de munca; angajarea de someri cu stagiu indelungat; alocatii p/u intreprinderile care angajeaza tineri specialisti. Politicile antisomaj mai pot fi completate si cu urmatoarele politici: a) Politicile de venit sunt aplicate atunci cind exista forme de control guvernamental asupra salariilor, cum ar fi: un procent maxim permis de crestere a ratei salariilor; stabilirea unui salariu mediu pe economie; acordarea de indexari si compensari p/u toti salariatii etc. b) Politicile de impozitare si taxare sunt politici de venit bazate insa pe mecanismele indirecte. Politicile de stabilizare macroeconomica cuprind cele trei tipuri: pol anticiclice, antiinflationiste si antisomaj. Imbinarea lor in mixuri politice eficiente necesita studirea atenta a efectelor pe care le au asupra economiei prin utilizarea de modele de stabilizare. Caracteristic unor astfel de mixuri politice este faptul ca componentele acestora isi pot exercita efectele la intervale diferite de timp. Bibliografie:

1. Tob D. Macroeconomie //Suport de curs, Universitatea din Craiova, p.95


2. N. Dobrot, Economie politic, Editura Economic, Bucureti, 1997, pg. 413-414

3. Du Alexandrina , Imbrescu Ion , Macroeconomie Note de curs- p.160 4. Moldovanu D. , Teorie Economic . Chiinu. Editura Arc, 2006 , p.337