Sunteți pe pagina 1din 4

Tema 7

Licentierea
Licenta, ca modalitate de utilizare a rezultatelor cercetarii in productie reprezinta un contract prin care posesorul unui brevet de inventie cedeaza dreptul altei persoane fizice sau juridice si chiar statului, in schimbul unei sume de bani , de a utiliza total sau partial, de a valorifica in mod liber sau limitat brevetul. Licenta permite utilizarea programului fara niciun fel de restrictii. Redistributia programului (cod sursa sau compilat) se poate face cu conditia pastrarii informatiei despre autor si a licentei in codul sursa sau, dupa caz, in documentatia programului. O alta conditie este aceea de a nu folosi numele detinatorului drepturilor de autor (sau a contribuitorilor) pentru a gira, sustine sau promova produse derivate, fara acordul autorilor. Licenta originala continea si o clauza de reclama. Licentierea reprezinta ceva mai mult decat o simpla vanzare-cumparare d marfuri. Ea presupune vnzarea proprietatii intelectuale unei parti care fabrica pe plan local produsele in conformitate cu contractul incheiat. Licentierea difera de franciza sub doua aspecte principale: In primul rand, licentiatul este cel care realizeaza producele vandute, in timp ce beneficiarul unei francize le cumpara de la producator. In al doilea rand, franciza presupune existenta unei intregi structuri de afaceri, pe cand licenta lasa licentiatului mai multa libertate de actiune. Contractul de licenta este contractul incheiat intre doua parti, prin care una, titularul (licentiatorul) se angajeaza sa-i cedeze celeilalte parti, beneficiarului (licentiatului) dreptul de a folosi brevete de inventie, procedee tehnice, documentatii tehnice, scheme operatorii de productie, metode de exploatare a masinilor, metode de tratare a produselor, marci de fabrica, marci comerciale, marci de servicii, contra unui pret in conditii si pe perioade determinate. Licenta poate fi brevetata sau nebrevetata. Contractul de licenta propriu-zis se refera numai la licenta brevetata. Acesta este un contract prin care detinatorul unui brevet de inventie (licentiator) isi vinde dreptul de folosinta a inventiei unei persoane(licentiat) contra unui pret si anumite conditii.

In comertul mondial contractul de licenta are la baza reglementarile internationale referitoare la proprietatea intelectuala. Caracterele juridice ale contractului de licenta sunt urmatoarele: - este un contract intuitu personaedeoarece se incheie in virtutea calitatilor pesonale ale licentiatorului; - este un contract incesibil-( cu exceptia cazuriloe cand exista prevederi exprese contrarii); - nu implica un act de dispozitie aupra dreptului exclusiv din brevet. Titularul brevetului transmite numai folosinta dreptului de exploatare care poate fi totala sau partiala. In functie de intinderea drepturilor atribuite prin contractul de licenta, aceasta poate fi: - licenta exclusiva cand licentiatul are un drept de utilizare; - licenta neexclusiva sau simpla, cand licentiatul are dreptul de a folosi licenta numai in conditiile convenite. Contractul de licenta produce in sarcina partilor urmatoarele efecte: - Licentiatorul are obligatia de a preda obiectul contractului si de a garanta utilizarea dreptului acordat; - Licentiatorul este obligat sa asigure si asistenta tehnica; acestea se realizeaza prin transmiterea de documentatie si instruire personalului in unitatea beneficiarului; - Licentiatorul are obligatia sa garanteze pe beneficiar impotriva viciilor si contra evictiunii; in cazul viciilor ascunse, licentiatorul trebuie sa garanteze ca inventia poate fi realizata si exploatat din punct de vedere tehnic.

AVANTAJE: Cel mai important avantaj este evitarea barierelor vamale la import, care duc la cresterea costurilor (taxe vamale) sau limiteaza exporturile spre tara vizata (contingente la import). Astfel, n loc sa transfere peste hotare un produs fizic, producatorul transfera active intangibile si servicii, care nu se supun restrictiilor la import. Renuntarea la exporturi si trecerea la contracte de licenta poate surveni n urma impunerii unor taxe tot mai mari, uneori mbinata cu ntetirea concurentei, sau n urma deprecierii sustinute a monedei nationale a tarii gazda. Uneori, nsa, producatorul poate continua exportul sub forma de componente pentru productia licentiatului. Un risc politic mult mai mic dect n cazul investitiilor sau altor strategii de penetrare. n primul rnd, guvernele prefera licentierea ca modalitate de obtinere a noilor tehnologii si o sustin corespunzator. n al doilea rnd, dispare riscul exproprierii, deoarece cesionantul brevetului nu detine active materiale pe teritoriul strain. Deci, n cel mai rau caz, licentiatorul poate pierde redeventele sau cota de produse prevazute n contract, ceea ce constituie o pierdere extrem de mica, n comparatie cu cea suferita de catre o filiala proprie. n cazul tarilor comuniste mai persista restrictii att la import, ct si la investitii directe, fapt care face din licentiere unica modalitate fiabila de penetrare a acestor piete. Chiar si n tarile dezvoltate producatorii de armament sau echipamente pentru telecomunicatii, considerate de importanta strategica, prefera contracte de licenta, deoarece este necesar ca cel putin o parte din echipamente sa se produca de catre firmele locale. n cazul n care compania activeaza n domeniul serviciilor, licentierea pare a fi o modalitate preferata. De exemplu, astfel pot fi evitate costurile de

DEZAVANTAJE: Detinerea de tehnologii, produse sau marci de fabricatie atractive pentru clientii externi potentiali, este o cerinta primordiala pentru a putea apela la licentiere. Producatorul nu exercita nici un fel de control asupra distributiei marfurilor pe teritoriul tarii licentiatului, imaginea produsului sau depinznd de competenta celui din urma. Acest dezavantaj poate fi diminuat prin stabilirea unei colaborari strnse ntre partile contractante, dar nu si eliminat n totalitate. Licentierea, spre deosebire de exporturi sau investitii directe, asigura un profit limitat. Redeventele, fiind oarecum limitate de experienta licentierilor precedente, de cotele practicate n domeniu, de concurenta sau de catre guvernele locale, foarte rar depasesc 5%. n plus, ncasarea profitului se limiteaza la perioada desfasurarii contractului (de obicei, 5-10 ani). Cu toate acestea, profitul poate fi mai mare, daca se prelungeste contractul de licenta sau daca licentiatul are permanenta nevoie de asistenta tehnica. Riscul crearii unui concurent pe o piata straina sau chiar pe terte piete este deseori neglijat de catre producatori. Deseori, nsa, firmele ncearca sa minimalizeze acest risc, prin limitarea vnzarilor licentiatilor la teritoriul tarii lor sau impun oprirea productiei ce utilizeaza tehnologia licentiata dupa expirarea contractului. n cazul nerespectarii obligatiilor asumate de catre cesionar, actiunile n justitie asupra sa pot consuma mult timp si resurse financiare sau pot suferi insucces. n acest context, ipoteza, ca producatorul apeleaza la licentiere cu scopul de a studia piata, pentru a continua cu investitii directe, trebuie sa fie riguros verificata n cadrul fiecarei strategii elaborate. Riscul diseminarii cunostintelor spre firmele terte poate apare, mai ales, n

adaptare a produselor la conditiile concrete ale pietelor locale, deoarece acestea sunt preluate de catre licentiat. Licentierea este una dintre cele mai ieftine strategii de internationalizare, care este deosebit de des preferata de catre firmele mici, care nu dispun de resurse (manageriale, tehnice si financiare) suficiente. Mai mult, n caz de necunoastere a potentialului pietei, firma se poate asigura mpotriva esecului, cauzat de o cerere scazuta.

cazul n care legislatiile unor state nu permit ca licentiatorului sa impuna licentiatului pastrarea secretului afacerii. Caracterul exclusiv al contractului de licentiere, pe lnga faptul ca acorda drepturi exclusive licentiatului pe teritoriul statului sau, limiteaza posibilitatile licentiatorului de a folosi o alta strategie de penetrare. Acest neajuns poate fi diminuat prin achizitionarea unei cantitati din actiunile licentiatului, transformnd aranjamentul ntr-un joint-venture.