P. 1
Ritmul Biologic La Animale

Ritmul Biologic La Animale

|Views: 3,714|Likes:
Published by Georgiana Dragoi
lucrare clasa a VIII-a
lucrare clasa a VIII-a

More info:

Published by: Georgiana Dragoi on Mar 20, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/17/2015

pdf

text

original

Ritmul biologic la animale

Ritmul biologic (gr.rhytmos - număr, măsură, cadenţă) – oscilare ciclică a caracterului şi a intensităţii proceselor şi fenomenelor biologice. La organisme vii exprimă caracterul ciclic al proceselor ritmice, dintre care unele aproape coincid cu ciclurile geofizice. Timpul necesar unui sistem pentru un ciclu complet se numeşte perioadă a ritmului biologic; starea acestui sistem la un moment dat de timp – fază a ritmului biologic. Numărul de cicluri într-o unitate de timp constituie frecvenţa ritmului biologic, iar abaterea maximă a oscilaţiilor de la normă – amplitudinea ritmului biologic. După durata oscilaţiilor, ritmurile „ecologice” sau „adaptive” se împart în ritmuri zilnice, diurne, lunare (selenice) şi sezoniere. Ele determină coincidenţa fazelor de intensificare a proceselor metabolice din organism, a activităţii generale şi specifice cu condiţiile externe favorabile pentru activitatea vitală şi invers – diminuarea intensităţii fenomenelor biologice cu condiţiile nefavorabile. De obicei, ritmurile biologice au cicluri scurte, care durează de la unităţi de secunde până la minute, iar uneori – ore întregi. Ciclurile zilnice deseori nu coincid cu cele diurne. Astfel, în activitatea unor organe (inimă, intestin etc.) amplitudinea ritmurilor din timpul zilei diferă de cea din timpul nopţii. Ritmurile biologice depind de condiţiile externe, de exemplu, activitatea şi repausul, amplificarea şi diminuarea schimbului de substanţe sunt condiţionate de devierile de temperatură, umiditate etc. Cunoaşterea mecanismelor de adaptare a ritmurilor biologice asigură elaborarea unor metode de control şi prevenirea urmărilor nefavorabile ale deplasării şi migrării. Ca şi la plante, în viaţa animalelor se înregistrează anumite ritmuri biologice, determinate de variaţiile unor factori abiotici care se repetă la intervale regulate de timp. Animalele au un ritm de viaţă legat de alternanţa zilelor şi a nopţilor, deci un ritm circadian. Majoritatea lor îşi desfăşoară activitatea ziua: se mişcă, îşi caută hrana, se înmulţesc. Noaptea stau în repaus. Acestea sunt animalele diurne (vrabia, albina, guşterul, piţigoiul, vulpea, veveriţa).

Vrabia

Albina

Guşterul

Piţigoiul

Vulpea

Veveriţa

Alte animale sunt active noaptea. Acestea sunt animale nocturne (ariciul, liliacul, şoarecele, cucuveaua, privighetoarea).

iar hrana se găseşte mai uşor. ei parcurg distanţe foarte mari. unde clima este mai puţin aspră. Ţânţarul Fluturele cap de mort Animalele au şi un ritm de viaţă legat de alternanţa anotimpurilor. Sturion Icre negre Uneori. în zonele mai joase.Ariciul Liliacul Şoarecele Cucuveaua Privighetoarea Ţânţarul şi fluturele cap de mort sunt animale active numai seara. deci un ritm sezonier. sturionii migrează din Marea Neagră la gurile Dunării. Peştii migratori se deplasează din mări în bancuri şi depun icrele de obicei în fluvii sau râuri. . Cerbii şi vulpile coboară iarna din zonele mai înalte ale munţilor. ele sunt animale crepusculare. unde îşi depun icrele negre. La noi în ţară.

iar bătăile inimii şi respiraţia sunt rare. în anumite perioade ale anului. Animalele devin active numai în anotimpul ploios. rândunelele. amfibienii. nu se hrănesc. din unele ținuturi în altele. ziua orientându-se după soare. la tropice ziua durează 12 ore. hrană ce nu este prezentă în latitudinea nordică în timpul iernii. Astfel. ca adaptare. care pleacă toamna spre tarile calde si se intorc primavara pentru cuibarit. bursucul. Ursul. Ele fie hibernează. Dacă sunt deranjate. . Aricii. veveriţele. Migrarea păsărilor Migrarea păsărilor reprezintă mutarea în masă a acestora. Unele animale. păsările au mai mult timp să construiască cuiburile și să strângă hrană pentru puii lor.Multe animale. cârtiţele. În timpul hibernării ele nu se mişcă. hrană ce trebuie să asigure o creștere de 15 ori a masei puiului în 3 săptămâni. temperatura corpului scade (in jur de 5oC). gâştele şi raţele sălbatice sunt păsări migratoare. fie intră într-un somn de iarnă. Cele mai multe mamifere sunt active iarna şi au. iar temperatura corpului scade doar cu câteva grade. se deplasează la distanţe mari. În regiunile deşertice şi în cele în care există un anotimp secetos şi unul ploios multe specii de animale (de exemplu unii amfibieni) cad într-un somn asemănător cu somnul de iarnă numit somn de vară. albinele intra într-un somn de iarna. verile nordice oferă păsărilor condi ții mai bune de reproducere și mai multă hrană. îşi încetinesc funcţiile organismului. până la 16 ore. animalele amorţite se trezesc. Berzele. sau chiar mai mult. hârciogii. unele se trezesc din cand în când pentru a se hrăni cu proviziile strânse în timpul verii. De asemenea acolo se poate găsi hrană mai multă pentru păsările insectivore și frugivore. De ce însă păsările nu rămân definitiv la tropice? În timpul verii. corpul acoperit cu o blană mai deasă decât în timpul verii. de aceea migrarea înapoi către nord se mai numește migrare de reproducere. melcii. pe când în latitudinile nordice. Astfel. liliecii. şalăul. Avantaje ale migrării Latitudinea sudică oferă păsărilor o vreme mai bună în timpul iernii. Funcţiile lor metabolice sunt puţin modificate. pentru găsirea hranei. a unor locuri de iernat sau pentru reproducere. somnul) pe timp de iarnă. Ele parcurg distanţe mari. ca adaptare stau în gropile mâloase de pe fundul apei şi nu se hrănesc. o dată cu venirea iernii. de obicei în grup. în anumite epoci ale anului. Peştii (crapul. Aceste deplasări în spaţiu se numesc migraţii. iar noaptea după stele. în vederea reproducerii și în căutarea unor condiții prielnice de trai. reptilele sunt animale care hibernează.

Sunt mai multe ipoteze în privința motivelor migrării.Păsările care se ghidează după soare. Astfel. Majoritatea păsărilor se orientează combinând aceste posibilități.Stimulii fiziologici Migrarea este considerată de unii cercetători unul din cele mai complexe bioritmuri din lumea animală. fuga din fața inamicilor naturali și evitarea suprapopulării.mai târziu își va aduce aminte din ce direcție a sosit și este capabilă să se întoarcă exact în același loc. Ele oare de unde știu încotro trebuie să se îndrepte și cum să ajungă acolo? Se poate concluziona. Migrarea către sud Migrarea către sud este condiționată de hormonii eliberați în timpul toamnei. observă că toamna zilele devin mai scurte și mai reci. Activitatea migrațională a păsării este controlat de un ceas intern.când pleacă din nou spre Sud.Alte păsări. rândunelele cresc două generații de pui.iar toamna următoare migrează din nou spre Sud.cu ajutorul cărora își formează un fel de hartă proprie. sunt mai complicate. Bineînțeles.trebuie să-și modifice permanent ceasul intern în funcție de poziția acestuia. Dacă o pasăre își folosește în timpul zborului busola internă. ce lucrează pe un ritm aproximativ in acelasi an. În navigație. Specii de păsări călătoare Se presupune că rândunica este cea mai cunoscută pasăre călătoare. Probabil recunoaște și anumite puncte de reper de pe uscat. Deoarece zilele au aceea și lungime și aceeași temperatură la sud. Eliberarea acestor hormoni este condiționată de mai mulți factori. Unele păsări migrează însă singure. păsările se folosesc și de câmpul magnetic al Pământului în stabilirea direcției. Unele păsări migrează zilnic: nopțile și le petrec în centrul orașului. multă vreme omul sa ghidat după soare și stele. În afară de aceasta. când revine din regiunile sudice ale Africii în Europa Centrală. Durata și distanța parcursă cu ocazia migrării este însă diferită. Cea mai plauzibilă susține că ceasul intern al păsării. apariția maselor de aer rece afectează sistemul nervos simpatic al păsării și hipotalamusul eliberează o serie de hormoni.căutarea celui mai potrivit loc pentru cuibărit. Primăvara.într-o oarecare măsură. scade ritmul de creștere al plantelor și oferta de hrană. Orientarea Multe păsări migrează în stoluri și se presupune că păsările mai în vârstă și mai experimentate zboară în față. care determină migrarea spre nord. este alertat de prezen ța unor hormoni sexuali și pasărea se duce la nord în vederea reproducerii. din generație în generație. fotoperidiocitatea.clocesc acolo. ce alertează ceasul intern al păsării și îi spune că e timpul să migreze spre sud. Este posibil ca unele păsări să se poată orienta și cu ajutorul mirosului: mirosurile recepționate din diferite direcții le pot aduce în legătură cu locurile lor de trai. la o anumită perioadă de timp după migrarea în sud. drept urmare bolta cerească le servește drept hartă. Astfel cunoștințele referitoare la drumul ce trebuie parcurs se transmit.că unele păsări se nasc cu un fel de instinct ce le indică în ce direcție să zboare. Asemeni rudei sale. Până la venirea toamnei. . astfel încât păsările doresc să se întoarcă în regiunile mai reci. De ce migrează păsările? Principalele motive ale migrării păsărilor sunt:oferta de hrană variată cu anotimpurile. cauzele migrării către nord nu sunt aceleași ca și pentru migrarea la sud. în acest sistem de orientare trebuie să ia în considerație și mișcarea soarelui.arătându-le drumul celor mai tinere. Migrarea către nord Cauzele. Dacă găsesc un teritoriu cu climă potrivită și hrană suficientă. pentru a stabili cu exactitate direcția de urmat. unde este mai cald decât la periferie.De regulă este privită ca vestitorul primăverii. Este posibil și ca sunetele neobișnuite să le fie de folos. De aceea migrează spre Sud. Păsările care zboară noaptea folosesc în același fel stelele.care cuibăresc în emisfera nordică. în locurile de iernat temperatura crește și scade umiditatea. scăderea temperaturii.

La păsările mici se arde câte 0. dinspre Europa spre Africa. numărul lor este redus. Europa Centrală reprezintă cel mai sudic punct al migrării. . Berzele Lebăda pitică de exemplu. trebuie să depună un efort mai mare pentru acest zbor. aceasta înseamnă că parcurge anual 35 de mii de kilometri. În timpul zborului de toamnă. fiindcă au mai puține locuri pentru clocit. Cuibărește la Polul Nord și iernează în Africa de Sud. migrează din zonele de clocit ale Siberiei de Nord. Unele păsări mici chiar își dublează masa.suplu și aripilor înguste și arcuite. America de Sud și Antarctica. Comportamentul antemigrațional Înainte de migrare. încât să fie îndeajuns pentru zboruri neîntrerupte de câteva zile.lăstunul de casă. Păsările depozitează atâta grăsime. prin intermediul curenților ascendenți calzi se pot ridica ușor. Tocmai din acest motiv. până la malul Mării Nordice.dar deoarece la Sud de Ecuator suprafața uscată este mult mai mică. Cel mai departe pe linia malului migrează chira arctică. cum ar fi berzele. se străduiesc ca în timpul migrației să parcurgă distanțe cât mai mari prin planare. Păsările migratoare nu le întâlnim doar în emisfera nordică.din ce în ce mai sus. păsările își măresc masa. Pentru multe păsări. Rândunica Păsările mai grele. rândunica este capabilă să zboare pe distanțe mari datorită corpului aerodinamic.5 grame pe oră de zbor.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->