Sunteți pe pagina 1din 101

DESPRE CAPSUN SI CULTIVAREA CAPSUNULUI

PROIECT AGRAL STATIUNEA DE CERCETARE POMICOLA BUZAU

Comoara roie, cpunul cultivat (Fragaria x ananassa Duch.), fruct de lux, a carui apariie se apreciaz ca a avut loc n jurul anului 1750, n apropierea oraului francez Brest (Scott si Lawrence, 1975), este rezultatul hibridrii a doua specii, introduse n Europa la nceputul secolului XVIII, originare din America de Nord (Fragaria virginiana Duch.) i, respectiv, America de Sud (Fragaria chiloensis L.)

SUMAR
Programul de Cercetare AGRAL Numar Proiect 3530/2004 CERCETARI PRIVIND EXTINDEREA PERIOADEI DE RECOLTARE LA CAPSUN, UTLIZND CARACTERUL DE REMONTANTA SI MANIPULAREA TEHNOLOGIILOR DE CULTURA LA NOILE SOIURI SI SELECTII 1 Introducere 1.1 Proiect AGRAL 1.2 Scurt istoric 1.3 Originea speciei Fragaria x ananasa (capsunului cultivat) 1.4 Importanta 1.5 Curiozitati 2 Planta 2.1 Specii (Sistematica) 2.1.1 diploide 2.1.2 tetraploide 2.1.3 hexaploide 2.1.4 octoploide 2.1.5 * * * * * 2.2 Planta 2.2.1 Insusirile plantei 2.2.2 Sistemul radicular 2.2.3 Tulpina si ramificatiile 2.2.4 Frunzele si mugurii 2.2.5 Cresterea si fructificarea 2.2.6 Filamentele si stolonii 2.2.7 Inflorescenta si floarea 2.2.8 Fructul 2.3 Soiuri 2.3.1 Soiuri 2.3.2 Insusirile unui soi valoros 2.4 Cerinte fata de factorii de mediu 2.4.1 Temperatura 2.4.2 Umiditate 2.4.3 Lumina 2.4.4 Sol 3 Cultivare 3.1 Tehnologii de cultivare 3.1.1 Cultura multianuala clasica

3.1.2 Cultura anuala (bianuala) 3.1.3 Cultura protejata n tunele joase si solarii 3.1.4 Cultura fortata 3.1.5 Materialul saditor pentru cultura 3.1.6 Tipuri de plante utilizate pentru cultura protejata 3.1.7 Cultura pe sol sau in afara solului 3.1.8 Obtinerea de recolte de capsun pe o periada de 7-8 luni 3.1.9 Recoltarea 3.1.10 Pastrarea capsunelor 3.2 Manifestarea dezechilibrelor nutritionale 3.3 Protectia culturii 4 Boli si daunatori 4.1 Boli 4.1.1 Patarea alba a frunzelor 4.1.2 Patarea rosie a frunzelor de capsun 4.1.3 Patarea bruna a frunzelor 4.1.4 Necroza frunzelor 4.1.5 Fainarea capsunului 4.1.6 Putregaiul cenusiu 4.1.7 Mana comuna 4.1.8 Mana capsunului 4.1.9 Vestejirea plantelor 4.1.10 Piticirea capsunului (Rhizoctonia fragariae) 4.1.11 Putregaiul umed (Rhizopus nigricans) 4.1.12 Bacterioze: Arsura bacteriana a frunzelor 4.1.13 Viroze: Filodia capsunului Strawberry green petal 4.1.14 ncretirea frunzelor la capsun Sttrawberry crinkle virus 4.1.15 Rasucirea frunzelor la capsun Strawberry leaf-roll virus 4.1.16 ngalbenirea marginala a frunzelor Strawberry yellow edge 4.1.17 Patarea frunzelor Strawberry mottle virus 4.2 Daunatori 4.2.1 Gargarita neagra a capsunului 4.2.2 Acarianul capsunilor 4.2.3 Acarianul comun 4.2.4 Paduchele de frunza al capsunului Myzus fragariae 4.2.5 Gndacul paros Epicometis hirta 4.2.6 Gargarita coletului Otiorhynchus sulcatus 4.2.7 Viermii albi - larvele carabusului de mai Melolontha Melolontha 4.2.8 Viermii srma Agriotes sp. 4.2.9 Nematozii capsunilor

INTRODUCERE
Proiect Agral
Programul de Cercetare: AGRAL Proiect nr.3530/2004 Contract de cercetare nr.308/2004 Numele Proiectului: CERCETARI PRIVIND EXTINDEREA PERIOADEI DE RECOLTARE LA CAPSUN, UTLIZND CARACTERUL DE REMONTANTA SI MANIPULAREA TEHNOLOGIILOR DE CULTURA LA NOILE SOIURI SI SELECTII Contractor: STATIUNEA DE DEZVOLTARE POMICOLA BUZAU

Istoric
nainte de aparitia capsunului modern, oamenii consumau fragul de padure (capsunul salbatic). Este surprinzator poate, pentru multi cititori sau cultivatori de capsun, sa afle, ca aceasta specie este cunoscuta din vremuri ndepartate, cu 2200 ani n urma. Cele mai numeroase consemnari si reprezentari ale capsunlui (specii salbatice) au fost realizate ncepnd din prima perioada a secolului al XIII-lea. Calugarii din vestul Europei pictau fructele rotunde de capsun salbatic (fragul de padure), n manuscrisele lor iluministe. Cu mult nainte de aducerea "capsunului cu fruct mare din Chile" n Europa, cu mult nainte ca botanistii sa-si ndrepte atentia catre fragul de padure cu un ochi taxonomic, calugarii lau privit ndelung si l-au gasit minunat, pentru a-l darui ca ofranda Fecioarei Maria . Catre sfrsitul secolului al XIII-lea un nou spirit a fost raspndit prin Europa, care a fost reflectat ntr-un stil liber si mult mai natural pentru exprimarea artisitica. Acest spirit a fost numit "trezirea sentimentelor umane de sensibilitate si tandrete". Calugarii erau artistii vremii, avnd principala preocupare "iluminarea" cartilor bisericesti, pictarea de mici ilustratii - miniaturi - pentru textele religioase, pe care le copiau cu mna. Inspirati de iubirea lor pentru Marea Creatie, iubirea pentru natura si nevoia de a o exprima, privind lumea din jurul lor, pentru a vedea detaliile din natura si din viata de zi cu zi, ei pictau ceea ce i atragea si considerau unic prin frumusete. Simultan cu dezvoltarea sensibilitatii umane, care si are nceputurile n secolul al XIII-lea, se remarca dorinta pictorilor mistici de a se aproape de Fecioara si de a o glorifica. Ei petreceau timp ndelungat n contemplarea ei si a Copilului Isus, dedicndu-i poeme, atribuindu-i toate calitatile si virtutile, prin numele tuturor florilor. Ei se pierdeau n veneratia pentru Ea, iar cnd o reprezentau n pictura, decorau opera cu tot ce era pretios si rar. Intr-o miniatura franceza realizata catre anii 1400, se remarca fructul de capsun n mna lui Iosif care si ntinde bratele catre Copilul Isus, coordonndu-i primii pasi. In o alta, Fecioara, pe fundalul unei gradini cu flori, l tine pe Isus pe genunchi, ngerii culegnd fructe de capsun, probabil pentru Copilul Isus. Se presupune, ca pictorii mistici au nceput sa picteze prima data plantele de capsun inspirati de gratia acestei plante si de culorile pure ce o caracterizeaza , sau poate, pentru 5

ca fructele au devenit foarte cunoscute(regele Charles V fiind si "patronul miniaturistilor", prin anii 1386, avea 12000 plante de frag de padure, amplasate n Gradina Regala).

Aceas spirit iluminist, ncarcat de iubire divina, a avut un traseu complicat prin Europa, ajungnd mai trziu la Scoala din Cologne, unde gasim lucrari de o sensibilitate aparte: Madonna printre trandafiri, Gradina Paradisului, Madonna printre capsuni. Madonna este ntotdeauna o tnara care sta ntr-o gradina nchisa (pentru a indica virginitatea), tinnd n brate Copilul Binecuvntat, ntr-o atmosfera de bucurie radianta. Artistii: Lochner, Schongauer si alti maestri necunoscuti au nconjurat-o cu o galaxie stralucitoare de flori si plante, printre care se afla si capsunul. Floarea virginitatii - trandafirul este predominanta, alaturi de margaritar, iris, flori de capsun sau planta ntreaga de capsun, cu fructele sale.

In alte lucrari, plantele de capsun formeaza ntregul decor sau, o singura planta este plasata ntr-un loc important in pictura, la picioarele Fecioarei sau n mina Copilului Isus. Din punct de vedere botanic plantele si fructele sunt reproduse fidel, fructe rotunjite de frag continund sa fascineze si gradinarii de azi.

In incitantele publicatii despre simbolismul din picturile din evul mediu, suntem condusi n lumea n care florile, plantele, la fel si animalele, culorile si obiectele, aveau semnificatii pentru oamenii acelor vremuri. Anumite simboluri, crucea, pestele, au avut ca sursa Scriptura sau au fost atent alese din traditia crestina. Altele, au fost descoperite succesiv, ntr-o atmosfera de intense trairi religioase. Trandafirul - simboliza puritatea si virginitatea, garoafa - din cauza formei caliciului, simboliza piroanele cu care a fost ratignit Isus; ierburile cu virtute terapeutica sugereaza puterea divina a lui Isus. Aflam pe acesta cale despre capsun, ca are o pozitie aparte n simbolistica, n comparatie cu alte fructe sau specii. El se regaseste n miniaturile italiene, flamande, germane si englezesti de asemenea. Ca simbol, nu este singurul cu larga raspndire., Tinndu-se cont nsa de descoperirea sa timpurie, i-au fost atribuite succesiv mai multe simboluri: datorita pozitiei plecate a fructului, simbol al onestitatii, gndirii nobile si modestiei, "cu toate ca este tradat de parfum si culoarea fructului". Surse din Evul Mediu evoca simboluri si mai adnc penetrate n religia crestina: frunza trifoliolata - simbolul sfintei treimi; fructele - petele formate din picaturile cazute din sngele lui Isus; cele 5 petale de la floare, simbolizeaza cele 5 rani ale lui Isus. Intraga planta a capsunui(radacinile uscate, frunzele si fructele), era utilizata n cura pentru maladiile depresive, prezenta sa, putnd fi considerata ca "o trimitere la eterna salvare". Cu atitea calitati atribuite ntregii plante de capsun, nu este de mirare ca este descoperit n mod repetitiv n diverse lucrari religioase, reprezentat ca planta ntreaga n fundalul unei picturi sau ca fructe, flori individuale sau grupate n ghirlande formnd bordurile miniaturilor. Fructele de capsun din majoritatea reprezentarilor, au o forma rotunjita, presupunindu-se astfel ca apartin speciei F.vesca.

Originea
Dupa secole de istorie, capsunul ne conduce la descoperirea uneia dintre cele mai fascinante episoade, prin care s-a nascut o specie, una din primele aventuri agroindustriale ale secolului XVIII, care a condus la transformarea unui fruct mitic, ntr-o bogatie culturala si economico-sociala. Cele peste 600 de soiuri cultivate astazi, au la origine cele 6 specii salbatice de baza. "Comoara rosie", capsunul cultivat (Fragaria x ananassa Duch.), fruct de lux, a carui aparitie se apreciaza ca a avut loc n jurul anului 1750, n apropierea orasului francez Brest (Scott si Lawrence, 1975), este rezultatul hibridarii a doua specii, introduse n Europa la nceputul secolului XVIII, originare din America de Nord (Fragaria virginiana Duch.) si, respectiv, America de Sud (Fragaria chiloensis L.) Adus din America de Nord (Canada) n anul 1534, capsunul de Virginia - capsunul de Quebec (Fragaria virginiana), se remarca prin marimea si aroma fructelor, comparabile cu cele din Europa. Cultivat sub numele de capsunul Scarlet, nu se va extinde n cultura datorita consitentei slabe a fructului si slabei rezistente la pastrare. Cu toate acestea, descoperirea acestei specii si aparitia sa n Europa, constituie primul eveniment, din sirul lung de momente importante, care au dus la aparitia capsunului cu fruct mare, att de cultivat astazi (capsunul modern). O alta specie necunoscuta n Europa, capsunul de Chile (Fragaria chiloensis), a doua specie care a contribuit, ca parinte matern, la formarea capsunului modern, a fost adusa dupa un voiaj de peste 6 luni, n anul 1712, de un , inginer de geniu maritim de origine franceza, din America de Sud. El mentiona:" se cultiva aici sate ntregi cu o specie de capsun, care difera de ale noastre, prin frunzele mai rotunjite, mai carnoase si mai valurate, fructele sale avnd n mod obisnuit marimea unei nuci si cteodata marimea unui ou de gaina"; Fructele sunt de un rosu albicios si sunt mai putin placute la gust ca fragile de padure". Desennd n marime naturala "capsunul de Chili" si descriindu-l, F.A.Frezier, nu s-a ndoit niciodata de importanta descoperirii sale. Cultivarea acestei specii n regiunea Plougastel (sud-vestul Frantei), ntr-un mediu complet asemanator celui de origine al acestei specii, a constituit un real succes, fiind specia care a asigurat pna n anul 1937, un sfert din productia de capsun din Franta.

Capsunul din Lumea Noua, cultivat de secole de indienii din Chile, a fost adus n Lumea Veche, pentru a oferi grandoarea fructelor sale unei noi specii. Daca acest spion francez, cu nume predestinat F.A.Frezier (fraise=capsun, fr.), intra n istorie pentru descoperirea speciei F.chiloensis, Antoine Nicholas Duchesne, botanist celebru, intra n istorie pentru experimentarile sale, care au condus la descoperirea capsunului modern neremontant. Duchesne, a fost primul om de stiinta care a identificat parintii capsunului modern (Fragaria ananassa), si a demonstrat la Versailles n anul 1770, originea genetica a noii specii descriind-o ca avnd aroma de ananas si denumind-o dupa aceasta caracteristica. Capsunul ananas a ramas fara concurenta n cultura pna n anul 1824, cnd au aparut pe piata varietatile englezesti. n anul 1844 a aparut pe piata soiul Princesse Royale, care a determinat eliminarea completa a varietatii initiale - capsun ananas. Daca anul de aparitie a capsunului ca specie este 1715, anul 1893 este considerat anul descoperirii capsunului remontant (prima varietate remontanta - Saint Joseph), autorul descoperirii fiind abatele Thivolet. Daca francezii au introdus a doua specie parinte a capsunului modern si au identificat originea noii specii Fragaria x ananassa, englezii, au fost totusi primii care au produs mangnificele soiuri ale capsunului modern, declansnd activitatea de ameliorare n Europa si America. Este adevarat ca exista o diferenta ntre soiurile vechi si cele noi de capsun, cum ar fi diferenta ntre o tomata coapta n februarie si una n august. Este adevarat! Soiurile vechi sunt slab productive si nu rezista la transport si pastrare, dar ce parfum, ce gust! Aparitia sa cu numai un sfert de mileniu n urma, confera capsunului statutul de unica specie fructifera, al carui istoric este n ntregime cunoscut (Darrow, 1966). Mai mult, se apreciaza ca se cunoaste despre aceasta planta mai mult dect despre oricare alta. (Wallace, 1966). n acest context, devine relevanta aprecierea ca nici o planta cultivata nu este mai complexa si mai sensibila din punct de vedere al adaptarii dect capsunul. 9

Capsunul are un fruct cu totul unic (ignornd caracterizarea botanica), care are semintele la suprafata pulpei. Ce inspira fructul de capsun conform opiniilor consumatorilor: - este un fruct al evenimentului, care simbolizeaza intoarcerea zilelor fericite; - un fruct simbolistic, prin forma sa rotunjita (simbol carnal si feminin), rosul epidermei si al pulpei sale (simbolizeaza atractia caldurii), verdele caliciului si pedunculului (simbolul naturii, al prospetimii; - un fruct bine ntiparit n memoria colectiva - amintirea placerilor copilariei; - un fruct convivial, consensual, apreciat de toti, adulti si copii, usor de consumat; - un fruct gustos si dietetic, cu putine calorii, aduce savoare in amestecuri cu alte produse (creme, prajituri, vin); In revers: - un fruct scump, fragil si perisabil, atingerea sa putnd provoca alergii ; - un fruct care, desi frumos, poate dezamagi gustativ; - un fruct anonim; l cunoastem sub diferite aspecte nsa ignoram foarte adesea sa retinem un nume de soi. 90% din consumatori nu stiu numele soiurilor produse, iar alti 90%, sunt incapabili sa pronunte numele unui singur soi.

Importanta
Succesul comercial de proportii al fructelor de capsun, a determinat initierea unor ample programe de ameliorare, n majoritatea tarilor cu pondere nsemnata n cultura acestei specii, programe care, n ultimele decenii, au avut ca rezultat o mbunatatire radicala a caracteristicilor si performantelor soiurilor cultivate. Specia Fragaria x ananassa (capsunul cultivat), este usor adaptabila la o mare varietate de conditii climatice, datorita diversitatii mari a soiurilor care au fost create. n cadrul acestei specii, se disting 3 tipuri majore de soiuri: 1. soiuri cu o singura fructificare, n sezonul de vara, care necesita zile scurte si temperaturi scazute pentru formarea florilor; Aceste soiuri fructifica n medie de la 2 pana la 4 saptamni n sezonul de primavara-vara si sunt clasificate n: soiuri timpurii, de sezon mediu si trzii. 2. soiuri cu fructificare continua (everbearing), care manifesta trei vrfuri de fructificare maxima: n primavara, n vara si n toamna; produc un numar redus de stoloni. 3. soiuri indiferente la lungimea zilei (Bringhurst si Voth, 1980),care produc flori att n perioadele cu zile lungi ct si n cele cu zile scurte si fructifica pe toata perioada sezonului de vegetatie; produc doar ctiva stoloni. n general, soiurile cu fructificare continua (everbearing) si indiferente la lungimea zilei(dayneutral), produc fructe mai mici dect cele cu o singura fructificare. In conditiile regiunilor cu temperaturi ridicate, captunul este cultivat ca planta anuala, n timp ce n conditiile zonelor cu climat temperat, aceasta specie este cultivata ca planta perena (pana la 3 ani). Majoritatea soiurilor se dezvolta bine n conditii de climat rece, nsa temperaturile sub -0,5

10

grade Celsius provoaca pagube la faza de nflorire deplina. n tari precum Belgia, Olanda, Anglia, Germania, temperaturile coboara putin sub punctul de nghet o perioada ndelungata n timpul iernii. De asemenea, n Italia si Spania iernile sunt foarte reci. Cultivatorii din aceste tari au adoptat diferite metode de fortare a culturii capsunului, pentru a produce n extrasezon, pentru a beneficia de avantajul preturilor mari de pe piata din sezonul rece. n Olanda si Belgia, se cultiva n sere, n saci sau ghivece umplute cu amestec nutritiv-suport de crestere. Capsunul este fortat de asemenea n tunele, acoperite cu material plastic (Anglia, Spania, Italia, etc), n sistem suspendat sau la sol. In Israel capsunul se cultiva n sere sau tunele, n jgheaburi din PVC sau containere. Statele Unite ale Americii sunt cele mai mari producatoare de capsun din lume. Cultura protejata a capsunului n America nu este foarte raspndita. Aproape 100% din productie este obtinuta n culturile anuale din cmp liber, pe sol dezinfectat, modelat n brazde naltate si acoperite cu mulci de plastic mat (alb sau negru) sau transparent n prezent, toate soiurile moderne de capsun sunt caracterizate prin flori perfecte, dar nca mai exista unele soiuri vechi, cu flori femele. Plantele femele sunt foarte productive, dar necesita polenizatori foarte eficienti, ceea ce face cultivarea lor dificila (Niemirowicz-Scott, 1990).Calitatile nutritive si organoleptice ale fructelor (gust si aroma deosebite, continutul bogat in vitamina C), pretabilitatea la prelucrari casnice, precum si impresionanta adaptabilitate ecologica, data de naltul potential de variabilitate genetica, au determinat o extindere de mari proportii a suprafetelor cultivate cu capsun pe plan mondial. Prin urmare, arealul de cultura cuprinde n prezent, zonele cu climat temperat, mediteranean, sutropical (ex. Brazilia) si chiar continentul subarctic (ex. Suedia, Norvegia, Finlanda, Canada). Extinderea culturii acestei specii n zone noi, este o consecinta directa a cresterii cererii de capsuni, n egala masura pentru consumul n stare proaspata si pentru industria de prelucrare (sub forma de sucuri naturale, siropuri, lichioruri, dulceturi, jeleuri, fructe pentru produse de cofetarie si patiserie, fructe pentru iaurt, etc.), precum si a limitarilor asociate cu posibilitatile de pastrare si transport la mari distante. Nu lipsit de importanta, este faptul ca fructele de capsun, a caror coacere se produce n lunile mai-iunie, acopera golul existent pe piata de fructe proaspete, nainte de aparitia cireselor si a celorlalte fructe din zona temperata. Recent, la seria de insusiri care asigura succesul fructelor de capsun s-a adaugat continutul ridicat n acid elagic (Maas si colab., 1991, Shi si colab., 1994), compus cu activitate antimutagenica si anticarcinogenica recunoscuta. Rolul important al capsunilor (incluse n categoria fructelor de lux), n ansamblul comertului mondial de fructe, este n mod concludent reflectat si de faptul ca, productia globala a acestei specii depaseste de 2 ori productia mondiala de cirese. SUA fiind principalul producator de capsuni, este urmat n ordine de Spania, Japonia, Polonia, Italia, Coreea de Sud, Franta si Mexic. n contextul cresterii suprafetelor cultivate cu capsun si al introducerii n cultura a unor soiuri noi, de mare productivitate, este semnificativ faptul ca productia mondiala de capsuni s-a dublat n ultimii 25 de ani. Desi pe plan international evolutia productiei de capsun este semnificativa, n Romania se constata o micsorare cu 75% a acesteia, n raport cu anul 1990, cnd se nregistrau productii totale de 25.000 t. n tarile din vestul europei consumul de fructe de capsun este de 2-2,5 kg pe cap de locuitor, pe cnd n Romania consumul este de 0,340 kg. Lipsa de capsuni pe piata romneasca poate fi asociata cu puterea scazuta de cumparare a consumatorilor, tehnologia de cultura si orientarea fermierilor catre culturile cu recolta

11

imedita si investitii mici (ex.culturile legumicole). n tehnologia clasica, multianuala a capsunului, practicata n Romnia, recolta de capsune se obtine pe parcursul a 3-5 saptamni, la sfrsit de mai si n cursul lunii iunie, n timp ce pe plan mondial se pot obtine recolte de capsune aproximativ 10 luni pe an. n Romnia, cultura clasica a capsunului n cmp deschis, a fost stabilita pentru conditiile pedoclimatice specifice, n urma cu peste 40 de ani. Desi s-au facut studii n decursul anilor, perioada de recoltare a capsunului a fost prelungita cu maxim 2-4 saptamni. n ceea ce priveste rentabilitatea, capsunul ocupa unul din primele locuri n pomicultura. El are nsa si doua neajunsuri care trebuiesc avute n vedere cnd se dimensioneaza plantatiile si anume: perisabilitatea pronuntata a fructelor si consumul mare de manopera pentru recoltat (225 norme la ha, la o productie de 8t de fructe).

CURIOZITATI

Stiati ca?

Fructul de capsun este un fruct fals, partea carnoasa dezvoltndu-se din receptaculului florii. Adevaratele fructe sunt micile seminte numite achene, fructe seci, care nu se deschid, amplasate la suprafata partii carnoase Triburile de indieni din America de Nord cred ca sufletelel defunctilor ramn ratacitoare, pna cnd ntlnesc o capsuna la deplina maturitate. Dupa ce acestea o gusta, pot intra n Tara Mortilor si se pot odihni n pace, pentru eternitate. Istoria capsunului cu fruct mare ncepe n anul 1714, atunci cnd inginerul de origine franceza Amde Franois Frzier, a fost nsarcinat sa observe fortificatiile portuare din Chile si Peru (America de Sud). Mai pasionat de botanica dect de tacticile militare din timpul Regelui Soare, Franois Frzier a descoperit capsunul cu fruct mare n apropierea orasului Conception din Chile. Aceasta planta (Fragaria chiloensis) nu va fructifica dect n prezenta unei alte plante de capsun originare din America de Nord (Fragaria virginiana). Din ncrucisarea acestor doua specii se va naste o noua specie "capsunul ananas"(Fragaria ananassa), care este la originea tuturor soiurilor de capsun pe care le cultivam si le consumam n prezent. Alergia la capsune, care se manifesta prin urticarie este data de o hipersensibilitate fata de histamina. Exista peste 600 de soiuri de capsun! Crearea unui nou soi de capsun, necesita o perioada de 8 - 10 ani. Sunt necesare 10.000 - 20.000 de plante pentru a selectiona soiul cu nsusirile dorite.

12

Planta

Specii

Genul Fragaria, apartinnd familiei Rosaceae, cuprinde peste 20 de specii si subspecii (Jungnickel, 1988; Staudt, 1989), cu o larga raspndire geografica si impresionanta diferentiere sub aspectul adaptarii ecologice. Din punct de vedere genetic, speciile genului Fragaria formeaza o serie poliploida, n care numarul de baza de cromozomi este n=7 (Yarnell, 193 1a, 193 1b; Staudt,1953; Darrow, 1966;Fadeeva, 1975). Conform ncadrarii taxonomice propuse de Staud (1962, 1989) acest gen include specii diploide (Fragaria vesca, F.viridis, F.nubicola, F.Daltoniana, F.nilgerrensis, F.niponica, F.yezoensis, F.Iinumae, F.mandschurica), tetraploide (F.orintalis, F.corymbosa, F.moupinensis), hexaploide (F.moschata) si octoploide (F.chiloensis, F. virginiana, F. iturupensis, F. x ananassa).

Specii diploide
Fragaria vesca ssp. europeana - se caracterizeaza prin flori mici, inflorescente erecte, situate de obicei deasupra frunzisului, chiar si dupa maturarea fructelor. Fructele sunt mici, subglobuloase, uneori ovoide cu caliciu usor ridicat, detasabil, deosebit de aromate. Este raspandita din Europa de Vest pana in Siberia. Cu circa 45 de milioane de ani in urma, odata cu separarea Groenlandei si Americii de Nord de continentul european s-a inregistrat o evolutie separata a speciei rezultand o noua subspecie: Fragaria vesca ssp.americana - caracterizata prin fructe mai mult sau mai putin alungite si cu caliciu intotdeauna reflect (fructe cu gat). Fructele din cadrul ssp.californica, au forma variabila de la globulos la alungit. Cele doua subspecii au achenele dispuse artificial. Fragaria vesca ssp.bracteata - difera de celelalte subspecii prin cateva caractere: florile sunt in mod semnificativ mai mari, caliciul este lipit de fruct, achenele sunt situate profund in pulpa. In timp ce primele doua subspecii prezentate sunt intotdeauna hermafrodite compatibile, ssp.bracteata prezinta atat flori hermafrodite, cat si in mod ocazional plante femele (ginodioice). Ssp.bracteata, creste in prezent in muntii Stancosi pana in sudul Mexicului, in timp ce ssp.californica este localizata numai in California. Hancock si Bringhurst (1988) si Jensen si Hancock (1982) au identificat trei ecotipuri

13

distincte ale ssp.californica. Populatiile difera intre ele din punct de vedere al comportarii lor fata de fotoperioada, existand tipuri remontante (inflrorire perpetua), cultivate in mod curent (ex.Alpin)(Coman, Teza de Doctorat, 1995). Multe specii sau varietati, au fost propuse dar acestea variaza de forma tipica foarte putin: var. californica (Cham si Schlecht.,1827; Staudt, 1962), cu frunze matasoase: F.mexicana (Schlecht.,1839), cu foliole cuneate sau oblong-obovate; ssp.bracteata (Heller,1898; Staudt, 1962) si F.insularis (Ryab., 1908), cu caliciu desfacut, lipit de fruct; ssp.americana (Porter)( Staudt, 1962), cu fructe ovoide, sau subconice, de culoare rosie, uneori alba, cu pubescenta pe pedunculi si pediceli; var.efragillis (Duch) Ser.in D.C.., 1825, fara emitere de stoloni; F.semperflorens (Duch) Ser.in D.C.,1825, atat cu filamente cat si fara filamente (Alpine) care infloreste toata vara; var.monophyla (Duch.) Ser. in D.C., 1825, cu o singura foliola; var.muricata (Duch.) Ser.in D.C.,1825, cu stamine petaloide). Cateva forme, ca semperflorens,helleri (Holz in Coult, 1896) si monophyla sunt cunoscute ca diferind printr-o singura gena de tipul clasic vesca. (Darrow, 1966). Desi nu prezinta mare variabilitate genetica, Fragaria vesca este foarte adaptabila si cea mai raspandita specie nativa si cea mai naturalizata dintre toate speciile din cadrul genului. Cele mai importante trei caractere ale acestei specii de fragi sunt: adaptabilitatea, fructul foarte aromat si caracterul infloririi continue. Cele mai nedorite caractere sunt fructul extrem de moale, cu spatii intercelulare mari, cu aer, in interiorul fructului. Plantele se prezinta sub forma de tufe erecte de 15-30 cm inaltime, cu filamente. Frunzele sunt subtiri de culoare verde deschis, glabre sau devin pubescente, cu perisori deschisi la culoare, matasosi. Foliolele aproape sesile, relativ inguste, cuneat-ovate sau romboid ovate, cu seratii largi si ascutite; inflorescenta este mica, in mod normal inaltimea inflorescentelor este egala sau depaseste pe cea a frunzisului, bifurcandu-se; florile au 1,3 cm diametru, sunt hermafrodite; fructul este hemisferic, cu pulpa foarte moale si pastoasa, in general aromata pana la foarte aromata; achenele sunt mici, dispuse superficial, foarte proeminente; caliciu reflect, in mare masura lipit de fruct. Fragaria viridis Duch., 1766(Hist.Nat. Frais.,135) (Syn. F. collina Ehrh., 1792, F. bifera Duch.,1790 ). Capiton, Breslinge, Green strawberry. Aceasta specie este raspandita in Europa, estul (Caucaz) si centrul (Siberia) Asiei, Insulele Canare, in general pe dealurile inierbate, stepe si in arii mici impadurite cu arbusti si tufisuri. In partea de vest a Europei, F.viridis nu este raspandita pe aceeasi arie ca si F.vesca, dar in partea de est se intalneste pana la lacul Baikal si muntii Altai. Plantele sunt mici, zvelte, fara stoloni, sau cu foarte putine filamente scurte, fara noduri; frunzele sunt de culoare verde intens, matasoase, subtiri, ovate sau eliptice, cu dinti curbati mai mici decat la F.vesca . Inflorescenta este erecta, mica, floarea este perfecta, mai mare decat la F.vesca. Fructul este verde sau verde albicios pana la rosu(pe partea insorita) cand se recolteaza, mici, cu pulpa ferma, aromate, achenele asezate in profunzimea pulpei, caliciu relativ larg, aderent la fruct si strans de fruct, epicaliciu lipit de fruct. Aceasta specie este nativa din pajistile inierbate, stepei si lizierei. Plantele amintesc in general de F.vesca, dar aparent. De obiecei infloreste pana toamna. Totusi, are slaba variabilitate, mai curand distinctiva, si nu are caractere aparente care pot imbunatati actualele sortimente cultivate. Fermitatea fructului ar trebui sa fie cercetata pentru noi gene, pentru acest caracter. Se apreciaza ca se dezvolta pe solurile calcaroase

14

mai bine decat majoritatea speciilor. Prezinta flori mai mari si inflorescente mai putine decat F.vesca. Este o specie hermafrodita autoincompatibila. Fragaria nilgerrensis Sclecht.,1857 (ex.J.Gay, Ann, Sci.Nat.IV 8: 206). Aceasta specie este raspandita in sud-estul Asiei, in regiunile muntoase din Filipine si centrul si sudul Chinei (Yunnan, Hupeh, Szechmon, Mingtsze) in jurul Indiei, in special in regiunile din sudul Indiei. Este originara din zona muntilor Niloghiri din sud-estul Indiei. Exista si o subspecie endemica in Taiwan, numita ssp.Hayatai, care se distinge prin prezenta antocianilor in toate organele plantei, chiar si in fructe (Darrow,1966). Plantele sunt adesea foarte robuste, filamentele, petiolurile si pedunculii sunt acoperiti cu peri vigurosi; foliolele sunt petiolate, groase si rugoase, rotunde sau obovate, mici spre mijlocii, cu seratii mici, foarte pubescente pe frunze si petioli, de culoare verde intunecat. Inflorescenta este mica, cu 3-4 flori mari, albe cu roz-rosiatic, cu numeroase pistile; receptaculul este mare, plat. Fructul este subglobulos, colorat in alb cu o usoara tenta de roz, fara gust sau cu gust neplacut, mic, sustinut de un petiol erect; semintele sunt mici, numeroase, stranse apropiat in cavitatile din fruct; lobii caliciali sunt mari, adesea stransi complet, lipiti sau suberecti la fruct. Se cunosc si forme cu rosu inchis in loc de alb la flori, fructe mari in loc de fructe mici. Sunt putine caracteristtici fiziologice cunoscute la aceasta specie cum ar fi fotoperiodism si reactia fata de temperatura. Distributia sa nativa ne-o sugereaza ca posibil parinte al Duchesnea indica, capsunul fals. Numarul mare de seminte mici pe fruct, sugereaza valoarea sa in ameliorare pentru fruct mare, utilizand ca celalalt parinte o varietate cu fruct mare pentru furnizarea celui mai mare flux hormonal per samanta pentru marirea fructului. Incercarile de incrucisare cu aceasta specie s-au soldat cu esec sau cu obtinerea de plante pitice, care nu au produs fructe. Cu toate acestea in 1941 (Nurenberg, 1949) a incrucisat vesca si nilgerrensis, obtinand plante normale si plante pitice. Prin backcrossare cu nilgerrensis, s-au obtinut un numar mai mare de plante hermafrodite si un numar mai mic de plante pistilate, barbatesti sau sterile. Fragaria daltoniana J.Gay, 1857(Ann Sci.Nat.IV 8:24, fig.8-4) Aceasta specie este nativa din Sikkin Himalayas. Plantele au filamente filiforme, subtiri, pubescente sau aproape glabre; foliolele sunt petiolate cu putini dinti, florile sunt solitare, lobii caliciali sunt dintati si bracteolele sunt dintate, lipite de fruct; fructele sunt ovoid-alungite sau fusiforme cu inaltimea de 2,5 cm si 1,3 cm inaltime, rosu inchis starlucitor, cu putina aroma. Aceasta specie pare sa aiba doar fructul relativ mare si relativ tare, ca sa poata fi folosit in ameliorare. Fragaria nubicola Lindl., ex. Lacaita, 1916 (Jour., Linn., Soc.Bot.) Aceasta specie este descrisa ca fiind apropiata de F.viridis, desi specimenele se pare ca se aseamana cu F.vesca. Hooker(1879,Fl.But.India, 2:344), prin experimentarile efectuate subliniaza ca nubicola a fost incompatibila cu vesca si a considerat-o o specie separata. Plantele sunt mici, cu frunze argintii aproape globuloase, stoloni cu filamente filiforme, cu

15

pubescenta densa argintie pe petioli si putin pe pedunculii florali. Lobii caliciali sunt aproape lipiti pe suprafata fructului.

Specii tetraploide (2n = 28)

Fragaria moupinensis (Franch) Card., 1916. (Bull.Mus.Nat. Hist. Paris, 22:397 - 398). De baza Potentilla Moupinensis French.,1885(1886). Este o specie originara din estul Tibetului (Moupine), Yunnan si vestul Chinei. Raspandirea acestei specii este cuprinsa de aceea a speciei F.orientalis la nord, de F.nilgerrensis la sud si F.nubicola si F.viridis (F.collina) la vest. Caracteristicile frunzei sunt similare cu ale speciei F.nilgerrensis si poate reprezenta forma tetraploida a acestei specii diplode. Franchet a sugerat aceasta in asemanarea speciei cu F.collina (F.viridis un diploid), in care caz ar putea fi un tetraploid al acestei specii. Distributia speciei F.viridis, in acest caz, poate fi extinsa din est, in centrul Siberiei, in vestul Chinei. Plantele sunt mici, prezinta rizomi stoloniferi scurti, frunzele sunt trifoliate, uneori pot fi pentafoliate, cu foliole mici, scurt petiolate, serate,glabre. Inflorescentele sunt mai inalte sau mai scunde decat nivelul frunzelor. Pedunculii florali perzinta deseori o frunza simpla sau o bractee; caliciu laciniat, cu lobi lanceolati-lineari; florile au petale albe, subrotunde de doua ori mai largi decat caliciul. Sunt necesare mai multe studii pentru reevaluarea insusirilor necesare in ameliorare. Fragaria orientalis Losinsk., 1926 (Bull.Jard.Bot.Princ.URSS) Aceasta specie traieste in padurile de pe pantele neacoperite ale muntilor, in mod frecvent pe solurile pietroase din vestul Siberiei, Mongolia, Manchuria si Corea. Tufa (la planta tip), sunt doar de 3,8 cm inaltime, cu stoloni lungi si subtiri; foliole ovate, romboide, cu peri argintii pe fata inferioara, adesea sesile, cui 6 pana la 9 dinti largiu si adanciti pe fiecare parte; inflorescente cu cateva ramificatii, cu bractee la baza formate din 2-3 foliole. Florile sunt perfecte, cu pedicel foarte pubescent cu peri compacti lipiti de suprafata, petalele au in medie 1 cm in diametru, concave,; sepalele pubescente, lanceolate(cele exterioare) si linear lanceolate, mai scurte decat petalele, lipite de petale. Fructul este conic sau rotund, rosu, cu achenele prinse in cavitati adancite. Raspandirea in zonele reci si uscate din Asia, sugereaza rezistenta la conditiile aspre si la seceta. Petrov, care a descoperit aceasta specie ca fiind tetraploida, a obtinut un octoploid, prin tratare cu colchicina. Acest capsun este consumat in stare proaspata in Estul indepartat, dar cultura sa este necunoscuta.

16

Specii hexaploide (2n = 42)

Fragaria moschata Duch., 1766 (Hist.Nat Frais., 145) Syn. F.elatior Ehrch.,1792) Misk, Capron, Capiton, Haunt bois, Strawberry Aceasta specie de capsun creste in paduri de arbusti, in locuri umbroase, in iarba inalta. Poate fi gasita din Scandinavia si Europa atlantica, dinspre Europa Centrala si de Est (Volga, Regiunile Donului), pana in Rusia, Siberia (Regiunile Amurului). Plantele sunt viguroase, cu inaltime de la 10 la 40 cm, fara stoloni sau foarte putini, chiar mai viguroasa decat multe clone de F.virginiana si F.chiloensis; plante dioice dar varietatile cultivate au flori perfecte; frunzele sunt mari, rombice, cu nervuri puternice, rugoasa si foarte pubescenta; inflorescenta este inalta, umbelifera, situata deasupra foliajului; florile sunt mari 20 - 25mm in diametru, fructele sunt mari, rosu luminos pana la maroniu intunecat, rosu purpuriu sau chiar rosu verzui, globulos neregulat (pana la ovoid), aromate, cu vene; prezinta parfum puternic de muscat; achene prinse la suprafata, caliciul puternic reflex. Schiemann (1937), raporteaza ca hibrizii dintre moschata si viridis sunt tetraplozi si sunt total fertili si pot fi distinsi de moschata. Cei mai multi hibrizi cu octoploidul virginiana sunt complet sterili, dar un mic procent de plante produc fructe si cateva seminte, iar anumite plante arata ca F.moschata. La aceasta specie fructele se matureaza in acelasi timp si pot fi recoltate simultan.

Specii octoploide (2n = 56)

Fragaria virginiana Duch., 1766 (Hist.Nat. Frais.,204) Scarlet sau Capsunul de Virginia. Este capsunul de pajisti din estul Americii de Nord din Luisiana si Georgia, pana in Hudson Boy si Dakota. Este o specie octoploida din estul Americii de Nord, in timp ce singura specie din estul Americii de Nord este diploida F.vesca ssp. americana (Porter) Staudt, 1962 (Conad. Jour. Bot. 40;872), se gaseste in suprafetele impadurite si umbroase cu planta mult mai mica. Frunzele relativ groase, verde mediu pana la intunecat, in mod normal petiolate, puternic dintate, obovate pana la oblonge; petiolii sunt pubescenti; foliola terminala este de 1,5 pana la 10 cm lungime, cu 5 pana la 8 perechi de dinti; inflorescenta variabila, cu ramificare bazala sau la inaltime, pubescenta; florile sunt mari, dioice, ocazional poligame; florile strict pistilate sunt mult mai mici decat cele staminate; inflorescentele se formeaza sub nivelul sau peste nivelul foliajului; lobii caliciali cu 4-11 mm lungime; fructele au 0,5 - 2,5 cm diametru, de doua ori marimea de la F.vesca, subglobulos, pana la ovoid, rosu luminos intens de cele mai multe ori stacojiu, pulpa in mod normal alba, acida, aromata, uneori astringenta; achenele au 1,3 - 1,6 mm lungime, prinse adanc in suprafata fructului. Capsunul virginian este o specie destul de variabila, fiind descrise cateva varietati botanice: var.australis Ryab, 1898 cu foliolele aproape sesile; var.illinoensis (prince) Gay, 1867; var.

17

grayana Vilm. Rydb., 1898, foarte viguroasa, cu perisori raspanditi pe pedicel, foliolele terminale de 5-10 cm, cu 8-15 perechi de dinti; var. canadensis (Michx.) Farw., cu fructe oblong conice; var.multicipita Fern, 1908; var. terrae-novae Rydb., 1898, Fern & Wing, cu foliole scurt petiolate; var. glauca S.Wats, 1871, cu pubescenta pe toate partile verzi. Multe caracteristici notabile, apar in variatele clone salbatice din nordul Americii de Nord, cum ar fi rezistenta la temperaturi scazute, la fel ca si la temperaturi ridicate, adaptarea la fotoperioada scurta, rezistenta la seceta. Mai mult, florile dovedesc susceptibilitate pana la rezistenta la inghet. Este in general aromat si mai curand acid, fruct moale, dar pot fi obtinute si selectii cu fructe ferme. Fragaria chiloensis Duch., 1766 (Hist.Nat.Frais,165) Aceasta specie este bazata pe plantele cultivate, aduse din Conception - Chile, in Franta, in anul 1714. Aceasta specie, foarte variabila este abundenta in lungul plajelor de pe coasta chiliana. In America de Nord, raspandirea sa este limitata pana la pajistile de langa Santa Barbara California, cele 3000 mile nordice ale Peninsulei Aleutine din Alaska, dar niciodata inauntrul plajelor ca in Chile; in Hawai este raspandita pe culmile muntilor la 5000 picioare inaltime. Desi cultivata in Peru, Ecuador si in Mexic, varietatile cultivate ale speciei F.chiloensis provin din Chile. Acestea difera de cele mai multe specii, care fiind mai pubescente si avand frunzele mai inchise la culoare, din care cauza sunt lucioase si de asemenea, ca avand flori complete si fructe mari. Toate aceste caractere pot fi gasite la plantele salbatice, atat in Chile si ocazional in California. Plantele sunt slab viguroase, in mod obisnuit fin pubescente, stoloni vigurosi, scurti sau lungi, deseori pereni, cei mai multi formandu-se dupa fructificare; petiolii sunt vigurosi de 2 pana la 20 cm lungime; frunzele sunt foarte groase si pieloase, in mod normal lucioase, verde intunecat, cu tendinta de a fi sempervirescente; foliolele sunt slab obovate cu marginile cuneate, cu dinti scurti rotunjiti aproape de mijloc, pubescenta verde pal, cu peri matasosi pe partea inferioara a frunzelor, foliole petiolate scurte, aproape sesile; inflorescente extrem de variabile, cu tije pubescente, cu peri matasosi, cu ramificare bazala, pana la inalta, avand de la cateva pana la numeroase grupari florale; florile dioice si ocazional hermafrodite (in special in Chile); florile sunt de cele mai multe ori foarte mari 2035 mm in diametru, formandu-se sub, la nivelul si peste foliaj, petalele fiind in linii mari obovate; fructul este intunecat, rosu maroniu ( in special pe partea insorita) pana la roz pal translucid cu pulpa alba, ferma moderat, cu aroma placuta, hemisferic de 15-20 mm in diametru, se desprinde de caliciu foarte usor, fructul fiind mai mare decat la alte specii; achenele pot fi inaltate pe partea insorita, dar pot fi asezate si in cavitati superficiale. Au fost identificate multe varietati, care sunt importante pentru toleranta lor la seceta, adaptabilitatea lor la temperaturi scazute, adaptabilitatea la fotoperioadele lungi si scurte, rezistenta la frig a florilor si fructelor. Caracterlele limitative sunt susceptibilitatea la vestejirea frunzelor, plantele sunt in mod normal sensibile pana la foarte sensibile la extreme cald-rece; fructe intunecate pana la alb, cu pulpa alba, seminte inchise la culoare, cu aroma foarte scazuta. Au fost identificate si clone cu aroma foarte ridicata.

18

Fragaria ovalis (Lehm.)Rydb., 1906 (Bull. Torr. Bot. Club). De baza Potentilla ovalis Lehm., 1849. Aceasta specie include toate fragile de pasune si pajiste din nordul New-Mexico-ului si din Muntii din Montana de Vest, pana la plajele californiene si din zona de nord din Alaska. Este total fertil cu F.virginiana pana la Est si cu F.chiloensis, pe plajele din vest. Plantele sunt mai mult sau mai putin glauce, frunzele sunt normal mai groase decat cele ale speciei F.virginiana, dar mai subtiri decat ale speciei F.chiloensis, cu luciu albastrui si perisori matasosi. Foliolele sunt sesile sau scurt petiolate, oblong sau cuneate, de 2-3 cm lungime, aspra, dintata de la mijloc in sus. Inflorescenta este mai degraba scurta, nu mai mult de 5 cm inaltime, in mod normal sub nivelul frunzelor, florile au 1-1,5 cm diametru, petale obovate, depasind sepalele cu o jumatate de lungime; fructele sunt rosu pal, in mod normal subglobuloase, cu pana la 1 cm in diametru. Aceasta specie este variabila ca si virginiana si chiloensis. Introgresia de caractere de la chiloensis cum ar fi frunzele groase, fermitate, seminte inchise la culoare, fruct tare, caliciu strans pe fruct, pot fi gasite la ovalis, pe pajistile indepartate din Oregon, iar caracterele de la virginiana, cum ar fi frunzele subtiri, cu dintatura incepand din zona mijlocie, cu fruct rosu stracojiu stralucitor, cu caliciu reflex, in Colorado. Hibrizii dintre chiloensis si ovalis, backrossurile si segragarea sunt abundenete unde ovalis intalneste chiloensis. F.ovalis este importanta in ameliorare pentru rezistenta sa la seceta, rezistenta la temperaturi scazute, inflorire si fructificare continua, caractere la foarte multe clone, matuarera timpurie a fructelor, rezistenta florilor la temperaturile scazute si timpurietate. Poate contribui cu aceste caractere in viitorul capsunului. Fragaria x ananassa Duch.,1766 (Hist. Nat. Frais.,190, Fig. 8-7). (Hibrid intre F.chiloensis si F.virginiana; F. ananassa nm. cuneifolia (mitt. ex Howell) Staudt, 1962).(Syn.: F.chiloensis var.ananassa (Duch) L.H. Bailey, 1925; F.grandiflora Ehrh., 1792) In aceasta specie sunt incluse majoritatea cultivarurilor de capsun cu fruct mare. Duchesne (1766) a propus ca ananassa este un hibrid intre F.virginiana si F.chiloensis. F.x ananassa se aseamana puternic cu specia F.virginiana var. illinoensis. Se cultiva intr-un numar mare de cultivaruri pe areale cu mare diversitate geografica, astfel putind fi intalnit din Europa pana in America de Nord, Rusia, Hawaii, Japonia si China. Desi mai mult de o treime din speciile genului Fragaria produc fructe comestibile, numai trei dintre acestea sunt cultivate n scopuri comerciale: Fragaria x ananassa, Fragaria vesca, Fragaria moschata (Darrow, 1966; Hancock si colab., 1990, 1993). Prima dintre acestea este insa singura specie care prezinta interes din punct de vedere comercial, si care, prin urmare, reprezinta obiectul unor programe sustinute de cercetare. Totusi, selectiile de F.vesca, cu inflorire si fructificare continua (var. semperflorens), desi sunt cunoscute ca fiind foarte sensibile la bolile virotice, ramin surse potentiale de gene valoroase pentru programele de ameliorare, intrucat unele dintre genotipurile cultivate ("Rugen", "Baron Solemacher", "Mari", "Alexandria", "Finja"), au un inalt grad de homozigotie (oferind posibilitatea propagarii usoare prin samanta) si produc recolte apreciabile de fructe, cu o aroma inegalabila.

19

In prezent, este unanim recunoscut ca speciile salbatice reprezinta o sursa bogata de caractere valoroase si ca foarte adesea nivelul variatiei genetice pentru un caracter dat, este mai ridicat in germoplasma"exotica"(Paterson si colab., 1991). In plus, pe langa caracterele agronomice valoroase, speciile salbatice manifesta multe proprietati importante pentru supravietuirea in mediul natural. Delicioasa aroma a speciilor cu grad scazut de ploidie, poate fi interesanta in combinarea cu productivitatea si marimea capsunului cultivat Fragaria x ananassa Duch. Decaploizii din cadrul genului Fragaria constituie obiectul unor importante programe de cercetare in Anglia, Germania, Suedia si SUA (Scott, 1951; Bauer si Bauer, 1967, 197l Trajkovski K., 1993). Decaploizii au devenit un model potrivit pentru cercetare in genetica, biologie, evolutie si reproducere (Bringhurst si Gill, 1970; Sukhareva, 1982; Ahmadi si Bringhurst 1992). In urma hibridarii interspecifice, cu referire speciala la F.vesca si F. x ananassa, s-a obtinut un nou decaploid F. x vescana, primul cu caracter day-neutral, care se numeste Rebecka(Trajkovski K., 1998). Pe langa toate aceste studii, la nivel european, exista un proiect de resintetizare a speciei F. x ananassa in conditiile climatice din Europa (Trajkovski K., 1998). Imensa diversitate a germoplasmei de Fragaria existenta in lume a devenit o certitudine. O parte a variabilitatii a fost deja incorporata in cultivaruri, iar cea mai mare parte a ramas disponibila pentru cercetari viitoare, cu conditia sa fie descrisa colectata si conservata. Au fost deja identificate sursele pentru rezistenta la daunatori, toleranta la seceta, susceptibilitatea la frig, calitatea fructelor, cerinte nutritionale variate si toleranta la saratura.

20

Planta
Insusirile plantei

Capsunul este o planta perena (care traieste mai mult, dupa plantare), semierboasa. Aceasta specie, se numara printre putinele specii perene, care fac trecerea de la plantele erboase la plantele lemnoase. Creste sub forma unei tufe scurte (15-40 cm naltime).

21

Radacina capsunului.

Toate radacinile plantelor nmultite pe cale vegetativa (inclusiv ale capsunului), sunt adventive, aceasta nsemnnd ca ele se dezvolta din tesutul tulpinii (rizomului) plantei. Ele se dezvolta din muguri situati lnga baza frunzelor tinere, care sunt n contact cu solul umed. Radacinile apar succesiv, la diferite nivele ale ramificatiilor, un model care limiteaza viata productiva a plantei. Sistemul radicular la capsun este superficial si este format dintr-un numar mare de radacini fibroase, de grosimi aproximativ egale, de culoare roz-galbuie (cele tinere de 1 an) sau neagra (cele care depasesc vrsta de 1 an). n solurile profunde, bine mobilizate, radacinile pot explora pna la o adancime de 40 - 60 cm, chiar 100 cm, limitarea fiind data, de adncimea solului. Marea majoritate a radacinilor nsa (peste 80%), se afla pna la adncimea de 20 cm. Din aceasta cauza, capsunul este sensibil la seceta, iar pamntul din jurul plantei trebuie permanent maruntit superficial. n primii 2 ani de viata, radacinile se dezvolta mult, ajungnd pna la adncimea de 50 cm si lateral pna la 30 cm. Dupa 3-5 ani, sistemul radicular se reduce treptat, deoarece o parte din ramificatiile laterale mor. Paralel cu aceasta evolutie, pe ramificatiile tinere ale tulpinii, n partea lor bazala, apar n fiecare an radacini noi. Dispunerea lor n cadrul tufei apare etajata, corespunzator cu aparitia lastarilor (ramificatiilor), n decursul anilor. Distribuirea radacinilor pe adncimea de 25-30 cm, se explica prin fertilitatea, aprovizionarea cu apa si aerarea mai buna a solului, pe aceasta adncime. Sistemul radicular la capsun include: 1) o structura cu radacini primare(radacini structurale) - care cuprinde radacinile ce se dezvolta direct din tulpina(rizom). Sunt n numar de 20-25 n mod normal, dar numarul poate creste pna la 100 sau peste. Aceste radacini, pe langa rolul de fixare a plantei n sol sau mediu de crestere, au rolul de transport a substantelor hranitoare catre tulpina si de transport a produselor fotosintetice dinspre tulpina, pentru depozitare a substantelor de rezerva ale plantei n radacina, sub forma de amidon, pentru perioada de repaus vegetativ (substantele de rezerva depozitate n radacinile perene ale capsunului, au un rol deosebit de important n declansarea cresterii si nfloririi n primavara). Radacinile primare sanatoase, au cilindrul central(miezul) alb sau roz. Cnd sunt bolnave cilindrul central devine incolor. 2) o structura cu radacini secundare (radacini hranitoare, radacini absorbante, radacini albe), care traiesc de la cteva zile pna la cteva saptamni. Ele constitue marea masa a sistemului radicular, absorb apa si substantele nutritive din sol si le transfera la radacinile primare. Radacinile absorbante noi, se formeaza constant n locul celor vechi, pe masura ce acestea mor. Rapiditatea procesului de formare a noilor radacini absorbante depinde de conditiile de vreme si de ntretinerea si fertilitatea solului. Atacul diverselor insecte sau al bolilor, distruge radacinile hranitoare, reducnd ritmul de formare a acestora, oprind astfel fluxul apei si al substantelor hranitoare catre planta.

22

Tulpina capsunului.
De la radacina, porneste o tulpina foarte scurta care se numeste rizom, care se ramifica prin bifurcare. La plantele tinere (1-2 ani), rizomul este putin ramificat. El formeaza n fiecare an o serie de ramificatii( conuri de crestere) ntr-un numar variabil n functie de soi (2 - 4). Pe fiecare ramificatie noua a tulpinii, apar radacini subtiri si dese. Noile ramificatii apar n imediata vecinatate a solului sau sunt usor ngropate. Fiecare ramificatie de 1 an, formeaza n vrf un mugur florifer, iar n lateral, la subsoara frunzelor de pe ramificatii, formeaza 1 - 3 muguri vegetativi, care vor da nastere la ramificatiile urmatoare. Caracteristica de ramificare laterala a tufei la capsun depinde de vrsta, soi si lucrarile de ingrijire aplicate. La unele soiuri (Senga Sengana) ramificatiile cresc n sus, aproape vertical, conducnd la formarea unor tufe compacte, la alte soiuri ramificatiile se formeaza mai mult lateral, la suprafata solului, rezultnd tufe rasfirate.

Partea aeriana, este deci o tulpina perena, scurta, ce poate ajunge pna la 15-20 cm naltime, formata dintr-un numar variabil de ramificatii pe care cresc frunzele,

23

pedunculii florali, stolonii, mugurii. Cresterile anuale, reprezentate prin rozete de frunze, abia ating 1,5 - 2 cm. Aceste cresteri anuale nu se fac prin alungirea tulpinii initiale, ci prin ramificatiile laterale, ceea ce imprima plantei o pozitie culcata. Fenomenul de crestere depinde de factorul temperatura, fiind mult mai rapid n perioada de primavara, n competitie cu restul sezonului de crestere. Temperaturile scazute din toamna, slabesc sau chiar opresc producerea de frunze noi.O caracteristica specifica plantei de capsun o constituie faptul ca plantele sunt ntotdeauna verzi, iar frunzele nu cad. Totusi, moartea lor n fiecare an, se datoreaza temperaturilor scazute din timpul iernii. Uneori, plantele au capacitatea de a-si pastra frunzele verzi si acti-ve, sub un strat protector de zapada , ceea ce demonstreaza ca n general suporta um-brirea . Frunzele capsunului sunt mari, trifoliate, lung petiolate, dintate, lucioase sau pubescente, verzi, cu stipele variabile ca forma, marime si culoare. O frunza traieste 60-70 de zile, apoi se usuca. Frunzele se usuca esalonat, cele uscate fiind nlocuite treptat n sezonul de vegetatie de frunze tinere, astfel planta are frunze verzi totdeauna, chiar si iarna sub stratul de zapada. Frunzele care ramn verzi pna primavara, asigura desfasurarea nfloritului si legarii fructelor in conditii optime, contribuind la o mai buna hranire a plantelor la nceputul acestui anotimp si deci, asigurnd un spor de productie de 50%. Frunzele formate toamna (la cultura n camp), sunt mai mici si au un petiol mai scurt dect cele aparute primavara. Aceasta diferentiere, constituie o adaptare a plantei la conditiile vitrege din timpul anotimpului rece, ce permite protejarea plantelor la suprafata solului. Numarul de frunze, care constituie suprafata foliara dintr-o cultura de capsun, n toamna, este direct corelata cu productia de capsun din urmatorul an. Reducerea acestei suprafete foliare din cauze diverse (boli, daunatori, factori de mediu nefavorabili), are consecinta directa la supravietuirea plantei n iarna si la productivitatea din urmatorul sezon de vegetatie. Mugurii axilari pot evolua n: stoloni (filamente), conuri de rod si/sau pot ramne dorminzi. Evolutia catre una sau alta din acestea, depinde de potentialul genetic si de factorii de mediu. In general, producerea stolonilor are loc n conditii de zile lungi(fotopearioada mare), iar a conurilor de rod si inflorescentelor, n conditii de zile cu fotoperioada scurta. Exceptie fac soiurile numite "day-neutral" a caror comportare nu este influentata de fotoperioada. Cresterea filamentelor si cresterea incipienta a rozetelor de frunze, se reali-zeaza pe baza substantelor de rezerva ale tufei. ntre numarul de stoloni si pedunculii florali, de cele mai multe ori este un raport invers. Cresterea partilor subterane. Primavara, rizomul formeaza ramificatii noi (conuri de crestere). Partile rizomului formate n anii anteriori, continua sa se ngroase. Sistemul radicular al capsunului si ncepe cresterea cu 8-10 zile naintea partii aeriene. Sistemul radicular devine stabil in primele 2-3 saptamini de la plantare. Radacinile continua sa creasca atita vreme ct temperatura din sol este peste 7,2 C. Radacinile, cresc n cel mai rapid ritm cnd temperatura solului este de aproximativ 13 C, iar cresterea lor ncetineste la temperaturi ridicate ale solului. Cresterea decurge pe parcursul ntregii perioade de vegetatie, nregistrndu-se doua maxime: la ncepu-tul vegetatiei si dupa recoltarea fructelor. Cantitatile suficiente de azot si fosfor n substratul de cultura determina dezvoltarea unui sistem radicular sanatos si extensiv. n culturile multi-

24

anuale, dupa 3 - 4 ani, o parte din radacini ncep sa se usuce, crend un dezechilibru al partii subterane cu partea aeriana. n timp ce partea subterana se reduce ca volum (micsorind posibilitatile de aprovizonare a plantei), partea supraterana se mareste ca volum, prin cresterea numarului de ramificatii anuale ale tulpinii si respectiv ale inflorescentelor, care prin fructificare solicita noi aporturi de substante nutritive n sol. n consecinta, fructele ramn mai mici, de calitate inferioara, apar virozele, motive pentru care plantatiile se desfiinteaza la 4 - 5 ani. n anul al patrulea, recolta de capsun se reduce cu 50 % fata de anul precedent. Aparitia si cresterea frunzelor. Se desfasoara esalonat, de primavara pna toamna. Frunzele batrne sunt nlocuite cu frunze noi, astfel nct planta are aproape permanent frunze verzi si n general tinere. Pna la recoltarea fructelor se formeaza 55% din frunze, iar restul de 45% se formeaza dupa recoltarea fructelor. Formarea si cresterea stolonilor. Primii stoloni apar n perioada nfloritului, nsa aparitia si cresterea lor se intensifica dupa recoltarea fructelor. Emiterea de noi stoloni continua, n conditii favorabile, pna toamna trziu. Formarea stolonilor decurge intens la o temperatura de 18-20 C, pe un sol fertil, afnat si umed. Etapele fructificarii. Fructificarea ncepe cu inductia florala si diferentierea mugurilor de rod. Inductia florala are loc n lunile mai-iunie, care corespunde cu recoltarea fructelor. Este o etapa de pregatire a conului de crestere din mugurele vegetativ. Sub influenta hormonului florigen are loc evolutia mugurilor vegetativi n muguri floriferi. Aceasta evolutie are loc numai dupa ce are loc inductia florala Diferentierea mugurilor floriferi. ncepe n luna iulie, dupa recoltarea fructelor si continua pna toamna. Formarea graunciorilor de polen si pistilurilor are loc nsa, n primavara urmatoare, n preajma nfloritului ca si la celelalte specii pomicole. n cadrul aceleiasi plante, diferentierea mugurilor floriferi are loc esalonat, n functie de pozitia ramurilor anuale ale tulpinii (rizomului) si de alti fri. Mugurii floriferi situati pe ramificatiile din partea centrala a rizomului, si ncep diferactoentierea mai devreme dect cei situati pe ramificatiile laterale. Diferenta dintre cele 2 momente poate atinge 12-14 zile. Aceasta esalonare a diferentierii mugurilor de rod, determina esalonarea aparitiei inflorescentelor n primavara urmatoare. Ritmul diferentierii mugurilor floriferi depinde de umiditatea solului, temperatura si luminozitate (durata zilei), pentru soiurile de zi scurta (soiurile cu o singura fructificare). Daca n lunile iulie si august, solul are umiditate suficienta, diferentierea decurge mai intens si ncepe mai devreme dect daca n aceeasi peri-oada ar fi seceta. Absenta apei n aceasta perioada, nu impiedica numai diferentierea mugurilor ci ameninta viata plantei. Prin uscarea frunzelor, partiala sau totala, depunerea sub-stantelor de rezerva n radacinile principale nu mai poate avea loc, micsornd pe de o parte rezistenta plantelor la ger, iar pe de alta parte afecteaza nivelul productiei din anul urmator. Procesul de formare a mugurilor floriferi se intensifica dupa ce trece perioada deosebit de calduroasa din timpul verii si cnd se reduce durata zilei la 10-12 ore, influentat fiind de fotoperiodism. Functie de fotoperiodism, soiurile de capsun se impart in 3 grupe: de zi lunga (majoritatea soiurilor), de zi scurta si indiferente la lungimea zilei. Soiurile de zi lunga necesita pentru diferentierea mugurilor 14 -16 ore zilnic (zile de vara), iar cele de zi scurta au nevoie de o durata zilnica de 12 ore (zile de toamna). Se poate ntmpla ca la unele soiuri neremontante (cu o recolta pe an), ca toamna sa realizeze o a doua recolta. Soiurile remontante, produc muguri de rod indiferent de lungimea zilei, atta vreme cnd

25

sunt asigurate conditiile de temperatura. Informatiile referitoare la necesarul de lumina si influenta acesteia n obtinerea de recolte n extrasezon, sunt necesare la realizarea culturilor de capsun in sitem protejat. nfloritul si legatul florilor. La capsun inflorescentele ncep sa apara la 2-4 saptamni de la nceputul cresterii frunzelor. Cnd primele flori se deschid, nfrunzirea este completa. Spre deosebire de plantele pomicole, la care nfloritul se desfasoara pe baza substantelor de rezerva acumulate n planta n anul anterior), la capsun nfloritul se realizeaza pe baza substantelor produse de frunzele formate n acelasi sezon. Aceasta este si explicatia pentru care, la aceasta specie leaga 65-95% din flori. n functie de soi si conditiile climatice, o planta de capsun poarta flori timp de 32-55 zile. O floare ramne deschisa 3-4 zile, apoi petalele ei cad. O alta caracteristica speciala a plantei de capsun este ca pe aceeasi planta, la un moment dat, n perioada de fructificare, se gasesc: boboci florali nedeschisi, flori deschise, fructe legate, fructe n prga si fructe coapte. Dinamina nfloritului, a cresterii si coacerii fructelor, depinde mult de mediul de cultura, n mod special de temperatura si umiditate. De regula, nfloritul, la culturile amplasate n cmp, se declanseaza cnd temperatura medie zilnica depaseste 12C. La capsun, nfloritul si cresterea fructelor se suprapun n cea mai mare parte. La aceasta specie, fructele nu cad fiziologic, nsa ultimele flori leaga fructe mici sau sunt sterile. Procesul pare firesc, n conditiile n care aceste flori sunt concurate de fructele aflate n crestere, de pe inflorescenta respectiva. Polenizarea. Este realizata de albine, bondari, vnt. Pentru ca fructele sa se dezvolte uniform si sa aiba o forma regulata, este necesara fecundarea a ct mai multe pistiluri din aceeasi floare. Partea din fruct care nu dezvolta achene (impropriu seminte), deci, ale carei pistiel nu au fost fecundate, ramne deformata. Toti factorii care influenteaza legarea florilor (temperaturi scazute, seceta, dezechilibre nutritionale, atac de boli sau daunatori), pot conduce la pierderea calitatii recoltei prin obtinerea de fructe deformate, improprii comercializarii pentru consum n stare proaspata Cresterea si coacerea fructelor de capsun. Cresterea fructului, dupa fecundare, se bazeaza mai mult pe cresterea n volum a celulelor si a spatiilor intercelulare si mai putin pe diviziunea celulelor. n cazul fructificarii de primavera, conditiile din timpul toamnei anterioare, cnd are loc diferentierea mugurilor floriferi, determina n mod direct, numarul de celule din fruct, n timp ce conditiile din timpul dezvoltarii fructului (primavara), determina marimea fructului precum si distributia celulelor n cadrul fructului. Un mugure floral mic, care a diferentiat toamna un numar limitat de celule, nu poate evolua primavara ntr-un fruct mare. Lungimea perioadei de la fecundare pna la maturarea fructului, este n strnsa corelatie cu factorii de mediu. Teoretic aceasta perioada este de 30 de zile, dar poate dura mai putin de 20 de zile n conditii optime de fecundare si chiar mai muilt de 60 de zile n cazul soiurilor cu fructificare de toamna, n conditii de temperatura scazuta. Fructul continua sa-si mareasca volumul pna la maturitate deplina: o crestere de 130140% n perioada dintre stadiul de pulpa verde si coacere deplina si o crestere de doar 14% n perioada dintre colorarea n rosu si maturarea deplina. Necesarul de frig si repausul vegetativ. Zilele mai scurte de 14 ore si temperaturile mai scazute de 7,2 grade Celsius induc starea de repaus la plantele de capsun. Cum planta se

26

apropie de repaus, substatele de rezerva produse n frunze si tulpina sunt depozitate n conurile de crestere si radacini, sub forma de amidon. Acestea sustin cresterea dupa terminarea perioadei de repaus. Stolonii destinati plantarii de vara din anul urmator, trebuie sa fie n repaus deplin cnd sunt recoltati si apoi depozitati n camere frigorifice. Plantele aflate n repaus, isi ncep cresterea cnd temperaturile sunt favorabile. Evolutia cresterii plantelor de capsun dupa parcurgerea perioadei de frig, depinde de cantitatea de frig primita. Mai multa perioada de frig mareste vigoarea si descreste numarul de ramificatii roditoare, pe de alta parte limitarea cantitatii frigului are ca rezultat o vigoare scazuta a plantei. Ca regula generala, vigoarea mare a plantei favorizeaza cresterea vegetativa formarea de ramificatii roditoare, frunze si stoloni - vigoarea mica a plantei favorizeaza rodirea. Este deosebit de importanta satisfacerea necesarului de frig determinat pentru fiecare soi, pentru a crea un echilibru stabil intre crestere si fructificare n planta de capsun. O temperatura medie zilnica sub pragul de +5C, timp de o luna de zile, n perioada repausului biologic natural, satisface necesarul de frig al plantei de capsun. Filamentele si stolonii Filamentele se formeaza din mugurii situati la baza frunzelor, de pe ramificatiile anuale ale tulpinii. Acestea, pot avea lungimea de 30-50 cm, uneori putnd ajunge si pna la 1 m, sunt groase de 2-5 mm, si din loc n loc formeaza cte un nod. Din fiecare nod, se formeaza n partea superioara cte o rozeta de frunze, iar n partea inferioara radacini, care penetreaza stratul de pamnt, dezvoltndu-se. La nceput rozetele cresc pe seama hranei preparata de planta mama, dar dupa ce formeaza radacini proprii, se hranesc singure, putnd fi separate pentru obtinerea de plante noi. n conditii de hrana optima pentru nradacinare, o planta tnara, nca neinradacinata, poate supravietui fara sa aiba legatura cu planta mama, circa 2-3 saptamni. Plantele tinere capata"independenta" fata de planta mama, numai cnd isi formeaza radacinile secundare. O planta poate forma n medie 6-10 filamente, iar pe fiecare filament se pot forma 3-5 stoloni (rozete cu frunze), bine nradacinati. Vigoarea stolonilor descreste de la baza catre vrful filamentului. Cand filamentul a atins lungimea caracteristica soiului, n vrful lui se formeaza o rozeta de frunze, care emite radacini. Fiecare stolon (rozeta de frunze) emite la rndul sau 3-5 filamente, din care se formeaza 3-5 stoloni, n final, o planta mama putnd produce 80-100 stoloni. Stolonii, sunt organe vegetative prin care capsunul se nmulteste n mod obisnuit. Rata de multiplicare si modul de pregatire pentru plantare, sunt mult mbunatatite prin tehnologiile moderne de nmultire. Procesul de formare a stolonilor, poate continua pe tot parcursul sezonului de crestere, fiind limitat de fotoperioada, apa si temperatura. Stolonii au capacitatea de a-si directiona cresterea catre intervalele dintre rnduri, libere de alte plante si bine iluminate. n plantatiile destinate productiei de fructe, stolonii sunt suprimati n totalitate, ntr-o etapa incipienta de crestere (erbacee). Inflorescenta. Florile la capsun sunt grupate n nflorescente. Forma si dimensiunile inflorescentelor, sunt caracteristice grupelor de soiuri. O inflorescenta, prezinta un ax principal care se termina cu o floare. La subsoara unei

27

brectee(frunzulita) se formeaza doua ramificatii opuse de ordinul I, terminate fiecare tot cu cte o floare. La rndul ei, fiecare terminatie de ordinul I formeaza din nodul situat sub floarea terminala respectiva alte ramificatii de ordinul II, terminate tot cu cte o floare. O inflorescenta prezinta 3-4 serii de ramificatii. n cadrul fiecarei ramificatii, fiecare floare este terminala si solitara. Florile apar si se deschid de jos n sus si n serii. Numarul de flori se dubleaza cu fiecare serie de ramificatii(1,2,4,8). Florile de pe primele doua serii de ramificatii dau fructele cele mai mari, prezentnd caracteristicile soiului. Floarea primara (cea care se deschide prima), este cea mai expusa ngheturilor timpurii de primavara. deoarece se deschide prima. Numarul mediu de inflorescente pe planta la soiurile cele mai productive, este de 5-10, putnd ajunge si la 14-16. Intr-o inflorescenta se formeaza 5-8 fructe. De regula, daca se formeaza mai multe, ultimele fructe sunt mai mici. Daca ntr-o inflrescenta leaga si se dezvolta mai putine fructe (5-7), acestea se coc n 3-4 serii si sunt toate normal dezvoltate.

Floarea. Este organizata pe tipul 5. Sepalele, verzi, alcatuiesc caliciul, sunt dispuse pe doua rnduri - cte 5 sepale pe fiecare rnd. Petalele, amplasate n spatele sepalelor, n numar de 5 (uneori 6-8), au culoarea alba si formeaza corola. n centrul florii se afla staminele n numar de 20 si numeroase pistiluri. n general, soiurile de capsun au flori hermafrodite (au ambele sexe n aceeasi floare) si sunt autofertile (nu necesita

28

polenizatori). Transferul de polen de la antere la pistile si fecundarea, pot avea loc n cadrul aceleiasi flori, ntre florile aceluiasi soi sau ntre florile diferitelor soiuri. Transferul de polen n cmp, se poate face prin vnt, precum si cu ajutorul insectelor. Dupa fecundarea florii pedunculul se curbeaza in jos.

29

Fructul
Capsuna (partea comestibila) este un fruct fals, rezultat din ngrosarea receptaculului florii. Fructele propriu-zise sunt achenele (nuculele) amplasate la suprafata partii carnoase. Acestea sunt denumite impropriu seminte. Achenele sau nuculele, sunt amplasate mai adnc sau mai la suprafata partii carnoase, functie de soi. Achenele sunt colorate n verde galbui pna la rosu bordo, functie de soi si expunere la lumina. Exista o strnsa legatura ntre dezvoltarea achenelor, dupa polenizare, si dezvoltarea partii comestibile. Distrugerea echilibrului hormonal si de dezvoltare n timpul maturarii achenelor (fertilizare incompleta, moartea achenelor din cauze de mediu sau agenti patogeni) are ca rezultat, aparitia de fructe deformate. Fructele sunt n general n forma de inima (cordiforme), n functie de soi, putndu-se remarca variatii de forma, de la conic alungita pna la sferica. Culoarea variaza de la rosu deschis, luminos, pna la rosu nchis, de asemenea functie de soi.

30

Soiuri
SOIURI DE CAPSUN ADMISE LA INMULTIRE N ROMANIA

Soiuri neremontante:
PREMIAL (Timpurii de Pitesti) - soi romnesc, obtinut printr-o selectie dintr-o populatie hibrida americana (1989), timpuriu, rezistent la ger, brume, boli, productive (18 t/ha); planta creste sub forma de tufa semiviguroasa, rasfirata. Florile nfloresc simultan cu celelalte soiuri din sortiment; fructele sunt mijlocii spre mari(20 g), sfero-conice, colorate uniform n rosu aprins, lucioase, pulpa este rosie cu striatiuni mai deschise n zona centrala, consistenta, suculenta, placuta la gust. Continut mare n vitamina C. Productia medie pe planta este de 500 g. Soi foarte timpuriu Maturarea: V/4-VI/I.

31

SUNRISE (Rasarit de soare) - soi american, rezistent la ger si seceta, mediu productiv (1012 t/ha); planta este foarte viguroasa, semierecta, cu frunze mari, rotunde, fructele sunt mijlocii, conice, usor alungite spre caliciu, rosii stralucitoare; pulpa este rosie la periferie, albicioasa n zona centrala, consistenta, intens aromata, buna la gust. Maturarea VI/1-2. CORAL - soi romnesc (1992), mediu productiv; planta este viguroasa, formeaza tufe sferice alungite, cu forme erecte; fructele primare sunt cuneiform-cilindrice, iar cele secundare sunt conic alungite. Epiderma este colorata n rosu aprins, lucioase, cu fermitate slaba. Pulpa este rosie intens, cu fermitate scazuta, cu gust foarte placut, foarte dulce, acidulat, aromata intensa. Productie medie pe planta - 300 g. Greutate medie a fructului 13 g. Maturarea VI/1-3. REAL - soi romnesc, (1998), rezistent la ger, sensibil la Micosphaerella. Planta este viguroasa, cu nflorire tardiva; fructul este mare (14-15 g), conic, de culoare rosie, uniforma, lucioasa; pulpa este uniform colorata n rosu sau rosu-portocaliu, gustul dulce acidulat, fara aroma intensa. Productia: 19-29 t/ha; Maturarea: VI/I AIKO- soi American, productive (18-22 t/ha); planta este semiviguroasa, laxa, produce stoloni vigurosi. Are tendinta de a fructifica de 2 ori pe parcursul unei perioade de vegetatie. Este rezistent la boli. Fructe de marime medie spre mare (10-12 g), sunt conice, rosii, aspectuoase; pulpa este ferma, buna la gust. Maturarea: VI/2-3. GORELLA - soi olandez, productiv, rezistent la boli, dar sensibil la Rizoctonia si Verticillium. Planta este viguroasa, cu port dresat, formeaza un numar moderat de stoloni. Fructele sunt de marime medie (10-19 g), neuniforme, conic-alungite, cu suprafata usor valurata, rosii, lucioase; pulpa este rosie, uniform colorata, consistenta, mediu aromata, buna pentru masa, industrializare, congelare. Maturarea:VI/1. MAGIC - soi romnesc (1998), cu tufa globuloasa, mijlociu de viguroasa si densa, rezistenta la temperaturi scazute si chiar la seceta. Fata de boli, are rezistenta sporita soiului Gorella. Formeaza un numar mijlociu de stoloni. Fructul este conic, mijlociu spre mare (14-15g), rosu uniform, lucios, desprinderea de caliciu este greoaie. Pulpa este uniform colorata n rosu, este ferma si rezistenta la transport, buna pentru masa. Productia: 16-25 t/ha. Maturarea: VI/1-2 POCAHONTAS - soi American, productive (20 t/ha), rezistent la ger, seceta si principalele boli, sensibil la patarea rosie a frunzelor. Planta este viguroasa, rasfirata, formeaza numerosi stoloni. Fructul este mare (14-16 g), conic alungit spre caliciu, rosu-nchis lucios. Pulpa este rosie, uniform colorata, ferma, suculenta, slab aromata, buna pentru masa si industrializare. Maturare VI/2; RED GAUNTLET - soi American, cu mare plasticitate ecologica, rezistent la ger, seceta si fainare, foarte productiv (25 t/ha), semi-remontant. Planta este semiviguroasa, produce stoloni multi. Fructul este mijlociu(10-12 g), scurt conic, usor turtit lateral si costat, rosu nchis. Pulpa colorata n rosu intens catre exterior si mai deschis spre interior, ferma, mediu suculenta, aromata, buna la gust. Recomandat la industrializare. Maturarea la VI/2-3. BENTON - soi american (1992), productiv (25-30 t), mediu rezistent la principalele boli ale capsunului, rezistent la ger. Planta este viguroasa, erecta. Fructele sunt mari, rosii intens, cu luciu, calitate superioara. Maturarea: VI/2-3. RAZVAN - soi romnesc 1998), cu tufa semiviguroasa, globulos aplatizata, de densitate medie, formeaza multi stoloni, rezistent la temperaturi scazute, sensibil la seceta, dar mai rezistent la boli dect soiul Red Gaunthlet. Fructul este mijlociu ca marime (10-12 g), conic, de culoare rosie, lucios, prinderea la caliciu se face usor. Pulpa este rosie, uniforma, ferma,

32

rezistenta la transport. Productie mare 30-37 t/ha. Maturarea VI/2-3. SATMAREAN - soi romnesc (1998). Planta este de vigoare medie, globulos aplatizata si densa. Este rezistent la temperaturi scazute, mediu rezistent la seceta si la atacul bolilor specifice. Fructul este mijlociu ca marime (10-11g), globulos, rosu nchis, fara luciu, se desprinde usor de caliciu. Pulpa are fermitate mijlocie, uniform colorata n rosu nchis. Productia: 20-30 t/ha. Destinat n principiu pentru industrializare. Maturarea: VI/4. SENGA SENGANA - soi german, productiv (25-30 t/ha), rezistent la seceta, fainare si sensibil la Micosphaerella. Are o mare plasticitate ecologica. Planta este viguroasa, are port dresat, frunzis bogat, formeaza stoloni putini si scurti. Fructul este mijlociu spre mare (10-12 g), scurt conic, rosu nchis, cu pulpa consistenta, colorata n rosu intens, acidulata, puternic aromata, buna pentru masa si industrializare. PAJARO - varietate americana, realizata n anul 1979. Soi de vigoare medie spre mare, capacitate medie de ramificare. Productivitate medie spre mare. Varietate precoce care reprezinta un progres important pentru marimea fructului, regulat, ferm. Fructele primare au forma cilindrica iar cele secundare au forma conica. Productia medie pe planta este de 700 g, iar fructul are greutatea medie de 26 g. Culoarea epidermei este rosu foarte stralucitor. Pulpa este colorata n roz pal, are fermitate medie catre mare. Achenele sunt situate la suprafata pulpei. Fructele sunt foarte dulci, placut acidulate. Are nevoie redusa de frig. Planta este mediu susceptibila la fainare si susceptibila la antracnoza. Alte soiuri studiate in vederea extinderii: ELSANTA - soi olandez, foarte cultivat in Europa datorita posibilitatilor nelimitate de cultivare (cmp, spatii protejate, cultura suspendata). Obtinut din soiurile Gorella si Holliday. Comercializat din anul 1981. Fructul este mare, uniform, sfero-conic, rosu stralucitor. Pulpa tare, suculenta, aspect placut, aroma placuta. n conditiile din tara noastra este usor acida. Productia medie pe planta 500 g, greutate medie pe fruct 19 g. Este susceptibil la putregaiul coletului. Este un soi cu productivitate mare si o buna pastrare dupa recoltare

Elsanta.

33

MARMOLADA - Soi italian, extins n cultura n anul 1989. Soi foarte productiv. Formeaza un numar mare de ramificatii, cu vigoare medie catre mare. Fructul este mare, de forma cuneiforma, cu caliciul nglobat n pulpa. Fructele secundare conic alungite, prezinta forma regulata. Culoarea fructelor rosu sau rosu intens, stralucitoare. Achenele situate la suprafata pulpei. Culoarea pulpei este rosu portocaliu, fermitate medie si gol interior mic. Gust bun echilibrat, aroma intensa. Coacere medie. Productia medie pe planta - 800 g, greutatea medie a fructului 20-23 g. Soi apreciat pentru marea sa productivitate, forma si marimea fructului si manifestarea potentialului de cultura si calitatii fructului, n diverse modalitati de cultura. Sensibil la bolile de colet si radacina.

Mamolada.

Soiuri remontante:
PROFUZION - soi francez, viguros, formeaza multi stoloni fructele sunt mijlocii ca marime, globuloase, scurt conice, rosii, cu pulpa semiconsistenta, roza spre periferie si alba la centru, buna pentru masa si industrializare. Maturarea fructelor ncepe la sfrsitul lunii mai. RED RICH - soi american, semiviguros, cu fructe de marime mijlocie, sfero-conice, rosii nchis, cu pulpa rosie, ferma, consistenta, buna pentru industrializare. Maturarea este tardiva. Prima recolta se realizeaza la sfrsitul lunii iunie.

34

PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE UNUI SOI DE CAPSUN VALOROS Pentru a fi ct mai competitiv, un soi de capsun trebuie sa realizeze productii mari (500 -800 g/planta), sa produca fructe mijlocii sau mari (pentru consum n stare proaspata sau industrializare), colorate uniform, cu forma regulata, gust echilibrat, rezistente la transport si manipulari, durata recoltarii mai scurta (pna la 18-24 zile), greutatea medie a fructului sa nu scada prea mult la ultile etape de recoltare. In plus un soi trebuie sa manifeste rezistenta la factorii de stres (ger, seceta) si fata de boli si daunatori. Pentru culturile multianule, un soi valoros trebuie sa-si pastreze nivelul productiilor minim 2 ani de rod. n mod normal recoltarea fructelor la capsun se realizeaza n 5-6 reprize. Mai valoros este considerat un soi, la care, n primele 3-4 reprize se recolteaza 80% din recolta. Pentru consumul de fructe proaspete se prefera fructele mari iar pentru industrializare fructele mijlocii, cu un continut ridicat n substanta uscata. Forma fructelor trebuie sa fie conica, sfero-conica, uniforma, faracoaste pronuntate. Un soi valoros, cultivat n conditii corespunzatoare, pastreaza forma fructului pe toata durata recoltarii, mai ales pentru cele cu forma conica sau sfero-conica. Frecventa fructelor diforme se datoreaza deficientelor de polenizare. Forma fructului constituie o caracteristica, ceruta de consumatori, functie de pozitia geografica de cultivare a unui soi. Sunt areale unde sunt preferate fuctele alungite, dupa cum si areale unde este preferata forma cordiforma. Culoarea rosie, vie, lucioasa este de preferat celei rosu nchis, fara luciu. Capsunile de culoare deschisa sunt lipsite de aspect comercial si sunt lipsite de aspect comercial. Pozitia achenelor este importanta n aprecierea unui soi, deoarece acestea imprima, alaturi de consistenta pulpei, rezistenta la pastrare si transport. Capsunele cu achenele ngropate n pulpa sunt foarte sensibile la manipulari si transport. Partea bazala a fructului, acoperita de caliciu, nu prezinta achene, si daca nu este acoperita cu caliciu (la unele soiuri caliciul se rasfrnge mult n afara), se poate deprecia. Caliciul capsunului este persistent si are un rol principal n determinarea soiurilor. El difera de la un soi la altul prin: marime, lungime si forma sepalelor, pozitia sepalelor fata de baza fructului (lipita de fruct, ndepartata sau rasfrnta n afara), modul cum se detaseaza de fruct (usor, greu, cu sau fara portiuni de pulpa). Soiurile cu fructele al carui caliciu se detaseaza usor sunt destinate industrializarii. Pulpa fructului difera de la un soi la altul prin culoare, consistenta, suculenta, prezenta sau absenta golului interior si marimea acestuia, gust si aroma. Culoarea pulpei constituie o caracteristica de soi. Ea este mai putin importanta pentru capsuni, deoarece acestea se valorifica ntregi. Soiurile destinate industrializarii (pentru sucuri, dulceturi, compoturi, diverselor bauturi), trebuie sa aiba pulpa colorata n ntregime n rosu. Consistenta si suculenta pulpei este diferita functie de soi, gradul de maturare a fructului, precum si de modul de ntretinere a culturii. Consistenta pulpei are un rol hotartor asupra rezistentei la transport si prelucrare a fructelor. La capsun exista o corelatie directa ntre consistenta pulpei si capacitatea de congelare. Soiurile cu pulpa densa(Senga Sengana) se comporta foarte bine la congelare. Gustul pulpei la un soi valoros,care si-a desfasurat fazele de crestere si fructificare n conditii optime, este placut, echilibrat (dulce-acrisor). Calitatile gustative ale soiurilor, sunt nsusiri dobndite prin ameliorare, functie de cerintele consumatorilor specifice unui anumit

35

areal geografic. Aroma si parfumul sunt nsusiri foarte importante n caracterizarea unui soi. De regula, aroma si parfumul fructului de la un soi de capsun valoros, sunt placut accentuate de cultivarea pe un sol nisipos.

Cerinte fata de factorii de mediu Temperatura


Comportarea capsunului cultivat fata de temperatura, trebuie pusa n legatura cu faptul ca plantele sunt partial sempervire, ca organele lor aeriene nu sunt protejate, pentru a rezista la temperaturile scazute (nu au cuticula sau un strat suberificat izolator, ca la alte specii pomicole), iar sistemul radicular fiind superficial, este usor afectat de ger. Prin talia redusa, capsunul poate folosi mai bine caldura solului, daca este usor acoperit de stratul de zapada, este mai putin expus actiunii negative a vnturilor. Capsunul are pretentii moderate fata de caldura, fiindu-i necesara o cantitate ce nsumeaza 800 - 1000C anual. Primavara, capsunul porneste n vegetatie cnd temperatura medie a aerului depaseste 3-5C si se mentine o perioada de 4 -14 zile. Florile ncep sa se deschida dupa parcurgerea unei perioade de 8-10 zile cu temperaturi medii zilnice de peste 12C. Pentru maturarea fructelor, la soiurile extratimpurii sunt necesare, n perioada de prga, minimum 8 zile cu temperaturi de 14-18C. La soiurile remontante, acestea nu-si pot desavrsi coacerea daca temperaturile medii zilnice scad sub 9C, timp de 8 zile consecutiv. n urma cercetarilor, s-a constatat ca de la nceputul pornirii n vegetatie pna la deschiderea primelor flori este necesara acumularea de 250 - 300C iar de la nflorire pna la coacerea fructelor sunt necesare nca 300 - 450C. Aceste sume de temperaturi se realizeaza n toate regiunile tarii noastre, inclusiv n zonele montane n care coacerea are loc mai trziu. n general, temperaturile extreme, cum sunt gerurile mari din timpul iernii, cele trzii de primavera si caldurile excesive din timpul verii, influenteaza negativ att cresterea vegetativa ct si rodirea capsunului. Aceasta specie nu parcurge un repaus absolut. Cu toate acestea, limitele acestei activitati se situeaza sub pragul inferior de sensibilizare a plantelor fata de temperaturile scazute din iarna. La temperaturi scazute negative, capsunul prezinta rezistenta sporita, comparabila cu speciile cele mai rezistente. Astfel, soiurile din sortimentul actual, pot rezista la temperaturi de -17/-27C cu foarte mici pierderi, functie de originea soiului, grosimea stratului de zapada, expozitie, etc.. Deci, protejarea culturii cu paie sau alte resturi vegetale mpotriva temperaturilor scazute, acum nu mai este obligatoriu, datorita prezentei soiurilor care au rezistenta genetica la stresul dat de anotimpul rece. Momentul pornirii in vegetatie este foarte greu de precizat, ntruct procesele fiziologice nu sunt stopate nici iarna, sub stratul de zapada. Totusi, aceasta fenofaza se declanseaza evident cnd n atmosfera temperatura se mentine ntre 5 - 7 grade C, o perioada de 4 - 14 zile. Temperaturile de -3-5C, pot produce mari pierderi, cnd survin n timpul fenofazei de

36

nflorire(mai ales la soiurile timpurii).Cea mai sensibila parte din floare este pistilul, care este usor afectat de geruri de -2C, avnd ca efect ulterior obtinerea de fructe deformate. Aceste ngheturi timpurii nu distrug dect partial recolta si daca dureaza mai multe zile n perioada de maxima nflorire, deoarece mare parte din flori deschise sau fructe se afla n interiorul frunzisului, si n plus, nfloritul si legarea florilor fiind esalonate, bruma afecteaza mai putin bobocii florali nca nedeschisi. Exista 3 perioade critice ale capsunului n relatia cu temperaturile scazute: 1. toamna, nainte de aclimatizarea completa a plantelor; 2. n timpul iernii, cnd planta suporta maximum de frig; 3. n timpul primaverii, cnd are loc reaclimatizarea plantelor la noile conditii de temperatura. Plantele de capsun neaclimatizate suficient, sufera mari pierderi ale mugurilor de rod daca temperatura de -3 gr.Celsius se mentine pe o durata de numai 1-2 ore, n timp ce mugurii de rod ai unor plante bine aclimatizate, pot supravietui la -12,-13C. n afara de rezistenta genetica a soiului, foarte importanta este lungimea axelor florale, care, daca sunt scurte si la adapostul frunzelor, sunt aparate contra frigului. Durata pastrarii ct si nivelul temperaturilor de refrigerare a stolonilor la soiurile cultivate, contribuie la realizarea necesarului de frig pe de-o parte cat si la influente notabile asupra productiei, marimii fructelor, epocii de coacere si duratei maturarii fructelor. Temperaturile prea ridicate din zilele de vara, cu insolatie puternica, provoaca arsuri la nivelul frunzelor, mpiedica dezvoltarea si coacerea normala a fructelor, stnjenesc formarea mugurilor florali la soiurile remontante si cu nflorire permanenta.

37

Umiditate
Speciile americane de capsun (Fragaria virginiana si Fragaria chiloensis), din care provin majoritatea soiurilor de capsun cu fructe mari, nmultite n prezent, sunt originare din zonele montane, cu climat umed si relativ racoros, de pe coasta Pacificului. Din aceste motive capsunul necesita cantitati mari de apa pe parcursul ntregii perioade de vegetatie. Att capsunul cultivat ct si fragul de padure, sunt specii care iubesc umiditatea. n conditii de umiditate suficienta, plantele cresc si rodesc bine, dnd productii de calitate. Marea masa a radacinilor capsunului, este amplasata n stratul superficial al solului, stratul n care apa se pierde prin evaporare n perioadele calde si secetoase ale anului. Perioadele calde si secetoase ale anului coincid cu momente din vegetatia plantei, n care masa frunzelor este n proces de maxima nnoire(frunze n formare, frunze tinere, frunze mature), avnd loc o transpiratie intensa si necesitnd o aprovizionare optima cu apa. n ciclul anual al capsunului sunt doua perioade critice n aprovizionarea cu apa: una n timpul nfloritului, legarii florilor si cresterii fructelor, cu o durata de 1-2 luni si cealalta dupa recoltare, cnd se formeaza noi frunze, se intensifica aparitia si cresterea stolonilor si are loc diferentierea mugurilor floriferi. La capsun, nfloritul, legarea florilor, formarea si cresterea fructelor au loc concomitent. Asa cum s-a mai mentionat, pe o planta de capsun, se gasesc la un moment dat: boboci florali, inflorescente de diferite vrste, flori deschise, fructe tinere si fructe n prga sau coapte. Toate aceste organe vor evolua normal daca nu ntra n competitie pentru apropvitionarea cu apa, si vor dispune la timp de suficinta seva. n conditii de umiditate insuficienta, durata nfloritului se reduce, o parte din flori avorteaza, fructele nu realizeaza marimea si calitatea specifica soiului. n plus, planta de capsun produce un numar insuficient de stoloni, nu diferentiaza muguri floriferi si nu se pregateste suficient de bine pentru anotimpul rece. Capsunile produse n anii secetosi sunt mai bogate n vitamina C si substanta uscata dar mai sarace n saruri minerale, comparativ cu anii cu regim normal de percipitatii. Micsorarea continutului n substante minerale este datorata absorbtiei reduse din sol, din cauza secetei. Excesul ndelungat de apa din sol poate fi mai pagubitor dect seceta de intensitate si durata medie, fiind mediul prielnic de dezvoltare a unor agenti patogeni care vor duce la pieirea plantelor. Drenarea terenului, modelarea suprafetei cultivate prin organizarea de rigole, pot conduce la eliminarea apei suplimentare. Precipitatiile abundente din perioada de recoltare pot cauza aparitia unei boli foarte pagubitoare la capsun numita "putregaiul cenusiu". Aplicarea la timp a tratamentelor fitosanitare, mulcirea culturii si de ce nu, protejarea acesteia cu tunele de polietilena n situatia n care precipitatiile devin daunatoare, sunt solutii viabile de valorificare a recoltei n conditii corespunzatoare. Capsunul creste si fructifica bine daca n sol se mentine o umiditate de 65-80% din capacitatea de cmp. IMPORTANT: nu se recomanda nfiintarea unei culturi de capsun ntr-un amplasament n care nu exista sursa de apa pentru irigatie. Nu ntotdeauna precipitatiile sub forma de ploaie, cad n perioadele critice de vegetatie ale capsunului si n cantitati optime. 38

Lumina
Fata de lumina, capsunul este relativ putin pretentios; chiar si la semiumbra, n cultura intercalata, produce bine. Manifestarea potentialului productiv, rodirea abundenta si fructele de calitate se obtin nsa numai n conditii normale de lumina. Majoritatea soiurilor de cultura, sunt de zi lunga. La acestea, pentru formarea mugurilor de rod este necesar un fotoperiodism de 16-22 ore, iar pentru crestere 17-20 ore. Limitele de fotoperiodism nu mai corespund pentru capsun, de aceea n privinta lungimii zilei se poate spune ca cerintele sunt foarte diferite n functie de grupa soiurilor: de zi lunga, de zi scurta sau indiferente la lungimea zile. n conditii de umbrire temporara plantele formeaza un frunzis bogat, emit numerosi stoloni, produc fructe putine care se matureaza slab, ramn insuficient colorate, au gust acid si sunt slab aromate.

Sol
Capsunul da rezultate bune si foarte bune, pe diferite tipuri de sol: (aluviuni) luncile rurilor, cernoziomuri, cenusii de padure, brun roscat de padure, cu conditia ca acestea sa fie fertilizate si lucrate la timp. Solurile recomandate pentru cultura capsunului sunt solurile cu textura mijlocie, lutoase, luto-nisipoase, permeabile, cu o buna capacitate de retinere a apei, care nu formeaza crusta dupa ploi, cu reactie slab acida sau neutra (pH=5,5-6,8) si cu pnza freatica sub adncimea de 80-100 cm. Cultura capsunului poate reusi si pe soluri argiloase, mai grele, daca li se aplica ngrasaminte organice n anul premergator nfiintarii plantatiei, eventual amendamente(pe soluri acide), si se lucreaza la timp pentru a se afna. Solurile nisipoase umede, sunt foarte bune pentru cultura capsunului, mai ales cnd apa freatica este la mica adncime (80-100 cm) si se aplica ngrasaminte organice la intervale de 1-2 ani, respectiv nainte de plantare si n toamna anului al doilea. Pe solurile nisipoase umede, capsunul da rezultate bune numai daca este asigurata irigarea fertilizanta. Literatura franceza, arata ca fructele capsunilor cultivate pe terenuri nisipoase au o savoare deosebita si o aroma intensa. Solurile nisipoase grabesc coacerea. Solurile aluvionare, afnate, permeabile si fertile, permit cresterea si fructificarea capsunului n conditii foarte bune. Un sol ideal pentru cultura capsunului nu trebuie sa formeze crusta dupa ploi, trebuie sa se lucreze usor, sa fie fertil si sa aiba o buna capacitate de retinere a apei. Continutul n elemente nutritive trebuie sa fie de : 25-30 mg potasiu (K2O) la 100 g sol cnd textura acestuia este nisipo-lutoasa si 30-35 mg potasiu (K2O) la 100 g sol cnd textura este lutoasa. Daca valorile acestui element depasesc limitele indicate, productia ncepe sa scada. Continutul n celelalte elemente n optim este urmatorul: 30 mg fosfor (P2O5), 10 mg magneziu si 120 mg calciu la 100 g sol. Nu sunt recomandate pentru cultura capsunului solurile cu exces de saruri. Un continut de

39

0,5%0 sulfati si cloruri n apa de irigat, are urmari grave asupra capsunului, scaznd productia de fructe cu pna la 50%. De asemenea cnd continutul n carbonat de calciu al solului depaseste 20%, plantele sufera de cloroza.

40

Cultivare Tehnologii
Cultura multianuala a capsunului are o durata de 3-5 ani. Prin specificul acestei tehnologii, primul an este destinat fortificarii plantelor pentru rodire la capacitate maxima si urmatorii ani pentru rodire. Recoltele cele mai bune se obtin n anul al doilea si al treilea de viata. Plantele rodesc si n anii IV si V, dar productiile scad la jumatate iar calitatea fructelor este inferioara.

Alegerea amplasamentului pentru nfiintarea culturii


Pentru siguranta alegerii corecte a unui amplasament pentru cultura capsunului, se vor avea in vedere urmatoarele elemente: - existenta sursei de apa permanente sau cel putin pentru perioada martie - noiembrie; - terenul trebuie sa fie plan sau cu o panta usoara; - terenul nu trebuie sa prezinte exces de apa nici pe perioade scurte. Planta de capsun este foarte sensibila la excesul de salinitate. - amplasamentul sa fie n apropierea cailor de acces pentru a preveni deprecierea fructelor 41

prin transport pe trasee improprii; - alegerea unor arealuri populate ar fi utila, pentru asigurarea fortei de munca ntretinerea culturii si mai ales pentru recoltare; - amplasamentul sa fie pe un sol fertil, usor, de regula cel propriu pentru cultura legumelor (vezi brosura Capsunul - cerinte fata de factorii de mediu ) - cnd se alege o regiune deluroasa, pentru cultura de capsun, se foloseste jumatatea inferioara a pantei dealului. Se alege expozitia estica, sudica sau sud-estica pentru regiunile umede si expozitia vestica, nord-vestica, nordica, pentru regiuni mai putin umede. - Se vor evita spatiile nguste fara circulatie a aerului, joase, care retin apa; - Sunt improprii, amplasamentele care sunt cunoscute cu antecedente legate de brume trzii de primavara si grindina; - Pentru cultura multianuala, n cadrul amplasamentului, se va planta anual echivalentul unei treimi din suprafata propusa pentru cultivare, pentru a avea n fiecare an recolta constanta si o repartitie echilibrata a cheltuielilor si veniturilor pe de-o parte si pentru o buna rotatie a capsunului n cadrul unui asolament.

Stabilirea marimii plantatiei


Marimea unei plantatii de capsun trebuie sa se coreleze cu o serie de elemente legate pe de-o parte de gradul de cunoastere a verigilor tehnologice specifice culturii capsunului si pe de alta parte de modul de valorificarea productiei de fructe obtinute (piata de desfacere care sa absoarba productia de fructe toata perioada de recoltare, la preturi care sa satisfaca producatorul). La dimensionarea plantatiei se poate tine cont de urmatoarele aspecte: - productia medie pentru 1 ha capsun - cultura clasica, este de 15 t. Aceasta cantitate de fructe poate fi recoltata timp de 25 - 30 de zile (soiuri de zi scurta), de 10-15 oameni zilnic, care vor face si o eventuala sortare si ambalare; - este o specie de talie joasa, cu sistem radicular superficial, care necesita o atentie deosebita tot timpul anului si concentrata n perioada martie-iulie cnd se desfasoara concomitent toate fazele de crestere si fructificare; - este o cultura intensiva, cu suprafata foliara mare si procese fiziologice multiple si intense, ce implica un consum mare de apa si substante nutritive. Orice dezechilibru n evolutia culturii are influenta asupra calitatii fructelor si nivelului productiei; - este o specie usor adaptabila dar care prezinta boli specifice pagubitoare si daunatori periculosi. Respectarea unui program de tratamente functie de evolutia culturii si a factorilor de mediu este necesara; - Fructele sunt usor perisabile. Depozitarea acestora, chiar si numai cteva ore n conditii improprii (temperatura ridicata), poate duce la pierderea unor nsusiri calitative, decisive n stabilirea unui pret corect de valorificare.

42

Planta premergatoare
Capsunul fiind o planta de talie joasa, cu sistem radicular relativ superficial, este pretentios la nsusirile solului. Ca atare, plantele care au ocupat terenul anterior cultivarii capsunului, trebuie sa-l mbogateasca n substante nutritive si sa nu faca parte dintre speciile care pot prezenta boli si daunatori comuni cu capsunul. n plus, pentru ca o cultura de capsun poate dura 3-5 ani, durata unei rotatii a culturilor (asolament), n care intra si capsunul, trebuie sa fie de 7-9 ani. Capsunul poate intra n asolament cu plante leguminoase. Planta premergatoare se alege n functie de perioada de plantare. Astfel, pentru plantarea de toamna, se alege o premergatoare care paraseste terenul cu cel putin o luna nainte, pentru a avea timpul necesar pentru efectuarea araturii si pregatirii corespunzatoare a Cele mai bune premergatoare pentru cultura capsunului sunt: leguminoasele (varza, morcovul, ridichea de luna), paioasele (orzul, griul, ovazul). n situatia n care plantatiile se nfiinteaza, dupa culturi cu: usturoi, cartof, ceapa, castraveti, tomate, vinete, ardei, deoarece aceste culturi contribuie la aparitia nematozilor(viermi din sol) si servesc drept gazda intermediara pentru acest daunatori este obligatorie tratarea solului cu insecticid specific pentru distrugerea rezervei de daunatori din sol. Capsunul reactioneaza foarte bine la fertilizarea cu gunoi de grajd n cantitati de 80-100 t/ha, mai ales n situatia n care fertilizarea se aplica la cultura premergatoare (cultura anterioara). Se poate reveni cu o cultura de capsun, pe aceeasi suprafata de teren, numai dupa o perioada de minim de 3 ani. Pentru o buna ntelegere, exemplificam cu un model de asolament de 6-8 ani, format din culturi de legume: An I: Varza sau conopida (fertilizare cu 50 t/ha gunoi de grajd); An II: Vinete sau ardei An III: Morcov(pastrnac, telina) sau ceapa (usturoi); An IV: Fasole, castraveti (dovlecei, pepeni). An V: Varza timpurie (fertilizare cu 50 t/gunoi de grajd). Terenul poate fi pregatit corespunzator pentru plantarea de vara a capsunului, prin desfiintarea unei culturi timpurii (ex. varza timpurie). An VI-VIII. Capsun (cultura de 3 ani).

Alegerea momentului plantarii capsunului


Plantarea capsunului se poate face practic n tot cursul anului, daca exista sursa de apa pentru irigatie. In conformitate cu tehnologia de cultura, plantatiile multianuale de capsun, pot fi nfiintate: toamna, primavara devreme sau vara. Indiferent de perioada de plantare a capsunului, sursa de apa pentru irigatie este obligatorie. Plantarea de toamna. Pentru plantarea de toamna, se recomanda perioada cuprinsa ntre sfrsitul lunii august si mijlocul lunii octombrie. Este important de retinut faptul ca prin plantarea la nceputul perioadei recomandate(sfrsit de august - mijloc de septembrie), plantele au timp sa se fortifice pna la venirea iernii (formeaza un sistem radicular si o 43

rozeta de frunze, apte sa mentina planta n viata, pna n primavara urmatoarea) si rezista mai bine la gerurile din ce puternice din ultimii ani. Pentru exemplificare mentionam urmatoarele: la un nivel al umiditatii de 70 - 75%, plantele ncep sa formeze noi radacini la 5-6 zile de la plantare cnd temperatura aerului este de 89 C, si la 2-3 zile de la plantare cnd temperatura aerului nregistreaza valori de 18 -22 C. Nu se recomanda ca plantarea sa se faca mai trziu de mijlocul lunii octombrie. Aceasta, deoarece conditiile de mediu, n special cele legate de temperatura, nu mai sunt favorabile formarii de radacini si rozete de frunze noi. n plus, prin plantarea prea trzie, exista pericolul aparitiei fenomenului de "descaltare" a plantelor catre sfrsitul iernii. Descaltarea, consta n dezvelirea unei parti a sistemului radicular al plantelor de capsun, produsa prin sfarmarea si deplasarea pamntului de pe radacini, datorita alternarii nghetului cu dezghetul la suprafata solului. La plantarea de toamna, cnd se utilizeaza stoloni recoltati in aceeasi perioada, diferentierea mugurilor de rod nu are loc sau este foarte slaba. Din aceasta cauza n anul urmator plantarii de toamna se nregistreaza o productie mica. Plantarea de primavara. Pentru plantarea de primavara se recomanda perioada cuprinsa ntre 15 martie si 15 aprilie. Capsunul plantat n primavara nu produce fructe n anul plantarii (tehnologia de cultura prevede eliminarea inflorescentelor pe masura ce acestea apar). Plantarea de primavara asigura conditiile necesare unei dezvoltari excelente a plantelor de capsun, pentru rodire la potential biologic maxim n anul urmator. Astfel, n anul plantarii, an fara rod, fortificarea si dezvoltarea plantei pe parcursul perioadei de vegetatie, conduc catre o buna diferentiere a mugurilor de rod si favorizeaza depozitarea substantelor de rezerva n radacini, fara concurenta data formarea fructelor si a stolonilor. Ca urmare, n anul urmator nfiintarii culturii, plantele pornesc devreme n vegetatie primavara, vegeteaza si rodesc bine, pe de-o parte datorita sistemului radicular puternic format n anul anterior si pe de alta parte datorita formarii unui numar corespunzator de ramificatii roditoare. Costurile suplimentare legate de ntretinerea culturii din anul fara rod, sunt compensate de productia obtinuta n urmatorii ani cu rod. Plantarea de vara. Plantarea de vara se realizeaza n perioada iunie - iulie (putnd fi prelungita pna n 15 august n zonele sudice). Pentru plantare se utilizeaza stoloni fortificati pastrati la rece sau stoloni recoltati direct din cmp (formati n anul anterior). n cazul nfiintarii culturii n vara, plantele se dezvolta destul de bine pna toamna si formeaza suficiente ramificatii roditoare, pentru a asigura o recolta bogata n anul urmator. Plantatiile nfiintate vara rodesc n toti cei trei ani, comparativ cu cele nfiintate primavara sau toamna, care rodesc numai n 2 ani, primul an fiind fara recolta. Pna n iunie - iulie, cnd se planteaza capsunul, terenul poate fi ocupat cu o alta cultura care poate fi desfiintata devreme, realizndu-se o utilizare eficienta a unei suprafete de teren.

44

Pregatirea terenului pentru plantarea capsunului


Un sol potrivit pentru cultivarea capsunului (cultura anuala sau multianuala) trebuie sa se prezinte astfel: - sa fie plan (fara denivelari); - sa fie bine maruntit, fertil, afnat, reavan, pe o adncime de 15-25 cm; - sa nu prezinte buruieni, resturi materiale sau organice de la cultura anterioara; - sa prezinte sursa de apa, care sa furnizeze debitul necesar pentru irigarea la plantare si pentru ntretinerea culturii, timp de 3 - 5 ani, ct dureaza cultura. Pentru a se putea obtine un amplasament care sa prezinte caracteristicile enumerate mai sus, si avnd n vedere faptul ca o plantatie de capsun ramne pe teren 4-5 ani, se vor efectua urmatoarele operatii: Nivelarea terenului. Capsunul fiind o specie cu talie mica, sistemul radicular este adesea afectat pna la compromiterea culturii din cauza stagnarilor de apa (nca de la amplasarea culturii se vor evita terenurile n care stagneaza apa). Pentru corectarea eventualelor denivelari ramase de la culturile anterioare, se face nivelarea, care este o lucrare usoara, dar foarte importanta . Fertilizarea terenului. Prin aceasta veriga tehnologica se urmareste asigurarea la optim a elementelor nutritive, att de necesare pentru o cultura foarte intensiva cum este capsunul, care este capabil sa dea productii de peste 25 t/ha n primul an dupa plantare. Capsunul reactioneaza foarte bine la fertilizarea organica, printr-un spor remarcabil de productie. Se recomanda administrarea a peste 60 t/ha gunoi de grajd bine fermentat, care se mprastie uniform si se ncorporeaza n sol, printr-o aratura. Incorporarea materiei organice proaspete (gunoi de grajd proaspat), conduce la formarea n sol, de compusi toxici pentru planta. Ca ngrasamnt organic, poate fi utilizat si compostul (obtinut prin fermentarea aeroba a unui amestec din resturi vegetale si animale, pna la transformarea acestora ntr-o masa uniforma, granuloasa, bogata n humus si microorganisme. n general, compostul se obtine prin suprapunerea unor straturi succesive de gunoi de grajd si resturi vegetale (paie, frunze) pe un sol afnat la suprafata si permeabil. Se construieste o gramada cu dimensiuni variabile (ex. 3m lungime, 2 m latime, 1,5 m naltime). Se acopera n final cu un strat subtire de pamnt sau paie si se uda periodic. Compostul este gata de a fi utilizat dupa cteva saptamni sau luni, functie de conditiile climatic si natura materiei organice. Un alt ngrasamnt usor de procurat este gunoiul de pasari. Acesta poate fi utilizat numai diluat n apa, n proportie de 1 parte ngrasamnt: 10 parti apa. Prin fertilizare nu se urmareste sa se hraneasca direct plantele cu elemente nutritive, ci micoorganismele din sol, care mai departe va hrani plantele prin descompunerea materiei organice si furnizarea de elemente nutritive usor solubile. In plus, fertilizarea cu ngrasaminte organice reprezinta una din metodele si tehnicile agriculturii ecologice. Ar fi preferabila administrarea gunoiului de grajd la cultura premergatoare, din cauza continutului ridicat de seminte de buruieni, daunatori si agenti de transmitere a bolilor. Gama de erbicide utilizate pentru eliminarea buruienilor din culturile de capsun, mai ales pentru buruienile dicotiledonate, este mult mai redusa fata de alte specii. Fertilizarea cu ngrasaminte chimice se face n functie de aprovizionarea solului cu azot, fosfor, potasiu. Daca se constata o buna aprovizionare cu fosfor si potasiu, se face numai

45

fertilizarea cu azot. Daca se constata deficiente de fosfor si potasiu se aplica 400 - 500 kg/ha superfosfat si 300 kg/ha sulfat de potasiu, ca doze orientative. Poate fi utilizat cu succes ngrasamnt chimic complex NPK din formula 1-0,5-1,5 sau din formula 1-1-1. Necesarul de elemente fertilizante, n etapele importante(critice) n evolutia culturii, se stabileste n baza rezultatelor analizelor chimice efectuate la sol si/sau planta. Continutul n elemente nutritive trebuie sa fie de : 25-30 mg potasiu (K2O) la 100 g sol cnd textura acestuia este nisipo-lutoasa si 30-35 mg potasiu (K2O) la 100 g sol cnd textura este lutoasa. Daca valorile acestui element depasesc limitele indicate, productia ncepe sa scada. Continutul n celelalte elemente n optim este urmatorul: 30 mg fosfor (P2O5), 10 mg magneziu si 120 mg calciu la 100 g sol. Fertilizarea minerala (cu ngrasaminte chimice) nu este exclusa, prin practicarea unei agriculturi ecologice, numai ca ngrasamintele chimice utilizate trebuie sa fie greu solubile si provenite din roci naturale. Combaterea chimica a bolilor si daunatorilor din sol- se face functie de frecventa speciilor de daunatori din sol. Este una dintre verigile tehnologice de importanta majora n cultura capsunului. Nerealizarea ei, poate duce la compromiterea culturii prin pieirea plantelor prinse si n plina dezvoltare. Daca solul prezinta viermi albi(larvele carabusului de mai), viermi srma sau larvele gargaritei coletului, alti germeni care pot produce pagube importante n plantatiile de capsun, se procedeaza la tratarea solului cu produse precum Sinoratox G sau Sinolintox G. Daca solul este infestat cu nematozi se utilizeaza produse nematocide precum Dazomet 10 G, Mocap 10 G, Temik. Toate aceste produse se administreaza mpreuna cu ngrasamintele, acordnd mare importanta uniformitatii de raspndire a lor pe teren. In ultimii 20 de ani, n tarile din vestul Europei si America, s-a extins mult practica dezinfectiei solului, mai ales dupa raspndirea a doua boli care au compromis suprafete mari cultivate cu capsun (Phytophtora cactorum si Verticillium albo-atrum), care produc vestejirea plantelor. Ambele sunt micoze de rizomi si radacina si ierneaza n pamnt. Acestea pot fi combatute cu succes printr-o buna dezinfectare a pamntului. Produsele de dezinfectie recomandate sunt:

Cloropicrina Dicloropropen Dazomet Metan-sodium Bromura de metil Bromura de metil + cloropicrina

Actiunea acestor produse este bactericida, fungicida, erbicida, insecticida, acaricida, nematocida, antivirotica. Prin urmare acopera aproape tot spectrul de agentilor sau vectorilor de raspndire a bolilor si daunatorilor. n general sporul de productie n cazul dezinfectiei solului este de 25-30%, iar numarul de tratamente aplicate n cursul vegetatiei se reduce cu 30-40%. Nu este de neglijat faptul ca procedeul de dezinfectie a solului este un procedeu scump, care necesita utilaje speciale. Procedeul se va realiza numai sub directa ndrumare a unui specialist.

46

Aratura adnca - se executa la adncimea de 28-30 cm si necesita o atentie deosebita, ntruct specia are nevoie de o pregatire deosebita a solului, mai ales pentru situatia n care cultura ramne pe sol 3 ani consecutiv. In plus, aratura adnca este deosebit de utila pentru distrugerea sau mpiedicarea dezvoltarii daunatorilor ce se gasesc n sol. Aratura de toamna si de vara mpiedica dezvoltarea oualelor, larvelor si pupelor speciilor de viermi albi, viermi srma. Maruntirea terenului - trebuie facuta ca pentru o cultura legumicola, ntruct de acest lucru depinde calitatea lucrarii de plantare a stolonilor. Daca este necesar, se efectueaza cu ajutorul frezei legumicole. In mod obisnuit, prin parcurgerea de 2-3 ori cu grapa cu discuri se poate efectua o maruntire corespunzatoare a terenului pe o adncime de 20 cm. Este deosebit de importanta realizarea unui spatiu suficient pentru dezvoltarea sistemului radicular, stiut fiind faptul ca marea masa a radacinilor se afla n stratul de sol de 20-30 cm de la nivelul solului. Cu ct sistemul radicular este mai bine dezvoltat, cu att plantele se vor putea dezvolta mai bine si vor putea fructifica la potential maxim Amenajarea sistemului de irigatie. Concomitent cu pregatirea solului pentru plantarea stolonilor de capsun se va amenaja si sistemul de irigatie pentru cultura. Capsunul poate fi irigat prin toate metodele cunoscute: - prin scurgere la suprafata; - prin aspersie; - prin picurare. Alegerea uneia sau alteia dintre metode sau amenajari se face functie de amplasarea culturii, nivelul investitiilor propuse pentru nfiintarea culturii, avantajele si dezavantajele utilizarii unei metode ntr-o situatie data. 1. Udarea prin scurgere la suprafata, prin brazde este o metoda traditionala de udare. Distribuirea apei se face pe verticala si lateral, n timpul n care apa circula prin brazdele deschise printre rndurile de plante. Avantaje: - cheltuieli de exploatare reduse. Consumul de energie necesar pomparii apei este mai redus cu 40 - 50%; - necesita investitii mici pentru echipamentul de udare; - nu favorizeaza atacul diferitelor boli, prin faptul ca partile plantei de la suprafata pamntului nu vin n contact cu apa. Dezavantaje: - Necesita un teren perfect plan; - Necesita un consum mare de apa, deoarece parte din volumul de apa utilizat se pierde prin evaporare si scurgere n profunzime; - Contribuie la formarea crustei pe rigole si taluzul brazdelor. 2. Udarea prin aspersiune se realizeaza prin pulverizarea apei sub presiune n atmosfera, cu ajutorul unor dispozitive(aspersoare, microaspersoare), si caderea acesteia pe pamnt si plante sub forma de picaturi. Prin aceasta metoda se asigura irigarea n conditii corespunzatoare a culturii. Astfel, se asigura distribuirea apei destul de uniform pe teren, cu pierderi minime si cu consum redus de forta d munca. Este o metoda de irigare recomandata pentru stabilizarea culturii de capsun (buna nradacinare dupa plantare), deoarece umiditatea atmosferica creata, reduce

47

procesul de pierdere a apei prin transpiratie a plantelor. Avantajele irigarii prin aspersie: - permite controlul volumului de apa utilizat; - pierderile de apa sunt mici; - nu necesita lucrari de nivelare, putnd fi utilizata si pe terenuri mai denivelate; - se poate folosi pe toate tipurile de sol, si la densitati diferite ale plantelor; - automatizarea distribuirii apei se face mai usor dect la udarea prin scurgerea la suprafata; Dezavantaje: - cheltuieli de exploatare mai mari dect la irigarea prin scurgere la suprafata, ntruct pentru realizarea presiunilor mari este necesar un consum mai mare de energie (cu 50% mai mare dect la scurgerea prin suprafata); - cheltuieli suplimentare legate de echipament; - imposibilitatea utilizarii acestei metode n conditii de vnt puternic; - poate favoriza atacul unor boli datorita umiditatii atmosferice ridicate si mproscarii plantelor cu apa ncarcata cu pamnt 3. Udarea prin picurare este o metoda relativ noua (se utilizeaza de cca.55 ani), si este originara din Israel. Aceasta metoda consta n distribuirea apei pe teren n mod lent, sub forma de picaturi. Apa distribuita nu umezeste dect o parte din sol, ramnnd intervalul dintre rnduri si o parte din cel de pe rnd, neumezite. Apa este distribuita n mod punctual la nivelul plantelor, cu un debit redus si presiune practic nula, cu ajutorul microtuburilor capilare. Se folosesc instalatii, alcatuite dintr-o retea de conducte din material plastic (amplasate subteran sau la suprafata solului), prevazute cu dispozitive speciale de picurare, la distante stabilite functie de distantele dintre plante(Fig.3) Instalatia poate fi folosita si pentru fertilizare si protectie fitosanitara. Este remarcabil faptul ca la udarea prin picurare se reduce cantitatea de produse pentru fertilizare si protectie fitosanitara de pna la 2-3 ori. Amenajarea interioara pentru o instalatie de irigare prin picurare, poate fi descrisa ca avnd urmatoarele parti componente: 1. Ansamblu frontal (parte fixa)care are n componenta: - sursa de apa (put forat, racord la sursa de apa); - pompa care sa asigure un debit de min.10.m.c./ora; - manometru care indica presiunea de lucru; - rezervor pentru ngrasaminte lichide pentru distribuirea elementelor fertilizante n apa; - filtru care separarea suspensiilor minerale sau organice prezente n apa, pentru prevenirea pericolului nfundarii picuratoarelor; 2. Conductele de transport (parte fixa), confectionate din material plastic rigid PVC(pentru conductele subterane) sau PVC plastifiat pentru conductele asezate la suprafata. Acestea au rolul de a alimenta cu apa conductele(furtunurile) de udare

48

3. Conductele de udare. Acestea reprezinta partea activa a instalatiei de irigare prin picurare. Acestea sunt confectionate din polietilena si sunt prinse pe conductele de transport. Functie de modelul constructiv, pot prezenta diferite modalitati de conducere a apei catre orificiile aflate direct in conducta. Distanta dintre orificiile aflate pe conducta de udare poate fi diferita (10 m, 20 m, 30 m), functie de distanta dintre plante pe rnd. Distanta dintre conductele de udare pe conductele de transport se poate stabili functie de distanta dintre rndurile de plante. Pentru culturile (inclusiv pentru capsun), la care se utilizeaza mulcirea cu folie de polietilena, conductele de udare se amplaseaza sub folia de polietilena. Avantajele utilizarii irigarii prin picurare sunt multiple, att n prin comparatie cu celelalte metode de irigare ct si n raport solul, planta sau alti factori legati de amplasamentul culturii: - solul se mentine la un nivel optim de umiditate pentru plante, functie de fazele lor de vegetatie si fructificare; - nu afecteaza evolutia plantelor si nu creeaza conditii pentru transmiterea bolilor; - se realizeaza importante economii de energie, apa, forta de munca; - este putin pretentioasa la conditiile de sol, relief, putnd fi folosita pe terenuri cu pante mari, denivelate sau cu nivel freatic ridicat; - terenul ramne tot timpul accesibil, functionarea acestui sistem de irigatie permitnd desfasurarea altor operatii de ntretinerea culturii; - este usor de utilizat si este n mod categoric o investitie pentru o perioada ndelungata (circa 10 ani); - chiar daca nivelul costurilor legate de amenajarea unei instalatii de irigare prin picurare este mai mare, acesta va fi compensat de nivelul productiilor obtinute, de economiile importante de apa, forta de munca, ngrasaminte si pesticide. Pentru tehnologia clasica de cultura a capsunului n cmp liber, exista si alternativa de cultivare n teren neirigat. Este o practica veche, neprofitabila, care poate duce n multe cazuri la compromiterea culturii.

Distante si sisteme de plantare pentru capsun


Capsunul se poate cultiva: 1. pe teren plan; 2. pe teren modelat. Cultivarea pe teren plan este sistemul de cultura cel mai raspndit n Romnia, pna n prezent (Fig.1). Aceasta pentru usurinta nfiintarii si mecanizarii lucrarilor de ntretinere ale culturii. La cultivarea pe teren plan, capsunul se poate planta n rnduri simple sau n benzi. Cultivarea n rnduri simple. Este cea mai raspndita pentru capsun. Distantele de plantare sunt cuprinse ntre 65-80 cm ntre rnduri si 20-30 cm ntre plante pe rnd. Se asigura o desime de 50-60.000 plante la hectar. Limitele mentionate sunt valabile functie

49

vigoarea soiului (ex.un soi cu vigoare mare se planteaza la distante ntre rnduri 80 cm/ntre plante pe rnd 25-30 cm). Cultivarea n benzi. O banda poate fi compusa din 2-3 rnduri distantate la 30-35 cm, distanta ntre plante pe rnd fiind de 25 cm. Conform studiilor realizate nu se recomanda o distanta mai mica de 35 cm ntre rndurile de capsun, datorita concurentei pentru apa si hrana n momentele critice ale evolutiei plantei. Distanta dintre benzi poate fi de 80-90 cm. Singurul inconvenient al acestui sistem de plantare este posibilitatea mai redusa de mecanizare a lucrarilor de ntretinere. Cultivarea pe teren modelat. Este recomandata n mod special pentru situatia n care cultura de capsun este mulcita cu folie de polietilena. Poate fi practicata si n cazul mulcirii cu paie. Este recomandabil a fi extinsa n productie datorita multiplelor avantaje pe care le prezinta. Pe platforma brazdei naltate rndurile pot fi dispuse astfel: a)latime brazda 50 cm: - 1 rnd- distanta ntre plante pe rand 20 cm sau - 2 rnduri pe brazda la 30 cm ntre rnduri si plante pe rnd b)latime brazda 94 cm: 2 rnduri cu distanta ntre ele de 60 cm sau 3 rnduri la 30 cm c)latime brazda 120 cm: 2 benzi a cte 2 rnduri. Distanta ntre benzi 40 cm iar intre rndurile din banda 30 -35 cm. De retinut: Distantele de plantare prea mici duc la obtinerea de fructe mici, face recoltarea ineficienta si maresc riscurile de mbolnaviri. Plantarile la distante prea mari micsoreaza productia, prin utilizarea ineficienta a spatiului de cultura. Dupa stabilirea schemei de plantare, respectiv a distantei dintre rnduri si plante pe rnd, se marcheaza rndurile. Daca plantarea se face manual, se pot folosi srme pentru trasarea rndurilor, care pot fi marcate corespunzator distantei dintre plante pe rnd. Srmele sunt fixate la capetele rndurilor ct timp se planteaza pe rnd si apoi sunt transferate n spatiile destinate plantarii. Se planteaza pe aceeasi parte a srmei. Este indicat ca trasferul srmei de la un spatiu la altul sa se faca fara atingerea plantelor sau trrea la nivelul solului.

Modelarea terenului
Modelarea solului este o veriga tehnologica alternativa n tehnologia de cultura a capsunului prin care se organizeaza la suprafata solului brazde naltate si rigole, de diverse dimensiuni, functie de tehnologia adoptata. Avantajele modelarii terenului sunt date de urmatoarele aspecte: - solul se ncalzeste mai repede si n profunzime, la nivelul sistemului radicular al plantelor; - se elimina tasarea solului la nivelul plantelor, prin trecerile repetate efectuate pentru ntretinerea culturii; - existenta rigolelor printre brazde, asigura preluarea excesului de apa din precipitatii, impiedicnd stagnarea apei la nivelul sistemului radicular; - este asigurat accesul printre benzile de plante, pentru respectarea verigilor tehnologice, fara a deranja plantele sau atinge fructele; - este usurata activitatea de recoltare, prin ridicarea nivelului de la care se recolteaza fructele; - asigura suportul pentru amplasarea foliei de polietilena pentru mulcire si permite o buna

50

fixare a acesteia. Modelarea se poate face cu masina de modelat solul utilizata an legumicultura sau cu un echipament de bilonat solul adaptat pentru dimensiunile brazdelor din legumicultura(Fig.2). Pentru capsun sunt recomandate brazdele naltate cu urmatoarele dimensiuni: a) latime brazda 50 cm, deschidere rigola 46-50 cm, naltime brazda minim 20 cm; b) latime brazda 95 cm, deschidere rigola 46-50 cm, naltime brazda minim 20 cm; c) latime brazda 120 cm, deschidere rigola 46-50 cm, naltime brazda minim 20 cm;

Alegera gamei de soiuri pentru organizarea unei plantatii


Sortimentul actual pentru cultura capsunului este compus dintr-o gama larga de soiuri, care se diferentiaza n general prin: 1. Destinatie: consum n strare proaspata sau industrializare; 2. Insusirile calitative ale fructelor: marime, forma, culoare, gust, consistenta, compozitie chimica; 3. Perioada de maturare a fructelor: soiuri timpurii, medii, trzii sau grupe intermediare acestora. 4. Mod de fructificare: cu o singura fructificare, cu fructificare continua; 5. Favorabilitatea soiului pentru un anumit areal de cultivare. In stabilirea sortimentului pentru o plantatie se recomanda analizarea atenta a urmatoarelor elemente: Destinatia fructelor. In cazul n care exista cu certitudine posibilitatea valorificarii pentru prelucrare, se vor alege soiuri create special pentru aceasta destinatie, care prezinta insusiri specifice: continut ridicat n substanta uscata, suc colorat intens, desprindere usoara de caliciu, coacere grupata, productivitate mare, etc. In situatia n care fructele vor avea ca destinatie consumul n stare proaspata, sortimentul va fi ales functie de cererea de fructe pe piata. In principiu, pentru consumul n stare proaspata, fructele trebuie sa de marime mijlocie sau mare, uniforme, cu gust echilibrat si parfumate, cu rezistenta la transport si pastrare. Durata perioadei de recoltare. Pentru a se prelungi durata perioadei de recoltare, pentru soiurile cu o singura fructificare, s-a creat o gama larga de soiuri care pot asigura piata cu fructe proaspete timp de 30 - 45 de zile, numai din productia culturilor n cmp liber. Prin completarea sortimentului de soiuri cu o singura fructificare, cu soiuri remontante, se pot obtine fructe pentru consumul n stare proaspata pna n luna septembrie-octombrie. ntr-o plantatie de capsun este recomandabila cultivarea a 3 - 5 soiuri, din grupe de coacere diferite (timpurie, medie, tarzie). Poate fi ntrodus si un soi remontant, care poate completa golul de fructe de capsun de pe piata n perioada iulie - octombrie. Prin cultivarea a minim 3 soiuri cu perioade diferite de coacere, se elimina vrfurile de recoltare si se asigura o aprovizionare ritmica a pietei cu fructe proaspete. Preferinta consumatorilor dintr-un anumit areal, pentru anumite nsusiri calitative ale fructelor de capsun, respectiv: forma, culoare, gust, aroma, constituie un alt criteriu de alegere a sortimentului de soiuri din plantatie.

51

Pregatirea materialului saditor pentru plantare


Importanta pe care o prezinta valoarea biologica si starea fitosanitara a stolonilor folositi pentru nfiintarea culturilor de capsun este incontestabila. Culturile realizate cu stoloni de valoare biologica ridicata si liberi de agenti patogeni, asigura o calitate superioara si un nivel al productiilor, conform potentialului biologic al soiului. In urma cercetarilor efectuate, s-a concluzionat ca productiile din plantatiile comerciale de capsun sunt de la 2-7 ori mai mari, daca la nfiintare a fost folosit material biologic (stoloni) liberi de agenti patogeni. Acest lucru este explicabil n conditiile n care, este cunoscut faptul ca planta mama, transmite prin stoloni pe lnga caracterele de soi, bolile si daunatorii specifici, care produc pagube nsemnate, pna la compromiterea productiei. Materialul biologic certificat si autentific, provine din plantatii specializate numite stoloniere. Materialul saditor se transporta la destinatie (locul plantarii), ct mai rapid posibil si n conditii care sa nu duca la deshidratarea plantelor si deprecierea acestora. La locul plantarii, stolonii trebuie sa fie depozitati n spatii umbrite si racoroase. Daca din motive legate de conditiile de vreme sau altele, se impiedica declansarea plantarii mai multe zile, stolonii trebuie depozitati prin refrigerare la 5-7 C. Pentru suprafete mai mici, n lipsa posibilitatilor de depozitare n spatii reci si cnd temperatura mediului este ridicata, materialul saditor poate fi pastrat n ambalaje din lemn (lazi platou) depozitate n spatii umbrite - nu la ntuneric. Sistemul radicular va fi imersat ntr-o mocirla subtire (amestec de pamnt galben, gunoi mranita si apa), iar plantele vor fi asezate ct mai strns una lnga alta, n pozitie verticala, n ambalajul platou, care n prealabil a fost bordat cu folie ntepata din loc n loc pentru eliminarea excesului de apa si prevenirea putrezirii radacinilor. In acest mod, plantentele pot fi pastrate 2-3 saptamni. Se va verificare starea lor periodic si vor fi eventual umectate pentru a preveni deshidratarea. naintea lucrarii de plantare stolonii suporta doua operatii pregatitoare: fasonarea si mocirlirea. Fasonarea este operatia de eliminare a frunzelor inutile, a resturilor de filamente si de mprospatare a vrfurilor radacinilor. Toate operatiile se fac prin taiere si nu prin smulgere a partilor plantei. Din frunzele rozetei se pastreaza 3-4 mai sanatoase, situate central. Mugurele central trebuie sa fie sanatos si bine dezvoltat Petiolul frunzei eliminate va fi taiat la 1 cm de la punctul de prindere, la fel si resturile de filament ale stolonului, aceaasta pentru a proteja mugurii aflati la subsoara acestora. Sistemul radicular nu va fi scurtat dect daca depaseste lungimea de 20 cm, aceasta pentru a utiliza rezerva de substante nutritive depozitate n radacinile plantei de capsun, rezerva deosebit de importanta pentru prinderea si dezvoltarea stolonilor imediat dupa plantare. In plus, un sistem radicular bine dezvoltat asigura o buna fixare a plantei n sol. Un stolon bun pentru plantare trebuie sa prezinte: - mugurele central viabil si intact; - 2 - 3 frunze sanatoase; - sistem radicular cu lungime de 10-20 cm, frormat din minim 5-7 radacini principale sanatoase;

52

Mocirlirea este operatiunea de urmatoare dupa fasonare. Consta n imersarea radacinilor ntr-un amestec de consistenta smntnii format din pamnt galben, gunoi proaspat de bovine si apa. In amestec se recomanda introducerea unui fungicid (ex.Benomil,) si un stimulator de nradacinare (Ex.Revital), pentru a se asigura o buna prindere si o evolutie favorabila a culturii. Mocirla are consistenta potrivita atunci cnd ramne pe radacini, dupa imersare, fiecare radacina principala din sistemul radicular trebuie sa fie nglobata n mocirla. Daca este prea subtire nu adera la radacina, iar daca este prea groasa, radacinile se lipesc si nu pot fi rasfirate n groapa de plantare. Amestecul n care este nglobat sistemul radicular prin mocirlire, asigura pe de-o parte un contact intim ntre acesta si sol, iar pe de alta parte stimuleaza cicatrizarea ranilor de pe radacini si formarea de radacini noi. Mocirlirea trebuie realizata pe masura plantarii, avnd grija ca mocirla sa fie permanent umeda pe radacini naintea plantarii. Stolonii refrigerati nu se mai fasoneaza ci doar se mocirlesc, avnd grija ca mugurele central sa ramna neacoperit cu mocirla.

Plantarea stolonilor
Pentru realizarea plantarii manuale se utilizeaza plantatorul pentru legume sau cu lingura pentru plantare. In dreptul semnului de pe srma de plantare, se nfige plantatorul n pozitie verticala si cu o miscare usoara de rotire a acestuia n plan orizontal, se face un gropita egala cu lungimea radacinii stolonului. Se scoate plantatorul usor, n asa fel nct pamntul de la suprafata sa nu alunece catre baza gropitei. Tot cu ajutorul plantatorului, se introduc radacinile rasfirate, in pozitie verticala, avnd grija ca punctul de trecere de la radacina la tulpina sa fie la nivelul solului, iar mugurele central sa nu fie ngropat. Dupa introducerea plantei n sol, planta se fixeaza prin introducerea n pozitie oblica a plantatorului, sub nivelul radacinilor si strngerea solului prin deplasarea acestuia catre planta, asigurndu-se un contact perfect al radacinilor cu solul, pe toata lungimea acestora. Daca radacinile nu vor fi introduse n pozitie verticala sau nu vor avea un contact bun cu solul, vor fi expuse riscului de atac cu mucegaiuri, nradacinarea nu va avea loc, plantele vor continua sa vegeteze 2-3 saptamni din rezervele proprii apoi se vor prabusi. Un stolon bine fixat opune rezistenta la ncercarea de extragere usoara. Modul cum se realizeaza plantarea si stabilizarea plantelor este esential n evolutia si implicit reusita culturii De retinut: - terenul se marunteste cu minim 2 saptamni nainte de plantare; - a se planta dupa o ploaie sau o irigare usoara prin aspersiune, pentru a se evita prabusirea orificiilor de plantare si a se asigura aderarea solului la radacini; - plantarea se face pe soiuri. Este bine sa se ncheie plantarea unui soi si sa se continue cu plantarea altui soi, pentru a se evita eventuale amestecuri de material saditor. - Se pregateste echipa de plantare, prin stabilirea rolului fiecarui membru al echipei, pentru evitarea tasarii inutile a terenului si eliminarea timpilor morti. O echipa de plantare, pentru plantarea manuala, poate fi formata din 10 membri si poate

53

planta 35.000 de stoloni n medie pentru o zi, cu program de lucru de 10 ore. Cei 10 membri ai echipei pot fi organizati astfel: 6 persoane pentru plantarea propriu-zisa; 3(2) persoane pentru fasonare, mocirlire si repartizare la rnd; 1(2) persoana irigare.

Greseli frecvente la plantarea manuala:


- gropita este insuficient de adnca si varful radacinii se ndoaie n sus. Efect - stagnare n vegetatie, deshidratare, pieire; - mugurele central se ngroapa sub nivelul solului. Efect: moartea mugurelui central, pieirea plantei; - mugure central si parte din sistemul radicular la 1-2 cm deasupra solului. Efect: plantele nu se nradacineaza din cauza deshidratarii si se usuca; - solul nu se taseaza bine n jurul plantei, radacina neavnd un bun contact cu solul. Efect planta se deshidrateaza si se usuca; - plantele nu se uda imediat dupa plantare; - plantele nu se mocirlesc; - radacinile mai lungi ale stolonilor se introduc "impachetate" ntr-o gropita cu dimensiuni mici. Radacinile putrezesc, planta moare. Se poate practica si plantarea mecanizata cu masina de plantat legume, concomitent cu udarea. Pentru reusita plantarii mecanizate, se recomanda ca plantele sa fie uniforme ca marime Irigarea culturii este obligatorie, imediat dupa plantare. Pentru perioada de dupa plantare, pna la stabilizarea culturii, se recomanda irigarea prin aspersiune, ntruct prin aceasta metoda, se asigura micsorarea temperaturii la nivelul plantelor, si n plus se asigura umiditatea atmosferica necesara pentru reducerea transpiratiei excesive a plantelor (transpiratia poate duce la ofilirea plantelor, prin eliminarea apei, in conditii de umiditate atmosferica scazuta. Indiferent care este metoda de irigare a plantelor, aceasta este absolut necesara pentru primele 2-3 saptamni de la plantarea stolonilor, la un necesar de 65-80% din capacitatea totala de apa a solului. Aceasta se poate masura direct cu un umidometru simplu si poate ajuta la un control riguros al nivelului de apa din sol.

Lucrari de ntretinere n anul plantarii


Pentru cultura clasica a capsunului, primul an, de regula, este fara rod. Lucrarile de ntretinere care se efectueaza imediat dupa plantare, sunt diferite de cele din anii de rod, din acest motiv vor fi mentionate separat. Verificarea prinderii si completarea golurilor Certitudinea prinderii plantelor este de data de aparitia si formarea primelor 3-4 frunze noi, precese care au loc pna n ziua 14 de la plantare. Este prematur de estimat prinderea plantelor pna la aceasta data, ntruct plantele pot 54

evolua n conditii de umiditate optima, doar din rezervele proprii din sistemul radicular. Completarea golurilor se va realiza, prin urmare, la doua saptamni de la plantare, cu plante de la acelasi soi. Prin completarea golurilor, la timp, va rezulta o cultura uniforma, fara diferente de vigoare si vrsta ntre plante. De modul cum plantele se prind si evolueaza, depinde n mare masura succesul culturii si exprimarea potentialului calitativ si prouctiv al soiului. Lupta mpotriva buruienilor. Lupta mpotriva buruienilor reprezinta una din problemele prioritare ale cultivatorilor de capsun. nca de la infiintare, cultura evolueaza relativ lent, prin compartie cu buruienile, care invadeaza rapid suprafetele mai ales cnd gasesc conditii prielnice de viata. ntr-o cultura multianuala de capsun, se pot gasi n amestec, multe specii de buruieni(dicotiledonate anuale si perene precum si graminee anuale si perene), functie de zona de amplasare a culturii. Lupta impotriva buruienilor presupune un program sustinut, care cuprinde urmatoarele etape: 1. Identificare si cunoasterea speciilor de buruieni din amplasamentul ce urmeaza a fi tratat. Este esentiala cunosterea speciilor de buruieni si a biologiei acestora pentru a ntelege cum acestea se reproduc si supravietuiesc. Functie de durata de viata a buruienilor, acestea se pot grupa n trei categorii: a) buruieni anuale (de primavara, de vara si de toamna), care germineaza, nfloresc, produc seminte si mor n acelasi an de vegetatie. Aceasta categorie de buruieni se dezvolta si se raspndesc foarte rapid si sunt foarte nocive pentru cultura capsunului. b) buruieni bianuale, care germineaza, si dezvolta partile vegetative n primul an si formeaza flori si seminte n anul al doilea c) buruieni perene, care si perpetueaza existenta ntr-un areal pe parcursul a multi ani si care odata aparute sunt destul de greu de distrus. Aceste buruieni se pot nmulti fie prin seminte, fie prin organe vegetative subterane(tuberculi, rizomi, tulpini subterane) sau supraterane (stoloni) Principalele buruieni identificate n plantatiile de capsun Denumirea tiinific Denumirea populara

Buruieni monocotiledonate anuale Bromus inermis Obsiga Digitaria sanguinalis Meisor Hordeum vulgare Orza - samulastra Lolium multiflorum Raigras anual Panicum capillare Mei marunt 55

Panicum maximum Panicum millaceum Panicum spp Poa annua Setaria verticillata Setaria viridis Triticum aestivum

Mei mare [de Guineea] Mei Mei Lunisor, firuta Mohor agatator Mohor verde Grau samulastra

Buruieni dicotiledonate anuale Abutilon theophrasti Teisor, pristolnic Amaranthus retroflexus Stir salbatic Anagallis arvensis Scanteiuta Atriplex patula Loboda Capsella Bursa-Pastoris Traista ciobanului Chenopodium album Spanac salbatic Datura stramonium Ciumfaie Galinsoga parviflora Busuioc slbatic Galium aparine Turia Ipomoea hederacea Zorele Lamium purpureum Urzica moarta Polygonum lapathifolium Iarba roie (Hricaurctoare) Polygonum persicaria Ardeiul broatei Portulaca oleracea Grasita, iarb gras Raphanus raphanistrum Ridichioara (ridiche slbatica) Solanum nigrum Zrna Taraxacum officinale Ppdia Thlaspi arvense Pungulia Viola arvensis Viorele de ogoare, trei frai ptai Xanthium strumarium Cornaci, cornei Convolvulus arvensis Volbura Buruieni perene Cirsium arvense Sonchus arvensis Urtica urens Rumex patientia

Plmida Susai Urzica mica tevia

Buruieni graminee anuale

56

Alopecurus mysuroides Coada vulpii Avena fatua Ovscior Echinochloa crusgalli Iarba brboasa Buruieni graminee perene Agropyron repens Pir trtor Sorghum halepense Costrei 2. 3. Stabilirea gradului de infestare a terenului cu anumite grupe de buruieni, si determinarea densitatii acestora. 4. Stabilirea strategiei de distrugere a buruienilor functie de speciile identificate si specificul lor biologic precum si de densitatea buruienilor. Pentru prevenirea si combaterea buruienilor pot fi aplicate urmatoarele metode: A. Metode preventive: - Evitarea proliferarii de noi specii de buruieni n arealele noi, prin desfasurarea etapelor tehnologiei de cultura. Ex: diseminarea semintelor sau organelor vegetative ale buruienilor prin gunoiul de grajd; B. Metode culturale: - Realizarea unei bune dezvoltari biologice la plantele de capsuni, care sa inhibe dezvoltarea buruienilor; - mulcire cu folie speciala neagra sau gri; - mulcire cu material vegetal (talas, frunze de padure, paie); C. Metode mecanice: - prasile manuale ntre rnduri si pe rnd; D. Metode chimice: - erbicidare Fiecare din metodele mai sus amintite prezinta avantaje si dezavantaje, insa strategia de lupta impotriva buruienilor implica pentru cultura capsunului, aplicarea unei singure metode sau combinarea a doua sau 3 metode pentru a obtine rezultatul scontat. Suprimarea inflorescentelor si a stolonilor Este o lucrare specifica pentru capsun. Este obligatorie atat pentru plantatiile nfiintate n toamna ct si pentru cele nfiitate n primavara. Destul de frecvent, o parte din capsunul plantat n toamna, formeaza cte 1-3 inflorescente n primavara urmatoare. Aceste inflorescente nu pot asiugura o productie de calitate. Dimpotriva, ele ncetinesc ritmul de crestere a plantelor si influenteaza negativ procesul diferentierii mugurilor floriferi, deci recolta anului urmator (care va fi primul an de rod). Ca atare, toate aceste inflorescente, trebuie suprimate n 2 -3 reprize, n cel mai scurt timp de la aparitia lor. Uneori apar inflorescente si la capsunul plantat n primavara, care, de asemenea trebuie 57

eliminate, ntruct se poate ajunge la debilitarea si epuizarea plantutelor. Suprimarea inflorescentelor trebuie facuta n faza erbacee, la naltarea acestora, pna la deschiderea florilor. In aceasta etapa, inflorescentele se pot elimina usor prin simpla taiere cu unghia. Daca este depasit acest moment, tija inflorescentei se lemnifica iar suprimarea trebuie facuta cu un instrument de taiat. Surprimarea stolonilor se face tot n 2 - 3 reprize, pe masura ce apar, concomitent cu prasitul pe rnd. De asemenea stolonii trebuie eliminati cnd sunt n stare erbacee (au lungimea de 10 cm), cnd pot fi usor taiati cu unghia. Cnd au lungime mai mare, filamentele devin lemnoase pe de o parte fiind mai greu de suprimat, iar pe de alta parte ncep sa emita stoloni, consumnd substante hranitoare n detrimentul productiei de fructe. Pentru a completa eventuelele goluri, pot fi lasate 1-2 filamente, care vor fi conduse pe directia rndului, pentru dezvoltarea a cte un stolon. Atat stolonii ct si tijele inflorescentelor trebuie taiate la minim 1 cm de la punctul de insertie, pentru a nu distruge mugurii situati aproape de punctele de insertie si a nu rani planta. Irigarea. Capsunul este o specie cu nradacinare superficiala, necesitnd pentru o crestere si dezvoltare normala, pentru toata perioada de vegetatie, o umiditate n sol cu valori cuprinse ntre 65-75% din capacitatea totala de apa a solului. Eventualele fructuatii ale continutului de apa din sol, cu referire la absenta apei, afecteaza att dezvoltarea partilor supraterane, inclusiv diferentiera mugurilor floriferi si formarea ramificatiilor roditoare ct si dezvoltarea sistemului radicular. Excesul de apa este de asemenea deosebit de nociv pentru planta de capsun. Acesta poate produce blocaje la nivel de asimilatie pentru planta si favorizeaza aparitia bolilor specifice pentru colet si radacina. Toate simptomele tipice excesului de apa(mai ales daca acesta persista mai mult de 7 zile), conduc n final catre pieirea plantei. Cantitatea de apa necesara pentru irigarea culturii se aplica functie de momentul plantarii, de nivelul precipitatiilor, precum si de metoda de udare. Lucrarile solului. n cazul erbicidarii, sunt necesare numai 3-4 prasile pe intervale si pe rnd. Mobilizarea solului se face adncimea de 4-6 cm, pentru a se distruge crusta formata de precipitatii sau irigarea prin aspersiune si a preveni mburienarea. Prin prasile sunt distruse buruienile n curs de rasarire. Tratamente pentru combaterea bolilor si daunatorilor. In anul plantarii capsunului, n perioada de vegetatie, se urmareste mentinerea unui frunzis sanatos, capabil sa determine formarea unei plante bine dezvoltate, care sa sustina o productie maxima n anul de rod. Prin urmare se urmareste prevenirea si combaterea bolilor foliare, ale coletului si sistemului radicular, precum si a daunatorilor specifici. Numarul de tratamente recomandat pentru aceasta etapa a culturii de capsun este de 3-4.

58

De regula, primul tratament se face cnd rozeta de frunze are 3-4 frunze (2-3 saptamni de la plantare). Tratamentele se fac cu produse frungicide si insecticide, n combinatie, evitnd utilizarea acelorasi produse pentru doua tratamente succesive. Produsele pesticide recomandate, orientativ, pentru combaterea bolilor si daunatorilor la capsun precum si descrierea bolilor specifice si a daunatorilor sunt descrise n Capitolul "Bolile si daunatorii la capsun". Fertilizarea faziala Aceasta lucrare se face cu scopul de a asigura conditii mai bune de crestere si fortificare a plantelor. Se recomanda utilizarea ngrasamintelor pe baza de azot (azotat de amoniu, uree, ngrasaminte organice macerate si diluate, (Ex. Gunoi de pasari dilat 1:10), functie de faza de crestere si dezvoltare a capsunului si fertilizarea de baza a culturii. De asemenea se pot utiliza fertilizarile foliare specifice pentru etapa de crestere si fortificare a plantelor. Protectia plantelor pentru anotimpul rece. Soiurile recent create de capsun prezinta rezistenta sporita la gerurile din timpul iernii. Dupa parcurgerea etapei de fortificare a plantelor din anul fara rod, plantele pot rezista peste iarna fara protectie suplimentara, pna la temperaturi de -25C. Pentru plantatiile nfiintate toamna nsa, ale caror plante nu au un sistem radicular bine fortificat si nici o rozeta de frunze foarte bogata, se recomanda administrarea materialelor de protectie. Rndul de plante se acopera cu materiale vegetale (paie, frunze, coceni tocati), cnd temperatura ramne sub valorile de -4-5C. Pe lnga rolul protector, materialele utilizate n acoperirea culturii retin zapada peste plante si asigura un supliment de materie organica. Nu trebuie utilizat un strat prea mare de material protector, fiind suficienta dispunerea acestora pe o grosime de 6-8 cm.

Lucrari de ntretinere n anul de rod


Pentru capsun, att lucrarile de intretinere ct si unele produse pesticide difera n anul de rod, comparativ cu anul plantarii. In anul de rod, tehnologia de cultura urmareste realizarea potentialului de productie al soiului cultivat, precum si obtinerea de fructe de calitate superioara. Plantele de capsun, pe parcursul perioadei de vegetatie din anul de rod, trec prin cteva "stadii fenologice" sau etape de viata, considerate repere n aplicarea tehnologiei de cultura clasica sau moderna. Stadiile fenologice se succed destul de repede ntr-un interval de timp de aproximativ 90 de zile si necesita o atentie deosebita. Cunoasterea lor este deosebit de importanta, ntruct coincid etape critice n evolutia biologica a plantei si cu momentele recomandate pentru aplicarea tratamentelor fitosanitare (Fig.12) 1. Pornirea n vegetatie. Se declanseaza cnd temperatura medie a aerului atinge nivelul a 3-5C. Se caracterizeaza prin aparitia unei rozete de 3-4 frunze tinere.

59

2. Aparitia inflorescentelor. Se caracterizeaza prin aparitia primelor inflorescente la baza ramificatiilor roditoare. Acestea au evidentiati doar butonii florali n stadiul de "buton verde" si nu prezinta tije. 3. Inaltarea inflorescentelor. Se caracterizeaza prin aparitia si cresterea tijelor inflorescentelor(2,5 cm) si mentinerea florilor din inflorescenta n stadiul de "buton verde" 4. Inceputul nfloritului. Se declanseaza cnd timp de 8 - 10 zile se nregistreaza o temperatura medie de 12C. Este determinata de deschiderea primelor flori pentru 1-2% din plante (1 floare deschisa pentru fiecare planta = 10% nflorire). 5. Inflorire deplina. Poate fi inregistrata cnd 50% din florile inflorescentei sunt deschise. 6. Inceputul legarii fructelor. Se noteaza cnd primele 1-2 flori au legat fructe. 7. Fructe verzi. Este stadiul n care peste 50% din flori au legat fructe, fructele pe tufa fiind n diferite stadii de crestere. 8. Maturarea fructelor. Se nregistreaza din momentul n care fructele intra n stadiul alb-roz si fructele devin complet colorate. Lucrarile de ntretinere din anul de rod sunt urmatoarele: Igienizarea culturii. Primavara devreme, nainte de aparitia primelor frunze adevarate (pornirea n vegetatie), dupa zvntarea terenului, se grebleaza energic cultura, eliminnduse materialele folosite pentru protectia culturii si resturile vegetale ale plantelor (frunze mbatrnite si uscate). Acestea se composteaza sau se ard, pentru a evita raspndirea formelor de rezistenta ale bolilor. Lucrarea se efectueaza si cu scopul de a mbunatatii regimul de apa si aer din sol si de a activa radacinile. Efectuarea lucrarilor solului. Lucrarile solului constau n prasile repetate, realizate pe spatiile dintre plante cu scopul de a distruge crusta, a mbunatati regimul aerohidric al solului si a distruge buruienile. Adncimea la care se prelucreaza solul este de 8 - 10 cm. Daca plantarea s-a efectuat pe teren plan, lucrarea se poate efectua mecanic pe intervalele dintre rnduri si manual printre rndurile de plante. Daca plantarea s-a efectuat pe teren modelat, lucrarile solului constau n maruntirea solului situat pe platforma brazdei si refacerea rigolelor. Mobilizarea terenului pentru cultura multianuala clasica a capsunului se realizeaza prin 3-4 prasile manuale sau combinate(mecanice pe intervale si manuale pe rnd). Primavara devreme, dupa aparitia primelor frunze tinere, se realizeaza prima mobilizare terenului. A doua afnare obligatorie este aceea dinaintea distribuirii mulciului de paie, la legarea primelor fructe. Deoarece buruienile se pot dezvolta rapid sub stratul de mulci, mobilizarea terenului devine obligatorie mai ales pentru faptul ca timp de 4-6 saptamni terenul nu se mai poate lucra. A treia afnare se efectueaza dupa recoltat naintea cosirii plantelor. Cu ocazia recoltarii fructelor, terenul se taseaza cu datorita numeroaselor treceri, uneori n conditii de umiditate mai mare. n plus afnarea din aceasta perioada sustine diferentierea mugurilor floriferi n

60

conditii bune, asugurndu-se astfel un bun potential productiv pentru anul al doilea de rod. Ultima mobilizare a terenului se realizeaza la sfrsitul lunii septembrie - mijlocul lui octombrie (daca toamna este lunga se poate realiza si putin mai trziu). Aceasta, are scopul de a asigura infiltrarea apei din precipitatiile care se vor nregistra pe parcursul sfrsitului de toamna si pe parcursul iernii. La efectuarea lucrarilor de sapalugit se va evita: - acoperirea cu pamnt a mugurelui central "inimii"ce porneste din fiecare rozeta a tufei; - descoperirea sau ranirea sistemului radicular prin prasile; - taierea accidentala a plantelor cu sapa sau cu cultivatorul. Cu ocazia lucrarilor solului se elimina si buruienile. Daca buruienile au crescut n mijlocul tufei acestea se elimina manal, fara a deranja tufa. Irigarea capsunului. Existenta sursei de apa si a amenajarii pentru irigare este obligatorie pentru cultura capsunului. Scurtele perioade de seceta n anul de rod, au infleunta mare asupra productiei, deoarece sistemul radicular superficial al plantelor resimte puternic absenta apei. Necesitatea stricta de apa este data de urmatoarele perioade critice din viata plantei de capsun: - naltarea inflorescentelor; - formarea si cresterea fructelor; - maturarea fructelor; - dupa fructificare; Necesarul de apa se stabileste functie de nivelul precipitatiilor din zona, tipul de sol si modul de administrare a apei. Orientativ, pentru irigarea prin brazde sau aspersiune, se iriga de 4-7 ori cu cte 300 - 400 m.c. de apa la ha. Dintre aceste udari 2-3 se aplica pna la recoltarea fructelor si 2-4 dupa recoltarea fructelor. In cazul irigarii prin picurare, se stabileste un program de irigare, care asigura n mod constant un nivel al umiditatii n sol de 65-80% din capacitatea totala de apa a solului. Orientativ, se asigura 2l de apa / duza/ ora de functionare a instalatiei de irigare prin picurare. Necesarul de apa pentru plante poate fi determinat cu ajutorul unui tensiometru, care masoara consumul de apa al plantelor de la ultima irigatie si ajuta la determinarea cantitatii exacte de apa ce trebuie asigurata prin irigatie. Cu ajutorul unui alt instrument - umidometru, se poate determina continutul solului n apa la un moment dat, putndu-se stabili att necesarul de apa ct si momentul interventiei cu o noua irigare. Lipsa de apa din sol conduce la: - formarea unui frunzis sarac, incapabil sa sustina o productie satisfacatoare; - formarea unui sistem radicular superficial; - obtinerea de fructe mici, uneori deformate; - realizarea de productii nesatisfacatoare cantitativ; - diferentiere slaba, ce determina o fructificare slaba n anul urmator; n revers, excesul de apa conduce la: - putrezirea coletului si pieirea plantei;

61

- sufocarea pna la moartea radacinilor principale si secundare; - favorizarea bolilor foliare si a celor care afecteaza fructele; Fertilizarea plantatiilor de capsun. n anul de rod se aplica o fertilizare suplimentara. Nivelul cantitatilor de ngrasaminte aplicabile se face, in mod corect, dupa efectuarea unei analize chimice a solului. n urma cercetarilor, se recomanda ca administrarea azotului sa se faca numai daca prezenta acestuia n sol scade sub nivelul a 15 mg/100 g sol. Pentru fiecare 3,5 mg sub nivelul de 15 mg, se administreaza 100 kg/ha azotat de amoniu. Cu privire la fosfor, daca prezenta sa n sol este sub 85 mg P2O5 (n solutie apoasa) la 100 g sol, se va administra cantitatea de 400 -700 kg/ha superfosfat. Potasiul, n general, se gaseste n cantitati suficiente. Totusi, daca nivelul acestuia scade sub 20-40 mg/100 g sol se va administra cantitatea de 80-100 kg/ha sulfat de potasiu. n principiu, fertilizarile se fac fractionat, de 2-3 ori pe an, din care: 1/3 se dau n toamna si 2/3 primavara. In cazul culturii de 2-3 ani de rod, se aplica fertilizarea cu azot dupa cosirea frunzelor. Fertilizarile foliare au rol de supliment nutritiv, recomandndu-se aplicarea lor la fenofazele de nflorire n masa si sfrsitul nfloritului. ntruct gama de produse pentru fertilizari foliare este foarte larga si bine delimitata, functie de raportul azot:fosfor:potasiu si de continutul de microelemente, este necesara o alegere atenta a produsului functie de etapa din dezvoltarea plantei si ritmul de absorbtie al elementelor fertilizante din sol. Ritmul de absorbtie al elementelor fertilizante (orientativ) Ritm absorbieelement/Fenofaz Azot(%)20 Fosfor(%) Potasiu(%) Inainte de inflorit 40 20 16 La nflorit, cretere, maturare Dup fructe recoltare 40 56 57 24 27

Mulcirea capsunului. Este o lucrare specifica pentru capsun si absolut obligatorie. Absenta mulciului, face imposibil consumul fructelor de capsun, datorita particulelor de pamnt care adera la fruct si nu pot fi eliminate prin spalare. Pentru mulcire pot fi alese, functie de posibilitati, materiale ca: paie de cereale sau talas grosier sau frunze de padure, care vor constitui mulciul pentru cultura. Cele mai recomandate sunt paiele de cereale(gru, orz, secara), care sunt mai rigide, nu se taseaza si permit infiltrarea apei cu usurinta Mulciul, tocat grosier, se asaza cu multa atentie sub tufele plantei, ntr-un strat continuu de 5-7 cm grosime, pe toata suprafata culturii. Mulcirea se efectueaza dupa naltarea inflorescentelor plantelor de capsun (la circa 10 cm naltime a inflorescentelor), cnd acestea au primii boboci florali. Depasirea acestui moment, duce la ingreunarea mprastierii uniforme a materialului de mulcit sub inflorescentele cazute sub greutatea fructelor n crestere. Se recomanda efectuarea mulcirii cu material vegetal dupa o ploaie sau o irigare, pentru a

62

pastra n sol o mare rezerva de apa, cu influenta pozitiva asupra productiei. Un element important n favoarea mulcirii este si faptul ca fructele de capsun nu pot fi spalate dect naintea consumului. Dintr-o cultura mulcita rezulta fructe curate, stralucitoare, cu aspect comercial atragator.

63

Pentru transportul mulciului de material vegetal si asezarea lui lnga plante, sunt necesare 22 zile-om/ha cultura. n ultimii ani a fost introdusa experimental n tara noastra mulcirea cu folie de polietilena neagra sau gri. n acest caz, plasarea foliei de mulcire se face pe teren modelat, inainte de plantare sau la maxim 2 saptamni dupa plantare. Folia va ramne pe suprafata destinata culturii pna la desfiintarea acesteia. Folia destinata mulcirii culturii prezinta caracteristici particulare: elasticitate pronuntata, este subtire, rezista 2-3 ani pe suprafata solului. Poate prezenta orificii la distantele specifice ntre rnduri si plante pe rnd sau pot fi facute orificii ulterior plasarii pe suprafata terenului. n prezent, n Romnia, lucrarea de ntindere a foliei se efectueaza manual. Folia va mbraca practic brazda, marginile foliei (o portiune de 10 cm) sunt introduse n interiorul taluzului brazdei, n treimea inferioara a acestuia. Rigola va ramne libera de folie, putnd fi ulterior acoperita cu paie sau alte materiale permeabile, pentru schimbul liber aer/apa al solului. In tarile cu traditie ndelungata n practicarea acestui tip de mulcire, formarea brazdelor, intinderea foliei, chiar plantarea, se fac mecanizat. Practicarea mulcirii cu folie de polietilena prezinta urmatoarele a)avantaje: - contribuie la mentinerea unui control strict al umiditatii de la nivelul radacinilor; - contribuie la inhibarea dezvoltarii buruienilor din cultura; - impiedica nradacinarea stolonilor si asigura conditii pentru eliminarea cu usurinta a acestora; - realizeaza economie de manopera, prin plasarea in momentul plantarii si pastrarea acesteia pe toata durata culturii; - contribuie la incalzirea timpurie a solului, la nivelul radacinilor, asigurnd o maturare a fructelor cu cteva zile mai devreme; - elimina lucrarile de mobilizare a solului si distrugere a burienilor; - mentine forma brazdei modelate la nfiintarea culturii; b)dezavantaje: - este mai scumpa dect materialele vegetale; - necesita atentie deosebita la amplasarea pe suprafata brazdelor; - este obligatorie existenta fertirigarii prin picurare pentru ntretinerea culturii; - este obligatorie administrarea controlata a apei pentru irigatie prin stabilirea atenta a consumului/necesarului de apa pentru fiecare fenofaza.

Suprimarea stolonilor
n plantatiile de capsun pe rod, stolonii (filamentele) trebuie eliminati n fiecare an. Dezvoltarea stolonilor constituie un concurent puternic pentru dezvoltarea plantelor precum si calitatea si cantitatea productiei de fructe de capsun. Aparitia stolonilor se intensifica dupa recoltarea fructelor. Filamentele vor fi eliminate n faza erbacee, prin taiere la 1-2 cm de la punctul de insertie pe tulpina scurta a plantei. Eliminarea stolonilor contribuie la o buna diferentiere a mugurilor de rod pentru anul urmator precum si la o buna pregatire a plantelor pentru trecerea peste anotimpul rece, prin acumularea substantelor de rezerva la nivelul sistemului radicular. Cosirea culturii. Este o veriga tehnologica specifica pentru cultura de capsun. Se efectueaza cu scopul de a nlatura frunzele batrne si bolnave din cultura pe de o parte, iar

64

pe de alta parte pentru stimularea formarii de noi frunze apte sa asigure o buna diferentiere a mugurilor de rod si pregatirea productiei anului urmator. Cosirea culturii se face imediat dupa recoltarea fructelor. Partea vegetativa se coseste la circa 8 - 10 cm de la nivelul solului, avnd grija sa nu se distruga mugurii centrali si frunzele n formare din ramificatiile tufelor. Mugurii centrali si frunzele n formare vor asigura refacerea partilor aeriene ale tufelor, pentru continuarea vegetatiei pna toamna trziu. Resturile vegetale rezultate dupa cosire, mpreuna cu mulciul format din paie, talas sau frunze, vor scoase din cultura si puse la compostat sau arse, pentru a se distruge germenii de boli sau daunatori. Dupa eliberarea terenului de resturi vegetale se executa o mobilizare a terenului, o fertilizare cu azot si o irigare pentru a se stimula refacerea partilor aeriene ale plantelor.

CULTURA ANUALA A CAPSUNULUI

65

Capsunul poate asigura productii economice cultivat n plantatie anuala. Tehnologia de cultura anuala a capsunului este n mare parte asemanatoare cu cea multianuala, diferentele fiind date de urmatoarele verigi specifice: 1. Plantarea se face la nceputul verii (iunie - iulie), pentru ca plantele sa prezinte timp suficient pentru fortificare si diferentierea mugurilor de rod pna la sfrsitul toamnei; 2. Plantatiile vor avea o desime mare de 80.000 - 100.000 plante/ha.

3. Distantele ntre rnduri si plante pe rnd vor fi reduse corespunzator (ex: 0,35 m x 0,35 m sau 0,35 m x 0, 25 m sau 0,3 m x 0,3 m); 4. Plantarea se va face n teren modelat (de preferat) sau pe teren plan

66

5. Irigarea prin picurare cu posibilitatea de fertilizare suplimentara prin apa de irigare este obligatorie, avnd n vedere numarul mare de plante la unitatea de suprafata, deci masa vegetativa mare.

67

6. La plantare se vor folosi stoloni refrigerati, recoltati din stoloniera primavara devreme si pastrati pna n momentul plantarii n depozite frigorifice; 7. Materialul saditor va fi constituit din stoloni liberi de viroze, din soiuri cunoscute ca fiind productive, care sa asigure o recolta de 25-30 t/ha (300-500 g/planta). 8. Plantarea pentru cultura anuala a capsunului se realizeaza ntr-o perioada secetoasa si foarte calduroasa din an. Este foarte importanta asigurarea conditiilor pentru prinderea plantelor si asigurarea unei uniformitati n dezvoltarea acestora. 9. Asigurarea unei umiditati optime a solului n perioada de stabilizare a plantelor precum si a unei bune dezvoltari a partii vegetative pna la venirea anotimpului rece, sunt conditii esentiale pentru formarea a 3-4 ramificatii care sa diferentieze muguri de rod 10. Dupa recoltarea fructelor, cultura se desfiinteaza, putnd fi nlocuita cu o alta specie, n cadrul unui asolament. ntruct n primul an plantele nu-si consuma ntregul potential productiv, acestea pot fi lasate sa fructifice nca un an. n cultura anuala, capsunul poate asigura o productie de 15-25 t/ha(50 t/ha), iar calitatea fructelor este net superioara, proportia de fructe extra asigurnd un spor substantial la pretul de livrare a recoltei. Pe lnga sporul semnificativ la productie si la pretul de valorificare a productiei, cultura anuala se poate ncadra ntr-o succesiune, mpreuna cu o specie legumicola de ciclu scurt (spanac, salata, ceapa, usturoi verde, ridichi de luna, fasole pentru pastai). Prin cunoasterea si aplicarea corecta a tehnologiei de cultura a capsunului n spatiu protejat cu folie de polietilena, se obtin productii bune si de calitate, cu o devansare de 2-3 saptamni a perioadei de maturare. Cultura n spatiu protejat cu folie de polietilena se poate realiza: 1. n tunele joase. Cultura multianuala organizata n cmp, se poate ntretine sub tunele joase, instalate ncepnd cu 15 februarie si nu mai trziu de 1-3 martie. Pentru operativitate, scheletul metalic se amplaseaza n luna noiembrie, nainte de primele ngheturi la sol, pentru ca n luna februarie a anului viitor, indiferent de starea vremii sa fie ancorata folia peste cultura. Lucrarile de ntretinere a culturii sunt cele mentionate la cultura multianuala si vor fi ncepute din momentul pornirii n vegetatie a plantelor, pe masura succedarii fenofazelor. Aerisirea este lucrarea suplimentara ce trebuie efectuata periodic, pentru eliminarea excesului de umiditate si micsorarea temperaturii. Temperatura din interiorul adapostului nu trebuie sa depaseasca 28C. Descoperirea tunelelor joase se va realiza cnd temperatura din exteriorul tunelelor va inregistra nivelul de 13 - 15C, timp de 3-5 zile consecutiv. Pentru a preveni dezechilibrele fiziologice de la nivelul plantei, se va acorda o atentie deosebita asigurarii temperaturii optime pe timpul noptii. Chiar daca necesarul de temperatura este asigurat ziua si nu necesita acoperirea cu folie, datorita diferentelor mari de temperatura de la zi la noapte (coborrea temperaturii pna la 0C noaptea), nregistrate n ultimii ani, este necesara acoperirea culturii

68

pentru o protectie"de noapte". Prin utilizarea tunelelor joase, se poate realiza un devans de maturare a fructelor de 20-22 zile. 2. In solarii. Pentru cultura capsunului n solarii se utilizeaza, de obicei aceleasi tipuri de solarii ca pentru cultura legumelor.

Pentru cultura capsunului n solar, se evidentiaza parcurgerea etapelor tehnologice specifice, asemanatoare tehnologiei de cultura n cmp. Prin practicarea culturii capsunului n solar, declansarea maturarii fructelor se realizeaza cu 25-30 zile mai devreme dect la cultura n cmp. Diferentele fata de cultura n cmp liber sunt date de urmatoarele elemente: - plantarea n teren modelat cu brazde naltate cu latime la coronament de 50 sau 95 sau 1,20 m; - plantarea se va face n rnduri: 2,3 sau 4, functie de latimea la coronament a brazdei; - solul din solar va fi atent tratat mpotriva daunatorilor specifici sau bolilor, utiliznd produse pesticide d mare eficienta; - se recomanda utilizarea sistemului de irigare prin picurare, care va functiona sub filmul de folie neagra pentru mulcire; - pentru usurinta efectuarii lucrarilor de ntretinere, recomandabil este ca solul sa fie mulcit cu folie de polietilena neagra. Filmul de folie va fi plasat n acelasi mod ca la subcapitolul "mulcirea culturii"; - plantarea se poate face primavara, vara sau toamna, iar acoperirea se va face numai pentru anii de productie. Avantajul plantarii de vara (1.VI-1.VII) cu stoloni refrigerati este acela ca permite completarea cu o cultura asociata si asigura productie maxima si timpurie n primavara urmatoare; - acoperirea scheletului solarului se realizeaza ncepnd cu data de 15 februarie - pna 69

cel trziu 1-2 martie, pentru a obtine cel putin 75% din productie timpurie. Daca solariul se acopera mai devreme de 15 februarie, exista riscul ca florile sa fie afectate de ngheturile de revenire din luna martie, iar protejarea ntrziata (dupa 10 martie) este neeconomica, ntruct productia din solar se suprapune cu productia din cmp liber. - n cultura protejata, bolile si daunatorii gasesc conditii excelente de evolutie, daca parametrii umiditate si temperatura nu sunt corelati cu evolutia plantei. Prin urmare se va respecta strict calendarul de tratamente cu substante pesticide, pentru prevenire si combatere a bolilor si daunatorilor. Pentru cultura n solar, n scopul amortizarii rapide a cheltuielilor legate de investitii, se pot cultiva soiuri remontante, care pot asigura recolte pna catre sfrsitul toamnei, valorificate la preturi satisfacatoare; Indiferent de modul de protectie a culturii capsunului, se subliniaza atentia care trebuie acordata conducerii temperaturii si umiditatii. n primele doua saptamni dupa acoperire nu este necesara aerisirea. Din momentul n care temperatura din interiorul spatiului de protectie creste peste 18C, aerisirea va fi facuta periodic. Limitele de temperatura zi/noapte, necesare pentru evolutia normala a fenofazelor de crestere si fructificare sunt: Cultura de primavara(soiuri remontante si cu o singura fructificare): - stabilizarea culturii : 10-12 C(ziua) / 8-10 C (noaptea) /20 C maxim - nflorire: 14-16 C(ziua) / 10-12 C (noaptea/ 25 C maxim - fructificare: 15-16 C(ziua) / 8-10 C (noaptea) / 25 C maxim Cultura de toamna (soiuri remontante si cu o singura fructificare): - stabilizarea culturii : 10-12 C(ziua) / 8-10 C (noaptea) /20 C maxim - nflorire: 14-16 C(ziua) / 10-12 C (noaptea/ 25 C maxim - fructificare: 15-16 C(ziua) / 8-10 C (noaptea) / 25 C maxim -postrecolta: 12-14 C(ziua)/8-10 C (noaptea) / 16-20 C maxim Pe timpul nfloririi se recomanda introducerea albinelor pentru polenizare. Temperatura ridicata si umezeala din timpul nfloritului pot afecta legarea fructelor, din care cauza, functie de conditiile climatice, trebuiesc efectuate aerisiri corespunzatoare. La solarii aerisirea se face prin deschiderile de la capetele solarului, iar la tunelele joase prin ridicarea foliei de o parte a arcelor (scheletului).

CULTURA FORTATA
Se practica n spatii ncalzite: sere acoperite cu sticla sau plastic. Capsunul valorifica foarte bine sera, n conditiile unui regim de caldura inferior oricarei alte culturi horticole. Prin introducerea capsunului n gama speciilor cultivate n sera ncalzita, face posibil consumul n stare proaspata a acestor fructe att de valoroase alimentar, n lunile de iarna-primavara. Costurile ridicate pe care le implica ntretinerea culturii, n mare parte datorate combustibilului pentru ncalzire, reflectate n preturi de productie destul de

70

ridicate, au facut ca aria de raspndire a acestui tip de cultura sa fie din ce n ce mai restrnsa n tara noastra. Prin practicarea culturii fortate se anticipeaza maturarea fructelor cu 50-60 de zile. n tara noastra, tehnologia culturii capsunului n sera, presupune doua etape distincte: - fortificarea stolonilor; - fortarea plantelor. In sera (ca si n solar), capsunul se poate cultiva pe sol (clasic) sau n afara solului (cultura sustinuta sau suspendata). Fortificarea stolonilor. Pentru reusita culturii, stolonii (plantele) trebuie sa fie bine fortificati (15 mm diametrul coletului) si sa prezinte 2-3 ramificatii purtatoare de muguri micsti. Pentru fortificarea stolonilor se practica doua metode: - Fortificarea stolonilor n cmp; Stolonii refrigerati (recoltati toamna trziu sau primavara devreme, pastrati n camere frigorifice) sunt plantati n cmp liber, in luna iunie, pe suprafete bine fertilizate, drenate, permeabile. Distantele de plantare ntre rnduri si plante pe rnd sunt de 25/20 cm, asigurndu-se astfel suficient spatiu de nutritie pentru dezvoltarea plantelor. Pna catre sfrsitul toamnei, plantele si vor forma un sistem radicular puternic, cteva ramificatii roditoare si vor diferentia muguri floriferi. - Fortificarea stolonilor n ghivece sau cuburi nutritive; Stolonii refrigerati sunt plantati ghivece sau placi alveolare, ntr-un compost pe baza de turba, n luna iulie (cel trziu la nceputul lunii august). Fortificarea plantelor se poate face n solar sau sera rece sau partial n aer liber si solar sau sera. Lucrarile de ntretinere sunt cele obisnuite pentru asigurarea prinderii si dezvoltarii plantelor (fertilizare, irigare, tratamente pentru boli si daunatori). Se va acorda atentie marita asigurarii unei umiditati atmosferice corespunzatoare prin aspersiune pentru fortificarea n cmp si ceata artificiala pentru cultura protejata. Se scot din cmp dupa o perioada de cel putin 10 zile cu temperaturi sub 5C, pentru a se vernaliza (satisfacerea partiala a necesarului de frig). De la scoaterea din cmp si pna la plantare, pot fi tinuti n pungi de plastic perforate. Stolonii produsi la ghivece sau placi alveolare sunt supusi aceluiasi regim termic pentru vernalizare. Avantajul utilizarii stolonilor produsi la ghivece este dat de asigurarea prinderii si unei rapide dezvoltari postplantare. Terenul din sera se pregateste cu atentie, asigurnd o buna dezinfectie si o fertilizare corespunzatoare. Orientativ, se poate fertiliza cu: 50 t/gunoi de grajd, 150 - 200 kg/ha azotat de amoniu, 300-500 kg/ha superfosfat, 200-200 kg/ha sulfat de potasiu si circa 300 kg/ha sulfat de magneziu. ngrasamintele se ncorporeaza, apoi solul se marunteste. nfiintarea culturii se face sfrsit de noiembrie - nceput de decembrie, cnd plantele sunt n faza de repaus. Distantele de plantare vor fi alese astfel nct sa se asigure o desime de 80 - 100.000 plante la hectar. Dupa nfiintarea culturii, stolonii se tin circa o luna de zile la 1-5C pentru satisfacerea necesarului de frig, dupa care temperatura se creste cu un grad pe zi pna la 15 - 18C, temperatura care se mentine pna la nflorit. Limitele de temperatura pentru parcurgerea etapelor de vegetatie si fructificare sunt cele mentionate la cultura n solar. Limitele

71

amplitudinii de temperatura de la zi la noapte sunt foarte importante pentru nflorit, fecundare si cresterea fructelor. Umiditatea solului se mentine se mentine la 70 - 75% din capacitatea de cmp, iar umiditatea atmosferica se mentine la 65 - 70%. Datorita transpiratiei din timpul noptii, umiditatea atmosferica se apropie dimineata de 100%, din care cauza aerisirea va fi atent monitorizata. Pentru cultura n sera calda, lumina joaca un rol foarte important. n prima parte a culturii, cnd zilele sunt scurte si cerul mai mult acoperit, se pot forma frunze mici si scurt petiolate (frunze de iarna), polenul are germinabilitate slaba, prin urmare si polenizarea este deficitara. Pentru a se evita astfel de fenomene, se cere suplimentarea iluminarii cu lampi speciale, pentru a realiza n sera, n perioada nfloritului, un nivel 13-25.000 lucsi. Pentru o buna polenizare, n sera se introduc albine sau bondari. Functie de momentul cnd se doreste declansarea recoltei, se poate stabili data cnd se nfiinteaza cultura, stiindu-se ca de la nceputul cresterii rozetei de frunze si pna la nceputul maturarii fructelor sunt necesare aproximativ 80 - 90 de zile. Daca plantarea se realizeaza la nceputul lui decembrie, fructele se matureaza la sfrsit de februarie - nceput de martie. Perioada de recoltare se ntinde pe circa 4-5 saptamni, n prima saptamna recoltndu-se circa 60% din productie. Productia poate varia functie de soi, pentru soiurile timpurii nregistrnd un nivel mediu de 1-2 kg/m.p., iar pentru cele trzii de 4-5 kg/m.p. Pe scara larga, n tarile din Europa cu traditie n cultivarea capsunului, se practica cultura n afara solului (suportata sau suspendata), n spatiu protejat sau semiprotejat. Este o cultura care necesita o investitie mare, legata pe de o parte de construirea suporturilor de sustinere a culturii si pe de alta parte de amenajarea mediului de dezvoltare si fructificare a plantelor, constituit din saci de diverse dimensiuni, umpluti cu un compost special constituit. n plus necesarul de apa si elemente nutritive sunt asigurate de un sistem de ferti-irigare, capabil sa conduca solutia nutritiva pna la fiecare planta.

PRODUCEREA MATERIALULUI SADITOR PENTRU CULTURA CAPSUNULUI


Rezultatele din cercetare si productie precizeaza importanta pe care o prezinta valoarea biologica si starea fitosanitara a stolonilor folositi pentru nfiintarea culturilor de capsun. Culturile realizate cu stoloni de valoare biologica ridicata si liberi de agenti patogeni, asigura o recolta abundenta. In urma cercetarilor efectuate, s-a concluzionat ca productiile din plantatiile comerciale de capsun sunt de la 2-7 ori mai mari, daca la nfiintare a fost folosit material biologic (stoloni) liberi de agenti patogeni. Acest lucru este explicabil n conditiile n care, este cunoscut faptul ca planta mama, transmite prin stoloni pe lnga caracterele de soi, bolile si daunatorii specifici, care produc pagube nsemnate, pna la compromiterea productiei. Plantatiile mama (stolonierele), sunt destinate numai producerii stolonilor. Plantelor nu li se lasa fructe pentru dezvoltare. Dimpotriva, n plantatiile comerciale pentru fructe, stolonii se suprima n totalitate, sau sunt lasati sa completeze eventuale goluri (cultura nemulcita cu folie de polietilena.. Materialul biologic certificat si autentificat, provine din plantatii specializate numite stoloniere. Pentru producerea plantelor initiale - superelite, se folosesc doua metode: termoterapia si 72

cultura de tesuturi. Termoterapia s-a dovedit n timp ineficienta n tratarea anumitor viroze sau boli si daunatori. Cultura de tesuturi este utilizata cu succes, fiind n timp perfectionata, permitnd astfel, obtinerea plantelor initiale perfect sanatoase. In timp, aceasta metoda, care initial era destinata obtinerii plantelor initiale libere de agenti patogeni, s-a transformat intr-o tehnica moderna de nmultire rapida, pe scara industriala a capsunului. Materialul vegetal din care se preleveaza meristemele apicale sunt filamente n crestere. Activitatea de producere a stolonilor liberi de viroze cunoaste un ritm foarte mare de dezvoltare si foarte rapid. Pentru ca expresia de cultura" in vitro" sau "cultura de meristeme", sa nu ramna o necunoscuta, vor fi exemplificate cteva notiuni de baza ale acestei tehnologii moderne. Tehnologia obtinerii stolonilor liberi de viroze, comporta 3 etape: a) cultura n eprubeta (in vitro), pe substrat nutritiv special, n conditii aseptice (fara pericol de contaminare), b) cultura n spatiu protejat (sere) n care plantutele se aclimatizeaza; c) cultura n cmp. Cultura in vitro - cresterea pe mediu nutritiv artificial (n eprubeta), n conditii aseptice (fara pericol de infectie), a celulelor, tesuturilor, organelor, embrionilor. Este folosita pe scara larga la obtinerea plantelor libere de virusuri si la multiplicarea rapida a soiurilor noi Cultura de meristeme - meristemele sunt fragmente foarte mici din corpul plantei tinere (tesuturi), care se multiplica mereu, dnd nastere la alte celule, din care rezulta parti definitive ale plantei. Aceste meristeme se gasesc n vrful radacinilor, ale lastarilor filamentelor stolonilor si determina cresterea n lungime a acestor organe. De la plante apartinnd unor soiuri autentice, viguroase si vizibil sanatoase, se recolteaza vrfurile stolonilor, lungi de 10-15 cm, care se pastreaza la temperatura de 3-5 C. Dupa dezinfectare se realizeaza fragmenete foarte mici de tesuturi (0,1 - 0,3 mm), care se trec n vase speciale, pe medii de cultura realizate si apoi se nchid ermetic. Vasele se transfera n camere climatizate, la temperatura de 24 - 26C si lumina de 16 ore zilnic (1000 - 5000 lucsi). Pe mediu de cultura, meristemul dezvolta muguri cu frunze mici. Dupa 6-8 saptamni, un meristem poate dezvolta 15-20 de muguri. Acesti muguri se separa apoi, tot n conditii de sterilitate maxima si se plaseaza n alte vase, care contin acelasi tip de mediu de cultura (nutritiv). In cadrul acestui proces numit micropropagare in vitro, se pot realiza 2-5 transferuri de muguri, nsa, n practica, se practica numai 1-2. In mediul nutritiv de baza, se adauga apoi un stimulator de nradacinare. Pe acest mediu de cultura, n decurs de 50 de zile, plantuta de capsun se reconstituie complet, avns frunzisoare si radacini. Urmatoarea etapa este aclimatizarea plantutelor obtinute "in vitro", pentru adaptarea lor treptata la conditiile naturale de mediu. Plantele sunt transferate n spatii speciale protejate (izolatoare), unde se repica, n straturi compuse din materiale absobante si permeabile (perlit, turba). Mediul de cultura din izolator asigura temperatura si umiditate optime evolutiei plantelor si fortificarii lor. Aclimatizarea dureaza circa o luna, timp n care plantele dobndesc capacitatea de a rezista n conditii de mediu natural. Plantele se trec apoi n cmpul de superelite, urmnd etapele de nmultire dintr-o pepiniera pentru nmultirea stolonilor. Pentru obtinerea materialului saditor liber de viroze, prin culturi de meristeme, se parcurge un ciclu de 2-3 ani, dupa cum urmeaza: - Anul I - micronmultirea, aclimatizarea si trecerea n cmpul de superelite; - Anul II - cmpul de elite;

73

- Anul III - cmpul de nmultire a elitelor. Din acest cmp stolonii se livreaza catre cultivatorii de capsun. Prin cultura de meristeme se realizeaza material saditor pentru capsun liber de viroze pe scara industriala. Plantele de capsun pot fi livrate din pepiniere, apartinand categoriilor biologice specifice ciclului de inmultire prin meristeme dupa cum urmeaza: baza superelita, superelita, elita si certificat. Infiintarea stolonierelor (plantatiilor mama de producere a stolonilor) Alegerea terenului. Amplasarea stolonierelor trebuie n zone favorabile culturii capsunului, n areale n care se vor lua masuri de izolare fata de focare de infectie cu virusuri sau boli micotice de carantina(Phytophtora fragariae). Terenul trebuie sa fie plan sau cu o panta usoara (pna la 4 - 5%) pentru a necesita o nivelare minima, sa aibe sursa de apa pentru irigare, iar solul sa fie usor, permeabil, luto-nisipos si chiar nisipos. Cultura premergatoare. Va fi o prasitoare ce a fost bine fertilizata cu gunoi de grajd (6080 t/ha) si care paraseste terenul devreme, cel trziu n prima decada a lunii septembrie (mazare, varza timpurie de vara). Amplasarea stolonierei dupa capsunarie se va face numai dupa un interval de cel putin trei ani. De asemenea, se recomanda ca stoloniera sa fie la distanta de cel putin 100 m de o cultura de capsun. Terenul se niveleaza pentru evitarea eventualelor stagnari de apa, care inhiba eliminarea de filamente si stopeaza evolutia stolonilor formati. Fertilizarea terenului. Cu cel putin 2-3 saptamni nainte de plantare, se administreaza 60-80 t/ha gunoi de grajd bine fermentat. Se recomanda administrarea gunoiului de grajd la cultura premergatoare, din cauza continutului ridicat de seminte de buruieni, daunatori si agenti de transmitere a bolilor. Gama de erbicide utilizate pentru eliminarea buruienilor din culturile de capsun, mai ales pentru buruienile dicotiledonate, este mult mai redusa fata de alte specii. Fertilizarea cu ngrasaminte chimice se face n functie de aprovizionarea solului cu azot, fosfor, potasiu. Daca se constata o buna aprovizionare cu fosfor si potasiu, se face numai fertilizarea cu azot. Daca se constata deficiente de fosfor si potasiu se aplica 400 - 500 kg/ha superfosfat si 300 kg/ha sulfat de potasiu. Dezinfectia solului. In ultimii 20 de ani, n tarile din vestul Europei si America, s-a extins mult practica dezinfectiei solului, mai ales dupa raspndirea a doua boli care au compromis suprafete mari cultivate cu capsun (Phytophtora cactorum si Verticillium albo-atrum), care produc vestejirea plantelor. Ambele sunt micoze de rizomi si radacina si ierneaza n pamnt. Acestea pot fi combatute cu succes printr-o buna dezinfectare a pamntului. Produsele de dezinfectie recomandate sunt: Cloropicrina Dicloropropen

74

Dazomet Metan-sodium Bromura de metil Bromura de metil + cloropicrina Actiunea acestor produse este bactericida, fungicida, erbicida, insecticida, acaricida, nematocida, antivirotica. Prin urmare acopera aproape tot spectrul de agentilor sau vectorilor de raspndire a bolilor si daunatorilor. n general sporul de productie n cazul dezinfectiei solului este de 25-30%, iar numarul de tratamente aplicate n cursul vegetatiei se reduce cu 30-40%. Nu este de neglijat faptul ca procedeul de dezinfectie a solului este un procedeu scump, care necesita utilaje speciale. Procedeul se va realiza numai sub directa ndrumare a unui specialist. Pentru a preveni si combate atacul nematozilor si a altor daunatori (viermii albi, gargarita radacinilor), se poate folosi unul din produsele: Nemafos emulsionabil - 0,2%; Temik10 G / 30 - 40 kg/ha; Sinolintox G 50 - 90 kg/ha. Erbicidarea terenului Pentru prevenirea mburuienarii terenului destinat plantatiei mama, se erbicideaza cu unul din produsele simple sau n amestec, dupa cum urmeaza: Duacil 5654 WP + 6 kg/ha Dual 500 CE 4 litri + Devrinol 50 WP 6 kg/ha Dual 500 CE 4 litri + Simazin 50 WP 4 kg/ha Dual 500 CE 5 litri + Venzar 80 WP 1,5 kg/ha Venzar 80 WP 2kg + Betanal 15 CE 6 litri/ha. Doza de erbicid recomandata se dizolva n 800 - 1000 litri de apa. Erbicidarea se face cu circa doua saptamni nainte de plantarea stolonilor, pe toata suprafata, fiind urmata imediat de o aspersiune cu circa 500 m.c. apa la hectar. Epoca optima de plantare. Se recomanda perioada 1 septembrie - 15 octombrie. n zonele sudice, mai calde, plantarea trebuie ncheiata pna la data de 15 octombrie, iar n zonele nordice (cu toamne mai scurte si racoroase) sa nu depaseasca data de 15 septembrie). In cazul plantarii prea trzii fata de datele recomandate, stolonii nu au timpul necesar sa se fortifice pna la venirea anotimpului rece, iar primavara se ntrzie emiterea si cresterea stolonilor. Plantarea prea timpurie(de exemplu n august), creeaza conditii pentru diferentierea mugurilor floriferi, necesitnd cheltuieli suplimentare pentru suprimarea inflorescentelor, toata hrana sintetizata de planta mama trebuind directionata catre emiterea si cresterea stolonilor. Prin modernizarea tehnologiei de cultura a capsunului, inclusiv pentru producerea de material saditor pentru capsun, se pot nfiinta stoloniere cu stoloni refrigerati. n acest caz, plantarea se va face primavara n lunile martie-aprilie. Pregatirea terenului. Terenul se pregateste prin efectuarea unei araturi adnci la 30-35 cm si se marunteste corespunzator, cu grapa cu discuri, combinatorul si daca este necesar utiliznd freza. n final va trebuie sa rezulte un substrat de plantare bine afnat pe o adncime de 15-20 cm.

75

Acest mediu permite dezvoltarea unui sistem radicular puternic la plantele mama pe de-o parte, iar pe de alta parte, permite formarea unui sistem radicular bogat la stolonii care se vor forma. Distantele de plantare. n stoloniere (plantatiile mama producatoare de stoloni), distantele de plantare sunt mult mai mari dect n plantatiile pentru productia de fructe de capsun. Plantele fiecarui soi, emit stoloni de dimensiuni diferite, iar distante dintre rndurile de plante vor fi diferite functie de aceasta caracteristica. Pentru sistemul clasic, plantarea se face n rnduri simple la distanta de 1,6-2m intre rnduri, la soiurile cu filamente mijlocii si lungi si de 1,3 - 1,5 m la soiurile cu filamente scurte. Distanta dintre plante pe rnd este de 0,5 m. Daca nu se cunoaste acest parametru pentru un anumit soi, se poate planta la distantele de: 1,5m ntre rnduri cu 0,5 m ntre plante pe rnd. Numarul de plante necesare pentru nfiintarea unei stoloniere n suprafata de 1 ha poate fi cuprins ntre 11.000 si 18.000 plante. Plantarea stolonilor Fiind vorba de plante care la rndul lor vor produce stoloni, se cere ca pe lnga garantarea autenticitatii si a starii fitosanitare, stolonii folositi la plantare sa fie ntregi, vigurosi, cu mugurele terminal bine dezvoltat, radacina sanatoasa, turgescenta, de culoare alba murdar la exterior si sidefie la interior. Plantele trebuie sa fie din categoria biologica "baza superelita" sau "superelita" (prima sau a doua nmultire a plantelor obtinute in vitro. Plantarea se face manual, n care caz, n prealabil se marcheaza rndurile conform schemei mentionate, sau se face mecanizat utiliznd masina de plantat rasaduri reglata cu sectiile de plantare corespunzator schemei. ntretinerea stolonierelor Combaterea buruienilor. Dupa plantare se acorda o atentie deosebita combaterii buruienilor. Stoloniera se erbicideaza primavara foarte devreme cu Duacil 5653 WP 50,6 kg/ha sau cu una din combinatiile: Dual 500 CE, 5 l + Venzar 80 WP, 1,5 kg/ha; Dual CE, 4 l + Tenoram 50 WP, 6 kg/ha; Betanal 15 CE, 6l + Venzar 80 WP, 2 kg/ha. Cu toate acestea, intervalul dintre rnduri trebuie n permanenta mentinut afnat, conditie necesara pentru o buna nradacinare a stolonilor. Orice interventie pentru ntretinerea curata a solului n stoloniera, trebuie executata cu multa grija pentru a nu deranja rozetele abia nradacinate. n caz contrar se stopeaza cu cel putin 10 - 15 zile evolutia normala a nstolonarii. n a doua parte a perioadei de vegetatie, cnd filamentele au cuprins tot intervalul, buruienile care apar vor fi plivite manual. nlaturarea inflorescentelor. Este o lucrare specifica si absolut obligatorie pentru stoloniere. Se executa n 2-3 reprize pe masura ce apar inflorescentele, n faza erbecee a acestora pentru usurinta detasarii de planta mama. ntrzierea sau neefectuarea acestei lucrari, micsoreaza cantitativ si calitativ productia de stoloni.

76

Cresterea stolonilor este libera, se realizndu-se doar o "dirijare" naturala pe baza fotoperiodismului. Filamentele pe masura ce apar se orienteaza catre spatiul liber. Irigarea stolonierei Amplasarea stolonierei nu este posibila dect pe un teren prevazut cu instalatie de irigare. Cresterea si nradacinarea stolonilor, sunt fenofaze care coincid cu perioada calduroasa si secetoasa din timpul verii. Stoloniera este o foarte mare consumatoare de apa. Argumentele care conduc la aceasta concluzie sunt: -amplasarea, de regula pe un teren nisipos, care pierde foarte usor apa prin evaporare; -sistemul radicular superficial, foarte expus secetei. -masa vegetativa foarte mare, care consuma si elimina prin transpiratie cantitati mari de apa. Orientativ se pot aplica 6-10 udari prin aspersiune cu norme de 250-350 m.c. apa/ha. Necesarul de apa va fi asigurat la nivelul a 70 - 72% din capacitatea de cmp, masurat la adncimea de 20 cm(masurarea nivelului de aprovizionare cu apa se face cu umidometrul). Fertilizarea stolonierei. Cnd ncep sa apara stolonii, se administreaza azotat de amoniu 150 - 200 kg/ha azotat de amoniu sau ngrasaminte organice lichide (exemplu gunoi de pasari macerat n cantitate de 1000 - 1500 kg/ha, diluat cu 10-12 parti apa). Aceasta fertilizare suplimentara contribuie la asigurarea necesarului de hrana pentru cresterea intensa a stolonilor, care se realizeaza ntr-o perioada scurta. Prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor. Prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor, este o etapa tehnologica de baza pentru obtinerea unui material saditor sanatos. Este una din cele mai importante verigi tehnologice, deoarece valoarea biologica a stolonilor depinde de starea biologica a stolonierei. Tratamentele se efectueaza la avertizare, iar acolo unde nu exista posibilitatea de avertizare, se fac tratamentele la acoperire, ceea ce nseamna efectuarea de tratamente succesive, la un interval de 12-14 zile(functie de timpul de actiune al produsului oferit). Mare atentie se va acorda prepararii corecte a solutiei si pulverizarii uniforme, fara gresuri, deoarece orice portiune nestropita reprezinta un real focar de infectie. n stoloniere se folosesc pesticide de mare eficacitate, simple sau combinate pentru a avea un spectru complet n combaterea bolilor si daunatorilor. De asemenea, se va urmari ca n succesiunea tratamentelor sa se foloseasca alte combinatii in vederea prevenirii fenomenului de toleranta a anumitor ciuperci sau insecte fata de anumite produse fitosanitare: Se recomanda folosirea urmatoarelor pesticide simple sau in amestec: - FUNGICIDE: Turdacupral 50 PU - 0,3% sau zeama bordeleza 0,5% - Captadin 50 PU 0,2%, Dithane M45 0,2%, Vondozeb 80 WP 0,8% - Aliette 80 PU 0,2% + Derosal 50 WP 0,07%; INSECTICIDE: Sinoratox 25, 0,1%, Thiodan 35- 0,2%, Nimrod - 0,05% - Zolone 35 EC 0,2%, Karate 2,5 EC 0,2%, Thionex 35 - 0,2%. In timpul vegetatiei se fac mai multe controale care urmaresc starea fitosanitara a plantelor

77

Recoltarea stolonilor Recoltarea se poate face manual, pentru suprafete mici, si mecanizat(se recomanda) pentru suprafete mari. Orice metoda de recoltare s-ar adopta, recoltarea trebuie sa se faca fara a afecta radacinile n lungimea lor. Solul trebuie sa aiba o umiditate corespunzatoare, care sa permita scuturarea usoara a pamntului de pe radacina, fara ca acestea sa fie distruse. Daca solul este uscat, se aplica o irigare cu 5-6 zile nainte de scoaterea stolonilor, astfel nct solul sa fie umed pe o adncime de 15-20 cm. Productia de stoloni ce se poate obtine este de 500.000 - 1.000.000 de stoloni/ha functie de soi si gradul de ntretinere a culturii si favorabilitatea zonei pentru cultura. Randamentul difera mult functie de soi, sol, data plantarii, densitate de plantare, conditii climatice, fertilizare, numarul de irigari si data recoltarii. Pentru plantarea de toamna, imediata, se pot obtine 250-500.000 plante/ha, bune de plantat. Pentru plantele recoltate pentru refrigerare, randamentul este mult mai mare, datorita recoltarii pna la o data mai trzie. Pentru plantarea din toamna, recoltarea se face de regula n luna septembrie, cu posibilitate de extindere a sezonului ncepnd din luna august(cazuri exceptionale), pna la nceputul lunii octombrie. n stolonierele n care nu s-a facut recoltarea din toamna, stolonii se pot scoate ncepnd cu mijlocul lunii martie si se poate continua pna la nceputul lunii mai. Fasonarea, ambalarea, transportul si pastrarea stolonilor Pentru o buna prindere a plantelor recoltate, acestea trebuie sa aiba o radacina de minim 10 -12 mm lungime Fasonarea stolonilor este o operatie destul de simpla si consta n ndepartarea completa, a pamntului de pe radacini, fara ranirea acestora, a resturilor de filamente, a frunzelor si petiolurilor uscate. Se ndeparteaza si frunzele sanatoase, lasnd 2-3 frunze centrale tinere. Pentru vnzare, transport sau depozitare, stolonii se ambaleaza n pungi de polietilena cu dimensiunile 0,6 x 0,3 m, iar grosimea filmului 0,04 - 0,06 mm. Stolonii se introduc n pungi pe doua rnduri cu radacinile catre exterior. Pungile cu dimensiunile mentionate, au capacitatea de 150 buc., la soiurile cu stoloni vigurosi, sau 200 buc. la soiurile cu stoloni de vigoare mijlocie. Punga se eticheteaza pentru a nu se ncurca soiurile si se capseaza. n situatia n care stolonii sunt umezi, pentru acestia se folosesc pungi perforate pe partile laterale. Nu se vor depozita pungile de stoloni la soare, nici macar pentru scurt timp. Lasarea lor n soare timp de o jumatate de ora, face ca n interiorul pungilor temperatura sa depaseasca 40 - 50 grade Celsius. De asemenea, nu se vor stratifica vrac pentru timp ndelungat, ntruct plantele si continua procesele fiziologice, de respiratie si transpiratie chiar dupa recoltarea lor, ceea ce duce inevitabil la cresterea temperaturii n interiorul pungilor si deteriorarea lor. Plantele ambalate se amplaseaza n depozite frigorifice la temperaturi de +4+5C, unde se pot pastra 2-3 zile n tarile mari cultivatoare de capsun, pentru plantarea de vara se folosesc n exclusivitate stoloni refrigerati. Stolonii se recolteaza toamna trziu sau primavara devreme pentru a se evita pastrarea pe o durata mai lunga de 6-7 luni, care duce la degradarea plantelor si la un

78

consum mare de energie. Pentru refrigerare ndelungata stolonii se amplaseaza mai nti n depozite cu reci si apoi n depozite cu atmosfera controlata la temperatura de -2C. Cnd sunt scoase din depozit, temperatura se ridica treptat timp de 2-3 zile nainte de plantare. Pentru ca pastrarea stolonilor sa se faca cu pierderi minime se au in vedere anumite particularitati tehnologice: - recoltarea stolonilor pentru pastrarea se face la ncetarea vegetatiei dupa primul ger (toamna trziu), n ferestrele iernii sau primavara timpuriu nainte de pornirea in vegetatie. Perioada de recoltare se stabileste in functie de starea de umiditate a solului si de conditiile climatice ale zonei de cultura. In ceea ce priveste calitatea stolonilor se au in vedere urmatoarele: - stolonii trebuie sa aiba marimea specifica soiului; - numarul radacinilor sa fie 15-30; - mugurele terminal sa fie sanatos si bine dezvoltat. La nivel european se comercializeaza mai multe tipuri de stoloni, clasati dupa diametrul la nivelul coletului coletului, grad de fortificare si prezentare. Fiecare tip de stoloni poate fi destinat pentru nscrierea ntr-un tip de cultura si esalonarea momentului recoltarii. Stolonii pot fi comercializati n stare proaspata sau refrigerati. Stolonii proaspeti pot fi: Plante proaspete cu radacina nuda, recoltate din pepiniera Plante proaspete in ghiveci. Stoloni nradacinati la ghivece, fortati n placi alvelolare vara si comercializati cu bloc de substrat nutritiv. Stolonii refrigerati. Conform standardelor europene, functie de diametrul la rizom, stolonii refrigerati sunt clasati astfel: -Categoria B. Plante calibrate in general la 8 -11 mm diametru la riyom conservate la rece. -Categoria A. Plante calibrate in general la 11-15 mm grosime la rizom conservate la rece. -Categoria A+. Plante calibrate la diametrul de 15 mm+ la rizom Pentru a extinde perioada de cultura a unor soiuri, dincolo de sezonul natural de fructificare, n tarile din vestul Europei (Olanda, Anglia, Franta), au fost puse la punct un numar de sisteme de cultura speciale, fiecare destinat pentru o gama larga de tipuri de material saditor. Pentru cultura n sistemul protejat exista patru tipuri principale de material saditor (stoloni): stoloni refrigerati (A,A+), stoloni tip waiting bed plants, stoloni tray plants, si stoloni crown plants. Fundamental, alegerea materialului saditor(tipului de stoloni) depinde de anumiti factori ntre care: data plantarii, disponibilitatea de material saditor, sistemul de cultura adoptat. Pentru plantarea timpurie de primavara (ianuarie - februarie), cei mai multi cultivatori opteaza pentru Crown sau WBP pentru ca au cea mai mare capacitate de productie. Pentru plantarea de vara (mai - august), stolonii A+ sau Tray plants sunt preferati, deoarece produc fructe mari si de calitate, urmare a perioadei de pastrare n conditii de temperaturi scazute(realizarea necesarului de frig). Stolonii refrigerati Materialul saditor produs si pastrat la temperaturi scazute se imparte in mai multe categorii depinznd de diametrul rizomului. n general, plantele cu diametru mai mare contin mai

79

multe ramificatii si deci au un mai mare potential de productie. Cele mai utilizate tipuri de stoloni refrigerati n tarile mari cultivatoare de capsun sunt cunoscute ca A si A+ (A diametru la rizom 11-15 mm; A+ - diametru la rizom 15 mm+). Plantele A+

sunt preferate pentru culturile protejate, datorita marimii lor, care dovedeste o productie ridicata la un pret acceptabil pentru o planta extra. Din nefericire, stocurile pentru stolonii A+ sunt limitate si cultivatorii recurg la plantarea stolonilor mici (A) cultivati n densitate mare, n scopul de a obtine productii sporite. Datorita diametrului mai scazut al rizomului lor, au un numar redus de flori, plantele A tinznd sa fructifice ntr-o perioada de recoltare mai condensata. Marimea diametrului rizomului(tulpinii), pentru stolonii refrigerati, poate varia intre furnizori de material saditor dar standardul unanim recunoscut este cel mentionat anterior. Waiting bed plants Ca o alternativa de a mari stolonii, unii cultivatori de capsun n sistem protejat cumpara WBP. Acestia, sunt n fapt, stoloni foarte vigurosi, cu diametrul tulpinii de 17 mm+. Sunt obtinuti prin plantarea filamentelor cu stoloni, ntr-un substrat de cultura special preparat (pat de asteptare), unde sunt permanent desprinsi de filamente si ntretinuti, pentru a deveni cele mai mari tulpini posibile pna la sfirsitul anului. Cu toate ca WBP dau prime productii la nivel mai ridicat dect plantele A+ , marimea fructului este de multe ori inferioara, n mod special cnd acestea au stat in conditii de temperatura scazuta mai mult 80

de 5-6 luni. Foarte adesea, stolonii WBP tind sa produca un mare numar de fructe deformate si mici comparativ cu stolonii A+, multe dintre acestea nefiind corespunzatoare pentru comercializarea pentru consum n stare proaspata. Tray plants Sunt obtinuti din plantute(stoloni neinradacinati), initial puse la nradacinat n recipiente special destinate (placi alveolare). n mod normal, mediul de nradacinare este compost pe baza de turba Plantutele (stolonii) destinati pentru obtinerea acestei categorii de stoloni, sunt recoltate la sfrsit de iulie si sunt crescute n solar, sera sau n aer liber, pna n decembrie, data pna la care plantele si dezvolta sistemul radicular si unul sau 2 conuri de crestere realiznd un diametrul de 15-18 mm la nivelul rizomului. n perioada de repaus, plantele sunt mutate din recipiente si plasate n depozite prin refrigerare. Din cauza bunei dezvoltari a sistemului radicular se realizeaza o buna nradacinare la plantarea din vara, n sera, solariu sau n cmp cu mulcire din material plastic. Productia asteptata este apreciabil mai mare deci cea din plantele A+, aspect care va ajuta la compensarea costurilor suplimentare.

81

Plante Crown. Acest tip de plante de capsun sunt mari, prezinta multe conuri de crestere. Ele sunt de fapt plante mama scoase din pepiniera. Din cauza marimii tulpinii, acest plante pot realiza o productie mare de fructe, daca sunt crescute n mediu potrivit de cultura. Oricum, datorita maturitatii si marimii plantelor, performantele culturii se deterioreaza daca sunt acestea sunt pastrate la rece mai mult de 3 - 4 luni. Mai mult decit att, marimea fructului este mai scazuta n anul al doilea de cultura. Prin urmare acest tip de plante, sunt recomandate numai pentru fortarea de primavara, pentru plantarile din ianuarie - martie.

CULTURA N SOL SAU N AFARA SOLULUI?


n tarile din vestul Europei se practica un sistem de cultura a capsunului n afara solului. Aceasta poate fi suspendata (ancorata)

din scheletul superior al serelor (fiind adaptata doar pentru cultura protejata n sera), sau sustinuta (suportata),

82

cnd cultura este amplasata pe diverse schelete constructive ancorate n sol sau amplasate pe sol. Alegerea mediului de crestere si fructificare, constituie un aspect de importanta majora, Sistemul de cultura n afara solului pentru capsun, ridica probleme cu privire la costurile suplimentare implicate pentru a obtine productie si cunostinte suplimentare n aplicarea tehnologiei de cultura (mai ales cu potrivire la , data nfiintarii culturii, nutritie si irigare) Nu este nici o ndoiala ca productia din cultura n afara solului implica cresteri majore ale investitiilor, pentru a obtine o suprafata de cultura, necesitnd n acelasi timp si o regndire a practicilor tehnologice, cerute pentru o productie timpurie de capsun. Oricum sunt de evidentiat numeroasele avantaje ale practicarii unei astfel de culturi: 1. Formele de rezistenta a bolilor si daunatorilor din sol sunt cu adevarat eliminate, fara utilizarea de dezinfectanti ai solului sau erbicide scumpe si daunatoare mediului nconjurator.

83

2. Cultura poate fi ridicata de la nivelul solului, la o naltime convenabila, care permite accesul si ntretinerea culturii n bune conditii, reducnd costurile de recoltare si mbunatatind controlul asupra bolilor si daunatorilor. 3. Controlul asupra aprovizionarii cu apa si elemente nutritive permite manipularea cresterii plantei, si sporirea nsusirilor calitative ale fructului cu referire speciala la aroma si consistenta. 4. Se realizeaza o foarte mare flexibilitate si o mai rapida rotatie a culturilor de capsun. Plantele pot fi mutate rapid de pe structura si poate fi instalata o noua cultura de capsun ntr-un timp foarte scurt(o noua cultura poate sa fie pregatita si amplasata ntr-o suprafata din pepiniera, anterior nfiintarii, dnd astfel posibilitatea obtinerii de recolte ntr-o succesiune rapida) Aceasta nu nseamna ca producerea capsunelor n sistem protejat, n cultura n afara solului, este decisiv avantajoasa. Daca investitia se realizeaza pentru cultura sustinuta sau suspendata, aceasta ramne. In plus, exista posibilitati multiple de asociere a culturii cu o cultura la sol a unei alte specii horticole. Posibilitatilor de manipulare a perioadei de fructificare a capsunului pentru soiurile remontante si cu o singura fructificare pentru extinderea perioadei de recoltare Esential pentru cultura capsunului, ca si pentru alte culturi nfiintate n sistem protejat, este regimul de temperatura necesar pentru parcurgerea fenofazelor de crestere si fructificare. Ritmul de nfiintare si esalonarea culturilor, alegerea variantelor culturale n sistem protejat, vor urmari realizarea optimului de temperatura astfel: Cultura de primavara (soiuri remontante si cu o singura fructificare): - stabilizarea culturii : 10-12 C(ziua) / 8-10 C (noaptea) /16 C maxim - nflorire: 14-16 C(ziua) / 10-12 C (noaptea/ 20 C maxim - fructificare: 15-16 C(ziua) / 8-10 C (noaptea) / 20 C maxim Cultura de toamna (soiuri remontante si cu o singura fructificare): - stabilizarea culturii : 10-12 C(ziua) / 8-10 C (noaptea) /16 C maxim - nflorire: 14-16 C(ziua) / 10-12 C (noaptea/ 20 C maxim - fructificare: 15-16 C(ziua) / 8-10 C (noaptea) / 20 C maxim - postrecolta: 12-14 C(ziua)/8-10 C (noaptea) / 16 C maxim Se propune urmatoarea schema pentru obtinerea de recolte de capsun pe o perioada 7-8 luni: Cultura fortata de primavara - Plantare in februarie. Cresterea temperaturii se realizeaza cu materie organica. Productia este asteptata n luna aprilie; Cultura cu dubla recoltare. Plantare n iulie. Prima productie este asteptata n octombrie. Dupa recolta plantele ramn n spatiu peste iarna. A doua recolta se asteapta n apriliemai -iunie anul viitor; Cultura anuala n cmp - soiuri cu o singura fructificare - plantare n iulie : Recolta preconizata n aprilie - mai - iunie, anul II calendaristic; Cultura soiurilor si selectiilor remontante -. Plantarea se face n luna martie (A+ /Tray plants) si luna mai si se asteapta recolte constante pe o perioada cuprinsa ntre lunile iulie

84

(prima grupare de recolte) si august - septembrie (a doua grupare de recolte). Cultura sustinuta n spatiu protejat cu obtinerea a 3 recolte succesive n acelasi spatiu. Plantare 1/ in februarie (CP/WBP), plantare 2/ in mai-iunie (A+), plantare 3/ in august(A+/Tray plants). Recoltele sunt asteptate n luna mai (recolta 1), iulie-august (recolta 2), octombrie-noiembrie (recolta 3). Pentru fiecare din cele 5 variante se practica 2 sisteme de cultura (la sol "soil system" sau/si in afara solului (soilless system), n cmp (inclusiv semiprotectie) si n spatiu protejat (solar).

Pastrarea fructelor
Datorita perioadei scurte de recoltare, sunt situatii n care capsunele nu pot fi livrate direct la piata, din ratiuni de ordin economic, crendu-se necesitatea pastrarii fructelor n stare proaspata. Prelungirea duratei de pastrare a capsunelor depinde n mare masura de urmatorii factori: - starea de sanatate a fructelor. La pastrare nu vor fi introduse dect fructe sanatoase, de pe plante sanatoase. Raspndirea agentilor patogeni(ex. spori de ciuperci), nu este oprita n spatiile de depozitare, de temperaturile scazute; - stadiul de coacere. Durata de pastrare cea mai lunga, este cnd fructele sunt mai putin coapte. Recoltarea trebuie sa se faca nsa cnd fructele sunt la 70% din coacerea deplina. Pentru aceasta, fermierul trebuie sa cunoasca bine nsusirile fizice ale fructelor unui soi legate culoare, consistenta pielitei si pulpei; - momentul recoltarii. Recoltarea n scopul pastrarii n stare proaspata, se va face pe timp uscat, n zile si momente din zi, cnd temperatura este ct mai scazuta (n prima jumatate a zilei; - modul de recoltare. Pentru pastrarea n stare proaspata (ct si pentru consum imediat), fructele de capsun se recolteaza cu caliciu. Numai n acest fel, se evita riscul tasarii fructelor, asigurndu-se o buna circulatie a aerului, deci racirii, n mod direct evitndu-se alterarea acestora. - tipul de ambalaj. La pastrarea n stare proaspata, se vor folosi numai ambalaje de capacitati mici, cu posibilitati de circulatie a aerului, cu o naltime a stratului de fructe de 5-8 cm; - conditiile de depozitare. Capsunele se comporta dificil la pastrarea n stare proaspata. Durata de pastrarea este cu att mai lunga cu ct temperatura de depozitare este mai aproape de 0C, cu ct coborrea ei se face n timp ct mai scurt si cu ct mentinerea acestei temperaturi este mai constanta. Pentru stabilirea parametrilor de refrigerare a capsunelor, n vederea pastrarii, se noteaza: - punct de nghet, -1,1C; - pentru o pastrare de maxim 5 zile se cere: umiditatea aerului 90-95%/ temperatura de 0 2C;

85

- pentru o pastrare de maxim 10 zile se cere se cere: continut n bioxid de carbon 10%/ continut n oxigen de 1-2%/ temperatura de 0 - 1C.

Dezechilibre Manifestarea dezechilibrelor nutritionale la capsun


Manifestarile dezechilibrelor nutritionale la capsun sunt reflectate prin aparitia unor simptome caracteristice pe organele plantei, fie pe fruct, fie pe fruct, fie pe radacina sau stoloni. Cunoscnd aceste simptome si n completare cu analize chimice, se poate determina cauza exacta si aplica masura corespunzatoare. Aceste dezechilibre, sunt cauzate de nivelul prea scazut sau prea ridicat al unor elemente nutritive esentiale, conditiilor de mediu vitrege sau fito-toxicitatii la anumite pesticide. Simptomele dezechilibrelor nutritionale, apar arareori la capsun, daca se aplica corect tehnologia de cultura. Simptomele apar primordial pe frunze, dar pot fi afectate si aspectul fructelor si productia. Cnd deficienta implica unii nutrienti cu mobilitate scazuta cum ar fi borul, fierul sau zincul, simptomele se dezvolta prima data pe frunzele tinere . Daca simptomele implica nutrientii cu mobilitate mare n sol, acestea apar prima data pe frunzele mature (azot, fosfor, potasiu), de unde acestea sunt transferate pentru a satisface cerintele frunzelor tinere. Evitarea deficientelor nutritionale se face prin asigurarea unei fertilizari adecvate. Analiza solului este obligatorie pentru a determina necesarul pentru majoritatea elementelor nutritive. Principalele simptome ale deficientei sau excesului principalelor elemente si microelemente din sol se prezinta astfel: Azotul. Capsunul, necesita azot n general n cantitati mari. Fara continutul optim de azot plantele au crestere redusa, produc fructe mici si putini stoloni. Cnd deficitul este sever, frunzele capata o coloratie galbena sau portocaliu rosiatic. Frunzele mature sunt afectate primele, capatnd o coloratie ce tinde catre portocaliu sau rosu,

86

iar frunzele tinere devin verde pal si au petiolul scurt. Suprafata frunzei de-a lungul nervurilor ramne verde n continuare. Petiolul poate capata culoare rosiatica. Florile si fructele ramn mici iar fructele sunt excesiv de dulci. Fosforul. Capsunul tinde sa aiba o cerinta scazuta n fosfor comparativ cu alte specii. n general deficienta de fosfor este rareori o problema. Deficienta de fosfor determina colorarea n verde nchis a frunzelor tinere. Pe fata superioara a frunzelor mature, se dezvolta o pata stralucitoare metalica, o mica suprafata devine purpurie iar nervurile frunzei devin albastre. Marimea frunzei este redusa.

Se recomanda efectuarea analizelor solului nainte de plantare pentru a determina nevoile solului. Deficientele din cursul sezonului pot fi corectate prin aplicatii n sistemul de irigatii. Potasiul. n mod normal, deficientele de potasiu apar dupa ce fructele ncep sa se coloreze, desavrsindu-si coacerea. Frunzele batrne se nchid la culoare, iau un aspect de frunze arse, n timp ce frunzele tinere ramn sanatoase. Decolorarea ncepe de la marginea frunzei si se muta catre centrul frunzei, afectnd tesuturile dintre nervuri. Petiolul si partea de mijloc, de lnga nervura principala a frunzei, devine verde nchis si se usuca.

87

Lipsa simptomelor pe frunzele tinere distinge deficienta de potasiu de deficienta de bor. Fructele plantelor atacate sunt insuficient colorate si au gust neplacut. Este necesara efectuarea analizei solului si aplicarea cantitatii de ngrasamnt recomandata, pentru acoperirea deficitului pna la plantare. Daca deficienta se manifesta pe perioada de vegetatie, se poate aplica sulfat de potasiu. Zincul. Frunzele tinere afectate capata coloratie galbena. Nervurile si marginile frunzelor continua sa ramna verzi. Marginile verzi ale frunzelor constituie simptomul de baza n deficienta de zinc. Frunzele afectate, continua sa se dezvolte dar devin anormal de nguste si rosiatice pna la maturitate. Marimea fructelor si numarul lor se reduce. In primul rnd este important sa se determine continutul de zinc prin analiza solului nainte de plantare si daca este cazul, aplicarea unui ngrasamnt care contine zinc. O alta solutie este aplicarea sulfatului de zinc sau zinc chelat prin tratamentul foliar. Borul. Cresterea radacinilor este oprita prin continutul inadecvat de bor. Primele simptome ale deficientei de bor sunt ncretirea frunzelor tinere si ngalbenirea sau arderea vrfurilor lor. Marimea florilor este redusa, petalele pot fi extrem de mici, iar producerea unei cantitati mici de polen duce la formarea unor fructe mici cu un numar mic de achene. Radacinile plantelor afectate sunt scurte, noduroase si nchise la culoare. O deficienta medie de bor cauzeaza o ngalbenire a frunzei ntre nervuri si deformarea frunzelor. Deficienta de bor, poate fi corectata cu stropiri foliare sau aplicarea formelor solubile de bor n solutia pentru fertirigatie, dar utilizat cu atentie. Plantele de capsun sunt foarte sensibile la acest element si un exces ct de mic, poate afecta planta. Efectul poate fi imediat cnd este facuta fertilizarea prin tratamentele foliare. Fierul. Deficienta de fier, cauzeaza la frunzele tinere o ngalbenire a lor, iar nervurile capata o culoare verde luminos. Daca deficienta este severa, frunzele tinere devin galben albicioase iar in spatiile dintre nervuri si marginile foliolelor se coloreaza n maroniu.

88

Disponibilitatea pentru fier creste cu micsorarea pH-ului. Fertilizarea cu azot tinde sa reduca pH-ul n zona radacinilor, ceea ce determina cresterea continutului de fer disponibil. Aplicatiile foliare, sunt deosebit de utile pentru corectarea carentei de Fe. Calciul. Fara suficient calciu fructele ramn moi, iar frunzele tinere se coloreaza n brun si se ncretesc si nu se dezvolta complet. Simptome apar adesea pe stoloni. n deficientele severe zonele dintre nervuri se necrozeaza si se usuca.

89

Simptomele deficintei de calciu, sunt deseori ntlnite dar rareori sunt datorate acestui lucru. Cel mai adesea, acestea sunt date de lipsa de mobilitate si deci de accesibilitate la acest element, datorata n special amplasarii culturii pe solurile umede si reci. Aplicatiile foliare cu calciu n timpul dezvoltarii fructului, au ca rezultat obtinerea de fructe ferme si stralucitoare rezistente la transport si pastrare.

PROTECTA CULTURII CAPSUNULUI


SFATURI UTILE PENTRU NFIINTAREA UNEI PLANTATII - Plantarea pe unui teren plan sau cu o panta mica; - Amenajarea unui sistem de scurgere a excesului de apa, pentru zonele cu precipitatii abundente n anotimpul cald; - Alegerea platelor: nu se planteaza dect stoloni sanatosi, certificati. A se verifica prin sondaj calitatea plantelor din ambalaje. A se elimina plantele fara radacini sau cele necrozate. A se verifica, de asemenea starea de sanatate a plantelor la ghivece. - Plantarea pe teren modelat. Ofera numeroase avantaje: ncalzirea solului, un bun drenaj, evitarea tasarii solului n zona plantelor, fructe de calitate. - Mulcirea cu film de polietilena neagra sau gri. Avantaje: inhibarea dezvoltarii buruienilor, un bun control al umiditatii, fructe sanatoase si curate, pastrarea formei brazdei modelate anterior. - Observarea cu regularitate a culturii, mai ales cu privire la igiena partii aeriene a plantei. Reperarea primelor simptome de boala sau daunator, pentru a interveni rapid si eficace. - Respectarea programului de tratamente fitosanitare recomandat de specialist. - Protectia albinelor prin utilizarea pesticidelor cu toxicitate redusa n perioada de nflorire maxima, pentru a conserva calitatea polenului si a favoriza activitatea insectelor - A nu se efectua tratamente fitosanitare pe timp cald, de preferat dimineata, dupa ce roua s-a evaporat. - A se respecta doza indicata pentru fiecare produs pesticid si a se evita amestecurile de produse fara informarea de la persoane avizate. - A se lua toate masurile de protectie pentru persoana care efectueaza tratamentele si pentru mediu. - Solutia pentru efectuarea tratamentului este realizata prin amestecarea produsului pesticid cu apa. Doza recomandata n lucrarile de specialitate din Romnia, este exprimata n procente: exemplu Sinoratox R 35 0,1%. Aceasta nseamna ca se foloseste cantitatea de 0,1 l sau 100 ml Sinoratox la 100 l apa. Pentru recipiente mici, se face raportul pornind de la aceasta concentratie: pentru 10 l apa se aplica 10 ml insecticid Sinoratox. - A nu se aplica solutie preparata si pastrata mai mult de cteva ore. - Produsele pesticide (fungicide, insecticide, erbicide) se vor stoca n ncaperi special amenajate, ferite de nghet sau temperaturi excesiv de ridicate, ventilate si nchise cu cheie.

90

PROGRAMUL DE TRATAMENTE RECOMANDAT PENTRU CULTURA CAPSUNULUI. 1. Pornirea n vegetatie (aparitia primelor frunze) Agentul patogen Ptarea alb, putrezirea coletului Putregai cenuiu, dezvoltarea primilor spori Ptarea alb, ptarea roie Produsul Turdacupral 50 PU Dithane M45 Bravo 500 Folpan 50 WP Supra Captan 80WDG Aliette Sinoratox R 35 Thionex 35 EC Doza recomandat 0,3% 0,2% 1,5% 0,2% 0,3% 0,2-0,3% 0,1% 0,2%

Putrezirea coletului Insecte defoliatoare Acarieni

2,3. Aparitia si naltarea inflorescentelor Agentul patogen Gargria neagr a florilor 4. Inceputul nfloritului Agentul patogen Produsul Doza recomandat 0,2% 0,1% 0,1-0,2% 0,05% 0,2% 0,15% 0,07% 0,05% 0,04% Produsul Sintox R 35 Doza recomandat 0,2%

Gargria neagr a florilor, Tiodan 35 CE sau pianjeni Omite Putregai cenuiu, finare Rovral 50 PU, Ronilan 50 WP, Sumilex 50WP Konker Metoben 70 WP Finare, ptare alb Byleton Rubigan 12 EC 5,6. Inflorire deplina, nceputul legarii fructelor Agentul patogen Gargria neagr a florilor, pianjeni Limax Putregai cenuiu, finare Produsul Zolone 35 CE sau Danirun Lannate Rovral 50 PU,

Doza recomandat 0,2% 0,06% 0,05% 0,1-0,2%

91

Finare, ptare alb Man

Ronilan 50 WP, Sumilex 50WP, Konker, Metoben 70 WP Byleton Rubigan 12 EC Aliette

0,05% 0,2% 0,15% 0,07% 0,05% 0,04% 0,2%

7. Fructe verzi, primele fructe coapte Agentul patogen Putregai cenuiu, finare Produsul Rovral 50 PU, Ronilan 50 WP, Sumilex 50WP Konker Metoben 70 WP Trichodex 25 WP* Doza recomandat 0,1-0,2% 0,05% 0,2% 0,15% 0,07% 0,12%

Putregai cenusiu

*Incepnd cu aparitia primelor fructe coapte, se recomanda tratamente cu produse biologice. 8. Dupa cosirea culturii Agentul patogen Insecte defoliatoare Produsul Tiodan 35 CE sau Thionex 35 CE sau Sinoratox 35 CE Bravo 500 Byleton sau Rubigan 12 EC Doza recomandat 0,2% 0,2% 0,1% 0,3% 0,05% 0,04%

Putrezirea coletului Finare, ptare alb

9. La sfrsitul vegetatiei (septembrie - octombrie) Agentul patogen Putrezirea coletului, man Produsul Ridomil Gold 480 EC Aliette Doza recomandat 0,1% 0,2%

92

Boli si daunatori
Boli Capsunii sunt atacati, ca si celelalte plante cultivate, de agenti patogeni specifici, precum si de unii comuni arbustilor fructiferi si legumelor. Pentru prevenirea aparitiei bolilor se recomanda: - folosirea unui asolament corespunzator; - nfiintarea culturii cu material saditor sanatos; - strngerea si distrugerea anuala, prin ardere sau compostare a resturilor vegetale, dupa recoltare. n cele ce urmeaza, se vor prezenta succint bolile specifice ale capsunului, precum si cel mai des ntlnite n culturile de capsun. Patarea alba a frunzelor de capsun, produsa de ciuperca Mycosphaerella fragariae (Tull) Lindau (forma conidiana Ramularia tulasnei) - este boala cea mai raspndita a capsunului n conditiile tarii noastre. Atacul se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete de culoare rosie - violacee, care in timp capata un aspect cenusiu - albicios. Petele sunt circulare (2-4 m in diametru), izolate sau confluente Simptomele asemanatoare pot aparea si pe sepale si petioluri la un atac sever. Pe petioluri petele sunt mai alungite si n general ramn de culoare rosie violacee. Ciuperca se transmite de la un la altul prin miceliul de rezistenta aflat n organele atacate sau prin fructificatiile care se formeaza n frunzele moarte. Boala este favorizata de umiditatea ridicata si de vrsta plantatei.

93

Patarea rosie a frunzelor de capsun este produsa de ciuperca Diplocarpon earliana Wolf - forma conidiana Marssonina fragariae. Boala se manifesta pe limbul frunzelor, petioluri si pedunculi florali si caliciu, sub forma unor pete rosietice cu diametru de 1- 5 mm. Cu timpul, petele conflueaza si ocupa aproape toata suprafata limbului, iar culoarea lor devine brun - roscata. n dreptul petelor, tesutul se nchide la culoare, frunzele se usuca prematur si cad. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin miceliul de rezistenta sau prin fructificatiile ciupercii, care se formeaza pe frunzele moarte. Boala este favorizata de umiditate si de temperatura ridicata. Patarea bruna a frunzelor de capsun. Este produsa de ciuperca Dendrophoma obscurans Sutton. Aceasta boala este mai putin raspndita la noi. Atacul se manifesta pe frunze, prin aparitia unor pete circulare rosii - violacee, la nceput de 2-5 mm n diametru, iar cu timpul ajung la 1-2 cm n diametru. Tesuturile din dreptul petelor se necrozeaza, frunzele se usuca prematur si cad Ciuperca se transmite de la un an la altul prin fructificatiile sale, care se formeaza pe partea superioara a frunzelor uscate. Necroza frunzelor produsa de ciuperca Gnomonia fragriae (Arnaud) Fall. Aceasta boala este mai putin cunoscuta n tara noastra. Atacul se manifesta pe frunze, prin aparitia unor pete colturoase in sensul nervurilor, de la 5 la 30 mm in diametru. La nceput aceste pete apar sub forma unor puncte purpurii, de obicei rotunjite, delimitate de o zona rosie-bruie. Cu timpul tesutul central se necrozeaza si frunzele se usuca. Atacul se manifesta pe petioluri si pe pedunculii frunzelor. Boala este favorizata de temperatura si umiditate ridicata. Fainarea capsunului produsa de ciuperca Sphaerotheca macularis (Wallroth et Fries) Magnus - forma conidiana Oidium fragariae Harz. Atacul se manifesta pe ambele fete ale frunzei, petioluri, pedunculii florali si fructe. Pe frunze, pe ambele fete, mai frecvent pe fata inferioara, se formeaza o psla albicioasa constituita din miceliu si conidiile ciupercii. Pe partea superioara, tesuturile din dreptul petelor capata o culoare rosiatica. Foliolele frunzelor atacate se rasucesc catre fata superioara, lund forma unei lingurite. Atacul se manifesta si pe fructe n toate stadiile de dezvoltare a acestora, sub forma unei psle fainoase Frunzele verzi atacate nu se mai dezvolta, ramn mici si deformate. Fructele coapte atacate sunt inferioare din punct de vedere calitativ. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin miceliu de rezistenta si periecii care se formeaza pe resturile vegetale atacate. Fainarea este una din cele mai pagubitoare boli pentru cultura capsunului.

94

Putregaiul cenusiu produsa de ciuperca Botrytis cinerea Pers. Aceasta boala provoaca mari pagube n productie, putnd duce la compromiterea totala a productiei. Atacul se manifesta n general pe toate organele aeriene al plantei, dar mai frecvent si cu efectul cel mai pagubitor, pe flori si fructe. Fructele atacate se brunifica si n cele din urma putrezesc in ntregime. La suprafata lor n conditii de umiditate ridicata, apare un nvelis cenusiu, constituit din conidioforii si conidiile ciupercii. Infectia masiva a atacului se produce n fenofaza de nflorire a plantei. Ciuperca se transmite de la un la altul prin organele de rezistenta - scleroti. Mana comuna, produsa de ciuperca Phytophtora cactorum (Lebet et Cohn.) Schroet). Atacul se manifesta in special pe fructe, colet, caliciu si pedunculii florali. Sunt atacate fructele in toate fazele de maturare. Pulpa atacata capata un aspect pielos si un gust pronuntat amarui. Fructele verzi atacate prezinta pete de o culoare bruna, iar pulpa se ntareste. La suprafata fructelor atacate se dezvolta un miceliu fin si dens constituit din fructificatiile ciupercii. Rizomul atacat, prezinta necrozari pe portiuni de 10-12 mm, care cu timpul se extind si duc inevitabil la moartea plantei. Tesuturile atacate capata un aspect spongios. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin oospori care rezista n sol sau n resturile vegetale atacate. Boala este favorizata de excesul de umiditate

95

Mana capsunului, produsa de ciuperca Phitophtora fragariae Hickman. Plantele atacate de aceasta boala sunt de talie redusa, cu frunzele de la baza ofilite. Foliolele prezinta la margine zone necrotice de culoare rosiatica si sunt usor rasucite. In zilele calduroase plantele se usuca in ntregime. Multe dintre ele nu produc fructe, sau produc fructe foarte mici. Sistemul radicular prezinta radicele complet necrozate la exterior si sunt expuse la o putrezire accentuata si determina o rupere a plantei n momentul dezradacinarii. Cilindrul central este rosiatic ce contrasteaza intens cu zona corticala care este alba. Ciuperca ramne activa n sol pe o perioada de 8-13 ani. Boala este foarte pagubitoare si este considerata boala de carantina fitosanitara. Vestejirea plantelor este produsa de ciuperca Verticillium alboatrum Reink et Berth. Atacul se manifesta prin reducerea vigorii vegetative a plantelor si a productivitatii. Primele manifestari ale bolii se observa pe frunzele de la exteriorul tufei si pe frunzele batrne. Cnd este seceta, are loc o schimbare a culorii frunzelor, acestea devin brunii pe o portiune de 3-4 mm la marginea foliolelor si si pierd turgescenta normala. Boala progreseaza foarte reped si plantele se vestejesc. Atacul pe radacinile groase si colet se manifesta printr-o evidenta brunificare a zonei lemnoase. La plantele la care boala se gaseste ntr-un stadiu avansat, tesutul parenchimatic se nnegreste. Infectia este cauzata de ntepaturile facute de insecte si

96

nematozi. Ciuperca ramne viabila pe resturile vegetale ale plantelor timp de 7-8 ani.

Piticirea capsunului (Rhizoctonia fragariae Husain et Mc Keen). Plantele atacate sunt de talie redusa cu un numar mic de frunze si inflorescente, care prezinta la baza zone necrotice ce cu timpul cuprind ntreaga suprafata a organelor afectate. Aceste simptome sunt evidente primavara, n timpul nfloritului, cnd mugurii floriferi se brunifica si mor, iar fructele nu se mai formeaza. Plantele atacate n perioada zilelor calduroase de vara se vestejesc. Fructele care se formeaza, sunt de calitate inferioara si adesea vestejite nainte de a ajunge la maturitate completa. Se cunosc doua forme de manifestare provocate de doua ciuperci: o forma care provoaca nnegrirea stolonilor, leziuni brune sau negricioase pe stoloni si frunze si o alta care formeaza o psla violacee pe radacini si pe baza tulpinii, iar plantele mor. Mijloace curative de lupta nu se cunosc Infectia este cauzata de temperatura scazuta si umiditate ridicata. Putregaiul umed (Rhizopus nigricans), se dezvolta pe fructe n timpul transportului, daca acesta se face n vehicule insuficient racite sau n timpul pastrarii. Atacul se manifesta n prima faza pe fructele lovite, pe care se formeaza un mucegai abundent, cu unele puncte negre la exterior. Masurile preventive care se pot lua sunt: aerisirea spatiilor de depozitare si transport, mentinerea temperaturii scazute la limita parametrilor ceruti (vezi capitolul "Pastrarea fructelor de capsun), dezinfectia spatiilor de depozitare si transport. Bacterioze: Arsura bacteriana a frunzelor - Xanthomonas fragariae Kenedy et King. Atacul se manifesta pe frunze prin aparitia unor pete unghiulare neregulate de 1-4 mm delimitate de nervurile secundare. Pe partea inferioara a frunzei, leziunile sunt asemanatoare unei aureole lucitoare, translucide. Pe partea superioara a frunzei, aceasta are forme unei aureole decolorate, cu contur neregulat. Tesuturile atacate capata un aspect umed si translucid si se brunifica. In conditii de umiditate ridicata, pe fata inferioara a frunzei se formeaza o scurgere lichida "exudat bacterian". Pe partea superioara a frunzei in dreptul leziunilor se observa o usoara clorozare. Cu timpul leziunile conflueaza, distrugnd portiuni mari ale limbului. Agentul patogen se transmite de la un an la altul prin frunzele cazute la suprafata solului. Pentru evitarea infectiei se recomanda folosirea la plantare a unui material sanatos. Viroze: Filodia capsunului - Strawberry green petal. Simptomele produse de virus se manifesta pe inflorescente si pe frunze. Florile prezinta anomalii morfologice si sterilitate, iar frunzele au culoarea verde-nchis si cu pete galbene si cu timpul se ncretesc. Frunzulitele care apar sunt mici si se formeaza cu petiolul scurt. Infectia se transmite prin cicade.

97

ncretirea frunzelor la capsun - Sttrawberry crinkle virus. Virusul se manifesta prin aparitia de pete clorotice pe frunze, cu centrul necrozat si conturul neregulat. Cu timpul frunzele se deformeaza, se ncretesc si de-a lungul nervurilor, tesutul se decoloreaza. Virusul se transmite prin afide. Rasucirea frunzelor la capsun - Strawberry leaf-roll virus. La soiurile sensibile, virusul produce rasucirea limbului de-a lungul nervurii principale. Plantele infectate au vigoare scazuta. Virusul se transmite prin afide. ngalbenirea marginala a frunzelor - Strawberry yellow edge virus. Simptomele se manifesta pe frunze. Pe marginea foliolelor apar portiuni galbene neregulate si ntrerupte. Foliolele se rasucesc usor catre partea de sus a limbului si si micsoreaza suprafata. Simptomele respective sunt evidente primavara si dispar treptat vara. Patarea frunzelor - Strawberry mottle virus. Virusul se gaseste frecvent n stare latenta. La o examinare atenta a frunzelor tinere se observa o decolorare a acestora precum si prezenta unor pete inelare sau puncte mici cu contur neregulat dispuse de-a lungul nervurilor. Virusul este transmis prin afide. La capsun sunt semnalate si alte virusuri ca: Patarea inelara, Mozaicul arabic, Patarea inelara a tomatelor. Principalii vectori de transmitere a acestor virusuri sunt nematozii.

Daunatori
Capsunii sunt atacati, ca si celelalte plante cultivate de daunatori specifici, precum si de unii comuni arbustilor fructiferi si legumelor. Pentru prevenirea aparitiei daunatorilor se recomanda: - folosirea unui asolament corespunzator; - nfiintarea culturii cu material saditor sanatos; - strngerea si distrugerea anuala, prin ardere sau compostare a resturilor vegetale, dupa recoltare. In cele ce urmeaza, se vor prezenta succint daunatorii cel mai des ntlniti n plantatiile de capsun. Gargarita neagra a capsunului - Anthonomus rubi Herbst. Adultul are corpul negru de 2-3 mm si este acoperit cu o pubescenta fina. Ierneaza ca femela adulta, nematurata sexual, n sol sau resturi vegetale. Are o singura generatie pe an. Primavara femela paraseste locurile de iernare si dupa o scurta perioada de hranire depune ouale n butonii florali nedesfacuti. Larvele care apar se dezvolta n interiorul bobocilor si se hranesc cu organele florale. Acest gndac produce pagube mari la capsun, mai ales n plantatiile vechi mbatrnite, unde rezerva biologica este mai mare. Atacul se manifesta primavara devreme cnd sunt rosi bobocii florali si frunzele. Mugurii atacati se usuca si cad, fapt ce duce la diminuarea recoltei. Acarianul capsunilor - Tarsonemus fragariae (Zim). Femela are corpul oval de culoare alba sidefie la aparitie, iar cu timpul aceasta devine

98

galbena sau bruna galbuie. Masculul este mai mic dect femela. Acarianul ierneaza ca femela adulta n "inima" plantei. Primavara, la pornirea n vegetatie, femelele parasesc locurile de iernare si ncep sa depuna ouale pe frunzulitele nou aparute. Larvele care apar (dupa 12-20 de zile), prefera frunzele din interiorul tufei, unde umiditatea aerului este mai ridicata (80 - 100%). Atacul se manifesta prin ncretirea si ngalbenirea frunzelor, care cu timpul se brunifica si devin casante. Plantele atacate se usuca n 2-3 ani. Are 6-7 generatii in cursul unui an. Acarianul comun - Tetranycus urticae Koch. Masculul are culoare galbena verzui-deschis, iar in stadiul de adult are culoare bruna. Femela este la nceput de culoare galbena roz si in final devine portocalie. Corpul este de forma elipsoidala la femela si piriform la mascul. Acarianul ierneaza in stadiu de adult sub resturile vegetale. Primavara, la pornirea n vegetatie, femelele parasesc locurile de iernare si depun ouale pe partea inferioara a frunzelor. Acarienii colonizeaza partea inferioara a frunzelor. Frunzele atacate se recunosc prin aparitia unor pete de decolorare galbui care corespund ntepaturilor facute de paianjen. Cnd acestea sunt numeroase, duc la uscarea limbului frunzelor si caderea acestora. Plantele atacate nu mai fructifica normal si dau productii scazute. Are 5-6 generatii pe an. Paduchele de frunza al capsunului (Myzus fragariae) Theob. Formele aptere sunt mici, ovale si de culoare verzui-deschis. Formele aripate sunt mai mari dect cele aptere si au corpul nchis la culoare, iar abdomenul de culoare verde-deschis. Paduchele ierneaza ca ou in resturile vegetale.Larvele apar primavara si populeaza partea inferiora a frunzelor de-a lungul nervurilor. Are mai multe generatii pe an. Atacul masiv se observa in lunile iunie-iulie. Frunzele atacate, se rasucesc se usuca si cad. Acest paduche este vector pentru multe viroze. Gndacul paros (Epicometis hirta). Este o insecta care distruge organele florale n timpul nfloritului, putnd compromite cultura la un atac sever. Gargarita coletului (Otiorhynchus sulcatus). Adultul are 8-12 mm lungime, corpul negru este acoperit cu solzi fini de culoare galbena. Ierneaza n sol sau resturi vegetale. Are o singura generatie pe an. Gargaritele apar primavara devreme si se hranesc cu frunzele crude. n mod sporadic, sunt atacate si florile. Atacul la frunze si flori nu are importanta economica. Pagubele cele mai mari sunt provocate de larve, care consuma interiorul coletului, acestea lund aspectul unor caverne, iar plantele se ofilesc chiar in perioada coacerii fructelor. Productia poate fi compromisa in totalitate.

99

Viermii albi - larvele carabusului de mai (Melolontha Melolontha), care desi nu sunt specifice, distrug radacinile si rizomii capsunilor, putnd distruge n anii de invazie pna la 50% din plante.

Viermii srma (Agriotes sp.), ataca la fel ca si larvele carabusului de mai.

100

Nematozii capsunilor. Sunt niste viermi mici, microscopici, care ataca n general toate organele plantei. Meloidogyne hapla, produce manifestari ale atacului pe radicele, prin ramificarea excesiva a lor. Pe acestea apar niste umflaturi (gale), care nconjoara corpul daunatorului si servesc ca sursa de hrana si protectie pentru parazit. In final plantele se ofilesc si mor. Are mai multe generatii pe an. Aphelenchoides fragariae. Femelele si masculii acestei specii au un aspect viermiform, cu dimensiuni microscopice. Traiesc n tesuturile plantei (frunze, petioluri, flori, colet), n care patrund prin ranile provocate de insecte sau alti factori mecanici. Atacul se manifesta prin gofrarea si micsorarea frunzelor, care cu timpul se brunifica si devin casante. Parazitul invadeaza petiolurile, care se scurteaza si se ngroasa, iar n interiorul inflorescentelor acesta produce malformatii si atrofierea florilor. Productia scade iar fructele sunt deformate. Ca masuri de combatere se recomanda utilizarea de material saditor sanatos si dezinfectia solului cu unul din produsele: Nemafos 10 G, 30 kg/ha, Temik 10 G, 20-30 kg/ha, Vydate 10 G, 150 kg/ha. Pentru tratamentele din perioada de vegetatie se pot aplica tratamente foliare cu Vydate L conc.0,4% sau Padan conc.0,1%. Alti daunatori ai capsunului sunt: crtita, coropisnita, melcul de cmp sau melcul fara cochilie, greierii de cmp si miriapodele.

Proiect Agral

101