Sunteți pe pagina 1din 1

Lauda suferinei

Atia dintre semeni nu prea tiu ce s nceap-n zori cu suferina. Ei nu-i dau seama nici spre sear de prilejul chemat s-nale mersul, cunotina. Suferina poate fi ntuneric, tciune n inim, pe fruni albastru ger, pe coaps ea poate fi pecete ars cu fier, n bulgre de rn o lacrim sau smbure de cer. Nu mai calc pe pmnt cine calc-n suferin. Ea schimb la fa argila, o schimb n duh ce poate fi pipit, duios, cu stiin. Tat, carele eti i vei fi, nu ne despoia, nu ne srci, nu alunga de pe trmuri orice suferin. Alung pe aceea doar care destram, dar nu pe-aceea care ntrete fiina-ntru fiin. F ca semenii notri, de la oameni la albine, de la-nvingtori la biruii, de la-ncoronai la rstignii, s ia aminte c exist pretutindeni i aceast suferin, pn astzi i de-acum nainte singura legtur ntre noi i tine.