Sunteți pe pagina 1din 1

A fost odata ca-n pove?ti, A fost ca niciodata, Din rude mari mparate?ti, O prea frumoasa fata. ?

i era una la parin?i ?i mndra-n toate cele, Cum e Fecioara ntre sfin?i ?i luna ntre stele. Din umbra falnicelor bol?i Ea pasul ?i-l ndreapta Lnga fereastra, unde-n col? Luceafarul a?teapta. Privea n zare cum pe mari Rasare ?i straluce, Pe mi?catoarele carari Corabii negre duce. l vede azi, l vede mni, Astfel dorin?a-i gata; El iar, privind de saptamni, i cade draga fata. Cum ea pe coate-?i razima Visnd ale ei tmple De dorul lui ?i inima ?i sufletu-i se mple. ?i ct de viu s-aprinde el n ori?icare sara, Spre umbra negrului castel Cnd ea o sa-i apara.

S-ar putea să vă placă și