CRESTINISMUL MISCARII LEGIONARE

Aparitia cartii cu acest titlu constituie, indiscutabil, un eveniment editorial deosebit. Prin bogata documentatie folosita si prin multitudinea de marturii nsumate n paginile volumului, autorul acestuia, Flor Strejnicu, reuseste sa aduca la lumina miezul crestin al doctrinei legionare. Prieteni sau neprieteni, cu totii cunosc faptul ca scrierile Capitanului sau alte texte legionare contin numeroase pasaje cu caracter religios. Dar crestinismul Miscarii Legionare nu este o simpla fatada prezenta doar n programele teoretice, ci nsusi fundamentul spiritual al unei trairi asumate integral. Cartea de fata condenseaza n paginile ei o serie de marturii reprezentative din pleiada attor exemple vii care exista, transmitnd astfel cititorului un mesaj de o autenticitate convingatoare. Nu este omis nici un aspect, nici o fateta a fenomenului prezentei permanente a duhului crestin n crezul si n faptele legionare de-a lungul deceniilor. Sistematizarea acestora sub forma capitolelor prezente n volum serveste la rndul sau deplinei ntelegeri a acestui adevar indubitabil, dar necunoscut unei mari parti a opiniei publice. Flor Strejnicu pune n relief profunda credinta a ntemeietorilor Legiunii, credinta nsusita pna la martiriu att de catre acestia, ct si de catre multi altii care si-au modelat caracterul n aceasta adevarata scoala spirituala care este Miscarea Legionara. Ne sunt prezentate marturii emotionante si totodata naltatoare despre trairea crestina a legionarilor azvrliti pentru crezul lor n universul concentrationar, fie acesta carlist, antonescian sau comunist. Acolo, n iadul nchisorilor, legionarii au tinut mereu aprinsa flacara spiritualitatii crestine, reusind sa-si traiasca si sa-si practice credinta n ciuda riscurilor existente si a vitregiei mediului de detentie. Marturiile despre celebrarea Sfintei Liturghii, mpartasirea cu Sfintele Taine, sarbatorirea Craciunului sau a nvierii Domnului n aceste circumstante sunt de-a dreptul zguduitoare. Dar, pe lnga

aceste manifestari colective, memorialistica legionarilor care au supravietuit infernului concentrationar pastreaza nestearsa amintirea celor care, n aceste conditii, au pasit pe treptele sfinteniei, fiind adevarate pilde vii si ndrumatori spirituali pentru camarazii de detentie. O sumedenie de scrieri legionare ar putea purta la fel de bine titlul de "Jurnalul Fericirii", asemeni cartii monahului ortodox de origine evreiasca Nicolae Steinhardt, binecunoscuta publicului larg din Romnia. Acesti legionari, supranumiti si "sfinti ai nchisorilor", au considerat suferinta si chiar moartea lor ca marturisitori ai lui Hristos o fericire suprema, de necomparat cu nici una din maruntele bucurii pamntesti. "Imn pentru crucea purtata", titlul cartii lui Virgil Maxim, unul dintre acesti legionari de o profunda spiritualitate, este ntrutotul revelator pentru aceasta atitudine. Autorul volumului "Crestinismul Miscarii Legionare" nu eludeaza nici problematica dificila a violentelor comise de catre legionari n anumite momente. Din punct de vedere crestin, recursul la violenta sau la crima, n orice circumstante, constituie un pacat extrem de grav. Biserica, care nu urmareste moartea pacatosului, ci ndreptarea acestuia si readucerea sa pe drumul mntuirii, prevede pentru asemenea fapte un aspru canon de pocainta si interzicerea mpartasirii pentru o durata mai mica sau mai mare de timp, n functie de circumstantele si motivatiile faptei comise. A se nota ca aceste canoane se aplica si n cazul n care din punct de vedere al justitiei pamntesti sau al ntelegerii umane recursul la crima este pe deplin justificat, cum ar fi cazurile de legitima aparare individuala sau colectiva, de pilda n cazul razboaielor purtate pentru apararea tarii. Legionarii care au comis violente erau pe deplin constienti de pacatul pe care l comiteau, dar au considerat ca trebuie sa ndeplineasca o "necesitate dureroasa" n numele neamului romnesc.

Linia Bisericii este mult deasupra noastra. Catre ea tindem, dar nu realizam dect putin. Pentru ca traim sub condamnarea si sub piatra de moara a pacatelor noastre, a lumii, si a mos-stramosilor nostri.

Recunoastem ca suntem pacatosi: aceasta este atitudinea legionara fata de Biserica. (Corneliu Zelea Codreanu) Vor veni multi care va vor sili sa recunoasteti ca Miscarea Legionara a urmat un drum gresit si ca rostul luptei n-a fost dect o ratacire. Tuturor acestora le veti raspunde raspicat: Legiunea nu a gresit n principiu. Ei au vrut sa scoata neamul romnesc din fundul unei adnci prapastii de ntuneric, dezmat si necredinta. Au aprins o faclie si au stiut sa-si tina ochii atintiti spre ea. Daca am gresit ca am scos sabia atunci cnd ne copleseau din toate partile, am si primit cu seninatate sa ne plecam capul sub ea. (Marieta Iordache Maica Mihaela de la Vladimiresti)
Citnd o serie de marturii despre comportamentul din nchisori al Nicadorilor si Decemvirilor, Flor Strejnicu ne supune atentiei profundele probleme de constiinta prin care au trecut acesti legionari care si-au asumat constient pedepsirea unor nedreptati strigatoare la cer, chiar cu pretul unui greu pacat. Ei nu au fugit nsa de pedeapsa justitiei pamntesti, pe care au acceptat-o cu demnitate, asteptnd totodata judecata divina n deplina pocainta si rugaciune. n final le-a fost sortit sa moara moarte de martiri, alaturi de Capitanul lor. Miscarea Legionara nu se doreste a fi prin urmare un substitut al Bisericii si a fost n permanenta constienta de faptul ca principiile acesteia pentru atingerea desavrsirii crestine nu se pot generaliza la nivelul unui neam ntreg, care, pentru a-si asigura supravietuirea istorica, mai are nevoie uneori si de acte de demnitate si eroism. Atunci cnd de-a lungul istoriei acestea au fost juste si legitime, n apararea colectivitatii nationale sau a valorilor care stau la baza acesteia, Biserica le-a aprobat si le-a dat girul sau, chiar daca ele ncalcau poruncile evanghelice care resping orice fel de raspuns violent la violenta celor care agreseaza.

Telul scolii lui Codreanu nu era sfintenia, ci omenia romneasca. Omenia aceasta asa cum o vedea Codreanu si cum o descrie Gh. Racoveanu, era de esenta si inspiratie crestina. I se adauga nsa demnitatea celui care o practica. Lipsa demnitatii cnd crestinul tinde spre sfintenie, este o calitate obligatorie. El cnd primeste o palma, ntoarce si celalalt obraz; cnd i se cere o camasa, ti-o daruieste pe ultima, cea pe care o are pe el; cnd i se cere sa-l nsotesti pe un drum, este n stare sa faca distanta dubla. Omenia te face sa-ti primesti oaspetele n casa, sa-l hranesti, sa-l culci n pat curat, sa-i dai merinde pentru drum. Dar daca oaspetele te fura, daca ti loveste copilul sau ncearca sa-ti necinsteasca femeia, demnitatea ta de om de omenie ti da dreptul sa-l pedepsesti, fara sa te oblige nsa la aceasta. Demnitatea ideologiei tale, demnitatea credintei tale, demnitatea neamului tau te obliga nsa la pedepsirea ingratitudinii, la pedepsirea tradarii sau incorectitudinii. Este legitima aparare a unei colectivitati, a unui popor. () Aceasta demnitate a omeniei noastre romnesti ne obliga la legitima aparare si caracterizeaza nationalismul nostru. Nu se cheama nici intoleranta, nici sovinism, rasism, antisemitism, xenofobie, sau cum vreti sa-i mai ziceti, voi cei care ne judecati strmb, ci pur si simplu reflex legitim de auto-aparare, sau cel mult pro-romnism. n numele acestei demnitati, legionarul, romnul absolut cum l numeste Petre Tutea, a scos sabia, constient de pacat n fata lui Dumnezeu. n acelasi timp nsa, omenia este primul pas catre sfintenie, este exercitiul de pregatire pe drumul daruirii fiintei tale lui Hristos Dumnezeu, este ceea ce au cutezat si au reusit multi dintre legionari, sfintii nchisorilor. (Crestinismul Miscarii Legionare, pag. 102-103)
Cu toate ca, asa cum am mentionat mai sus, Miscarea Legionara nu se doreste a fi un substitut al Bisericii, educatia legionara nseamna n partea ei cea mai esentiala practicarea virtutilor crestine n viata de zi cu zi: dragostea, credinta, rugaciunea, disciplinarea trupului si a sufletului. Nu este deci de mirare ca numerosi dintre cei care au

trecut prin scoala spirituala a Legiunii, s-au hotart la un moment dat sa paseasca pe calea cea strmta a desavrsirii n sens crestin, o parte dintre acestia, supravietuitori ai nchisorilor, fiind amintiti n capitolul "Preotia sau monahismul ca optiune post-carcerala". n ciuda acestor elemente crestine de netagaduit care compun universul legionar, atitudinea naltei ierarhii a B.O.R. ramne ca o pata ntunecata n memoria romnilor. Autorul ne reaminteste cu durere de comportamentul ostil Legiunii al Patriarhului Miron Cristea, membru n Francmasonerie, al carui servilism fata de camarila aflata vremelnic la putere a mers pna acolo nct a acceptat functia de premier n momentul instaurarii dictaturii regale, degradndu-se astfel la rolul de instrument executiv al unei clici straine de neam si de Hristos. Sub guvernarea sa s-au nfiintat n Romnia pna si lagare pentru preotii legionari! n contrast cu Patriarhul Miron, atitudinea mitropolitului Nicolae Balan a fost una cu adevarat demna si corecta din toate punctele de vedere. Att prin predica memorabila rostita la nmormntarea lui Mota si Marin, mucenicii cazuti pentru apararea Crucii, ct si prin protestele sale la arestarea unor preoti cu convingeri legionare din eparhia sa. Semnificatia lucrarii "Crestinismul Miscarii Legionare" este una deosebita, iar marturiile aduse n paginile ei ar trebui sa deschida ochii si sa trezeasca constiintele tuturor romnilor. S-ar cuveni deci ca Bisericile Ortodoxa si Greco-Catolica, mireni si clerici laolalta, sa recunoasca si sa cinsteasca cum se cuvine nsemnatul aport de credinta si de jertfa adus de catre fiii acestora care au fost membri ai Miscarii Legionare. Cei care nu cunosteau pna acum acest adevar, au de azi nainte ocazia sa-l cunoasca, cartea de fata fiind un adevarat apel n acest sens adresat tuturor romnilor. Se va nvrednici oare nalta ierarhie bisericeasca de la noi sa iasa din tacerea echivoca de pna acum, pentru a conferi acestui fapt de netagaduit -crestinismul Miscarii Legionare- girul oficial si locul cuvenit n constiinta Bisericii Nationale? Cu att mai mult cu ct astazi nu mai exista presiunile politice de pe vremea regimului comunist care ar putea impieta asupra asumarii conditiei de pastori

spirituali ai neamului romnesc n deplinul sau nteles. Conditie care trebuie sa implice n primul rnd marturisirea Adevarului: neconditionat, fara calcule de oportunitate si indiferent de presiunile exterioare! Exista oare teama de posibile atacuri la adresa Bisericii daca s-ar face un asemenea gest? Dar, cu toata aceasta ipoteza, credem ca prin lucrarea de fata s-a demonstrat cu prisosinta ca n Romnia au existat si exista vrednici aparatori ai Bisericii n fata tuturor atacurilor la care a fost supusa, si care nu au precupetit nimic pentru aceasta, nici macar propriile lor vieti! Si mai credem ca romnii merita sa se mpartaseasca din credinta, cugetul si faptele acestor adevarate pilde vii pentru constiinta crestina a neamului nostru. Ca punct final, nu ne ramne deci dect sa asteptam cu speranta ecourile acestei carti, unica pna n ziua de azi prin modul exhaustiv n care trateaza toate fatetele unei problematici semnificative pentru revelarea adevaratului caracter al fiintei noastre nationale.