Sunteți pe pagina 1din 15

ISO 14020 14024 Etichete si declaratii de mediu

Introducere
Standardele sunt parte a acquis-ului comunitar, beneficiile cunoasterii si implementarii acestora fiind cunoscute mediului economic. Diverse strategii au fost adoptate in diferite colturi ale lumii, pentru a se asigura capabilitatea consumatorilor de a opta pentru produse care protejeaza efectiv mediul. Acestea au inclus reglementarea declaratiilor de mediu utilizate in marketing si stabilirea unor scheme care evaluau in mod independent bunurile si serviciile si acordau etichete de mediu produselor care contribuiau cu adevarat la protectia mediului. Daca asemenea strategii au avut un efect pozitiv la nivel national, au inceput sa apara probleme o data cu extinderea pietei la nivel global. Efectele ecoetichetarii asupra comertului international au fost sesizate de Comitetul OMC pentru Comert si Mediu (CTE), care a semnalat faptul ca exista riscul ca mediul sa fie utilizat ca pretext de instituire a unor bariere in calea importurilor din statele in curs de dezvoltare. De asemenea, diferentele nationale dintre cerintele referitoare la declaratiile de mediu, care puteau figura legal pe produse, au creat probleme furnizorilor la nivel global.

Scurt istoric
In urma acordului incheiat intre Comitetul European pentru Standardizare (CEN) si Organizatia Internationala pentru Standardizare (ISO) in anul 1993 s-a trecut la elaborarea standardelor pentru managementul mediului. S-a recunoscut rapid rolul pe care ISO il putea juca prin stabilirea unor niveluri de calitate (benchmarks) la nivel international pentru rezolvarea unora dintre aceste probleme. Subcomitetul SC 3, Etichetarea de mediu, al comitetului tehnic ISO/TC 207, Management de mediu, a fost creat in 1993. Inca de la inceput, subcomitetul a incercat sa confere obiectivitate si rigoare tehnica discutiilor referitoare la mediu, subiect considerat a avea mai mult un caracter moral si etic decat stiintific.

Definirea standardului
Seriile de standarde ISO 14020, Declaratia de Etichete si Mediu, sunt instrumente de comunicare care transmit informatii cu privire la aspectele de mediu ale unui produs sau serviciu pe piata. In prezent sunt utilizate trei tipuri diferite de declaratii si etichete ecologice. Acestea includ: Tipul I etichetarea ecologica, Tipul II declaratiile de mediu pe propria raspundere, si Tipul III declaratia de mediu. Primul standard elaborat, ISO 14020 Etichete si declaratii de mediu. Principii generale furnizeaza parametrii care asigura ca etichetele si declaratiile de mediu prezinta incredere, au un caracter nondiscriminatoriu si elimina orice neintelegere. Scopul standardului este foarte larg, dupa cum sugereaza si titlul. Expresia eticheta de mediu se refera la orice informatie care apare pe produs sau pe ambalajul acestuia, inclusiv logo-uri sau simboluri. Totusi, cand unele informatii de acest tip apar intr-o reclama TV care se refera la produs, nu mai avem de-a face cu o eticheta, ci cu o declaratie de mediu.

Tipologia etichetelor si a declaratiilor de mediu


Cand subcomitetul a inceput sa furnizeze infor-matii detaliate, a constatat ca existau trei tipuri distincte de etichete si declaratii de mediu, fiecare din-tre acestea avand propriile sale probleme. Definirea tuturor abordarilor pentru a furniza informatii de mediu cu privire la produs ar fi fost o sarcina enorma, fapt pentru care SC 3 a optat doar pentru trei abordari comune. Avand in vedere faptul ca terminologia trebuia tradusa fara ambiguitati si fara termeni peiorativi, subcomitetul a decis sa reduca numarul abordarilor la trei: etichetare de tip l, de tip ll si de tip lll. Fiecare tip de eticheta de mediu si declaratie are acelasi scop, sa fie incurajata cererea si oferta acelor produse care produc mai putin stres asupra mediului.

Etichetare de tip I
Etichetarea de tip l se refera la o eticheta de aprobare, bazata pe multiple criterii, care se refera la ciclul de viata. Standardul ISO 14024 furnizeaza cerintele de functionare ale schemelor de etichetare, precum: Lebada Neagra sau Eco-Mark (marca ecologica japoneza). Standardul a fost adoptat ca un nivel de calitate de catre Reteaua Internationala de Ecoetichetare (Global EcoLabelling Network GEN), Federatia Internationala a Organismelor de Ecoetichetare. Documentul furnizeaza regulile menite a elimina unele critici privind ecoetichetarea si furnizeaza un ghid pentru noile scheme in curs de elabo-rare.

Ecoetichetare de tip II
Standardul ISO 14021 stabileste cerintele cu privire la continutul declaratiilor de mediu facute pe proprie raspundere de furnizori, cand nu exista un program de terta parte. Aceasta este etichetarea de mediu de tip ll. De asemenea, standardul constituie un ghid cu privire la modalitatile de evitare a unor probleme intalnite la unele declaratii de mediu obisnuite, referitoare la caracterul reciclabil al unui produs. El prezinta o abordare similara cu cea a standar-dului ISO/CEI 17050:2004, Evaluarea conformitatii. Declaratia de conformitatea data de furnizor1, in care toate declaratiile furnizorilor trebuie sa se bazeze pe dovezi obiective. Standardul a permis alinierea liniilor directoare utilizate pentru a sprijini reglementarea declaratiilor de mediu din diverse colturi ale lumii. Datorita unei reglementari mai riguroase, a cresterii responsabilitatii furnizorilor sau din cauza neincrederii consumatorilor, numarul declaratiilor de mediu pe proprie raspundere cu privire la produse s-a redus semnificativ de la publicarea standardului. Totusi, cele care se inregistreaza inca pe piata tind sa se restranga la cazurile in care informatiile comunicate sunt credibile.

Caracteristici
Seria de standarde ISO 14020 prezinta sase caracteristici esentiale, dupa cum urmeaza: Acuratete; verificabilitate si veridicitate; Potential crescut pentru ca forta de munca sa stimuleze imbunatatiri in ceea ce priveste mediul inconjurator in cadrul productiei, procesarii si ulterior produselor; Prevenirea si minimizarea plangerilor nejustificate; Diminuare confuziei la nivelul pietei; Facilitarea schimburilor international; Sporirea oportunitatilor de informare in vederea alegerilor;

Obiectivul ISO 14021 este foarte bine exprimat prin intermediul acestor sase caracteristici. Deoarece exista foarte multe plangeri nejustificate in ceea ce priveste mediul, peste tot in lume, consumatorii devin confuzi, iar activitatea pietelor este perturbata datorita concurentei neloiale. Astfel, standardul aduce imbunatatiri in ceea ce priveste armonizarea practicilor in domeniul declaratiilor de mediu.

Obiective
Standardele din seria ISO 14020 trebuie considerate un alt exemplu de creare de catre ISO a unui teren pe piata globala. Totusi, subcomitetul isi propune un obiectiv mai important. Fiecare standard precizeaza ca scopul esential al etichetelor si declaratiilor de mediu este de a incuraja cererea si oferta de produse care protejeaza mediul. Acest lucru se realizeaza prin comunicarea de informatii corecte si verificabile cu privire la aspectele de mediu ale produselor, asigurand astfel protectia permanenta a acestuia, stimulata de piata. Succesul lor va depinde de gradul in care standardele vor permite consumatorilor de la toate nivelurile sa faca optiuni in cunostinta de cauza si sa contribuie la protectia mediului. Daca opinia este pozitiva, inseamna ca ISO si-a adus o contributie esentiala intr-un alt domeniu decat cel industrial si ca poate folosi procesul de consens la nivel international pe probleme de politica publica. Dupa parerea mea, ar fi un alt exemplu de capacitate a ISO de a se reinventa, de a-si mentine relevanta in actuala etapa, caracterizata prin multiple schimbari. S-a recunoscut rapid rolul pe care ISO il putea juca prin stabilirea unor niveluri de calitate (benchmarks) la nivel international pentru rezolvarea unora dintre aceste probleme. Subcomitetul SC 3, Etichetarea de mediu, al comitetului tehnic ISO/TC 207, Management de mediu, a fost creat in 1993. Inca de la inceput, subcomitetul a incercat sa confere obiectivitate si rigoare tehnica discutiilor referitoare la mediu, subiect considerat a avea mai mult un caracter moral si etic decat stiintific.

Declaratia de mediu
Declaratiile de mediu pe propria raspundere trebuie sa fie precise, verificabile si clare pentru a asigura o concurenta loiala la nivelul pietei. Exista, in cadrul mai multor tari, reglementari sau documente indrumatoare in ceea ce priveste declaratiile de mediu pe propria raspundere, care impun sanctiuni pentru cai care incalca reglementarile in vigoare. Avand in vedere faptul ca exista mai multe astfel de reglementari, obiectivul standardului ISO 14021 este acela de a realiza armonizarea si compatibilitatea in cadrul utilizarii declaratiilor de mediu pe propria raspundere. Exista 12 termeni utilizati in mod frecvent in cadrul declaratiilor de mediu, ai caror specificatii sunt descrise in continutul standardului. Acesti temeni sunt: Reciclabil Continut obtinut prin reciclare Consum redus de resurse Energie recuperata Diminuarea cantitatii de deseuri Consum redus de energie Consum redus de apa Termen de valabilitate prelungit Reutilizabil si reincarcabil Proiectat pentru dezasamblare Compostabil Degradabil

Orice intreprindere trebuie sa stabileasca o declaratie de mediu, accesibila publicului. Declaratia de mediu trebuie sa fie un document complet care sa prezinte nu numai activitatile din intreprindere din zona luata in considerare, ci si sa descrie in detaliu toate problemele importante de mediu legate de activitatea descrisa. Ea trebuie sa fie scrisa intr-un limbaj clar si accesibil tuturor. Declaratia de mediu trebuie sa contina un rezumat al datelor in cifre asupra emisiilor de poluanti, productiei de deseuri, consumului de materii prime, energie si apa. In declaratia de mediu se pot preciza si alte aspecte de mediu importante cantitativ si chiar calitativ: nivelul zgomotului, impactul asupra faunei, florei, peisajului. Apoi in declaratia de mediu se vor prezenta politica, programul si obiectivele de mediu specifice intreprinderii relative la zona considerata. Va evalua si performantele dispozitivului de protectie implementat.

Data publicarii viitoarei declaratii de mediu trebuie prevazura si specificata in declaratie.

Un simbol specific in cadrul standardului ISO 14021 este Bucla Mobius, care reprezinta un simbol grafic sub forma a trei sageti care urmaresc una pe cealalta formand un triunghi. Aceasta Bucla Mobius se aplica produselor si ambalajelor care sunt reciclabile si a caror continut a fost obtinut prin reciclare. Cresterea preocuparilor la nivel global cu privire la protectia mediului din partea guvernelor, mediului de afaceri si publicului au determinat aparitia etichetei ecologice. Mediul de afaceri a perceput ingrijorarile cu privire la mediu ca putand fi transformate intr-un avantaj de piata pentru anumite produse si servicii, diferite etichete/declaratii/cerinte ecologice/de mediu aparand pe produse, ca si in ceea ce priveste serviciile pe piata (natural, reciclabil, eco-friendly, low energy, etc). In timp ce acestea au captat interesul unei parti a consumatorilor, realizandu-se reducerea impactului asupra mediului prin alegerea cumparaturilor eco, o alta parte a consumatorilor au fost sceptici. Fara o ghidare standardizata si investigatii realizate de catre o terta parte, consumatorii pot sa nu fie siguri ca declaratiile companiilor garanteaza ca fiecare eticheta a produsului sau serviciului este o alternativa preferabila pentru mediu. Aceasta preocupare privind credibilitatea si impartialitatea au condus la formarea unor organizatii de terta parte de ecoetichetare atat publice cat si private. In multe situatii, astfel de etichete au luat forma unor ecoetichete acordate produselor aprobate de catre un program de ecoetichetare ce opereaza la nivel national si regional (multinational). Eticheta ecologica este un simbol grafic si/sau un scurt text descriptiv aplicat pe produs, ambalaj, intr-o brosura sau in alt document informativ care insoteste produsul si care ofera informatii despre cel putin unul si cel mult trei tipuri de impact asupra mediului. O ecoeticheta identifica performanta de mediu generala a unui produs sau serviciu in cadrul categoriei de produse sau servicii bazate pe analiza ciclului de viata. Schema de ecoetichetare acorda o eticheta ecologica acelor produse ce sunt considerate a fi mai putin dauntoare mediului decat altele din cadrul aceluiasi grup de produse. Ecoetichetarea este o metoda voluntara a certificarii performantei de mediu ce este practicata in intreaga lume. Ecoetichetarea opereaza pe baza unor criterii, pe grupe de produse. O firma care doreste sa obtina o eticheta ecologica pentru unul sau mai multe din produsele sale trebuie sa solicite unui organism competent. Daca produsul indeplineste cerintele, atunci i se acoda eticheta ecologica

Tipuri de etichete ecologice


Exista o diversitate de etichete ecologice voluntare. Organizatia Internationala de Standardizare (ISO) a identificat 3 tipuri de etichete voluntare: Tipul I voluntara, bazata pe o schema multicriteriala, o terta parte acorda licenta care autorizeaza folosirea etichetei ecologice pentru produse ce indica preferabilitatea de mediu generala a produsului in cadrul categoriei de produse bazata pe consideratiile ciclului de viata. Tipul II declaratii ecologice informative pe propria raspundere Tipul III Etichete obtinute prin Certificare de Terta Parte Acestea sunt programe voluntare care ofera informatii de mediu cantitative asupra produsului, sub categorii ai parametrilor stabiliti de o terta parte si bazati pe analiza ciclului de viata si verificata de aceasta sau de catre o alta terta parte calificata. Declaratiile de mediu utilizeaza texte si simboluri subliniind aspectele de mediu ale unui produs sau serviciu pe un produs sau in reclame. Scopul acestor tipuri de cereri si declaratii este acela de a creste cota de piata prin promovarea unui produs ecologic. Deoarece pretentiile nejustificate de mediu sunt contra-productive pentru a considera de mediu un produs si un serviciu, reglementarile privind utilizarea de termeni de mediu si simbolurile au fost aplicate in multe parti ale lumii. Astfel de reglementari nu sunt aplicabile doar pentru produsele nationale, dar, de asemenea, la produsele importate. Prin urmare, aceste regulamente au potentialul de a fi utilizate ca facilitatori comert, precum si bariere. Dezvoltarea ISO 14021 a fost destinat sa ofere o armonizare internationala, utilizand o scara larga a declaratiilor de mediu pe propria raspundere si declaratii care ar putea servi ca o alternativa reglementarilor. Standardele sunt instrumente voluntare si standardele internationale sunt recunoscute de OMC. Utilizarea voluntara a lui ISO 14021 poate evita necesitatea pentru "comanda si control" reglementarilor guvernamentale pentru a rezolva problemele care decurg din neverificarea declaratiilor de mediu pe propria raspundere, fara a crea bariere comerciale. In unele tari, seriile de standarde ISO 14020 au fost mentionate in legislatie pentru a se evita reglementarile nationale specifice care ar putea fi interpretate ca restrictive pentru comertul international.

Cerinte ale declaratiilor de mediu pe propria raspundere

sa fie precise si sa nu induca in eroare; sa fie sustinute si verificate; sa fie relevante pentru acel produs si sa fie utilizate numai intr-un context sau cadru corespunzator;

sa fie prezentate intr-un mod clar care sa arate daca declaratia se aplica produsului in intregime, numai unei parti componente, ambalajului sau unui element al unui serviciu; sa fie specifice aspectului de mediu sau imbunatatirii mediului care este declarat; sa fie reformulate prin utilizarea unei terminologii diferite, in scopul de a implica mai multe avantaje pentru o singura modificare de mediu; sa nu determine interpretari eronate; sa fie adevarate nu numai referitor la produsul final, dar si sa ia in considerare toate aspectele relevante ale ciclului de viata al produsului pentru a identifica potentialul de crestere al unui impact in detrimentul altuia; sa fie prezentate astfel incat sa nu se inteleaga ca produsul este andosat sau certificat de o organizatie independenta (terta parte) atunci cand nu este cazul; sa nu sugereze, direct sau indirect, o imbunatatire a mediului care nu exista si nu trebuie sa exagereze aspectul de mediu al produsului la care se refera declaratia; declaratiile sa nu fie facute daca, desi sunt adevarate ad litteram, este posibil sa fie gresit interpretate de catre clienti sau induc in eroare prin omiterea aspectelor relevante; sa se refere numai la un aspect de mediu, deja existent sau care va fi realizat in timpul vietii produsului; sa fie clar prezentate astfel incat sa se inteleaga ca declaratia de mediu si declaratia explicativa trebuie citite impreuna. Declaratia explicativa trebuie sa fie corespunzatoare ca dimensiune si sa insoteasca declaratia de mediu; sa fie specifice si sa precizeze clar baza de comparatie daca se face o afirmatie comparativa a superioritatii sau imbunatatirii mediului. In mod special declaratia de mediu trebuie sa indice cat de recent s-a efectuat imbunatatirea; sa nu fie prezentate astfel incat clientii, clientii potentiali si utilizatorii sa creada ca declaratia se datoreaza unei modificari recente a produsului sau procesului, atunci cand aceasta se bazeaza pe un aspect deja existent, dar neevidentiat anterior; sa nu fie efectuate atunci cand se bazeaza pe absenta componentelor sau caracteristicilor care nu au fost niciodata asociate categoriei produsului; sa fie reevaluate si actualizate, de cate ori este necesar sa reflecte modificarile de tehnologie, produsele concurente sau alte circumstante care pot schimba exactitatea declaratiei; sa fie relevante zonei in care are loc impactul asupra mediului.

Principii generale
Exista noua principii generale aplicabile pentru toate etichetele de mediu. Principiul 1 Etichetele si declaratiile de mediu trebuie sa fie precise, verificabile, relevante si sa nu induca in eroare.

Principiul 2 Procedurile si cerintele pentru etichetele si declaratiile de mediu nu trebuie sa fie elaborate, adoptate sau aplicate in vederea crearii unor obstacole inutile in comertul international. Acest principiu este unul din cele mai importante din cadrul standardului. Principiul 3 Etichetele si declaratiile de mediu trebuie sa se bazeze pe o metodologie stiintifica suficient de detaliata si cuprinzatoare pentru a sprijini cerinta si care sa produca rezultate precise si reproductibile. Principiul 4 Informatiile privind procedura, metodologia si orice criterii utilizate in sprijinul etichetelor si declaratiilor de mediu trebuie sa fie accesibile si furnizate la cerere tuturor partilor interesate. Principiul 5 Elaborarea etichetelor si declaratiilor de mediu trebuie sa ia in considerare, toate aspectele relevante privind ciclul de viata al produsului sau serviciului. Principiul 6 Etichetele si declaratiile de mediu nu trebuie sa impiedice inovarea care mentine sau are potentialul sa imbunatateasca performanta de mediu. Principiul 7 Orice fel de cerinte administrative sau solicitari de informatii referitoare la etichete si declaratii de mediu trebuie sa se limiteze la acelea necesare stabilirii conformarii fata de criteriile si standardele aplicabile etichetelor si declaratiilor. Principiul 8 Procesul elaborarii si dezvoltarii etichetelor si declaratiilor de mediu trebuie sa includa consultarea deschisa cu partile interesate. Pentru a realiza consensul trebuie facute eforturi rezonabile pe parcursul procesului. Principiul 9 Informatiile privind aspectele de mediu ale produselor si serviciilor relevante pentru o eticheta sau declaratie de mediu trebuie sa fie disponibile atat clientilor, precum si clientilor potentiali implicati in elaborarea etichetei sau declaratiei de mediu.

Avantaje
declaratii de mediu precise, verificabile si care nu duc la interpretari eronate; crestere potentialului fortelor pietei pentru a stimula imbunatatirile de mediu in productie, procese si produse; prevenirea sau diminuarea declaratiilor neintemeiate; reducerea confuziei pe piata; facilitarea comertului international; mai multe oportunitati pentru clienti, clienti potentiali si utilizatori ai produsului, astfel incat alegerea sa fie facuta de acestia in cunostinta de cauza.

Dezavantaje
Chiar daca tipul II de etichete de mediu se bazeaza pe ciclul de viata, acesta ofera informatii doar despre un singur aspect al produsului si anume intregul ciclu de viata. Cu alte cuvinte tipul II de etichete de mediu nu ofera toate informatiile despre ciclul de viata al unui produs, ci doar despre informatiile promovate in declaratiile de mediu care au un impact asupra mediului, ce presupune ca informatiile oferite nu reflecta impactul pe care il are cicul de viata al produselor sau serviciilor asupra mediului.

Tabelul de mai jos este un rezumat al avantajelor, dezavantajelor si aspectelor speciale a celor trei tipuri de eco-etichete si declaratii de mediu.
Tipul 1 Avantaje - usor de identificat - decizie rapida - credibilitate prin a treia multime Tipul 2 - orientat catre piata - abordare flexibila dupa necesitatile pietei - instrument pentru competitia intre afaceri Tipul 3 - date detaliate printr-o metoda accesibila - credibiliate in cadrul datelor stiintifice asupra cantitatii - decizia consumatorilor/achizitii Dezavantaje - foloseste un simbol - fara informatii detaliate - fara legatura cu efortul depus de companie Caracteristici in cadrul aplicatiilor si grupurilor tinta - produsele de uz casnic/produse cu functii simple/produse cu preturi reduse - consumatori - credibilitate scazuta - nevoia de a relationa direct cu consumatorii - cererea este singura porblema sau este limitata - produse in general - consumatori/ cumparatorii industriali - produse de uz industrial/produse relativ complicate si scumpe/bunuri durabile - cumparatori industriali/consumatori - analiza LCA elaborate - dificil de inteles - feed-back scazut

Etapele procesului de implementare ISO


Planul pentru etapele procesului de implementare de cele mai multe ori este acelasi pentru orice companie. Mici diferente apar in functie compania de consultanta ISO, de standarde ISO si de complexitatea companiei care doreste implemenetare si certificare ISO.

Prima etapa a procesului de implementare ISO este stabilirea clauzelor contractuale si semnarea contractului de colaborare cu firma de consultanta ISO.

Analiza companiei client si a sistemului de management existent este cea de-a doua etapa in implementare sisteme de management al calitatii ISO.De asemenea, vor fi prezentati managementului de varf, pasii de implementare a sistemului si necesitatea implicarii managementului in acest proces.

Al treilea pas in implementare ISO este desemnarea prin decizie interna a unui RMC (Responsabil cu Managementul Calitatii). Managementul de varf va reprezenta persoana de legatura dintre consultantul si compania client si va avea responsabilitatea de a implementa sistemul impreuna cu consultantul.

Una dintre cele mai importante etape procesului de implementare ISO este elaborarea documentatiei conform standardului ISO (Manualul calitatii; Procedurile sistemului calitatii; Instructiuni de lucru/descriere de procese; Alte documente ale calitatii).

Etapa numarul cinci este implementarea sistemului de management - presupune intalniri periodice intre consultant si RMC pentru aplicarea procedurilor din documentatie in procesele care se desfasoara in compania client. Tot in aceasta perioada se fac si ultimele adaugiri si modificari la documentatie, pentru a ajunge la forma ei finala.

Urmatoare etapa in implementare ISO reprezinta efectuarea unui audit intern al sistemului de management conform cerintelor din standard. Acest audit se va finaliza cu un numar de rapoarte de neconformitate si cu un raport de recomandari finale.

Ultima etapa a procesului de implementare este asistenta la auditul de cerificare. In perioada in care se desfasoara auditul de certificare, consultantul va asigura asistenta companiei client.

Avantaje ale implementarii si certificarii ISO


Orice companie care are un sistem de management ISO functional si implementat conform cerintelor din standard beneficiaza incontestabil de un mare numar de efecte pozitive. Certificarea ISO inseamna pentru o orice tip de companie dovada ca sistemul si politica interna indeplineste standarde internationale. Dispunand de un astfel de sistem de management furnizarea continua de servicii si produse ale caror calitate nu se mai pune la indoiala, este de la sine inteleasa. Mai mult se indeplineste obligatie legala pentru firmele care vor sa participe la licitatii publice. Avantaje ISO precum conformitatea cu reglementarile legislative, adaptarea activa la schimbarile pietei, crearea unei imagini mai bune in raport cu concurenta pot fi oportunitati importante pentru dezvoltarea unei firme. Dintre avantaje implemetare si certificare ISO pentru companii mai amintim:

Calificarea superioara a personalului Imbunatatirea continua a sistemului propriu de management, in functii de nevoile firmei Cresterea eficiente si a eficacitatii Castigarea increderii partenerilor de pe piata interna si internationala Favorizarea comertului international Noi oportunitati pe piata Posibilitatea cresterii constante a profitului prin sporirea numarului de clienti, a productiei si a vanzarilor Cresterea satisfactiei clientilor Imbunatatirea imaginii firmei Economisirea de timp si bani Transparenta si eficienta proceselor interne ale organizatiei Evitarea erorilor in locul corectarii lor

Proceduri de evaluare si demonstrare a conformitatii

Principiu de baza
Metodologia de evaluare a conformitatii unui produs cu criteriile de mediu si caracteristicile functionale ale produsului si de verificare a conformitatii continue trebuie sa fie documentata si suficient de riguroasa pentru a asigura increderea in program.

Supraveghere si control
Organismul de eco-etichetare trebuie sa analizeze cerintele programului si, conform regulilor generale sa determine forma corespunzatoare de verificare pentru fiecare. Dupa analizarea cerintelor trebuie sa se pregateasca un plan de supraveghere si control.

Documentatie suport
Organismul de eco-etichetare trebuie sa ceara solicitantului sa faca un angajament de respectare a legislatiei de mediu si altei legislatii aplicabile. Organismul de eco-etichetare trebuie sa obtina dovada documentata a conformarii solicitantului cu cerintele programului. Toate datele trebuie sa fie de calitate cunoscuta si verificabila.

La cerere, organismul de eco-etichetare trebuie sa pregateasca si sa puna la dispozitie documentatia care trebuie sa includa:

categoriile de produse; criteriile de mediu ale produsului; caracteristicile functionale ale produsului; perioada de valabilitate a criteriilor; metodele de incercare si verificare; procedurile de certificare si acordare; criteriile pentru analiza periodica; dovada publica pe care se bazeaza acordarea etichetei; sursele de finantare ale programului de dezvoltare; verificarea conformitatii.

Dupa acordarea licentei unui solicitant, acesta trebuie sa informeze organismul de ecoetichetare despre orice modificare ce ar putea afecta conformitatea sa fata de cerinte. Organismul de eco-etichetare trebuie sa se asigure ca orice modificare a produsului sau procesului sau de fabricatie, care poate influenta conformitatea este luata in considerare si trebuie sa ceara detinatorului de licenta sa inceapa actiunea corectiva, daca conformitatea nu se mentine. Detinatorul de licenta are responsabilitatea de a se asigura de pastrarea conformitatii cu cerintele programului.

Monitorizarea conformitatii
Organismul de eco-etichetare trebuie sa se asigure ca eticheta sa este protejata legal pentru a preveni utilizarea neautorizata si pastrarea increderii publice in program. Organismul de eco-etichetare trebuie sa aiba o politica clara si explicita referitoare la utilizarea corecta a etichetei. Orice abatere de la aceasta politica trebuie sa determine actiunea corectiva corespunzatoare si posibila retragere a licentei.

Asemanari si deosebiri intre ISO 14020- 14024 si ISO 14001

Asemanari:
Cele doua standarde sunt proiectate pentru a asista companiile in reducerea impactului negtiv asupra mediului inconjurator. Un obiectiv comun al celor doua standarde este imbunatatirea continua a performantei de mediu respectand in acelasi timp orice legislatie aplicabila. Cu timpul, datorita presiunilor din partea consumatorilor au devenit o necesitate pentru viabilitatea pe termen lung a intreprinderilor.

Deosebiri:
ISO 14001 asigura indrumarea pentru implementare, audit si desfasurarea unui Sistem de Management al Mediului, pe cand ISO 14020-ISO14024 se refera la dezvoltarea de programe care verifica atributele de mediu a unui produs prin intermediul unui sigiliu de aprobare. Scopul ISO 14001 este reducerea impactului activitatilor, produselor si serviciilor organizatiei asupra mediulu, iar cel al ISO 14020-14024 este acela de a promova protectia mediului din punctul de vedere al intereselor socio-economice ISO 14020-14024 este utilizat pentru scopuri de certificare si inregistrare, in timp ce ISO 14001 reprezinta standardul principal care specifica cerintele pentru formularea si mentinerea SMM.

Bibliografie

Manual de Practici Europene in Managementul Mediului, Jan Kramer - URS Netherlands BV; Prof. Dr. Ing. Ion Hohan; Carmen Balaban; Simona Diaconu Institutul Roman pentru Educatie si Calitate Europeana; Bogdan Albu REC Romania Revista STANDARDIZAREA, editia Septembrie 2006 Revista STANDARDIZAREA, editia Decembrie 2006 Revista STANDARDIZAREA, editia August 2007 Revista STANDARDIZAREA, editia Martie 2010 Un mediu mai curat cu costuri reduse Ghid al Managementului de Mediu Best Practices of ISO 14021, Kun-Mo Lee and Haruo Uehara - Center for Ecodesign and LCA, Ajou University, Korea

S-ar putea să vă placă și