P. 1
Kineto in Deficiente

Kineto in Deficiente

4.5

|Views: 2,569|Likes:
Published by Daniela

More info:

Published by: Daniela on Mar 09, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/07/2013

pdf

text

original

Kt.

în deficienţe fizice funcţionale
Recuperarea-domeniu complex de activitate medicală,educaţională,socială şi profesională prin care se urmăreşte: 1.restabilirea cât mai deplină a capacităţii funcţionale pierdute în urma unei boli sau a unui traumatism; 2.dezvoltarea unor mecanisme compensatorii care să asigure în viitor posibilitatea de muncă sau autoservire,respectiv o viată independentă economic şi social; Moduri de abordare: -medicina preventivă(profilaxia)-primară; -secundară(prevenirea complicaţiilor); -terţiară(sechelară); -medicina curativă(alopată); -medicina recuperatorie-recuperarea în toate specialităţile medicale; IDH
Infirmitate-orice pierdere sau anormalitate a unei structuri sau funcţii;poate fi-psihologică; -fiziologică; -anatomică; Poate fi,din punct de vedere al duratei-temporară sau definitivă;se apreciază consecinţa locală la nivelul organului lezat; Dizabilitate-restricţia sau pierderea aptitudinii de a executa o activitate considerată normală pentru un individ; Este consecinţa unei infirmităţi şi exprimă rezultatul la nivelul individului-scade performanţa sau activitatea curentă. Poate fi reversibilă/ireversibilă; regresivă/ progresivă; Nu orice infirmitate determină o incapacitate şi nu orice incapacitate are la bază o infirmitate. Handicap-dificultatea individului de a realiza relaţii normale cu mediul de viaţă în concordanţă cu vârsta,sexul,condiţiile socio-culturale. Infirmitatea determină incapacitate(dizabilitate)care la randul ei determină handicap numai când acestea intră în conflict cu mediul socio-educaţional şi de muncă. Poate fi handicap-de orientare în mediu; -de mobilitate; -educaţional; -ocupaţional; -de integrare socială; Invalidul este o persoană care şi-a pierdut parţial sau total capacitatea de muncă din cauza unei boli sau a unui accident pe o durată variabilă cu reducerea veniturilor realizate prin muncă. Recuperarea are caracter multi şi interdisciplinar,având obiective şi metode specifice: -recuperarea locomotorie de origine neurologică,reumatologică şi ortopedotraumatică;

-recup.cardio-vasculară; -recup.în bolile respiratorii cronice şi extrapulmonare generatoare de disfuncţii ventilatorii cronice; -recup.în bolile psihice(inclusiv tulburările de vorbire); -recup. În deficitele senzoriale;

Metode şi tehnici de lucru în recuperare
-fizioterapia;

-ergoterapia; -ortezare-protezare; -logopedia; -protezarea auditivă; -protezarea oculară; -psihoterapia; -profesionalizare si reprofesionalizare; Echipa cuprinde un colectiv pluridisciplinar(medic,nutriţionist,psiholog,kinetoterapeut).

Kt în deficienţe fizice funcţionale

Tipuri de deficienţe,incapacităţi,handicapuri.Examinarea pacientului.Fişa pacientului

-intelectuale; -deficienţe ale psihicului; -limbaj şi vorbire; -auditive; -oculare; -alte organe; -deficienţe ale scheletului şi ale aparatului de susţinere; -deficienţe estetice; -deficienţe ale funcţiilor generale; Clasificarea incapacităţilor: -comportament; -comunicare; -incapacitate-îngrijiri corporale; -incapacitate de locomoţie, -incapacităţi privind utilizarea corpului la anumite sarcini; -neîndemânări; -incapacităţi evidente numai în situaţii speciale; -aptitudini particulare; -altele; Scala de apreciere a gravităţii -0(poate efectua orice activitate)6(incapacitate completă); Scala perspectivei de revenire la normal-0(fără incapacitate)-6(fără perspective de reintegrare); Tipuri de handicap: -de orientare; -de independenţă fizică; -de mobilitate; -ocupaţional; -de integrare socială; -economic; A) handicap locomotor determinat de:-leziuni osteoarticulare(artroze,spondilite,poliartrite); -leziuni ale sistemului nervos(plegii,scleroză multiplă, sechele poliomielită); -maladii cronice,miopatii,degenerescenţe ale SN; -amputaţii; B) handicap psihic-deficenţe mintale; -boli cronice(autism,psihoze severe); -handicap senzorial; -boli cronice invalidante; -polihandicapuri; -deficienţe de integrare socială şi profesională;

Clasificarea I D H după OMS:

Tipuri de activităţi-de învăţare şi aplicare a cunoştinţelor; -comunicare; -mişcare şi posturare; -mişcare în mediu(mobilitate); -îngrijire personală; -activităţi la domicilui; -interrelaţionare; -activităţi majore pentru viaţă; -viaţă comunitară,socială şi civică;

Examenul obiectiv-se utilizează instrumente specifice(artrometru,goniometru,miotonometru dinamometru,tensiometru,pulsoximetru). -inspecţia-poziţia corpului,eventualele deficienţe ale coloanei,malaliniamente,deformaţiile toracice; -palparea-eventualele semne ale inflamaţiei,tonusul muscular; -mobilizarea-mişcari pasive,comparaţie cu membrul sanatos ,plecând de la poziţia anat. 0;

Examinarea pacientului

Mijloacele reeducării funcţionale
Reeducarea funcţională se individualizează pentru fiecare boală,după evoluţie,vârstă, sex,vârstă biologică. Mijloace folosite-mişcarea; -masajul;

-fizioterapia; -posturările; A) mişcarea-deplasarea segmentelor corpului sau a întregului corp în spaţiu. -mişcarea pasivă-prin contracţii musculare;fără participarea pacientului; Scopul este de a asigura troficitatea ţesuturilor,favorizarea circulaţiei locale,combaterea efectelor imobilizării. Prizele cât mai aproape de articulaţiile imobilizate;implicarea articulaţiilor de vecinătate;mişcarea se realizează până la apariţia durerii;ritm de execuţie lent pentru evitarea contracturilor reflexe; Tipuri de mişcare pasivă-manipulări-mişcări pasive aplicate pe coloana vertebrală în tratarea algiilor; -tehnica Bago-mişcări bruste după relaxarea pacientului(pot provoca ruperi ligamentare,smulgeri apofizare); -îndoiri-întinderi-mişcări pasive până la pragul dureros pentru păstrarea mobilităţii. -mişcarea activă-ajutată(în impotenţe funcţionale,atrofii musculare); -liberă(în fazele avansate ale recuperării); -cu rezistenţă; Miscările izometrice-concentrice şi excentrice; -în interiorul sau în afara segmentului de contracţie; Contracţiile izometrice-fără deplasarea segmentelor,efectuate împotriva unei rezistenţe; B)masajul-ansamblu de tehnici efectuate manual sau mecanic pe parţile moi ale corpului cu -scop igienic,terapeutic şi profilactic. -se folosesc diferite procedee de masaj în funcţie de afecţiune şi de rezultatul dorit. C)fizioterapia-hidro,termo,electro,crioterapia; D)posturările-fixarea într-o anumită poziţie a uneia sau a mai multor articulaţii,un timp variabil,pentru a restabili curbura,axul sau forma iniţială a articulaţiei,corectarea progresivă a poziţiei şi amplitudinii mişcărilor unei articulaţii prin învingerea retracţiilor musculo-tendinoase. Poziţii fundamentale-stând(ortostatism); -şezând; -pe genunchi; -decubit; -atârnat; -sprijinit;

Mersul fiziologic şi corectarea mersului patologic

Mersul este un procedeu natural de deplasare folosind mişcări ciclice;spre deosebire de alergare se menţine permanent contactul cu solul. Un ciclu complet de mers cuprinde sprijin unilateral şi dublu,fiecare picior trecând prin fazele de sprijin,oscilantă,de sprijin. Fazele mersului: 1)perioada de sprijin a fiecărui picior a-faza de amortizare -începe cu aşezarea piciorului pe sol în faţa corpului şi durează până în momentul verticalei; la contactul cu solul se contractă muşchii antero-externi ai gambei pentru a atinge solul mai întâi cu călcâiul,apoi se aşează toată talpa prin relaxarea acestor muşchi; prin inerţie tibia se înclină înainte,cu flexia genunchiului prin contracţia tricepsului sural.Contactul iniţial al tălpii se face pe marginea externă a labei piciorului. b-faza de impulsie-începe din momentul în care piciorul de sprijin este vertical,talpa se desprinde de sol,terminându-se perioada de sprijin posterior.Elanul rezultat împinge corpul în faţă. -tricepsul sural realizează extensia articulaţiei TT şi apoi a genunchiului. -lungimea pasului depinde de amplitudinea extensiei(tocurile înalte duc la scurtarea pasului). Între aceste două faze este perioada de oscilaţie a piciorului nesprijinit. 2)perioada de oscilaţie a piciorului liber a-faza pasului posterior-piciorul se află înapoia trunchiului şi se îndoaie treptat,pe măsură ce se apropie de verticală; b-faza pasului anterior-piciorul oscilant trece de verticală,se întinde treptat şi ajunge în extensie în momentul atingerii solului. - laba piciorului pendulează după ce a părăsit solul şi cade în ecvin; -înainte de a lua contact cu solul, talpa se ridică prin fexie dorsală(prin contracţia m.gambier anterior); În absenţa acestor contracţii apare mersul stepat. Un ciclu de mişcare pentru acelaşi picior cuprinde-perioada de sprijinamortizare -verticală -impulsie -perioada de oscilaţie-pasul posterior -verticală -pasul anterior Centrul de greutate al corpului execută în fiecare ciclu câte două urcări şi două coborâri. -maximul de înălţime este la momentul verticalei iar poziţia cea mai joasă este în sprijinul dublu; -oscilaţiile CGC sunt şi în plan lateral,când greutatea corpului se duce alternativ de pe un picior pe altul;

-trunchiul compensează şi armonizează deplasarea având răsuciri stg/dr. si simultane cu cele ale bazinului; -la fiecare păşire,braţul şi piciorul opus sunt duse în acelaşi timp înainte; Amplitudinea şi viteza mişcărilor trunchiului superior se corelează cu cele ale trunchiului inferior. Lungimea pasului depinde de-lungimea membrului inferior; -unghiul de deschidere al MI(artic.coxofemurală); -răsucirea în afara a vârfurilor picioarelor(pasul este mai lung când răsucirea este mai mică); -modul cum se ia contactul cu solul(mai întâi călcâiul,asigurând extensia gambei pe coapsă); Mersul patologic -şchiopătări-ireductibile; -corectibile; Variante de mers patologic: -pasul unilateral-mers sacadat,la impulsie participă doar piciorul sănătos; -pasul tarşiit-în boala Parkinson; -pasul cosit-piciorul bolnav realizează deplasarea prin rotaţie laterală; -pasul scurtat-prin afectarea aerticulaţiilor; -pasul cu baza de susţinere lărgită; Afectări musculare ce determina mers patologic: -muşchiul psoas iliac-nu realizează flexia coapsei pe bazin(în pareze şi paralizii ale MI); -fesierul mare-nu realizează extensia coapsei în faza de impulsie a pasului posterior; -fesierul mijlociu-mers legănat; -fesierul mic-pas scurt cu rotare în afară; -ischio-gambierii-nu realizează flexia gambei pe coapsă; -cvadricepsul-sprijinul pe picior se realizează cu genunchiul în recurvatum; -peronierii-sprijinul tălpii se va face pe margineea externă; -extensorii-pasul va fi mai scurt; Mijloace de reeducare a mersului Se pot folosi aparate de sprijin pentru mers-fixe-bare paralele; -scară; -plan înclinat; -mobile-cadru de mers; -cârje; -bastoane; -hidrokinetoterapie; -deplasare pe plan înclinat; -mers pe teren variat;

Kt.în deficienţe fizice funcţionale-membrul superior
Prehensiunea Mâna este considerată organul cel mai inteligent darmişcările în toate planurile sunt asigurate de coroborarea mişcărilor proprii mâinii cu mişcările cotului şi umărului. Prehensiunea apare încă de la nastere,copilul fiind capabil să se agaţe şi să se menţină atârnat în aer chiar din primele zile. În afară de prehensiune mai avem-pronosupinaţie; -adducţie/abducţie; -rotaţie; -flexie/extensie; Prehensiunea este dată de contracţia flexorilor degetelor(sunt mai puternici şi în caz de paralizie se recuperează mai repede). Tipuri de mişcări: -flexia degetelor-m.interosoşi pentru falanga I; -m.flexor superficial pentru falanga II; -m.flexor profund pentru falanga III; -m.scurt/lung flexor al policelui pentru falangele I-II; -extensia degetelor-m.interosoşi pentru degetele 2-5; -m.scurt/lung extensor al policelui pentru falangele III; -abducţia-m.interosoşi dorsali pentru degetele 2-5; -m.lung abductor al policelui; -adducţia-m.interosoşi palmari pentru degetele 2-5; -m.adductor oblic al policelui; -opoziţia-m.opozant al policelui; -m.opozant al degetului mic; Tipuri de prehensiune: -apucarea în cârlig(flexia degetelor 2-5;se întâlneşte la hemiplegici); -apucarea între police şi index pe partea laterală(obiecte mici,plate); .apucarea palmară globală(pentru obiecte cilindrice); -apucarea între degete a obiectelor mici fără a le deforma; -apucarea police-index spre vârful degetelor(obiecte mici,bani); -apucarea în menghină(obiecte mari,cărţi);

În hemiplegie se pierd mişcările mâinii,este afectată mai ales extensia.Pacientul poate ţine în mână obiecte(flexorii degetelor primesc stimuli tactili şi proprioceptivi)dar nu le poate da drumul(din lipsa extensiei). Mijloace de reeducare a mâinii Ergoterapia foloseşte activităţi normale pentru a antrena articulaţiile şi muşchii lezaţi(direct sau secundar leziunilor nervoase). -terapia ludică la copil; -integrarea în grup elimină apatia,creşte încrederea,antrenează creativitatea, favorizează comunicarea şi ameliorarea comportamentului social; -munca are şi finalitate practică,rol psihologic şi de crestere a calităţii vieţii; Durata unei şedinţe de eroterapie este de 60-90 min/2-3 ori pe săptămână.Se are în vedere întreg membrul superior,insistând pe mişcările deficitare. Activităţi care pot mobiliza mai multe segmente: -umărul-desenat,colorat pe şevalet; -tâmplărie; -scrimă,tenis, -ţesut pe pânză verticală; -cotul şi umărul-rularea de obiecte cilindrice; -pieptănat şi coafat; -ridicare/coborâre de obiecte; -pentru pronosupinaţie-folosirea uneltelor de inşurubare/deşurubare; -umplerea/golirea apei dintr-un recipient ; -articulaţia mâinii-tricotat,crosetat; -scris la maşină; -activităţi casnice diverse; -degetele-cusut,înşirare de mărgele pe aţă; -cantat la instrumente cu clape, -scris,desenat,pictat; -olărit; -modelaj din plastelină; -indexul-apăsare pe butoane,clape,taste; -formare de numere pe discul de telefon; Principii în recuperarea după paralizii ale nervilor mâinii Paraliziile apar prin secţionare,zdrobire sau compresiune a nervilor motori. Dacă sunt secţionaţi nervii senzitivi apar amorţeli sub locul secţiunii.afectarea nervilor micşti determină tulburări de motricitate şi sensibilitate. In caz de zdrobire-scade motricitatea,apare durerea sau contractura. Compresiunea-determină senuaţia de amorţire. -nervul circumflex-inervează m.deltoid,prin paralizie funcţia sa este diminuată; -nervul musculo-cutanat-afectează supinaţia;

-nervul median-lezarea duce la tulburări de sensibilitate ale pulpelor policelui şi arătătorului; -semnul pumnului(policele nu vine în dreptul degetului mijlociu la închiderea pumnului(este afectată adducţia); -semnul benedicţiunii papale(închiderea pumnului se face numai cu ultimele degete,celelalte fiind ridicate); -nervul radial-leziunea în axilă-paralizia tricepsului, „mâna în gât de lebădă”; -nervul cubital- „mâna în gheară”-gheara cubitală(degetele nu pot face abducţia); -semnul Froment(prinderea unei foi de hârtie produce îndoirea policelui din cauza paraliziei adductorului); Tratament: Chirurgical-neurorafie-refacerea nervului prin sutură,la 2-3 săptămâni de la producerea leziunii(pentru ca neurofibrilele din neurilema distală să aibă timp să se degradeze). Recuperator-recuperarea începe la 3-4 săptămâni de la sutură când apare sensibilitatea (durerea),revine tonusul muscular şi se pot relua mişcările. -băi calde,10-15 minute; -masaj uşor în jurul cicatricii(contraindicat în leziuni de tendon); -mişcări pasive,active asistate,active; -exerciţii la panoul de ergoterapie; -fixarea mâinii pe atelă în caz de contractură; -exerciţii pentru redobndirea mişcărilor specifice mâinii;

Kt.în afecţiuni cardio-respiratorii -de reamintit noţiuni de anatomie şi fiziologie ale aparatelor cardiovascular şi respirator; -blocul toracal-structurile osoase,musculare,pleura; -mediastinul-spaţiul cuprins între stern(anterior),coloana vertebrală(posterior)şi feţele interne ale plămânilor(lateral). -conţine inima şi marile vase toracice,traheea,bronhiile,esofagul,canalul limfatic,nervii pneumogastric,frenic şi lantul simpatic,ganglioni;

Anatomie-fose nazale; -faringe; -laringe; -trahee; -bronhii; -ţesut pulmonar; -alveole pulmonare; Fiziologie -fazele respiraţiei: -ventilaţia pulmonară-deplasarea aerului în ambele sensuri între alveolele pulmonare şi mediul extern; -difuziunea alveolară-difuziunea O2 din alveole în sângele capilar şi difuziunea în sens invers a CO2; -transportul gazelor-O2 sub formă de oxihemoglobină; -CO2 dizolvat în plasmă sub formă de carbaminohemoglobină; -respiraţia tisulară; -reglarea respiraţiei -centrii bulbari-ritmul de bază,involuntar,automat(GRD;GRV); -centrii pontini-apneustic-scade frecvenţa respiratorie,inspir profund;

Aparatul respirator

-pneumotaxic-creşte frecvenţa respiratorie,limitează inspirul; -chemoreceptorii centrali-localizaţi bilateral de suprafaţa ventrală a bulbului; -prezintă sensibilitate la concentraţia ionilor de H din LCR(CO2 poate străbate bariera hematoencefalică); -chemoreceptorii periferici-la nivelul corpilor aortici şi carotidieni;sunt stimulaţi de scaderea presiunii parţiale a O2 şi cresterea pres.parţiale a CO2; -sunt singurii care detectează modificarea pres.parţiale a O2 în lichidele organismului; Este importantă elasticitatea,complianţa pulmonară;există lucru mecanic al respiraţiei ce poate fi ameliorat prin kt.

Semiologie simptome funcţionale Tusea-act reflex sau voluntaral cărui rezultat este expulzarea aerului sau a corpilor straini din căile respiratorii. După etiologie poate fi-faringiană(faringite acute şi cronice); -laringiană; -bronşică; -pulmonară; -pleurală; -mediastinală; Mai poate fi-uscată,fără expectoraţie; -umedă,urmată de expectoraţie; Alte tipuri-cvintoasă(în tusea convulsivă); -bitonală(traheobronşite,tumori mediastinale); -surdă,răguşită(afecţiuni laringiene); -emetizantă(în tusea convulsivă); Expectoraţia-eliminarea produşilor din căile respiratorii. -vomica-expulzarea brutală a unei colecţii purulente din parenchimul pulmonar în căile respiratorii(în abcese pulmonare,pleurezii); -sputa mucoasă-în bronşita acută şi astmul bronşic; -sputa purulentă-în abces pulmonar,Tbc cavitară,chist hidatic suprainfectat; -hemoptizia-sânge din căile respiratorii inferioare; -sughiţul-contracţie a diafragmului produsă prin iritarea nervului frenic(în tumori cerebrale şi pulmonare,pleurezii); -tulburările vocii(disfonie); Durerea toracică-poate fi pleuro-pumonară,parietală,cardiovasculară,mediastinală. Dispneea-dificultate în respiraţie;respiraţie conştientă,voluntară; -după etiologie-permanentă(în insuf.cardiacă);

-de efort; -de decubit; -paroxistică(în astm bronşic,EPA); După ritmul respirator-bradipnee; -tahipnee sau polipnee; După timpul respiraţiei-inspiratorie(în edem glotic); -expiratorie(în astm bronşic,emfizem pulmonar); -mixtă(pleurezii,pneumonie); Semne fizice Inspecţia-informaţii asupra cutiei toracice şi a mişcărilor respiratorii; Palparea-ritmul respirator,transmiterea vibraţiilor vocale; Percuţia-interpretarea calităţii sunetelor pulmonare; Auscultaţia-sesizarea şi interpretarea zgomotelor în cursul respiraţiei,tusei,vorbirii; Modificările murmurului vezicular; Suflurile-înlocuiesc zgomotele respiratorii normale; Ralurile-zgomote patologice în alveole sau bronhii care se modifică prin respiraţie sau tuse; Frecătura pleurală-zgomot patologic între foiţele pleurei în infamaţia acestora.

Anatomie-cord; -vase de sânge-artere,capilare,vene; Fiziologie Circulaţia pulmonară-din VD prin trunchiul arterei pulmonare-artere pulmonare-sânge cu CO2 la reţeaua capilară perialveolară-eliminarea CO2 prin expir;sânge cu O2 colectat de venele pulmonare-AS. Circulaţia sistemică-din VS-artera aortă-sânge oxigenat la ţesuturi şi organe-sânge cu CO2 pin venele cave –AD. Semiologie Simptome funcţionale Dispneea-apare de obicei în IC stângă(respiraţii frecvente şi superficiale); -apare în accese şi survine de obicei noaptea; Durerea-precordială(cardiacă sau extracardiacă); -radiculară; -din astenia neurocirculatorie; -cardiacă-în cardiopatiile coronariene ischemice; Cianoza-în insuficienţa cardiacă dreaptă;creste Hb în sângele capilar; Semne fizice inspecţia -poziţia bolnavului; -culoarea tegumentelor şi a mucoaselor; -turgescenţa venelor jugulare; -bombarea abdomenului; Palparea-şocul apexian; -palparea arterelor periferice;

Aparatul cardio-vascular

Percuţia-mărimea şi forma inimii; Auscultaţia

Examenul paraclinic al aparatului respirator
Explorarea imagistică -Radiografia toracică,faţă şi profil; -CT-precizează exact sediul şi întinderea imaginii patologice; -Bronhografia-contraindicată în bolile pulmonare acute; -Bronhoscopia-pentru recoltare de biopsii,în diagnosticarea tumorilor; -Scintigrama(gazoasă şi vasculară); -Ecografia Testarea funcţională respiratorie Spirometria-se colaborează cu pacientul,căruia i se comandă amplitudinea respiraţiei -capacitatea vitală -vol.expirator max/sec -indicele Tiffneau=FEV1 ; VEMS scăzut-boală obstructivă; CV scăzutăboală restrictivă; CV PEF-punctul maxim al expirului Pulsoximetria-măsoară FC şi saturaţia arterială a O2 Pletismografia-gazometria sanguină Explorările funcţionale se realizează la începutul şi la sfârşitul tratamentului.

Examenul paraclinic al aparatului cardiovascular
Ecg-înregistrează activitatea electrică a miocardului; -P-activitatea atriilor; -Q-R-S-activitatea ventriculelor;

-T-repolarizarea cordului; Polisomnografia=Ecg+Eeg+ritm respirator+SaO2-pentru diagnosticarea sindromului de apnee în somn. Radiografia toracică Angiografia-pune în evidenţă cavităţile inimii şi vasele mari de sânge cu ajutorul substanţeolr radioopace,introduse prin cateterism. Echo-cord,fonocardiogramă;

Testarea toleranţei la efort
Testarea cardio-respiratorie dinamică de apreciere la efort,stabileşte: -tipul efortului-mers pe covor rulant; -cicloergometrul; -6 min de mers; -banc de vâslit; -măsurarea efortului-travaliul(forţa x distanţa); -puterea(travaliul/timp); -randamentul(travaliul efectuat/energia utilizată); În funcţie de efort,există mai multe tipuri de teste: -cu efort submaximal standardizat,cu intensitate constantă(testul Master); -cu efort subaximal cu intensitate crescută; -metode de măsurare a efectelor asupra organismului-durerea(scală în 4 trepte); -TA, FC;frecvenţa respiratorie;VO2; Testele pot avea durată-scurtă-până la 10 min(reacţia la efort); -lungă-peste 20 min(adaptarea la efort); Condiţii-dimineaţa sau în timpul zilei; -după 2 ore de la masă; -examinare şi supraveghere medicală; -microclimat optim; -oxigenoterapie,în caz de urgenţă; Contraindicaţii-relative-care apar în timpul testării; -absolute-modificări recente pe Ecg; -IMA recent; -angină pectorală instabilă; -aritmii necontrolate; -insuficienţă cardiacă congestivă acută; -febră; -miocardite,pericardite; -tulburări psihice severe;

Kt.în boli cu deficit ventilator obstructiv

1-boli obstructive ale căilor respiratorii-BPOC-se poate asocia cu emfizem pulmonar; -bronşita cronică-tuse productivă,cu expectoraţie, zilnic,cel puţin 3 luni/an,2 ani consecutiv; -boli obstructive pulmonare-astm bronşic-boală inflamatorie de tip alergic ce poate evolua prin crize bronhospastice parţial sau total reversibile;wheezing,VEMS mai puţin de 70%,CV normală; 2-boli pulmonare restrictive(DVR)-sarcoidoza-boală inflamatorie cronică granulomatoasă; -pneumoconioze; -alveolite alergice(febra de fân); -alte fibroze pulmonare; 3-boli infecţioase pulmonare-pneumonia; -pleurezia; -tuberculoza; -bronşiectazia; -chistul hidatic; 4-tumori 5-boli ale sistemului vascular pulmonar-embolia pulmonară-obstrucţia unui vas prin tromb; -cord pulmonar cronicdeteriorarea morfo-funcţională a VD ca urmare a creşterii presiunii la nivel pulmonar; -hipertensiunea arterială pulmonară; -sindromul de detresă respiratorie; 6-sindromul de apnee în somn(SAS;SAOS) Mecanisme de producere a DVO 1.reversibile(hipersecreţie,bronhospasm)-trat.constă în administrarea de bronhodilatatoare, Antiinflamatoare; 2.ireversibile-fibroza; -atrofia peretelui bronhic; -scăderea elasticităţii ţesutului pulmonar; -pierderea de spaţii aeriene; Efectele sindromului obstructiv

1.perturbarea fluxului de aer-OAFA(obstrucţie acută flux de aer); 2.perturbarea volumelor pulmonare-obstrucţia creşte volumul rezidual; 3.perturbarea raportului ventilaţie-perfuzie-scade ritmul respirator; -echilibrare inspir-expir; 4.perturbarea difuziunii alveolo-capilare 5.tulburarea travaliului-cresterea tensiunii în muşchi; -activarea muşchilor inspiratori şi expiratori de rezervă; -tonifierea muşchilor respiratori; - scăderea obstrucţiei; -reeducare respiratorie; 6.perturbarea gazelor sanguine-oxigenoterapie; -ameliorarea obstrucţiei; 7.tulburări cardio-circulatorii Metode de recuperare în DVO 1.dezobstrucţia bronşică-eliminarea secreţiilor prin educarea tusei productive; -expectorante; -hidratare; -drenaj postural; -vibromasaj; -educarea tusei; -ex.fizice pentru braţe şi trunchi; 2.scăderea travaliului respirator-scade treptat frecvenţa respiratorie; -creşte volumul curent; -relaxarea toracică şi a umerilor; -respiraţie diafragmatică; -reantrenare la efort progresiv; 4.tonifierea muşchilor respiratori-vorbit,cântat; -corectarea poziţiilor vicioase;

Kt. În boli cu deficit ventilator restrictiv
DVR-scade capacitatea vitală,scade ventilaţia maximă şi cinematica sistemului toraco-pulmonar. Clasificare: 1.după etajul lanţului cinematic ventilator: -afectarea centrilor nervoşi-intoxicaţii medicamentoase; -TCC; -leziuni vasculare; -leziuni nervoase-sechele poliomielitice; -paralizii de nerv frenic; -nevralgii intercostale; -leziuni musculare-miastenia gravis; -distrofii musculare; -miozite; -afectarea directă a mobilizării sistemului toraco-pulmonar-cifo-scolioze; -SA; -epanşa mente pleurale; -pneum otorax; -fracturi costale; -chist hidatic,fibroză pulmonară; -pneum onii; -tumori, hernie diafragmatică; -obezita te; -sarcină; 2.după substratul mecanic: -boli care supraîncarcă mecanic sistemul toraco-pulmonar;

-boli care scad forţa motorie a sistemului(leziuni nervoase,musculare); -boli cu supraîncărcare mecanică şi pierdere senzitivo-motorie(tetraplegii); Consecinţele DVR-hipoventilaţie globală alveolară-bruscă(urgenţă majoră!); -treptat-scade conc. O2 (hipoxemie); -creşte presiunea CO2 -muscul atură deficitară; -creşte travaliul ventilator; -scade volumul curent; Efectele tulburărilor gazoase-cerebrale,metabolice,circulatorii.

-testarea toleranţei la efort; -adaptarea metodelor kinetice la cerinţele fiecărui pacient; Obiective: 1.tratarea cauzei supraîncărcării mecanice-regim hipocaloric în obezitate; -menţinerea mobilităţii coloanei şi a articulaţiilor -gimnastică medicală corectivă; -mobilizarea toracelui după puncţia pleurală(pentru a evita aderenţele ce scad expansiunea toracelui); 2.ameliorarea ventilaţiei alveolare:-tratarea cauzei care încarcă sistemul; -creşterea expansiunii şi amplitudinii mişcărilor respiratorii; -scăderea travaliului ventilator; -respiraţie în presiune pozitivă intermitentă; 3.antrenamentul la efort:-tehnici de antrenare; -iniţial se foloseşte oxigenoterapie; -cicloergometru,scară rulantă,covor rulant; Pentru bolile care scad forţa motorie a sistemului toraco-pulmonar se încearcă recuperarea eficienţei activităţii nervoase şi musculare.

Recuperarea pacienţilor cu DVR

-scade VEMS şi CV; Cauze:

Recuperarea pacienţilor cu DVM

a)pneumoconioze-depuneri de pulberi minerale în ţesutul pulmonar;scade elasticitatea pulmonară,capacitatea de difuziune şi apar zone de obstrucţie. b)sindroame post-tuberculoase-BK se localizează cel mai frecvent la nivel pulmonar; -fibroza pulmonară; -pahipleurite; Metodele de tratament sunt aceleaşi ca în DVR şi DVO.

Definiţie-sindrom clinic produs prin necroza ischemică a unei porţiuni din miocard datorată obstrucţiei unei artere coronare. Simptome-perioada prodromală-accese de angină de efort intens; -perioada de debut- complicaţii grave,mortalitate ridicată,este perioada cea mai critică; -durerea-intensitate şi durată mare,cedează la opiacee; -febra-durează 8-10 zile -hTA;

Infarctul miocardic acut

-perioada de stare-4-5 săptămâni,ameliorarea stării generale; -convalescenţa-formarea cicatricii fibroase,restabilirea capacităţii de muncă; Complicaţii -tulburări de ritm şi conducere; -moarte subită; -ruptură de miocard; -complicaţii tromboembolice; -sindroame dureroase; Examene paraclinice-Ecg,coronarografie; Evoluţie-poate fi de la uşoară la gravă,de recuperare şi vindecare spontană,fără tratament(se dezvoltă circulaţie colaterală şi se repermealizează trombusul). Tratament-repaus la pat; -combaterea durerii; -tratament anticoagulant;

Faza I-începe din spital;se tratează mai întâi complicaţiile; -mobilizare precoce; -diminuarea efectelor generale ale decubitusului; -antrenarea cardio-vasculară pentru etapele următoare; 1-incepe după dispariţia durerii,stabilizarea FC şi a TA; -mişcări pasive apoi active ale extremităţilor; -şezând cu picioarele la marginea patului; 2-zilele 3-4; -poate sta în fotoliu,lângă pat; -mişcări active la toate extremităţile; -poate sta în ortostatism şi face câţiva paşi; -îşi poate face toaleta singur; 3-zilele 5-7; -începe mersul pe hol; 4-zilele 7-8; -se poate deplasa pe hol de 2 ori/zi; 5-din ziua a 9-a; -face exerciţii de 3 ori/zi; -poate face singur duş; -poate sa urce câteva trepte; 6-coboară un etaj; -creşte distanţa de mers până la 400 m X2/zi; 7-urcă şi coboară 1-2 etaje; -poate începe exerciţii la cicloergometru sau covor rulant; La externare-continuă exerciţiile fizice; -desfăşoară activităţi casnice moderate;

Kt.post IMA

Faza II-după 3-6 săptămâni de la infarct şi durează 8-10 săptămâni; -numai dacă nu apare intoleranţă la efort!! -ameliorarea consumului de O2; -creşterea capacităţii de efort;

-ameliorarea circulaţiei coronariene bilaterale; Schiţă de tratament-încălzirea; -antrenament cu efort de anduranţă; -revenirea după efort; -3-4 sedinţe/săptămână; -antrenament continuu cu pauze de 1-2 minute; -efot izotonic; Faza III-de întreţinere şi recuperare a condiţiei fizice; -profilaxia secundară a complicaţiilor; -reluarea activităţilor sociale.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->