Ritmul biologic la animale

Ritmul biologic (gr.rhytmos - număr, măsură, cadenţă) – oscilare ciclică a caracterului şi a intensităţii proceselor şi fenomenelor biologice. La organisme vii exprimă caracterul ciclic al proceselor ritmice, dintre care unele aproape coincid cu ciclurile geofizice. Timpul necesar unui sistem pentru un ciclu complet se numeşte perioadă a ritmului biologic; starea acestui sistem la un moment dat de timp – fază a ritmului biologic. Numărul de cicluri într-o unitate de timp constituie frecvenţa ritmului biologic, iar abaterea maximă a oscilaţiilor de la normă – amplitudinea ritmului biologic. După durata oscilaţiilor, ritmurile „ecologice” sau „adaptive” se împart în ritmuri zilnice, diurne, lunare (selenice) şi sezoniere. Ele determină coincidenţa fazelor de intensificare a proceselor metabolice din organism, a activităţii generale şi specifice cu condiţiile externe favorabile pentru activitatea vitală şi invers – diminuarea intensităţii fenomenelor biologice cu condiţiile nefavorabile. De obicei, ritmurile biologice au cicluri scurte, care durează de la unităţi de secunde până la minute, iar uneori – ore întregi. Ciclurile zilnice deseori nu coincid cu cele diurne. Astfel, în activitatea unor organe (inimă, intestin etc.) amplitudinea ritmurilor din timpul zilei diferă de cea din timpul nopţii. Ritmurile biologice depind de condiţiile externe, de exemplu, activitatea şi repausul, amplificarea şi diminuarea schimbului de substanţe sunt condiţionate de devierile de temperatură, umiditate etc. Cunoaşterea mecanismelor de adaptare a ritmurilor biologice asigură elaborarea unor metode de control şi prevenirea urmărilor nefavorabile ale deplasării şi migrării. Ca şi la plante, în viaţa animalelor se înregistrează anumite ritmuri biologice, determinate de variaţiile unor factori abiotici care se repetă la intervale regulate de timp. Animalele au un ritm de viaţă legat de alternanţa zilelor şi a nopţilor, deci un ritm circadian. Majoritatea lor îşi desfăşoară activitatea ziua: se mişcă, îşi caută hrana, se înmulţesc. Noaptea stau în repaus. Acestea sunt animalele diurne (vrabia, albina, guşterul, piţigoiul, vulpea, veveriţa).

Vrabia

Albina

Guşterul

Piţigoiul

Vulpea

Veveriţa

Alte animale sunt active noaptea. Acestea sunt animale nocturne (ariciul, liliacul, şoarecele, cucuveaua, privighetoarea).

Ariciul Liliacul Şoarecele Cucuveaua Privighetoarea Ţânţarul şi fluturele cap de mort sunt animale active numai seara. . unde îşi depun icrele negre. Peştii migratori se deplasează din mări în bancuri şi depun icrele de obicei în fluvii sau râuri. ei parcurg distanţe foarte mari. Cerbii şi vulpile coboară iarna din zonele mai înalte ale munţilor. Ţânţarul Fluturele cap de mort Animalele au şi un ritm de viaţă legat de alternanţa anotimpurilor. Sturion Icre negre Uneori. La noi în ţară. în zonele mai joase. iar hrana se găseşte mai uşor. unde clima este mai puţin aspră. deci un ritm sezonier. ele sunt animale crepusculare. sturionii migrează din Marea Neagră la gurile Dunării.

până la 16 ore. iar temperatura corpului scade doar cu câteva grade. Funcţiile lor metabolice sunt puţin modificate. corpul acoperit cu o blană mai deasă decât în timpul verii. De ce însă păsările nu rămân definitiv la tropice? În timpul verii. Migrarea păsărilor Migrarea păsărilor reprezintă mutarea în masă a acestora. somnul) pe timp de iarnă. Astfel. Ele fie hibernează. animalele amorţite se trezesc. ca adaptare. . Unele animale. Aricii. gâştele şi raţele sălbatice sunt păsări migratoare. care pleacă toamna spre tarile calde si se intorc primavara pentru cuibarit. iar bătăile inimii şi respiraţia sunt rare. Aceste deplasări în spaţiu se numesc migraţii. de obicei în grup. unele se trezesc din cand în când pentru a se hrăni cu proviziile strânse în timpul verii. Avantaje ale migrării Latitudinea sudică oferă păsărilor o vreme mai bună în timpul iernii. îşi încetinesc funcţiile organismului. În regiunile deşertice şi în cele în care există un anotimp secetos şi unul ploios multe specii de animale (de exemplu unii amfibieni) cad într-un somn asemănător cu somnul de iarnă numit somn de vară. melcii. Astfel. la tropice ziua durează 12 ore. Cele mai multe mamifere sunt active iarna şi au. hrană ce trebuie să asigure o creștere de 15 ori a masei puiului în 3 săptămâni. sau chiar mai mult. din unele ținuturi în altele. De asemenea acolo se poate găsi hrană mai multă pentru păsările insectivore și frugivore. Ursul. se deplasează la distanţe mari. în vederea reproducerii și în căutarea unor condiții prielnice de trai. liliecii. pe când în latitudinile nordice. ziua orientându-se după soare. fie intră într-un somn de iarnă. iar noaptea după stele. în anumite epoci ale anului. hârciogii. Peştii (crapul. Dacă sunt deranjate. albinele intra într-un somn de iarna. nu se hrănesc. Berzele. Animalele devin active numai în anotimpul ploios. Ele parcurg distanţe mari. reptilele sunt animale care hibernează. bursucul. verile nordice oferă păsărilor condi ții mai bune de reproducere și mai multă hrană. amfibienii. veveriţele. păsările au mai mult timp să construiască cuiburile și să strângă hrană pentru puii lor. temperatura corpului scade (in jur de 5oC). cârtiţele. şalăul. ca adaptare stau în gropile mâloase de pe fundul apei şi nu se hrănesc. o dată cu venirea iernii. hrană ce nu este prezentă în latitudinea nordică în timpul iernii.Multe animale. În timpul hibernării ele nu se mişcă. rândunelele. a unor locuri de iernat sau pentru reproducere. de aceea migrarea înapoi către nord se mai numește migrare de reproducere. pentru găsirea hranei. în anumite perioade ale anului.

Cea mai plauzibilă susține că ceasul intern al păsării. Unele păsări migrează însă singure. Bineînțeles. în acest sistem de orientare trebuie să ia în considerație și mișcarea soarelui. Este posibil și ca sunetele neobișnuite să le fie de folos. drept urmare bolta cerească le servește drept hartă. fotoperidiocitatea. Unele păsări migrează zilnic: nopțile și le petrec în centrul orașului. În navigație.trebuie să-și modifice permanent ceasul intern în funcție de poziția acestuia. din generație în generație. Până la venirea toamnei. pentru a stabili cu exactitate direcția de urmat.mai târziu își va aduce aminte din ce direcție a sosit și este capabilă să se întoarcă exact în același loc.căutarea celui mai potrivit loc pentru cuibărit. Asemeni rudei sale. Păsările care zboară noaptea folosesc în același fel stelele. la o anumită perioadă de timp după migrarea în sud. când revine din regiunile sudice ale Africii în Europa Centrală. multă vreme omul sa ghidat după soare și stele. observă că toamna zilele devin mai scurte și mai reci. Astfel cunoștințele referitoare la drumul ce trebuie parcurs se transmit. Orientarea Multe păsări migrează în stoluri și se presupune că păsările mai în vârstă și mai experimentate zboară în față. apariția maselor de aer rece afectează sistemul nervos simpatic al păsării și hipotalamusul eliberează o serie de hormoni.iar toamna următoare migrează din nou spre Sud.că unele păsări se nasc cu un fel de instinct ce le indică în ce direcție să zboare. în locurile de iernat temperatura crește și scade umiditatea. scăderea temperaturii. Migrarea către sud Migrarea către sud este condiționată de hormonii eliberați în timpul toamnei. Durata și distanța parcursă cu ocazia migrării este însă diferită. Dacă o pasăre își folosește în timpul zborului busola internă.De regulă este privită ca vestitorul primăverii.clocesc acolo. scade ritmul de creștere al plantelor și oferta de hrană. Eliberarea acestor hormoni este condiționată de mai mulți factori. De aceea migrează spre Sud. Migrarea către nord Cauzele. În afară de aceasta.într-o oarecare măsură. Activitatea migrațională a păsării este controlat de un ceas intern.Stimulii fiziologici Migrarea este considerată de unii cercetători unul din cele mai complexe bioritmuri din lumea animală. rândunelele cresc două generații de pui.cu ajutorul cărora își formează un fel de hartă proprie. cauzele migrării către nord nu sunt aceleași ca și pentru migrarea la sud. unde este mai cald decât la periferie. Deoarece zilele au aceea și lungime și aceeași temperatură la sud. ce lucrează pe un ritm aproximativ in acelasi an. Primăvara. Astfel.arătându-le drumul celor mai tinere. sunt mai complicate.care cuibăresc în emisfera nordică. Specii de păsări călătoare Se presupune că rândunica este cea mai cunoscută pasăre călătoare. este alertat de prezen ța unor hormoni sexuali și pasărea se duce la nord în vederea reproducerii. Ele oare de unde știu încotro trebuie să se îndrepte și cum să ajungă acolo? Se poate concluziona. Este posibil ca unele păsări să se poată orienta și cu ajutorul mirosului: mirosurile recepționate din diferite direcții le pot aduce în legătură cu locurile lor de trai. păsările se folosesc și de câmpul magnetic al Pământului în stabilirea direcției. astfel încât păsările doresc să se întoarcă în regiunile mai reci. care determină migrarea spre nord.când pleacă din nou spre Sud.Păsările care se ghidează după soare.Alte păsări. ce alertează ceasul intern al păsării și îi spune că e timpul să migreze spre sud. Probabil recunoaște și anumite puncte de reper de pe uscat. Sunt mai multe ipoteze în privința motivelor migrării. De ce migrează păsările? Principalele motive ale migrării păsărilor sunt:oferta de hrană variată cu anotimpurile. Dacă găsesc un teritoriu cu climă potrivită și hrană suficientă. Majoritatea păsărilor se orientează combinând aceste posibilități. . fuga din fața inamicilor naturali și evitarea suprapopulării.

Berzele Lebăda pitică de exemplu. dinspre Europa spre Africa. Cuibărește la Polul Nord și iernează în Africa de Sud. Păsările depozitează atâta grăsime. La păsările mici se arde câte 0. fiindcă au mai puține locuri pentru clocit. America de Sud și Antarctica. Rândunica Păsările mai grele. Comportamentul antemigrațional Înainte de migrare. migrează din zonele de clocit ale Siberiei de Nord. trebuie să depună un efort mai mare pentru acest zbor. până la malul Mării Nordice. Tocmai din acest motiv.5 grame pe oră de zbor. prin intermediul curenților ascendenți calzi se pot ridica ușor. se străduiesc ca în timpul migrației să parcurgă distanțe cât mai mari prin planare.dar deoarece la Sud de Ecuator suprafața uscată este mult mai mică.din ce în ce mai sus. În timpul zborului de toamnă.lăstunul de casă. Cel mai departe pe linia malului migrează chira arctică. Păsările migratoare nu le întâlnim doar în emisfera nordică. Europa Centrală reprezintă cel mai sudic punct al migrării. Pentru multe păsări.suplu și aripilor înguste și arcuite. . cum ar fi berzele. numărul lor este redus. Unele păsări mici chiar își dublează masa. rândunica este capabilă să zboare pe distanțe mari datorită corpului aerodinamic. aceasta înseamnă că parcurge anual 35 de mii de kilometri. încât să fie îndeajuns pentru zboruri neîntrerupte de câteva zile. păsările își măresc masa.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful