MICROECONOMIE

Cuprins Contents _____________________________________________ 8 CUVNT NAINTE__________________________________________11 PARTEA A I-A FUNDAMENTE ALE TEORIEI GENERALE ALE ECONOMIEI _____ 15 Capitolul 1 ECONOMIA - STIINT TEORETIC FUNDAMENTAL_________15 1.1. Economia component a sistemului actual al stiinei economice_____________________________ 15 1.2. Metode, tehnici si instrumente de analiz economic ____ 18 1.3. Legi, reguli sau principii economice ? Tripla delimitare a legilor economice obiective _______ 21 1.4. Teorie economic, doctrin economic, curent de gandire economic. Principalele curente de gandire economic _24 1.4.1. Concepte _________________________________24 1.4.2. Principalele curente de gandire economic _____28 1.5. Economia disciplin universitar __________________ 32 Capitolul 2 ECONOMIA FORM ESENTIAL A ACTIUNII SOCIALE _____36 2.1. Tensiunea nevoi-resurse. Raritate si alegere ___________ 36 2.1.1. Nevoile umane________________________36 2.1.2. Interesele economice ___________________37 2.1.3. Resursele economice ____________________39 2.1.4. Raritate si alegere ______________________40 2.2. Economia component a activitii practice __________ 42 2.3. Agenii economici _______________________________ 46 2.4. Problema general a economiei _____________________ 48 2.5. Incertitudine si risc in economie ____________________ 51 Capitolul 3 ECONOMIA CU PIA9 CONCUREN9IAL____________________55 3.1. Geneza si coninutul economiei de schimb ____________ 55 3.2. Proprietatea privat trstur esenial a economiei de schimb___________________________ 58 3.3. Economia de pia contemporan. Economiile moderne economii mixte de pia _______ 60 3.4. Fluxurile economice banii in economia modern______ 67 PARTEA A II-A MICROECONOMIE___________________________________ 72 Capitolul 4 MICROECONOMIA: 8TIIN9 8I REALITATE _________________72 4.1. Microeconomia ramur a stiinei contemporane_______ 72 4.2. Microeconomia stare real a activitilor economice ___ 75 4.3. Microeconomia Romaniei in contextul integrrii in Uniunea European _____________________________ 79 Capitolul 5 COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI ___________________82 5.1. Utilitatea economic; coninut si forme_______________ 83 5.2. Legea utilitii marginale descrescande _______________ 85 5.3. Programe de consum _____________________________ 88 5.4. Echilibrul consumatorului _________________________ 89 Capitolul 6 CEREREA DE BUNURI ECONOMICE ________________________92 6.1. Coninutul cererii de bunuri materiale si nemateriale ____ 92 6.2. Legea cererii____________________________________ 93 6.3. Elasticitatea cererii_______________________________ 97 Capitolul 7 COMPORTAMENTUL PRODUCTORULUI __________________100 7.1. Factorii de producie contemporani _________________ 100 7.2. Firma competitiv factor principal de producie in economia corporatist __________________________ 104 7.3. Combinarea factorilor de producie _________________ 106 7.4. Costurile ______________________________________ 108 Capitolul 8 RANDAMENTUL FACTORILOR DE PRODUC9IE ____________112 8.1. Coninutul randamentului factorilor de producie ______ 112 8.2. Legea randamentelor de scar _____________________ 120 8.3. Indicatori de apreciere a rezultatelor la nivel microeconomic 124 Capitolul 9 OFERTA DE BUNURI ECONOMICE_________________________126 9.1. Oferta coninut si forme ________________________ 126 9.2. Legea ofertei __________________________________ 128 9.3. Elasticitatea ofertei______________________________ 130 9.4. Raportul ofert cerere __________________________ 132

Capitolul 10 MEDIUL ECONOMIC CONCUREN9IAL ______________________134 10.1. Piaa, concurena, preul. Rolul informaiei in funcionarea pieei______________________________ 134 10.2. Piaa cu concuren pur. Preul de echilibru __________ 152 10.3. Piaa cu concuren monopolistic__________________ 157 10.4. Piaa de oligopol _______________________________ 158 10.5. Piaa de monopol_______________________________ 160 Capitolul 11 VENITURILE FUNDAMENTALE_____________________________168 11.1. Salariul ______________________________________ 169 11.2. Profitul ______________________________________ 175 11.3. Dobanda si rata dobanzii ________________________ 180 11.4. Renta _______________________________________ 183 11.5. Inegalitatea in venituri __________________________ 187

PARTEA A I-A FUNDAMENTE ALE TEORIEI GENERALE ALE ECONOMIEI Capitolul 1

ECONOMIA - 8TIIN9 TEORETIC FUNDAMENTAL

Teoriei sau analizei economice i revine obligaia s elaboreze concepte, s identifice determinantele si efectele fenomenelor, s ordoneze legturile generale si de durat ce se stabilesc ntre ele, s deduc din realitate o explicaie simplificat funcionrii economiei. Raymond Barre Activitile economice contemporane in continu schimbare si diversificare formeaz obiectul de studiu al sistemului deja constituit al stiinelor economice. In cadrul acestui sistem un loc aparte ocup ECONOMIA, disciplin stiinific si universitar care abordeaz, trateaz si apreciaz realitatea economic ca un sistem, la toate structurile si nivelurile acesteia. In acest capitol, valorificandu-se valenele stiinei contemporane si cunoscandu-se coninutul activitilor economice, se va contura statutul economiei ca stiin. 1.1. Economia component a sistemului actual al stiintei economice Pentru a caracteriza stiina economic este necesar s se fac apel la cunostinele despre ceea ce este stiina in general si despre ceea ce este economia ca realitate. In baza acestor cunostine se poate spune c stiina economic este stiina despre economie, asa cum anatomia si fiziologia este stiina despre structura si funcionarea corpului uman. Stiina economic const din ansamblul coerent de noiuni, idei, teorii si doctrine prin care sunt reflectate n planul gndirii actele, faptele si comportamentele economice, din judecile de valoare asupra acestora, precum si din tehnicile, metodele si procedeele de msurare, evaluare, gestionare si de stimulare a activitilor economice. De-a lungul secolelor, cunostinele economice au fost integrate in diferite alte sisteme de gandire (in filozofie, politic, biologie). Stiina economic s-a constituit si a primit drept de cetate in lumea stiinelor abia ctre sfarsitul secolului al XVIII-lea. Iniial, aceasta s-a numit economie politic. Pe baza dezvoltrii, diversificrii si a cresterii gradului de complexitate a economiei concureniale capitaliste, dar si in baza noilor cuceriri in planul stiinei economice, specialistii economisti au fcut eforturi in direcia aprofundrii inelegerii economiei ca aciune social specific. Caseta nr. 1.1. Tipuri de abordare a domeniului economic Domeniul stiinei economice s-a modificat si s-a diversificat n ultimele doutrei secole de existen. Procesul respectiv a avut temeiuri obiective, dar si condiionri subiective. Iat cum sintetizeaz acest dublu aspect reputatul economist francez Gilbert Abraham-Frois: Problema obiectului cunoasterii economice este cu att mai delicat cu ct n funcie de epoci, de autori si, eventual, de mod se va vorbi cnd de economie politic, cnd de stiina economic sau, ntr-o form si mai neutr de analiz economic, ba chiar de discurs economic. =e vom da seama c cele trei tipuri de definiie propuse de economisti de dou secole ncoace sunt, totodat, divergente si nesatisfctoare (Economia politic, Editura Humanitas, Bucuresti, 1997, p. 8). Stiina economic contemporan se prezint ca un sistem de stiine economice, autonomizate de-a lungul deceniilor pe criterii diferite. Toate acestea au drept domeniu activitile economice privite in ansamblul lor, ca si interferenele acestora cu alte domenii. Totodat, este necesar ca aceste cunostine s fie fundamentate si integrate in concordan cu rigorile cunoasterii stiinifice. Fr s identificm disciplinele universitare din planul de invmant ale facultilor cu ramurile (componentele) stiinei economice, s reinem c primele ne dau o imagine despre stiinele economice autonomizate. In acest sens, se pot enumera urmtoarele ramuri de stiine economice contemporane: economia, microeconomia, macroeconomia, economia mondial, relaiile economice internaionale, istoria gandirii economice, finanele, contabilitatea, informatica economic, statistica economic, managementul, marketingul, istoria economic, cibernetica economic, ecologia economic etc. Economia a fost si a rmas o component teoretico-metodologic a sistemului stiinelor economice, indiferent ce denumire i s-a dat (Economie politic, Economic etc.). Iniial, termenul de economie politic desemna stiina care studia economia in ansamblul ei. Sintagma respectiv a fost utilizat de cei mai muli din marii economisti ai secolului al XIX -lea

(D. Ricardo, K. Marx, J. B. Say, A. Marshall, C. Menger, S. Jevons, L. Walras), dar si in secolul al XX-lea (Paul Samuelson, Gilbert Abraham Frois) ca titlu pentru operele lor fundamentale. Delimitarea economiei politice fa de celelalte stiine se fcea prin domeniul ei particular de studiu: producerea, repartiia, schimbul siconsumul avuiilor, indeosebi al bunurilor materiale. In ultima jumtate a secolului al XX-lea, se manifest o tendin de reconstrucie a economiei ca stiin fundamental. Despovrat de aspectele ideologice, economia contemporan se constituie, lent dar ferm, ntr-o tehnic social. Aceasta ar putea fi noua paradigm, pe baza creia se poate astepta o nou stare a economiei la inceput de nou mileniu. Economia contemporan se autonomizeaz mai ales prin modul de abordare a activitilor economice, prin premisele adoptate si concluziile pe care le formuleaz. Domeniul ei nu se poate contura prin secionri verticale sau orizontale n realitatea economic. inand seama de obiectivul general al disciplinei noastre universitare (de a-l introduce pe student in lumea stiinelor economice) ne vom limita aici, mai intai, la caracterizarea acelor stiine economice care se delimiteaz dup nivelul de structurare a activitilor economice contemporane: microeconomie, macroeconomie, mondoeconomie. Microeconomia este acea ramur a stiinei economice care studiaz unitile economice individuale, structurile si comportamentele lor (gospodrii individuale, firme, bnci, administraii etc.), precum si interrelaiile dintre aceste uniti elementare. Domeniile prioritare ale microeconomiei sunt urmtoarele: deciziile intreprinztorilor ce susin oferta de bunuri; alegerile consumatorilor raionali; funcionarea diferitelor tipuri de piee etc. Macroeconomia este acea ramur a stiinei economice care cerceteaz mrimile g lobale dintr-o economie, numite agregate, interdependenele dintre diferitele variabile globale ale economiei si sistemul economic al unei ri in totalitatea sa. Fiind stiina care studiaz modul in care societatea rezolv sau ar trebui s rezolve tensiunea nevoi-resurse, economia abordeaz si, mai ales, apreciaz in maniere diferite problemele pe care le gestioneaz. Din acest punct de vedere, exist economie pozitiv si economie normativ. Economia pozitiv evideniaz ceea ce este in economie, cum se prezint aceasta si ceea ce se poate intampla dac va avea loc un anume eveniment (endogen sau exogen), dac se vor produce anumite acte si fapte economice, naturale, tehnico-stiinifice, politice, culturale etc. Economia pozitiv pune diagnosticul la starea economiei si prognozeaz dezvoltarea ei viitoare cu ajutorul unor instrumente ale analizei economice. Economia normativ arat cum ar fi bine s se desfsoare activitile economice si ce ar trebui fcut pentru ca procesele economico-sociale s se incadreze in normalitate. Economia normativ apreciaz activitile din perspectiva realizrii unei uniti benefice intre mediul economic si cel natural, intre eficiena economic si echitatea social, intre interesele colectivitii umane pe termen scurt si cele pe termen lung etc.. 1.2. Metode, tehnici si instrumente de analiz economic Ca oricare alt stiin, stiina economic, deci, si economia dispune, respectiv beneficiaz de o metod de cercetare. Fiind o stiin relativ tanr, aceasta a imprumutat unele instrumente si tehnici de analiz de la stiine anterior constituite. Pan la un punct, asemenea imprumuturi sunt normale. Dar, recurgerea doar la metode folosite de stiinele naturii si aplicarea lor necritic in procesul investigrii economice s -au dovedit a fi opiuni gresite si puin eficiente. Imitarea servil a metodei stiinelor fizice - prevenea P.A. Samuelson - constituie o eroare cand este vorba de studiul oamenilor si al societii. Urmare a unei lungi si furtunoase dezbateri teoretice, s-a impus concluzia conform creia metoda unei stiine depinde de natura acesteia (Andr Marchal). Nu exist o metod stiinific universal. Chiar dac cercetarea stiinific are principiile ei generale, chiar dac ea se desfsoar pe baz de reguli deontologice universale, metoda trebuie conceput in funcie de specificul fiecrui domeniu de cercetat, in cazul nostru, in funcie de specificul economiei ca stiin teoretic fundamental. Caseta nr. 1.2. Economia n faa unei a treia revoluii n metodologie Profesiunea de economist de azi remarc profesorul american de origine romn Anghel Rugin - si pierde credibilitatea, dat fiind faptul c activeaz ntr-o Cas a Stiinei divizat sau dezbinat: Economia modern a dezechilibrului; Economia clasic a echilibrului stabil. =ici un progres de durat nu este posibil n teorie sau n practic pn ce aceast interpretare eronat sau dilem metodologic, mostenit din trecut, nu va fi soluionat adecvat. A venit, deci, momentul unei a treia revoluii n gndirea economic. Asa cum scria Victor Hugo: Exist ceva mai puternic dect toate armatele din lume si aceasta este o idee creia i-a venit timpul. Provocarea exist, cum ar spune Toynbee. Avem nevoie numai de un rspuns adecvat chemrii istorice. =ici un progres de durat nu este posibil n teoria si practica economic pn nu se lichideaz dilema metodologic artat si nu se introduc un nou program de cercetare, pe care profesorul Rugin l denumeste Abordarea simultan a echilibrului si dezechilibrului n economie. (Principia Oeconomica, Editura Academiei Romne, 1993). Actualmente, metoda de cercetare in economie se caracterizeaz prin inexistena unei stri conflictuale intre diferitele maniere de tratare (anterioare si prezente). Pare s se fi ineles faptul c cercetarea economic poate face apel la metode specifice stiinelor exacte, cu condiia relevrii in permanen a criteriului tipologic esenial al economiei. Aceasta face necesar integrarea metodelor preluate din alte stiine in rigorile metodei psiho-sociologice, singura capabil s dezvluie comportamentul omului in postura sa de subiect economic. Sistemul metodologic al economiei Pe baza unui proces complex, indelungat, s-a constituit un sistem metodologic al stiinei economice format, in principal, din: unitatea inducie-deducie; principiul caeteris paribus; unitatea analiz - sintez; unitatea dintre metoda istoric si cea logic de analiz economic; unitatea analiz calitativ - analiz cantitativ etc. Unitatea inducie-deducie reprezint o cale de cercetare economic si de expunere a rezultatelor cercetrii care implic multe din celelalte tehnici si instrumente. Inducia este modul de a raiona trecand de la particular la general, de la fapte la generalizri teoretice. Este operaiunea

intelectual de cunoastere a esenei sau a principiilor plecand de la observarea atent a fenomenelor, faptelor si actelor economice. Deducia realizeaz operaiunea intelectual de inelegere a unor manifestri sau fenomene, plecand de la principiul (legea) sau esena acestora. Este modul de a cerceta economia trecand de la general la particular. Trebuie fcut precizarea c nu-i vorba de dou metode una inductiv - si alta deductiv - si cu atat mai puin se pune problema opoziiei dintre ele. Principiul caeteris paribus pleac de la premisa c unele elemente ale analizei economice sunt stabile, in timp ce altele sunt variabile. Acesta este o aplicare a principiului logicii, conform cruia interpretarea evoluiei fenomenului se face prin recunoasterea unui punct stabil de referin. De regul, sunt considerate stabile acele elemente care pot fi cuantificate matematic. Abstracia stiinific este o alt component a metodologiei economiei. Caracterul complex al economiei si posibilitile limitate ale fiecrui cercettor (fie chiar echipe de cercetare) fac necesar inaintarea in trepte pe drumul dificil al cercetrii. Cercettorul isi concentreaz atenia, de fiecare dat, asupra unui aspect spre a-l analiza, fcand abstracie de celelalte aspecte (a cror existen ii este cunoscut). Cunoasterea uneia sau alteia din laturile realitii eco nomice se concretizeaz intr-un simbol lingvistic o noiune, un concept. Unitatea dintre analiz si sintez. Analiza inseamn descompunerea, dezmembrarea fenomenului, procesului de cercetat in elementele sale componente si cercetarea fiecreia dintre acestea, ca pri necesare ale intregului. Sinteza presupune unirea elementelor analizate separat in cadrul intregului unitar, legat prin resorturi interne (cauzale sau funcionale). Unitatea dintre metoda istoric si cea logic de analiz economic. Metoda istoric inseamn reflectarea, descrierea si fixarea faptelor si evenimentelor, asa cum s -au petrecut ele in timp. Cercetarea logic este aceea care presupune trecerea de la abstract la concret, preluand din procesul istoric real numai ceea ce este esenial si constituie verigi necesare. Cercetarea logic este istoria degajat de elementele intampltoare, fr a fi rupt de realul economiei. Unitatea analizei cantitative si calitative. Pornindu-se de la premisa c realitatea inssi se caracterizeaz printr-o asemenea unitate, cercetarea trebuie s in seama de conexiunile dintre actele si faptele economice, de aspectul calitativ al lor, dar si de msura si intensitatea acestora, de aspectul lor cantitativ. Modelarea matematic (reproducerea schematic a unui proces economic sub forma unui sistem linear sau analog, in scopul studierii modului de desfsurare a procesului si fenomenului real) constituie o treapt important in ridicarea de la abstract la concret, in realizarea efectiv a unitii analizei calitative si cantitative. Caseta nr. 1.3 Model economic vs. teorie economic Delimitarea teoriei economice n ansamblul stiinei economice se poate face si prin implicarea termenului de model economic. De cele mai multe ori, atunci cnd se fundamenteaz o teorie economic se spune c se construieste un model economic. Cert este c teoria economic s-a dezvoltat si se dezvolt prin construirea si testarea de modele. Modelul economic presupune, mai nti, elaborarea (alegerea) unui set de ipoteze (prezumi i) cu privire la ceea ce este important de reinut spre a fi analizat n profunzime n momentul dat si ceea ce poate fi ignorat (operaie denumit abstractizare). A doua operaiune const n lsarea deoparte (n afara preocuprilor cercettorilor) a acelor aspecte ale realitii care ar complica nejustificat analiza economic si ar lipsi-o de sansa descoperirii esenei economice a problemelor propuse cercetrii. 1.3. Legi, reguli sau principii economice? Tripla delimitare a legilor economice obiective Concepii si teorii privitoare la legturile de interdependen din economie. De-a lungul istoriei s-au conturat mai multe puncte de vedere cu privire la interdependenele ce exist intre actele si faptele economice, indiferent de nivelul la care acestea se structureaz. In primul rand, au existat si exist inc autori care consider c viaa economic se desfsoar pe baza unor reguli si principii economice, emanaie a subiecilor economici structurai in diferite moduri. Pe de alt parte, s-a conturat o linie opus de gandire, in sensul c in economie acioneaz legi obiective. In cadrul acestei linii s-au confruntat in plan istoric dou puncte de vedere: unul naturaluniversal si altul concret-istoric. Mai intai fiziocraii si apoi clasicii economiei politice au descoperit si formulat unele legi asa-zise naturale (legea concurenei, legea diviziunii sociale a muncii etc.). In spiritul ideii unei Ordini Naturale a Lumii, aceste legi erau considerate la fel de permanente si neschimbtoare ca si legile fizicii, de pild. Mai mult, aceste legi erau considerate bune, armonice si provideniale. Scoala economic german (istoricist) a adoptat o poziie vehement critic fa de concepia artat, considerand-o finalist si apologetic. Corifeii acestei scoli au susinut c legile economice sunt legi istorice, adic ele sunt specifice fiecrei ri, fiecrei naiuni. In concepia celor mai muli dintre specialistii contemporani , legile economice au caracter obiectiv, aciunea lor fiind ins diferit de cea a legilor naturii. Specificitatea legilor economice obiective. Activitatea economic, indiferent de nivelul de structurare si de coninutul concret de manifestare, se deruleaz in condiiile si pe baza unor multiple legturi de intercondiionare. Unele dintre aceste legturi se manifest la suprafaa economiei, altele se deruleaz in profunzime. Relaiile de suprafa sunt caracterizate printr-o mare bogie de manifestri individuale, de aspecte exterioare. Ele sunt accesibile cunoasterii oamenilor, pe baz de experien. Aceste relaii sunt reflectate in gandire prin termenul de fenomen economic. Fenomenul economic reprezint forma exterioar a activitii economice, respectiv acele aspecte si acte economice care apar si se manifest la suprafaa acesteia si pot fi cunoscute de oameni in mod direct. Privite in miscare, fenomenele economice devin procese economice.

Procesul economic exprim transformrile in starea activitii economice, acesta evideniind desfsurarea vieii economice in timp. Legea economic exprim legturile de interdependen funcionale, de durat si de profunzime, intre actele, faptele si comportamentele oamenilor in/si prin activitile social-economice. Desi nu s-a renunat la ideea c economia este guvernat de legi, muli specialisti in domeniu sunt de prere c a sosit momentul s se schimbe optica despre ele. Aceast nou optic se delimiteaz prin dou negaii: - s nu se mai acorde legilor caracter dogmatic, adic s nu mai fie asimilate legilor stabilite de legiuitor pentru linistea popoarelor; - s nu mai fie asezate pe tronuri, de unde ele guverneaz lumea, s li se ia sensul imperativ care le fusese dat de ctre clasicii economiei politice. Potrivit concepiilor celor mai muli specialisti, legile economice au caracter obiectiv, dar aciunea lor difer de cea a legilor naturii. a) Legea economic, spre deosebire de legile naturii, sugereaz doar ideea de relaii constante intre anumite fapte, acte si comportamente economice., in sensul c un fapt fiind dat, celelalte il insoesc; b) Raporturile dintre respectivele fapte sunt necesare numai dac anumite condiii prealabile sunt ndeplinite (se ajunge la actul de vanzare-cumprare numai dac exist pia); c) Unii specialisti consider c legile economice sunt tendine, comportand unele excepii fa de cele naturale; aciunea unei legi economice poate fi dejucat de o for contrar; d) Ca si legile naturale, legile economice comport previziuni, ins acestea nu sunt suficient de sigure si clare; e) Formularea legilor si crearea de instituii corespunztoare pornesc de la comportamentele oamenilor, considerate n mas; f) Legile economice sunt compatibile cu iniiativa si activitatea individual. Prin natura lor, legile economice nu limiteaz libertile si iniiativa oamenilor. De fapt, participarea oamenilor la viaa economic si raportarea lor la exigenele legilor acesteia reprezint condiia unei activiti economice utile si eficiente. Existena unor condiii determin aciunea unei sau a alteia dintre legile economice. Aceasta nu oblig pe nimeni, ci ii orienteaz pe toi. Subiectul economic isi exercit interesele sale in raport cu ceea ce este necesar si posibil, orientanduse dup anumite legi. In msura in care cerinele legilor economice sunt consfinite in legi juridice, in acte normative, participanii la viaa economic trebuie s respecte legile juridice adoptate democratic. In concluzie, precizarea coninutului legilor economice obiective se face printr-o tripl delimitare: fa de legturile fenomenologice; prin comparaie cu legile naturii; fa de legile juridice ce reglementeaz diferite domenii si activiti economice. 1.4. Teorie economic, doctrin economic, curent de gndire economic. Principalele curente de gndire economic 1.4.1. Concepte Din totdeauna si pretutindeni oamenii au fost preocupai s ineleag si s explice raporturile interne ale luptei lor pentru existen material, pornind de la faptul observabil al raritii resurselor disponibile, inclusiv al caracterului limitat al timpului istoric. Ansamblul refleciilor privind activitile economice din societate (idei, teorii, doctrine, ideologii) formeaz gndirea economic. Evident, acest produs superior al aciunii umane a avut si are un pronunat caracter istoric. De fiecare dat gandirea economic a rezultat dintr-o interaciune specific intre trsturile specifice ale mediului social, in cadrul cruia sau fcut si se fac aceste reflecii si nivelul de pregtire al subiecilor care realizeaz respectiva operaiune. Coninutul refleciilor privind economia depinde de trei factori principali: sfera de cuprindere a realitii economice supuse reflectrii; interesele exprimate sau aprate de subiectul ce efectueaz operaiunea de reflectare; nzestrarea cu cunostine a acestuia, capacitatea lui de a face generalizri teoretice, ceea ce presupune atat erudiie cat si capacitate de ptrundere in zonele nevzute cu ochiul liber ale realitii economice. Dup gradul de ptrundere in natura fenomenelor si produselor economice, refleciile economice pot fi comune si specializate. Cunoasterea comun economic const din acele reflecii pe care le pot face toi participanii la viaa economic cotidian, fr ca acestia s dispun de instrumente speciale in acest scop si fr a avea cunostinele necesare pentru a inelege in profunzimea lor problemele economice. Cunoasterea economic specializat const din refleciile efectuate de persoane care slujesc acest domeniu si care dispun (gestioneaz profesional) de instrumente adecvate de cercetare a problemelor economice si de expunere a rezultatelor cercetrilor si descoperirilor lor. Facem aici precizarea c si cunoasterea economic specializat se prezint sub mai multe grade de esenialitate teoretic. Astfel, unele din refleciile economistilor au mai ales caracter empiric, acestea bazandu-se cu precdere pe experiena acestora, pe aspectele cantitative ale proceselor observate. In schimb, unele din aceste reflecii au caracter teoretic, pentru formularea lor recurgandu-se la un instrumentar analitic mai mult sau mai puin complex si chiar complicat. Pentru a exprima si a consemna refleciile economice,specialistii folosesc un limbaj bogat si diversificat uneori chiar derutant. In acest context, ne vom limita la termenii (noiunile) urmtoare: idee economic, teorie economic, doctrin economic, scoal economic, curent de gandire economic. Ca termen generic pentru diferite forme de cunoastere logic, ideea economic reprezint o noiune, o prere, un gnd, o judecat simpl, izolat privitoare la procese si fenomene economice. Teoria economic const dintr-un ansamblu de idei, de propoziii adevrate, organizate ntr-un sistem logic coerent, prin care se descrie si se explic un domeniu al realitii economice. Caseta nr. 1.4 Teoria economic este stiina despre modul n care oamenii si societatea nva s aleag cu trecerea timpului, cu ajutorul banilor sau fr participarea lor, acele resurse de producie rare pentru producerea diferitelor mrfuri n

prezent si n viitor ntre diferii oameni si diferite grupri ale societii. Teoria economic sau economia politic, cum o numesc de obicei, se ntreptrunde strns cu alte importante discipline universitare: sociologia, stiina politic (politologia) si antropologia; toate acestea sunt stiine sociale ale cror obiecte de studiu se suprapun parial cu obiectul teoriei economice. P. A. Samuelson, Laureat al Premiului Nobel pentru Economie Principalele funcii ale teoriei economice sunt: explicaia, predicia, sistematizarea, cognitiv-informaional, predictiv. Fiind un moment al cunoasterii stiinifice, teoria economic se formeaz si se dezvolt prin punerea ei de acord cu datele empirice (cu practica) nou aprute in realitatea economic, isi limiteaz valabilitatea, se concretizeaz sau cedeaz locul altei teorii. (Procesul complex respectiv este sugerat in Caseta nr. 1.5.)

Doctrina economic reprezint totalitatea ideilor, principiilor si tezelor fundamentale privitoare la sistemul stiinific al economiei. Constituit dintr-un sistem de idei si principii, ca si teoria economic, doctrina economic se deosebeste de aceasta din urm prin funciile ei. Dac teoria economic are un rol economic pozitiv (vezi economia pozitiv), doctrina economic are un rol normativ, aceasta precizand opiunea politic - practic intr-un domeniu sau altul al vieii economice (vezi economia normativ). In plus, are o pronunat incrctur ideologic, ea reflectand nemijlocit intereselesociale, politice, religioase etc. ale celui (celor) ce o f undamenteaz, o susine si o propag. Privite in legtur cu forele social-politice de guvernare a societii, doctrinele economice s-au constituit si fiineaz ca: doctrin economic liberal, doctrin economic socialist, doctrin economic social-democrat, doctrin economic naturaldemocrat, doctrin economic fascist etc. Pe baza unor criterii specifice, economistii (creatorii si gestionarii teoriilor si doctrinelor economice) s-au grupat de-a lungul timpului in scoli si in curente de gandire economic. Principalele criterii pe baza crora se formeaz scolile si curentele de gandire economic sunt: comunitatea de interese economice si social-politice ale specialistilor - economisti; optica si metoda de abordare (paradigma) a realitii economice; ascendena cultural a teoreticienilor si doctrinarilor in domeniu; opiunea lor de politic economic in general; opoziia lor declarat de ali ganditori etc. Denumirile date scolilor de gndire economic au ca puncte de departajare (conturare) fie contribuiile substaniale ale unor autori la dezvoltarea stiinei economice (scoala clasic, scoala neoclasic), fie metodologia de abordare a problemelor economice (scoala marginalist, scoala istoric german), fie orasul de resedin a principalilor exponeni (Scoala de la Viena, Scoala de la Chicago, Scoala de la Novosibirsk, Scoala de la Stockholm) etc. Curentele de gndire economic sunt mai cuprinztoare decat scolile corespunztoare. Conturarea unui curent de gndire economic se realizeaz n funcie de capacitatea diferiilor autori de a percepe problemele majore din timpul lor si de a le explica profesional, respectiv dup nivelul teoretic al explicaiilor fundamentate si eficiena practic a propunerilor de politic economic pe care le fac pe aceast baz. In limitele unuia si aceluiasi curent de gandire pot fi incadrate mai multe scoli de gandire economic. Mai multe curente de gandire economic pot forma intr-un interval de timp mai indelungat o orientare sau o tendin in stiina economic privit in general.

1.4.2. Principalele curente de gndire economic Gandirea economic se inscrie in contextul istoriei economice, reflectand strile economiei si dinamica acesteia. Pe de alt parte, economistii si curentele de gandire economic au influenat realitatea social-economic pe care au reflectat-o si au cutat s o impulsioneze spre progres si prosperitate. Patru au fost principalele curente de gandire economic: clasicismul, marxismul, neoclasicismul, keynesismul. a) Clasicii: fondatorii stiinei economice. In cadrul istoric al industrializrii, al trecerii la capitalismul industrial, autorii clasici au cercetat sursele avuiei in aceste condiii si valoarea bunurilor create. Pentru economistii clasici, legile economiei de pia, ca si legile fizicii, relev forele naturale reglate de o man invizibil. Piaa si liberul schimb asigur in mod natural eficacitatea produciei, satisfacerea nevoilor din ce in ce mai numeroase ale indivizilor, ca si dinamica societii in ansamblul ei, cu condiia s nu fie perturbat de interveniile discreionare ale statului. Repartiia avuiilor, cresterea produciei si cresterea demografic se armonizeaz prin liberul schimb, ale crei virtui se extind si la schimburile internaionale. * Primul dintre marii clasici este Adam Smith (1723 - 1790), economist scoian, considerat unanim printele economiei politice. In anul 1771, el public opera Avuia naiunilor, natura si cauzele bogiei naiunilor, in care el analizeaz, pentru prima dat in mod stiinific revoluia industrial cu aspectele: organizarea produciei, progresul tehnic, dinamica industriei, necesitatea schimbului. Adam Smith vede in munc sursa valorii si in diviziunea muncii un multiplicator al eficienei. * David Ricardo (1772 - 1823), economist englez, in lucrarea sa devenit clasic Principiile economiei politice si ale impunerii (1817), analizeaz repartiia veniturilor (salariu, profit, rent funciar). Contribuia cea mai important a lui D. Ricardo const in teoria sa despre avantajele comparative, cheie pentru analiza liberal in favoarea liberului schimb si a specializrii internaionale. * John Stuart Mill (1806 - 1873), economist englez, autor al lucrrii Principiile economiei politice (1848), in care el dezvolt teoria schimburilor internaionale in spiritul concepiei lui David Ricardo. * Thomas R. Malthus (1766 - 1834), autor englez, a elaborat celebra lucrare Eseu cu privire la principiul populaiei (1798), in care el preconizeaz suprimarea oricrei forme de ajutor pentru familiile srace. El a formulat o lege specific a populaiei. * Jean Baptiste Say (1767 - 1832), economist francez, autor al Tratatului de economie politic, s-a pronunat impotriva oricrui dirijism perturbator al echilibrului natural al pieelor. Legea debuseelor, formulat de Say, proclam c produsele se schimb pe produse si c moneda este neutr, avand doar o simpl funcie de intermediere a schimburilor. b) Karl Marx si marxismul * Karl Marx (1818 - 1883) si-a propus nu numai s interpreteze lumea, ci si s-o transforme. Analizele sale economice se inscriu in contextul unui capitalism industrial nscut si dezvoltat printr-o exploatare sistematic a forei de munc a salariailor muncitori. In concepia sa, aceast opresiune nu putea lua sfarsit decat intr-o alt organizare social-economic: societatea comunist. Opera sa major - Capitalul (patru volume) a inceput s fie publicat in 1867 (Capitalul, vol. 1). In genere, concepia sa s-a dovedit a fi si s-a impus ca o critic a economiei politice clasice. Trei aporturi principale sunt de reinut din opera economic a lui K. Marx, si anume: cu privire la valoare, referirile la contradiciile sistemului capitalist, privind lupta de clas. K. Marx reia si dezvolt ideile lui Smith si Ricardo cu privire la munc ca origine (surs) a valorii. Pe de alt parte, el caut s demonstreze c regimul proprietii private asupra mijloacelor de producie permite capitalistilor care le posed s confiste valoarea economic creat de muncitori. Plusvaloarea obinut prin s polierea proletarilor este profitul intreprinderilor capitaliste. Pe baza contradiciilor sistemului capitalist, crizele sunt inevitabile in cadrul acestui sistem. Muncitorii sunt o povar pentru capitalisti, care tind s le reduc in permanen salariile (teza pauperizrii). Dar acesti muncitori pauperizai nu pot s asigure debuseele necesare comercializrii produciei. Criza amenin in permanen. Ca urmare, concurena din ce in ce mai puternic antreneaz o tendin permanent de scdere a ratei profitului, de care sistemul nu va putea scpa decat printr-o criz final. Prin relaiile de producie capitaliste si deci de exploatare, societatea este segmentat in grupri sociale cu interese antagoniste. Cei doi poli principali ai gruprilor sociale sunt: clasa burghez exploatatoare si clasa proletariatului supus exploatrii. In concepia sa, doar revoluia putea pune capt acestei situaii. Prin aportul su teoretic, K. Marx spera s ajute la constientizarea procesului de exploatare si s grbeasc astfel revoluia proletar. c) Neoclasicii Denumirea de neoclasici atribuit economistilor ce se inscriu in acest curent decurge din faptul c ei au reluat ideile eseniale ale clasicilor si anume: economia de pia, libera concuren si liberul schimb, intervenia limitat a statului in economie. Dar, aportul lor esenial la dezvoltarea stiinei economice const in aceea c apreciaz fiecare individ ca actor economic de baz, acesta fiind un reputat raional in cutarea unei satisfacii maximale sau a un ui profitmaximal (Homo oeconomicus rationalis). Prin jocul liber al fiecrui actor se asigur echilibrul ofertei si cererii pe diferitele piee si cea mai bun afectare posibil a resurselor disponibile. Toate pieele fiind interdependente, ofertele si cer erile pe fiecare pia particip la realizarea echilibrului general, adic la realizarea echilibrului de ansamblu al pieelor. Prin toate aceste contribuii teoretico-metodologice, neoclasicii au fundamentat abordarea individual in economie, creand astfel microeconomia. Cele trei lucrri care au marcat apariia microeconomiei si au pus bazele curentului de gandire neoclasic sunt urmtoarele: Principii de economie politic (1871), autor Carl Menger (1840 - 1921); Teoria economiei politice (1871), elaborat de William Stanley Jevons (1835 - 1882); Elemente de economie pur (1874), de Leon Walras (1834 - 1910). Aceast gandire a fost dezvoltat si perfecionat de o seam de ali economisti cum sunt: * Alfred Marshall (1842 - 1924), in lucrarea sa Principii de economie politic (1890), el realizeaz o sintez sub semnul unitii de ansamblu intre gandirea clasic si cea neoclasic marginalist. El unific in acest mod gandirea anglo-saxon cu cea continental. Cariera sa de profesor universitar a fost strlucitoare, ceea ce l-a fcut pe J. M. Keynes s afirme: Noi toi suntem elevii lui A. Marshall.

* Friedrich von Wieser (1851 - 1926), in lucrarea sa Theorie der gesellschaftlichen Wirtschaft, se manifest in principal ca teoretician marginalist. El abordeaz relaia dintre utilitate, valoare si raionalitatea organizrii economice. Marcat de experiena sa guvernamental, Wieser acord prioritate utilitii sociale, fiind considerat unul dintre fondatorii economiei publice. * Eugen von Bhm - Bawerk (1851 - 1914), in lucrarea Capital si doband, a elaborat o teorie original privind repartiia, plusvaloarea (profitul) fiind redus la doband. El a introdus factorul timp in analiza economic si procedeaz la actualizarea valorii luand in consideraie deprecierea viitoare si luand in calcul cotitura produciei, care reprezint capitalul. * Vilfredo Frederico Pareto (1848 - 1923), in lucrrile Manual de economie politic (1906) si Curs de economie politic (1896), fundamenteaz teoria echilibrului general, stiina economic a bunstrii si teoria optimului economic (optimul Pareto). Toate aceste fundamentri au la baz sistemul de preuri, prin care se maximizeaz satisfaciile tuturor actorilor economici. d) John Maynard Keynes (1883 - 1946) si keynesienii Publicarea lucrrii majore a lui Keynes Teoria general a ocuprii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor (1936), scris in plin criz economic, marcheaz inceputul unui nou curent de gandire economic, ce va fi numit revoluia keynesian. Departe de a respinge economia de pia, John M. Keynes si-a propus, dimpotriv, s aduc un pic de oxigen si s salveze cat mai repede o economie in grav dificultate. Am reinut aici doar cateva din aporturile decisive ale lui Keynes la dezvoltarea stiinei economice. * Moneda - susine el - nu poate fi neutr. Rolul ei nu se reduce la cel de simplu lubrifiant al schimburilor. Moneda influeneaz puternic nivelul preurilor, nivelul produciei si nivelul ocuprii. * Actorii economici nu pot fi perfect raionali, inclusiv in ceea ce priveste anticiprile lor, deoarece viitorul rmane totdeauna incert. * Funcionarea economic este animat de o logic proprie care depseste suma comportamentelor individuale. Aceast logic poate fi ineleas prin analiza macrocantitilor (agregatelor) caracteristice unei economii. In acest sens, J. M. Keynes este considerat drept fondatorul macroeconomiei si gandirea sa a fost determinant in crearea contabilitii naionale. * Economia de pia nu poate asigura echilibrul economic doar prin virtuile singulare ale liberalismului. In particular, ocuparea deplin nu poate apare ca singur rezultat al forelor pieei. Intervenia statului este necesar pentru reglarea cererii globale si pentru a o aduce la un nivel compatibil cu ocuparea deplin. Acest mod de intervenionism a inspirat cea mai mare parte a politicilor economice in perioada 1945 - 1970. Mostenirea lui J. M. Keynes s-a bucurat de o larg difuzare, ceea ce a determinat pe unii exegei ai si s susin c, intr -un fel sau altul, toi economistii din perioada postbelic au fost si au rmas keynesieni. Merit a fi nominalizai urmtorii mostenitori si continuatori ai lui Keynes: Henry Roy Harrod (1900 - 1978) si Nicholas Kaldor (1908 - 1986) pentru crearea si propagarea modelelor de crestere pe termen scurt; Michel Kalecki (1899 - 1970) pentru aportul su la fundamentarea teoriei cererii efective si a multiplicatorului investiiilor; Joan Robinson (1903 - 1983) pentru analiza condiiilor concurenei imperfecte. Continuitatea n contemporaneitate a curentelor de gndire economic. Aceste patru tipuri de analiz nu sunt succesive; un anume curent nu apare doar atunci cand altul dispare; ele coabiteaz parial. Exist in zilele noastre un curent clasic si unul neoclasic, muli autori se consider marxisti, iar alii se incadreaz in keynesism. De cele mai multe ori curentele de gandire respective sunt calificate si apreciate prin prefixul neo (neokensian, neomarxist, neoclasic - curent care reia o parte din analiza clasic de la sfarsitul secolului al XIX-lea -, neoliberal etc.). 1.5. Economia disciplin universitar Disciplina universitar Economie disciplin prevzut in planurile de invmant ale facultilor economice, la anul I , prin cele dou componente micro si macroeconomie, indeplineste funciile instructiv-educative si metodologice specifice unei discipline introductive in studiul stiinei economice. In fond, denumirea acestei discipline face trimitere direct la coninutul tematic contemporan al disciplinelor care au fost si sunt inc denumite Economie Politic sau pur si simplu Economie (Economics). Aceast disciplin universitar analizeaz si prezint, intr -o structur specific stiinei economice contemporane, acele concepte generale, insusirea crora este absolut necesar pentru aprofundarea si concretizarea analizei economice de ctre celelalte discipline economice. Oricare ar fi maniera de abordare a economiei ca realitate subliniaz profesorul francez Michel Didier va fi intotdeauna necesar o cunoastere general a mecanismelor si problemelor economice constante, prin intermediul conceptelor si al limbajului general specifice stiinei economice. In cele ce urmeaz, se vor detalia funciile generale ale acestei discipline universitare: a) Disciplina noastr universitar se constituie intr-un sistem coerent de teorii (noiuni, concepte, reguli, legi) despre realitatea economic. Toate aceste instrumente ale analizei economice reprezint o reflectare universal si general a acestei realiti. Teoria economic realizeaz o analiz profund logic si istoric a esenei faptelor, actelor si comportamentelor economice privite in general. b) Ca stiin (disciplin) social-uman, la disciplina Economie se analizeaz realitatea economic si se expun rezultatele analizelor sale in toat complexitatea interferenelor ei dinamice. Ea extinde deci criteriul raionalitii si eficienei economice asupra socialului in totalitatea sa. Reflectand intreptrunderea economicului cu celelalte segmente ale aciunii sociale, teoriile si doctrinele economice au fost si sunt elaborate in strans legtur cu celelalte stiine sociale (istorie, sociologie, antropologie, demografie etc.). Aceasta inseamn c atat teoria productorului, cat si teoria consumatorului, de pild, sunt elaborate pe baza multiplelor ipostaze si restricii sociale ale produciei si consumului, pe care subiecii specifici caut s le rezolve prin opiuni alternative eficiente. c) In calitatea sa de disciplin teoretic fundamental dispus s se raporteze la exigenele stiinei economice actuale, aceasta suprim opoziia dintre teoria general si doctrinele economice contemporane cu aplicabilitate mai larg in Romania, in perioada de integrare economic in Uniunea European, respectiv in condiiile speciale ale economiei de pia funcionale. Disciplina Economie se foloseste atat de concepte si legi riguroase care pot fi testate prin raportare la

realitatea evident, cat si de judeci de valoare prin care actele si faptele economice sunt apreciate. Istoria mai indeprtat si cea recent atest faptul c orice contrapunere a teoriei si a doctrinei pe criterii ideologice aduce prejudicii stiinei economice, in general, si economiei, in special. Dac din stiina economic nu face parte politica economic, aceasta examineaz situaia si imprejurrile economice la un moment dat si, cercetandu-le cu deamnuntul, ne permite s ne dm seama ce efect poate s aib introducerea unei noi msuri de politic economic, cum se exprima marele economist roman Virgil Madgearu. d) Fiind o disciplin universitar conceput in legtur direct cu Economia contemporan (Economics), in cadrul ei realitatea economic este abordat ca un tot, unele probleme fiind abordate prioritar din unghiul lor microeconomic, altele din cel macroeconomic. Aceasta inseamn c disciplina pe care o predm este una de ansamblu, formand ceea ce unii specialisti numesc trunchiul de baz al intregii stiine economice, nucleul teoretico-doctrinar dur al acesteia. In cadrul Economiei ca stiin teoretic fundamental, entitatea economic este cercetat in ansamblul ei, ca unitate intreag. Unitatea poate fi mic, poate s fie mare, esenialul este ca aceasta s fie privit ca un intreg, ca un tot sistemic (Virgil Madgearu). Importana studierii stiinei economice si a economiei ca stiin economic de ansamblu, care formeaz trunchiul de baz al intregii stiine economice din trecut si de astzi - decurge din rolul insusi al economicului in societatea contemporan si din valenele intrinseci ale stiinei despre acest domeniu al socialului. Insusirea stiinei economice are, in primul rand, o semnificaie cognitiv deosebit. Cunostinele, ideile, teoriile economice corecte au un rol transformator mai mare decat cel al instituiilor existente. S nu uitm remarca, devenit clasic, pe care marele matematician si filozof Henri Poincare o fcea: Nu exist nimic mai practic decat o teorie bun. De aceea, transformarea disciplinelor scolare si universitare intrun instrument de instrucie, intr-un mod de gandire in spiritul raionalitii si eficienei economice poate deveni o cale de accelerare a progresului economic. In cazul Romaniei, acestea pot sluji cu succes reforma economic si inscrierea rii pe o traiectorie normal de progres, adic pe linia cresterii bunstrii. De asemenea, stiina economic in ansamblul ei are o mare utilitate aplicativ, prin care sunt puse direct in practic ideile, teoriile, regulile economice. In acest context, este vorba de faptul c ea st la baza formulrii cilor si mijloacelor ce pot face activitatea economic mai eficient, atat sub raportul rentabilitii, cat si sub cel al eficienei sociale. Stiina economic ofer baza ideatic-normativ pentru elaborarea si infptuirea politicilor economice in consonan cu nevoia de progres a popoarelor. In condiiile adancirii gradului de complexitate a economiei si ale caracterului dinamic al ei, stiina economic are si trebuie s dobandeasc un rol predictiv tot mai accentuat.

Capitolul 2
ECONOMIA FORM ESENTIAL A ACTIUNII SOCIALE Fr un astfel de sistem care s produc hran, s-o prelucreze, s-o ambalaze si s-o distribuie, care s fabrice stofe si s confecioneze mbrcminte, care s construiasc case si s le mobileze, s legifereze si s menin ordinea, s pregteasc aprarea colectivitii viaa ar fi grea. J. K. Galbraith Delimitarea conceptual a activitilor economice in ansamblul aciunii sociale se face, in primul rand, prin invocarea tensiunii nevoi umane resurse economice disponibile. 2.1. Tensiunea nevoi-resurse. Raritate si alegere Numeroase si variate sunt aprecierile privitoare la relaiile dinamice dintre nevoi si resurse. Cele mai multe dintre acestea sunt construite prin luarea in consideraie, cu prioritate, fie a nevoilor umane, fie a resurselor economice. De pild, Mark Twain remarca, cu mult timp in urm, c civilizaia industrial a potenat puternic nevoile umane, fcand s apar chiar si false trebuine. Relativ recent, la inceputul anilor 70 ai secolului trecut, autorii lucrrii-raport Limitele cresterii subliniau c cele mai multe dintre resursele actuale importante care nu se reinnoiesc vor deveni extrem de rare si de scumpe in secolul al XXI-lea. Inc de la apariia ei, stiina economic si-a asumat rspunderea de a descifra unitatea dintre nevoile umane si resursele economice, unitate aflat in dinamic. 2.1.1. Nevoile umane Existena si dezvoltarea omului au presupus dintotdeauna si presupun satisfacerea unor multiple nevoi. Nevoile umane apar sub forma a ceea ce oamenii resimt ca ceva necesar pentru existen si pentru formarea si dezvoltarea propriei personaliti. Acestea sunt dorine, asteptri, aspiraii ale oamenilor, constituind latura subiectiv a nevoilor umane. Atunci cand nevoile umane se intipresc in constiina oamenilor si intr in obiceiurile lor, ele dobndesc caracter obiectiv. In epoca modern, apariia inssi a doleanelor si, apoi, transformarea lor in nevoi reale si consolidate reprezint un proces extrem de complicat si de controversat. Nevoile (trebuinele) umane constau din doleanele, resimirile, asteptrile oamenilor de a avea, de a fi, de a sti si a crede, respectiv de a-si nsusi bunuri, toate acestea devenind nevoi efective n funcie de gradul dezvoltrii economice la un moment dat, precum si de nivelul de cultur si civilizaie al popoarelor si indivizilor. Multitudinea nevoilor umane si continua lor diversificare au determinat ordonarea, clasificarea lor. Astfel, n funcie de cele trei dimensiuni ale fiinei umane, nevoile se grupeaz in: fiziologice (somatice), sociale si raional-afective. evoile fiziologice sunt primele resimite de oameni si sunt inerente fiecruia dintre ei.Nevoile sociale, de grup sunt cele resimite de oameni, ca membri ai diferitelor socio-grupuri si care pot fi satisfcute num ai prin aciunea lor conjugat. Nevoile raionale, spiritual-psihologice, decurg din trsturile interioare ale oamenilor si devin deosebit de importante pe msura progresului in instrucie, in relaiile morale, ele presupunand raionalitate, gandire elevat si via spiritual superioar. Pe de alt parte, n funcie de gradul de complexitate al acestora, nevoile pot fi de baz sau inferioare (cele fiziologice) si complexe sau superioare (cele legate de educaie, cultur etc.). Nevoile umane constituie motorul intregii activiti socialeconomice. Orice fiin uman, pentru a tri si a se dezvolta, imprumut din natur elemente utile pe care le transform si le inmuleste. Atat timp cat nevoia nu este satisfcut, oamenii reacioneaz pentru a asigura satisfacerea ei. Transformate in mobiluri ale activitii sociale, nevoile devin interese.

2.1.2. Interesele economice Interesele economice se manifest in toate domeniile vieii economice, sociale, politice, culturale, religioase si de alt natur. Cele mai importante sunt cele economice, atat in sine cat si pentru c influeneaz si pe celelalte, enumerate mai sus. Interesele economice reprezint acele nevoi umane nelese (constientizate) si devenite mobiluri directe sau indirecte, imediate sau relativ ndeprtate ale luptei oamenilor pentru existen, ale confruntrii si cooperrii lor n vederea dobndirii bunurilor necesare satisfacerii nevoilor.

In funcie de nivelul la care ele se manifest si de modul lor de exprimare, ca si dup subiecii la care se refer, interesele economice se clasific astfel: _ interese personale - se manifest la nivelul fiecrui individ si in raport cu o anume trebuin a lui; _ interese de grup - la nivelul unui socio-grup format ad-hoc sau instituionalizat si pentru mai multe trebuine legate intre ele la nivelul artat (familie, firm, localiti etc.); _ interese generale - cele care se refer la cetenii unei ri, ai unei zone si chiar la toi locuitorii planetei noastre. Printre interesele generale care se manifest la scar mondial, in ultimele decenii se afl meninerea strii de sntate a mediului ambiant. Din pcate, msurile luate pan in prezent pentru combaterea polurii solului, apei si aerului sunt inc destul de restranse. Si mai grav este faptul c nu s-a intreprins aproape nimic pentru constientizarea oamenilor de pericolul care pandeste planeta din aceast cauz. Alturi de poluare exist si alte interese generale la nivelul intregului mapamond: combaterea inegalitilor sociale, regionale, a srciei, a bolilor incurabile, a alimentaiei sntoase etc. Interesele mai pot fi clasificate astfel: interese private si publice; interese curente si de perspectiv (pe termen scurt, mediu sau lung); interese permanente si accidentale etc. Nevoile umane, deci si interesele, se caracterizeaz prin mai multe (numeroase) trsturi: a) Sunt nelimitate ca numr, in sensul c, pe msura satisfacerii unora apar alte trebuine. b) Sunt limitate n capacitate. Satisfacerea unei nevoi presupune consumarea unei cantiti date dintr-un bun sau serviciu. c) Sunt concurente. Aceasta presupune c unele nevoi se extind in detrimentul altora, se inlocuiesc, se substituie intre ele. d) Sunt complementare, adic evolueaz in sensuri identice. Aceasta presupune existena unor mijloace care sprijin satisfacerea anumitor nevoi. e) Se sting momentan prin satisfacere. Numai viciul antreneaz noi si noi consumuri de bunuri prin satisfacerea lui. Dar, nevoile satisfcute nu intarzie s renasc in timp, cu periodiciti diferite; ele se fixeaz in obiceiuri si tradiii de consum. 2.1.3. Resursele economice Nevoile umane sunt satisfcute prin utilizarea sau consumul unor bunuri sau servicii. Pentru producerea celor economice, oamenii desfsoar o serie de activiti, consumand resurse materiale si umane. Resursele economice constau din totalitatea elementelor, premiselor directe sau indirecte ale aciunii sociale practice, care sunt utilizabile, pot fi atrase si sunt efectiv utilizate la producerea si obinerea de bunuri. Premisa primar a satisfacerii nevoilor umane este natura. Mediul natural este cel dintai izvor al resurselor economice si cadrul existenei oamenilor si al activitii lor. Natura ofer aproape tot ceea ce este necesar existenei omului si progresului societii. Desprinderea resurselor naturale din mediul lor este rodul activitii umane, iar volumul, diversitatea si calitatea acestei activiti sunt condiionate de resursele umane. Resursele umane, la randul lor, depind de factori demoeconomici (numrul populaiei, a celei apte de munc, structura pe sexe, varste, ocuparea acesteia pe sectoare si ramuri economice, calitatea, respectiv pregtirea acestor resurse). Resursele reprezint premisele activitii economice si, din acest punct de vedere, se clasific astfel: a) resurse originare sau primare, care cuprind: resursele naturale (oferite si desprinse de om din mediul natural) si resursele umane; b) resurse economice derivate, care sunt rezultatul folosirii si acumulrii resurselor primare, ele potenand eficiena utilizrii tuturor resurselor (stocul de tehnic, tehnologie, de materii prime, de invmant si stiin etc.). Clasificarea cea mai general a resurselor const in delimitarea lor in materiale si umane. Resursele materiale includ atat resursele primare (pmant, ap, minereuri etc.), cat si resursele derivate (echipamente si

tehnologii de fabricaie, infrastructurile economice, stocurile de materii prime, baza material a sectorului prestator de servicii). Resursele umane cuprind resursele primare de munc, ca si pe cele derivate de acest gen (stocul de invmant, potenialul inovaional etc.). In ansamblul resurselor, cele informaionale umane si materiale dein un loc din ce in ce mai important. 2.1.4. Raritate si alegere Omenirea a progresat enorm pe linia cutrii, cunoasterii si atragerii de noi resurse in circuitul economic. Privite absolut, resursele au sporit si s-au diversificat continuu. In raport de cresterea si diversificarea nevoilor umane ins, resursele au fost si au rmas limitate. Raritatea resurselor constituie o caracteristic general a economiei contemporane si se manifest ca o lege obiectiv general. Legea raritii const n aceea c volumul, structurile si calitatea resurselor economice si ale bunurilor se modific mai ncet dect volumul, structurile si intensitatea nevoilor umane. Deci, resursele sunt relativ limitate, rare n raport cu nevoile. Specialistii consider c, dac raritatea nu ar fi, nici activitate economic nu ar fi, respectiv nu si-ar avea sensul. De aceea, utilizarea raional si eficient a resurselor disponibile reprezint un alt principiu general al oricrei economii. Cresterea si diversificarea nevoilor umane, in condiiile raritii, i-au obligat pe oameni s se adapteze creator, in funcie de timp si de loc. Dintre multiplele variante de folosire a resurselor rare, oamenii trebuie s aleag pe cea optim, care s asigure acoperirea cea mai raional, mai eficient a nevoilor sociale. Numai astfel se poate asigura satisfacerea cat mai bun a nevoilor oamenilor, nevoi in crestere si diversificare. Caseta nr. 2.1. Raritate si alegere Economia studiaz modul n care indivizii, firmele, guvernul si alte organizaii din societatea noastr fac alegeri si cum determin aceste alegeri folosirea resurselor societii. De ce consumatorii au ales s cumpere masini mici, care consum puin, n anii 1970 si masini sport puternice n anii 1990 ? Ce determin numrul de persoane care lucreaz n industria medical sau n industria computerelor ? Pentru a nelege cum sunt realizate alegerile si cum influeneaz acestea folosirea resurselor societii, trebuie s examinm cinci concepte: compromisurile, stimulentele, schimbul, informaia si distribuia. Alegerile implic compromisuri luarea deciziei de a cheltui mai mult pe un bun te oblig s cheltuiesti mai puin pe altceva. Bugetul sptmnal pentru distracii i va permite s vezi dou filme si s cumperi o pizza sau s cumperi dou CD-uri, dar nu i va permite s vezi dou filme, cumprnd o pizza si dou CD-uri. Poi petrece urmtorii ani nvnd pentru a absolvi liceul si a obine titlul de MBA sau o diplom n drept, dar nu amndou. n luarea deciziilor, indivizii sunt influenai de stimulente. Dac preul CD-urilor scade astfel nct s poi cumpra trei CD-uri la preul a dou pizza si un film, stimulentul pentru cumprarea CD-urilor creste. Dac salariul avocailor creste fa de cel al salariailor care au absolvit cursuri de MBA, creste stimulentul alegerii facultii de drept fa de alegerea facultii economice. Cnd facem schimburi cu alii, aria alegerilor fiecrui individ creste. Pentru a face alegeri inteligente trebuie s deinem si s folosim informaia. Si alegerile pe care le facem asupra educaiei noastre, ce slujb s alegem, ce servicii si bunuri s cumprm determin distribuirea avuiei si a venitului n societatea noastr. Aceste cinci concepte compromisurile, stimulentele, schimbul, informaia si distribuia definesc ideile principale care sunt fundamentale pentru nelegerea economiei. Acestea mai au si rolul de ghid pentru modul n care economistii gndesc cu privire la problemele aprute (cele cinci concepte vor fi dezvoltate ntr-un capitol viitor, n.n.). Joseph E. Stiglitz (laureat al Premiului _obel pentru Economie 2001) si Carl E. Walsh Economie, Ed. Economic, 2005 n sens general, alegerea const n opiunea, n decizia unui agent economic (productor, consumator, bancher etc.) de a folosi o alternativ de combinare a resurselor n detrimentul altora posibile, astfel nct s se obin o satisfacie maxim n condiiile date. Unii specialisti consider modul de soluionare a legii raritii prin eficiena cu care sunt folosite resursele, prin cantitatea maxim de bunuri create (abordarea pozitiv a economiei). Alii apreciaz c cea mai indicat soluionare a tensiunii nevoi-resurse este aceea care conduce la satisfacerea optim a trebuinelor cu resursele disponibile, la ceea ce Nicolae Georgescu-Roegen numea plcerea de a tri. In aceast dubl optic de abordare a raritii resurselor isi gseste reflectarea principiul hedonist al comportamentului uman: maximum de efect cu minimum de efort (maximum de satisfacie cu minimum de resurse). 2.2. Economia component a activit_ii practice Datorit coninutului si rolului su, economia termen sinonim cu activitatea economic, cu economia real constituie o latur inseparabil a aciunii sociale. Munca este cea mai cuprinztoare activitate uman, care il defineste pe om ca specie si prin care oamenii, pornind de la nevoile lor, isi prefigureaz scopurile aciunii, isi apr interesele, creeaz mijloacele adecvate atingerii elurilor propuse. In ansamblul aciunii sociale si al muncii, activitatea practic este componenta principal si const din toate actele si faptele, ca si din formele de organizare, ce se delimiteaz pe baza criteriilor de raionalitate si eficien si care deosebesc calitativ viaa oamenilor de formele animalice, instinctuale de existen. Activitatea practic reflect relaia specific dintre societatea uman, ca subiect al mediului natural si natur, ca obiect al societii. Ca urmare a raritii resurselor si a sporirii si diversificrii nevoilor, oamenii au inceput s produc, s desfsoare aciuni economice. Activitatea economic se defineste, deci, prin lupta mpotriva raritii, ca proces complex ce reflect faptele, actele, comportamentele si deciziile oamenilor privitoare la atragerea si utilizarea resurselor economice n vederea producerii, circulaiei, repartiiei (distribuiei) si consumului de bunuri, n funcie de nevoile si interesele economice. Criteriul delimitativ al activitii economice in aciunea social const in lupta oamenilor pentru satisfacerea trebuinelor lor nelimitate prin folosirea raional si eficient a resurselor si bunurilor relativ rare. De asemenea, este de reinut si opinia potrivit creia economia reprezint intreg sistemul de activiti, la care particip si in care se inscriu, prin funciile lor, toate unitile economice de producie, de consum, de intermediere bancar etc. Ceea ce se numeste activitate economic nu

este decat o latur a unui sistem real complex. In societatea contemporan nu exist procese exclusiv economice, asa incat caracterizarea activitii economice nu este decat o abstracie stiinific, un model teoretic de analiz. (vezi Caseta nr. 2.2.). De-a lungul timpului a avut loc un amplu proces de diversificare, specializare si integrare a activitilor economice. Datorit dezvoltrii societii si a adancirii specializrii sociale a muncii, s-au autonomizat, devenind preocupri eseniale ale unor subieci specifici, urmtoarele activiti: producia, cercetarea stiinific, circulaia, repartiia, consumul, protecia si ameliorarea mediului natural etc. Producia const n transformarea resurselor, factorilor de producie n bunuri economice, n rezultate, de ctre uniti specializate, n scopul satisfacerii nevoilor n mod direct sau indirect.

Caseta nr. 2.2.

Frontiera procesului economic

Controversa asupra frontierei procesului economic a dunat progresului stiinei economice. Aceast controvers s -a manifestat ntre dou extreme: existena unei frontiere naturale ale procesului economic; procesul economic nu este un sistem izolat. Marele economist romn =icolas Georgescu-Roegen n Legea entropiei si procesul economic Stiina economic, cteva concluzii generale (Ed. Politic, 1979), analizeaz problema frontierei procesului economic pornind de la teza conform creia frontierele obiectelor concrete si, ndeosebi, ale evenimentelor sunt penumbre dialectice, iar domeniul economic este nconjurat de o penumbr dialectic mult mai larg dect aceea a oricrei stiine naturale (p. 509). n aceast vast penumbr, economicul se mpleteste cu socialul si cu politicul. Problema delimitrii, chiar aproximative, a sferei economiei este, deci, o problem spinoas. n orice caz, nu este att de simpl pe ct ne ndeamn Pareto s-o credem, spunnd c, asa cum geometria ignor chimia, economia poate face abstracie de homo ethicus, homo religiosus si toi ceilali homines. Aceast linie de gndire este prezent la toat scoala economic marginalist, care poate fi numit economie politic standard. n acest spirit, Lionel Robbins preciza (postula): sfera economiei se limiteaz la studiul modului n care mijloace date sunt folosite pentru a ndeplini scopuri date. Economia este redus astfel la unitatea dintre un principiu de conservare (mijloace date) si o regul de maximalizare (satisfacie optim). Un ast fel de sistem este unul analog mecanic. Stiina economic fiind, de la nceput, interesat de mijloacele, scopurile si repartiia economic, trebuie s studieze si procesul prin care se creeaz noi mijloace economice, noi scopuri economice si noi relaii economice. Se trece astfel de la abordarea static la cea dinamic n economie si se extinde astfel frontiera procesului economic. In funcie de caracterul rezultatelor ei finale, producia se poate clasifica in: producie material si prestri de servicii. Producia material const din totalitatea proceselor fizicochimice, biologice, economice, sociale etc. prin care resurse naturale sau bunuri obinute in procese de producie anterioare sunt supuse unor modificri substaniale si structurale spre a obine noi produse si a le face utile sau mai utile (activiti industriale, agricole, de construcii etc.). Prestrile de servicii reprezint acele activiti care transform intrrile in rezultate specifice, care nu iau form obiectual, separat de productorul prestator de servicii si de consumatorul lor (transporturi, activiti turistice, intreinere si reparaii, consultaii de marketing etc.). Trsturile produciei Producia se caracterizeaz printr-o serie de trsturi: - continuitatea, determinat de permanena consumului; cum trebuinele umane sunt permanente, ele trebuie acoperite continuu; - diversitatea produciei este de asemenea in relaie cu diversitatea nevoilor; iar acestea asa cum s-a vzut sunt multiple si se diversific permanent, impunand produciei aceeasi caracteristic; - dinamicitatea produciei este impus de volumul permanent in crestere al trebuinelor, atat ca urmare a cresterii populaiei mondiale, cat si a nivelului de trai; - scopul oricrei activiti productive trebuie s fie satisfacerea nevoilor; este un nonsens s se produc bunuri si servicii care nu-si gsesc raiunea in consum, s se produc de dragul produciei. In orice economie, indeosebi in economia de pia, bunurile si serviciile presupun acoperirea cheltuielilor de munc si cu materialele consumate si niciun productor nusi permite s le consume iraional. Schimbul (circulaia) este acea component a activitii economice care subsumeaz activitile de deplasare n spaiu a bunurilor materiale, trecerea lor de la o persoan la alta pe calea vnzrii-cumprrii sau pe alte ci, pstrarea si depozitarea acestora, ca si schimbul de servicii ntre participanii la viaa economic (serviciile de depozitare si pstrare, de comunicaii si telecomunicaii, serviciile distribuiv - comerciale etc.). Repartiia cuprinde acele activiti economice prin care bunurile materiale si serviciile sunt orientate spre destinaiile lor, prin care venitul se distribuie participanilor la viaa economic si ntre membrii societii. Consumul const din folosirea efectiv a bunurilor, act care verific utilitatea acestora si concordana lor cu nevoile, cu dorinele si interesele oamenilor. In literatura economic din ultimele decenii acestor patru momente ale activitii li s-a adugat inc unul: activitatea financiarbancar, pornindu-se de la constatarea c acest sector a devenit indispensabil economiei moderne, avand un rol semnificativ si o funcie autonom distinct, asa cum se va vedea in alte capitole ale manualului. Producia este sfera care pune in eviden gradul de atragere si folosire a resurselor, capacitatea societii de a satisface nevoile manifeste. De aceea, producia este considerat, de drept, primul moment in cadrul circuitului economic, nu numai cronologic, ci si ca importan, fr de care celelalte momente ale activitii economice nu ar mai avea obiect. Intre producie si consum exist interdependene reciproce. O societate, dac nu consum, inceteaz s mai existe. Dar, pentru a-si asigura consumul economia trebuie s produc neincetat, s asigure reluarea continu a proceselor de ansamblu de producere, repartiie, schimb si consum. In condiiile generalizrii economiei de schimb monetar, capt importan imprirea activitilor economice in reale si simbolice. Economia real const din ansamblul activitilor de susinere a ofertei agregate de bunuri materiale si servicii, menite s asigure satisfacerea cererii agregate pentru astfel de bunuri.

Economia real se caracterizeaz printr-o anumit structur tehnologic, de ramur, de bunuri, ca si prin structuri mixte de proprietate. Economia simbolic cuprinde toate operaiunile desfsurate pe piaa monetar, pe piaa financiar (a capitalului), pe piaa valutar. Funcia general a economiei simbolice const in transformarea disponibilitilor bnesti ale tuturor agenilor economici, indeosebi ale gospodriilor de familie, in active fizice reale. In prezent, economia simbolic nu are doar un rol pasiv in sensul artat. Cum raritatea resurselor este un obstacol obiectiv in producerea tuturor bunurilor si serviciilor de care are nevoie societatea, agenii economici sunt obligai s aleag ce si in ce cantiti vor produce anumite bunuri si la care vor renuna. Principiul costului alegerii se aplic de ctre agenii economici, dar si de ctre consumatori. 2.3. Agentii economici Pentru abordarea si analiza fenomenelor, proceselor si interdependenelor economice in economia real, este necesar cunoasterea si explicarea comportamentului agenilor economici generat de tranzaciile ce rezult din aciunile lor. Agenii economici sunt reprezentai de persoane sau grupuri de persoane fizice si/sau juridice care, n calitate de participani la viaa economic, ndeplinesc roluri si au comportamente economice similare. n sens restrns, acestia semnific si noiunea de centru de decizie sau de aciune, avnd ca termeni sinonimi fie unitatea economic, fie ntreprinztorul (ntreprinderea). In economia de pia contemporan acesti ageni se prezint intr -o mare diversitate de forme, astfel incat in funcie de criteriul instituional juridic se autonomizeaz in sapte grupe: a) ntreprinderile sau firmele grupeaz toate unitile instituionale avand ca funcie principal producerea de bunuri materiale si servicii (nonfinanciare) destinate pieei, alctuind sectorul productiv al economiei de pia. Reprezint principalii utilizatori de factori de producie, scopul lor fiind obinerea profitului; b) Gospodriile (menajele) sunt reprezentate de familii, celibatari, gospodrii, diferite comuniti consumatoare. Veniturile menajelor provin din salariile persoanelor, din titlurile de proprietate, precum si din transferurile efectuate de la celelalte sectoare; c) Instituiile de credit si societile de asigurri (private, publice, mixte) realizeaz intermedieri financiare intre ceilali ageni economici; d) Administraiile publice exercit funcia de redistribuire a veniturilor pe baza serviciilor nonmarfare prestate. Veniturile principale ale acestora provin din vrsminte obligatorii efectuate de unitile ce aparin celorlalte categorii de ageni economici, primite direct sau indirect; e) Administraiile private grupeaz organizaiile private fr scop lucrativ (organizaii, asociaii, fundaii), veniturile acestora provenind in principal din contribuii voluntare, cotizaii, venituri din proprieti; f) Strintatea sau restul lumii const din toate categoriile de ageni din afara rii de referin, cu care agenii economici autohtoni fac tranzacii economice. Dintre toate aceste categorii de ageni economici, poziia cheie in cadrul afacerilor o dein firmele(intreprinderile). in cadrul lor se petrece unirea factorilor de producie, cu scopul producerii si desfacerii de bunuri economice(produse, servicii, informaii), in structura, cantitatea si calitatea impuse de cererea pieei si de necesitatea obinerii profitului. O uniune de intreprinderi, constituit sub o singur conducere si gestiune financiar, este denumit firm comercial. Firma comercial cuprinde mai multe uniti (filiale) care efectueaz activiti identice localizate in mai multe zone geografice sau filiale care fac afaceri de diferite genuri in aceeasi zon. Intreprinderile se grupeaz dup un sistem complex de criterii, si anume: A. Dup forma de proprietate, pot fi: intreprinderi proprietate particular, individual, personal sau familial; intreprinderi proprietate particular asociativ (cooperativ, in comandit, societi pe aciuni); intreprinderi proprietate public (administraii centrale si locale); intreprinderi proprietate mixt (particular si public, autohton si strin). Unitile economice proprietate public sunt organizate si funcioneaz ca societi comerciale. Societatea comercial este o entitate economic persoan juridic in care se combin si utilizeaz factorii de producie proprietate privat-particular, cu eficien cat mai ridicat, ea reprezentand forma principal de intreprindere in lumea contemporan. B. In funcie de domeniul de activitate, se disting: intreprinderile agricole, intreprinderile industriale; intreprinderile comerciale; intreprinderile prestatoare de servicii; intreprinderile financiare, de credit, de asigurri. C. In funcie de amploarea factorilor de producie utilizai si mai ales in funcie de mrimea rezultatelor economicofinanciare, intreprinderile pot fi mici, mijlocii si mari, grupuri si conglomerate de intreprinderi. Grupurile de intreprinderi se formeaz prin achiziii si fuziuni, generand societi complexe, bazate pe o anumit form de integrare. ntreprinderi integrate pe orizontal, formate prin fuziunea a dou sau mai multor firme aflate in concuren direct; ntreprinderi integrate pe vertical, formate din firme aflate in amonte sau in aval una fa de alta; ntreprinderea conglomerat ia nastere din fuzionarea mai multor firme care acioneaz in domenii economice si pe piee total diferite. De exemplu, o firm productoare de produse electronice preia o firm de producie cinematografic. Acestea reprezint structuri pur financiare, care nu au la baz o interdependen productiv sau de marketing intre firmele componente. Holdingul este preocupat, in esen, de gestiunea financiar a grupului, de coordonatele si controlul societilor membre ale conglomeratului, indiferent de domeniul in care acesta isi desfsoar activitatea. 2.4. Problema general a economiei Preocuparea oamenilor dintotdeauna de a alege resursele si de a ierarhiza folosirea lor pentru o cat mai bun satisfacere a nevoilor a fost numit problema fundamental (general) a organizrii oricrei economii. Aceast problem se contureaz prin rspunsurile pe care umanitatea le-a dat la urmtoarele intrebri vitale pentru societate: Ce si ct s se produc? Cum s se produc? Pentru cine s se produc? Prima intrebare urmreste s afle rspuns cu privire la cate bunuri din cele cunoscute si posibile pot fi produse cu stocul de resurse de care dispune societatea. A doua se refer la alegerea acelei tehnici si a acelor tehnologii pentru a produce fiecare bun in parte, in cantit ile alese. A treia intrebare caut s identifice modul si criteriile distribuirii bunurilor intre membrii societii. Pentru a se identifica alegerea raional se

urmreste decalajul intre dezirabil si posibil. Acest principiu presupune fie cutarea maximizrii utilitii (a satisfaciei, a plcerii de a tri, a productivitii, rentabilitii, remuneraiei), fie minimizarea efortului (a intrrilor de factori, costurilor, renunrilor la disponibilitile bnesti plasate etc.). Raritatea resurselor si bunurilor determin luarea unor decizii care implic intotdeauna alegerea unei alternative in detrimentul altora posibile, ceea ce determin realizarea unor comparaii intre utilitile si dezutilitile oricrei activiti. Pentru ca alegerea s fie considerat raional, agenii economici trebuie s evite risipa de resurse rare si scumpe, s in seama de inechitile pe care le poate provoca o anumit alegere, de efectele poluante ale unor producii, considerate rentabile economic etc. Analiza posibilitilor alternative de a produce beneficiaz de un instrument consacrat Frontiera (Curba) posibilitilor de producie (Caseta nr. 2.3.). Economia, ca entitate complex indestructibil, este abordat si cercetat din puncte de vedere diferite. Microeconomia este o parte a activitii economice care const din procesele, faptele, actele si comportamentele participanilor individuali la fluxurile economice (societi comerciale, nefinanciare, bnci si instituii financiare, administraii, menaje etc.). Ea nu se limiteaz ins la comportamentele individuale separate, ci se refer si la interaciunile intre participanii la activitile economice in termeni de echilibru parial sau de echilibru general. Mezoeconomia este acea component a activitilor economice care const dintr-un sector de activitate al economiei (primar, secundar, teriar), o ramur de activitate (siderurgie, chimie, transport, educaie, sntate etc.), o regiune administrativteritorial, ca si din unele grupuri care formeaz agregate organizate instituional (sindicate, partide, asociaii, corporaii etc.).

Macroeconomia reprezint acea parte a economiei care exprim aceleasi procese si fapte economice de la nivel microeconomic, numai c aceasta se refer la mrimile si variabilele agregate (nsumate) ale intrrilor si iesirilor, variabile degajate de comportamentele individuale ale participanilor la economie, vzute n interdependena lor. Adesea, macroeconomia este identificat cu economia naional. Economia naional const din sistemul istoriceste constituit al activitilor economico-sociale, activiti care se desfsoar, se ntrein si se poteneaz reciproc n cadrul unei ri si se raporteaz la posibilitile si la interesele ei generale. Mondoeconomia este o component a economiei care structureaz procesele, faptele, actele si comportamentele agenilor economici la scar mondial, ale comunitii internaionale privite att prin prisma legturilor economice dintre acestea, ct si ca ntreg considerat la scar planetar sau zonal-internaional. Economia contemporan este o economie integratoare a tuturor proceselor, fenomenelor, faptelor si comportamentelor. Astfel, probleme prin excelen macroeconomice (inflaia, somajul, balana de pli externe) nu pot exista in afara acelorasi probleme privite din unghiul unitilor individuale. 2.5. Incertitudine si risc n economie Incertitudinea si riscul sunt trsturi ale economiei de pia si o insoesc pe tot parcursul existenei sale. Influena acestora se resimte, atat asupra deciziei ofertantului (productor sau vanztor), cat si asupra celei a clientului (cumprtorului). Astfel, productorulvanztor sau comerciantul nu pot fi siguri c bunurile sau serviciile oferite vor fi vandute la un pre care s le permit recuperarea cheltuielilor si obinerea profitului scontat. In plus, productorul are incertitudini cu privire la

domeniul de activitate dorit sau ales pentru investiia sa, la preul si calitatea factorilor de producie ce vor fi utilizai, la concurena de pe pia, la nivelul preurilor de vanzare al bunurilor si al tarifelor serviciilor produse, la legislaia care se poate modificia pe parcurs afectandu-i interesele si la ali factori care-i pot influena decizia. La randul su, clientul are incertitudini asupra nivelului veniturilor necesare achiziionrii bunurilor si serviciilor dorite in viitor, asupra calitii acestor bunuri, asupra evoluiei preurilor etc. In aceste condiii ambii risc: productorul (vanztorul) pentru a obine profit trebuie s produc si s vand bunurile si serviciile care sunt presupuse a fi cerute de pia, iar cumprtorul s le achiziioneze pentru a-si acoperi propriile trebuine. Dar care este coninutul acestor dou categorii economice: incertitudine si risc ? Incertitudinea conform Dicionarului de economie1 este acea situaie in care rezultatele unei decizii nu sunt certe. Astfel spus, rezultatul acelei decizii are mai multe alternative posibile, unele favorabile, altele nefavorabile. Spre deosebire de certitudine, care este expresia producerii cu precizie a unui anumit fenomen sau proces economic, a unui eveniment, intr-un anumit orizont anticipat de timp si care desemneaz sigurana hotrarii luate, incertitudinea ofer mai multe rezultate posibile. Riscul reprezint un eveniment viitor si probabil, a crei producere ar putea provoca pierderi, un pericol sau inconvenient posibil. El se refer la multe domenii de activitate economic dar, si in plan social, juridic, politic etc. Ca si incertitudinea, riscul corespunde unei decizii a crei rezultate au mai multe alternative posibile. Ins in cazul riscului se poate determina probabilitatea fiecrei alternative, in timp ce in situaia de incertitudine aceast posibilitate nu exist. Cele mai importante riscuri in domeniul afacerilor sunt riscul economic si riscul de ar: Riscul economic conform aceluiasi Dicionar este un eveniment sau proces nesigur si probabil, care poate cauza o pagub, o pierdere intr-o activitate, operaiune sau aciune economic si se manifest la toate nivelurile: microeconomic, macroeconomic si mondoeconomic. El poate avea cauze: a) obiective, care pot fi cunoscute sau nu, dar care se manifest independent de voina oamenilor, iar consecinele negative ale acestora nu pot fi anulate, ci in cel mai bun caz diminuate, atunci cand sunt sesizate in faza incipient; b) subiective, care sunt produse si depind de agentul economic: lipsa informrii in domeniu, temperamentul si atitudinea acestuia, erori de management si in general elemente ce in de comportamentul intreprinztorului. Riscul poate fi clasificat dup multe criterii, printre care: A) dup dimensiunea entitilor afectate poate fi: a) la nivel microeconomic, adic la nivelul firmei, unele din pagubele rezultate pot fi acoperite total sau parial prin asigurarea pentru astfel de daune la unitile specializate din sistemul de asigurri. Astfel, exist posibilitatea despgubirii pentru pagube produse in situaii care au cauze naturale (inundaii, secet, cutremure), sociale (rzboaie, incendii) sau economice (insolvabilitatea unor parteneri de afaceri, greve etc.); b) la nivel macroeconomic, riscul are cauze speciale, provocate de evenimente sociale majore (greve generale), politice (rzboaie, schimbri de regim politic), economice, concretizate in dezechilibre macroeconomice (inflaie ridicat, somaj de mas, crize economice etc.). Ca urmare a progreselor in cercetarea economic, dar si prin aplicarea metodelor matematice si statistice, cauzele riscului previzibil pot fi mai usor determinate, iar pagubele diminuate, atat la nivelul firmei cat si la nivel macroeconomic. In acest sens, sunt utilizate metode econometrice, teoria probabilitilor etc., prin care se determin cauzele riscului, amploarea acestuia si se pot calcula erorile de predic ie; c) la nivel mondoeconomic, indeosebi in ultimele decenii se are in vedere, alturi de celelalte forme de risc posibile in afaceri si riscul de ar. Prin risc de ar se inelege acea form de risc ce presupune posibilitatea unor pierderi care pot s apar ca urmare a unor legturi de afaceri cu parteneri strini, inclusiv cu guverne si instituii guvernamentale sau organizaii ale cror afaceri sunt garantate de stat. Ca si la celelalte nivele, cauzele riscului rezid in evenimente economice, politice sau de alt natur, produse in ara partenerului extern. Pentru a preveni guvernele si pe intreprinztori s-au creat instituii specializate care avertizeaz asupra gradului de risc de ar (societi de rating). In acest fel, in funcie de gradul de risc, intreprinztorii hotrsc dac investesc sau nu in ara respectiv si in ce condiii. B) dup posibilitatea prevederii lui, riscul poate fi: a) previzibil, atunci cand factorii care ar aduce daune pot fi prevzui cu anticipaie; b) neprevizibil, determinat de situaii fortuite: evenimente sociale majore (rzboaie, greve, revoluii, schimbri de regimuri politice etc.), economice (crize, concuren neloial, scderea cererii solvabile etc.), cataclisme naturale (inundaii mari, secet prelungit, cutremure majore). Dar chiar si in cazul riscului previzibil mrimea pagubelor nu poate fi stabilit anticipat cu precizie. C) dup posibilitatea acoperirii pierderilor: a) asigurabile riscuri care pot fi prevzute, ca si consecinele lor negative si la care se pot determina pagubele ce se vor produce si care pot fi asigurate prin contracte de asigurare incheiate cu instituii specializate. In acest mod, pagubele produse vor fi suportate de societatea de asigurri (ex.: in agricultur, transporturi, incendii etc. ); b) neasigurabile acele riscuri care nu pot fi determinate prin metode statistico-matematice si nici pe baza experienei anterioare, neavand posibilitatea cuantificrii consecinelor lor, atat ca volum, cat si ca perioad de repetare (rzboaie, greve generale, revolte, cataclisme neprevzute etc.). Acoperirea pierderilor in aceste situaii revine agentului economic pgubit. D) riscuri specifice economiei de pia, neintalnite in perioadele social-istorice anterioare societii moderne, la nivelul si complexitatea economiei contemporane2.

Capitolul 3
ECONOMIA CU PIAT CONCURENTIAL n modelul ideal al economiei de pia mecanismul preurilor si al concurenei, joac rolul unei mini invizibile care ghideaz alegerile economice ale fiecruia. Aceast mn este n msur s aduc n permanen cele mai bune la probleme cheie care se pun n orice societate: Ce s se produc ? Cum s se produc ? Cum s fie remunerat (recompensat) fiecare ?

Michel Didier 3.1. Geneza si con_inutul economiei de schimb Societatea omeneasc in evoluia ei a cunoscut mai multe forme de organizare economic, pan la forma contemporan economia de pia. Satisfacerea trebuinelor (nevoilor) societii s -a fcut pe parcursul evoluiei umanitii in dou moduri: a) fie din producie proprie, prin autoconsum (productorul isi producea singur cele necesare consumului propriu), fenomen cunoscut sub denumirea de economie natural; b) fie prin schimb, prin instrinarea rezultatelor propriei activiti si primirea altor bunuri in compensaie sau mai tarziu a unei sume de bani. Acest mod de satisfacere a nevoilor poart numele de economie de schimb. Economia natural este specific perioadei primitive, chiar dac intr-o anumit pondere se mai menine si azi, indeosebi in ri slab dezvoltate economic, in timp ce economia de schimb aprut cu cateva mii de ani in urm este dominant in economia modern, mai ales in rile dezvoltate din punct de vedere economic; ea este forma universal de organizare si funcionare a activitii economice in lumea contemporan. Apariia economiei de schimb in perioada de descompunere a societii primitive a fost urmarea a dou elemente (condiii) existente simultan (cumulativ): - diviziunea social a muncii, adic specializarea agenilor economici in anumite activiti la scar social si care are ca urmare producerea unor anumite bunuri sau servicii*. Aceast specializare, atunci cand are loc in forme de activitate care nu duc la un produs finit, ci la componente ale acestuia, implic procesul de cooperare intre agenii economici. Specializarea a creat o serie de avantaje sesizate si de Adam Smith (vezi caseta 3.1.) - printre care cele mai importante sunt reducerea timpului si a cheltuielilor materiale si de munc si, implicit, obinerea unui venit din vanzarea bunurilor respective. Deci, originea diviziunii muncii rezid in dorina natural a oamenilor de a -si satisface mai bine trebuinele, prin specializare si recurgerea la schimb, fiecare avand posibilitatea de a obine mai mult fa de situaia in care si-ar produce singur intreaga gam de bunuri necesare existenei. Caseta nr. 3.1. Rolul diviziunii muncii n susinerea progresului social economic n concepia lui Adam Smith Cea mai mare perfecionare a forelor productive ale muncii si n mare parte priceperea, ndemnarea si chibzuina cu care se conduce sau se execut munca de pretutindeni par a fi efectele diviziunii muncii. ...diviziunea muncii, n msura n care poate fi introdus, pricinuieste n fiecare meserie, o crestere proporional a forelor productive ale muncii. Se pare c separarea diferitelor meserii si ocupaii, una de alta, a avut loc ca urmare a acestui avantaj. De asemenea, aceast separare este, n general, dus cel mai departe n rile care se bucur de activitatea cea mai dezvoltat si perfecionat; ceea ce este munca unui singur om ntr-o societate napoiat, fiind n general ntr-o societate naintat, munca mai multor oameni. Aceast mare crestere a cantitii de munc, pe care drept consecin a diviziunii muncii sunt n stare s-o ndeplineasc acelasi numr de oameni, este datorit urmtoarelor trei diferite mprejurri: n primul rnd, cresterii ndemnrii fiecrui lucrtor n parte; n al doilea rnd, economisirii timpului, care de obicei se pierde prin trecerea de la un fel de munc la altul; si n sfrsit, inveniei unui mare numr de masini, care usureaz si reduc munca, fcnd pe un singur om capabil de a produce ct producia mai multor oameni. De aici, enorma nmulire a produselor tuturor variatelor meserii, ca o consecin a diviziunii muncii, care pricinuieste, ntr -o societate bine condus, acel belsug general care se rspndeste n cele mai de jos categorii ale populaiei. Adam Smith, Avuia naiunilor, Cartea I, Cap. I Diviziunea muncii In literatura economic de specialitate se subliniaz c specializarea agenilor economici intr-un anumit domeniu are la baz interesul economic, materializat in avantajul obinut dintr -o activitate in raport cu alta. Ei se bazeaz, constient sau intuitiv, pe teoria avantajului relativ (comparativ) fundamentat de D. Ricardo pe baza ideilor lui Adam Smith, conform creia un agent economic dispune de un avantaj comparativ (relativ) in raport cu alii dac obine un anumit bun cu un cost de oportunitate mai mic in raport cu al celorlali. De pild, intreprinztorul care produce aparate electronice si care opteaz pentru producerea de computere, renunand la televizoare, sau agricultorul care cultiv legume, renunand la producerea de cereale. - autonomia si independena productorilor este cea de-a doua condiie si reprezint dreptul acestora de a dispune de bunurile si serviciile produse, posibilitatea de a le instrina, pe baza unor criterii economice. Autonomia nu poate fi conceput in afara proprietii, de aceea, ea a aprut odat cu proprietatea particular, la sfarsitul comunei primitive. Cele dou condiii de mai sus (diviziunea social a muncii si autonomia agenilor economici), aprute cronologic in aceast ordine, trebuie s existe concomitent pentru a permite schimbul. Astfel, fr o diversitate de bunuri, schimbul nu ar avea sens, iar fr autonomie nu ar fi posibil instrinarea (schimbul) lor contra altor bunuri diferite sau contra bani. Cand sunt indeplinite condiiile de mai sus, bunurile supuse schimbului conform teoriei clasice poart numele de mrfuri. In aceast concepie, marfa este un bun economic utilizat pentru satisfacerea unor nevoi de consum personal sau productiv, obinut prin schimb. Economia politic clasic (Smith, Ricardo) si cea marxist priveau marfa intr-o dubl ipostaz, ca unitate a doi factori: valoarea si valoarea de intrebuinare (utilitatea). Valoarea de ntrebuinare n aceste concepii reprezint capacitatea unui bun de a satisface o trebuin, datorit proprietilor fizice si chimice ale bunului respectiv, iar valoarea reprezint munca omeneasc ncorporat n marf; substana ei fiind dat de munca productiv materializat n acel bun. Izvorul valorii mrfurilor il reprezint munca omeneasc (fizic si intelectual) nedifereniat din punct de vedere calitativ (munca in sens fiziologic). Mrimea valorii conform acelorasi teorii era stabilit de pia si reprezenta cantitatea de munc consumat in condiii normale de obinere a bunurilor economice (media social); condiii normale sunt considerate cele absolut necesare pentru obinerea produciei de ctre majoritatea productorilor (cei care dau majoritatea produciei) si se refer la o calificare si intensitate a muncii medii si condiii tehnice norm ale (nu cele mai perfecionate, dar nici cele mai inapoiate, rudimentare). Analiza economico-social a oricrei societi prin prisma afirmaiilor de mai sus presupune, in primul rand, analiza proprietii. 3.2. Proprietatea privat trstur esential a economiei de schimb Prin proprietate se nelege totalitatea relaiilor dintre oameni n legtur cu bunurile materiale si spirituale, relaii

reglate de norme istoriceste determinate pe plan social. Este un raport social-economic, un contract social, deoarece proprietatea reprezint o apropriere, o nsusire sau o posesiune a unui bun de ctre o persoan, considerat nu ca un individ izolat, ci ca membru al unei colectiviti. Trebuie fcut distincia intre categoria economic de proprietate, asa cum a fost definit mai sus si aprut odat cu societatea si expresia sa juridic, respectiv intre relaia social-economic si dreptul de proprietate (dreptul de a deine, a dispune, de a utiliza un bun in mod exclusiv si absolut in conformitate cu legile in vigoare), care a aprut mai tarziu, odat cu apariia statului si a normelor juridice privind proprietatea. Obiectul proprietii il reprezint bunurile materiale (resurse materiale, utilaje, cldiri, obiecte personale etc.) si imateriale (informaii, idei si alte rezultate ale activitii creative ale omului, ca: invenii, inovaii, opere literare si artistice etc.). Printre bunurile materiale un loc deosebit il ocup fondul funciar, ca obiect al proprietii in agricultur, inclusiv resursele de ap necesare acestei ramuri, ca si celorlalte nevoi ale economiei naionale, resursele materiale si mijloacele de munc. Subiectul proprietii il reprezint persoanele fizice (indivizii) sau cele juridice (colectiviti ca: organizaii, socio-grupuri, stat). Subiectul sau titularul isi exercit atributele de proprietar (dreptul de apropriere sau posesiune, de folosin, de dispoziie si de uzufruct, adic de a dispune de rezultatele acelui bun) prin putere proprie, in cadrul legal; nimeni altcineva nu poate exercita nici unul din aceste atribute fr acordul celui care are in proprietate bunul respectiv si pe care le realizeaz in interesul su. Cu alte cuvinte, exercitarea acestui drept este monopolul exclusiv al titularului. Instrinarea unuia, mai multora sau tuturor atributelor proprietii poate avea loc temporar sau definitiv, parial sau total si o poate face numai proprietarul. Cedarea acestor atribute de ctre acesta, in favoarea altei persoane, are loc fie pe baza unor echivalente prin vanzare, inchiriere, arend, credit, fie gratuit (mostenire, donaie). Relaiile de proprietate in evoluia societii omenesti au suferit transformri care au imbrcat diferite forme istorice. In prezent, exist mai multe forme de proprietate, dintre care trei sunt de baz: a) proprietatea particular este forma cu cea mai mare pondere in rile cu economie de pia si reprezint dreptul indivizilor asupra bunurilor diverse (mijloace de munc, pmant, cldiri pentru producie, locuine, bunuri de uz personal etc.). La randul su, ea poate exista fie sub forma proprietii individuale, a indivizilor si a asociaiilor (cooperative) si presupune dreptul titularului asupra bunurilor de interes personal (atat de uz personal propriu-zis, cat si unelte si fond funciar), fie sub forma proprietii private (individuale si asociative) si se refer la dreptul indivizilor asupra bunurilor care servesc, de regul, pentru producerea de bunuri si servicii in scopul obinerii de profit. Proprietatea particular asigur libertatea economic a individului, stand la baza liberei iniiative si confer proprietarului atributele conducerii activitii (personal sau prin manageri); b) proprietatea public cunoscut si sub forma improprie de proprietate de stat este administrat de stat sau organele publice locale. Ea cuprinde bunuri de interes naional sau local din diverse sectoare de activitate. In prezent, rolul economic al statului in calitate de proprietar este in continu diminuare si, ca urmare, sunt privatizate si bunuri publice existente in administrarea statului, in proprietatea public rmanand numai bunuri de interes strategic sau neprivatizabile. c) proprietatea mixt este rezultatul asocierii intre cele dou forme de proprietate precedente, respectiv intre proprietatea particular si cea public. Aceast asociere poate avea loc intre stat si firme autohtone sau strine (societi multinaionale). Asa cum s-a vzut, in prezent proprietatea particular in economia de pia este dominant si st la baza liberei iniiative, adic a acelei liberti care permite agenilor economici s decid asupra bunurilor de care dispun in virtutea atributelor lor de proprietari. Ea st la baza liberalismului economic si a individualismului ca principii de baz ale economiei de pia, statuand proprietatea particular ca instituie juridic specific economiei moderne ca si egalitatea in drepturi, obligaii si tratament a fiecrui individ, a tuturor agenilor economici, prin legi elaborate de statul de drept (egalitatea juridic). Caseta nr. 3.2. n Romnia pot exista variate forme de proprietate Ceea ce ne intereseaz pe noi astzi este faptul c n Romnia pot exista variate forme de proprietate. Criteriile care decid valabilitatea si extinderea uneia sau alteia dintre ele fiind eficiena economic si eficiena social. Ct din fiecare este necesar, va arta practica, simul msurii... O tez veche, propagat de peste 200 de ani, spune c statul este prost gospodar, iar particularul bun gospodar. Cred c problema nu trebuie privit dogmatic. Practica internaional, ca si a noastr, arat c multe ntreprinderi de stat merg bine si foarte bine, desi sunt destule care merg ru. n acelasi timp sunt ntreprinderi particulare care merg bine si foarte bine, dar si multe care merg prost, n faliment sau apeleaz la guverne, deci la stat, pentru a fi salvate. Anglia, de pild, ofer exemple n aceast privin. Prin urmare trebuie eliminat orice dogm, de un fel sau altul, mai veche sau mai nou. Problema trebuie rezolvat concret, pentru fiecare caz n parte, spre a se adopta decizia cea mai corect economic si social. Drept urmare, cnd o ntreprindere de stat merge foarte bine sau bine, nu-i cazul s o privatizezi. Dar dac este nerentabil, produce pierderi, dac nu are nici o sans s devin eficient ea trebuie ori transformat, ori desfiinat sau privatizat dac este posibil. n orice caz, nu pot fi meninute ntreprinderi care nu sunt eficiente, competitive. De asemenea, trebuie neaprat ca ntreprinderile private s fie eficiente economic, prin tehnica si organizarea lor mai bun, prin produse de calitate si economicitate, iar nu prin spolierea populaiei nlocuind un monopol de stat prin unul particular. (_. _. Constantinescu, Dileme ale tranziiei la economia de pia, Editura AGER, Bucurest i, 1992, p. 41). 3.3. Economia de piat contemporan. Economiile moderne economii mixte de piat Extinderea treptat a relaiilor marfare in epoca modern a dus in unele ri la generalizarea lor. In acest context, se vorbeste tot mai mult de sistemul economiei de pia. Sistemul economiei de pia contemporane (existent in ri dezvoltate, ce insumeaz un sfert din populaia globului), se caracterizeaz printr-o serie de alte particulariti in afara celor enumerate (existena diviziunii sociale a muncii si autonomia productorilor, producia de marf, proprietatea particular, libera iniiativ creat de aceasta etc.):

a) piaa este elementul central, in jurul creia graviteaz activitatea economic. Piaa a aprut dup cum se stie odat cu autonomizarea schimbului. Treptat, relaiile dintre vanztori si cumprtori s -au generalizat, ajungand in prezent ca piaa s devin dominant. In sistemul economiei de pia, acest element piaa reprezint elementul caracteristic, de la care isi trage de altfel si numele. n accepiunea cea mai general, piaa reprezint totalitatea relaiilor de vnzare-cumprare. Ea este - cu alte cuvinte - locul de ntlnire mai mult sau mai puin abstract dintre oferta vnztorilor si cererea cumprtorilor n care: - oferta este forma de manifestare a produciei, a posibilitilor ei de a acoperi diferitele nevoi ale oamenilor, att la nivel individual, ct si social; - cererea este expresia nevoilor umane solvabile, a trebuinelor nsoite de capacitatea oamenilor de a cumpra bunurile si serviciile oferite si care sunt convenabile pentru ei att ca utilitate, ct si ca pre. Piaa este o categorie economic complex, care nu cuprinde numai cererea si oferta de bunuri economice ci - asa cum se va vedea - si alte activiti: schimbul monetar, valutar, financiar, for de munc etc. Ea are, de asemenea, o multitudine de sensuri: de la cel de loc real sau imaginar de intalnire a cererii cu oferta, la cel de spaiu teritorial (geografic) real in care au loc tranzacii si pan la gama relaiilor de vanzare-cumprare ce se desfsoar intr-un timp determinat. Funciile generale ale oricrei piee pot fi rezumate la urmtoarele: - intermediaz schimbul de bunuri si servicii dintre vanztori si cumprtori. Intrucat toi productorii produc nu pentru ei (cu excepia micului productor care in majoritatea cazurilor produce pentru el, in primul rand), ci pentru alii, piaa devine elementul mediator intre acestia; - verific concordana intre volumul, structura si calitatea ofertei, cu nivelul, structura si calitatea cererii. Acest rol al pieei, de validare a deciziilor agenilor economici, de verificare a utilitii mrfurilor si serviciilor oferite, oblig pe productori ssi adapteze oferta la cerinele clienilor. In caz contrar, risc s fie eliminai, s dea faliment; - ofer informaii obiective, ieftine si rapide tuturor agenilor economici participani la pia (ofert, cerere, preuri). Cresterea dimensiunilor si complexitii activitii economice a dus la apariia de piee specializate, de tipuri si forme variate, care se pot clasifica dup diverse criterii. Cea mai general clasificare a pieelor are la baz criteriul obiectului de schimb. Conform acestui criteriu pieele pot fi: piee de bunuri, care la randul lor, se clasific dup alte multe criterii (natura obiectelor, forma lor, cadrul desfsurrii etc.) si piee speciale (financiar, monetar, valutar, forei de munc, a informaiei si a altor servicii). Aceste forme de piee vor face obiectul altor capitole ale manualului. Referitor la piaa bunurilor trebuie precizat c ea face obiectul unei ramuri a economiei naionale, respectiv comerul (interior si exterior), ca si a burselor de mrfuri. b) legat de pia este mecanismul de formare al preurilor prin negociere ntre productori si cumprtori. Raportul cerere-ofert este esenial in stabilirea volumului bunurilor si serviciilor si a preului acestora; c) profitul devine mobilul intregii activiti; nici un agent economic nu-si desfsoar activitatea in afara interesului propriu, materializat in profit; d) obinerea profitului nu are loc in orice condiii tehnicomateriale; de aceea fiecare agent economic urmreste imbuntirea condiiilor tehnice. Introducerea de tehnologii avansate este o cerin nu numai pentru productori, ci si pentru alte sectoare economice (comer, bnci etc.); e) concurena devine un mijloc esenial care ii oblig pe agenii economici s produc la condiiile impuse de pia atat cantitativ, valoric, cat si tehnic, avantajele cele mai mari avandu-le aceia care produc mai ieftin si de calitate; f) riscul element caracteristic al economiei de pia este un eveniment nesigur si posibil ce poate cauza o pagub, o pierdere, asa cum s-a vzut in capitolul precedent; g) fenomenele specifice economiei de schimb au o serie de consecine economice si sociale care fac ca sistemul economiei de pia s nu fie perfect: crize economice, somaj, inflaie, fenomene speculative, monopolizare a unor domenii, deficit bugetar, inechitatea repartiiei veniturilor cu consecina ei, srcia etc.; h) monetarizarea economiei naionale ca fenomen major al economiei de pia indeosebi in condiiile contemporane. De altfel, economia actual mai poart numele si de economie de schimb monetar. i) statul nu se implic n mod direct decat ca agent economic, cu drepturi si obligaii ca oricare agent economic, dar si ca responsabil pentru asigurarea legalitii, infrastructurii si a altor condiii pentru buna funcionare a mecanismului economiei de pia, bazat pe libera iniiativ generat de proprietate particular. Trsturile enumerate mai sus reprezint probleme majore ale teoriei economice si sunt tratate in alte capitole ale manualului. Aceste caracteristici specifice economiei de pia contemporane nu se gsesc in form pur in nici o ar. Ele sunt ins dominante, spre deosebire de statele cu economie centralizat unde sunt practicate alte principii si norme, sau de cele cu economie in tranziie, unde aceste caracteristici sunt intr-o form mai mult sau mai puin incipient. Pornind de la aceste trsturi si, in special, de la interesul agenilor economici productori si intermediari de a obine profit cu risc cat mai mic si al celor consumatori de a-si satisface trebuinele cu produse si servicii de calitate la preuri cat mai sczute, stiina economic a formulat cateva principii ale economiei de pia: - principiul raionalitii la care apeleaz atat productorii, atunci cand isi stabilesc parametrii produciei, in asa fel incat s consume cat mai puin pentru a obine profit, cat si consumatorii care, cu o anumit sum de bani, s obin bunurile cu utilitatea cea mai ridicat si in cantiti cat mai mari; - principiul eficienei, care decurge din raionalitate, in sensul c orice activitate desfsurat trebuie s se finalizeze fie in profit (pentru vanztor), fie in satisfacerea optim a trebuinelor (pentru consumator); - optimizarea activitii presupune alegerea variantei cu cele mai bune rezultate in producie (consumuri minime si profit maxim) si in consum (alegerea acelor bunuri care s le asigure acoperirea nevoilor cu bunuri si servicii de calitate si la preuri minime). In prezent, exist mai multe tipuri (forme ) de economie.

Prin form sau tip de economie se nelege totalitatea caracteristicilor specifice unei economii, care o deosebeste de altele, caracteristici stabilite n funcie de o serie de criterii (spaiu, mod de organizare, volumul resurselor etc.). In funcie de aceste caracteristici exist urmtoarele tipuri de economie: a) economia liber, cu pia concurenial, care se caracterizeaz prin libera iniiativ, pluralismul formelor de proprietate in care proprietatea particular este dominant, si care asigur asistena trsturilor specifice si a principiilor enumerate mai sus etc.; b) economia controlat, care are la baz proprietatea comun (de stat sau cooperatist), activitatea economic desfsurandu-se pe baza unui plan centralizat, in care libera iniiativ si interesul individual sunt excluse si, ca urmare, eficiena este redus si nivelul de trai sczut, desi scopul declarat al produciei este asigurarea bunstrii intregului popor; c) economia mixt presupune imbinarea (coexistena) celor dou tipuri expuse mai sus, ponderea elementelor caracteristice economiilor liberale si controlate fiind diferite de la o ar la alta. Economiile moderne sunt economii mixte de pia in care se imbin elemente ale economiei libere care sunt predominante cu cele ale economiei dirijate, in care statul exercit un anumit rol. Dar si intre aceste economii exist o varietate de forme, in funcie de situaia economic, social politic, experiena si condiiile istorice in care au aprut si s-au dezvoltat diferitele ri etc. Elementele care le difereniaz sunt in general legate de rolul statului, in mecanismul economiei de pia, de doctrinele economice, de politicile economice adoptate, prin care se urmresc diverse obiective economice si sociale. Si desi nu exist un punct de vedere unitar intre economisti cu privire la modelele contemporane ale economiei de pia, putem considera c punctul de vedere exprimat de Michel Albert in lucrarea Capitalism contra capitalism reprezint o sintez apropiat de realitate (vezi caseta 3.3.). Ambele modele cultiv valorile economiei de pia, se bazeaz pe aceleasi principii fundamentale ale acesteia, dar intre ele exist si o serie de deosebiri legate de modalitile de punere in practic a acestor principii (locul individului in cadrul unitii economice, modul de utilizare a facilitilor oferite de pia etc.).

Caseta nr. 3.3.

Concepia lui Michael Albert cu privire la modelele economiei de pia contemporane Dup prerea sa, sistemul economiei de pia contemporan cunoaste dou modele de baz: cel neoamerican (texan) si cel renan (german) dup cum rezult din lucrarea Capitalism contra capitalism. Modelul neoamerican specific SUA si altor ri anglo saxone (Marea Britanie, Australia, =oua Zeeland) ca si rilor industrializate din Asia (cu excepia Japoniei) se caracterizeaz prin urmtoarele trsturi: - piaa are rolul determinant; aproape totalitatea tranzaciilor desfsurndu -se prin intermediul pieei. n consecin sistemul public (care produce bunuri si servicii necomerciale) este neglijabil; - ntreprinztorul, urmrind cresterea profitului, sporeste oferta; - ntreprinderea reprezint centrul deciziilor economice; - preurile, tarifele, salariile etc. depind de pia, de raportul cerere ofert; - fiscalitate redus, pentru a stimula iniiativa particular; - piaa financiar reprezint barometrul activitii economice (reflectat ndeosebi de burs); - clasa mijlocie relativ redus; - sistemul de nvmnt elitist, este subordonat cerinelor pieei; - ncurajarea consumului; - protecia individului reprezint n general o chestiune personal nu una public,o preocupare a statului indiferent c este fa de somaj, srcie, boli etc.; n concluzie modelul neoamerican pune la baz principiul individualismului, manifestat prin intermediul pieei, statul neintervenind dect cu totul ntmpltor. Modelul renan specific Germaniei si rilor germanice (Austria, Elveia, Olanda, Suedia si n general rilor nordice) ca si Japonia, se bazeaz tot pe mecanismul intern al pieei, are ns o serie de trsturi specifice ce dec urg din rolul acordat statului ca girant al bunei funcionri a mecanismului de pia, aprtor al proteciei sociale, al reformelor. Printre aceste trsturi, economistul francez include: - o marj important de bunuri si servicii care nu mbrac forma de marf (bunuri economice necomerciale sau nonmarfare); - fiscalitatea se bazeaz pe impozite directe (impozit pe venituri) care prevaleaz asupra celor indirecte; - sistemul bancar reprezint interesele acestor instituii dar si ale firmelor, mecanism bazat pe cogestiune; - salariile ca mrime nu depind numai de condiiile pieei ci si de elemente ca vechime, pregtire, experien etc.; - sistem de nvmnt egalitar; - miscare sindical puternic; - grad ridicat de securitate a populaiei fa de risc uri prin organizarea unor instituii adecvate de protecie social (ajutoare de somaj, pensii etc.); - clas mijlocie numeroas (peste trei sferturi din populaie). Dac modelul american pune la baza mecanismului economic atotputernicia pieei, statul avand un rol minor, cel renan se sprijin tot pe pia, dar statul intervine atunci cand mecanismul intern al pieei nu poate asigura evoluia normal a economiei, fr al deteriora (indeosebi in asigurarea echilibrului economic, protecia social etc.). Din punct de vedere al dezvoltrii economice, economiile diverselor ri se pot clasifica in: - economii dezvoltate, caracterizate prin indicatori globali si pe locuitor foarte ridicai (producie industrial si agricol, servicii, venituri, nivel de trai etc.); - economii mediu dezvoltate, unde nivelul acestor indicatori este mai sczut decat in prima categorie; - economii slab dezvoltate, de regul cu o pondere mare a agriculturii si a populaiei agrare, dar cu venituri mici, eficien sczut si, ca urmare, un nivel de trai sczut. In ultimul deceniu al secolului al XX-lea a aprut o alt categorie de

economii in Europa cele in curs de tranziie de la socialism la capitalism, unde s-au inlturat majoritatea elementelor specifice economiei planificate si au aprut cele ale economiei de pia: proprietatea privat, libera iniiativ etc. (vezi caseta 3.4.). Caseta 3.4. Dileme ale tranziiei la economia de pia. Proprietatea nodul gordian al acestei tranziii Romnia, dup 1989, a optat pentru sistemul economiei de pia. Trecerea de la sistemul centralizat la cel al economiei libere a necesitat o perioad de tranziie, n care s se fureasc noile structuri specifice acestui tip de economie. Principala sarcin a acestei perioade este de a nfptui refo rma economic, de a schimba vechile structuri cu cele specifice economiei de pia funcionale. =odul gordian al reformei, implicit al tranziiei l-a constituit privatizarea ntreprinderilor publice, eliminarea monopolului statului si crearea si dezvoltarea proprietii private. Strategiile adoptate n acest sens au avut 3 puncte de plecare diferite: - de a aplica un model existent, care a avut rezultate favorabile n diverse ri ale lumii; - de a folosi mai multe strategii combinate, utilizate cu succes n alte state; - de a crea si aplica o strategie original. Printre economistii romni care s-au implicat n elucidarea acestei probleme a fost si academicianul prof. univ. dr. =icolae =. Constantinescu (1920-2000) n lucrarea Dileme ale tranziiei la economia de pia (1992). In privina Romaniei, trecerea la economia cu pia concurenial dup evenimentele din decembrie 1989 se realizeaz relativ lent, cu implicaii economice si sociale majore. Astfel, tranziia se identific cu infptuirea reformei economice. Aceasta const in trecerea de la sistemul centralizat la cel liberalizat, cu un mecanism de pia dominat de concuren in toate domeniile activitii de producie, circulaie, repartiie, pe fundamentul preponderent al proprietii particulare . Acest proces este relativ indelungat si presupune privatizarea mijloacelor de munc, a fondului funciar, a resurselor materiale si financiare, dar si formarea unei mentaliti specifice, prin educaie economic, in care orientarea spre eficien s reprezinte un element de baz. 3.4. Fluxurile economice banii n economia modern Intre unitile economice exist o serie de relaii: de aprovizionare (cu materii prime, energie, utilaje etc.), de desfacere (de vanzare) a bunurilor si serviciilor produse, de creditare, asigurare etc. Aceste relaii se materializeaz intr-o miscare continu, un flux de bunuri, servicii, resurse materiale si financiare de la un agent economic la altul, miscare care in literatura economic a cptat numele de fluxuri economice. Fluxurile economice sunt miscri permanente de bunuri materiale si servicii, de resurse economice, disponibiliti bnesti etc., ntre agenii economici n calitate de participani la tranzaciile economice. In economia de pia aceste deplasri, aceste fluxuri au sensuri contrare, adic odat cu trecerea unui bun de la un agent economic productor la altul consumator are loc si in flux invers al banilor de la ultimul (cumprtorul) ctre primul (productorul sau vanztorul). Rezult c fluxurile economice, in funcie de coninutul sau aspectul elementelor care particip se pot clasifica in fluxuri reale si fluxuri monetare. Fluxurile economice reale reprezint deplasrile sau miscrile de bunuri materiale (bunuri economice sau resurse) si servicii ntre agenii economici din interiorul sau din afara unei ri (fluxuri economice reale interne sau internaionale). Fluxurile economice inverse sunt reprezentate de fluxurile economice monetare. Prin flux monetar se nelege deplasarea banilor, a veniturilor si a creanelor de la un agent economic la altul. In ultimul timp se vorbeste tot mai mult de o categorie aparte de fluxuri, respectiv fluxuri informaionale. Acestea reprezint, din punct de vedere tehnic, o deplasare a informaiei intre dou staii din cadrul unui sistem informaional, iar din punct de vedere economic, un transfer de informaii de la un agent specializat in domeniul informatic ctre utilizatori. In afara acestor fluxuri, care presupun o miscare contrarie (de la un agent la altul fluxul real si respectiv in sens invers, cel monetar, in economie exist si fluxuri cu un singur sens (flux unilateral) atunci cand bunurile si serviciile se primesc gratuit (donaii) sau banii nu intermediaz o tranzacie, ci sunt fr un echivalent (plata impozitelo r si taxelor, donaii etc.). Inelegerea fluxurilor monetare presupune cunoasterea unui alt element specific economiei de pia banii. Desi asupra genezei lor exist o diversitate de preri, banii au fost utilizai cu multe mii de ani in urm. Istoria economiei consemneaz faptul c la inceput schimbul se fcea direct: marf contra marf. Acest schimb a purtat denumirea de troc. Din cauza greutilor intampinate conform teoriei clasice in procesul schimbului unele bunuri au devenit intermediari in acest proces si au purtat numele de bani. In acest fel, schimbul direct marf contra marf a devenit un schimb mijlocit marfbani-marf. Conform acestei concepii, banii reprezint o marf special, care, pe msura dezvoltrii produciei si circulaiei bunurilor economice, s-au separat spontan din lumea celorlalte mrfuri si care ndeplinesc rolul de echivalent al valorii tuturor mrfurilor si de instrument general al schimbului. Concepia economic contemporan fie nu recunoaste aceast origine marfar a banilor si nici evoluia de mai sus, fie le ignor. Astfel, in literatura de specialitate actual, banii sunt considerai a fi o convenie social artificial sau un mijloc folosit in procesul schimbului, bazat pe incredere fa de posesorii lor, pe baza unei convenii sociale. Banii, n concepia acestor autori, au o origine necunoscut si sunt reprezentai de orice bun care este acceptat n general n tranzacii si reglementarea datoriilor, un instrument acceptat n ntreaga lume n schimbul mrfurilor sau plii unor datorii. Printre economistii care s-au ocupat de studiul originii banilor in secolul XX a fost si J.M. Keymes care scria c: Privit in timp, moneda este instrumentul de rezerv a valorii; ia indeplineste funcia de conservare si acumulare a v alorilor, aceasta rezumnd trecutul; realizand in prezent unele valori viitoare, prin ea se anticipeaz viitorul. Deci, moneda este un mijloc de a asigura continuitatea activitii economice prin si in contextul discontinuitilor realitii prezente. Economistul american Paul A. Samuelson apreciaz c banii sunt o convenie social artificial ... de indat ce bunurile

pot fi cumprate sau vandute pe un lucru dat, publicul consimind s se foloseasc de el pentru cumprrile si vanzrile sale. Sunt autori care definesc bani pe baza unei simbioze intre diferitele concepte individualizate. Bani sunt considerai un produs al schimbului de mrfuri, care, apoi, au fost investii cu incredere tuturor posesorilor lor. Ei sunt privii ca orice activ care este acceptat in tranzacii si in reglementarea schimbului. Noi identificm banii ca un element cheie pentru promovarea eficienei in producie si in schimbul de produse si servicii. Fr bani, schimbul poate fi ingreunat si spacializarea poate fi inhibat. Banii ajut la rezolvarea acestor probleme din cauz c sunt un bun care are acceptarea general ca mijloc de schimb (Lloyd C. Atkinson). Banii reprezint un instrument social, o form particular imediat mobilizatoare a avuiei sociale, o intruchipare transmisibil si omnivalent a puterii de cumprare care confer deintorului dreptul asupra unie pri din produsul social al rii emitente (C. C. Kiriescu). Baterea monedei a fost la inceput privilegiul regalitii, ulterior al statului, iar in prezent moneda fr valoare intrinsec (metalic sau hartie) este emis de bncile centrale de emisiune. Iniial, banii de hartie (hartia-moned) erau convertibili in aur (puteau fi schimbai in acest metal preios) la bncile care ii emiseser. In prezent ins , ei si-au pierdut convertibilitatea, banii circuland pe incredere, ca semne ale valorii; ei semnific nu valoarea aurului, ci a bunurilor si serviciilor ce pot fi cumprate cu ajutorul lor. In afara monedei de hartie si a celei divizionare (metalic), schimburile economice sunt mijlocite si de banii de cont sau moneda scriptural, care nu mai presupun miscarea real a monedei ci numai una cifric, in conturile agenilor economici, existente la bnci, precum si de banii imateriali (cartele de credit). Prin aceste mijloace, in rile cu economie dezvoltat sunt efectuate majoritatea tranzaciilor (in SUA peste 90% din operaiile bnesti se realizeaz prin aceste metode, fr numerar). Banii indeplinesc mai multe funcii, dintre care patru sunt recunoscute total sau parial atat de economia politic clasic, cat si de cea contemporan: * funcia de mijloc de schimb. Este principala funcie a banilor, conform creia moneda este mijlocitorul (intermediarul) care divizeaz schimbul in dou operaii: vanzarea (in care o marf se schimb pe bani) si cumprarea (in care moneda este cedat de cumprtor pentru o marf sau un serviciu primit). Deci schimbul direct M-M ia forma M-B si B-M sau mai succint M-B-M unde M = marfa si B = bani. Ca mijloc de schimb, banii au calitatea de mijloc de plat instantaneu sau de lichiditate prin excelen, adic pot fi convertii imediat in bunuri. Pentru buna desfsurare a schimburilor, in circulaie exist o anumit cantitate de moned, aparinand diferiilor ageni economici, denumit mas monetar sau bneasc. Masa bneasc (monetar) reprezint ansamblul mijloacelor de plat acceptate si recunoscute de toi participanii la proscesul schimbului, aflate la dispoziia agenilor economici la un moment dat, pentru efectuarea tranzaciilor. Mrimea masei monetare prezint o importan deosebit, deoarece subdimensionarea ei are ca efect apariia unor greuti in efectuarea schimburilor, acordarea de credite etc., iar supradimensionarea este o cauz a inflaiei (a cresterii preurilor), ducand la scderea puterii de cumprare a monedei. Prin puterea de cumprare a banilor (monedei) se nelege cantitatea de bunuri economice sau servicii care se poate cumpra cu o unitate monetar la un moment dat. Puterea de cumprare a monedei este influenat de o serie de factori, care reflect puterea economiei statului respectiv. * o funcie similar cu cea de mijloc de schimb, acceptat de economia politic clasic este cea de mijloc de plat. Aceasta presupune c banii intervin ca mijloc de plat atunci cand primirea mrfii sau efectuarea unui serviciu nu se face in acelasi timp cu incasarea sumei de bani. Asa este cazul mrfurilor vandute pe credit sau in rate ca si efectuarea muncii de ctre salariat, unde plata se face dup trecerea unei perioade de timp, la o dat scadent, fixat de cele dou pri (vanztor si cumprtor); sau plata se poate face anticipat (total sau parial), livrarea mrfii avand loc dup o anumit perioad de timp (de exemplu fabricile de zahr sau ulei pot acorda anticipat sume de bani credite productorilor agricoli cu obligaia acestora de a preda recolta rezultat fabricilor cu care au incheiat astfel de contracte); * funcia de mijloc de msur a activitii economice. Orice activitate trebuie s se desfsoare in condiii de eficien, adic din rezultatele obinute (sumele incasate din vanzarea bunurilor si serviciilor) s se acopere cheltuielile si s rman un profit. Msurarea acestei activiti nu se poate face decat valoric, prin intermediu l monedei. Moneda (naional sau dup caz internaional) reprezint etalonul general de msur pentru intreaga activitate economic, iar instrumentul prin care se realizeaz il reprezint preul. Aducerea la acelasi numitor, prin msurarea monetar, permite insumarea si compararea bunurilor si activitilor economice eterogene, imposibil de realizat prin alte etaloane (in uniti fizice); * funcia de rezerv de valoare (sau de economisire, de rezerv) const in aceea c banii necheltuii pot fi folosii c a rezerv pentru cheltuieli viitoare. Aceste funcii, cat si altele recunoscute de diverse curente si scoli de gandire economic, fac din bani un instrument fundamental in economia de pia, fr de care aceasta nu ar fi de conceput, asa cum se va vedea si in alte capitole ale manualului. PARTEA A II-A MICROECONOMIE Capitolul 4 MICROECONOMIA: STIINT SI REALITATE ntreprinztorului i se ncredineaz responsabilitatea de a conduce si a dispune de resursele ce-i sunt puse la dispoziie de ansamblul partenerilor si: acionari, bancheri, muncitori, cadre, manageri. G. Berthu, H. Lepage Asa cum economia ca realitate, ca nucleu dur al aciunii sociale reprezint domeniul de studiu al stiinei economice, realitatea microeconomic constituie obiectul de cercetare (de analiz) al stiinei microeconomice. 4.1. Microeconomia ramur a stiin_ei contemporane In ultimul timp, stiina microeconomic sau microeconomia ca stiin autonomizat a fost si este abordat si tratat (expus) fie ca parte constitutiv a economiei, fie ca poarte constitutiv a economiei politice. Aceasta din urm mai este inc considerat o alt denumire a economiei. Unii specialisti in epistemologie privesc microeconomia ca ramur a sistemului stiinelor economice. In conceperea disciplinei noastre universitare am pornit de la accepiunea stiinei

microeconomie ca parte constitutiv a economiei. Ca urmare, considerm c microeconomia s-a constituit, exist si se dezvolt alturi si in interdependen cu macroeconomia si cu mondoeconomia. Idei, teorii, concepii despre activitile agenilor economici individuali (productori-consumatori; vanztori-cumprtori; creditoridebitori etc.) au aprut cu sute si chiar cu mii de ani in urm. Apariia stiinei economice cu circa 250 de ani in urm poate fi considerat si actul de nastere al microeconomiei. Trebuie fcut precizarea c iniial stiina economic a fost denumit economie politic si avea caracter unitar si indestructibil. De aceea, autonomizarea microeconomiei in ansamblul stiinei ec onomice s-a realizat atunci cand a fost creat si consacrat stiina macroeconomic prin lucrarea devenit clasic Teoria general a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor (1936) elaborat de economistul englez John M. Keynes. Eforturile specialistilor economisti, metodologi, epistemologi ai domeniului in direcia aprofundrii cunoasterii economiei ca aciune social specific, respectiv procesul fr de sfrsit al crerii, perfecionrii si reconsiderrii structurilor analitice de cercetare si de expunere a rezultatelor acesteia s-au concretizat in apariia unor noi si noi stiine economice autonome. Ca urmare, in prezent, stiina economic se prezint ca un sistem de stiine autonomizate, toate acestea impreun luate avand ca domeniu de cercetare economia in ansamblul ei, complex, dinamic si in continu diversificare. In ultimul timp, s-a ajuns la un minim de consens cu privire la situaia (starea) conform creia in cadrul sistemului actual al stiinelor economice un loc aparte ocup economia, ca stiin teoreticometodologic fundamental. Oricare ar fi maniera de abordare a economiei ca realitate postuleaz profesorul francez Michel Didier va fi intotdeauna necesar o cunoastere general a mecanismelor si problemelor economice relativ constante, prin intermediul conceptelor si al limbajului general specific stiinei economice (Economia, regulile jocului, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1994, p. 14). Economia (Economics-ul) a preluat si exercit cu succes aceast funcie. Una din prile economiei (ca stiin) este microeconomia consemneaz economistii americani Stiglitz J. si Walsh C. Microeconomia precizeaz acestia este stiina care studiaz aprofundat si generalizeaz in plan teoreticometodologic deciziile menajelor si firmelor, ale tuturor agenilor economici individuali si detaliaz studiul preurilor si produciei in diferite industrii. (Economie, Ed. Economic, 2005, p. 38). In cadrul economiei s-au conturat, deci, mai multe moduri diferite de abordare si tratare a problemelor, faptelor si actelor economice: micro, macro, mondoeconomic. Microeconomia studiaz aprofundat comportamentul unitilor firme, menaje, indivizi, magazine, administraii etc. uniti prin intreptrunderea crora se constituie si funcioneaz economia. Aceasta analizeaz si explic modul in care agenii economici individuali iau decizii, precum si factorii direci si indireci care determin (influeneaz) deciziile respective. Dup aceast sumar incadrare istorico-logic a stiinei microeconomice, se va incerca conturarea acesteia in cadrul si in continuarea economiei. Dup cum se stie, o astfel de operaiune presupune cel puin urmtoarele: precizarea domeniului de cercetare al stiinei microeconomice; evidenierea modului de abordare a domeniului respectiv de ctre aceasta; expunerea sistemului metodologic de care aceasta dispune; trecerea in revist a metodelor si instrumentelor de analiz si de expunere a rezultatelor diferitelor analize. In ceea ce priveste domeniul abordat si analizat de stiina microeconomic, acesta a fost precizat in prima parte a leciei. In context, a fost conturat nu doar realitatea microeconomic, ci si modul de abordare si de analiz a acestei realiti. Fiind o stiin relativ tanr, microeconomia a preluat de la alte stiine anumite metode, tehnici si instrumente de analiz. Sistemul metodologic al microeconomiei s-a constituit prin adaptarea aceluiasi sistem de la economie, ca stiin fundamental. Ca urmare a unei indelungate lupte pentru metod adecvat in stiin, s-a impus concluzia conform creia metoda unei stiine depinde de natura, de domeniul acesteia. (Andre Marchal). In cazul microeconomiei, sistemul metodologic al cercetrii economice format din unitatea dintre inducie si deducie, dintre analiz si sintez, dintre metoda istoric de abordare si cea logic, unitatea analizei cantitative cu cea calitativ, modelarea matematic etc. se adapteaz si se foloseste in funcie de domeniul acestei stiine: comportamentul agenilor economici pe pieele individualizate in condiiile raritii resurselor si bunurilor economice. Dup cum se stie, orice disciplin universitar are la dispoziie mai multe ci de expunere a coninutului stiinei creia ii este consacrat: calea prezentrii conceptelor, legilor (regulilor) prin abordri logico-istorice; calea conturrii coninutului contemporan al faptelor si proceselor prin confruntarea dintre teoriile si doctrinele aprute de-a lungul timpului in legtur cu una sau alta dintre problemele susinute in cadrul scolilor si curentelor de gandire economic; prin formalizri matematice si modelri ale problemelor in cauz, inclusiv prin diferite genuri de grafice. inand seama de locul disciplinei in planurile de invmant ale facultilor economice, in procesul predrii acesteia se va acorda o atenie deosebit clasificrii conceptelor de baz si descifrrii legturilor eseniale dintre procesele si fenomenele specifice domeniului. 4.2. Microeconomia stare real a activittilor economice O creatur de pe alt planet, privind la o economie modern dezvoltat de pe pmant susin profesorii americani J. Stiglitz si C. Walsh ar putea compara activitatea uman de aici, indeosebi activitatea economic, cu o colonie de furnici. Aparent, fiecare furnic are de indeplinit o anumit sarcin. Unele stau de paz. Altele le hrnesc pe cele tinere. Unele adun hran si o car in colonie, iar altele o distribuie... Nici un dictator, nici un planificator central si nici un computer suprainteligent nu d instruciuni si nu coordoneaz. Si, totusi, un volum imens de operaiuni se realizeaz intr-un mod destul de ordonat. Pe Pmant exist ins peste 200 de economii de toate dimensiunile, aflate la toate nivelele de dezvoltare posibil si avand structuri social-economice si tehnologice extrem de variate. Intre agenii economici individuali din aceste ri s-au format si se desfsoar multiple si din ce in ce mai consistente relaii de colaborare si cooperare. Funcionarea unei economii contemporane presupune dou categorii de interdependene, structurate la dou niveluri si anume: interdependene intre actorii economici in limitele economiei unei ri; interdependene (relaii de schimb) intre agenii economici aparinand diferitelor ri in cadrul comunitii economice m ondiale. Prima categorie de interdependene este privit si analizat in dou maniere diferite: ca opiuni, decizii si comportamente individuale ale participanilor la viaa economic, respectiv ca interaciuni ale acestora cu pieele lor specifice; ca fluctuaii ale mrimilor agregate, care exprim ceea ce se intampl pe ansamblul economiei unei ri si/sau in medie in cadrul acesteia. In primul caz este vorba de realitatea microeconomic, in cel de-al doilea de cea macroeconomic.

Microeconomia ca stare real const in procesele, faptele, actele si comportamentele participanilor individuali firme (intreprinderi), gospodrii (menaje), bnci, magazine, administraii, guverne etc. la activitatea economic dintr-o ar si/sau dintr-o comunitate uman. Ca in orice aciune social si in activitile microeconomice oamenii au cutat si au gsit un parametru unic, esenial, la ale crei coordonate se raporteaz direct sau indirect, constient sau mutual. Acest parametru a fost si continu s fie raritatea resurselor n raport de mrimea si dinamica nevoilor umane. Altfel spus, este vorba de modul in care atat indivizii, cat si societile isi utilizeaz resursele rare pentru a-si satisface trebuinele in continu crestere si diversificare. Concretizarea modului in care agenii individuali firmele, menajele, guvernul si alte organizaii din cadrul unei comuniti fac alegeri din multitudinea variantelor posibile si a modului cum acestea determin folosirea resurselor definitorii ale activitilor economice n general, ale acestor activiti in contextul economiei de pia concureniale: compromisurile, stimulentele, schimbul, informaia si distribuia. Alegerile individuale implic compromisuri. Luarea deciziei de ctre un agent economic individual de a cheltui mai mult pentru obinerea unui anumit bun il oblig pe acesta s aloce mai puin pentru celelalte bunuri. Venitul limitat oblig oamenii s aleag. Ei nu-si pot permite s obin, s achiziioneze tot ceea ce isi doresc. Dar recurgerea indivizilor la alegeri si compromisuri nu este determinat doar de caracterul limitat al bugetelor lor. Dac se are in vedere faptul c si timpul este o resurs limitat, chiar si cel mai bogat individ trebuie s aleag bunurile pe care le foloseste. Asa c una dintre problemele asupra creia economistii au czut de acord este faptul c raritatea are un rol fundamental. Luand in consideraie toate resursele, inclusiv timpul si spaiul natural, raritatea si compromisurile sunt realiti cotidiene cu care se confrunt si la care se raporteaz toi participanii la procesele economice. Stimulentele sunt acelea care pun in eviden mecanismele prin care indivizii si firmele aleg; acestea sunt cele care determin si schimbarea alegerilor (oamenilor) pe msur ce se schimb circumstanele in care ele s-au constituit. Din punct de vedere economic, stimulentele presupun evaluri pro si contra in legtur cu o anumit alegere. Avantajele sunt diferite de la un tip de agent economic la altul. Consumatorii, menajele asteapt s-si maximizeze satisfaciile de consum prin folosirea alternativ a veniturilor deinute. Firmele, dimpotriv, urmresc maximizarea profiturilor. Altfel spus, stimulentele sunt influenate de beneficiul (avantajul) pe care oamenii se asteapt s-l obin de pe urma diferitelor lor activiti. De cele mai multe ori, aceste stimulente sunt clare si comensurabile, acestea fiind deduse din compararea costurilor cu preurile, din aprecierea cardinal sau ordinal a satisfaciilor beneficiarilor in raport cu preurile pltite. O concluzie se impune de la sine: toi subiecii economici care iau decizii de alegere rspund la stimulente. Vieile majoritii oamenilor sunt impletite cu vieile altor milioane de indivizi. Deoarece economia este format din milioane de produse diferite, destinate milioanelor de beneficiari, este o minune c o economie modern funcioneaz cat de cat normal. Minunea are un nume: schimbul. Anume prin funciile schimbului se rezolv problemele artate. Rspunsul la intrebrile care definesc problema fundamental a oricrei economii moderne se gseste in rolul schimbului voluntar pe piee. Economistii asa cum s-a vzut in capitolele precedente desemneaz orice situaie in care are loc schimbul de bunuri prin termenul de pia. Conceptul de pia se refer la orice situaie in care are loc un schimb, chiar dac acesta nu seamn cu un act de vanzare-cumprare ce se deruleaz intr-un magazin si nici cu o tranzacie la o burs de valori. Oricum, economiile actuale dezvoltate se bazeaz, in principal, pe schimburile prin pia pentru a rspunde la intrebrile economice fundamentale: Ce s se produc si in ce cantitate ? Cum s fie produse bunurile necesare, cu ce costuri ? Pentru cine urmeaz s fie produse respectivele bunuri ? Cine ia deciziile economice in sensurile artate si prin ce proces ? In timp ce firmele iau decizii care le maximizeaz profitul si concureaz s produc bunul dorit de consumatori la cel mai mic pre posibil, consumatorii au de castigat din varietatea produselor si din preurile la care acestea sunt furnizate. Privind lucrurile in ansamblul lor, pieele manevreaz in asa fel stimulentele incat se asigur utilizarea eficient a resurselor societii. Informaia corect obinut la timp este o premis esenial pentru o alegere bun. In unele situaii informaia se prezint ca si alte bunuri si servicii. Astfel c firmele si indivizii sunt dispusi s cumpere informaii, iar multe institute specializate in producerea de informaii se dezvolt in ultimul timp in mod vertiginos. Exist ins unele aspecte fundamentale prin care informaia se deosebeste de celelalte bunuri. De pild, cel care vinde o informaie nu ofer potenialului cumprtor posibilitatea de o cunoaste inainte de a o cumpra. Pe de alt parte, informaia poate fi imprit liber. In domeniile cheie ale economiei rolul informaiei este atat de important incat aceasta poate schimba natura pieei. In genere, informaiile sunt imperfecte. Unele dintre informaiile oferite de participani pot fi false. Ca urmare, guvernele pot interveni si, adesea, intensiv pentru ca firmele s nu recurg la astfel de mijloace pentru a obine profituri nemeritate de monopol. Informaia sau lipsa informaiei joac, deci, un rol cheie in determinarea tipurilor de piee si in abilitatea pieelor private de a asigura folosirea cat mai eficient a resurselor limitate. Asa cum s-a artat mai sus, economia de pia d rspuns si la intrebarea privitoare la beneficiarii bunurilor produse in societate. Distribuia (repartiia) este conceptul prin care se exprim procesul de alocare a bunurilor si serviciilor produse de ctre o economie ctre (spre) membrii societii, indiferent care este statutul social al acestora si sursa venitului lor. Muli oameni gsesc c modul in care piaa distribuie avuia si produsele are deficiene, care pot genera mari perturbri sociale. De aceea, guvernul trebuie s intervin pentru a furniza asisten acelor indivizi si grupri de indivizi cu venituri atat de mici incat nu-si pot intreine familia la standardul minim necesar fr ajutor din partea societii. Unii economisti consider c transferurile sociale spre cei cu venituri mici ar putea descuraja pe oameni s munceasc si s economiseasc in asteptarea ajutoarelor sociale. Totusi, exist un anume consens intre economisti si oamenii politici cu privire la necesitatea simplificrii guvernelor pentru asigurarea unui anume echilibru intre sectoarele private si cele publice, pentru compatibilizarea criteriului de echitate social si a principiului eficienei economice. Si in acest caz, s-a recurs si va trebui s se recurg la compromisurile cele mai nuanate, cu efecte benefice pentru intreaga societate. In spiritul celor cinci concepte definitorii ale activitii economice contemporane, problemele principale ale microeconomiei, ca realitate, sunt urmtoarele: cererea, comportamentul consumatorului si utilitatea resimit de acesta; oferta, comportamentul productorului si profitul asteptat de productor (productivitatea si costurile pe termen scurt;

productivitatea si costurile pe termen lung); piee si preuri: pieele concureniale perfecte si preul de echilibru; pieele imperfecte, externalitile si politicile guvernelor fa de acestea; sectorul public si microeconomia; cu privire la relaia dintre echitatea social si eficiena economic la nivelul firmelor. 4.3. Microeconomia Romniei n contextul integrrii n Uniunea European Dup 1989 in Romania s-a trecut la un sistem economic, cel bazat pe regulile pieei, inlturandu-se treptat sistemul centralizat de tip socialist, bazat pe proprietatea de stat. Aceast perioad de trecere este cunoscut sub denumirea de perioada de tranziie de la socialism la capitalism. Principalele msuri luate pentru trecerea la noul sistem economic au vizat atat microeconomia cat si macroeconomia si au fost legate de infptuirea reformei, proces prin care se urmrea inlocuirea vechiului mecanism economic si a consecinelor sale negative (monopolul proprietii publice, ineficiena economic, risipa de resurse materiale si umane, lichidarea dezechilibrelor macroeconomice). In acest scop au avut loc o serie de procese de importan major printre care: - privatizarea, care a eliminat treptat proprietatea de stat si a creat un pluralism al formelor de proprietate, in care cea privat a devenit majoritar; - liberalizarea economic, in principal a preurilor, a comerului exterior si a afacerilor, care alturi de privatizare au dus la cresterea iniiativei particulare; - adoptarea unei legislaii care s creeze cadrul concurenial specific economiei de pia. Din pcate, multe din msurile vizate au fost luate cu mare intarziere, iar altele fr o pregtire adecvat. Consecina: criza economic s-a adancit, mrind si mai mult decalajele fa de rile dezvoltate. Au fost afectate in special ramurile de baz industria si agricultura dar si mediul ambiant si nivelul de via al locuitorilor. Aceast situaie nu a fost eliminat nici in prezent, Romania neatingand indicatorii economici de baz din 1989. Caseta 4.1. Reforma economic sub impactul mondializrii Romnia si reconstruieste economia n condiiile procesului de globalizare (mondializare) ceea ce presupune introducerea odat cu reformele a rezultatelor revoluiei informatice, greu de aplicat n rile srace, cum este si Romnia contemporan. Referindu-se la acest aspect, laureatul Premiului =obel pentru Economie n 2001, Joseph Stiglitz, scrie n lucrarea Globalizarea. Sperane si deziluzii urmtoarele: Astzi mondializarea nu funcioneaz. =u funcioneaz pentru sracii lumii. =u funcioneaz pentru mediu. El demonstreaz c regulile jocului economic mondial sunt adesea stabilite numai n funcie de interesele rilor industrializate avansate si de anumite interese private din cadrul acestora, nu de cele ale rilor n dezvoltare. Iar politica de austeritate, liberalizarea pieelor de capitaluri si privatizrile sunt aplicate orbeste, n ciuda esecului lor dovedit, n majoritatea rilor, n special n cele aflate n tranziie. Toate acestea au creat condiii grele de aderare a Romaniei si de integrare economic in U.E. La nivel microeconomic, o radiografie a situaiei unitilor economice romanesti scoate in eviden o serie de neajunsuri atat in plan material (masini, utilaje si tehnologii neperformante, depsite de realizrile din rile dezvoltate) cat si al managementului (lipsa investiiilor, utilizarea profiturilor in alte scopuri decat cele productive ca: vile, excursii in locuri exotice, corupie etc.) dar si al mentalitii (obinerea de profituri mari fr acoperire calitativ a bunurilor si serviciilor, utilizarea muncii la negru, neplata impozitelor etc.). Scderea activitii economice a avut ca urmare somajul care a dus la declasarea si descalificarea forei de munc, reducerea nivelului de trai, emigrarea resurselor de munc in alte ri etc. Consecine grave a avut privatizarea in agricultur, unde produciile au sczut, indeosebi cele destinate pieei, in special distrugerii sistemelor de irigaii, a lipsei de mijloace tehnice si a imbtranirii forei de munc dar si a dimensiunilor reduse ale fermelor, care nu pot face fa concurenei din U.E.

Capitolul 5
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI Avnd un numr mare de nevoi diferite, problema fundamental a consumatorului consist n utilizarea optimal a resurselor sale destinate consumului pentru a-si atinge elul. Dac consumatorul a gsit repartiia pe care o prefer tuturor celorlalte, nseamn c el a atins situaia de echilibru; aceasta nu se confund cu situaia de satisfacie absolut si complet, ea fiind cea mai bun din cele care i sunt accesibile. Peter Schifko Activitatea de consum deine un rol important in mecanismul economiei de pia, reprezentand procesul obiectiv prin intermediul cruia, pe baza rezultatelor economice obinute, indivizii, unitile economice si societatea in ansamblul su isi satisfac trebuinele. In acelasi timp, consumul reflect finalitatea activitilor economice, indeplinand si funcia de reglare permanent a cantitii si calitii produciei. Consumatorul este un agent economic, ce-si manifest comportamentul raional prin achiziionarea bunurilor materiale si serviciilor in scopul satisfacerii maxime posibile a trebuinelor (maximizarea efectelor utile prin minimizarea eforturilor). Abordarea conceptual a noiunilor de cosum si consumator s-a realizat chiar de la inceputul apariiei economiei politice clasice (W. Petty, A. Smith, D. Ricardo), cand s-a precizat locul si rolul lor in societatea economic. Acestia au creat si susinut mitul consumatorul suveran care, neingrdit de constrangerile exterioare, isi alege acea structur de consum care s-i aduc maximum de satisfacie. Mai tarziu, economistii clasici (S. Walras, W. St. Jevons, C. Menger) au pus bazele teoriei consumatorului raional, conform creia acesta este un agent economic final care, in limitele venitului castigat, caut s cumpere de pe pia un anumit numr de bunuri si servicii prin care s-si satisfac trebuinele. Reprezentanii neoclasicismului modern (Fr. Von Hayek, M. Friedman, P. Samuelson) introduc elemente de sociologie si psihologie, formuland o nou teorie a consumului cu suficiente elemente logice si coerente.

5.1. Utilitatea economic; continut si forme Teoria comportamentului consumatorului se fundamenteaz pe dou concepte cheie: utilitatea si utilitatea economic. Utilitatea desemneaz proprietatea anumitor bunuri si acte umane de-a implini una sau alta din trebuinele indivizilor, de-a servi la cresterea si intreinerea bunstrii acestora. Acest concept a fost introdus pentru prima dat in stiinele sociale de filosoful englez J. Benthan care, influenat de teoria lui A. Smith, a studiat regulile ce stau la baza utilitarismului in scopul promovrii fericirii absolute a majoritii. Urmtoarea etap a elaborrii teoriei utilitii a coincis cu momentul in care economistii neoclasici (ex. W. St. Jevons) susineau c teoria economic este un calcul al plcerii si al durerii, demontrand c oamenii raionali iau decizii referitoare la cansum pe baza teoriei utilitii marginale a fiecrui bun. Valoarea mrfii in concepia acestor autori nu exist in mod obiectiv, susinandu-se deci teoria valorii utilitate. Conform acesteia, aprecierea valorii se face pornind de la premisa c munca nu creeaz valoare ci bunuri, valoarea fiind exterioar lucrului si apare din aprecierea consumatorului, apreciere ce rezult atat din restriciile economice cat si psihologice (utilitate, raritate, intensitatea trebuinelor, cerere si ofert, cost, risc). Utilitatea economic exprim satisfacia pe care o obine un consumator dat prin folosirea unei cantiti (doze) determinate dintr-un bun economic in condiii date de loc si timp. Atribuirea utilitii economice asupra unui bun este condiionat de existena cumulat a urmtoarelor condiii (premise): - stabilirea unei relaii prealabile intre caracteristicile bunurilor si cel puin una dintre nevoile individului sau societii, indiferent dac este vorba despre o trebuin real sau indus prin obiceiuri, mod, reclam; - constientizarea de ctre oameni a faptului c, prin proprietile lor, bunurile consumate le aduc un serviciu real, o satisfacie personal sau o contribuie la cresterea bogiei sociale; - posibilitatea comunitii, in amsamblul ei, de a folosi utilitatea intrinsec a bunurilor pentru satisfacerea trebuinelor. Indiferent de categoria cruia ii aparin, bunurile economice se caracterizeaz prin utilitate economic, aceasta referinduse la relaia de nonposesiune, prin raportarea acelor bunuri la nevoile concrete ale celor care le folosesc. In acest context, utilitatea economic are un caracter eminamente subiectiv. Aceast trstur definitorie deriv din faptul c es este definit atat de la persoan la persoan, cat si pentru una si aceeasi persoan, in funcie de cantitatea si momentul cand unitile din bunul respectiv ii sunt disponibile. Prin caracterul su subiectiv, utilitatea economic a pus si problema msurrii ei, aceasta fiind reprezentat de dou accepiuni diferite (msurarea cardinal si msurarea ordinal). Accepiunea cardinal porneste de la premisa c fiecare individ este capabil s ataseze un numr cardinal care s msoare satisfacia resimit prin obinerea si consumarea fiecrei doze (uniti) dintr -un bun economic dat sau a unei combinaii de doze din bunuri diferite (unitile de msurare fiind denumite utili). De exemplu, plcerea pe care un consumator dat apreciaz c o resimte prin consumarea succesiv a dozelor I IV dintr-un bun n (numr de prjituri) este evaluat riguros prin numerele cardinale: 9,7,5,3. Aceast ipotez este valabil si pentru raionamentul conform cruia consumatorul raional msoar satisfacia obinut prin deinerea si/sau consumul unor doze diferite din bunurile X si Y (sortimente de prjituri), respectiv: 2x+2y=16+20=36; 3x+y=21+11=32. Accepiunea ordinal porneste de la premisa c este suficient ierarhizarea preferinelor consumului in funcie de satisfacia scontat a se obine. inand seama de bunurile existente, de combinaiile posibile de bunuri ce ar putea fi cumprate si consumate, consumatorul este in msur s compare mai multe programe (cosuri) de consum si s le ordoneze dup preferinele sale individuale si dup posibilitile pe care el are (venituri). Dintre formele utilitii economice, cele mai des utilizate sunt: utilitatea total, utilitatea marginal si utilitatea medie (unitar). Utilitatea total exprim satisfacia total pe care o persoan o resimte in urma consumului unor cantiti (doze) succesive dintr-un bun sau bunuri diferite intr-o perioad dat. Ea se calculeaz ca un produs intre utilitile unitare si cantitile consumate de indivizi. Utilitatea marginal msoar satisfacia, preuirea pe care un consumator dat o acord ultimei cantiti consuamte dintrun bun economic; sporul utilitii (satisfaciei) totale resimite prin consumul (deinerea) unei cantiti suplimentare dintr-un bun economic. Utilitatea medie (unitar) msoar satisfacia medie adus de o poriune (doz) dintr-un bun consumat de un individ, acel segment al unei anumite trebuine umane ce poate fi acoperit si satisfcut prin consumul unei cantiti determinate dintr-un bun. Se obine prin raportarea utilitii totale la numrul dozelor consumate. 5.2. Legea utilit_ii marginale descrescnde Conceptul de lege a utilitii marginale descrescande a fost introdus in limbajul economic, fundamentat si explicat de neoclasicii stiinei economice (S. Walras, W. St. Jevons, C. Menger). In opinia lor, manifestarea acestei legi este legat de distincia dintre utilitatea total si utilitatea marginal, ea reflectand de fapt legtura specific dintre gradul de satisfacere a nevoilor si cantitatea consumat dintr-un bun. Pentru exemplificare, vom prezenta graficul si evoluia grafic a utilitii totale si marginale pentru un individ ce-si satisface trebuina de foame consumand un bun X.

Formula de calcul a utilitii marginale este:

Umg = valoarea utilitii marginale ZUt = variaia absolut a utilitii totale ZQ = variaia absolut a cantitii consumate Cele dou grafice evideniaz relaia de interdependen dintre evoluia utilitii totale si a celei marginale, desprinzandu -se astfel urmtoarele concluzii: a) utilitatea total manifest o tendin cresctoare, iar cea marginal o tendin descresctoare b) cand utilitatea marginal este pozitiv, utilitatea total creste, dar cu o rat descresctoare; c) utilitatea total este maxim cand utilitatea marginal are valoarea zero; d) cand utilitatea marginal este negativ, utilitatea total este pozitiv, dar inregistreaz o scdere; e) suma algebric a utilitilor marginale este egal cu utilitatea total. Ca tendin, evoluia utilitii totale si a celei marginale sunt dependente de urmtoarele principii:

a) Principiul intensitii descrescnde a cerinelor, conform cruia nivelul de satisfacie al unui individ depinde de intensitatea trebuinelor pe care caut s le satisfac, de plcerea sau lipsa resimite inainte de consum; b) Principiul utilitii marginale descrescnde, conform cruia dac intensitatea cerinelor sociale scade pe msura cresterii cantitii consumate, cantitatea obinut pentru fiecare unitate suplimentar este mai puin important decat pentru precedenta. Concluziile de mai sus evideniaz ceea ce Alfred Marshall, reprezentant de seam al scolii de la Cambridge, sublinia: mrimea intensitii unei plceri descreste progresiv pan la saturare, dac este satisfcut continuu si neintrerupt. Aceeasi idee este afirmat si prin ceea ce poart denumirea de legea utilitii marginale descrescande formulat de H. Goosen in 1854: cand cantitatea consumat dintr-un produs creste, utilitatea marginal (utilitatea suplimentar adugat de ultima unitate consumat) tinde s se diminueze. In perioada actual, teoria utilitii marginale i s-au adus o serie de critici, unele dintre ele justificate. Astfel, utilitatea purtand amprenta subiectivitii, nu poate fi msurat si, de asemenea, cand oamenii decid s achiziioneze diverse bunuri nu fac atatea calcule si nici nu aplic regula maximizrii utilitii. Cu toate acestea, ei se ghideaz dup un anumit mod de gandire economic, pe baza cruia se compar previziunile modelului teoretic cu alegerile de consum zilnic. Aplicabilitatea teoriei utilitii marginale s e gseste in testarea prediciilor acestei teorii cu ajutorul unor aplicaii, dintre care, un rol deosebit revine programelor de consum. 5.3. Programe de consum Elaborarea programelor de consum ine seama de alegerile pe care le fac oamenii in vederea achiziionrii diverselor categorii de bunuri. Acestea sunt dependente in principal de sistemul de valori al fiecrui consumator in parte dar, in acelasi timp, preferinele fiecrui individ se pot schimba in funcie de diferite circumstane. Astfel, inand cont de comportamentul consumatorului, in viaa real, are loc o ordonare real a preferinelor, pe baza crora se stabilesc unul sau mai multe programe de consum. In acest context, economistii spun c pachetul preferinelor de bunuri aduce o utilitate mai mare decat a bunurilor care nu au fost alese. In mod similar, tot ei spun c fiecare individ alege pachetul de bunuri in limita unor constrangeri bugetare astfel incat s obin o utilitate total maxim. Alegerea optim presupune gsirea celui mai bun rspuns la intrebarea: Cat de mult ar fi dispus un individ s plteasc pentru a fi intr-o situaie si nu in alta? De exemplu, dac unei persoane ii place mai mult ingheata de ciocolat decat cea de vanilie, va fi dispus s plteasc mai mult pe o cup cu ingheat de ciocolat decat pe una de vanilie. Exist totusi o diferen intre preul pe care este dispus s-l plteasc o persoan si cat de mult trebuie s plteasc (nu inseamn neaprat c acea persoan va si plti mai mult pe ingheata de ciocolat); ce trebuie s plteasc depinde de preul pieei, iar ceea ce este dispus s plteasc depinde de preferine. Programul (reeta) de consum reprezint specificarea unor cantiti anumite din bunuri diferite care s-i asigure unui consumator o utilitatea total maxim. Din cele prezentate anterior, reiese c programele de consum au caracter subiectiv si individual, fapt ce constituie o ipotez de baz folosit in analiza comportamentului consumatorului. Relevante sunt programele de consum echivalente ce semnific dou sau mai multe programe care-i pot oferi consumatorului acelasi nivel de satisfacie, prin combinaiile diferite de bunuri asigurandu-se aceeasi utilitate total. Rata marginal de substituie (Rms) const in raportul dintre cantitatea unui bun (Y) la care consumatorul este dispus s renune in schimbul unei cantiti suplimentare din alt bun (X), asigurandu -se acelasi nivel de utilitate total.

Aceast rat mai constituie si raportul dintre utilitile marginale ale celor dou bunuri.

Dac, de pild, inlocuim o doz din consumul de ingheat de vanilie cu 3 doze de ingheat de ciocolat, atunci rata marginal de substituie a ingheatei de vanilie prin cea de ciocolat este:

Se poate astfel concluziona c marea diversitate a preferinelor oamenilor este o reflectare a multitudinii si varietii nevoilor de consum, fapt ce a condus la apariaia unei palete largi de modele de consum. 5.4. Echilibrul consumatorului Echilibrul consumatorului poate fi definit ca acea stare obinut prin achiziioanrea bunurilor materiale si serviciilor care asigur cea mai mare utilitate posibil. El poate fi atins prin alegerea acelei variante de repartiie a venitului care s asigure maximum de utilitate comparativ cu orice alt variant, prin satisfacerea concomitent a dorinelor si posibilitilor. Pentru a aprecia corect nivelul optim al consumului, trebuie s se in seama de urmtoarele situaii: a) De abunden, cand orice individ raional caut s -si maximizeze utilitatea. Dac bunurile sunt abundente, nim ic nu-i limiteaz posibilitile de consum, deoarece el nu suport nici un cost si deci nu trebuie s renune la nimic pentru a-si procura o cantitate oarecare dintr-un bun. Prin urmare, opiunea const in a consuma bunul dorit pan la punctul la care utilitatea total este maxim. b) De raritate, cand se pune problema cheltuirii unui buget dat, alegand cantiti diferite din mai multe bunuri si a deciziei de a cheltui o sum mai mare de bani pentru un bun sau pentru altul. Analiza economic a teoriei echilibrului consumatorului poate fi abordat atat din punct de vedere static cat si dinamic. Abordarea static porneste de la premisa c alctuirea programelor de consum depinde in primul rand de preferinele consumatorului, care apoi se confrunt cu o serie de restricii economice (venitul disponibil, preurile bunurilor). Dup cum se stie, orice modificare a venitului influeneaz consumul in mod direct, iar orice modificare a preului in mod indirect. Din punct de vedere analitic, starea de echilibru in consum se obine dac se respect simultan dou condiii concretizate intr-un sistem de dou ecuaii: 1) Ecuaia condiiilor de echilibru (raportul dintre utilitile marginale a celor dou bunuri ca expresie a preferinelor s fie egal cu raportul preurilor celor dou bunuri ca expresie a constrangerilor economice);

2) Ecuaia constrngerii bugetare: unde: X - cantitatea achiziionat din bunul x la preul Px Y - cantitatea achiziionat din bunul y la preul Py V - venitul disponibil pentru consum Abordarea dinamic porneste de la premisa c, in realitate, preferinele consumatorului se modific permanent, astfel c, venitul disponibil pentru consum poate s creasc sau c scad, iar preurile pot s creasc sau s scad, influenand configuraia bugetului. In acest sens, modificarea preului unui bun influeneaz echilibrul consumatorului prin efectul de substituie si efectul de venit. a) Efectul de substituie reflect situaia in care scderea preului unui bun determin achiziionarea si consumul acestuia in defavoarea altor bunuri are cror preuri au rmas constante, devenind astfel relativ mai scumpe. b) Efectul de venit este expresia modificrii preului unui bun asupra venitului real si comportamentul consumatorului. in acest fel, reducerea preului echivaleaz cu o crestere a venitului real, cu impact asupra cumprrii unei cantiti mai mari din bunul considerat, in timp ce cresterea preului echivaleaz cu o reducere a venitului real, de regul cu impact asupra cumprrii unei cantiti mai mici din bunul respectiv. Ultimele cercetri evideniaz faptul c oamenii din ri diferite isi cheltuiesc banii in mod difereniat. De exemplu, in SUA oamenii cumpr masini mai multe si cheltuiesc mai mult pe benzin decat in alte ri. La Paris, oameni cheltuiesc mai mult la restaurante decat in SUA. Unele dintre aceste diferene reflect deosebiri de circumstan, iar altele in de gust, iar multe dintre ele sunt si rezultatul unor influene politice. astfel, americanii au preuri mai mici la benzin pentru c pltesc si taxe mai mici. Dar unul dintre motivele pentru care SUA au taxe mai mici la benzin est acela c oamenii preuiesc mult sofatul si datorit unor circumstane; foarte muli american locuiesc in zone puin populate, iar sofatul este singura cale de-a ajunge la destinaie.

Capitolul 6
CEREREA DE BUNURI ECONOMICE Cheia principal a reusitei n afaceri este buna apreciere a nevoilor consumatorului. Orice eroare de apreciere cost scump ntr-o economie de pia, cea care d semnalul produciei este cererea solvabil. De aceea, este de dorit ca piaa s fie lsat s funcioneze liber Totusi, libera alegere a consumatorului este limitat de stat, de productori si de ali consumatori. Michel Didier 6.1. Continutul cererii de bunuri materiale si nemateriale Categoria economic cerere este strans legat de comportamentul consumatorului, de intenia acestuia ca prin intermediul pieei s-si satisfac trebuinele materiale si spirituale, intr-un mod cat mai apropiat de nivelul maxim, raportat

la cotele permise de resursele disponibile. Pentru aceasta se au in vedere nu numai consumurile individuale (hran, imbrcminte, locuin) si sociale (serviciile publice de sntate si educaie), ci si cele destinate activitilor productive (bunuri pentru producie si pentru diverse servicii). Indiferent de destinaia lor, bunurile cerute pe pia pot fi atat materiale (palpabile), cat si nemateriale (servicii, licene, brevete, drepturi de autor). De asemenea pot face obiectul cererii prin asimilare si alte bunuri care nu sunt rezultatul produciei, dar care se vand si se cumpr ca oricare alte mrfuri: pmantul, munca (fora de munc), aciunile, obligaiunile, alte titluri de valoare. Punctul de plecare al manifestrii cererii pe pia il constituie dorina cumprtorilor de a intra in posesia unor bunuri si servicii ce aparin altor ageni economici, dorin susinut de capacitatea de plat (solvabilitate). Cererea reprezint cantitatea maxim dintr-o marf dorit si care poate fi cumprat la un anumit nivel al preului, intr-o perioad determinat de timp. In sens microeconomic, cererea poate fi privit sub aspect individual si de pia. Cererea individual reprezint cantitatea total dintr-o marf dorit, ce poate fi cumprat de un individ, intr-o perioad de timp, la un pre unitar dat. Cererea de pia insumeaz, agreg cererile individuale de pe o anumit pia, la un moment dat si la preul existent. Rezult deci c intre cererea individual si cea de pia exist o relaie ca de la parte la intreg, cea din urm fiind rezultatul insumrilor cererilor individuale. Definiia evideniaz faptul c cererea exprim raporturi in legtur cu: a) Cantitatea maxim dintr-un bun care, la un anumit nivel al preului, este dorit si poate fi cumprat; b) Preul maxim ce poate fi achitat pentru cumprarea unei anumite cantiti dintr-un bun dorit. In funcie de natura bunurilor ce fac obiectul cererii se disting: a) Cerere de bunuri substituibile (uleiul de msline si uleiul de floarea soarelui); b) Cerere pentru bunuri complementare (cerneala si stiloul); c) Cerere derivat (cererea pentru fin este legat de cererea pentru prjituri). 6.2. Legea cererii Relaia dintre preul si cererea de pe piaa unui bun se analizeaz prin intermediul urmtoarelor instrumente si concepte: baremul cererii, funcia cererii, diagrama (curba) cererii, legea general a cererii, paradoxurile (excepiile) de la legea general a cererii. Baremul cererii se prezint sub forma unui tabel ce surprinde inteniile de cumprare ale unui agent economic sau ale tuturor pentru un anumit bun, in condiiile unor niveluri alternative de pre.

Funcia cererii reprezint o relaie matematic prin intermediul creia se prezint dependena cantitii cerute fa de preul bunului. Curba/diagrama cererii reprezint locul geometric al tuturor alternativelor de achiziie dintr-un anumit bun la diferite niveluri ale acestuia.

Asa cum sugereaz figura, curba cererii individuale arat cantitatea cerut corespunztoare fiecrui nivel de pre; dac un bun este mai ieftin el va avea mai muli cumprtori, iar dac este mai scump, numrul cumprtorilor va fi mai mic. Curba cererii de pia, pe de alt parte, arat cantitatea total dintr-un bun cerut pe pia pentru fiecare nivel de pre. Prin urmare, cand preul unui bun creste, nu scad numai cererile individuale, ci si cererea de pia. Legea general a cererii exprim raportul de cauzalitate dintre modificarea preului unitar al unui bun si schimbarea cantitii cerute, acestea fiind corelate negativ. Conform acestei legi, cantitatea cerut (nu cererea) este o funcie a preului. Cererea se refer la un set de combinaii preuri cantiti, iar cantitatea cerut este cea pe care consumatorii doresc s o cumpere la un anumit pre. Aceast lege se manifest doar atunci cand se modific preul, celelalte condiii rmanand constante ori, dup cum se stie, in practic nimic nu este constant. Prin urmare, economistii trebuie s cunoasc si ceilali factori care pot influena evoluia cererii si care numai aparent contrazic legea general a cererii: a) Modificarea veniturilor consumatorilor. Dac veniturile consumatorilor cresc ei vor cumpra mai multe bunuri, iar dac veniturilor lor scad vor cumpra mai puine bunuri. Astfel, intre evoluia veniturilor si cea a cererii exist o relaie direct pozitiv (situaie valabil pentru mrfurile normale si de lux, cele inferioare fcand excepie de la aceast tendin); b) Modificarea preurilor celorlalte bunuri. In cazul bunurilor substituibile (A si B), cresterea preului unui bun va determina cresterea cererii celuilalt bun si invers (relaie direct, pozitiv). Un factor important in aceast relaie il reprezint preul relativ, adic raportul dintre preul bunului A si preul bunului B. O crestere a preului bunului A si o scdere a preului bunului B determin cresterea preului relativ al lui A. Prin urmare, ambele fenomene ii vor determina pe consumatori s inlocuiasc bunul A cu bunul B. La bunurile complementare (X si Y), o crestere a preului unuia dintre ele va conduce la scderea cererii celuilalt bun (relaie invers, negativ).

c) Preferinele consumatorului. O evoluie favorabil a acestora pentru diverse categorii de bunuri va determina o crestere a cererii la acele bunuri, iar o evoluie nefavorabil o diminuare a cererii. Aceste preferine sunt influenate de mai muli factori: fluctuaiile modei, reclama publicitar, educaia, informaia. d) Structura populaiei (varst, sex, medii de provenien, categorii socio profesionale, venituri) poate influena dinamica cererii pentru diverse categorii de bunuri. e) Politica de creditare influeneaz cererea la bunurile de folosin indelungat (masini, case, terenuri). Dup cum se stie, facilitile de acordare a creditelor vor mrii cererea consumatorilor la aceste categorii de bunuri. Legea general a cererii, alturi de ceilali factori ce-I influeneaz dinamica, necesit luarea in considerare a deosebirilor dintre modificrile ce rezult din deplasarea curbei cererii si modificrile ce rezult din miscrile de-a lungul curbei cererii. Astfel, graficul de mai jos evideniaz faptul c o miscare de -a lungul curbei cererii este o simpl modificare a cantitilor cerute la diferite niveluri de pre.

Graficul urmtor ilustreaz o deplasare a curbei cererii spre dreapta; la un pre dat ca fi cumprat o cantitate mai mare (cantitatea crestere de la q0 la q1), provocand o deplasare a intregii curbe a cererii.

Ultimul grafic arat o combinaie intre deplasarea curbei cereri i (din punctul A in punctul B) si o miscare de-a lungul curbei cererii (din punctul B in punctul C); miscarea din punctul A in punctul C fiind format din dou pri.

6.3. Elasticitatea cererii Pornind de la cele dou categorii de factori prezentate anterior (preul si condiiile cererii), putem vorbi de elasticitatea cererii, ce reprezint sensibilitatea acesteia la modificarea preului sau a altor factori care o determin. Procentul de modificare sau viteza de reacie a cantitii cerute la schimbarea relativ a unui factor, toi ceilali nemodificandu-se, se determin prin coeficientul de elasticitate a cererii. El se calculeaz pe baza raportului dintre modificarea procentual a cererii (variabil dependent) si modificarea unui factor determinant (variabil independent). In principal, se poate vorbi despre elasticitatea cererii in funcie de pre, venit si de preul altor bunuri. Astfel, coeficientul de elasticitate a cererii in funcie de pre se calculeaz dup formula:

Unde: Kcp = coeficientul elasticitii cererii in funcie de pre C1 - nivelul cererii din perioada curent C0 - nivelul cererii din perioada de baz P1 - nivelul preului din perioada curent P0 - nivelul preului din perioada de baz In funcie de mrimea acestui coeficient, cererea pentru diferite bunuri se prezint sub urmtoarele forme: Kcp > 1, cerere elastic

Kcp < 1, cerere inelastic Kcp = 1, cerere de elasticitate unitar Kcp = 1, cerere de elasticitate unitar Kcp= , cerere perfect elastic Kcp = 0, cerere perfect inelastic Coeficientul elasticitii cererii in funcie de venit se calculeaz astfel:

Unde: Kcv = coeficientul elasticitii cererii in funcie de venit C1 - nivelul cererii din perioada curent C0 - nivelul cererii din perioada de baz V1 - nivelul venitului din perioada curent V0 - nivelul venitului din perioada de baz In funcie de valoarea acestui coeficient, cererea poate inregistra urmtoarele niveluri de elasticitate: Kcv > 1, cerere elastic Kcv < 1, cerere inelastic Kcv = 1, cerere de elasticitate unitar Kcv= , cerere perfect elastic Kcv = 0, cerere perfect inelastic Mrimea elasticitii cererii este influenat de aciunea unui complex de factori, mai importani fiind cei care determin elasticitatea cererii la pre: a) Ponderea venitului cheltuit pentru un anumit bun n bugetul total al unei familii, intre mrimea acestuia si cel al coeficientului de elasticitate a cererii la pre existand o relaie direct, pozitiv. Mrimea ponderii depinde atat de veniturile consumatorilor, cat si de natura bunurilor supuse vanzrii (de strict necesitate sau de lux); b) Gradul de substituire a bunurilor. Intre gradul de substituire a unor bunuri si elasticitatea cererii la pre exist o relaie direct, pozitiv; c) Gradul necesitii n consum. Astfel, bunurile considerate de lux, care se consum periodic, au o cerere elastic, iar cele vitale, care se consum in mod curent, au o cerere inelastic; d) Durata perioadei de timp de la modificarea preurilor. Intre mrimea acesteia si cea a coeficientului elasticitii cererii la pre exist o relaie direct, pozitiv. O atenie deosebit trebuie acordat si conceptului de elasticitate incrucisat, care exprim reacia consumatorului unui bun la variaia preului altui bun. Astfel, dac se ia in considerare reducerea preului unui produs, acest lucru are o consecin direct asupra consumului altor produse. Acest lucru se manifest prin substituirea produselor mai ieftine celor mai scumpe si, in general, prin cresteri relative de venituri, care pot avea consecine multiple. Cunoasterea tipului de elasticitate a cererii prezint o deosebit importan in analiza relaiei dintre modificrile procentuale ale preului si veniturile incasate de ofertant, pentru c intre aceste dou elemente exist o relaie negativ in cazul unei cereri elastice si o relaie pozitiv la o cerere inelastic. Prin urmare, decizia de reducere a preului trebuie asociat cu o cerere elastic, iar o eventual crestere a costurilor s fie mai mic decat cresterea venitului total.

Capitolul 7

COMPORTAMENTUL PRODUCTORULUI
Relaia dintre o anume combinare a resurselor si producia maxim realizat este reprezentat de funcia de producie. Funcia de producie este definit pentru o tehnologie dat. O perfecionare a tehnologiei sporeste producia maxim realizabil cu o anumit combinare a resurselor, ceea ce duce la o nou funcie de producie. David N. Hyman 7.1. Factorii de productie contemporani Factorii de producie constau din potenialul de resurse economice atrase efectiv n circuitul economic. Punctul de plecare in analiza factorilor de producie il constituie resursele economice. La randul lor, acestea se pot analiza atat ca stocuri, cat si ca fluxuri. Legtura permanent intre cele dou stri ale resurselor se realizeaz prin intermediul proceselor economice, in cadrul crora ele apar atat ca intrri in producie, cat si ca iesiri din producie. Deci, resursele economice disponibile si verificabile, in msura in care sunt atrase si utilizate in activitatea economic, apar ca fluxuri sub form de servicii ale factorilor poteniali. Rezult deci c resursele sunt considerate factori economici poteniali, iar factorii de producie sunt resurse in aciune; folosirea efectiv a resurselor economice determin transformarea lor din elemente poteniale ale activitilor economice in elemente nemijlocite ale acestora adic in factori de producie. In funcie de legtura lor cu mediul natural si de specificitatea acestora, factorii de producie se grupeaz in: I. factori de producie de baz (fundamentali) care, la randul lor, cuprind factori originari sau primari: munca, pmantul; factori derivai: capitalul (ce rezult din interaciunea si combinarea primilor doi) si II. neofactori, caracteristici epocii contemporane, printre care: abilitatea intreprinztorului, informaia, tehnologiile si, in general, progresul tehnic etc. A) Munca, n calitate de factor de producie, este o activitate specific uman, fizic si/sau intelectual, prin care oamenii si folosesc aptitudinile si experiena, utiliznd si instrumentele de producie corespunztoare, n scopul asigurrii bunurilor necesare satisfacerii trebuinelor lor imediate si de perspectiv. Munca a fost si a rmas factorul de producie activ si determinant, ea condiionand existena, combinarea, consumul si perfecionarea tuturor celorlali factori de producie. In acest sens, merit a fi evideniate mai inti pledoariile lui Adam

Smith: Munca anual a oricrei naiuni constituie factorul care, dintotdeauna, o aprovizioneaz cu toate bunurile necesare si de inlesnire a traiului. Iar Karl Marx, referindu-se la importana acestui factor, scria in opera sa Capitalul c: In calitate de creatoare de valori de intrebuinare, in calitate de munc util, munc este deci o condiie a existenei omenesti, independent de orice form a societii, o necesitate natural etern, avand menirea de a intreine circulaia organic dintre om si natur. Este interesant si modul in care formuleaz aceeasi idee Lewis Solomon: Pmantul este punctul de plecare al produciei. Dac nu este cineva care s planteze, s strang recolta, s scoat crbunii din pmant, s construiasc sonde pentru extracia petrolului, capacitatea acestor resurse de a fi factori de producie este aproape zero. De asemenea, munca are un caracter constient, raional. Inaintea desfsurrii muncii, omul isi stabileste scopul activitilor, mijloacele de realizare a acestora, anticipeaz volumul, structura si calitatea bunurilor ce urmeaz a fi produse. Desfsurarea acesteia implic un consum de for de munc , adic de aptitudini fizice si intelectuale, abiliti, experiena necesar produciei de bunuri si servicii utile. Ineleas ca factor de producie, munca isi are premisa natural in populaie, la factorul demografic cu problemele si structurile sale. Raportat la activitatea economic si privit ca for de munc, populaia poate fi analizat cantitativ, calitativ si structural. I Cantitativ, fora de munc este legat, in primul rand, de existena resurselor de munc in societate si, in cadrul acestora, de dimensiunea acelui segment care desfsoar efectiv munca. In al doilea rand, se are in vedere durata muncii, respectiv numrul personal al orelor de munc, pe baza reglementrilor existente in societate etc. II Calitativ, fora de munc reflect pregtirea si calificarea purttorilor acestui factor, societatea fiind direct interesat de cresterea calitii muncii, acionand pentru aceasta in urmtoarele direcii: cresterea nivelului general de educaie, asigurarea unui nivel ridicat de sntate al populaiei, promovarea unui sistem eficient de motivare a lucrtorilor, asigurarea unei caliti ridicate pentru ceilali factori de producie; III Structural, fora de munc se exprim prin categoriile socioprofesionale existente, prin gradele de calificare, prin ramurile si sectoarele economice in care aceasta este ocupat. B) Natura reprezint ansamblul elementelor la care oamenii fac apel pentru a produce, ele fiind adaptate nevoilor umane prin munc. Natura asigur substana, condiiile materiale, cadrul de desfsurare, ca si majoritatea energiei primare necesar oricrei activiti socio-economice. Factorii naturali-precizeaz Michel Didier sunt un tot al universului: pmantul, mineralele, petrolul, spaiul. Dar existena lor primar in care oamenii nu se regsesc in nici un fel, permite conceperea oricrui proces industrial si realizarea tuturor utilitilor; toate acestea ar fi imprevizibile fr resurse naturale. (Economia. Regulile jocului). Componenta esenial a naturii este pmntul care, din punct de vedere economic, include si apa. Ca factor, de producie, pmantul se caracterizeaz prin urmtoarele trsturi specifice: a) este locul de desfsurare a oricrei activiti umane; b) deocamdat, este un element de neinlocuit, energia si substanele oferite condiionand inssi viaa; c) este un element neprodus de om, dar care si-a mrit randamentul si valoarea economic prin aciunea omului asupra solului, prin lucrri de drenare, amenajare, acesta devenind pmnt capital. d) reprezint sursa principal de materii agrosilvice pentru industrie si de produse alimentare pentru om; e) ofer elemente nutritive, substan si energie pentru toate fiinele vii; f) ca suprafa este limitat, de unde rezult limitele celorlali factori de producie; aceast trstur nu exclude posibilitatea ca, in general, s nu poat fi descoperite si atrase in activitatea economic noi resurse naturale, dincolo de spaiul terestru; g) are o mare capacitate de regenerare si de crestere a randamentului su cand mediul natural este protejat si utilizat raional; h) are o existen material sub form de substan si/sau energie. C) Capitalul este un factor derivat de producie. Termenul de capital a fost introdus in limbajul de specialitate inc din secolele XI-XII. Iniial, acestui termen i s-au atribuit sensurile de: fond, stoc de mrfuri, cheag pentru o afacere, bani aductori de venituri (doband). In secolele XIII XVI, aceast noiune a dobandit o circulaie larg in documentele vremii, termenul imbogindu-si inelesurile si mai mult. Capitalul incepe s fie folosit si cu sensul de bogie, de averi bnesti, valori, fonduri, patrimoniu etc. Ca factor de producie, capitalul const din ansamblul bunurilor produse si folosite pentru obinerea altor bunuri materiale si servicii destinate vnzrii cu avantaj economic, cu profit. Spre deosebire de factorii primari de producie, capitalul se caracterizeaz printr-o serie de particulariti: rezult din procesele de producie anterioare; se constituie din bunuri intermediare, din bunuri mijloace de producie; in sfera sa se includ doar banii activi; majoritatea elementelor sale sunt neregenerabile etc. In prezent, capitalul factor de producie are mai degrab sensul de capital lucrativ, decat de capital productiv, intrucat este utilizat pentru a aduce profit si din alte domenii de activitate, nu numai din producie. Capitalul are in prezent o structur tehnic si material foarte eterogen. Dup modul specific de participare la activitatea economic, dup felul su de consum si de inlocuire a componentelor sale, capitalul se imparte in capital fix si capital circulant. Capitalul fix reprezint acea parte a capitalului tehnic care particip la mai multe procese economice, se consum treptat, parte cu parte, si se nlocuieste periodic atunci cnd este consumat integral sau cnd este uzat moral. Acesta se distinge prin caracterul limitat al destinaiilor sale alternative. Rigiditatea in utilizarea sa este cu atat mai mare cu cat echipamentele si utilajele sunt mai specializate. De-a lungul folosirii sale in activitatea economic, capitalul fix se depreciaz datorit uzurii fizice si a uzurii morale a acestuia. Uzura fizic reprezint pierderea treptat a proprietilor sale tehnice si economice de funcionare, ca urmare a folosirii n producie si/sau aciunii factorilor naturali. Aceast uzur se reflect in deprecierea valoric a capitalului fix, care se include in costul produciei si se recupereaz treptat, prin vanzarea produselor create cu ajutorul lui. Amortizarea este procesul de recuperare a preului de cumprare a capitalului fix. Amortizarea se calculeaz atat in valori absolute, cat si relative.

Uzura moral (involuntar) const n pierderea unei pri a preului de achiziie a capitalului fix, a valorii lui, ca urmare a scoaterii din funciune nainte de termenul prevzut n proiectul de fabricaie, adic nainte de a se amortiza complet. Referitor la aceasta, John Maynard Keynes remarca: [] apare din motive care scap controlului intreprinztorului si care nu are de a face cu hotrarile sale curente; de exemplu, ca urmare a unei schimbri a valorii de pia, a uzurii prin invechire sau prin simpla trecere a timpului. Rezult c, in cea mai mare parte, aceste pierderi involuntare se produc cu destul regularitate pentru a fi prevzute si sunt, in general, incluse in costurile produciei prin cotele de amortizare. 7.2. Firma competitiv factor principal de productie n economia corporatist In afara factorilor de producie de baz, mai contribuie la desfsurarea activitilor economice asa cum s-a artat mai sus si o alt categorie de factori, neofactorii de producie, care au cptat o importan tot mai mare in economia actual. Printre acestia este abilitatea intreprinztorului, capacitatea, comportamentul acestuia. Astfel, in economia modern de pia, organizarea, desfsurarea si dezvoltarea unei afaceri profitabile ar fi de neconceput fr contribuia adus de acest neofactor: comportamentul economic al ntreprinztorului. Cu acelasi sens, se mai folosesc termenii: antreprenor, intreprinztor, abilitatea intreprinztorului, spirit de intreprinztor. In perioada actual, mai important este ins analiza comparativ a intreprinztorului cu proprietarul, patronul, managerul, relaiile dintre acestia devenind tot mai complexe. Intreprinztorul ca factor de producie este o persoan fizic sau juridic care isi asum riscul de a organiza, desfsura si dezvolta o afacere, o activitate profitabil. In societile corporatiste, capitalul ete format din mii si zeci de mii de aciuni, aflate in mainile unui numr mare de proprietari acionari. Acionarii pot avea, in raport cu intreprinderea, postura de salariai, de manageri, de intreprinztori, ei putand s rman si numai acionari. Caseta nr. 7.1. Corporaia form principal de organizare contemporan a afacerilor De peste o jumtate de secol, o parte tot mai mare a produciei a fost preluat de firmele ce beneficiaz de faciliti de producie n mai multe ri, acestea numindu-se corporaii transnaionale. Instrumentul principal utilizat de acestea n dezvoltarea operaiilor cu strintatea l reprezint investiia strin direct. ncepnd cu anii 1980, acesteia i se adaug si alte instrumente ca, de exemplu, joint-ventures, care presupune o reunire de firme autohtone localizate n ri n care corporaiile transnaionale doresc s se extind. Proprietarii acionari consider c intreprinderea la care particip cu capital trebuie s obin profituri cat mai mari, din care s li se repartizeze dividende. Salariaii ntreprinztori si sindicatele care le apr interesele cer salarii bune, crearea condiiilor de crestere continu a calificrii, precum si o protecie social in situaii speciale. Managerii salariai vd in unitatea economic la care sunt angajai, pe lang sursa unor venituri sigure, si cadrul de manifestare a profesionalismului si competenelor lor. Clienii intreprinderilor asteapt de la acestea bunuri in cantitatea si de calitatea corespunztoare, ameliorarea continu a acestora, asumarea rspunderii fiecrui intreprinztor pentru protecia consumatorilor. Municipalitile, cminele consider c intreprinderile de pe raza lor de aciune trebuie s asigure locuri de munc, s protejeze mediul ambiant, s susin aciunile sociale, culturale, sportive etc. Guvernele vd in marile uniti economice creatoare de noi locuri de munc, factori de antrenare ai cresterii si dezvoltrii economice, buni platnici ai impozitelor, susintori ai veniturilor bugetare. Rezult deci c orice intreprinztor trebuie s respecte legile adoptate democratic si s in seama de regulile stabilite de partenerii si pentru a asigura o bun funcionalitate a intreprinderii. In prezent, pe fondul schimbrilor cantitative, calitative si structurale ale factorilor clasici de producie, economistii consider c au aprut noi factori de producie (neofactori) , acestia rezultand din cresterea eficienei utilizrii factorilor tradiionali. La o analiz mai atent, toi noii factori au ca punct de plecare factorii de producie munc, natur, capital. De exemplu, abilitatea intreprinztorului, cunostinele oamenilor si capacitatea lor creativ negsite in informaii sunt, de fapt, componente ale factorului munc. 7.3. Combinarea factorilor de productie In economia de pia, funcia principal a intreprinztorului const in combinarea si substituirea eficient a factorilor de producie. Combinarea factorilor de producie este operaiunea tehnicoeconomic de unire a acestora in vederea obinerii de bunuri economice in condiii de eficien maxim. Aspectul tehnic al combinrii necesit atragerea factorilor de producie unor corelaii cantitative, calitative si structurale. Aceste corelaii se desemneaz prin funcia de producie care exprim legtura obiectiv dintre intrrile intr-un proces de producie (factorii de producie) si iesirile din acesta (producia realizat). Este o manifestrae fireasc a caracteristicilor factorilor de producie: divizibilitatea si adaptabilitatea. Divizibilitatea unui factor de producie semnific proprietatea acestuia de a fi imprit in subuniti omogene, fr a afecta calitatea factorului respectiv. Adaptabilitatea unui factor de producie const in proprietatea acestuia de a se asocia cu un numr de uniti dintr -un alt factor. Se realizeaz cel mai greu in cazul factorului de producie pmant. Aspectul economic al combinrii porneste de la necesitatea unirii factorilor de producie in condiiile minimizrii costurilor. In acest caz, se au in vedere alte dou proprieti ale factorilor de producie: complementaritatea si substituiia. Complementaritatea se refer la asocierea unei anumite cantiti dintr-un factor cu o cantitate determinat dintr-un alt factor. Substituia factorilor de producie presupune inlocuirea unei cantiti dintr-un factor de producie printr-o cantitate dat dintr-un alt factor de producie, in condiiile meninerii cel puin a aceluiasi nivel al produciei. Procesul substituiei poate avea loc intre munc si capital, natur si capital, sau intre diferite componente ale aceluiasi factor de producie si se detrmin cu ajutorul ratei marginale de substituie.

Rata marginal de substituie (Rms) evideniaz numrul de uniti din factorul de producie y, care poate nlocui o unitate din factorul x, n condiiile obinerii aceluiasi volum de producie. Msura in care poate fi meninut producia cand un factor este inlocuit cu altul este evideniat de elasticitatea substituirii. Ea exprim cresterea sau descresterea utilizrii unui factor in comparaie cu altul. Elasticitatea substituirii este pozitiv pentru toate combinaiile normale ale factorilor de producie. Ea variaz de la zero la infinit, in funcie de usurina cu care unul din factori il poate inlocui pe altul, producia rmanand aceeasi. Substituia imperfect const in folosirea mai multor resurse din cele abundente pentru a inlocui resursa deficitar, respectiv, are loc cresterea progresiv a volumului dintr-o resurs abundent pentru a substitui o unitate din resursa rar. Substituia perfect arat c volumul factorilor suplimentari necesari compensrii reducerii cu o unitate a altui factor rmane constant. Factorul timp are un rol foarte important n modul de manifestare al comportamentului productorului. pe termen scurt, adic n timpul istoric al acelorasi factori de producie, deciziile productorului se iau pe baza costurilor si a modificrii lor n raport de cererea pentru un anume bun si de oferta acestuia; n acest caz, esenial este cantitatea produs si oferit. pe termen lung, productorul ine seama de progresul factorilor de producie, el cutnd maximizarea profitului, mai ales, pe baza sporirii productivitii folosirii factorilor de producie. Caseta nr. 7.2. Progresul calitativ al factorilor de producie n perioada actual, pe msura accenturii caracterului restrictiv al resurselor, se pune problema valorificrii tot mai eficiente a factorilor de producie, deci a progresului calitativ al acestora. Se are astfel n vedere posibilitatea obinerii unor producii sporite cu acelasi consum sau cu un consum mai redus de factori de producie, precum si extinderea utilizrii lor la ct mai multe activiti economice. La fundamentarea teoretic a acestei problematici complexe, un rol deosebit revine economistului romn Tudorel Postolache. 7.4. Costurile De-a lungul timpului, toi marii economisti au acordat o atenie deosebit costului, fiind preocupai mai ales de elucidarea coninutului economic al acestuia. Adam Smith identific costul cu preul natural (real) al bunului: Preul real al fiecrui bun, ceea ce o cost realmente pe persoana care are nevoie s-l achiziioneze, este echivalentul grijii si al preteniei care i-au trebuit pentru a-l achiziiona. David Ricardo a privit problematica mai mult in dinamic, considerand c preul mrfii este reglementat de cresterea sau scderea costului de producie. J.B. Say a demonstrat c la baza costului se afl cheltuielile ocazionate de combinarea, substituirea si folosirea factorilor de producie, costul fiind o recompens a serviciilor factorilor de producie. J.M. Keynes face distincie intre costul factorial (contravaloarea serviciilor curente aduse intreprinztorului de ctre factorii de producie) si costul de ntrebuinare (plile ctre ali intreprinztori pentru achiziiile fcute de ei, impreun cu sacrificiile fcute prin folosirea echipamentelor si producerea bunurilor). In prezent, exist, circul si se confrunt mai toate punctele de vedere formulate in diferite perioade istorice. Costul de producie reprezint totalitatea cheltuielilor efectuate si/sau care urmeaz s fie fcute, toate n expresie bneasc, de ctre o ntreprindere pentru producerea si desfacerea bunurilor materiale si serviciilor. Din definiie rezult urmtoarele trsturi specifice costului: a) reflect unitatea dintre coninutul consumului de factori si expresia sa bneasc, fr o asemenea unitate nu poate fi vorba de cost; b) aduce la acelasi numitor toate consumurile de factori, prin acestea, eforturile fcute pentru producerea si desfacerea bunurilor devin msurabile si comparabile; c) include toate cheltuielile fcute pentru susinerea ofertei (atat pe cele de producie, de fabricaie, cat si pe cele de desfacere); d) se regseste in preul de vanzare al bunului fiind o component a acestuia. De regul, mrimea costului se calculeaz: pe unitatea de produs (unitar, mediu); pe o mas de producie eterogen, a unei intreprinderi intr-un orizont de timp (an, trimestru). Oricare ar fi raportarea lui (produs, producie omogen, producie eterogen a intreprinderii), nivelul costului difer de la un produs la altul, de la un productor la altul, de la o perioad la alta. Clasificarea care intereseaz cel mai mult pe intreprinztor, pentru fundamentarea ofertei pe termen scurt, este cea care imparte costurile in global, mediu si marginal. I. Costul global desemneaz toate cheltuielile ocazioante de fabricarea unui volum dat al produciei si de desfacerea acesteia.El poate fi fix, variabil si total. a) Costul fix global reprezint acea parte a costului care, pe termen scurt, rmane relativ constant, indiferent de modificarea volumului produciei. b) Costul variabil global reprezint acea parte a costului care variaz pozitiv cu producia, crescand pe msur ce se produce mai mult, si sczand pe msur ce se produce mai puin. c) Costul total global const din insumarea costurilor fixe si a celor variabile. Rezult deci c, pe termen scurt, modificarea costurilor totale globale este rezultatul exclusiv al schimbrilor survenite in costurile variabile. II. Costul total mediu (unitar) se obine prin imprirea costului global la producia omogen obisnuit. Acesta este fix, variabil si total. a) Costul fix mediu se calculeaz prin raportarea costului fix global la producia obinut si este variabil n raport cu cantitatea produs. b) Costul variabil mediu se calculeaz ca raport ntre costul variabil global si producia fizic obinut si exprim costul variabil pe bun, produs sau serviciu. c) Costul total mediu se calculeaz prin nsumarea celor dou.

III. Costul marginal (cmg) reprezint sporul de cheltuieli totale ( Ctg) antrenat de obinerea unei uniti suplimentare de produs si/sau de serviciu (Q).

Modificarea cantitii produse genereaz efecte funcionale asupra costului unitar si asupra cererii globale. Ele sunt cunoscute sub denumirea de funcie cost, care este o form specific a funciei de producie, respectiv inversul ei. Dac funcia de producie se prezint sub forma Q = f(x), funcia cost apare ca: x = f (Q): Generic, funcia cost se prezint astfel: C = f(Q). Dependena funcional a costurilor fa de producie se exprim in mod difereniat pe perioad scurt de timp si pe perioad indelungat de timp. Pentru cost, termenul scurt inseamn intervalul in care un productor poate mri producia numai in limita capacitilor de producie existente. Perioada lung reprezint timpul in care sunt posibile modificri in scara produciei pe baza unui mod tehnologic de capital intensiv (multe masini si puini muncitori) si/sau a unui mod tehnologic de munc intensiv (muli muncitori si puine masini). Pe termen lung, evoluia costurilor este determinat de economiile de scar, de concentrarea produciei. Tendina logic a funciei respective se explic in principal prin efectele diferite pe care le au anumite elemente ale costului (fixe, variabile, directe, indirecte) asupra dinamicii generale a costului. Astfel, in timp ce costurile fixe rman neutre fa de evoluia produciei, cele variabile, fa de o asemenea evoluie. Maximizarea profitului si minimizarea costului. Orice firm care caut s-si maximizeze profiturile pe termen lung trebuie s aleag metoda cea mai eficient din punct de vedere economic, adic metoda ce produce rezultatele sale de producie la cele mai mici costuri posibile. Aceast ipotez a maximizrii profitului se numeste minimizarea costului. Din multitudinea de alternative, firma care urmreste maximizarea profitului va alege modul cel mai costisitor de a produce, indiferent ce producie specific alege.

Dac are posibilitatea de a substitui un factor cu altul, pentru a menine producia constant, reducand costurile totale, firma nu va utiliza cea mai puin costisitoare combinaie de factori. In acest fel, firma ar trebui s substituie un factor cu altul, atata timp cat produsul marginal al unui factor pe unitate monetar cheltuit pentru el este mai mare decat produsul marginal al celuilalt factor pe unitate monetar cheltuit pe el. Firma nu-si poate minimiza costurile atata timp cat aceste dou mrimi sunt inegale. De exemplu, dac o unitate monetar cheltuit suplimentar pe munc aduce un rezultat mai mare decat o unitate monetar cheltuit suplimentar pentru obinerea unui anume rezultat, firma poate reduce costurile, cheltuind mai puin pe capital si mai mult pe munc.

Capitolul 8
RANDAMENTUL FACTORILOR DE PRODUTIE Una dintre dificultile majore pe care le ntmpin oamenii cnd vor s-si mreasc eficiena n via este o mentalitate prea ngust. Le lipsesc simul proporiei, echilibrul si ecologia natural, indispensabile unui trai eficient.

Stephen R. Covey 8.1. Continutul randamentului factorilor de productie Randamentul reprezint forma eficienei economice care reflect relaia intre factorii de producie utilizai si volumul rezultatelor obinute. Aceasta exprim capacitatea unui factor de producie de a contribui la procesul de obinere a bunurilor economice. Productivitatea factorilor de producie In aciunea complex a combinrii factorilor de producie are loc consumarea acestora, obinandu-se bunuri economice sub form material, servicii sau informaii. Intreprinztorul raional va compara permanent rezultatele dobandite cu factorii de producie utilizai pentru a desprinde concluzii veridice asupra randamentelor factorilor respectivi. Randamentul nseamn capacitatea unui factor de producie sau a tuturor de a crea un efect util ntr-o unitate de timp dat. Acesta se apreciaz cu indicatori corespunztori de productivitate sau randament. Orice intreprindere dispune de resurse limitate, fapt ce se repercuteaz direct in activitatea sa, limitand, in mod inevitabil, cantitile de factori de producie pe care le foloseste. Pentru ca intreprinztorul s castige mai mult trebuie, de regul, s mreasc volumul bunurilor economice produse si vandute. Dar, pentru c factorii de producie sunt limitai, poate s ajung la acest rezultat prin cresterea eficienei utilizrii lor, a raionalitii activitii sale. Expresia sintetic a eficienei utilizrii factorilor de producie n activitile din care rezult bunuri economice este productivitatea. Prin productivitate se nelege rodnicia, randamentul factorilor de producie utilizai. Cat de mare este rodnicia, randamentul factorilor de producie se apreciaz cu ajutorul nivelului productivitii. Nivelul productivitii se calculeaz ca raport intre bunurile obinute si factorii de producie implicai in realizarea lor. In general, nivelul productivitii se determin dup relaia:

in care: W = nivelul productivitii; Q = efectul, rezultatul, adic bunurile economice obinute. Ele sunt exprimate, dup caz, in uniti fizice (kg, l, m, tone etc.), ca volum al produciei si/sau in uniti monetare (lei, dolari, franci etc.), ca valoare a produciei; Fi = efortul depus, adic factorii de producie utilizai, care sunt evaluai, dup caz, fizic (ca volum) sau in expresie monetar (valoric). Mrimea productivitii se determin la nivel de firm, de ramur si de economie naional, privit in ansamblu. Este evident c ultimele dou niveluri sunt expresia sintetic a mrimii si evoluiei productivitii din firmele ce alctuiesc ramura, respectiv economia naional. Pentru firm, pentru fiecare intreprinztor, obinerea unui nivel cat mai ridicat al productiviti inseamn cresterea eficienei, obinerea unor efecte mai mari cu acelasi volum de factori de producie (sau obinerea unor efecte date cu un volum mai mic de factori de producie). Acest fapt are o importan economic deosebit deoarece: prin cresterea productivitii are loc reducerea costului total mediu (unitar); creste competitivitatea firmei si capacitatea sa de a face fa concurenei; se creeaz posibilitatea ca posesorii factorilor de producie s obin venituri mai mari in condiiile cand bunurile produse sunt vandute la aceleasi preuri sau chiar mai mici. Cresterea productivitii are importan si pentru economia naional privit n ansamblu, in sensul c pe aceast baz: se produce mai mult bogie cu acelasi volum de factori de producie, ceea ce permite satisfacerea mai bun a trebuinelor; are loc atenuarea tensiunii dintre nevoi si resurse; prosperitatea si bunstarea unui popor sunt direct proporionale cu nivelul productivitii; cand intr -o economie nivelul productivitii se reduce, de regul, apar sau se accentueaz fenomene negative: inflaie, marginalizarea unor categorii ale populaiei, reducerea consumului etc.; fiecare ar este interesat in sporirea productivitii pentru c prin aceasta bunurile sale devin mai competitive, atat pe. piaa intern, cat si pe cele externe; ea poate produce mai mult bogie chiar in condiiile cand reduce durata timpului de munc; populaia beneficiaz si de mai mult timp liber pentru instruire, recalificare, dezvoltarea vieii spirituale si participarea la viaa social a comunitii. Nivelul si evoluia productivitii depind de numeroase mprejurri economice si extraeconomice. Dintre acestea, o importan deosebit o au: calitatea factorilor de producie utilizai, inclusiv abilitile intreprinztorului; calitatea organizrii si conducerea activitii economice; motivaia economic a posesorilor factorilor de producie si msura in care aceasta este realizat; condiiile naturale s.a. Formele randamentului Iniial, cea mai preocupant form a randamentului factorilor de producie a fost cea a productivitii muncii. Aceasta se poate explica prin rolul activ ce revine factorului munc in activitatea economic si amplorii pe care munca o deinea in ansamblul factorilor de producie. Primele evaluri ale productivitii au avut loc in S.U.A., la sfarsitul secolului al XIX-lea si au fost circumscrise unui singur factor de producie - factorul munc - sub forma productivitii muncii. Ea se determin ca raport intre producia obinut si cantitatea de munc utilizat (apreciat, dup caz, prin numrul de muncitori, de salariai sau prin numrul de ore-om). Calculat astfel, productivitatea muncii exprim producia medie obinut pe o unitate de munc vie cheltuit, nivelul su fiind un criteriu pentru stabilirea mrimii salariilor si pentru a aprecia eficiena economic si competitivitatea intreprinderilor, ramurilor si economiilor naionale. Formele productivitii In condiiile contemporane, metodele de determinare si analiz a productivitii s-au dezvoltat si diversificat foarte mult, in dependen nemijlocit de complexitatea activitii economice. Dintre acestea in teoria si practica economic, sunt consacrate dou forme fundamentale: productivitatea parial si productivitatea regional. Productivitatea parial este cea a unui factor de producie, considerat a fi la originea produciei si a modificrii acesteia (ceilali factori fiind constani). In funcie de factorul reinut, productivitatea (sau randamentul) parial se prezint ca productivitate (randament) a muncii, productivitate (randament) a capitalului si productivitate (randament) a pmantului (Fig. nr. 8.1.).

Productivitatea global exprim eficiena agregat a tuturor factorilor de producie implicai in obinerea unui rezultat. Ea indic performana in ansamblu a factorilor de producie din a cror combinare a rezultat efectul util. Evaluarea riguroas a productivitii (randamentului) global este dificil, pentru c metodele prin care sunt insumai factorii de producie utilizai prezint numeroase aspecte discutabile. Ambele forme ale productivitii (randamentului) apar ca productivitate medie si ca productivitate marginal. Productivitatea medie a muncii se determin ca raport intre producia total (Q) cantitatea total de munc utilizat (L) exprimat, dup caz, prin numrul de salariai, de ore-munc etc., dup relaia:

Dac presupunem c o societate comercial utilizeaz zilnic 50 de salariai si obine o producie de 6.000 kg din bunul X, rezult c:

Aceasta inseamn c, in medie, fiecare salariat lucreaz cu un randament (eficien) de 120 kg zilnic din bunul X. Este evident c intre acesti salariai exist unele deosebiri sub aspectul calificrii, indemanrii, interesului, al comportamentului etc., ceea ce face ca randamentul individual al fiecruia s se abat, in sus sau jos, fa de cel mediu. Productivitatea medie a capitalului care exprim randamentul mediu al capitalului utilizat, se calculeaz ca raport intre rezultatele obinute intr-o anumit perioad de timp (Q) si capitalul tehnic utilizat (K), dup relaia:

Relaia dintre factorul capital si rezultatele produciei se mai numeste si randament al capitalului. Coeficientul capitalului exprim necesarul de capital pentru obinerea unei uniti de efect util. El se determin sub form marginal. Coeficientul mediu al capitalului se calculeaz prin raportarea cantitii capitalului utilizat produciei obinute intr-o perioad de timp. la volumul

Coeficientul marginal al capitalului ( K mg) se calculeaz prin raportarea variaiei capitalului (K) la variaia produciei (Q).

Acesta reflect sporul de capital necesar pentru obinerea unei cantiti suplimentare de producie, in condiiile in care ceilali factori de producie nu se schimb. Coeficientul capitalului este inversul productivitii capitalului, mediu, respectiv marginal. Productivitatea medie a pmantului exprim eficiena medie a factorului de producie pmant utilizat in activitatea economic. Se determin ca raport intre efectul util obinut (Q) si suprafaa total de teren (P) pentru obinerea produciei dup relaia:

Productivitatea medie global a factorilor de producie se determin ca raport intre rezultatul total obinut si totalul factorilor de producie utilizai (evaluai in expresie valoric) dup relaia:

Productivitatea marginal exprim eficiena obinut prin modificarea cu o unitate a unuia sau a tuturor factorilor de producie. In determinarea sa se porneste de la premisa c dac un factor de producie se modific cu o unitate (ceilali fiind constani), se obine o modificare a efectelor care se datoreaz acestei uniti. Cunoastere a nivelului productivitii marginale este foarte important pentru fundamentarea deciziei intreprinztorului privind viabilitatea modificrii (crestere sau scdere) cantitii de factori de producie utilizai. Corespunztor formelor productivitii se pot determina si analiza: Productivitatea marginal a muncii (WL mg) care exprim eficiena ultimei uniti de munc implicat in activitatea economic si se determin ca un raport intre variaia absolut a rezultatelor obinute (Q) si variaia cantitii de munc utilizat (L), dup relaia

Pornind de la exemplul anterior, s presupunem c in ziua urmtoare intreprinztorul utilizeaz 51 de salariai si obine o producie de 6150 de kg. Pentru a evalua eficiena utilizrii factorului munc, el poate proceda la urmtorul raionament: a) Care este randamentul (eficiena) salariatului adiional (suplimentar) ? Pentru aceasta va determina productivitatea marginal a muncii, dup relaia:

Aceasta inseamn c in raport cu randamentul mediu al salariailor anteriori, eficiena lucrtorului adiional (sau suplimentar) este mai ridicat. b) Care este, n noile condiii, randamentul mediu al muncii comparativ cu cel anterior ? Pentru aceasta va determina productivitatea medie a muncii (6150/51 = 120,6 kg). El poate compara productivitatea muncii cu cea marginal (a lucrtorului suplimentar), obinand astfel informaii necesare pentru analiza economic pentru a -si fundamenta comportamentul de intreprinztor raional. Productivitatea marginal a capitalului (WK mg) , care exprim eficiena ultimei uniti din capitalul tehnic atras si utilizat in activitatea economic. Se determin ca un raport intre variaia absolut a rezultatelor (Q) si variaia absolut a capitalului tehnic utilizat (K), dup relaia:

Se mai numeste randamentul marginal al capitalului, iar inversul su se numeste coeficientul marginal al capitalului. Productivitatea marginal a pmntului (WPmg) , care exprim randamentul ultimei uniti de teren (ha, ar, mp) atras in activitatea economic. Se determin ca raport intre variaia absolut a produciei (rezultatelor) exprimat in uniti fizice sau monetare si variaia absolut a suprafeei de teren.

Productivitatea global marginal (WGmg) exprim eficiena unei uniti din toi factorii de producie utilizai in activitatea economic si se determin ca raport intre variaia absolut a rezultatelor (Q) si variaia absolut agregat a tuturor factorilor de producie (L + K + P), dup relaia:

Metodele pentru determinarea si evaluarea nivelului si dinamicii productivitii cunosc o mare diversificare in economiile moderne. Acestea au o mare importan pentru agenii economici, care sunt interesai s prognozeze cat mai realist evoluia randamentelor afacerilor economice si s se realizeze la standarde cat mai bune, compatibile cu exigenele concurenei. Astfel, productivitatea (randamentul) inregistreaz o tendin obiectiv de crestere in condiiile de normalizare ale funcionrii mecanismului economic. In cazul unor disfuncionaliti in economie sub form de somaj, inflaie, recesiune etc., randamentele vor fi influenate intr-un mod specific. Factorii care pot influena randamentele sunt: factori naturali, factori tehnici, factori sociali, factori psihologici, factori structurali, factori ce in de specificitatea relaiilor economice internaionale etc. Asemenea factori au caracter sistemic, iar valorificarea potenelor lor se asigur prin c i si direcii de aciune concrete, particulare fiecrui factor de producie. In acest context, relevm dinamica productivit ii celui mai activ factor de producie - munc. Pornind de la nivelul realizat si cel prognozat al productivitii muncii, orice intreprinztor desprinde concluzii privind calitatea activitii desfsurate si adopt decizii pentru viitor. Nivelul si dinamica productivitii muncii sunt influenate de numeroase imprejurri, fundamentale fiind: nivelul tehnic al produciei (si, in primul rand, nivelul calitativ al capitalului fix utilizat); pregtirea si calificarea factorului uman; gradul de organizare a produciei si a muncii; calitatea condiiilor de munc si climatul social din intreprindere; condiiile natur ale si gradul de cointeresare a factorului munc. Acest din urm aspect const in realizarea unei corelaii pozitive intre evoluia productivitii muncii si a veniturilor salariale. O condiie pentru a asigura sntatea economic a firmei este ca dinamica productivitii muncii s fie superioar (si doar in mod excepional si temporar egal) dinamicii salariului mediu. Dac iniial termenul de randament a fost folosit doar pentru factorul munc, ulterior s-a cristalizat utilizarea lui ca randament al capitalului si randament al factorului natur. Pentru fora de munc se foloseste frecvent termenul de productivitate. Randamentul factorilor de producie sau randamentul de substituire relev felul in care se metamorfozeaz rezultatele, efectele sau iesirile din activitatea economic (outputul), atunci cand se combin un factor variabil cu o cantitate dat dintr-un factor fix. Randamentele factorilor pot fi:

cresctoare, atunci cand efectul este in crestere prin folosirea unei uniti suplimentare de factor variabil, ceilali meninandu-se constani; descresctoare, atunci cand utilizarea unei uniti suplimentare din factorul variabil determin, de la un anumit nivel, diminuarea efectului economic, ceilali factori rmanand constani. In acest fel, randamentele factorilor se coreleaz cu legea randamentelor neproporionale. Pornind de la potenialul cunoasterii si al tehnologiei informaiei si comunicaiilor, noile modele de crestere economic intesc explicarea evoluiei productivitii globale (totale) a factorilor de producie di n perspectiv endogen. Aceasta acord o poziie dominant capitalului intangibil, dematerializat scientointensiv, ca motor al cresterii economice si echitii sociale. Astfel, investiia in capitalul uman, investiia in noile bunuri de capital sau cheltuielile pentru cercetare dezvoltare reprezint factorul endogen primordial al cresterii si dezvoltrii economice contemporane. 8.2. Legea randamentelor de scar Combinarea factorilor de producie sub aspect economic inseamn adoptarea acelei norme de comportament a intreprinztorului referitoare la realizarea celui mai bun raport intre venituri si costuri. Prin aceasta se inteste cresterea eficienei economice combinat cu modalitatea de atenuare a aciunii legii raritii resurselor. Combinarea se poate realiza: pe termen foarte scurt; pe termen mediu si pe termen lung. Combinarea pe termen foarte scurt se bazeaz pe ipoteza c productorul inteste maximizarea produciei prin unirea unui factor de producie variabil, in timp ce ceilali factori nu se modific. Acest tip de combinare este guvernat de legea randamentelor funcionale neproporionale (Legea lui Turgot). Potrivit acestei legi, atunci cand cantiti crescande dintru-un factor de producie se combin cu cantiti constante din ceilali factori de producie, productivitatea medie si productivitatea marginal a factorului variabil cresc, ating un nivel maxim, dup care inregistreaz o descrestere in condiiile in care producia total (outputul) creste. Combinarea pe termen mediu reprezint combinarea a doi factori de producie variabili, care evolueaz in sens contrar. In acest caz, se obine un volum de producie dat, adic cerut de pia, cu diminuarea costului mediu sau unitar. Combinarea factorilor de producie pe termen lung implic legea randamentelor de scar. Acest tip de combinare presupune c toi factorii de producie sunt variabili cresctori, iar productorul dispune de un buget variabil cresctor. Astfel, piaa solicit acea combinare a factorilor de producie din care productorul s obin un output care ii maximizeaz profitul total. Combinarea pe termen lung a factorilor de producie se realizeaz sub influena legii randamentelor de scar sau legea economiilor de crestere. Aceast lege reflect modificarea productivitii globale medii a factorilor de producie pe temeiul cresterii tuturor f actorilor. Atunci cand cantiti crescande de factori de producie se combin in condiii schimbate sub aspect tehnico organizatoric, randamentul combinrii creste pan la un punct, apoi rmane constant, iar dincolo de un anumit nivel incepe s scad, in timp de producia total creste. Randamentul sau productivitatea medie global a factorilor de producie reprezint producia obinut (outputul) pe unitatea de efort utilizat (inputul) concretizat in consumul de factori de producie. Schimbarea randamentului pe msura sporirii volumului de factori utilizai depinde de raportul ce se formeaz intre economiile si dezeconomiile de scar interne si externe. Acestea sunt avantaje sau dezavantaje care apar in activitatea firmei atunci cand creste scara produciei sau a activitii economice. Avantaje sau economii de scar sunt: acces mai usor la finanarea obinut de la bnci si alte instituii financiare; diminuarea cheltuielilor specifice cu aprovizionarea si desfacerea: promovarea pe scar larg a progresului tehnico stiinific etc. Dezavantaje sau dezeconomii de scar sunt: cresterea unor cheltuieli administrative pe msura sporirii dimensiunilor anumitor firme; dificulti in supravegherea si controlul unor activiti la firmele mari; reducerea responsabilitii unor angajai; adaptarea uneori anevoioas a activitii economice la schimbrile impuse de pia; cheltuirea suplimentar a unor resurse bnesti pentru gestiunea produciei etc. Legea randamentelor se scar acioneaz sub urmt oarele forme importante: 1. Legea randamentelor de scar cresctoare atunci cand producia creste mai repede decat creste cantitatea de factori de producie utilizai. In acest caz, economiile de scar interne si externe sunt preponderente fa de dezeconomiile de scar. Astfel, productivitatea global a factorilor de producie (medie si marginal) creste datorit influenei economiilor de scar, iar costul total mediu scade. 2. Legea randamentelor de scar constante atunci cand producia creste in aceeasi proporie cu cresterea cantitii de factori de producie consumai. Economiile si dezeconomiile de scar se echilibreaz adic modificarea relativ a produciei si variaia relativ a factorilor de producie sunt identice, iar costul unitar si costul marginal sunt relativ constante. 3. Legea randamentelor de scar descresctoare atunci cand producia creste mai incet decat creste cantitatea de factori de producie utilizai, adic indicele produciei este inferior indicelui factorilor de producie utilizai sau consumai. Datorit supradimensionrii unei firme apare fenomenul de gigantism, care face ca economiile de scar interne si externe s fie mai mici decat dezeconomiile sau pierderile de scar. O asemenea situaie este justificat, de exemplu, in agricultur unde un factor de producie (pmantul) este restrans, iar ceilali factori pot spori (munca si capitalul). Datorit cresterii cererii de produse agricole se intensific (foreaz) producia prin cresterea cantitii de munc si de capital utilizate pe una si aceeasi unitate de suprafa, care este limitat. Asemenea situaii se randamente descresctoare pot s apar si in alte domenii soldate cu cresterea costului unitar si diminuarea eficienei sau productivitii. In acest caz se impune restructurarea firmei sub mai multe aspecte ca: tehnologic, sortimental, managerial, organizaional etc. In combinarea pe termen lung sub influena legii randamentelor de scar, productorul isi realizeaz starea de echilibru atunci cand dispune de oportuniti pentru maximizarea profitului total. Pentru obinerea profitului maxim trebuie s se realizeze acea cantitate de producie (outputul) la care, in condiii de concuren imperfect, se asigur egalitatea intre incasarea marginal (Img) si costul marginal (Cmg). Incasarea marginal relev sporul de incasri (venituri) obinute atunci cand volumul desfacerilor sporeste cu o unitate. Img = Cmg; Profitul total => maxim.

Caseta nr. _.1. Legea randamentelor neproporionale este o lege ce exprim raportul ntre evoluia rezultatelor (produciei) obinute si un factor variabil folosit n doze suplimentare, ceilali factori rmnnd constani. Cu acelasi sens sau foarte apropiat se folosesc si ali termeni: legea randamentelor descrecnde, a venitului descrescnd. n realitate, acestea desemneaz forme concrete, particulare de manifestare a l.r.n. care are o valabilitate general. Respectiva lege a fost formulat pentru prima dat de Turgot, care a prezentat-o n legtur cu exploatarea de tip agricol. n realitate, se poate aprecia c toat activitatea uman a cunoscut mai nti o faz de randament cresctor si de costuri n scdere pe unitatea de produs, apoi un randament maxim pentru o combinaie optim a factorilor de producie si, n fine, o faz de randamente n descrestere si de costuri n crestere. Aciunea l.r.n. e diferit n timp, n raport cu proporiile n care se realizeaz combinarea factorului variabil cu cei fix. Practica ilustreaz c n aciunea l.r.n. se disting trei etape: faza randamentelor cresctoare, cnd produsul marginal excede produsul mediu, iar acesta din urm continu s creasc; faza randamentelor cu crestere lent, cnd produsul marginal este descresctor, iar produsul mediu dup ce atinge punctul maxim ncepe si el s descreasc (curba produsului marginal ntretaie curba produsului mediu n punctul maxim al acestuia din urm); faza randamentelor descresctoare, cnd produsul marginal devine negativ determinnd o reducere nsemnat si a produsului mediu ceea ce nu justific desfsurarea n continuare a activitii economice. Cele trei faze sunt sugerate n graficul de mai jos. Evoluia menionat se justific prin comportamentul factorului fix, care desi rmne constant, cu fiecare modificare a factorului variabil, combinaia lor devine tot mai eficient. Cnd creste factorul variabil, revin mai multe uniti din acesta pe unitatea de factor fix, se realizeaz o folosire eficient a factorului fix, marcat de existena unei proporii optime ntre factorii de producie. Dac se continu adiionarea a noi doze din factorul variabil, se ajunge la o suprasaturare a factorului fix cu factor variabil, se rupe echilibrul si randamentele scad.

8.3. Indicatori de apreciere a rezultatelor la nivel microeconomic In vederea cunoasterii si evalurii rezultatelor firmei, precum si pentru realizarea anticiprii raionale a managementului firmei se folosesc mai muli indicatori. I. La nivel de firm, pe baza datelor din contul de producie , se calculeaz o serie de indicatori care stau la ba za aprecierii activitii acesteia, intre care menionm: Producia brut exprim valoarea bunurilor materiale si serviciilor produse de o firm si destinate vanzrii ctre ali ageni economici, modificrii stocurilor materiale din producie proprie si cr esterii, sub forma bunurilor de capital din producie proprie, a potenialului material al firmei. Se calculeaz in preurile pieei. Cifra de afaceri reprezint suma veniturilor incasate de o firm din vanzarea rezultatelor activitii proprii. Valoarea adugat brut exprim valoarea produciei brute de bunuri materiale si de servicii produse de o firm din care se scade consumul intermediar (bunurile materiale si serviciile prelucrate In procesul de producie, mai puin consumul de capital fix), aferent produciei respective. Valoarea adugat net exprim valoarea nou creat (in preurile factorilor de producie) de o firm, in perioada de calcul, adic valoarea adugat brut la preurile pieei minus amortizare si impozitele indirecte nete. Excedentul brut de exploatare dimensioneaz ceea ce rmane firmei dup ce se elimin impozitele indirecte nete si elementele care reprezint remunerarea muncii (impozite pe salarii, contribuii la asigurri). Excedentul net de exploatare exprim, de fapt, profitul intreprinztorului. II. Pe baza contului de venituri al unei firme se pot calcula urmtorii indicatori: Veniturile totale ale firmei formate din profitul din producia curent, veniturile din patrimoniul firmei si veniturile din transferuri curente de la ali ageni economici. Venitul disponibil sau economiile nete ale firmei reprezint diferena dintre veniturile totale ale firmei si profitul distribuit, impozitele directe pe venituri si transferurile ctre ali ageni economici. III. Pe baza contului de modificare a patrimoniului unei firme se pot calcula urmtorii indicatori: Economia brut exprim suma amortizrii si a economiilor nete pe care le foloseste firma ca mijloace de finanare pentru modificarea patrimoniului propriu. Dac la economia brut adugm si transferurile de patrimoniu de la ali ageni economici obinem indicatorul mijloacelor de finanare a modificrii patrimoniului firmei. Investiia net sau investiia pentru dezvoltare este venitul disponibil al firmei care sporeste potenialul tehnicoproductiv al ei (element de acumulare). Investiia pentru nlocuire sau de reproducie are ca surs amortizarea si se foloseste pentru a inlocui capitalul fix uzat al firmei, scos din exploatare. Investiia de capital exprim achiziii de bunuri capitale de ctre firme plus bunurile capitale din producia proprie a firmei. Investiia brut exprim suma dintre investiia net (pentru dezvoltare) si investiia pentru inlocuire, din amortizare, inclusiv modificarea stocurilor. IV. Indicatorii financiari ai firmei cei mai importani sunt: - indicatori de lichiditate (rata curent de lichiditate; rata rapid de lichiditate); - indicatori de acoperire financiar (rata de acoperire a dobanzii; rata de solvabilitate etc.)

- indicatori de profitabilitate (rata de rentabilitate a vanzrilor; rata de rentabilitate a activelor); - indicatori de activitate (rotaia activelor; durata de plat a datoriilor etc.) Asemenea indicatori de rezultate au vocaie microeconomic, se previzioneaz, se urmresc in timpul activitii economice si se msoar la incheierea acesteia, fiind folosii pentru determinarea gradului de eficien economico financiar la nivelul firmelor de afaceri. Totodat, acesti indicatori se cumuleaz din treapt in treapt, pan la nivelul economiei naionale, regsindu-se in indicatorii de rezultate macroeconomice.

Capitolul 9
OFERTA DE BUNURI ECONOMICE Cantitatea oferit dintr-un bun depinde de preul su. Gilbert Abraham-Frois 9.1. Oferta continut si forme Oferta este o categoria economic deosebit de complex ce sintetizeaz comportamentul economic al productorului si/sau al intreprinztorului, ea reflectand la nivelul pieei folosirea resurselor, deci a factorilor de producie utilizai in scopul obinerii de noi bunuri si servicii destinate vanzrii. Oferta se defineste ca fiind cantitatea maxim dintr-un bun economic pe care un vanztor intenioneaz s o vand la un anumit nivel al preului, intr-o perioad determinat de timp. Definiia evideniaz necesitatea distinciei dintre mai multe noiuni legate intre ele, dar nu sinonime: cantitatea oferit si oferta, cantitatea oferit si cantitatea vandut. De exemplu, cantitatea oferit dintr-un bun este doar o valoare a ofertei ce corespunde unui nivel al preului, iar oferta reflect multitudinea cantitilor oferite la diferite niveluri ale preului. In acelasi timp, oferta exprim cantitatea pe care firmele doresc s o vand intr-o perioad de timp, si nu ce cantitate vand in realitate (care depinde de nivelul cererii). Dac pe piaa unui bun se insumeaz cantitile oferite la acelasi pre de toi vanztorii, va rezulta oferta de pia, care exprim relaii in legtur cu: a) Cantitatea maxim dintr-un bun pe care vanztorii doresc s o vand la un pre unitar dat; b) Preul unitar minim pretins pentru vanzarea unei cantiti dintr-un bun. Din cele prezentate anterior, reiese c dinamica ofertei este determinat in primul rand de pre (interdependena dintre cele dou categorii economice exprimand coninutul legii generale a ofertei, car e va fi analizat in subcapitolul urmtor). De asemenea, nu trebuie neglijat nici aciunea altor categorii de factori ce acioneaz independent de pre, acestia purtand denumirea de condiiile ofertei: a) Tehnologiile de fabricaie. Dac prin promovarea unor tehnologii mai performante costurile de producie si desfacere scad, atunci posibilitile de crestere a ofertei vor fi mai mari; b) Costul inputurilor/preul factorilor de producie. Cand preul factorilor de producie cresc, posibilitile agenilor economici de-a produce si de-a oferi mai mult pe pia se vor diminua, iar o scdere a acestora va determina o crestere a ofertei; c) umrul ofertanilor. Intre evoluia numrului de ofertani si cea a ofertei de pia exist o relaie direct, pozitiv. d) Condiiile naturale. Evoluia favorabil sau nefavorabil a acestora influeneaz indeosebi oferta bunurilor provenite din agricultur, industria extractiv, a serviciilor turistice; e) Preurile bunurilor corelate. Aceste bunuri se impart in urmtoarele categorii: Bunuri cu rol de inlocuitori in producie pot avea destinaii diferite, dar inglobeaz aceiasi factori de producie (de exemplul graul si porumbul). Dac preul la grau creste, fermierii vor reduce suprafaa cultivat cu porumb pentru a extinde pe cea cultivat cu grau. Bunuri complementare in producie (care se produc impreun). De exemplu, dac oferta la carnea de vit va creste, atunci articolele de piele (haine, posete, inclminte) vor inregistra aceeasi tendin. f) Asteptrile privind condiiile pieei. Anticiprile privind o crestere a costurilor si implicit a preurilor vor determina o crestere a ofertei prezente si invers. Caracterul complex al ofertei este determinat de multiplele ei forme de manifestare, generate de natura bunurilor supuse vanzrii pe pia: a) Oferta de bunuri independente (mobil, confecii, alimente); b) Oferta complementar, cand din producia unor bunuri principale rezult unele bunuri secundare (de exemplu, din agricultur, alturi de miere, bunul principal, rezult cear, propolis, lptisor de matc, bunuri secundare); c) Oferta mixt, cand mai multe bunuri oferite satisfac aceeasi cerere. 9.2. Legea ofertei Asa cum am menionat in subcapitolul precedent, legea general a ofertei reflect raportul de cauzalitate ce se stabileste intre modificarea preului si cea a cantitii oferite. Conform acestei legi, cresterea preului determin o crestere a cantitii oferite, iar reducerea preului o scdere a cantitii oferite, prin urmare, intre cele dou componente se stabileste o relaie direct, pozitiv. Aceast lege se manifest ca tendin, in economia real existand si situaii ce pot fi apreciate ca excepii de la regul, dintre care mai relevante sunt: a) Cand imprejurrile existente nu ofer timpul necesar cresterii ofertei la acelasi nivel cu al cererii, care impune vanzarea produsului la un pre mai mare (de exemplu, locurile limitate dintr -o sal de spectacol) sau cand un ofertant unic al unui produs nu mai exist (de exemplu, operele unor pictori celebri). Dup cum se observ, in toate aceste situaii, oferta nu acioneaz deloc la pre. b) In cazul productorilor la care un volum mrit de bunuri permite cresterea costurilor unitare. Astfel, dac o firm productoare de electricitate mreste producia, in mod obisnuit preurile/KW incep s scad, situaie benefic atat pentru clieni, cat si pentru ofertani. c) A treia excepie o constituie paradoxul King care se refer la ofertele productorilor mici si mijlocii din agricultur. De regul, acestia sunt nevoii s apeleze la credite, iar restituirea sumelor imprumutate se face dup obinerea recoltei. Cu

toate acestea, concurena acerb din domeniu va genera o reducere a preurilor, astfel incat oferta va manifesta tendina de crestere. d) Urmtoarea excepie are in vedere paradoxul sesizat de economistul Anghel Rugin, cu referire la economiile contemporane, in care se manifest dezechilibre profunde, printre care cele provocate de inflaie. Desi preurile cresc, oferta nu creste in aceeasi msur, deoarece vanztorii isi stocheaz o parte din mrfuri in asteptarea unor preuri mai mari, fapt ce constituie o abatere de la legea general a ofertei (desi preurile cresc, oferta se contract). Cunoscand relaia de interdependen dintre pre si factorii determinai ai ofertei, putem face distincia dintre modificrile ce rezult din deplasarea curbei ofertei si din miscrile de-a lungul curbei ofertei. a) Graficul de mai jos evideniaz faptul c o miscare de -a lungul curbei ofertei este o simpl modificare a cantitilor oferite la diferite niveluri de pre.

Graficul urmtor ilustreaz o deplasare a curbei ofertei spre dreapta; la un pre unitar dat, se va vinde o cantitate mai mare din bunul respectiv (cantitatea oferit crescand de la q0 la q1), situaie ce provoac o deplasare a intregii curbe a ofertei.

Ultimul grafic reflect o combinaie intre deplasarea curbei ofertei (din punctul A in punctul B) si o miscare de-a lungul curbei ofertei (din punctul B in punctul C); miscarea din punctul A in punctul C fiind format din dou pri.

Se poate astfel concluziona c, urmare a cresterii preului bunului pentru o curb a ofertei date, cantitatea de produse este mai mare; sau, deoarece curba ofertei s-a deplasat spre dreapta, la un pre dat, cantitatea oferit a crescut. 9.3. Elasticitatea ofertei Elasticitatea ofertei exprim gradul, mrimea sau intensitatea modificrii ofertei urmare a schimbrii preului sau a oricruia din factorii determinai. Ea se msoar cu ajutorul coeficientului de elasticitate, care se calculeaz ca raport intre modificarea procentual a cantitii oferite (variabil dependent) si modificarea unui factor determinant (variabil independent). De exemplu, coeficientul de elasticitate al ofertei la pre se calculeaz dup urmtoarea formul:

unde: Epo = coeficientul elasticitii ofertei la pre; O1 = mrimea ofertei din perioada curent; O0 = mrimea ofertei din perioada de baz; P1 = nivelul preului din perioada curent; P0 = nivelul preului din perioada de baz. In funcie de mrimea acestui coeficient, oferta diferitelor categorii de bunuri poate inregistra urmtoarele forme: a) Ofert elastic, cand unui anumit procent de modificare a preului unitar ii corespunde un procent mai mare de modificare a cantitii oferite Eop>1, deoarece:

b) Ofert cu elasticitate unitar, cand unui procent de modificare a preului ii corespunde unul identic de schimbare a cantitii oferite Eop = 1

c) Ofert inelastic, cand procentul modificrii cantitii oferite este mai mic decat cel al modificrii preului (Eop < 1):