Ritmul biologic la animale

Ritmul biologic (gr.rhytmos - număr, măsură, cadenţă) – oscilare ciclică a caracterului şi a intensităţii proceselor şi fenomenelor biologice. La organisme vii exprimă caracterul ciclic al proceselor ritmice, dintre care unele aproape coincid cu ciclurile geofizice. Timpul necesar unui sistem pentru un ciclu complet se numeşte perioadă a ritmului biologic; starea acestui sistem la un moment dat de timp – fază a ritmului biologic. Numărul de cicluri într-o unitate de timp constituie frecvenţa ritmului biologic, iar abaterea maximă a oscilaţiilor de la normă – amplitudinea ritmului biologic. După durata oscilaţiilor, ritmurile „ecologice” sau „adaptive” se împart în ritmuri zilnice, diurne, lunare (selenice) şi sezoniere. Ele determină coincidenţa fazelor de intensificare a proceselor metabolice din organism, a activităţii generale şi specifice cu condiţiile externe favorabile pentru activitatea vitală şi invers – diminuarea intensităţii fenomenelor biologice cu condiţiile nefavorabile. De obicei, ritmurile biologice au cicluri scurte, care durează de la unităţi de secunde până la minute, iar uneori – ore întregi. Ciclurile zilnice deseori nu coincid cu cele diurne. Astfel, în activitatea unor organe (inimă, intestin etc.) amplitudinea ritmurilor din timpul zilei diferă de cea din timpul nopţii. Ritmurile biologice depind de condiţiile externe, de exemplu, activitatea şi repausul, amplificarea şi diminuarea schimbului de substanţe sunt condiţionate de devierile de temperatură, umiditate etc. Cunoaşterea mecanismelor de adaptare a ritmurilor biologice asigură elaborarea unor metode de control şi prevenirea urmărilor nefavorabile ale deplasării şi migrării. Ca şi la plante, în viaţa animalelor se înregistrează anumite ritmuri biologice, determinate de variaţiile unor factori abiotici care se repetă la intervale regulate de timp. Animalele au un ritm de viaţă legat de alternanţa zilelor şi a nopţilor, deci un ritm circadian. Majoritatea lor îşi desfăşoară activitatea ziua: se mişcă, îşi caută hrana, se înmulţesc. Noaptea stau în repaus. Acestea sunt animalele diurne (vrabia, albina, guşterul, piţigoiul, vulpea, veveriţa).

Vrabia

Albina

Guşterul

Piţigoiul

Vulpea

Veveriţa

Alte animale sunt active noaptea. Acestea sunt animale nocturne (ariciul, liliacul, şoarecele, cucuveaua, privighetoarea).

La noi în ţară. Cerbii şi vulpile coboară iarna din zonele mai înalte ale munţilor. ele sunt animale crepusculare. sturionii migrează din Marea Neagră la gurile Dunării. ei parcurg distanţe foarte mari. Peştii migratori se deplasează din mări în bancuri şi depun icrele de obicei în fluvii sau râuri. . deci un ritm sezonier. în zonele mai joase. iar hrana se găseşte mai uşor. unde clima este mai puţin aspră.Ariciul Liliacul Şoarecele Cucuveaua Privighetoarea Ţânţarul şi fluturele cap de mort sunt animale active numai seara. Sturion Icre negre Uneori. Ţânţarul Fluturele cap de mort Animalele au şi un ritm de viaţă legat de alternanţa anotimpurilor. unde îşi depun icrele negre.

Aricii. iar noaptea după stele. hrană ce trebuie să asigure o creștere de 15 ori a masei puiului în 3 săptămâni. pe când în latitudinile nordice. Ele parcurg distanţe mari. în anumite perioade ale anului. bursucul. amfibienii. ca adaptare. hârciogii. îşi încetinesc funcţiile organismului. veveriţele. corpul acoperit cu o blană mai deasă decât în timpul verii. verile nordice oferă păsărilor condi ții mai bune de reproducere și mai multă hrană. unele se trezesc din cand în când pentru a se hrăni cu proviziile strânse în timpul verii. pentru găsirea hranei. Aceste deplasări în spaţiu se numesc migraţii. fie intră într-un somn de iarnă. se deplasează la distanţe mari. Cele mai multe mamifere sunt active iarna şi au. reptilele sunt animale care hibernează. Peştii (crapul. De asemenea acolo se poate găsi hrană mai multă pentru păsările insectivore și frugivore. albinele intra într-un somn de iarna. Avantaje ale migrării Latitudinea sudică oferă păsărilor o vreme mai bună în timpul iernii. melcii. nu se hrănesc. iar bătăile inimii şi respiraţia sunt rare. Ursul. rândunelele. sau chiar mai mult. din unele ținuturi în altele. a unor locuri de iernat sau pentru reproducere. animalele amorţite se trezesc. temperatura corpului scade (in jur de 5oC). la tropice ziua durează 12 ore. ca adaptare stau în gropile mâloase de pe fundul apei şi nu se hrănesc. de obicei în grup. de aceea migrarea înapoi către nord se mai numește migrare de reproducere. până la 16 ore. somnul) pe timp de iarnă. Astfel. ziua orientându-se după soare. În timpul hibernării ele nu se mişcă. Funcţiile lor metabolice sunt puţin modificate. în anumite epoci ale anului. De ce însă păsările nu rămân definitiv la tropice? În timpul verii. Astfel. care pleacă toamna spre tarile calde si se intorc primavara pentru cuibarit. hrană ce nu este prezentă în latitudinea nordică în timpul iernii. păsările au mai mult timp să construiască cuiburile și să strângă hrană pentru puii lor. iar temperatura corpului scade doar cu câteva grade. în vederea reproducerii și în căutarea unor condiții prielnice de trai.Multe animale. Migrarea păsărilor Migrarea păsărilor reprezintă mutarea în masă a acestora. În regiunile deşertice şi în cele în care există un anotimp secetos şi unul ploios multe specii de animale (de exemplu unii amfibieni) cad într-un somn asemănător cu somnul de iarnă numit somn de vară. liliecii. . Unele animale. Berzele. şalăul. cârtiţele. o dată cu venirea iernii. Dacă sunt deranjate. Animalele devin active numai în anotimpul ploios. Ele fie hibernează. gâştele şi raţele sălbatice sunt păsări migratoare.

fotoperidiocitatea.care cuibăresc în emisfera nordică. De ce migrează păsările? Principalele motive ale migrării păsărilor sunt:oferta de hrană variată cu anotimpurile. multă vreme omul sa ghidat după soare și stele. apariția maselor de aer rece afectează sistemul nervos simpatic al păsării și hipotalamusul eliberează o serie de hormoni. Astfel. rândunelele cresc două generații de pui. cauzele migrării către nord nu sunt aceleași ca și pentru migrarea la sud. ce lucrează pe un ritm aproximativ in acelasi an. în locurile de iernat temperatura crește și scade umiditatea. observă că toamna zilele devin mai scurte și mai reci. Sunt mai multe ipoteze în privința motivelor migrării. De aceea migrează spre Sud.într-o oarecare măsură.clocesc acolo. astfel încât păsările doresc să se întoarcă în regiunile mai reci.cu ajutorul cărora își formează un fel de hartă proprie. Ele oare de unde știu încotro trebuie să se îndrepte și cum să ajungă acolo? Se poate concluziona. . fuga din fața inamicilor naturali și evitarea suprapopulării. Este posibil și ca sunetele neobișnuite să le fie de folos. drept urmare bolta cerească le servește drept hartă. Primăvara. Păsările care zboară noaptea folosesc în același fel stelele. Unele păsări migrează însă singure. Unele păsări migrează zilnic: nopțile și le petrec în centrul orașului. din generație în generație. când revine din regiunile sudice ale Africii în Europa Centrală. păsările se folosesc și de câmpul magnetic al Pământului în stabilirea direcției.Păsările care se ghidează după soare. care determină migrarea spre nord.Alte păsări.De regulă este privită ca vestitorul primăverii. Până la venirea toamnei. Eliberarea acestor hormoni este condiționată de mai mulți factori. Astfel cunoștințele referitoare la drumul ce trebuie parcurs se transmit.când pleacă din nou spre Sud. Orientarea Multe păsări migrează în stoluri și se presupune că păsările mai în vârstă și mai experimentate zboară în față. Cea mai plauzibilă susține că ceasul intern al păsării. Bineînțeles. Majoritatea păsărilor se orientează combinând aceste posibilități. Probabil recunoaște și anumite puncte de reper de pe uscat. Este posibil ca unele păsări să se poată orienta și cu ajutorul mirosului: mirosurile recepționate din diferite direcții le pot aduce în legătură cu locurile lor de trai. Specii de păsări călătoare Se presupune că rândunica este cea mai cunoscută pasăre călătoare. pentru a stabili cu exactitate direcția de urmat. ce alertează ceasul intern al păsării și îi spune că e timpul să migreze spre sud. Asemeni rudei sale. Activitatea migrațională a păsării este controlat de un ceas intern. scăderea temperaturii.mai târziu își va aduce aminte din ce direcție a sosit și este capabilă să se întoarcă exact în același loc. este alertat de prezen ța unor hormoni sexuali și pasărea se duce la nord în vederea reproducerii. în acest sistem de orientare trebuie să ia în considerație și mișcarea soarelui. unde este mai cald decât la periferie. sunt mai complicate. În navigație. la o anumită perioadă de timp după migrarea în sud.arătându-le drumul celor mai tinere. Deoarece zilele au aceea și lungime și aceeași temperatură la sud.iar toamna următoare migrează din nou spre Sud. Migrarea către sud Migrarea către sud este condiționată de hormonii eliberați în timpul toamnei. Dacă găsesc un teritoriu cu climă potrivită și hrană suficientă.Stimulii fiziologici Migrarea este considerată de unii cercetători unul din cele mai complexe bioritmuri din lumea animală.că unele păsări se nasc cu un fel de instinct ce le indică în ce direcție să zboare. În afară de aceasta. scade ritmul de creștere al plantelor și oferta de hrană.trebuie să-și modifice permanent ceasul intern în funcție de poziția acestuia.căutarea celui mai potrivit loc pentru cuibărit. Migrarea către nord Cauzele. Durata și distanța parcursă cu ocazia migrării este însă diferită. Dacă o pasăre își folosește în timpul zborului busola internă.

Rândunica Păsările mai grele. prin intermediul curenților ascendenți calzi se pot ridica ușor. încât să fie îndeajuns pentru zboruri neîntrerupte de câteva zile. Pentru multe păsări. Europa Centrală reprezintă cel mai sudic punct al migrării. cum ar fi berzele. migrează din zonele de clocit ale Siberiei de Nord. Cuibărește la Polul Nord și iernează în Africa de Sud. Berzele Lebăda pitică de exemplu. rândunica este capabilă să zboare pe distanțe mari datorită corpului aerodinamic. fiindcă au mai puține locuri pentru clocit. numărul lor este redus. Păsările migratoare nu le întâlnim doar în emisfera nordică. Tocmai din acest motiv. aceasta înseamnă că parcurge anual 35 de mii de kilometri. până la malul Mării Nordice. Cel mai departe pe linia malului migrează chira arctică. păsările își măresc masa.lăstunul de casă. America de Sud și Antarctica. dinspre Europa spre Africa. Păsările depozitează atâta grăsime.5 grame pe oră de zbor. se străduiesc ca în timpul migrației să parcurgă distanțe cât mai mari prin planare.dar deoarece la Sud de Ecuator suprafața uscată este mult mai mică. În timpul zborului de toamnă. . trebuie să depună un efort mai mare pentru acest zbor. Comportamentul antemigrațional Înainte de migrare. La păsările mici se arde câte 0.suplu și aripilor înguste și arcuite.din ce în ce mai sus. Unele păsări mici chiar își dublează masa.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful