Sunteți pe pagina 1din 2

Roman realist de tip balzacian Enigma Otiliei

Publicat in anul 1938, romanul Enigma Otiliei apare la sfarsitul perioadei interbelice si este al doilea dintre cele patru romane scrise de George Calinescu. Prin romanele lui, Calinescu depaseste realismul clasic, creeaza caractere dominante de o singura trasatura definitorie, realizand tipologii (avarul, arivistul), modernizeaza tehnica narativa, foloseste detaliul in descrieri arhitecturale si in analiza personajelor, inscriindu-se astfel in realismul cu trimitere catre creatia lui Balzac. Opera literara Enigma Otiliei este un roman prin amploarea actiunii, desfasurata pe mai multe planuri, cu conflict complex, la care participa numeroase personaje. Este un roman realist prin tema, structura, specificul secventelor descriptive, realizarea personajelor, dar depaseste modelul realismului clasic, balzacian, prin spiritul critic si polemic si prin elemente ale modernitatii. Balzacianismul este prezent in Enigma Otilieiprin tema romanului care ilustreaza viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului XX, societate degradata sub influenta covarsitoare a banului. Intreaga actiune a romanului este construita in jurul averii lui Costache Giurgiuveanu, care caracterizeaza faptele si reactiile celorlalte personaje, interesate mai mult sau mai putin de mostenire. De altfel, Balzac a concentrat ideea ca banii au putere distrugatoare asupra eticii unei societati, afirmand Zeul la care se inchina toti este banul. Proza realist-obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana a III-a. Viziunea dindarat presupune un narator obiectiv, detasat, care nu se implica in faptele prezentate. Naratorul este omniscient, stie mai mult decat personajele sale si, omniprezent, controleaza evolutia lor ca un regizor universal. Desi adopta un ton obiectiv, naratorul nu este absent, ci comunica prin postura de spectator si comentator al comediei umane reprezentate cu instantele narative. Naratorul se ascunde in spatele mastilor sale, care sunt personajele, fapt dovedit de limbajul uniformizat. Titlul initial, Parintii Otiliei, reflecta ideea balzaciana a paternitatii, pentru ca fiecare dintre personaje determina cumva soarta orfanei Otilia ca niste parinti. Autorul schimba titlul din motive editoriale si deplaseaza accentul de la un aspect realist, traditional, la tehnica moderna prin care este realizat personajul titular. Romanul, alcatuit din 20 de capitole, este construit pe mai multe lanuri narative, care urmaresc destinul unor personaje prin acumularea detaliilor. Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru obtinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei Marculescu. Al doilea plan prezinta destinul tanarului Felix Sima care ramas orfan vine la Bucuresti pentru a studia medicina, locuieste la tutorele lui si traieste iubirea adolescentina pentru Otilia. Autorul acordainteres si planurilor secundare, pentru sustinerea imaginii ample a societatii citadine. Succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire, dialogul conferind verdicitate si concentrare epica.

In proza realista, descrierea spatiilor (strada, arhitectura, decorul interior-camera) si a vestimentatiei sustine impresia de univers autentic, iar prin observatie si notarea detaliului semnificativ devine mijloc de conturare a caracterelor. Incipitul romanului realist fixeaza cadrul temporal si spatial, prezinta principalele personaje, sugereaza conflictul si traseaza principalele planuri epice. Finaul este inchis prin rezolvarea conflictului si este urmat de un epilog. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea strazii si a casei lui mos Costache, din perspectiva lui Felix, intrusul/strainul din familia Giurgiuveanu, in momente diferite ale existentei sale: adolescenta si aproximativ zece ani mai tarziu. Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre doua familii irudite, care sugereaza universul social prin tipurile umane realizate. O familie este a lui Costache Giurgiuveanu, si Otilia Marculescu, aici patrunde si Felix Sima, fiul surorii batranului. A doua familie vecina, si inrudita, care aspira la mostenirea averii batranului, este familia surorii acestuia, Aglae. Istoria unei mosteniri include doua conflicte succesorale: primul este iscat in jurul averii lui mos Costache, al doilea destrama familia Tulea datorita interesului lui Stanica asupra averii batranului. Conflictul erotic priveste rivalitatea adolescentului Felix si a maturului Pascalopol pentru mana Otiliei.

S-ar putea să vă placă și