Sunteți pe pagina 1din 4

Tipologia strategiilor de piata Un prim criteriu de clasificare ar fi dupa scopul urmarit de intreprindere: 1.

strategia de selectie adica pe baza segmentarii sunt alese pietele sau segmentele tinta care au cel mai mare potential si ofera cele mai mari oportunitati. 2. strategia de patrundere adica penetrarea pietei in adancime fara modificari ale produselor si prin influentarea cumparatorilor existenti sa-si intensifice consumul, prin sporirea cantitatilor folosirea mai frecventa a produsului, inlocuirea mai rapida a produsului.Aceasta strategie poate sa insemne si patrunderea pe piete sau segmente de piata noi. 3. strategia de crestere urmareste imbunatatirea pozitiei pe piata tinta si se materializeaza in marirea cotei de piata, inclusive prin extinderea portofoliului sau gamei de produse a retelei de distributie, manevrarea preturilor si intensificarea activitatii promotionale. 4. strategia de consolidare este complementara strategiei de crestere.La aceasta strategie se recurge cand intreprinderea a crescut pana la un punct care este suficient pentru scopurile sale, iar concurenta nu-i mai permite cresterea.In asemenea cazuri ea foloseste toate resursele sale si experienta de marketing pentru a-si consolida pozitia detinuta. 5. strategia mentinerii adica intreprinderea nu mai dispune de avantaje in raport cu concurenta si nici de forta necesara mentinerii unei pozitii solide pe piata.Ca variante strategice avem aparare pasiva, aparare prin presiune, fie asupra cumparatorilor pentru ai convinge sa cumpere in continuare produsele sale, fie sub forma unei contra-ofensive asupra concurentilor principali. 6. strategia restrangerii. 7. strategia iesirii de pe piata. Un al doilea criteriu de clasificare este dupa structura pietei, adica dupa structura caracterului omogen sau fragmentat al pietelor tinta: 1. strategia nediferentiata, standardizata sau globala se aplica atunci cand intreprinderea considera ca piata are un caracter omogen.Ca urmare intreprinderea se adreseaza intregii piete cu un marketing bazat pe standardizarea elementelor sale prin produse, publicitate. 2. strategia diferentiata care se bazeaza pe deosebirile existente intre piete sau segmente de piata.Marketingul practicat de catre intreprindere este adaptat in functie de caracteristicile pietelor tinta carora li se adreseaza cu produse diferite, publicitate diferita, preturi diferite.O asemenea strategie este potrivita mai ales intreprinderilor care actioneaza pe piete relativ putin segmentate. 3. strategia concentrata este utilizata atunci cand eforturile de marketing ale intreprinderii sunt orientate spre satisfacerea unui numar redus de segmente sau piete.Intreprinderea urmareste sa se concentreze cu acelasi marketing pe acele piete sau segmente care ofera cele mai mari posibilitati de valorificare a potentialului sau si cele mai bune rezultate posibile adica vanzarile cele mai mari si profiturile cele mai ridicate.

Un al treilea criteriu de clasificare dupa pozitia concurentiala a intreprinderii. 1. strategia liderului care presupune ca intreprinderea sa aiba cea mai mare cota de piata fapt ce ii confera o pozitie dominanta pe piata.O asemenea intreprindere va si in masura sa controleze piata si evolutiile celorlalti concurenti.Intreprinderile lider iau masuri strategice prin care urmaresc sa se determine pe piata acele modificari care le permit mentinerea pe primul loc si pastrarea distantei fata de ceilalti concurenti.Asemenea masuri pot fi: introducerea de produse noi, diversificarea ofertei, modificari de pret, intensificarea promovarii. 2. strategia challengerului.Chelengerii sunt intreprinderi cu o pozitie puternica pe piata aflandu-se de regula pe locul al 2-lea sau al 3-lea dupa cotele de piata fiind principali concurenti ai liderilor.Actiunile promovate de chellengeri au drept scop reorientarea pietei catre produsele lor in scopul de a obtine pozitia dominanta detinuta de lider sau de a si-o pastra pe cea detinuta.Printre actiunile la care pot recurge chellengerii se numara urmatoarele: oferirea unui produs similar celui oferit de lider la preturi mai mici, produse de calitate superioara fata de cele oferite de lider si la preturi mai mari, perfectionarea serviciilor, canale noi de distributie. 3. strategia urmaritorului.Urmaritorii sunt intreprinderi cu o dezvoltare durabila, dar care prefera sa aiba o pozitie conservatoare.Atitudinea lor este de a-si mentine pozitia in cadrul pietei.Ei urmaresc sa mentina echilibru pe piata si nu se angajeaza in schimbarea climatului concurential decat accidental preferand sa evite confruntarea directa cu firmele mai puternice 4. strategia de nisa.Aceasta strategie este caracteristica intreprinderilor mici care neavand posibilitatea de a influenta piata se rezuma identificarile segmente miciAsemenea intreprinderi au o flexibilitate ridicata fiind nevoite sa caute mereu noi nise de piata.Strategia lor este una de supravietuire, iar intregul efort si toate resursele de care dispun sunt concentrate pentru realizarea de produse si eforturi promotionale bine puse la punct.Intreprinderile care folosesc strategia de nisa sunt foarte specializate.Strategia lor este de concentrare pe tipuri de client, pe producerea si comercializarea unui numar redus de produse sau sortimente, fie de calitate foarte ridicata, fie de calitate scazuta, specializarea pe anumite servicii.De multe ori aceste intreprinderi coopereaza cu intreprinderi mari pentru care realizeaza produse sau componente ale unor produse. Un alt criteriu de clasificare, dupa comportamentul intreprinderii.In functie de pozitia concurentilor si de intensitatea concurentei intreprinderea este obligata sa ia atitudine sau sa initieze actiuni care au implicatii asupra celorlalti participanti la activitatea de piata. 1. strategia ofensiva care este adoptata de intreprinderile puternice cu pozitii bune pe piata sau de intreprinderi nou venite care dispun de un avantaj concurential semnificativ.Ofensiva poate consta in inovare, promovare intensa, retea de distributie care acopera mai bine piata. 2. strategia agresiva care este varianta extrema a strategiei ofensiva la care regurg unele intreprinderi.O asemenea optiune poate genera adevarate razboaie de piata in care intreprinderile se infrunta direct, de exemplu la lansarea unui produs raspund prin lansarea altui produs asemanator sau superior, la reducerea pretului reactioneaza printr-o reducere asemanatoare fata de intensificarea promovarii

raspund prin actiuni la fel de energice.Agresorul risca de multe ori sa fie invins tot prin strategii agresive. 3. strategia defensiva este caracteristica intreprinderilor cu posibiitati limitate si cu o pozitie relativ modesta pe piata.Asemenea intreprinderi se orienteaza sub aspect strategic spre colaborare in diferite segmente de piata si spre cooperare cu alte intreprinderi inclusiv pentru a-si asigura accesul pe noi piete si a-si intari forta concurentiala proprie. Un penultim criteriu de clasificare este alternativa de dezvoltare. 1. strategia dezvoltarii produsului urmareste imbogatirea liniei de produse noi realizate cu ajutorul unor tehnologii inrudite cu cele existente sporirea calitatii produselor existente, modernizarea acestora etc.Producatorii de automobile vin cu produse noi bazate pe schimbari minore anual sau la fiecare doi ani, iar la circa 7 ani schimba substantial produsele oferite prin echiparea cu motoare noi sau introducerea de alte echipamente.De regula segmentele de piata vizate sunt aceleasi. 2. strategia extinderii pietei care are ca obiectiv marirea pietei pe 3 cai si anume: a. atragerea de noi utilizatori b. gasirea de noi utilizari produsului care presupune extinderea folosirii sale in noi domenii c. intensificarea consumului prin utilizarea mai intensa a produsului de catre consumatorii existenti 3. strategia diversificarii poate fi intalnita in urmatoarele variante si anume: a. diversificarea concentrica atunci cand pentru a tragerea de noi segmente de cumparatori si satisfacerea mai buna a celor existenti la linia de produse existente se adauga si noi sortimente si produse b. diversificarea orizontala care consta in dezvoltarea de produse noi prin utilizarea unor tehnologii diferite de cele existente si care sunt destinate pentru aceleasi piete tinta c. diversificarea laterala prin obtinerea de produse noi, dar care nu au legatura cu cele realizate pana atunci de intreprindere nici din punct de vedere tehnologic, nici in ceea ce priveste segmentele de piata carora le sunt destinate Un ultim criteriu dupa exigentele pietei.Pentru a raspunde in mod adecvat exigentelor pietei tinta, intreprinderea se orienteaza spre latura calitativa.In functie de nivelul calitativ al marketingului ce il practica intreprinderea, aceasta poate sa obteze pentru una din urmatoarele 3 posibilitati: 1. strategia calitatii ridicare care are in vedere plasarea activitatii de marketing a intreprinderii la cel mai inalt nivel al exigentelor pietei.Intreprinderea va oferi pietei produse cu o calitate inalta, servicii complete, prompte si specializate, marci de prestigiu, promovare deosebita, distributie la standarde ridicate. 2. strategia calitatii mediului este caracteristica intreprinderilor care dispun de resurse, experienta si competente limitate.Marketingul practicat de ele se adreseaza acelor piete sau segmente care au exigente medii si care se diferentiaza prin acestea de restul pietelor sau segmentelor. 3. strategia calitatii reduse se utilizeaza la periferia marketingului, ea nu solicita activitati deosebite si poate fi practicata in cazul depasirii substantiale a ofertei de

catre cerere si atunci cand concurenta este slaba, iar posibilitatile de achizitionare ale clientilor sunt reduse ei avand exigente modeste.