Sunteți pe pagina 1din 9

Contributiile Scolii de la Chicago in domeniul ecologiei urbane si criteriile ce i s-au adus

Arion Maria, An IV, sem A, 2011-2012

" Ecologia urbana ilustreaza comportamentul social in relatie cu folosirea spatiului, oferind o imagine a organizarii spatiului in oras, aratand importanta comportamentelor spatiale ca factor al determinismului social ( urban )." ( Elemente de sociologie generala si urbana, E. Tanase, 1996, p. 105 ) Comunitatea urbana este un ecosistem care defineste "complexul ecologic" alcatuit din patru variabile: populatia, environment-ul, tehnologia si organizarea sociala. Interrelatiile dintre aceste variabile demonstreaza faptul ca orasul este "...O stare a mintii, un corp de obiceiuri si traditii, de atitudini organizate si sentimente care sunt implicate n aceste obiceiuri si sunt transmise prin traditie. Orasul nu este, cu alte cuvinte, un simplu mecanism fizic si o constructie artificiala. El este implicat n procesele vitale ale oamenilor care-l compun" ( R.E. Park, E.W.Burgis and R.D.Mckenzie ( The City University of Chicago, Press, Chicago, 1925, p.1 ) n atmosfera general - reformatoare, specifica societatii Americane din anii '20 ai secolului nostru, a fost reevaluata conceptia lui A. Comte care conferea

sociologiei statutul de instrument ligitim pentru reformarea morala a ntregii societati. Asimilnd curentul reformator care polariza preocuparile diverselor segmente de opinie, Albion Small, dupa nfiintare, n 1892 a departamentului de sociologie al universitatii din Chicago, a pus bazele "Conceptiei despre evolutia societatii si reforma sociala" care a ramas n istoria Sociologiei sub numele de Sc oala de la Chicago. Scoala de la Chicago, creata in jurul primului Departament de sociologie din SUA, este un fenomen stiintific bogat i complex cu numerosi reprezentanti si mai multe etape de afirmare.Cunoscuta in primul rand ca o orientare sociologica, Scoala de la Chicago a inscris prima contributie de rasunet de pe continentul american la studiul comunicarii sociale. Istoria doctrinelor sociologice a fost, n general, compartimentata pe baza a doua criterii: 1) centrarea demersului sociologic de creatie conceptuala si resemantizarea sociologicaa categoriilor cu valente explicative pentru spatiul social; 2) centrarea pe problematica metodologiei concrete de teren. Ecologia urbana a Scolii de la Chicago - teme majore : 1) Robert Park - comunitate biotica si comunitate morala; competitie si cooperare; "arii naturale" ale orasului si medii urbane fragmentate; comunitati urbane cu ethos diferit; unitate morala a comunitatilor 2) Louis Wirth - un oras este o localitate "mare, densa si diversa" = urbanism 3) Roderick D. McKenzie - invazie si succesiune 4) Ernest Burgess - dinamica cresterii orasului prin procesele de invazie si succesiune mediate de competitia intre diferitele comunitati urbane - structura orasului Chicago ca cinci cercuri concentrice Scoala de la Chicago propune un nou criteriu: cel al implicarii practice, nemijlocite, a sociologiei n proiectarea si reconstructia structurilor sociale compatibile cu progresul social uman.

Dincolo de aspectele programatice ale conceptiei despre reforma sociala, care releva implicarea directa a sociologiei n proiectarea si reformarea institutionala a societatii Americane reprezentantii Scolii de la Chicago mai sunt cunoscuti si ca ntemeietori ai interactionismului, curent sociologic de orientare psihlogista, interactionismul cuprinde doua etape: 1) etapa reprezentata de C. H. Cooly si G. H. Mead, n care predomina preocuparile de a defini variabile psihosociale ce traseaza reperele teoretico - praxiologice ale evolutiei sociale; 2) etapa inaugurata de W. I. Thomas si R.E. Park n care demersul sociologic este marcat de preocuparile relevarii interdependentelor normativ institutionale ale reformarii spatiului social global. R.E. Park este cunoscut ca ntemeietor al unei orientari cunoscute sub numele de: ecologie umana. Revendicata frecvent ca precursoare asociologiei urbane, ecologia umana ia ca punct de plecare premisa, conform careia reconstructia institutionala a societatii trebuie sa fie devansata de o reconstructie morala antregului mental colectiv. R.S. Park considera ca sociologia - denumita "ecologie umana" - pare fi "stiinta care se ocupa de studierea factorilor geografico - demografici si descrierea constelatiilor tipice ale persoanelor si institutiilor pe care cooperarea acestor factori le produce". Lund ca punct de plecare aspectele de ordin principal, cuprinse n lucarile lui R.S. Park, Mckenzie si Ernest Burges au elaborat un model explicativ al ecologiei umane in care organizarea spatiala este conditionata de pattern-urile de utilizare a terenului. Potrivit acestui model explicativ o organizare spatiala ideala a orasului cuprinde cinci zone concentrice "n centru nucleul urban" l constituie institutiile specializate n sustinere financiara a "vietii orasului". a doua centura este alcatuita dintr-o zona de tranzitie compusa, n majoritate, din centre industriale si din institutiile aferente acestora. A treia zona este zona ocupata de muncitorii angajati si de personalul care asigura buna functionare a industriilor. Pe locul al patrulea al acestui model explicativ se gaseste zon arezidentiala n care locuieste patura cea mai nstarita a populatiei. Ultima centura este zona de naveta care

nu trebuie sa fie plasata la o distanta mai mare de 30 - 60 minute de nucleul urban. O retea de transporturi articulata cu proportiile acestor zone (centuri) ar face posibila utilizarea n registrul economic al spatiului social n functie de ponderea fenomenelor de invazie, competitie, succesiune si acomodare. Reprosndu-i rigiditatea si dimensiunea statica, datorita carora paradigma lui Ernest Burges a fost invalidata de dezvoltarea orasului modern, gndurea ecologica afirmata dupa del de-al doilea razboi mondial a lansat n circuitul stiintific de profil un alt model bazat pe analiza interdependentelor functionale. Aceste interdependente asimileaza noile solicitari integrative generate de tehnologiile moderne, ct si exigentele cooperarii si adaptarii comunitatilor la un mediu aflat n schimbare. n sfera metodologica a aceleiasi paradigme au evoluat si G. Lenski, O. L. Duncan, L. Schnare, B. Barry, J. Carda seful departamentului de sociologie explicativa al Universitatii Carolina de Nord n Chapell Hill. n particular, paradigma propusa de A. Hawley (Sociological Human Ecology) cuprinde trei componente: ecosistemul, populatia, environment-ul. La nivelul individului echilibrul social este perceput ca principala conditie pentru satisfacerea necesitatii de a mentine o relatie functionala cu structurile sociale aflate n continua diversificare. La nivelul comunitatii, environment-ul constituie cadrul obiectiv al adaptarii populatiei, iar ecosistemul defineste mecanismul care face posibila adaptarea prin intermediul legaturilor protejate normativ de cadrul formal existent. Continund abordarea orasului, cu precadere din perspectiva psihologic-interactionista,Louis Wirth a fundamentat o noua orientare de cercetare a urbanismului ca mod de viata ( Urbanism as a Way of Life, 1938) care grupeaza o serie de sociologi nu numai din afara scolii de la Chicago, ci si din alte tari. Considernd ca definitorii pentru orasul modern sunt densitatea si eterogenenitatea, L. Wirth dezvolta teza potrivit careia relatiile primare orientate de valorile traditiei au fost nlocuite de relatii orientate de interese.

'Wirth avea in vedere o serie de procese din structura oraselor industrializate, ce duc la mentinerea acestora in forma respectiva sau la schimbarea lor. Aceste procese, numite conventional ecologice, sunt vazute de el ca fiind complementare : concentrare - deconcentrare; centralizare descentralizare; invazie - retragere; succesiune - retragere. Concentrarea - deconcentrarea vizeaza schimbari in distributia populatiei, ca rezultat al migratiei. Centralizarea vizeaza dominanta orasului sau a zonei sale centrale asupra regiunilor metropolitane din jur, referindu-se in special la numarul si tipul serviciilor dezvoltate in interiorul acestei regiuni. Descentralizarea vizeaza deplasarea din centru a fabricilor, magazinelor, oficiilor etc. Invazia are in vedere venirea si asezarea pentru prima data intr-o zona a unor consumatori, a altor grupuri sociale sau populatii ce nu existau aici, iar retragerea se refera la miscarea acestora spre o zona cu statut ridicat, ca inceput al unei noi invazii. Succesiunea reprezinta o miscare a grupurilor in timp in acelasi spatiu; retragerea vizeaza dominatia noilor sositi. Continuator al orientarii deschise de L. Wirth, dar cu pronuntate accente antropologice, R. Redfield a dezvoltat teza orasului ca ideal de comunitate umana, afirmndu-se mai ales n domeniul perfectionarii metodologiei cercetarii empirice a "problemelor sociale". De altfel, scoala de Ia Chicago a ramas n istoria sociologiei n primul rnd prin cota de profesionalism la care a ridicat cercetarea sociologica empirica si prin deschiderile teoretico-metodologice, care au marcat dezvoltarea sociologiei urbane pna n cel mai imediat prezent. Un exemplu este chiar R. Redfield, care a creat teoria ce a fost validata de comunitatea stiintifica de profil si grupeaza specialistii din toata lumea dezvoltata din punct de vedere economic. ntre anii 1940-1950, Universitatea din Chicago este dominata de patru mari figuri: Herbert Blumer (1901-1987), Everett Cherrington Hughes (1897-1983), William Lloyd Warner (1898 - 1970) si antropologul Robert Redfield

(1897-1958). Perceptiile lor, foarte diverse, deoarece Warner si Redfield apartin mai curnd tendintelor culturaliste, se nscriu pe linia lucrarilor lui George Herbert Mead (1863-1931) si a primei scoli de la Chicago, animata ntre cele doua razboaie mondiale de Robert Ezra Park, Enerst E. Burgess, Roderick Mackenzie, Louis Wirth. Pe acest fundament va lua nastere ntre anii 1950-1960, a II-a scoala de la Chicago cu o noua generatie de sociologi care pun bazele interactionsimului: Howard S. Becker (1928-), Erving Goffman (1922-1982), Edwin Lemert, Anselm Strauss... Toti au studiat si majoritatea au profesat la Chicago, acest loc pe care orice sociolog american l considera Mecca disciplinei sale. n prezent, perspectiva ecologica de abordare a orasului este continuata si dezvoltata performant, inclusiv prin creatii conceptuale (izomorfismul, functia cheie, diferentierea, dominatia) de catre Micklin si Harvey Chaldin.

Bibliografie Elemente de sociologie generala si urbana, E. Tanase, 1996, p. 105 R.E. Park, E.W.Burgis and R.D.Mckenzie (eds): The City Press, Chicago, 1925, p.1 University of Chicago,

L.Wirth: Urbanism as a Way of Life, in P.Hatt and A.J. Reiss jr. (eds): Cicies and society, the Free Press, Glencoe, 1957, p.46 - 64 Micklin, Harvey M. Chaldin, Sociologica Humane Ecology, Westview Press, 1984