Sunteți pe pagina 1din 2

Baruch Spinoza-Despre DUMNEZEU

~Teorema VII "Apartine naturii substantei ca ea sa existe" Demonstratie: O substanta nu poate fi produsa de nici un alt lucru; va fi deci o cauza a sa (causa cui) adica esenta ei va cuprinde in mod necesar existenta; altfel spus, naturii sale ii aprtine de a exista. ~Teorema XI "Dumnezeu, altfel spus substanta consistind dintr-o infinitate de atribute, din care fiecare exprima o esenta eterna si infinita, exista in mod necesar." Demonstratie: Daca o negati, concepeti, daca e posibil, ca Dumnezeu nu exista. In cazul acesta esenta sa nu cuprinde (invaluie) existenta. Dar aceasta este absurd. Deci Dumnezeu exista in mod necesar. ~Teorema XIV "Nu exista si nu poate fi conceputa nici o substanta in afara de Dumnezeu". Demonstratie: Dumnezeu este fiinta absolut infinita, despre care nu se poate nega nici un atribut care exprima esenta unei substante si el exista in mod necesar. Daca exista, deci, o substanta oarecare in afara de Dumnezeu, ea nu poate fi explicata decat prin vreun atribut al lui; ar exista asltfel doua substante cu acelasi atribut, ceea ce este absurd. Deci nu exista nici o substanta in afara de Dumnezeu si in consecinta, in afara lui, nu puetm concepe nici o substanta. Caci daca am putea concepe una, ar trebui in mod necesar s-o concepem ca exista, ceea ce - in virtutea primei parti a acestei demonstratii - este absurd. Deci in afra de Dumnezeu nu poate sa existe si nu poate fi conceputa nici o substanta. Corolarul I: Urmeaza de aici cu ultima evidenta:1.ca Dumnezeu este unul, ca in natura adica nu exista decat o singura substanta si ca aceasta este absolut infinita. ~Teorema XXVIII "Bunul suprem al sufletului este constiinta lui Dumnezeu, si

virtutea suprema a sufletului este de a cunoaste pe Dumnezeu." Demonstratie: Lucrul suprem pe care sufletul il poate intelege este Dumnezeu, adica fiinta absolut infinita si fara de care nimica nu poate exista sau fi conceput; in consecinta, ceea ce este in mod suprem util pentru suflet - adica binele sau suprem - este cunostinta lui Dumnezeu. Apoi sufletul nu actioneaza decat in masura in care intelege si numai in aceasta masura se poate spune in mod absolut ca actioneaza prin virtute. Deci virtutea absoluta a sufletului este de a intelege. Lucrul suprem insa, pe care sufletul poate sa-l inteleaga este Dumnezeu, deci virtutea suprema a sufletului, de a intelege pe Dumnezeu, altfel spus de a-l cunoaste. ~Teorema XLII "Beatitudinea nu este recompensa virtutii, ci virtutea insasi si noi ne bucuram de beautitudine nu fiindca infranam tendintele noastre, ci din contra, fiindca ne bucuram de beatitudine, putem infrana tendintele noastre." Demonstratie: Beatitudinea consta in dragostea fata de Dumnezeu si aceasta dragoste se naste din al treilea gen de cunoastere (cunostinta intelectuala); si in consecinta aceasta dragoaste trebuie raportata sufletului in masura in care el este activ si ca urmare ea este virtutea insasi. In fine, cu cat sufletul se bucura mai mult de aceasta dragoste dumnezeiasca - sau de aceasta beatitudine - cu atat el intelege mai mult, adica are mai multa putere asupra afectiunilor sale, cu atat mai putin el sufera de afectiunile care sunt rele; si in consecinta prin acest fapt ca sufletul se bucura de dragoastea divina - altfel spus de beatitudine - el are putere de a infrana apetiturile rele. Si cum puterea omului pentru a-si infrana tendintele sale consista numai in inteligenta, nimeni nu se bucura de beatitudine fiindca el si-a infrant afectiunile, dar din contra outerea de a-si infrana afectiunile naste din insasi beatitudine.

S-ar putea să vă placă și