Ritmul biologic la animale

Ritmul biologic (gr.rhytmos - număr, măsură, cadenţă) – oscilare ciclică a caracterului şi a intensităţii proceselor şi fenomenelor biologice. La organisme vii exprimă caracterul ciclic al proceselor ritmice, dintre care unele aproape coincid cu ciclurile geofizice. Timpul necesar unui sistem pentru un ciclu complet se numeşte perioadă a ritmului biologic; starea acestui sistem la un moment dat de timp – fază a ritmului biologic. Numărul de cicluri într-o unitate de timp constituie frecvenţa ritmului biologic, iar abaterea maximă a oscilaţiilor de la normă – amplitudinea ritmului biologic. După durata oscilaţiilor, ritmurile „ecologice” sau „adaptive” se împart în ritmuri zilnice, diurne, lunare (selenice) şi sezoniere. Ele determină coincidenţa fazelor de intensificare a proceselor metabolice din organism, a activităţii generale şi specifice cu condiţiile externe favorabile pentru activitatea vitală şi invers – diminuarea intensităţii fenomenelor biologice cu condiţiile nefavorabile. De obicei, ritmurile biologice au cicluri scurte, care durează de la unităţi de secunde până la minute, iar uneori – ore întregi. Ciclurile zilnice deseori nu coincid cu cele diurne. Astfel, în activitatea unor organe (inimă, intestin etc.) amplitudinea ritmurilor din timpul zilei diferă de cea din timpul nopţii. Ritmurile biologice depind de condiţiile externe, de exemplu, activitatea şi repausul, amplificarea şi diminuarea schimbului de substanţe sunt condiţionate de devierile de temperatură, umiditate etc. Cunoaşterea mecanismelor de adaptare a ritmurilor biologice asigură elaborarea unor metode de control şi prevenirea urmărilor nefavorabile ale deplasării şi migrării. Ca şi la plante, în viaţa animalelor se înregistrează anumite ritmuri biologice, determinate de variaţiile unor factori abiotici care se repetă la intervale regulate de timp. Animalele au un ritm de viaţă legat de alternanţa zilelor şi a nopţilor, deci un ritm circadian. Majoritatea lor îşi desfăşoară activitatea ziua: se mişcă, îşi caută hrana, se înmulţesc. Noaptea stau în repaus. Acestea sunt animalele diurne (vrabia, albina, guşterul, piţigoiul, vulpea, veveriţa).

Vrabia

Albina

Guşterul

Piţigoiul

Vulpea

Veveriţa

Alte animale sunt active noaptea. Acestea sunt animale nocturne (ariciul, liliacul, şoarecele, cucuveaua, privighetoarea).

deci un ritm sezonier. în zonele mai joase. Cerbii şi vulpile coboară iarna din zonele mai înalte ale munţilor. unde clima este mai puţin aspră. iar hrana se găseşte mai uşor. sturionii migrează din Marea Neagră la gurile Dunării. . Sturion Icre negre Uneori.Ariciul Liliacul Şoarecele Cucuveaua Privighetoarea Ţânţarul şi fluturele cap de mort sunt animale active numai seara. Ţânţarul Fluturele cap de mort Animalele au şi un ritm de viaţă legat de alternanţa anotimpurilor. La noi în ţară. Peştii migratori se deplasează din mări în bancuri şi depun icrele de obicei în fluvii sau râuri. unde îşi depun icrele negre. ele sunt animale crepusculare. ei parcurg distanţe foarte mari.

Multe animale. Aceste deplasări în spaţiu se numesc migraţii. somnul) pe timp de iarnă. . sau chiar mai mult. Ele fie hibernează. verile nordice oferă păsărilor condi ții mai bune de reproducere și mai multă hrană. iar bătăile inimii şi respiraţia sunt rare. în anumite perioade ale anului. hrană ce nu este prezentă în latitudinea nordică în timpul iernii. temperatura corpului scade (in jur de 5oC). ziua orientându-se după soare. Animalele devin active numai în anotimpul ploios. iar noaptea după stele. gâştele şi raţele sălbatice sunt păsări migratoare. până la 16 ore. Berzele. liliecii. iar temperatura corpului scade doar cu câteva grade. Astfel. care pleacă toamna spre tarile calde si se intorc primavara pentru cuibarit. Unele animale. veveriţele. unele se trezesc din cand în când pentru a se hrăni cu proviziile strânse în timpul verii. în anumite epoci ale anului. Ele parcurg distanţe mari. Avantaje ale migrării Latitudinea sudică oferă păsărilor o vreme mai bună în timpul iernii. ca adaptare. hrană ce trebuie să asigure o creștere de 15 ori a masei puiului în 3 săptămâni. o dată cu venirea iernii. De asemenea acolo se poate găsi hrană mai multă pentru păsările insectivore și frugivore. fie intră într-un somn de iarnă. albinele intra într-un somn de iarna. rândunelele. reptilele sunt animale care hibernează. la tropice ziua durează 12 ore. nu se hrănesc. păsările au mai mult timp să construiască cuiburile și să strângă hrană pentru puii lor. amfibienii. cârtiţele. pe când în latitudinile nordice. ca adaptare stau în gropile mâloase de pe fundul apei şi nu se hrănesc. bursucul. de aceea migrarea înapoi către nord se mai numește migrare de reproducere. melcii. a unor locuri de iernat sau pentru reproducere. Astfel. hârciogii. Peştii (crapul. Cele mai multe mamifere sunt active iarna şi au. din unele ținuturi în altele. Aricii. îşi încetinesc funcţiile organismului. pentru găsirea hranei. de obicei în grup. se deplasează la distanţe mari. şalăul. În timpul hibernării ele nu se mişcă. În regiunile deşertice şi în cele în care există un anotimp secetos şi unul ploios multe specii de animale (de exemplu unii amfibieni) cad într-un somn asemănător cu somnul de iarnă numit somn de vară. Dacă sunt deranjate. Funcţiile lor metabolice sunt puţin modificate. Migrarea păsărilor Migrarea păsărilor reprezintă mutarea în masă a acestora. Ursul. corpul acoperit cu o blană mai deasă decât în timpul verii. în vederea reproducerii și în căutarea unor condiții prielnice de trai. De ce însă păsările nu rămân definitiv la tropice? În timpul verii. animalele amorţite se trezesc.

când revine din regiunile sudice ale Africii în Europa Centrală. Bineînțeles.trebuie să-și modifice permanent ceasul intern în funcție de poziția acestuia. Eliberarea acestor hormoni este condiționată de mai mulți factori. Este posibil și ca sunetele neobișnuite să le fie de folos. În navigație. Migrarea către nord Cauzele.căutarea celui mai potrivit loc pentru cuibărit. Primăvara. În afară de aceasta. observă că toamna zilele devin mai scurte și mai reci. Dacă găsesc un teritoriu cu climă potrivită și hrană suficientă. scăderea temperaturii. Asemeni rudei sale. este alertat de prezen ța unor hormoni sexuali și pasărea se duce la nord în vederea reproducerii.că unele păsări se nasc cu un fel de instinct ce le indică în ce direcție să zboare. în acest sistem de orientare trebuie să ia în considerație și mișcarea soarelui. Probabil recunoaște și anumite puncte de reper de pe uscat.care cuibăresc în emisfera nordică. Astfel cunoștințele referitoare la drumul ce trebuie parcurs se transmit. Durata și distanța parcursă cu ocazia migrării este însă diferită. unde este mai cald decât la periferie.cu ajutorul cărora își formează un fel de hartă proprie. Migrarea către sud Migrarea către sud este condiționată de hormonii eliberați în timpul toamnei.mai târziu își va aduce aminte din ce direcție a sosit și este capabilă să se întoarcă exact în același loc. sunt mai complicate. Majoritatea păsărilor se orientează combinând aceste posibilități. Până la venirea toamnei. Este posibil ca unele păsări să se poată orienta și cu ajutorul mirosului: mirosurile recepționate din diferite direcții le pot aduce în legătură cu locurile lor de trai. ce lucrează pe un ritm aproximativ in acelasi an.Alte păsări. Dacă o pasăre își folosește în timpul zborului busola internă. în locurile de iernat temperatura crește și scade umiditatea.arătându-le drumul celor mai tinere.De regulă este privită ca vestitorul primăverii.clocesc acolo.iar toamna următoare migrează din nou spre Sud. Sunt mai multe ipoteze în privința motivelor migrării. ce alertează ceasul intern al păsării și îi spune că e timpul să migreze spre sud.într-o oarecare măsură. cauzele migrării către nord nu sunt aceleași ca și pentru migrarea la sud. apariția maselor de aer rece afectează sistemul nervos simpatic al păsării și hipotalamusul eliberează o serie de hormoni. fuga din fața inamicilor naturali și evitarea suprapopulării. fotoperidiocitatea. De ce migrează păsările? Principalele motive ale migrării păsărilor sunt:oferta de hrană variată cu anotimpurile. la o anumită perioadă de timp după migrarea în sud. scade ritmul de creștere al plantelor și oferta de hrană. Cea mai plauzibilă susține că ceasul intern al păsării. Orientarea Multe păsări migrează în stoluri și se presupune că păsările mai în vârstă și mai experimentate zboară în față. astfel încât păsările doresc să se întoarcă în regiunile mai reci. rândunelele cresc două generații de pui. drept urmare bolta cerească le servește drept hartă. Unele păsări migrează zilnic: nopțile și le petrec în centrul orașului.Stimulii fiziologici Migrarea este considerată de unii cercetători unul din cele mai complexe bioritmuri din lumea animală.Păsările care se ghidează după soare.când pleacă din nou spre Sud. De aceea migrează spre Sud. Astfel. Specii de păsări călătoare Se presupune că rândunica este cea mai cunoscută pasăre călătoare. Deoarece zilele au aceea și lungime și aceeași temperatură la sud. pentru a stabili cu exactitate direcția de urmat. multă vreme omul sa ghidat după soare și stele. Activitatea migrațională a păsării este controlat de un ceas intern. din generație în generație. Păsările care zboară noaptea folosesc în același fel stelele. păsările se folosesc și de câmpul magnetic al Pământului în stabilirea direcției. care determină migrarea spre nord. . Unele păsări migrează însă singure. Ele oare de unde știu încotro trebuie să se îndrepte și cum să ajungă acolo? Se poate concluziona.

Păsările migratoare nu le întâlnim doar în emisfera nordică.lăstunul de casă. În timpul zborului de toamnă. Unele păsări mici chiar își dublează masa.5 grame pe oră de zbor. dinspre Europa spre Africa. Pentru multe păsări. America de Sud și Antarctica. Rândunica Păsările mai grele. numărul lor este redus. păsările își măresc masa. fiindcă au mai puține locuri pentru clocit. până la malul Mării Nordice. Cel mai departe pe linia malului migrează chira arctică. Păsările depozitează atâta grăsime. aceasta înseamnă că parcurge anual 35 de mii de kilometri. Comportamentul antemigrațional Înainte de migrare. se străduiesc ca în timpul migrației să parcurgă distanțe cât mai mari prin planare.dar deoarece la Sud de Ecuator suprafața uscată este mult mai mică. La păsările mici se arde câte 0. trebuie să depună un efort mai mare pentru acest zbor. Berzele Lebăda pitică de exemplu. încât să fie îndeajuns pentru zboruri neîntrerupte de câteva zile. Tocmai din acest motiv. rândunica este capabilă să zboare pe distanțe mari datorită corpului aerodinamic.suplu și aripilor înguste și arcuite. prin intermediul curenților ascendenți calzi se pot ridica ușor. cum ar fi berzele. Europa Centrală reprezintă cel mai sudic punct al migrării. Cuibărește la Polul Nord și iernează în Africa de Sud. migrează din zonele de clocit ale Siberiei de Nord. .din ce în ce mai sus.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful