Sunteți pe pagina 1din 3

1.

SISTEMUL SOCIOLOGIC AL LUI DIMITRIE GUSTI (1880-1955)


Personalitatea stiintifica si culturala a lui D. Gusti Dimitrie Gusti este o personalitate centrala a culturii romane din perioada interbelica. Activitatea sa multilaterala si extrem de fecunda il plaseaza in ipostaza de adevarata institutie culturala. Dimitrie Gusti este o personalitate stiintifica si culturala complexa, creatorul unui sistem sociologic original, recunoscut pe plan mondial, dar si un excelent organizator si conducator de institutii culturale. Dupa studii stralucite facute in Germania si dupa doctoratul luat in 1904 cu teza Egoismul si altruismul (sub conducerea lui Wilhelm Wundt), Gusti va fi profesor de sociologie la Universitatea din Iasi intre anii 1910 si 1922, dupa care va functiona in aceeasi calitate la Universitatea din Bucuresti. In 1918 infiinteaza la Iasi, impreuna cu Virgil Madgearu si Vasile Parvan, Asociatia pentru studiu si reforma sociala, care va deveni in 1921 Institutul Social Roman, o institutie de prestigiu a culturii romane din perioada interbelica. Gusti va organiza in cadrul institutului o serie de conferinte si dezbateri asupra problemelor politice si sociale, cu participarea celor mai proeminente figuri ale timpului. Sub egida institutului au avut loc o serie de conferinte cu privire la partidele politice, noua Constitutie din 1923, conferinte care vor fi grupate in culegeri de studii. In 1919 infiinteaza publicatia Arhiva pentru stiinte si reforma sociala, o publicatie stiintifica de prestigiu in perioada interbelica. Gusti este intemeietorul Scolii sociologice de la Bucuresti, care a grupat o serie de personalitati precum Mircea Vulcanescu (principalul teoretician al Scolii sociologice, cel care a elaborat fundamentele teoretice ale sistemului sociologic), H.H. Stahl (un sociolog remarcabil, care si-a sintetizat cercetarile in lucrarea monumentala Contributii la studiul satelor devalmase din tinutul Vrancei, publicat in 1957), Traian Herseni (de asemenea, autor al unor lucrari si cu sinteze teoretice deosebite), Anton Golopentia, Constantin Brailoiu, Mihai Pop, Leon Topa, Pompiliu Caraion s.a. Intre 1932 si 1933, Gusti a fost ministru al invatamantului, pozitie din care a infaptuit o reforma a invatamantului, urmarind legarea acestuia de nevoile reale ale economiei si ale tarii. De numele lui Gusti si al scolii sale sociologice este legata si intemeierea Muzeului Satului din Bucuresti, in 1936, conceput ca o oglinda a civilizatiei traditionale romanesti. Tot prin contributia masiva a Scolii sociologice a lui Gusti a fost posibila si editarea monumentalei lucrari Enciclopedia Romaniei, publicata in 4 volume, intre anii 1938 si 1941, o lucrare de referinta ce sintetizeaza date de ordin istoric, politic, sociologic si economic asupra Romaniei, abordand, intr-o conceptie multidisciplinara, toate domeniile importante ale vietii sociale pentru a reconstitui imaginea Romaniei la momentul respectiv. Lucrarea abordeaza si analizeaza sistemul politic si juridic al statului roman, structura administrativa, evolutia vietii economice si sociale, situatia demografica, resursele naturale, principalele institutii si domenii ale societatii. Capitolul despre primul razboi mondial este scris de Mircea Vulcanescu. Principalele lucrari ale lui Gusti sunt: Sociologia razboiului (1915) -; o prima abordare a razboiului cu instrumentele sociologiei; Studii de sociologice si etica (1915); numeroase studii si comunicari stiintifice publicate in perioada interbelica, pe care le va sintetiza in lucrarea Stiinta realitatii sociale (1941) -; publicata in limba franceza. In 1935 infiinteaza revista de sociologie Sociologia militans, in care se vor publica studiile sale si ale elevilor sai. Cercetarea monografica In 1925, Gusti a declansat un amplu program de cercetari sociologice asupra satelor romanesti, incepand cu satul Goicea Mare, din judetul Dolj, continuand apoi cu satele Nereju, Fundul Moldovei, Dragusi, Sant s.a. El a deplasat in aceste sate echipe interdisciplinare,

alcatuite din sociologi, medici, geografi, juristi, economisti, psihologi, etnografi etc. - care au cercetat toate manifestarile semnificative din viata satului. Gusti considera ca cercetarea natiunii trebuie inceputa cu cercetarea satului, intrucat este unitatea sociala fundamentala a poporului roman. Programul sau prevedea, insa, si cercetarea oraselor, a unitatilor economice si a institutiilor pentru a se ridica treptat la o imagine sintetica asupra natiunii. Scoala monografica s-a impus cu rezultate valoroase atat in tara, cat si peste hotare. Aceste cercetari erau orientate de o riguroasa metodologie stiintifica, definitivata pe masura ce ele au avansat, metodologie ce cuprinde ca principiu fundamental descrierea obiectiva a realitatii, respectarea faptelor, refuzul imaginilor speculative despre realitate. Dupa 1944, Dimitrie Gusti a fost angajat in diverse proiecte si activitati diplomatice, iar in 1948, intr-o calatorie in Statele Unite, a propus crearea unui Institut Social al Natiunilor, sub egida ONU, menit sa cerceteze starea natiunilor, raporturile dintre ele si sa elaboreze documentatia necesara pentru buna functionare a acestui organism. Proiectul sau nu s-a infaptuit atunci, dar, ulterior, s-au constituit astfel de organisme de cercetare. Sociologia natiunii Unitatea sociala integratoare este la Gusti natiunea, astfel ca sociologia devine, in incercarea ei de a explica o societate moderna, in intregul ei, o sociologie a natiunii. Elaborand un sistem complex de cercetare si determinare a starii unei natiuni, incluzand si continutul manifestarilor economice, sociologul Dimitrie Gusti acorda natiunii o semnificatie ampla, dar cu un sens preponderent cultural: "Natiunea este singura unitate sociala care isi ajunge siesi, in intelesul ca nu cere pentru deplina ei realizare o unitate sociala mai cuprinzatoare, fiind in stare sa-si creeze o lume proprie de valori, sa-si stabileasca un scop in sine si sa-si afle mijloacele de infaptuire, adica forta de organizare si propasire in propria ei alcatuire. Nici o alta unitate sociala nu ocupa un loc asemanator in domeniul vietii sociale". Si in teoria lui Gusti asupra natiunii este vizibila predominanta criteriilor culturale fata de cele politice sau economice. Natiunile, cu relatii multiple intre ele, de cooperare sau concurenta, ne spune Gusti, sunt componente ale umanitatii, umanitate ce trebuie privita "ca totalitate a natiunilor, ca armonie a fiintelor nationale, specifice", entitati care, laolalta, creeaza lumea civilizatiei universale. Intrucat isi pot crea "o lume proprie de valori", o lume ce dobandeste consistenta istorica si expresie politica, natiunile isi afirma si isi recunosc identitatea prin culturile pe care le produc. "Lumea proprie de valori" a culturii nationale este o componenta vitala a subiectului national si o expresie sintetica prin intermediul careia se afirma personalitatea natiunilor in tabloul umanitatii. Ideea nationala a functionat simultan ca ideal politic si strategie de constructie a modernitatii economice si culturale in decursul ultimelor trei secole. Procesul de modernizare consolideaza noile forme ale identitatii nationale, prin actiunea conjugata a agentilor economici, politici si culturali. In acest sens, primul razboi mondial este considerat de Dimitrie Gusti o piatra de hotar, pentru faptul ca, in competitie cu formula imperiala, a impus ideea nationala ca un nou principiu de organizare a Europei: "Statul vechi, vesnic agresiv si cuceritor, bazat, inlauntru si in afara, pe simpla putere brutala, a murit, iar statul nou, intemeiat pe o idee, pe ideea nationala si democratica, i-a luat locul". In felul acesta, "victoria finala a principiului national" are drept consecinta teza ca "statul trebuie sa se supuna natiunii", iar frontierele politice sa coincida cu cele nationale. Statul national devine acum, spre deosebire de statele imperiale sau de cele federative, "personificarea politica si juridica a natiunii". Asa se explica faptul ca, in urma pacii de la Versailles, "s-a nascut o Europa noua", conchide Gusti, o Europa ce a dizolvat "antiteza dintre natiune si stat (...), creandu-se sinteza: stat national, o noua idee politica".

Asadar, Europa natiunilor s-a nascut pe masura ce Europa imperiilor s-a destramat. Semnificatia Scolii sociologice de la Bucuresti Gusti a fost o personalitate coplesitoare a epocii, care s-a afirmat ca om de stiinta, sociologic, teoretician, ca organizator al vietii noastre stiintifice si culturale, ca profesor si indrumator al unei intregi generatii de sociologi, care, dupa 1965, vor reactiva sociologia ca disciplina stiintifica si vor reintemeia imvatamantul sociologic. Scoala sa sociologica a impus un adevarat curent cultural, racordat la noul spirit al gandirii europene, a creat un intreg ansamblu de institutii culturale, menit sa organizeze cercetarea sociala si sa valorifice practic rezultatele ei. Institutul Social Roman era un for de cercetare stiintifica, organizat pe sectiuni pentru fiecare problema majora ce era supusa cercetarii. Pentru a vedea caracterul interdisciplinar al viziunii sale, sectiunile cele mai importante ale Institutului erau: agrara, industriala, financiara, comerciala, juridica, administrativa, politica, de igiena sociala si demografie, de teorie politica si sociala, de politica externa, de sociologie, precum si o sectiune culturala. Institutul, ce a dobandit un mare prestigiu stiintific in tara si peste hotare, era prevazut cu o biblioteca ce functiona ca un centru de documentare moderna, organizand conferinte, dezbateri, simpozioane, in care se puneau in discutie cele mai acute probleme ale timpului. Asadar, avem de a face cu o adevarata scoala de gandire sociala, cu un fenomen amplu, cu reverberatii in tot campul cultural al epocii si cu realizari remarcabile, apreciate si pe plan international. Gusti a elaborat un vast sistem sociologic, amplificat si corectat pe masura ce analizele de teren scoteau la iveala complexitatea realitatii sociale. El are in centrul sau ideea abordarii integratoare si monografice a realitatii sociale, decupate in unitati sociale (sat, oras, regiuni, unitati de viata si de productie, stat national), cu un nou aparat conceptual, cu distinctia dintre cadre si manifestari si cu legea paralelismului sociologic dintre ele. Scoala lui Gusti s-a lansat in proiecte extrem de ambitioase, cu scopul de a realiza o cunoastere pozitiva a realitatilor si de a propune reforme inspirate de necesitatea de a moderniza aceste realitati, in primul rand cele din universul civilizatiei satesti, care au format obiectul primelor cercetari monografice. Unii reprezentati ai Scolii gustiene, cu o conceptie realista si stiintifica asupra societatii, au intrat in disputa cu unii teoreticieni ai culturii, precum Blaga, sau cu orientarea ortodoxista si traditionalista de la revista Gandirea. H.H. Stahl reprosa lui Blaga si gandiristilor faptul ca operau cu imaginea unui sat imaginar, mitic, scos din istorie. Desi fundamental rationalista si stiintifica in demersurile sale, trebuie sa ne reprezentam aceasta scoala de gandire precum o constelatie, in care s-au manifestat personalitati distincte, care au exprimat diverse orientari de gandire. Din convergenta lor s-a nascut o miscare spirituala si culturala de amploare, care a dus la performante stiintifice deosebite.