Consilier European Nr. 4 Din 2006

Proiect editorial ºi redactor-ººef: Adriana DOBRE
Colegiul de redacþie: Gabriel AVRAMESCU, Cãtãlina CONSTANTIN, Codruþ CONSTANTINESCU, Teodor DOSA, Augustina
DUMITRAªCU, Diana HANGIU, Speranþa Liliana NEAGU, Ligia OPREA, Carmen PÃTRUÞ, Andreea Florina RADU, Salomeea
ROMANESCU, Luciana SANDU, Iulia ªERBAN
Publicaþie editatã de Ministerul Integrãrii Europene

Direcþia Mass Media ºi Comunicare
Str. Apolodor nr. 17, Sector 5
Bucureºti, ROMÂNIA
Tel. 021-301.15.14, Fax 021-301.15.13
E-mail. adriana.dobre@mie.ro
http://www.mie.ro
© Ministerul Integrãrii Europene, 2006

Reproducerea integralã sau parþialã a acestui material este permisã numai cu menþionarea sursei.
Fotografiile au fost preluate de pe situl Comisiei Europene - Audiovisual Library,
http://ec.europa.eu/avservices/photo/index_en.cfm, © Comisia Europeanã
ISSN 1841-1
1118
Opiniile exprimate în articole aparþin autorilor acestora ºi nu reflectã, în mod necesar, poziþia oficialã a Ministerului Integrãrii
Europene.
CUPRINS
CUPRINS
Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag
Ta e! ere d id lo!
-
lut äiv om orn G ! - ole ré
ý
-
Ha G G njo eva ! - T ! -
r
!
- T el G o ro a en ob
Sa p e h m ! - jsa dp ob
M - G ää! mik ing od He dne
e
! - Bo pä ay ag
Ab en en erv - T oo erm al
e r
H
D
D
d
3
EDITORIAL
-
vä - Te oo ge - H ré -
er lo od dd ! - zd !
-
j
t !
Hy t! G or g! ob r!
s
d
d
a
o
4
DEZVOLTARE RURALÃ
f t
e
Diversificarea economiei rurale în contextul aderãrii României la UE - Andreea Florina RADU
-
Dezvoltarea ruralã durabilã - Speranþa Liliana NEAGU
Agroturismul - Teodor DOSA
r !
Grupurile de producãtori - Speranþa Liliana NEAGU
N
u
e
G
Agenþiile de plãþi pentru agriculturã ºi dezvoltare ruralã - Speranþa Liliana NEAGU
D
Impactul reformei politicii agricole comune asupra politicii de coeziune a UE - Salomeea ROMANESCU
-
n
!
u t e
POLITICI COMUNITARE
t
n
a
!
i
22
-
j
s t
Originile ºi evoluþia politicii de coeziune a Uniunii Europene - Luciana SANDU

u
Strategia Lisabona între deziderat ºi realitate - Cãtãlina CONSTANTIN
n
Aspectele fenomenului migraþionist pe piaþa europeanã a forþei de muncã - Andreea Florina RADU
e
Euroregiunile - paºi spre integrare - Diana HANGIU
Uniunea Europeanã ºi criza bosniacã - istoria unui eºec comunitar - Codruþ CONSTANTINESCU
t
G
m
u
g
d
- T
o !
FONDURI COMUNITARE
l
41
l
G ! -
Pologne et Hongrie - Aide a la Restructuration Economique - Carmen PÃTRUÞ

r
vis ! -
t
-
Principiile Fondurilor Structurale - Diana HANGIU

u
ß
en !
-
ü
H
d
ä
g
!
or
1
r
CUPRINS
CUPRINS
Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello!
- G ! ist ä !
G mo od re ä te - al
jitr ag n! rn mm Te g! ut
N o ej o - G t! - B u
de ar od H ter d p u
Do
He - T Hy Sa M Ab G
od rg m h ä! n
o! ! - - ing ik rve - en
az br sa d
n! ! - po ej! mi ay äe r! -
br
od o - T äi
PERSONALITÃÞI ALE CONSTRUCÞIEI EUROPENE

l
d
-
d
ý
l
48
o
D
Konrad Adenauer - Augustina DUMITRAªCU
- G
e
é ! - ef od ere njo n
H
r
SISTEMUL NORMATIV AL UE
e
v
-
50
Do d Ha a - T vas
Structura ºi autoritatea unei hotãrâri a Curþii de Justiþie a Comunitãþilor Europene, adoptate în urma unei cereri prealabile
adresate de o instanþã naþionalã - Augustina DUMITRAªCU
!
bré e! llo g! ere t! -

v
G
o
l
ä
e
e
DICÞIONAR COMUNITAR 54
eEurope, eGovernment, eHealth, eLearning - Luciana SANDU
n
p
l
o
u
-
-
t
v
MADE IN ROMANIA
-
Produse tradiþionale buzoiene - Gabriel AVRAMESCU 55

o
Misterul bachic din Hrubele lui ªtefan cel Mare - Iulia ªERBAN
G
o
Euro-a
atitudine - Ligia OPREA
u
d
-
Noutãþi aºteptate
r
u
!
s
d
g e
-
n
T
!
T
e
!
a
-
n d !
o
-
G
H
G
r
2
ü
t
lo!
e
ß
EDITORIAL
EDITORIAL
jumãtate din bugetul comunitar ca urmare a necesitãþii creºterii

competitivitãþii Uniunii pe plan mondial. Pe lângã re-orientarea
spre piaþã, PAC a fost nevoitã sã rãspundã unor cerinþe noi
Integrare la pãtrat precum cele ale consumatorilor sau standardelor de mediu.
Rând pe rând pieþele laptelui, zahãrului, vinului, fructelor ºi
legumelor au intrat în colimatorul decidenþilor europeni care
România aderã la Uniunea Europeanã într-o perioadã doresc o recorelare a producþiei la cerinþele pieþei interne ºi
zbuciumatã a existenþei organizaþiei, în care aceasta îºi externe ºi o creºtere a competitivitãþii produselor europene pe
chestioneazã forma ºi fondul. Pânã unde se poate extinde piaþa mondialã. Reformele vizeazã sã stabilizeze veniturile
Uniunea? Dar ºi: cât de profundã este integrarea? Pentru ca fermierilor, deschizând în acelaºi timp noi cãi cum ar fi
mecanismul sã funcþioneze eficient ºi sã aducã tuturor, mãcar diversificarea activitãþilor din agriculturã, de exemplu prin
parþial, beneficiile la care visau la momentul aderãrii, permanent dezvoltarea produselor non-agricole de tipul resurselor
sunt propuse noi programe, planuri de acþiune, strategii sau sunt energetice regenerabile.
reformate cele vechi. Odatã cu reforma PAC, a crescut atenþia acordatã
Deºi credeam cã ne apropiem de finalul pregãtirilor dezvoltãrii rurale, adicã supravieþuirii pe termen lung ºi dezvoltãrii
pentru aderare devine tot mai clar cã lupta de-abia acum începe. armonioase a zonelor rurale. Dezvoltarea ruralã pare a fi
„Lupta” cu ceilalþi membri ai clubului pentru a ne susþine interesele colacul de salvare al unei politici mult prea des criticatã pentru
ºi a profita pe deplin de statutul de membru, dar ºi pentru a-i costurile sale. Dezvoltarea durabilã nu doar rãspunde unor nevoi
convinge sã ne accepte ca egali (vezi situaþia liberei circulaþii a generale ale statelor membre – cele de protejare a zonelor
forþei de muncã). Dar, în acelaºi timp, „lupta” cu noi înºine, astfel rurale în condiþiile în care acestea reprezintã 90% din teritoriul
încât sã ne ridicãm la înãlþimea reperului pe care ni l-am fixat – Uniunii Europene extinse ºi gãzduiesc 50% din populaþia
Uniunea Europeanã care, ea însãºi, ºi-a stabilit niºte obiective acesteia. Aceasta permite în acelaºi timp ºi atingerea obiectivelor
destul de greu de atins chiar de state cu tradiþie comunitarã: strategiilor-umbrelã ale UE – Lisabona ºi Göteborg care vizeazã
Lisabona, Göteborg, Kyoto. creºterea economicã ºi ocuparea, respectiv dezvoltarea
În prezent suntem într-o plinã perioadã de reforme durabilã. Mãsurile de dezvoltare ruralã sprijinã restructurarea
comunitare. Cu cât sunt mai mari cheltuitoare de fonduri, cu atât sectorului agricol ºi creºterea competitivitãþii, oferind noi
politicile comunitare se cer mai degrabã reformate. Politica oportunitãþi de angajare în mediul rural, încurajând diversificarea
agricolã comunã este una dintre cele mai vechi, dar ºi cele mai activitãþilor ºi inovarea, acordând o atenþie specialã dimensiunii
încercate politici comune. De la MacSharry la Fischler, PAC a ecologice – elemente esenþiale ale creºterii economice durabile.
suferit modificãri succesive atât în ceea ce-i priveºte obiectivele Aºadar, România va trebui nu doar sã se alinieze
cât ºi instrumentele ºi resursele alocate. ªi aceasta datoritã legislaþiei existente în domeniul agriculturii ºi dezvoltãrii rurale, ci
schimbãrii contextului social ºi economic. Dar ºi datoritã ºi sã participe la reformarea acestui sector ºi sã-ºi promoveze
necesitãþii echilibrãrii intereselor diverselor state membre în propriile interese la nivelul structurilor decizionale ale Uniunii
contextul transferãrii suveranitãþii la nivel comunitar. Interese care Europene. Este o misiune pe cât de incitantã pe atât de dificilã,
vizeazã pe de o parte protejarea producþiilor tradiþionale, iar pe iar de succesul acestui demers va depinde dezvoltarea pe
de altã parte volumul fondurilor alocate din bugetul generos al termen lung a diverselor sectoare agricole româneºti. Ceea ce e
PAC. Astfel cã, de-a lungul timpului, PAC a dat naºtere unor sigur este cã România va primi în primii trei ani dupã aderare cca.
dispute aprinse la nivelul forurilor decizionale ale UE. De la 5 miliarde de euro, din care aproximativ jumãtate vor fi
politica scaunului gol practicatã atât de francezi cât ºi de direcþionaþi cãtre mãsurile de dezvoltare ruralã – o opþiune
irlandezi, la eternele dezbateri pe tema rabatului britanic, multe importantã care aratã nu doar grija pentru rezolvarea
crize europene îºi au cauza în zona PAC. problemelor interne legate de suprapopularea mediului rural ºi de
Dacã iniþial urmãrea asigurarea unor venituri decente fermele de subzistenþã, cât ºi racordarea la trendul european.
pentru agricultori ºi furnizarea de produse agricole la preþuri
accesibile ºi cheltuia în acest scop aproape douã treimi din Adriana DOBRE
bugetul comunitar, PAC se confruntã în prezent cu o dublã Ministerul Integrãrii Europene
provocare: de a-ºi extinde aria de acoperire ºi asupra dezvoltãrii
rurale în condiþiile diminuãrii alocaþiilor bugetare la mai puþin de
3
DEZVOLTARE RURALÃ
DEZVOLTARE RURALÃ
Diversificarea economiei rurale în contextul aderãrii României la UE

Politica de dezvoltare ruralã agriculturi durabile3.
În perioada de pre-aderare, în vederea pregãtirii În perioada 2007-2013 se va urmãri corectarea unora
statelor candidate, UE finanþeazã un Program Special pentru dintre aspectele problematice ale actualei politici de
Agriculturã ºi Dezvoltare Ruralã (SAPARD). dezvoltare ruralã. Finanþarea celor doi piloni ai PAC va fi
Pentru statele membre ale Uniunii, fondurile structurale restructuratã prin divizarea FEOGA în douã fonduri distincte:
relevante pentru agriculturã ºi dezvoltare ruralã sunt în prezent: O Fondul European de Garantare Agricolã (FEGA),
O Fondul European de Dezvoltare Regionalã (FEDR), destinat mãsurilor de susþinere a organizaþiilor comune de
care urmãreºte mai ales asistarea regiunilor rãmase în urmã din piaþã, ºi
punctul de vedere al dezvoltãrii (venitul pe locuitor se aflã sub O Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Ruralã
75% din media comunitarã) ºi care întâmpinã dificultãþi în (FEADR), dedicat mãsurilor de dezvoltare ruralã. De
procesul de conversie economicã; ºi asemenea, mãsurile de dezvoltare ruralã vor fi regrupate în trei
O Fondul European de Orientare ºi Garantare Agricolã categorii subordonate atingerii obiectivelor majore ale politicii:
(FEOGA1) care ajutã la dezvoltarea zonelor rurale prin O Îmbunãtãþirea competitivitãþii sectorului agricol ºi
creºterea eficienþei structurilor de producþie, procesare ºi forestier, prin sprijinirea restructurãrii;
distribuþie a produselor agricole ºi forestiere. O Protejarea mediului înconjurãtor ºi a peisajului rural,
În cadrul FEOGA existã douã linii de finanþare prin sprijinirea managementului funciar;
distincte: Secþiunea Garantare (pentru organizaþiile comune de O Îmbunãtãþirea calitãþii vieþii din mediul rural ºi
piaþã) ºi Secþiunea Orientare. În Secþiunea Orientare se încurajarea diversificãrii activitãþii economice.
finanþeazã ºi programul Leader+2. Scopul acestui program De la data aderãrii, o serie de mãsuri de dezvoltare
constã în încurajarea, la nivel european, a parteneriatelor ºi ruralã vor fi co-finanþate de cãtre UE în proporþie de 80%.
schimbului celor mai bune practici, în vederea promovãrii unei Aceste mãsuri vizeazã în principal:
O Mãsuri specifice pentru fermele de “semi-
subzistenþã”4;
O Asistenþã tehnicã;
O Susþinerea zonelor defavorizate5 sau a zonelor
protejate din punct de vedere ecologic;
O Împãdurirea terenurilor agricole;
O Promovarea ºi implementarea unor programe de
agromediu.
Un moment important pentru cercetarea ºtiinþificã în
domeniul dezvoltãrii rurale l-a reprezentat Conferinþa
Internaþionalã de la Cork6 intitulatã „Europa ruralã –
perspective de viitor”, care a avut ca obiectiv stabilirea
1 FEOGA=instrument de finanþare a Politicii agricole comune a Uniunii Europene (PAC), prin susþinerea pieþei produselor agricole ºi promovarea restructurãrii agriculturii comunitare.
2 Programul LEADER oferã oportunitatea introducerii unei abordãri de dezvoltare ruralã teritorialã, de jos în sus, mai integratã care se construieºte pe identificarea necesitãþilor
locale ºi a promovãrii unor strategii de dezvoltare localã care îmbinã una sau mai multe obiective prioritare: competitivitate, mediu ºi calitatea vieþii/diversificare.
3 Conceptul de agriculturã durabilã se referã la administrarea resurselor naturale pe baze raþionale, care sã conducã la prezervarea lor în bune condiþii pe termen lung.
4 În România existã multe ferme de „semi-subzistenþã”, care produc pentru consumul propriu, dar ºi comercializeazã o mare parte din producþie. Pentru a le sprijini sã se transforme
în unitãþi viabile acestea trebuie sã depunã un plan de afaceri care sã demonstreze viabilitatea economicã.
5 Conform OUG nr. 24/1998, zonele defavorizate sunt ariile strict delimitate teritorial, care îndeplinesc una din condiþiile: ratã crescutã a ºomajului, lipsa mijloacelor de
comunicaþie ºi infrastructurã slabã.
6 Conferinþa a avut loc la Cork – Irlanda, în perioada 7-9 noiembrie 1996.
4
orientãrilor fundamentale ale politicilor rurale ale Europei – „Creºterea competitivitãþii sectoarelor agricol ºi
comunitare dupã anul 2000. Declaraþia finalã a conferinþei forestier”,
cuprinde 10 puncte, în centrul cãrora este pusã preferinþa – „Protecþia mediului în spaþiul rural” ºi
pentru dezvoltare durabilã7, ca principiu fundamental de – „Calitatea vieþii în zonele rurale ºi diversificarea
politicã ruralã europeanã. economiei rurale”.
Programul Naþional pentru Agriculturã ºi Dezvoltare
Economia ruralã autohtonã – consideraþii Ruralã9 este documentul de bazã pentru implementarea în
Spre deosebire de majoritatea noilor state membre care România a aquis-ului comunitar în perioada de pre-aderare.
au aderat la 1 mai 2004, dezechilibrele structurale din sectorul Þinând cont de data apropriatã a aderãrii, este
agricol românesc sunt mai mari, fãcând ajustãrile mai necesarã o schimbare de obiectiv în cazul politicii de
complicate. dezvoltare ruralã, de la accentul tradiþional pus pe creºterea
„Agenda 2000” a UE, precum ºi reformele politicii producþiei, la restructurare ºi modernizare în scopul creºterii
agricole comune (PAC), pun un accent deosebit pe competitivitãþii. Preocupãrile pentru politicile de dezvoltare
dezvoltarea ruralã. De aceea, nevoia unei noi abordãri a ruralã sunt relativ recente în þara noastrã, fiind stimulate de
politicii rurale în România este mai mult ca oricând necesarã ºi nevoia de convergenþã cu politicile Uniunii Europene.
a fost declaratã deja, fiind unul dintre domeniile prioritare ale Capacitatea de absorbþie a fondurilor comunitare ºi
politicii agricole a României pentru urmãtorii ani. eficacitatea utilizãrii fondurilor reprezintã una din carenþele
Douã dintre problemele fundamentale cu care se administraþiei centrale ºi locale. Þara noastrã se supune unei
confruntã în prezent sectorul rural românesc sunt ponderea adevãrate presiuni pentru atingerea unei rate cât mai mari a
prea ridicatã a forþei de muncã în agriculturã ºi fragmentarea capacitãþii de absorbþie a banilor comunitari. României i s-au
excesivã a exploataþiilor agricole. acordat prin programul SAPARD 153 milioane de euro anual,
pe o perioadã de ºapte ani (2000 –2006), iar începând cu
Politica agricolã ºi de dezvoltare ruralã anul 2007, România va beneficia de fonduri structurale ºi de un
I. finalizarea reformei proprietãþii funciare instrument financiar special pentru sectorul agriculturã,
II. stimularea transformãrii gospodãriilor þãrãneºti în ferme totalizând 1,4 miliarde euro în 2007, 2 miliarde euro în 2008
agricole familiale cu caracter comercial, formarea ºi ºi aproximativ 2,6 miliarde euro (4% din PIB – nivel maxim
consolidarea clasei de mijloc în spaþiul rural admis de Uniunea Europeanã) în 2009.
III. alocarea eficientã a resurselor bugetare pentru Diversificarea economiei rurale este o problemã cheie
sprijinirea producãtorilor agricoli pentru succesul oricãrei politici de dezvoltare ruralã. Ruralitatea
IV. sprijinirea valorificãrii producþiei prin mãsuri de piaþã în sine nu constituie un obstacol pentru crearea de locuri de
V. dezvoltarea ºi modernizarea satelor muncã, ci factorul determinant este lipsa sau incoerenþa
VI. dezvoltarea pisciculturii politicilor de dezvoltare ruralã. Ca ºi mediul urban, dezvoltarea
VII. gestionarea durabilã a pãdurilor spaþiului rural depinde în mare mãsurã de factori precum:
O Accesul la educaþie;
VIII. îmbunãtãþirea cadrului instituþional
O Creºterea capacitãþii instituþionale;
Sursa: Camera de Comerþ ºi Industrie a României - Grupurile de O Infrastructura de bazã (transport, telecomunicaþii,
reflecþie "Economia de piaþã funcþionalã" ºi "Comerþ Intern - Urbanism facilitãþi);
Comercial" O Accesul la servicii de sãnãtate;
O Crearea unor locuri de muncã decent plãtite;
Planul Naþional Strategic pentru Dezvoltare Ruralã O Calificarea/recalificarea forþei de muncã pentru
2007-20138 este structurat pe trei axe principale, respectiv:
7 Dezvoltarea ruralã durabilã=stabilizarea populaþiei în spaþiul rural, prin eliminarea sau diminuarea exodului rural, eradicarea (combaterea) sãrãciei prin stimularea ºi sporirea
ocupãrii forþei de muncã, promovând egalitatea de ºanse pentru toþi locuitorii rurali, sporirea calitãþii vieþii ºi a bunãstãrii generale, prin conservarea, protejarea ºi ameliorarea calitãþii
mediului ºi a peisajului rural.
8 Direcþia Generalã Dezvoltare Ruralã – Direcþia de strategii, politici ºi programe de dezvoltare ruralã elaboreazã Programul Naþional de Dezvoltare Ruralã pentru perioada
2007-2013, în conformitate cu cerinþele legislaþiei comunitare ºi naþionale în domeniu.
9 Programul a fost elaborat conform Regulamentului 1268/1999 privind sprijinul pentru mãsurile de pre-aderare pentru agriculturã ºi dezvoltare ruralã în þãrile candidate din centrul
ºi estul Europei în perioada de pre-aderare ºi Regulamentului 2759/1999 care stabileste regulile pentru aplicarea Reglementãrii 1268/1999 privind sprijinul pentru mãsurile de pre-
aderare pentru agriculturã ºi dezvoltare ruralã în þãrile candidate din centrul ºi estul Europei în perioada de pre-aderare.
5
DEZVOLTARE RURALÃ
DEZVOLTARE RURALÃ
asigurarea competitivitãþii serviciilor ºi a produselor. Deºi sectorul agricol va rãmâne cu certitudine, pentru o
Trebuie avut în vedere faptul cã lipsa locurilor de muncã perioadã îndelungatã, principalul contributor la activitatea
în mediul rural poate avea un impact major asupra ratei economicã ºi socialã a spaþiului rural, nu trebuie neglijate
ºomajului la nivel naþional ºi afluxurilor migratorii, fapt dovedit celelalte activitãþi generatoare de prosperitate. Trebuie
de migraþiile din ultimii ani cãtre oraºe ºi în consecinþã, realizatã trecerea de la politica exclusiv agricolã la politica de
depopularea îngrijorãtoare a unor zone rurale. dezvoltare ruralã realã, pentru a facilita astfel, ocuparea în
sectoarele neagricole din mediul rural. Pluri-activitatea în spaþiul
rural reprezintã unul din obiectivele finanþãrii SAPARD.
Sectorul comercial al agriculturii, spre exemplu, necesitã
restructurãri ºi investiþii majore pentru a se putea reduce astfel,
diferenþa de competitivitate a agriculturii autohtone faþã de
agricultura statelor membre UE. O mãsurã necesarã pentru
reprezentarea intereselor în mediul rural este aceea de formare
a unor grupuri de producãtori 10 (stimularea creãrii de
comunitãþi rurale puternice), dat fiind faptul cã actualele structuri
productive fragmentate se confruntã cu dificultãþi sporite în
ceea ce priveºte desfacerea pe piaþã a produselor agricole.
Dupã 1990 trecerea de la sistemul cooperativelor agricole de
producþie la micile ferme individuale nu a fost însoþitã ºi de o
adaptare corespunzãtoare a reþelelor de distribuþie a
produselor agricole, astfel cã micii producãtori au ajuns sã se
Sursa: Institutul European din România - Manualul Afacerilor
bazeze pe desfacerea produselor direct în pieþele urbane.
Europene, 2005, pg. 159
Un sector al agriculturii care câºtigã tot mai mult teren în
Experþii estimeazã cã libera circulaþie a produselor prezent este agricultura ecologicã. Aceasta se practicã în
agricole ºi mecanismele UE de garantare a preþurilor vor avea România încã de la începutul anului 2000 ºi a cunoscut un salt
un impact pozitiv asupra veniturilor agricultorilor dupã aderare. spectaculos în ultimii ani, atât în ceea ce priveºte suprafeþele
Pentru aceasta însã, produsele româneºti trebuie sã satisfacã cultivate ºi efectivele de animale, cât ºi nivelul producþiei
normele europene de calitate, sanitare ºi fitosanitare, iar obþinute11.
unitãþile de producþie trebuie sã fie acreditate. O altã activitate de succes, dar care mai poate fi mult
Adevãrata provocare pentru politicile de dezvoltare îmbunãtãþitã, este agroturismul ºi turismul rural12.
ruralã este aceea de a identifica ce fel de activitãþi au ºanse Multe localitãþi din zonele de munte ºi deal ºi de pe
reale de dezvoltare în mediul rural. Îmbunãtãþirea mediului de coasta Mãrii Negre ºi din Delta Dunãrii au devenit recent
afaceri în aceste zone este o condiþie sine qua non pentru destinaþii turistice, datoritã dezvoltãrii agro-turismului din ultimii
generarea de activitãþi alternative, dar sistemul bancar nu este, ani, dat fiind specificul spaþiului rural românesc.
din pãcate, nici la ora actualã, suficient interesat sã finanþeze Accesul la educaþie ºi pregãtire profesionalã în zona
afacerile din mediul rural, deoarece acestea sunt percepute ca ruralã – capitalul uman este un factor determinant pentru
având un grad înalt de risc ºi de aici pleacã bineînþeles, o mare potenþialul de dezvoltare al unei regiuni. Serviciile de
parte a obstacolelor cu care se confruntã cei interesaþi de a învãþãmânt din comune ºi sate au standarde de calitate
obþine o creditare: cereri suplimentare de garanþii, costuri variabile, iar accesul la educaþie13 , fie aceasta ºi primarã, este
financiare superioare pentru împrumuturi, perioade de limitat. Din aceastã cauzã, gradul de educare ºi formare a
aºteptare îndelungate. Aceastã activitate bancarã limitatã a populaþiei rurale se opreºte la un nivel inferior, ceea ce
fost însã, parþial compensatã prin resurse de (co-)finanþare înmulþeºte numãrul de muncitori necalificaþi. Deºi activitatea
oferite de cãtre UE ºi alte instituþii internaþionale, prin cadrul agricolã a fost ºi rãmâne în continuare factorul cel mai
programelor existente. important al economiei rurale, puþini sunt aceia care au o
10 Crearea ºi dezvoltarea de asociaþii profesionale pe produs agricol, interconectate atât la nivel naþional cât ºi internaþional.
11 În ultimii cinci ani, suprafeþele cultivate în condiþii ecologice au crescut de opt ori.
12 Pentru perioada 2007-2013 se are în vedere continuarea sprijinului pentru aceste activitãþi turistice luând în considerare impactul pozitiv asupra comunitãþilor rurale.
13 Persoanele care au urmat ºcoala primarã ºi gimnazialã reprezintã 60% din totalul populaþiei angajate în zonele rurale.
6
calificare agricolã specificã14. agriculturi competitive ºi integrate mediului sãu natural,

De aceea, asigurarea unui nivel suficient de pregãtire ºi economic ºi social. Iniþiativele guvernamentale de dezvoltare a
recalificare a populaþiei rurale pe viitor trebuie sã reprezinte un economiei rurale trebuie completate de parteneriatele public-
obiectiv mult mai temeinic structurat al Guvernului. De exemplu, private, precum ºi de iniþiative private. O gamã largã de
deºi Agenþia Naþionalã a Forþei de Muncã asigurã cursuri de activitãþi economice pot fi stimulate în spaþiul rural dacã
recalificare pentru ºomeri în treisprezece din capitalele de România reuºeºte sã absoarbã resursele financiare asigurate
judeþ, acestea nu reprezintã o soluþie viabilã pentru populaþia prin programele de finanþare.
din mediul rural, deoarece accesul la aceste cursuri nu este
întotdeauna posibil. Andreea Florina RADU
O altã condiþie esenþialã pentru dezvoltarea economicã Ministerul Administraþiei ºi Internelor
ºi socialã a zonelor rurale o reprezintã crearea ºi menþinerea
unui nivel adecvat de infrastructurã. Aceasta contribuie printre
altele la creºterea atractivitãþii zonelor rurale din punct de Bibliografie:
vedere al condiþiilor de locuit, al eventualelor investiþii ºi al O Institutul European din România – Manualul Afacerilor Europene,
potenþialelor locuri de muncã create. Discrepanþele de 2005
infrastructurã între zona urbanã ºi cea ruralã sunt mult prea mari O Institutul European din România – Agricultura României în
uneori ºi vizeazã îndeosebi: drumurile (cãile de acces), perspectiva aderãrii la UE, 2002
serviciile sanitare ºi de furnizarea a apei, reþeaua publicã de O Prof. univ. dr. Dumitru Miron – Economia Uniunii Europene, Editura
canalizare, energie electricã, gaze, telecomunicaþii. Economicã, 2004
O http://ec.europa.eu/agriculture/rur/index_en.htm
Concluzii/Recomandãri O http://ec.europa.eu/agriculture/rur/cork_en.htm
Importanþa mediului rural în România ºi dificultãþile O Planul Naþional Strategic pentru Dezvoltare Ruralã 2007-2013
economice cu care þara se confruntã impun dezvoltarea unei
Dezvoltarea ruralã durabilã

Clarificãri conceptuale defineºte durabilitatea astfel:„trebuie sã Forum European de la Verona, Italia,
Conceptul dezvoltãrii durabile a utilizãm speciile ºi ecosistemele la 1995 ca „zona interioarã ºi de coastã
fost lansat la nivel internaþional prin nivelurile ºi în modurile care sã le care cuprinde satele ºi oraºele mici, în
intermediul World Conservation permitã sã se reînnoiascã singure pentru care cea mai mare parte a terenului
Strategy (1980). Au urmat Raportul orice scop practic”. este utilizatã pentru agriculturã ºi
Comisiei Mondiale pentru Mediu Conceptul de „dezvoltare ruralã” silviculturã, amenajarea zonelor
WCED, Raportul Brundland (1987) ºi a pãtruns în agriculturã ºi a dobândit o montane pentru petrecerea timpului
publicaþia Bãncii Mondiale (BM) circulaþie planetarã în planul doctrinei liber, rezervaþii naturale, pentru locuit,
„Mediu, creºtere ºi dezvoltare”. BM economiei agrare. Sintetic, conceptul a pentru activitãþi artizanale, pentru servicii
defineºte dezvoltarea durabilã astfel: fost definit de cãtre australianul John sau activitãþi industriale”. Funcþiile 15
„creºterea economicã, eradicarea Langworth, preºedintele Asociaþiei spaþiului rural sunt: funcþia economicã;
sãrãciei ºi managementul sãnãtos al Internaþionale a Economiºtilor Agrarieni funcþia ecologicã ºi cea social-cculturalã.
mediului”. Acelaºi tip de dezvoltare (Tokio, 1991). Acesta are 3 Corneliu Dan Hâncu prezintã în
presupune utilizarea raþionalã a componente: creºterea economicã, scrierile16 sale obiectivele dezvoltãrii
resurselor nereînnoibile, mai ales a piaþa ºi mediul înconjurãtor. Spaþiul rural rurale : reorganizarea teritoriului;
cãrbunilor ºi petrolului. Robert Allen a fost definit în cadrul celui de-al III-lea realizarea de lucrãri de îmbunãtãþiri
14 În acest sens, este de avut în vedere: promovarea ºi implementarea de programe interne/internaþionale pentru modernizarea ºcolilor agricole româneºti ºi mai ales a
învãþãmântului tehnic agricol.
15 Corneliu Dan HÂNCU – Dezvoltarea ruralã, MATRIX ROM, Bucureºti, 2004.
16 idem.
7
DEZVOLTARE RURALÃ
DEZVOLTARE RURALÃ
funciare; realizarea sau extinderea majoritatea statelor lumii. ruralã durabilã care sã asigure un venit
reþelei de cãi de comunicaþii; Referitor la dezvoltarea ruralã, echitabil fermierilor ºi familiilor acestora,
conservarea ºi regenerarea resurselor ºi România a adoptat anumite þinte: protecþia mediului, a peisagisticii, cu
pãstrarea echilibrului ecologic; susþinerea producãtorilor ºi a posibilitãþi de pensionare timpurie,
înfrumuseþarea peisajului ºi crearea de procesatorilor agricoli (þinta 4); reconversie profesionalã ºi, nu în ultimul
atingerea pânã în 2012 a nivelului de rând, cu dezvoltarea infrastructurii din
95% de absolvire a ciclului complet de spaþiul rural, pe lângã asigurarea
învãþãmânt primar ºi gimnazial de cãtre condiþiilor de instruire ºi de sãnãtate.
copiii din mediul rural (þinta 6); creºterea Regulamentul Consiliului (UE) nr.
gradului de împãdurire, de la 27% la 1698/2005 reglementeazã sprijinul
35% din suprafaþa þãrii, pânã în 2040 pentru dezvoltare ruralã acordat prin
(þinta 16); creºterea proporþiei zonelor Fondul European Agricol pentru
protejate de la 2,56% din suprafaþã în Dezvoltare Ruralã (FEADR). Scopul
1990 la 10% în anul 1015 (þinta 17). ajutorului pentru investiþii în agriculturã
Biroul Programului Naþiunilor din partea Comunitãþii este
condiþii pentru agroturism ºi petrecerea Unite pentru Dezvoltare din România a modernizarea proprietãþilor agricole
timpului liber; ridicarea nivelului de fost înfiinþat în 1971. Dupã 1989, UNDP pentru a-ºi îmbunãtãþi performanþa
confort pentru populaþia spaþiului rural. devine un partener real pentru Guvernul economicã prin utilizarea mai bunã a
Dezvoltarea ruralã durabilã nu României în noile programe de factorilor de producþie, incluzând
este doar un deziderat al României, ci al dezvoltare. În 1991 a fost semnat un introducerea de noi tehnologii ºi inovaþii
întregii comunitãþi internaþionale. nou acord de colaborare cu UNDP. care vizeazã calitatea, produsele
Principiul stabilit în Declaraþia de la Rio Activitãþile Programului sunt organice ºi diversificarea în fermã ºi în
din 1992, cu prilejul Conferinþei ONU implementate în cooperare cu noi afara ei, sectorul nealimentar ºi
cu tema „Mediul ºi dezvoltarea” este parteneri ai societãþii româneºti, cu energetic, precum ºi îmbunãtãþirea
urmãtorul: „Pacea, dezvoltarea ºi autoritãþile locale, sectorul privat ºi mediului, securitatea ocupaþionalã,
protecþia mediului sunt interdependente ONG-uri. Centrul Naþional pentru igiena ºi bunãstarea animalã.
ºi indivizibile”. Pe aceeaºi linie – a Dezvoltare Durabilã a fost înfiinþat în Misiunea FEADR este sã
dezvoltãrii durabile – în martie 2002, a anul 1997 ca parte a unui proiect al contribuie la promovarea dezvoltãrii
fost organizatã, sub egida ONU, prima Programului Naþiunilor Unite pentru rurale durabile în întreaga Comunitate în
Conferinþã internaþionalã pentru Dezvoltare (PNUD), în scopul realizãrii completarea mãsurilor de sprijinire a
finanþarea dezvoltãrii, la Monterrey, unei strategii naþionale de dezvoltare pieþei ºi veniturilor din politica agricolã
Mexic. La 28 august 2002 a fost durabilã în România. Una dintre comunã, politicilor de coeziune ºi
organizatã la Johannesburg, Africa de misiunile centrului este sprijinirea acþiunii politicii comune pentru pescuit.
Sud, Conferinþa Mondialã Rio + 10 ani locale. Obiectivele sprijinului pentru
– Summitul pentru dezvoltarea durabilã La nivelul Uniunii Europene cu 25 dezvoltarea ruralã sunt urmãtoarele:
a Pãmântului. Obiectivele de de state spaþiul rural ocupã 90%17 din creºterea competitivitãþii agriculturii ºi
Dezvoltare ale Mileniului (ODM) suprafaþã, cu un decalaj pronunþat faþã silviculturii prin sprijinea restructurãrii,
constituie componenta principalã a de spaþiul urban în asigurarea calitãþii dezvoltãrii ºi inovãrii; îmbunãtãþirea
Declaraþiei Mileniului, adoptatã în vieþii. Cea mai mare parte a bugetului mediului ºi a zonelor rurale prin
septembrie 2000 la Summit-ul comunitar este alocatã agriculturii. În sprijinirea administrãrii terenurilor;
Mileniului, de 191 de þãri, printre care ºi ultimul timp se constatã necesitatea îmbunãtãþirea calitãþii vieþii în zonele
România. Declaraþia Mileniului este acordãrii sumelor de bani reprezentând rurale prin încurajarea diversificãrii
unica agendã globalã în domeniul sprijinul cãtre producãtori mai puþin activitãþii economice.
dezvoltãrii asupra cãreia existã un pentru stimularea producþiei unui produs Sprijinul pentru dezvoltare ruralã
acord la cel mai înalt nivel între sau altul, ci mai ales pentru dezvoltarea va fi acordat pe patru axe de
17 European Communities –New Perspectives for Rural Development, 2006.
8
dezvoltare, iar FEADR va acþiona în - va prelua proprietatea (art. 26), sporirea valorii economice a
fiecare stat membru prin programe de agricolã eliberatã de cel ce face pãdurilor (art. 27), sporirea valorii
dezvoltare ruralã. transferul pentru a-ºi spori proprietatea produselor agricole ºi silvice (art. 28),
agricolã. cooperarea pentru dezvoltarea de noi
Axa l – Îmbunãtãþirea competi- Muncitorul agricol: produse, procese ºi tehnologii în
tivitãþii sectorului agricol ºi silvic cuprinde - va avea minim 55 de ani, fãrã sectorul agroalimentar ºi în sectorul silvic
mãsuri pentru: a atinge deja vârsta normalã pentru (art. 29), infrastructura referitoare la
- promovarea cunoºtinþelor ºi pensionare, sau maxim 10 ani mai puþin dezvoltarea ºi adaptarea agriculturii ºi
îmbunãtãþirea potenþialul uman; decât vârsta normalã de pensionare în silviculturii (art. 30).
- restructurarea ºi dezvoltarea statul membru vizat; Mãsurile menite sã îmbunãtã-
potenþialului fizic ºi promovarea - ºi-a desfãºurat cel puþin þeascã calitatea producþiei ºi a produ-
inovaþiilor; jumãtate din activitate în agriculturã, în selor agricole vizeazã: îndeplinirea
- îmbunãtãþirea calitãþii ultimii cinci ani, ca ajutor al familiei sau standardelor bazate pe legislaþia
producþiei ºi produselor agricole; ca muncitor agricol; Comunitãþii (art. 31), participarea
- mãsuri de tranziþie pentru noile - a lucrat pe proprietatea agricultorilor la planurile de calitate a
state membre îndeosebi privind agricolã a celui ce face transferul minim alimentelor (art. 32), activitãþi de
sprijinirea proprietãþilor agricole de echivalentul a doi ani întregi în ultimii informare ºi promovare (art. 33).
semi-subzistenþã care trec prin patru ani de dinaintea pensionãrii celui Mãsurile de tranziþie includ:
restructurare ºi, nu în ultimul rând, ce face transferul; sprijinul pentru proprietãþile agricole de
sprijinirea înfiinþãrii de grupuri de - este înscris într-un plan de semi-subzistenþã (art. 34) ºi pentru
producãtori. ajutor social. grupurile de producãtori. Pentru
Sprijinul pentru pensionarea Durata totalã a sprijinului pentru proprietãþile agricole în curs de
timpurie (art. 23) va fi acordat: pensionare timpurie nu va depãºi 15 ani restructurare care produc în principal
- producãtorilor agricoli care pentru cel ce face transferul ºi pentru pentru consum propriu ºi
decid sã îºi înceteze activitatea agricolã muncitorul agricol. Nu va depãºi vârsta comercializeazã o parte a producþiei va
în scopul de a transfera proprietatea fi acordat sprijin pentru o perioadã de
altor agricultori ºi/sau muncitorilor maxim 5 ani dacã prezintã un plan de
agricoli; afaceri pentru proprietãþile agricole.
- celor care decid sã îºi înceteze Acest ajutor financiar va fi plãtit în mod
munca în agriculturã definitiv dupã egal pânã la suma maximã specificatã
transferul proprietãþii. în Anexã ºi pentru maxim 5 ani.
Cel care cedeazã exploataþia Se va acorda sprijin pentru a
trebuie: facilita crearea ºi funcþionarea
- sã aibã minim 55 de ani, dar administrativã a grupurilor de
nu încã vârsta normalã de pensionare la producãtori (art. 35) cu scopurile:
momentul transferului sau maxim 10 ani de 70 de ani a celui ce face transferul ºi - de a adapta producþia ºi
mai puþin decât vârsta normalã de nici vârsta normalã de pensionare a produsele producãtorilor care sunt
pensionare în statul membru vizat la muncitorului agricol. Când, în cazul membri ai acestui tip de grupuri la
momentul transferului; celui ce face transferul, se plãteºte o cerinþele pieþei;
- sã înceteze definitiv toate pensie de vârstã de cãtre statul membru, - de a comercializa împreunã
activitãþile agricole comerciale; sprijinul pentru pensionarea timpurie va bunurile pe piaþã, incluzând pregãtirea
- sã fi practicat agricultura cel fi acordat ca supliment în funcþie de în vederea vânzãrii, centralizãrii
puþin 10 ani înaintea transferului. suma pensiei de vârstã naþionale. vânzãrilor ºi furnizãrilor cãtre angrosiºti;
Cel care preia exploataþia: Mãsurile menite sã restructureze - de a stabili reguli comune
- va fi un agricultor cu vârsta de ºi sã dezvolte potenþialul fizic ºi sã privind informaþia despre producþie, cu
50 de ani sau o persoanã juridicã promoveze inovaþiile vizeazã: atenþie specialã acordatã recoltãrii ºi
privatã; modernizarea proprietãþilor agricole disponibilitãþii.
9
DEZVOLTARE RURALÃ
DEZVOLTARE RURALÃ
Sprijinul va fi acordat ca ajutor neagricole (art. 45); marcarea siturilor turistice; infrastructura
egal în rate anuale în primii 5 ani de la - plãþile prin “Natura 2000” (art. recreaþionalã precum aceea care oferã
data la care grupul de producãtori a 46); acces la zonele naturale, cazarea la
fost recunoscut. Ajutorul va fi calculat pe - plãþile pentru pãduri ºi mediu capacitate micã; dezvoltarea ºi/sau
baza producþiei anuale comercializate (art. 47); comercializarea serviciilor turistice
a grupului. Acest tip de ajutor va fi - sprijinul pentru revigorarea legate de turismul rural;
acordat grupurilor de producãtori care potenþialului silvic ºi introducerea - servicii de bazã pentru
sunt oficial recunoscute de autoritãþile acþiunilor de prevenire (art. 48). economie ºi populaþia ruralã (art. 56);
competente ale statului membru înainte - conservarea patrimoniului rural
de 31 decembrie 2013. Axa 3 – Calitatea vieþii în zonele (art. 57).
rurale ºi diversificarea economiei rurale
Axa 2 – Protecþia mediului ºi a Axa 4 – LEADER (art. 61) se
zonelor rurale conþine mãsuri vizând referã la:
utilizarea durabilã a terenurilor agricole - strategii de dezvoltare localã
(art. 36) ºi a terenurilor forestiere. la nivel zonal ce vizeazã teritorii rurale
Mãsurile pentru utilizarea subregionale bine identificate;
durabilã a terenurilor agricole includ: - parteneriate locale public-
- plãþile pentru handicap natural privat („Grupuri de Acþiune Localã”);
în zonele muntoase ºi plãþile în alte zone - abordare de la bazã cãtre vârf
cu handicap (art. 37); în luarea deciziilor pentru grupurile de
- plãþile “Natura 2000” ºi plãþile acþiune localã referitoare la elaborarea
legate de Directiva 2000/60/EC (art. conþine mãsuri pentru: ºi implementarea de strategii de
38); - diversificarea economiei rurale; dezvoltare localã;
- plãþile agro-ecologice (art. - îmbunãtãþirea calitãþii vieþii în - proiectarea ºi implementarea
39); zonele rurale; multisectorialã a strategiei pe baza
- plãþile pentru bunãstarea - perfecþionarea ºi informarea interacþiunii dintre agenþi ºi proiecte din
animalelor (art. 40); pentru agenþii economici ce diferite sectoare ale economiei locale;
- investiþiile nerentabile (art. 41). funcþioneazã în domeniul acoperit de - implementarea abordãrilor
Sunt stabilite condiþiile, zonele Axa 3; inovatoare;
eligibile ºi standardele pentru sprijinul în - o mãsurã de dobândire de - implementarea proiectelor de
cadrul mãsurilor de utilizare durabilã a abilitãþi ºi animare cu scopul de a cooperare;
terenurilor forestiere: elabora ºi implementa o strategie de - crearea de reþele de
- prima împãdurire a terenurilor dezvoltare localã. parteneriate locale.
agricole; Sunt stabilite condiþiile pentru
- prima înfiinþare a sistemelor acordarea sprijinului comunitar în cadrul Autoritatea de Management îi va
agrosilvice pe teren agricol (art. 44) mãsurilor de diversificare a economiei informa pe potenþialii beneficiari,
îmbinând agricultura extensivã ºi rurale ºi de îmbunãtãþire a calitãþii vieþii organizaþiile profesionale, partenerii
sistemele silvice. Sumele plãtite vor în zonele rurale pentru: economici ºi sociali, organismele
acoperi costurile de înfiinþare, iar - diversificarea activitãþilor implicate în promovarea egalitãþii dintre
sistemele agrosilvice se referã la neagricole (art. 53); bãrbaþi ºi femei ºi organizaþiile non-
sistemele de utilizare a terenurilor în - sprijinul pentru înfiinþarea ºi guvernamentale vizate, inclusiv
care copacii18 sunt plantaþi în dezvoltarea de firme19 (art. 54); organizaþiile ecologice, cu privire la
combinaþie cu agricultura practicatã pe - încurajarea activitãþilor turistice posibilitãþile oferite prin program ºi la
acelaºi teren. (art. 55): infrastructura la scarã micã, regulile pentru obþinerea accesului la
- prima împãdurire a terenurilor precum centrele de informare ºi finanþare; va informa beneficiarii cu
18 Brazii de Crãciun ºi speciile cu creºtere rapidã pentru cultivare pe termen scurt nu vor beneficia de sprijin.
19 Doar microîntreprinderile aºa cum sunt definite în Recomandarea Comisiei 2003/361/EC.
10
privire la contribuþia Comunitãþii ºi de anul 1999 cu 66,2 mii ha21. - agriculturã de subzistenþã, pentru
publicul general cu privire la rolul jucat În perioada 1999-2004, autoconsum. Se impune un
de Comunitate în programe ºi cu privire numãrul locuitorilor din zona ruralã a management adecvat pentru a ajunge
la rezultatele acestora. scãzut de la 10,155 milioane la 9,778 la utilizarea optimã a fondurilor
milioane; ponderea populaþiei rurale europene în special a celor care
Anexa regulamentului prezintã era la 1 iulie 2004 de 45,1%, în vizeazã dezvoltarea ruralã.
sumele ce vor fi acordate pentru scãdere uºoarã faþã de 45.4% în 2001. În scopul derulãrii sumelor de
mãsurile incluse în cele 4 axe de Referitor la ponderea populaþiei bani care vor contribui la dezvoltarea
dezvoltare. Se specificã faptul cã ocupate în agriculturã în România ruralã durabilã a României prin Fondul
aceste sume pot creºte în cazuri comparativ cu unele þãri din UE se European Agricol pentru Dezvoltare
excepþionale þinând cont de constatã valoarea mult mai mare a Ruralã (FEADR), a fost înfiinþatã Agenþia
circumstanþele specifice ce trebuie acestui indicator, deºi tendinþa de Plãþi pentru Dezvoltare Ruralã ºi
justificate în programele de dezvoltare principalã este de scãdere. Pescuit (APDRP), care îºi desfãºoarã
ruralã. Contribuþia agriculturii activitatea sub coordonarea Ministerului
România în cifre ºi date înregistreazã un declin relativ, atât la Agriculturii, Pãdurilor ºi Dezvoltãrii
semnificative pentru dezvoltarea formarea valorii adãugate brute (VAB), Rurale (MAPDR), având ca principal
ruralã 20 : suprafaþa totalã a fondului în scãdere de la 16,2% (1998) la 13,3% scop implementarea Regulamentului
funciar al României este de 23.839,1 (2003), cât ºi a produsului intern brut Consiliului (UE) nr. 1698/2005.
mii ha; suprafaþa agricolã în anul 2003 (PIB), în scãdere cu 2,7% pentru
era 14.717,4 mii ha, reprezentând perioada analizatã, de la 14,4% la Speranþa Liliana NEAGU
61,74% din suprafaþa totalã a fondului 11,7%22. Ministerul Agriculturii, Pãdurilor ºi
funciar, în scãdere cu 13,3 mii ha faþã Situaþia actualã a agriculturii Dezvoltãrii Rurale
de anul 1999; suprafaþa arabilã este în româneºti se caracterizeazã printr-o
anul 2003 de 9.414,3 mii ha, fãrâmiþare excesivã a terenului ºi prin
reprezentând 39,4% din suprafaþa existenþa a numeroase gospodãrii
totalã a fondului funciar, în creºtere faþã neviabile din punct de vedere economic
Agroturismul
Agroturismul ca activitate este o formã a turismului rural care utilizeazã pentru
cazare ºi servirea mesei numai pensiunile turistice ºi pensiunile agroturistice,
beneficiind de mediu nepoluat ºi pitoresc, de atracþiile turistice naturale ºi de valorile
cultural–istorice, de tradiþiile ºi obiceiurile prezente în mediul rural.
Patru lucruri diferenþiazã agroturismul de restul activitãþilor turistice fie ele chiar
în mediul rural: turiºtii locuiesc în gospodãria fermierului, mãnâncã bucate produse în
casã în proporþie de minim 60%, au la dispoziþie posibilitãþi de agrement rural cum
ar fi o partidã de cosit sau de muls vaca, iar în acest mic univers se nasc mai
degrabã relaþii ca între gazdã ºi oaspeþi decât ca între patron ºi client, dupã cum
afirmã ºi deviza “Vii ca turist, pleci ca prieten“.
Spaþiul rural satisface o paletã largã de nevoi: odihnã ºi recreere, cunoaºtere, culturã, practicarea sportului, curã de aer sau
balnearã, vânãtoare ºi pescuit. Însã pentru ca o aºezare ruralã sã dobândeascã funcþie turisticã trebuie sã îndeplineascã anumite
cerinþe, legate în primul rând de valoarea tradiþiilor etnofolclorice, dar ºi de calitatea mediului, de eventualele alte resurse turistice,
ca ºi de accesibilitatea ºi poziþia geograficã.
20 Conform datelor publicate de Institutul Naþional de Statisticã.
21 Agenþia Naþionalã de Cadastru ºi Publicitate Imobiliarã.
22 Calculaþii pe baza datelor din Anuarul Statistic al României 2004.
11
DEZVOLTARE RURALÃ
DEZVOLTARE RURALÃ
Turismul rural ºi în particular agroturismul utilizeazã dotãrile ce se regãsesc, în mare parte, în proprietatea locuitorilor din
spaþiul rural, practicanþi (în calitate de prestatori) ai activitãþilor turistice.
Reþeaua agroturismului are o foarte bunã organizare în statele Uniunii Europene, datoritã:
· organismelor neguvernamentale naþionale ºi internaþionale existente;
· sprijinului primit din partea statelor (credite pe termen lung, cu dobândã de 3-4 % în Franþa, Germania, Austria, scutire de
impozit pe activitatea turisticã desfãºuratã, sprijin logistic, formare ºi îndrumare) ºi a UE prin intermediul programelor de finanþare;
· experienþei câºtigate ºi eforturilor permanente de perfecþionare.
Germania
„Vacanþele la fermele þãrãneºti” au condus, printre altele, la o
concluzie apreciatã ºi bine cunoscutã a gazdelor: ”un oaspete pentru un
sejur aduce mai mult profit decât orice altã activitate în cursul unui an
întreg”. Regiunile cele mai dezvoltate în activitatea de turism rural sunt
Schwartwald ºi Messen.
Italia
Turismul rural cunoaºte ca formã de manifestare „vacanþele verzi” ºi
are ca principalã componentã agroturismul. L’Asociazione Nazionale per
l’Ambiente e il Territorio s-a constituit la Roma în 1965. „Ghidul ospitalitãþii
rurale”, editat periodic, conþine informaþii, adrese pentru vacanþe la fermã,
descrieri ale echipamentelor, produselor tipice ºi dotãrilor din 20 de
regiuni ale Italiei.
Pe lângã descoperirea diversitãþii tradiþionale culturale ºi a
peisajelor, turismul italian atrage prin: tradiþiile culinare italiene; renumitele
vinuri; dansurile, folclorul sau muzica cultã; arhitectura diverselor
monumente istorice; poezia ºi legenda fiecãrei aºezãri în parte. Renumite
sunt regiunile: Piemonte, Lombardia, Trentino, Veneto, Emilia Romagna,
Liguria, Toscana, Lazio, Ambruzzo, Umbria, Campania, Puglia, Calabria,
Sicilia ºi nu în ultimul rând Alto Adige.
România
Referitor la strategia dezvoltãrii turismului rural ºi în special a agroturismului în România, A.N.T.R.E.C. ºi Ministerul Turismului
au optat mai mult pentru calitate decât pentru cantitate. Pentru soluþionarea cu operativitate a problemelor privind organizarea,
dezvoltarea ºi promovarea turismului rural în România a fost constituitã, prin ordinul Ministrului Turismului 59/1995, Comisia Tehnicã
pentru dezvoltarea turismului rural.
Agroturismul are în România un mediu de dezvoltare excelent dintr-un motiv banal: aproximativ jumãtate din populaþia þãrii
trãieºte la sate. Aºa se rezolvã o primã cerinþã, cea a numãrului de spaþii de cazare. Rãmâne însã deschisã problema condiþiilor de
cazare din aceste spaþii. În timp ce pensiunile cu destinaþie exclusiv turisticã îºi îmbunãtãþesc serviciile, cazarea în casele þãranilor
rãmâne o alternativã ieftinã, însã de multe ori insalubrã.23
Dacã cineva întreabã de ce agroturism în România, rãspunsul poate veni foarte rapid ºi foarte uºor. Douã sunt elementele
esenþiale care au determinat dezvoltarea acestei forme de turism în ultimii ani în România: satul ºi natura. Satul înseamnã civilizaþie
tradiþionalã cu obiceiuri cunoscute de generaþii întregi, cu sãrbãtori strãmoºeºti, înseamnã atragerea oaspetelui prin ineditul
spectacolului, în care vechiul se îmbinã cu noul sau, altfel spus, tradiþionalul ºi modernul stau la aceeaºi “masã”.
Aºadar putem enumera fãrã riscul de a greºi ºapte principii pentru un agroturism real ºi de calitate:
23 Asociaþia Naþionalã de Turism Rural, Ecologic ºi Cultural - www.antrec.ro.
12
1. Numãrul de camere sã nu fie mai mare de ºase, astfel A.N.T.R.E.C.

afacerea poate sã rãmânã una de familie, iar arhitectura sã respecte A.N.T.R.E.C. este o asociaþie care identificã, dezvoltã ºi
amprenta locului. promoveazã ospitalitatea ºi turismul rural românesc.
2. Mâncarea tradiþionalã – cel puþin 60% din materia primã este Asociaþia este recunoscutã pe plan naþional ºi internaþional ca
de producþie proprie. lider în dezvoltarea turismului rural românesc, în încurajarea
3. Primirea – prietenoasã, iar regimul - de ospeþie. conservãrii ecologice ºi pãstrãrii culturii tradiþionale româneºti.
4. Agrement rural – drumeþii, partide de cosit sau de hrãnit Este o organizaþie neguvernamentalã, apoliticã, membrã a
animale, tãiatul lemnelor; o nuntã, un botez, dansuri cu prilejul Federaþiei Europene de Turism Rural – EUROGITES.
sãrbãtorilor. Asociaþia a fost înfiinþatã în 1994 ºi are 32 de filiale judeþene, un
6. Turiºtii sã poatã cumpãra produse ce exprimã identitatea numãr de 3500 membrii – proprietari de pensiuni turistice ºi
locului, de la brânzã, þuicã pânã la sacoºe, ºtergare, oale etc. agroturistice din 800 de localitãþi. Scopul A.N.T.R.E.C. este:
7. Cu cât sunt mai puþine pensiuni într-un loc, cu atât agroturismul O de a identifica ºi promova potenþialul turistic rural;
este mai veritabil. O de a organiza cursuri de pregãtire profesionalã pentru
Din analiza evoluþiei agenþilor economici implicaþi în activitãþi gazde, agenþii de turism rural, prin seminarii, cursuri de scurtã ºi
turistice, conform statisticilor INS, rezultã urmãtoarele: lungã duratã, schimburi de experienþã între A.N.T.R.E.C. ºi
O distribuþia teritorialã a pensiunilor agroturistice reflectã o dezvoltare organizaþii similare din þarã ºi din strãinãtate;
a acestora în regiunile Centru, Nord-Est ºi Nord-Vest; O de a transmite informaþii legate de turismul rural întregii reþele
O la nivel judeþean (NUTS III) distribuþia teritorialã a pensiunilor A.N.T.R.E.C. ºi instituþiilor implicate în mod direct sau indirect în
agroturistice a fost mai intensã în 27 de judeþe; promovarea ºi dezvoltarea turismului rural;
O la nivel regional, în perioada 1998-2003, situaþia pensiunilor O de a organiza campanii de publicitate pentru unitãþile
agroturistice a evoluat astfel: clasificate ºi omologate, incluse în reþea, prin mass-media.
- în regiunea Nord-Est existã un trend crescãtor al numãrului
pensiunilor agroturistice;
- în regiunea de Sud se manifestã o tendinþã de creºtere puternicã a numãrului pensiunilor agroturistice (o creºtere de 420%
în 2003 faþã de 1999); aceastã creºtere este intensã în judeþele Buzãu ºi Tulcea;
- în regiunea Vest creºterea numãrului pensiunilor agroturistice este de 300% în 2000 faþã de 199924.
Evoluþia agroturismului este diferenþiatã ºi în funcþie de aria geograficã unde se desfãºoarã aceastã activitate ºi anume:
câmpie, deal, munte. De asemenea, aceastã activitate este diferitã ºi din punct de vedere al zonelor folclorice ºi etnografice, a
zonelor agricole, îndeosebi a celor viticole. Astfel, în zona Bucovina se poate practica un turism religios, în zona Maramureº turismul
arhitectural ºi etnografic, în zona Transilvaniei turismul cultural ºi recreativ, turismul gastronomic ºi viticol, în zona subcarpaticã turismul
gastronomic ºi viticol, pescuitul sportiv.
În ceea ce priveºte ajutorul acordat de Uniunea Europeanã dezvoltãrii agroturismului românesc în perioada de pre-aderare,
au fost finanþate prin programul SAPARD, Mãsura 3.4, proiecte vizând: construirea ºi modernizarea de pensiuni turistice rurale;
investiþii ºi servicii în domeniul agrementului în aer liber, turism montan, turism pentru pescuit, turism ecvestru, cicloturism, ferme pentru
creºterea vânatului în semi-libertate în vederea repopulãrii, parcuri de vânãtoare ºi alte forme de activitate din domeniu.
În concluzie se poate spune cã agroturismul românesc înregistreazã un trend ascendent datoritã unui potenþial cultural ºi
natural de înaltã calitate. Pentru perioada 2007-2013 se are în vedere continuarea sprijinului pentru aceste activitãþi turistice luând
în considerare impactul pozitiv al acestora asupra comunitãþilor rurale.
Teodor DOSA
Ministerul Agriculturii, Pãdurilor ºi Dezvoltãrii Rurale
24 Institutul Naþional de Statisticã, Planul Naþional Strategic.
13
DEZVOLTARE RURALÃ
DEZVOLTARE RURALÃ
Grupurile de producãtori
În Uniunea Europeanã se acordã sprijin financiar

grupurilor de producãtori asociaþi în vederea comercializãrii
produselor lor.
În România, în contextul integrãrii în UE, la 29 noiembrie
2005 a fost adoptatã Legea 338 pentru aprobarea
Ordonanþei Guvernului nr. 37/2005 privind recunoaºterea ºi
funcþionarea grupurilor de producãtori, pentru comercializarea
produselor agricole ºi silvice din România . Ordonanþa
stabileºte cadrul legal pentru funcþionarea ºi recunoaºterea
grupurilor de producãtori agricoli.
Conform articolului 12 al Ordonanþei pot fi recunoscute
ca grupuri de producãtori persoanele juridice constituite din
producãtori agricoli ºi silvici care îndeplinesc ºi respectã suprafeþele destinate producþiei, tipul de culturã, cantitãþile
condiþiile de recunoaºtere. Aceste grupuri pot avea una dintre recoltate ºi vânzãrile directe, în vederea întocmirii statisticilor; sã
urmãtoarele forme juridice: societãþi comerciale, conform Legii plãteascã contribuþiile financiare prevãzute în actul constitutiv
nr. 31/1990, republicatã, cu modificãrile ulterioare; societãþi pentru înfiinþarea ºi funcþionarea grupului de producãtori; sã se
agricole ºi alte forme de asociere în agriculturã, conform Legii prevadã în actul constitutiv sau în statut dispoziþii privind:
nr. 36/1991; asociaþii ºi fundaþii, conform Ordonanþei proceduri de promovare, adoptare ºi modificare a deciziilor
Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaþii ºi fundaþii, grupului de producãtori; reglementãri care sã permitã
aprobatã cu modificãri ºi completãri prin Legea nr. 246/2005; producãtorilor membri sã verifice grupul ºi deciziile adoptate
cooperative agricole, conform Legii cooperaþiei agricole nr. de acesta; penalitãþi pentru nerespectarea obligaþiilor ce le
566/2004; orice altã formã juridicã de asociere, conform revin conform actului constitutiv, în special pentru neplata
legislaþiei în vigoare. contribuþiilor financiare sau pentru nerespectarea deciziilor
Persoanele juridice prevãzute la art. 12 alin. (2) pot sã adunãrii generale; reguli de admitere a noilor membri, respectiv
solicite de la autoritatea competentã a statului, Ministerul durata minimã a calitãþii de membru, care nu poate fi mai micã
Agriculturii, Pãdurilor ºi Dezvoltãrii Rurale, recunoaºterea sau de un an; reguli de excludere ºi retragere a membrilor din
recunoaºterea preliminarã, dupã caz. grupul de producãtori; mãsuri contabile ºi bugetare necesare
Criterii de recunoaºtere a grupului de producãtori: pentru funcþionarea grupului de producãtori; sã dispunã de
O sã fie înfiinþate la iniþiativa producãtorilor agricoli ºi organe de conducere ºi de mijloace tehnice care sã îi permitã
silvici; sã asigure managementul comercial ºi bugetar pentru
O sã îndeplineascã condiþiile minime de recunoaºtere funcþionarea grupului de producãtori.
privind numãrul de membri ºi valoarea producþiei Perioada minimã de funcþionare a grupurilor ºi
comercializate în comun; organizaþiilor de producãtori, precum ºi a grupurilor de
O actul constitutiv sau statutul sã cuprindã urmãtoarele producãtori recunoscute preliminar.
obligaþii ale membrilor: sã aplice deciziile adoptate de grupul MAPDR ia decizia de acordare a recunoaºterii/
de producãtori cu privire la raportarea producþiei, tehnicile de recunoaºterii preliminare în termen de 90 de zile de la data
producþie ºi protecþia mediului înconjurãtor; sã comercializeze depunerii cererii însoþite de toate documentele necesare;
cel puþin 75% din producþia proprie prin intermediul grupului de Grupurile de producãtori recunoscute sau recunoscute
producãtori; sã facã parte dintr-un singur grup de producãtori preliminar, precum ºi organizaþiile de producãtori funcþioneazã pe
pentru aceeaºi grupã de produse; sã punã la dispoziþie baza statutului propriu aprobat de adunarea generalã (art. 12).
informaþiile solicitate de grupul de producãtori referitoare la Scopul activitãþii (art. 13) grupurilor ºi organizaþiilor de
14
producãtori, precum ºi a grupurilor de producãtori recunoscute pe legislaþia Comunitãþii, pentru încurajarea participãrii
preliminar este comercializarea în comun a produselor agricole agricultorilor la planurile pentru calitatea alimentelor ºi pentru
ºi silvice ale membrilor, urmãrind realizarea urmãtoarelor sprijinirea grupurilor de producãtori în activitãþi de informare ºi
obiective: planificarea ºi modificarea producþiei conform cererii promovare.
pieþei, în special conform condiþiilor de calitate ºi cantitate;
promovarea concentrãrii ofertei ºi plasarea pe piaþã a Regulamentul Consiliului 1698/2005 cu privire la
produselor obþinute de membrii sãi; reducerea costurilor de sprijinul pentru dezvoltare ruralã acordat prin Fondul European
producþie ºi stabilizarea preþurilor la producãtor; promovarea Agricol pentru Dezvoltare Ruralã (FEADR) prevede în art. 20
utilizãrii practicilor de cultivare, a tehnicilor de producþie ºi mãsuri de tranziþie pentru Republica Cehã, Estonia, Cipru,
gestiune a deºeurilor care sã nu dãuneze mediului înconjurãtor, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia
în special pentru protecþia calitãþii apelor, a solului ºi a referitoare la sprijinirea înfiinþãrii de grupuri de producãtori.
peisajului natural, precum ºi menþinerea ºi/sau promovarea Conform articolul 35 al Regulamentului 1698/2005, acest
biodiversitãþii. sprijin va fi acordat pentru a facilita crearea ºi funcþionarea
Calitatea de membru al unui grup de producãtori administrativã a grupurilor de producãtori cu scopurile de a:
recunoscut sau recunoscut preliminar ori al unei organizaþii de O adapta producþia ºi produsele producãtorilor care
producãtori (art. 14) poate fi dobânditã de cãtre orice sunt membri ai acestui tip de grupuri la cerinþele pieþei;
producãtor agricol ºi silvic care deþine legal o bazã de O plasa bunurile pe piaþã împreunã, incluzând
producþie, îºi declarã în scris intenþia de a comercializa pregãtirea pentru vânzare, centralizarea vânzãrilor ºi furnizãrile
producþia agricolã ori silvicã proprie în cadrul grupului sau al cãtre angrosiºti;
organizaþiei de producãtori ºi plãteºte cotizaþia, în conformitate O stabili reguli comune privind informaþia despre
cu statutul. Producãtorii care au dobândit calitatea de membru producþie, cu atenþie specialã acordatã recoltãrii ºi
se pot retrage, renunþând la aceastã calitate, cu respectarea disponibilitãþii.
unui termen de preaviz a cãrui duratã este stabilitã prin statut. Sprijinul va fi acordat ca ajutor egal în rate anuale în
Grupurile de producãtori recunoscute sau recunoscute primii 5 ani de la data la care grupul de producãtori a fost
preliminar, precum ºi organizaþiile de producãtori pot fuziona în recunoscut. Va fi calculat pe baza producþiei anuale
cadrul aceleiaºi grupe de produse ori se pot diviza, pãstrându- comercializate a grupului. Sprijinul va fi acordat grupurilor de
ºi recunoaºterea/recunoaºterea preliminarã, cu respectarea producãtori care sunt oficial recunoscute de autoritãþile
dimensiunilor ºi criteriilor stabilite pentru produsul sau grupa competente ale statului membru înainte de 31 decembrie 2013.
respectivã de produse. Conform anexei regulamentului, pragul sprijinului financiar ca
Grupurile de producãtori recunoscute sau recunoscute procent din producþia comercializatã în primii 5 ani de dupã
preliminar, precum ºi organizaþiile de producãtori recunoscute recunoaºtere este de 5%, (pentru primul an); 5% (al 2-lea an);
pot beneficia de sprijin financiar de la bugetul de stat, prin 4% (al 3-lea an), 3% (al 4-lea an) ºi 2% (al 5-lea an) pentru
bugetul Ministerului Agriculturii, Pãdurilor ºi Dezvoltãrii Rurale. producþia comercializatã pânã la 1.000.000 euro. Pentru
Odatã cu aderarea României la Uniunea Europeanã, ceea ce depãºeºte 1.000.000 euro procentele aplicabile
producãtorii agricoli ºi silvici organizaþi în grupuri ºi organizaþii sunt: 2,5%, 2,5%, 2%, 1,5% ºi, respectiv, 1%.
de producãtori pot beneficia de sprijin financiar oferit prin
mãsuri de dezvoltare ruralã. Grupurile ºi organizaþiile de Sectorul fructe ºi legume
producãtori care au beneficiat de sprijin financiar de la bugetul Pentru producãtorii de legume ºi fructe se acordã ajutor
de stat ºi au utilizat acest sprijin în alt scop decât cel pentru pentru înfiinþarea ºi funcþionarea grupurilor sub formã de
care le-a fost acordat sunt obligate sã restituie integral acest credite speciale pentru a acoperi (parþial) investiþiile pe care
sprijin, inclusiv dobânzile aferente. Grupurile de producãtori grupul s-a angajat sã le realizeze prin planul de recunoaºtere
recunoscute sau recunoscute preliminar, precum ºi organizaþiile preliminarã.
de producãtori recunoscute nu pot beneficia de dublã finanþare Principalele acte normative europene pentru legume ºi
publicã pentru aceeaºi activitate (art. 18). fructe sunt: Regulamentul Consiliului UE 2200/1996 privind
Cu referire la calitatea producþiei ºi a produselor organizaþia comunã de piaþã în sectorul fructelor ºi legumelor;
agricole, trebuie sã se punã la dispoziþie un set de mãsuri Regulamentul Consiliului 2201/1996 privind organizaþia
pentru îndeplinirea de cãtre agricultori a standardelor bazate comunã de piaþã în sectorul fructelor ºi legumelor procesate;
15
DEZVOLTARE RURALÃ
DEZVOLTARE RURALÃ
Regulamentul Comisiei 1432/2003 cu privire la recunoscute este posibilitatea încheierii contractelor

recunoaºterea organizaþiilor de producãtori ºi recunoaºterea comerciale sigure. De asemenea, având o piaþã de desfacere
preliminarã a grupurilor de producãtori; Regulamentul asiguratã ºi posibilitatea capitalizãrii, producãtorii au
Comisiei 1433/2003 cu privire la programele ºi fondurile siguranþa care le permite sã investeascã în tehnologii
operaþionale ºi sprijinul financiar; Regulamentul Comisiei performante, eficiente.
1943/2003 cu privire la sprijinul oferit grupurilor de
producãtori recunoscute preliminar. Model de bunã practicã
Organizaþiile de producãtori de legume fructe Un exemplu de proiect prin care un stat membru a reuºit
recunoscute conform legislaþiei româneºti ºi reconfirmate dupã sã obþinã bani pentru promovarea produselor agricole este
aderare vor putea beneficia de sprijin pentru mãrirea fondului furnizat de Republica Cipru. În prezent, Uniunea Cipriotã
operaþional destinat finanþãrii de programe operaþionale. Panagrotikos (asociaþie care reprezintã toate produsele
Fondul operaþional (din care ajutorul comunitar reprezintã agricole din þarã ºi numãrã 12 000 de membri), în colaborare
4,1% din valoarea producþiei comercializate) poate fi utilizat cu UE ºi Republica Cipru deruleazã un program promoþional ºi
pentru cheltuielile legate de: implementarea unui program informativ pentru produse europene (stafide, brânzã Halloumi,
operaþional dacã acesta a fost aprobat de autoritatea vin Koumandaria, ulei de mãsline ºi mãsline) adresat
competentã a statului; administrarea fondului operaþional; consumatorilor din România, Federaþia Rusã, Elveþia ºi
compensarea parþialã a valorii produselor retrase de pe piaþã, Norvegia. Acest proiect, în valoare de 2 mil. euro este
conform legislaþiei. Pentru ca un grup de producãtori de cofinanþat în proporþie de 50% din bugetul UE, 30% de
legume ºi fructe sã fie recunoscut este necesar sã aibã cel Ministerul Comerþului, Industriei ºi Turismului al Republicii Cipru,
puþin 5 membri. iar 20% de Uniunea Panagrotikos. Obiectivele proiectului sunt:
Unul dintre avantajele grupurilor de producãtori familiarizarea clienþilor cu sistemul european de calitate ºi
siguranþã a alimentaþiei ºi, în al doilea rând, creºterea
consumului de produse europene în þãrile prevãzute în
Fonduri pentru promovarea produselor agricole
program. Acþiunile programului cuprind evenimente organizate
La 7 iulie 2006 Comisia Europeanã a anunþat cã acordã sprijin în
în scopul informãrii privind distribuþia, depozitarea ºi consumul.
valoare de 27,6 milioane euro pentru 31 de programe de promovare
Ministerul Comerþului, Industriei ºi Turismului, în calitate de prim
a produselor agricole din 19 state membre (Belgia, Franþa, Republica
evaluator, este cel care, dupã o selecþie riguroasã, a înaintat
Cipru, Republica Cehã, Danemarca, Germania, Estonia, Grecia,
documentaþia pentru obþinerea finanþãrii la Comisia
Spania, Italia, Letonia, Olanda, Ungaria, Austria, Polonia, Portugalia,
Europeanã.
Finlanda, Suedia ºi Marea Britanie). Bugetul total al acestor programe,
La conferinþa de presã care a avut loc la Bucureºti în
cu durate între unu ºi trei ani, este de 55,3 milioane euro, din care UE
luna iulie 2006 au participat Antonis Karatzias, preºedintele
contribuie cu jumãtate. Programele selectate vizeazã agricultura
Pangrotikos, Stephanou Kyriakos – reprezentant al Ministerului
ecologicã, calitatea producþiei agricole (denumiri de origine protejate
Comerþului, Industriei ºi Turismului din Republica Cipru, Dimitrios
– PDO, indicaþii geografice protejate – PGI, specialitãþi tradiþionale
Drousiotis – ºeful Departamentului ºtiinþific al Uniunii
garantate – TSG), lactate, carne, vin, fructe ºi legume, plante, miere ºi
Panagrotikos, precum ºi Anastasia Staurou – nutriþionistul
cartofi.
Uniunii. Aceºtia au prezentat colegilor români paºii în
La nivelul Uniunii Europene se aplicã douã regulamente care
realizarea unui astfel de proiect, Stephanou Kyriakos oferindu-
conþin prevederi pentru promovarea produselor agricole: Regulamentul
ºi sprijinul pentru ca România sã iniþieze proiecte similare.
Consiliului nr. 2060/2004 are amendeazã Regulamentul 2702/1999
În prezent, în România existã 5 grupuri de producãtori
privind mãsuri care furnizeazã informaþii ºi promoveazã produsele
recunoscute de cãtre Ministerul Agriculturii, Pãdurilor ºi
agricole în þãri terþe ºi Regulamentul nr. 1071/ 2005 care stabileºte
Dezvoltãrii Rurale (unul în sectorul carne, unul – miere ºi 3 –
reguli de aplicare a Regulamentul nr. 2826/2000 pentru informare ºi
lapte) ºi alte 3 în curs de a obþine recunoaºterea (sectorul
acþiuni de promovare pe piaþa UE a produselor agricole.
legume ºi fructe).
Pentru promovarea produselor în þãri terþe documentaþia se depune la
Acum avem cheia – trebuie sã deschidem ºi noi încet,
UE pânã la data de 31 martie a fiecãrui an, iar pentru acþiuni de
încet poarta… Dacã prin SAPARD nu am cheltuit încã banii
promovare pe piaþa internã europeanã se poate aplica pânã la data
pentru Mãsura 3.2 – Constituirea grupurilor de producãtori
de 30 noiembrie (a fiecãrui an).
(unde e nevoie de cel puþin 5 membri pentru sectorul piscicol ºi
16
cel puþin 30 de membri pentru celelalte sectoare ºi de o cifrã activ cu cei pe care îi reprezintã ºi au þinte atât pe termen scurt,
de afaceri de 150 000 euro), poate reuºim sã vedem ce cât ºi pe termen lung pe care le realizeazã, în parte, cu bani
putere de lobby ºi ce garanþii prezintã o asociaþie de de la Uniunea Europeanã.
producãtori chiar dacã e dintr-un stat mic precum Cipru, dar
care reuneºte interesele majoritare ale acestei þãri. Nu numai Speranþa NEAGU
cã oamenii care reprezintã Uniunea de producãtori din Ministerul Agriculturii, Pãdurilor ºi Dezvoltãrii Rurale
exemplul prezentat sunt foarte bine documentaþi, ei comunicã
Agenþiile de plãþi pentru agriculturã ºi dezvoltare ruralã

De la data aderãrii la Uniunea 885/2006 privind stabilirea regulilor pentru consolidarea centrelor locale ºi
Europeanã plãþile din fondurile detaliate pentru aplicarea judeþene, pentru pregãtirea personalului
comunitare pentru agriculturã ºi Regulamentului Consiliului (CE) nr. ºi pentru pregãtirea procesului de
dezvoltare ruralã se vor derula doar 1290/2005 privind acreditarea acreditare.
prin agenþiile de plãþi acreditate. agenþiilor de plãþi ºi a altor organisme ºi
România a optat pentru crearea a douã lichidarea conturilor FEGA ºi FEADR.
agenþii de plãþi. Acestea sunt: Agenþia De la data aderãrii Agenþia este
de Plãþi ºi Intervenþie pentru Agriculturã responsabilã cu derularea ºi
(APIA) ºi Agenþia de Plãþi pentru gestionarea fondurilor europene privind:
Dezvoltare Ruralã ºi Pescuit (APDRP). a) plãþile directe ºi mãsurile de
Activitatea ambelor agenþii va fi piaþã;
coordonatã de cãtre un organism b) unele mãsuri finanþate din
coordonator, aflat în structura APDRP. fonduri europene pentru agriculturã,
Agenþiile de plãþi sunt instituþii publice, cu dezvoltare ruralã ºi pescuit, stabilite prin
personalitate juridicã, aflate în ordin al ministrului agriculturii, pãdurilor
subordinea Ministerului Agriculturii, ºi dezvoltãrii rurale;
Pãdurilor ºi Dezvoltãrii Rurale (MAPDR). c) mãsurile de sprijin pentru
producãtorii agricoli, finanþate de la
Agenþia de Plãþi ºi Intervenþie bugetul de stat al României în limita
pentru Agriculturã sumelor alocate anual prin legea
Conform regulilor comunitare bugetului.
privind finanþarea Politicii Agricole APIA a stabilit o strategie de
Comune (PAC) derularea fondurilor dezvoltare precum ºi activitãþi generale Obiectivele strategice pe care
europene se face numai prin intermediul care se realizeazã pentru Agenþia ºi le-a stabilit în scopul
unei/unor agenþii de plãþi acreditate. În implementarea sistemelor de platã în îndeplinirii atribuþiilor ce-i revin sunt
acest scop, prin Legea nr. 1/2004 s-a conformitate cu cerinþele comunitare, urmãtoarele:
înfiinþat Agenþia de Plãþi ºi Intervenþie strategie documentatã într-un Master 1. Definitivarea construcþiei
pentru Agriculturã (APIA), instituþie Plan. Pe baza acestui Master Plan au instituþionale care sã asigure
publicã în subordinea Ministerului fost elaborate planuri operaþionale implementarea schemelor ºi mãsurilor
Agriculturii, Pãdurilor ºi Dezvoltãrii pentru toate activitãþile care trebuie PAC;
Rurale (MAPDR). realizate pânã în momentul aderãrii, 2. Obþinerea acreditãrii pânã la
APIA se pregãteºte în vederea indicând în detaliu programul de momentul aderãrii, pe baza
acreditãrii prin implementarea criteriilor realizare ºi responsabilitãþile aferente. implementãrii mãsurilor prevãzute în
de acreditare, mediu intern, controlul Master Planul a fost aprobat prin pilonul I al PAC, hotãrâte ca ºi prioritãþi
activitãþilor, informare, comunicare ºi Ordinul Ministrului Agriculturii nr. 242 de cãtre MAPDR, finanþate atât de la
monitorizare, criterii stipulate în din 13.04.2006, versiune care include bugetul Uniunii Europene cât ºi de la
Regulamentul Comisiei (CE) nr. planificãrile detaliate ale activitãþilor bugetul naþional al României.
17
DEZVOLTARE RURALÃ
DEZVOLTARE RURALÃ
De la începutul anului 2006 se intervenþie pentru cereale ºi organizarea pe termen scurt ºi lung pentru formarea
desfãºoarã în cadrul APIA Programul de ºi funcþionarea APIA. Pentru toate cele 8 profesionalã continuã (FPC), ale cãrei
Twinning PHARE/2004/RO 2004 mãsuri prioritare au avut loc sesiuni de obiective pe linia formãrii sunt
/AG/11 „Consolidarea capacitãþii pregãtire cu experþ i strãini, dezvoltarea unui sistem de FPC flexibil ºi
instituþionale a APIA”. Agenþia, prin implementarea mãsurilor realizându-se transparent ºi întãrirea capacitãþii
intermediul acestui program, conform graficului stabilit în Programul instituþionale a APIA prin realizarea unui
colaboreazã cu experþi din Marea de Twinning. sistem competent de pregãtire a
Britanie ºi Polonia pentru implementarea personalului propriu.
schemelor politicii agricole.
În cadrul obiectivelor strategice Agenþia de Plãþi pentru
ale APIA care au fost menþionate mai Dezvoltare Ruralã ºi Pescuit
sus, pot fi identificate urmãtoarele Politica de dezvoltare ruralã a
obiective specifice care vizeazã Uniunii Europene este susþinutã din punct
aderarea la Uniunea Europeanã: de vedere financiar prin Fondul
1. Încheierea etapei de European Agricol pentru Dezvoltare
organizare a APIA la nivel central, în Ruralã (FEADR) care are cadrul legal
baza actelor normative elaborate în stabilit prin Regulamentul Consiliului
scopul sprijinirii construcþiei instituþionale (Uniunii Europene) nr. 1698/2005.
a Agenþiei; Ca ºi Agenþia de Plãþi ºi
2. Încheierea etapei de Intervenþie pentru Agriculturã (APIA),
organizare a APIA la nivel teritorial Agenþia de Plãþi pentru Dezvoltare
(judeþe ºi comune); Ruralã ºi Pescuit (APDRP) va avea un rol
3. Stabilirea modalitãþii de decisiv în dezvoltarea agriculturii ºi
delegare a sarcinilor; pescuitului din România. În prezent,
4. Organizarea unei structuri de APDRP este în proces de acreditare de
audit intern în conformitate cu cerinþele cãtre Autoritatea Competentã din cadrul
naþionale ºi europene; APIA ºi-a definitivat structura MAPDR. Autoritatea are sarcina de a
5. Implementarea mãsurilor de organizatoricã pe 3 nivele, respectiv verifica dacã sunt respectate cerinþele
intervenþie; nivel central, nivel judeþean (42 de rezultând din Regulamentul Consiliului
6. Implementarea mecanismelor sucursale) ºi nivel local (210 centre 1290/2005 privind finanþarea Politicii
de piaþã (prin Departamentul locale din care 42 la reºedinþa de judeþ Agricole Comune. Criteriile pentru
Mecanisme de Piaþã din cadrul APIA, în ºi 168 oficii locale - comune), acreditarea agenþiilor de plãþi sunt
corelare cu Departamentul de Politici de organigrama fiind aprobatã prin Ordinul stabilite de cãtre fiecare stat membru.
Piaþã din MAPDR); Ministrului nr. 315 din 15.06. 2006. Un Agenþia de Plãþi pentru
7. Implementarea Sistemului progres important s-a realizat ºi în ceea Dezvoltare Ruralã ºi Pescuit este urmaºa
Integrat de Administrare ºi Control ce priveºte numãrul de persoane Agenþiei SAPARD, pe structurile cãreia a
(IACS) astfel încât sistemul sã fie angajate. Pânã la sfârºitul lunii luat naºtere, cu deosebirea cã SAPARD
operaþional la timp; septembrie APIA va dispune de un era organizatã în 8 euroregiuni, iar
8. Dezvoltarea sistemului numãr de 5000 de angajaþi, conform acum au fost create structuri la nivelul
financiar-contabil în vederea OUG nr. 103/2005. fiecãrui judeþ – câte un nucleu de 15
administrãrii programelor PAC; În vederea implementãrii persoane. Din 1200 de angajaþi, aprox.
9. Diseminarea informaþiilor ºi a schemelor PAC, APIA a elaborat o 400 de persoane au fost preluate de la
cunoºtinþelor cu privire la aplicarea strategie legalã constând în Serviciile Tehnice Delegate din cadrul
mãsurilor de politicã agricolã naþionalã identificarea legislaþiei ºi analizarea Direcþiilor pentru Agriculturã ºi
ºi comunitarã. acesteia în vederea implementãrii tuturor Dezvoltare Ruralã. Personalul este în
S-au stabilit 8 mãsuri prioritare: schemelor PAC ºi urmãrirea armonizãrii proces de instruire, conform procedurilor
mecanisme comerciale orizontale, legislaþiei naþionale cu legislaþia europene în materie. Avantajul pe care îl
comerþ cu cereale, comerþ cu vin, comunitarã. prezintã angajaþii care au lucrat înainte
comerþ cu pasãre ºi ouã, comerþ cu Referitor la pregãtirea la SAPARD este acela cã aceºtia sunt
carne de porc, comerþ cu zahãr, personalului, APIA a adoptat o strategie deja obiºnuiþi cu disciplina financiarã, cu
18
transparenþa faþã de Comisia de derulare a plãþilor pentru Pilonul II al diferite de sectorul agricol (IT, servicii
Europeanã ºi cu modul în care prezintã Politicii Agricole Comune a Uniunii bancare, învãþãmânt la distanþã).
informaþiile utile beneficiarilor fondurilor Europene – Dezvoltarea Ruralã ºi Ministerul Agriculturii, Pãdurilor ºi
europene. pentru pescuit. Dacã la începutul Dezvoltãrii Rurale elaboreazã Planul
La nivel european este acordatã aplicãrii politicii comune în domeniul Naþional pentru Dezvoltare Ruralã
o importanþã deosebitã comunicãrii agriculturii ºi pescuitului sprijinul acordat (PNDR) pe baza cãruia se vor obþine
informaþiilor ºi accesului la documentele producãtorilor era în sensul încurajãrii finanþãri din FEADR (Fondul European
agenþiilor de plãþi, astfel încât Comisia producþiei anumitor produse agricole, în pentru Agriculturã ºi Dezvoltare Ruralã)
Europeanã sã îºi exercite controlul prezent accentul cade pe posibilitãþile dupã 2007.
asupra gestionãrii fondurilor europene. de dezvoltare durabilã care sã asigure
Accesul acesteia la informaþii este total ºi respectarea condiþiilor de mediu, Speranþa Liliana NEAGU
ºi imediat, comunicându-se datele reconversia profesionalã acolo unde Ministerul Agriculturii, Pãdurilor ºi
despre cheltuieli atât în format tipãrit, cât este cazul, ºi, nu în ultimul rând, Dezvoltãrii Rurale
ºi electronic, conform unor proceduri infrastructura din mediul rural, care vor cu sprijinul Marianei DRÃGHICI
prestabilite. duce la crearea de noi locuri de muncã Director General Adjunct, APIA
APDRP va fi principalul instrument în domenii conexe (ex. agroturismul) sau
Impactul reformei politicii agricole comune asupra politicii de coeziune a UE

Acest articol doreºte sã demonstreze faptul cã
problematica redefinirii ºi reformei politicii structurale sau de
coeziune a UE s-a ivit odatã cu reformarea politicilor agricole.
Dar care au fost motivele reformãrii Politicii Agricole
Comune? Am identificat trei tipuri de motive: exogene,
endogene ºi eterogene.
1. Cauze exogene – nivelul internaþional al

dependenþei economice
Conceptul de putere transmite mesajul conform cãruia
mai multã putere în sistemul internaþional, mai multe ºanse de a
obþine preferinþele dorite. Acest mesaj identificat de Valentin
Cojan în articolul sãu25 este valabil ºi în cadrul politicii agricole
comune în actualul context hegemonic, caracterizat prin
asimetria puterii.
Începerea noilor negocieri în cadrul Organizaþiei
Mondiale a Comerþ ului a reliefat faptul cã politica agricolã
comunã trebuie din nou sã se ajusteze la cerinþele marilor actori
Agricultura a beneficiat de reglementãri preferenþiale în
de pe pieþele agricole mondiale (SUA). În ciuda faptului cã
cadrul negocierilor GATT, având posibilitatea folosirii
produsele agricole reprezintã numai 10% din comerþul
instrumentelor comerciale nepermise pentru alte categorii de
internaþional, ele au fost dintotdeauna un dosar extrem de
mãrfuri, cum ar fi: preþuri minime la import, restricþii cantitative,
sensibil. Liberalizarea comerþului cu produse agricole a fost
prelevãri la import, sprijin intern substanþial, subvenþii la export,
stabilitã pentru prima datã, în urma negocierilor multilaterale, la
agenþii ale statului specializate în comerþ exterior. La momentul
Marrakech, prin Actul final al Rundei Uruguay.
creãrii sale, piaþa comunã era importatoare de produse
25 Valentin Cojan – Strategic negociations in the process of the EU enlargement: a game-theoretical application to the agriculture dossier, în Romanian Journal of European Affairs,
vol. 5, nr. 1, mai 2005, p. 25
19
DEZVOLTARE RURALÃ
DEZVOLTARE RURALÃ
agricole, dar, datoritã politicii de subvenþionare intensã a PIB pe locuitor în zonele rurale este extrem de redus, situându-
exporturilor, aceasta a cucerit o poziþie importantã pe piaþa se între 8% ºi 30% din mediile naþionale. Zonele rurale se
mondialã a produselor agricole, devenind o concurentã a caracterizeazã printr-o densitate scãzutã a populaþiei ºi un
produselor americane similare, subvenþionate ºi ele la rândul mediu înconjurãtor destul de fragil.
lor. SUA – prim exportator de produse agricole pe piaþa
mondialã la momentul respectiv – ºi-a vãzut periclitatã poziþia
de lider pe piaþa mondialã. Aceastã ameninþare a dus la
aplicarea unei strategii duale:
O Pe de o parte ºi-a reformat propriul sistem de susþinere
a agriculturii ºi a exporturilor agricole, prin reducerea sprijinului
direct – care se monitorizeazã de cãtre OMC prin Mãsura
Agregatã de Sprijin (MAS) – ºi trecerea la sprijinul decuplat -
mãsurã neinclusã în MAS;
O Pe de altã parte ºi-a folosit poziþia de “actor principal”
în cadrul GATT/OMC pentru a impune reducerea treptatã –
pânã la lichidare – a tuturor mãsurilor de sprijinire a
producãtorilor agricoli, precum ºi a celorlalte mãsuri de Numãrul de gospodãrii agricole din UE este în continuã
sprijinire a pieþelor interne. Prin aceastã strategie, SUA a vizat scãdere. De la un total de 8,6 milioane în 1989 s-a ajuns, în
în principal slãbirea poziþiei UE pe piaþa mondialã a UE15, la aproximativ 7 milioane de gospodãrii, iar
produselor agricole. abondonurile de ferme se ridicã la 200 000 pe an, ceea ce
Cadrul de principii ºi reguli care vizeazã funcþionarea va face ca în cinci ani circa 1 milion de gospodãrii din mediul
comerþului agricol internaþional a fost stabilit la încheierea rural sã fie pãrãsite. Acest lucru este deja evident în Spania,
Rundei Uruguay ºi se referã la patru domenii: unde existã aºa-numitele “pueblos abandonados” (sate care
O accesul pe pieþe; sunt complet abandonate). În Franþa se întâmplã acelaºi lucru,
O susþinerea internã; unde existã sate locuite doar în timpul vacanþelor de varã, iar
O subvenþiile la export;
din septembrie locul este complet închis. O altã trãsãturã
O mãsurile fito-sanitare.
specificã a multor comunitãþi din mediul rural din Europa este
Acordul prevede o aplicare diferenþiatã a rata mare a ºomajului, peste media pe þarã.
angajamentelor pentru þãrile dezvoltate, respectiv pentru þãrile O De ce aceastã situaþie?
în curs de dezvoltare, impunând o disciplinã în politica ºi Deoarece nu se reuºeºte sã se creeze suficient de

comerþul tuturor pãrþilor contractante. repede locuri de muncã pentru a putea absorbi persoanele
care pãrãsesc acest sector economic.
2. Cauze endogene – crearea coeziunii economice ºi O De ce se pãrãseºte acest sector economic?
sociale Progresul tehnic ºi continua liberalizare a pieþelor

Pe lângã presiunile de ordin extern, UE a început sã se agricole au demolat în timp mitul agriculturii – coloanã
confrunte cu un fenomen inerent unei dezvoltãri economice vertebralã a economiei – ºi de aceea dezvoltarea ruralã a
moderne: scãderea numãrului de persoane ocupate în devenit cel de-al doilea pilon al politicii agricole comune. Astfel
agriculturã ºi migrarea acestora spre zonele industriale. au fost create instrumente speciale regionale, ale cãror
Alocarea disproporþionatã a sprijinului comunitar a avut obiective ºi prioritãþi depãºesc mult sfera agriculturii:
consecinþe negative asupra mediului rural din zonele mai O Fondul European pentru Orientare ºi Garantare în
sãrace. Agriculturã (FEOGA), prin care se sprijinã structurile agricole ºi

Conºtientizarea problemelor complexe ale spaþiului dezvoltarea ruralã ºi
rural alãturi de necesitatea elaborãrii politicilor ºi strategiilor O Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului
pentru realizarea unei coeziuni economice ºi sociale reale în (FIFG), care finanþeazã acþiuni structurale în domeniul
Europa au condus la deplasarea accentului de la politica pescuitului ºi al prelucrãrii peºtelui.
agrarã la politica dezvoltãrii rurale. Aceste douã instrumente au fost redenumite în cursul
Necesitatea politicilor de dezvoltare ruralã derivã din reformei politicii structurale sau de coeziune a UE actuale ºi au
faptul cã peste 80% din teritoriul UE este compus din zone fost transferate din domeniul politicii regionale în domeniul
rurale ºi peste un sfert din populaþie locuieºte în aceste zone. politicii agricole comune. Astfel, Fondul de Orientare ºi
20
Garantare în Agriculturã a devenit Fondul European pentru transformat într-un sistem de plãþi directe cãtre fermieri. Aºadar,
Agriculturã ºi Dezvoltare Ruralã, iar Instrumentul Financiar nu produsele, ci producãtorii sunt principala þintã a sprijinului
pentru Orientarea Pescuitului a devenit Fondul European pentru UE.
Pescuit. Nici plãþile directe eºalonate de la bugetul UE, nici
Aºadar, o parte din instrumentele destinate realizãrii propriile bugete naþionale strâmtorate nu oferã posibilitatea
coeziunii economice ºi sociale specifice politicii regionale au compensãrii fermierilor pentru utilizarea unor tehnici agricole
fost transferate PAC pentru compensarea decalajelor ecologice, dar costisitoare, în special deoarece în cadrul celui
regionale, deoarece resursele instituþionale ºi fiscale dedicate de-al doilea pilon al PAC guvernele trebuie sã poatã co-finanþa
acestei pãrþi a PAC erau foarte limitate. Astfel, politica de programele de dezvoltare ruralã. Prin urmare, instrumentul
coeziune, dupã reformã, are mai mult un caracter regional, FEOGA pentru dezvoltare ruralã alocã celor zece membri noi
cele trei instrumente structurale rãmase (Fondul European de doar 17,5% din ceea ce se alocã pentru þãrile UE15.
Dezvoltare Regionalã, Fondul Social European ºi Fondul de Refuzul de a adapta noile instrumente PAC la nevoile
Coeziune) având misiunea de a îndeplini obiectivele specifice ale acestor noi state membre contrasteazã în mod
strategiilor de la Lisabona ºi Göteborg.26 izbitor cu extinderea din 1995, când Austria, Finlanda ºi
Suedia, þãri relativ bogate, s-au alãturat UE.
3. Cauze eterogene – implicaþiile extinderii UE cãtre Est A existat o separare totalã între reforma PAC din 2003
asupra UE15 ºi extindere. Agenda 2000, adoptatã la Consiliul European de
Evidenþa aratã cã statele membre ale UE15 au creat ºi la Berlin din 1999, era destinatã menþinerii cheltuielilor agricole
au apãrat un anumit tipar al transferurilor financiare, pe care ale UE în interiorul unor limite bugetare. O creºtere a
extinderea, chiar la scala din 2004, nu va fi lasatã sã-l cheltuielilor pentru politica agricolã comunã va însemna
modifice. Pachetul financiar al UE pentru þãrile din Europa diminuarea altor capitole de cheltuieli ale bugetului UE.
Centralã ºi de Est reprezintã aproape jumãtate din bugetul total O datã cu apropierea aderãrii, Comisia a pus accentul
al UE. Deºi politica agricolã comunã este descrisã ca o piatrã pe capacitatea administrativã a noilor state membre de a pune
de temelie pentru extindere, este implementatã în mod în aplicare la timp acquis-ul, ceea ce nu a reprezentat niciodatã
diferenþiat în þãrile UE15 ºi în noile state membre, pentru a o problemã în valurile anterioare de extindere. Principalul
pãstra câºtigurile dobândite de cãtre primele ºi reflectate în argument pentru refuzarea plãþilor directe cãtre noile state
perspectivele financiare 1999, la Consiliul European din Berlin. membre a fost cã nivelul preþurilor acestora urma sã creascã
Astfel, perspectiva extinderii UE cãtre þãrile din Europa datoritã extinderii pieþei comune cãtre Europa Centralã ºi de
Centralã ºi de Est a evidenþiat necesitatea reformãrii politicii Est, ºi prin urmare fermierii nu vor suferi pierderi datoritã acestui
agricole comune pentru prezervarea status quo-ului factor, nefiind necesarã, aºadar, nici o compensaþie.
transferurilor financiare ºi pentru perspectivele financiare 2007-
2013. Concluzie
Cel mai recent val de extindere implicã o schimbare Noua politicã a relaþiilor comerciale internaþionale a
dramaticã a structurilor agricole ºi sociale cãrora trebuie sã li avut probabil un impact mai mare asupra reformei PAC ºi
se adreseze PAC. De aceea fostul ministru de finanþe polonez implicit asupra politicii de coeziune a UE decât presiunile
a scris în 1999 cã fãrã reforme profunde ale PAC, este greu bugetare din interiorul UE ºi factorii interni. Aºadar principalul
de imaginat o extindere reuºitã… Pentru ca UE sã se extindã impact asupra politicii de coeziune a fost reorientarea scopului
fãrã costuri excesive, este necesarã o reformã a PAC orientatã ei de la asigurarea echitãþii la asigurarea eficienþei, având un
spre piaþã.27 caracter mai pronunþat de dezvoltare regionalã decât de
Modificãrile din 1999 ºi din 2003 au continuat o coeziune economicã ºi socialã, vezi chiar denumirea ei, de
reformã începutã cu schimbãrile introduse de Raz MacSharry, politicã regionalã ºi nu de politicã de coeziune.
care vizau decuplarea sprijinirii veniturilor de subvenþionarea
producþiei prin intermediul politicii de preþ. Astfel, ceea ce iniþial Salomeea ROMANESCU
fusese un sistem centrat pe administrarea preþurilor s-a Ministerul Finanþelor Publice
26 Conform Strategiei de la Lisabona ºi Göteborg, UE ar trebui sã devinã cea mai competitivã economie din lume bazatã pe o societate a cunoaºterii, respectiv sã respecte cei
trei piloni ai dezvoltãrii durabile: economic, social ºi de mediu
27 Elmar Riege – Politica agricolã comunã. Reforme limitate, cap. 7, în volumul Helen Wallace, William Wallace ºi Mark A. Pollack – Elaborarea politicilor în Uniunea Europeanã,
ediþia a cincea, Oxford Universityy Press, 2005, p. 175
21
POLITICICOMUNITARE
POLITICI COMUNITARE
Originile ºi evoluþia politicii de coeziune a Uniunii Europene

În Tratatul de Roma se fac menþiuni referitoare la necesitatea asigurãrii unei
dezvoltãri armonioase a economiilor statelor membre (SM) prin reducerea diferenþelor de
dezvoltare dintre diferite regiuni. Însã nu era specificatã necesitatea unei politici regionale,
iar din punct de vedere tehnic nu exista cadrul instituþional ºi operaþional pentru realizarea
acesteia. Practic, singura instituþie care juca un rol în sprijinirea procesului de reducere a
disparitãþilor era Banca Europeanã de Investiþii (BEI), aceasta urmând sã acorde
guvernelor naþionale împrumuturi cu dobândã redusã pentru proiecte de infrastructurã. În
acelaºi timp, a fost creat Fondul Social European, pentru acordarea de sprijin muncitorilor
imigranþi.
De asemenea, în ceea ce priveºte opþiunile guvernelor naþionale de a
operaþionaliza propriile obiective ale dezvoltãrii regionale, între 1950 ºi 1960 accentul
cãdea pe crearea, dezvoltarea ºi protecþia industriilor de bazã – mineritul, prelucrarea
oþelului, uzinele de energie atomicã, construcþia de nave – ca urmare a importanþei pe
care procesul de industrializare îl avea în dezvoltarea unei þãri. La fel de importantã era ºi
protecþia acestor industrii în faþa competitorilor externi.
Teoria polilor de creºtere, formulatã de Perroux în 1955, a stat la baza unei
varietãþi de programe de dezvoltare regionalã. Astfel, se punea accentul pe
industrializare, iar politicile regionale ale acelor vremuri nu fãceau diferenþa între zonele
subdezvoltate din punct de vedere al resurselor naturale, culturale, istorice sau al
potenþialului acestora. Programele ºi procedurile aveau în acelaºi timp o puternicã amprentã a abordãrii de sus în jos, dinspre nivelul
central cãtre cel local.
O schimbare de accent a fost remarcatã începând cu 1970, odatã cu realizarea Uniunii Vamale. Ca urmare a celor douã
ºocuri petroliere din anii ‘70 ºi a scãderii competitivitãþii europene în raport cu producãtorii asiatici (în special japonezi) ºi americani,
a fost relansat procesul integrãrii europene dar ºi o nouã abordare a politicii regionale. La începutul anilor 1980, Comisia a lansat
o serie de programe mici de dezvoltare integratã care combinau suportul financiar din FSE ºi FEDR1 în Neapole ºi Belfast, iar în
regiunea Lozer – proiecte care combinau fonduri FSE ºi FEOGA.
A fost de asemenea conceput un sistem pentru clasificarea unitãþilor teritoriale, în vederea unei abordãri uniforme la nivelul
întregului teritoriu. Aºadar, a fost adoptatã definiþia unitãþilor teritoriale elaboratã de Eurostat la începutul anilor 19802 prin care
teritoriul european a fost împãrþit în cinci niveluri geografice: de la macro-regiuni ale unei þãri (NUTS 1) la oraºe ºi sate (NUTS 5).
În afara unor state de dimensiuni foarte mici, cele cinci clasificãri defineau unitãþi teritoriale la nivel sub-naþional.3
Nivelul regional a fost definit ca NUTS 2 iar acesta a devenit baza pentru definirea „zonei de interes” a intervenþiilor,
respectiv a analizelor socio-economice pentru fundamentarea alocãrilor financiare.
În 1985, odatã cu formularea Actului Unic European (AUE) ºi cu lansarea Programelor Mediteraneene Integrate a avut loc
o schimbare importantã în ceea ce priveºte abordarea iniþialã a politicilor de dezvoltare. În AUE, obiectivul realizãrii coeziunii
economice ºi sociale a devenit explicit – se furniza cadrul legal pentru politica regionalã, structuratã pe baza resurselor combinate
ale fondurilor structurale existente (FEDR, FSE ºi FEOGA - Garantare), Comisia primind sarcina de a formula regulile pentru
managementul programelor de dezvoltare.
1 Fondul European pentru Dezvoltare Regionalã, înfiinþat în 1975, are ca scop furnizarea de asistenþã pentru întãrirea coeziunii economice, sociale ºi teritoriale prin reducerea
disparitãþilor ºi susþinerea dezvoltãrii ºi ajustãrii structurale a economiilor regionale, inclusiv conversia regiunilor industriale în declin. Este cel mai important instrument al politicii
comunitare de dezvoltare regionalã.
2 Reînnoitã prin Regulamentul CE 1059/2003.
3 În momentul de faþã, þãrile definite ca reprezentând regiuni NUTS 2 sunt noile state membre de dimensiuni mici: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania ºi Slovenia. Irlanda ºi-a
regionalizat structura instituþionalã ºi definiþiile NUTS 2 în 1999.
22
Ceea ce a fãcut distincþia între politica de coeziune ºi politica naþionalã regionalã a fost descoperirea „teritoriului”, aceasta
fiind fundamentalã în identificarea locului în care politica sã fie implementatã, precum ºi în implicarea instituþiilor care acþionau la
nivel teritorial în definirea prioritãþilor ºi obiectivelor politicii.
Practic, aplicarea prevederilor AUE în domeniul coeziunii economico-sociale a europenizat politicile regionale din SM. Unele
- Belgia, Italia, Franþa ºi Spania – au trebuit sã îºi creeze instituþii sub-naþionale cãrora li s-a atribuit responsabilitatea implementãrii
politicilor de dezvoltare. Astfel, pe la mijlocul anilor 1980, guvernele nu mai erau arbitrii exclusivi ai politicilor de dezvoltare
regionalã din cadrul graniþelor lor.
Acest aspect sugera faptul cã împãrþirea responsabilitãþilor privind politicile de coeziune între nivelurile naþional / regional ºi
cel supranaþional era mai uºoarã decât se aºtepta. Ceea ce lipsea încã era dreptul ºi oportunitatea ca regiunile ºi diferitele forme
ale guvernelor sub-naþionale sã fie reprezentate la nivel european. Aceastã breºã a fost închisã de Tratatul de la Maastricht prin
care s-a creat Comitetul Regiunilor, organism consultativ al UE, ºi intrarea în vigoare a Pieþei Unice în 1993. Astfel, în 1994, natura
procesului instituþional la nivel european se schimbase complet. Regiunile nu mai erau împiedicate sã interacþioneze cu organismele
politice ºi administrative europene pentru îndeplinirea obiectivelor lor, având un rol consultativ pentru formularea politicilor socio-
economice la nivel european, ºi responsabilitãþi crescute pentru implementarea politicii la nivel teritorial.
Noua abordare a politicilor de dezvoltare regionalã în cadrul Uniunii Europene se baza pe programe multi-anuale integrate
care necesitau participarea tuturor nivelurilor - comunitar, naþional ºi regional/local. Scopul era realizarea unui document strategic,
definit drept Cadrul de Sprijin Comunitar (CSC) – care urma sã fie tradus în programe operaþionale, finanþate din mai multe fonduri.
Reforma a fost pusã în practicã prin intermediul a 5 Regulamente ale Consiliului, ºi Regulamentele de implementare ale
Comisiei - care au intrat în vigoare de la 1 ianuarie 1989. Se urmãrea o alocare geograficã a resurselor, regiunile cele mai puþin
dezvoltate primind pânã la 61% din fondurile de dezvoltare.
Nevoile erau evaluate la nivel regional, iar planificarea era integratã – sub forma Cadrului de Sprijin Comunitar, care
conþinea pachetul financiar integrat ce urma sã fie alocat þãrii respective pentru o perioadã multi-anualã. În formularea acestuia
trebuia respectat principiul adiþionalitãþii, astfel încât resursele comunitare sã vinã în completarea celor alocate de cãtre fiecare stat
membru ºi de cãtre sectorul privat pentru un anumit domeniu. Un aspect foarte important l-a constituit de asemenea instituþionalizarea
principiului ºi a practicii parteneriatului prin Art. 4.1. al regulamentului FEDR.
Figura nr. 1. Comparaþii ale politicilor naþionale regionale ºi ale politicii de coeziune a UE înainte ºi dupã 1989
Dimensiunea analizei Politica naþionalã regionalã înainte de Politica de coeziune a UE
1989
Strategia politicã/de planificare
Obiective/conþinutul politicilor Sectorialã Teritorialã
Acoperire geograficã Naþionalã Localã/regionalã
Abordarea planificãrii Sectorialã Integratã
Orizont de timp Termen scurt Termen mediu
Actori principali Naþional Local/regional
Tipul impactului Compensare Sinergie
Instrumente de implementare
Luarea deciziei Douã niveluri Trei niveluri
Reþele Trans-naþionale Trans-regionale
Criterii financiare Cote Evaluarea nevoilor
Alocãri financiare Anuale Multi-anuale
Instrumente de verificare Automat/fãrã contabilizare Evaluarea impactului/contabilitate
semestrialã/inspecþii/evaluãri
Mãsuri bugetare Rambursare Adiþionalitate
Parteneri sociali Nici unul Concertare
Sursa: Robert Leonardi - Cohesion Policy in the European Union - the Building of Europe, Palgrave Macmillan 2005
23
POLITICICOMUNITARE
POLITICI COMUNITARE
Primul ciclu de programare (1989–1993) a fost implementat diferit la nivelul fiecãrei þãri. Italiei ºi Greciei le-a fost cel mai
dificil datoritã dificultãþii de abordare a schimbãrilor instituþionale, în timp ce Irlanda, Portugalia ºi Spania s-au adaptat rapid
procedurilor introduse de reformele din 1988.
Prin Tratatul de la Maastricht a fost iniþiatã cea de-a doua reformã a FS. Cea mai importantã schimbare adusã de al doilea
ciclu de programare (1994–1999) a fost dublarea efectivã a alocãrilor din fondurile structurale (162 mld. ecu). O altã schimbare
adusã politicii de coeziune a fost crearea, în 1993, a Fondului de Coeziune (FC), acesta fiind destinat statelor deja membre al cãror
PIB era sub 90% din media comunitarã. Spre deosebire de FS, alocãrile din FC se fãceau la nivel de proiect, negociat direct cu
CE, ariile de intervenþie concentrându-se pe îmbunãtãþirea infrastructurii ºi a calitãþii mediului.
Cea de-a doua jumãtate a anilor 1990 a adus ºi o dezbatere importantã asupra implicaþiilor regionale ºi locale ale
principiului subsidiaritãþii (art. 3b al Tratatului de la Maastricht), care prevede ca decizia sã fie luatã la nivelul cel mai competent în
rezolvarea unei probleme, atunci când aceasta apare. Dupã ratificarea tratatului, guvernele naþionale intenþionau sã foloseascã
dezbaterea asupra subsidiaritãþii ca instrument în echilibrarea balanþei între ele ºi Comisia Europeanã, argumentând cã unele sarcini
puteau fi îndeplinite mai bine la nivel naþional. Dupã aderarea Austriei ºi dupã continuarea discuþiilor privind federalismul în statele
regionalizate precum Italia ºi Spania, subsidiaritatea a fost însã interpretatã ca
reprezentând o reîntãrire a rolurilor regionale ºi locale vis-a-vis de guvernele
naþionale.4
Formularea celei de-a a treia programãri a CSC (2000–2006) a fost
dominatã de douã elemente noi: lansarea Uniunii Monetare la 1 ianuarie 1999,
ceea ce punea accentul pe natura integratã a pieþelor regionale ºi naþionale din
cadrul Uniunii, ºi perspectiva extinderii Uniunii Europene cãtre Est. Practic
majoritatea þãrilor vestice trebuiau sã renunþe la alocãrile lor în favoarea regiunilor
mai nevoiaºe din est. Se punea de asemenea accentul pe dezvoltarea
sustenabilã, respectiv pe intervenþii care sã nu dãuneze mediului înconjurãtor.
Teritorializarea crescutã a iniþiativelor FS putea fi distinsã ºi prin faptul cã regiunile trebuiau sã îºi negocieze cu Comisia
propriul DUP (D Document Unic de Programare) care conþinea toate obiectivele programului ºi componentele sale operaþionale,
dispãrând rolul coordonãrii naþionale. Acum regiunile interacþionau direct cu Comisia fãrã a aloca vreo funcþie de coordonare
guvernelor naþionale. Aceastã procedurã este aplicabilã însã acolo unde existã un nivel de guvernare la nivel regional. A doua
inovaþie în termeni de teritorializare a dezvoltãrii o aducea noul program de dezvoltare ruralã, în sensul cã regiunilor li se solicita
sã elaboreze planuri privind modalitatea în care alocãrile a 10% din secþiunea Garantare a FEOGA urmau sã fie luate în
considerare în programele de dezvoltare ruralã5. Pachetul financiar pentru perioada 2000-2006 a fost agreat de SM la Consiliul
European de la Berlin în martie 1999, când se alocau 213 miliarde euro (FS ºi FC) celor 15 SM ºi 47 mld. euro statelor candidate.
7 miliarde urmau sã fie cheltuiþi imediat pentru programe de pre-aderare (ISPA ºi SAPARD).
Implementarea rapidã a noilor programe a devenit o necesitate datoritã noilor factori existenþi în cadrul ciclului de
programare 2000-2006. S-a introdus regula N+2 (cheltuirea alocãrii în 2 ani de zile sau dezangajarea automatã a pãrþii
neutilizate6) ºi evaluarea la mijlocul perioadei7 în vederea distribuirii celor 4% din alocarea Fondurilor Structurale pentru SM reþinute
de cãtre CE pentru programele de obiectiv 1, 2, 3.8
4 Aceasta a fost interpretarea avansatã de Germania, Austria ºi Belgia asupra protocolului Tratatului de la Amsterdam din 1997.
5 Pentru regiunile de la Obiectivul 1 programele de dezvoltare ruralã erau parte a sub-programului pentru agriculturã al întregului program operaþional ºi sunt finanþate din FEOGA
- Orientare. Pentru regiunile din afara Obiectivului 1, programul de dezvoltare ruralã era un document separat ºi este finanþat din FEOGA - Garantare.
6 Comisia raporteazã în cel de-al treilea raport de coeziune angajarea în procent de aproape 100% a FS care fãceau subiectul regulii N+2.
7 Comisia retrage SM 4% din alocarea totalã de FS pentru perioada de programare bugetarã. Alocarea celor 4% se bazeazã pe satisfacerea criteriilor Comisiei în termeni de
mãsurare a performanþei. Documentul de lucru al Comisiei (nr. 4) privind implementarea rezervei de performanþã a identificat trei criterii pentru alocarea acesteia: criterii de eficienþã
prin mãsurarea rezultatelor programelor pe bazã anualã; criterii de management cu accentul pe modalitatea de monitorizare, control ºi selecþie a proiectelor; criterii financiare
referitoare la câþi bani au fost cheltuiþi ºi ce angajamente au fost asumate dupã cel de-al treilea an. Informaþia referitoare la aceste trei criterii este încorporatã într-un raport de evaluare
la mijlocul perioadei, realizat de evaluatori externi. Acest raport trebuie înaintat de cãtre regiuni ºi autoritãþile naþionale Comisiei pânã la sfârºitul celui de-al treilea an de alocare, iar
Comisia are la dispoziþie trei luni sã decidã cum sã aloce rezerva de performanþã. Raportul la jumãtatea perioadei trebuie de asemenea sã includã o propunere din partea fiecãrei
autoritãþi de management cu privire la ce a învãþat din evaluare ºi cum îºi propune sã extindã sau sã restrângã prevederile pentru anumite programe. Un astfel de exerciþiu era foarte
important pentru Comisie pentru a înþelege cum alocarea rezervei ar putea avea un impact asupra obiectivelor generale ale programului ºi care sunt perspectivele pentru o
implementare eficientã ºi rapidã. În orice caz, alocarea celor 4% a introdus o competiþie între autoritãþile de management din statele membre ºi din acelaºi stat.
8 Comisia Europeanã – Raport asupra rezervei de performanþã ºi evaluarea la mijlocul perioadei în regiunile Obiectivelor 1 ºi 2, mai 2004;
24
Figura nr. 2
În cea de-aa patra perioadã de programare (2007–2013) intervenþiile vor fi orientate cãtre competitivitate, dezvoltare
durabilã, restructurare economicã. Aplicarea unui nou principiu, al simplificãrii, a condus la restrângerea obiectivele comunitare la
trei:
O Convergenþã: susþinerea creºterii economice ºi crearea de locuri de muncã în statele membre ºi regiunile cel mai puþin
dezvoltate;
O Competitivitate regionalã ºi ocuparea forþei de muncã: anticiparea ºi promovarea reconversiei regionale;
O Cooperare teritorialã: promovarea unei dezvoltãri armonioase ºi echilibrate a teritoriului Uniunii prin promovarea de soluþii
integrate pentru problemele comune cu care se confruntã autoritãþile vecine (dezvoltarea urbanã, ruralã ºi a regiunilor costiere, cât
ºi dezvoltarea relaþiilor economice ºi a reþelelor de IMM-uri).
Caracteristicile teritoriale specifice vor fi abordate integrat, regenerarea urbanã, dar ºi rezolvarea problemelor persistente în
dezvoltarea regiunilor cu handicapuri geografice, fiind încorporate în programele regionale.
Un alt aspect inovativ îl constituie o mai bunã organizare a instrumentelor operând în zonele rurale ºi în sprijinul restructurãrii
sectorului piscicol, prin elaborarea unor noi orientãri ale politicii în domeniu, acestea nemaifiind incluse însã în sfera fondurilor
structurale.
Fondurile Structurale care vor opera pe parcursul acestei perioade vor fi FEDR, FSE ºi FC, asimilat acestora, dar care îºi
menþine principiul alocãrii pentru þãri cu PIB mai mic de 90% din media comunitarã. Un program operaþional va putea fi finanþat dintr-
un singur fond, cu posibilitatea alocãrii unui procent de 10% din cheltuieli eligibile intervenþiilor din alt fond9. Se trece de la
abordarea Cadru de Sprijin Comunitar la Cadrul Strategic Naþional de Referinþã, document strategic naþional care creeazã liniile
directoare pentru operaþionalizarea intervenþiilor fondurilor în cadrul programelor operaþionale.
Pe data de 4 iulie 2006, Parlamentul European a aprobat la Strasbourg Pachetul financiar pentru Fondurile Structurale în
9 ne referim la FEDR ºi la FSE.
25
POLITICICOMUNITARE
POLITICI COMUNITARE
perioada 2007-2013, prin adoptarea celor cinci rapoarte care stabilesc obiectivele, resursele financiare disponibile ºi criteriile de
alocare a lor într-o Uniune extinsã. Aceste resurse se ridicã la aproximativ 308 miliarde de euro - 35.7% din bugetul total al Uniunii,
fondurile alocate României ridicându-se la 17,317 miliarde de euro.
Luciana SANDU
Ministerul Integrãrii Europene
Bibliografie:
O Comisia Europeanã – Raport asupra rezervei de performanþã ºi evaluarea la mijlocul perioadei în regiunile Obiectivelor 1 ºi 2, mai 2004
O Robert Leonardi – Cohesion Policy in the European Union – the Building of Europe, Palgrave Macmillan 2005
O Vanhove, N. – Regional Policy: A European Approach, Aldershot: Ashgate, 1999
O Ferreol, Gilles – Dicþionarul Uniunii Europene, Polirom 2001
O Rapoartele de Coeziune ale Uniunii Europene
O www.europa.eu.int
O http://www.europa.eu.int/comm/regional_policy/index_en.htm
O Materiale elaborate în cadrul cercetãrilor pentru elaborarea lucrãrii de doctorat cu titlul Perspectivele dezvoltãrii regionale în România în condiþiile
integrãrii în Uniunea Europeanã
Strategia Lisabona – între deziderat ºi realitate

Scurt istoric ºi evoluþia Strategiei Lisabona combaterea excluziunii sociale – ºi nu în ultimul rând prin
În contextul celui mai important exerciþiu de integrare al abordarea unor politici macroeconomice corelate cu
secolului XX, acela al Uniunii Europene, o nouã idee obiectivele ºi posibilitãþile reale ale statelor membre.
ambiþioasã îºi fãcea locul, la începutul anului 2000. Economia Se mai dorea, de asemenea, corelarea politicilor
Uniunii Europene trebuie sã devinã „cea mai competitivã ºi sectoriale implementate de fiecare stat al UE cu cele ale restului
dinamicã economie bazatã pe cunoaºtere, capabilã de o statelor membre, în vederea obþinerii unor rezultate concertate.
creºtere economicã durabilã cu mai multe ºi mai bune locuri de Din pãcate, însã, între deziderat ºi realitate s-a dovedit a
muncã ºi o mai mare coeziune socialã”. Aceasta era rezoluþia exista o distanþã însemnatã, eforturile statelor membre
adoptatã de ºefii de state ºi de guverne în luna martie 2000, dovedindu-se a fi insuficiente. Cauzele sunt multiple ºi explicaþii
cu ocazia summit-ului de la Lisabona. Aºa a luat naºtere existã. Se poate spune cã Strategia Lisabona, aºa cum a fost
Strategia Lisabona, ce avea un deziderat pe cât de generos ºi ea iniþial stabilitã în luna martie 2000, ºi-a stabilit obiective mult
onorabil, pe atât de ambiþios ºi dificil de îndeplinit, deºi prin prea îndrãzneþe fãrã a porni de la starea de fapt sau fãrã a se
obiectivele sectoriale stabilite cu aceeaºi ocazie se urmãreau baza pe nivelul de dezvoltare real al statelor membre. Se
scopuri precise, cum ar fi: poate argumenta, de asemenea, faptul cã statele membre nu
- Asigurarea trecerii cãtre o economie bazatã pe au conºtientizat pe deplin faptul cã pentru a atinge asemenea
cunoaºtere, prin stimularea cercetãrii/dezvoltãrii ºi obiective comune, trebuie sã se porneascã de la o bazã
implementarea unor reforme structurale solide ºi coerente; unitarã ºi mai ales sã îºi coordoneze direcþiile de acþiune. Nu în
- Asigurarea unei creºterii economice sustenabile, cu ultimul rând, aºa cum au concluzionat oficialii UE, cauza poate
accent pe stimularea eficienþei la nivelul tuturor factorilor de consta în existenþa unei agende mult prea încãrcate ºi stabilirea
producþie, în special al forþei de muncã – atât prin stimularea unor prioritãþi divergente între statele membre.
angajãrii, prin crearea de locuri de muncã suplimentare, cât ºi Oricare dintre aceste explicaþii ar putea reprezenta
26
analiza criticã a politicilor adoptate de numeroase state

membre ale Uniunii Europene, considerându-le divergente cu
obiectivele Lisabona. Deºi dezideratele stabilite în anul 2000
la Consiliul European de la Lisabona se pãstrau valide,
obiectivul central de a face din economia europeanã cea mai
competitivã din lume se dovedea prea ambiþios pentru
contextul analizat de experþii Comisiei Europene. Astfel, s-a
ajuns la concluzia cã, pentru ca Strategia Lisabona sã poatã
deveni credibilã ºi mai presus de toate fezabilã, o mai strânsã
colaborare între state ºi o coordonare coerentã între acestea
erau necesare.
Consiliul European din luna martie 2005 a reprezentat
un moment de cotiturã, cu aceastã ocazie propunându-se
Comisiei Europene ºi statelor membre relansarea Strategiei
cauza realã a eºecului iniþialei Strategii Lisabona, concluziile
Lisabona, prin concentrarea acesteia pe creºtere economicã ºi
raportului de evaluare întocmit în luna martie 2004 în vederea ocuparea forþei de muncã în Europa11.
analizãrii progreselor înregistrate de statele membre în
Tot în anul 2005, statele membre, prin reprezentanþii lor
atingerea obiectivelor Lisabona, la exact patru ani de la
la nivel înalt au decis adoptarea unui document extrem de
lansarea acesteia, nefiind nici pe departe încurajatoare.
important, denumit „Integrated Guidelines for Growth and
Principalele observaþii ale Consiliului European10 s-au axat pe
Jobs”12. Rolul major al acestui document constã în descrierea
necesitatea accelerãrii reformelor ºi consolidarea abordãrii
detaliatã a obiectivelor pe care statele membre trebuie sã le
conjugate atât între diverse state membre cât ºi între diverse arii
urmãreascã pentru a atinge dezideratele stabilite în martie
de activitate – economic, social ºi de protecþia mediului. Se
2000. Liniile directoare sunt stabilite pe trei niveluri –
recomandã ca prioritãþile statelor membre, în contextul macroeconomic, cuprinzând principalele politici ce ar trebui
Strategiei Lisabona, sã se reorienteze cãtre monitorizarea
adoptate de statele membre pentru a atinge obiectivul major al
performanþelor economice, abordarea unor probleme
Strategiei Lisabona, microeconomic, stabilind direcþiile de
stringente precum deficitele – comercial ºi mai ales bugetar –
acþiune sectoriale ce trebuie urmãrite în strânsã corelaþie cu
ºi nu în ultimul rând, îndeplinirea programelor legislative
cele de la nivel macroeconomic ºi, nu în ultimul rând, nivelul
necesare. Cu siguranþã, acesta a reprezentat un moment
reprezentat de piaþa muncii. Particularitatea acestei noi
important pentru ceea ce reprezintã obiectivul Lisabona ºi
abordãri rezidã în aceea cã, deºi documentul traseazã linii ºi
Strategia Lisabona, în ansamblul sãu.
direcþii de acþiune importante pentru statele membre, el lasã la
Cu aceeaºi ocazie, Consiliul a sugerat crearea, la
latitudinea statelor membre adaptarea acestora la
nivelul Comisiei Europene, a unui Grup de Lucru la Nivel Înalt
particularitãþile fiecãrei economii naþionale.
ce urma sã fie condus de Wim Kok ºi a cãrui activitate sã
Mai mult decât atât, statele membre au convenit asupra
constea în evaluarea progreselor înregistrate de statele
redactãrii unui document programatic, denumit Programul
membre ale Uniunii Europene în îndeplinirea obiectivelor Naþional de Reformã, cuprinzând provocãrile ºi modul de
Strategiei Lisabona. Mai mult decât atât, Raportul acestui grup
abordare a acestora, pe o perioadã medie de 3 ani, pornind
de lucru trebuia sã conducã la identificarea mãsurilor pentru
de la liniile directoare integrate ºi adaptându-le la specificitatea
elaborarea unei strategii consistente pentru economiile
fiecãrei economii europene. Concomitent cu acestea, s-a
europene în vederea atingerii obiectivelor ºi þintelor Strategiei
adresat invitaþia statelor candidate la UE de a transmite astfel
Lisabona.
de documente începând cu anul premergãtor datei aderãrii lor
Activitatea acestui grup s-a desfãºurat pe o perioadã de
la Uniune. Primul document de acest gen a fost elaborat de
6 luni (între mai ºi octombrie 2004), iar raportul final a fost
fiecare stat membru ºi prezentat Comisiei Europene pentru
prezentat în data de 3 octombrie 2004. Acesta s-a axat pe
evaluare pânã în luna decembrie 2005.
10 Concluziile Consiliului European de la Bruxelles, 25-26 martie 2004.

11 http://ec.europa.eu/growthandjobs/pdf/SEC2005_622_en.pdf.
12 http://ec.europa.eu/growthandjobs/pdf/integrated_guidelines_en.pdf.
27
POLITICICOMUNITARE
POLITICI COMUNITARE
În acest context, pentru România s-a decis transmiterea o stabilitate macroeconomicã, în contextul unor evoluþii
primului sãu Program Naþional de Reformã în toamna anului oscilante ale pieþelor internaþionale, cu o piaþã a forþei de
2006. muncã din ce în ce mai competitivã, ºi mai mult decât atât, a
cãrei competitivitate, în ultimii ani s-a deplasat de la avantajele
România ºi Strategia Lisabona comparative bazate pe cost la cele axate pe aspecte
România, parte din cea mai competitivã economie din calitative, precum pregãtirea profesionalã ºi experienþa
lume? Poate suna utopic. ªi totuºi, de ce nu? relevantã.
Cine ar fi crezut în urmã cu 16 ani cã România va Aceastã tendinþã de îmbunãtãþire a indicatorilor
ajunge unde este astãzi? O economie de piaþã funcþionalã, cu macroeconomici rezultã din tabelul prezentat mai jos:
Evoluþia principalilor indicatori economici
Modificare procentualã faþã de perioada corespunzãtoare a anului precedent, 2004 2005 Trim. I
dacã nu se specificã altfel 2006
Ritmul de creºtere a PIB în termeni reali 8,4 4,1 6,9
Producþia industrialã 5,3 2,0 3,513
Consum final 11,9 8,5 10,2
Formarea brutã de capital fix 10,8 13,0 11,4
Cererea internã 12,1 8,3 10,1
Rata inflaþiei
- medie anualã 11,9 9,0 7,9814
- decembrie/decembrie 9,3 8,6 2,5215
Rata ºomajului - sfârºitul perioadei 6,3 5,9 5,516
Soldul bugetului general consolidat % din PIB -0,4 -0,4 -
Exportul de bunuri ºi servicii 13,9 7,6 13,0
Importul de bunuri ºi servicii 22,1 17,2 18,7
Soldul contului curent % din PIB -8,4 -8,7 -9,1
mld. euro -5,1 -6,9 -2,517
Datoria externã TML
- rata serviciului datoriei externe -% - 18,4 18,2 16,7
(serviciul datoriei externe/exportul de bunuri ºi servicii)
- datoria externã TML - sfârºitul perioadei, mld. euro 18,3 24,4 24,518
Sursa: Comisia Naþionalã de Prognozã
Conform analizei efectuate de Comisia Naþionalã de aderarea þãrii noastre la aceste deziderate nu poate
Prognozã, creºterea economicã înregistratã în primul trimestru reprezenta decât un impuls suplimentar implementãrii
al anului în curs, de 6,9% faþã de perioada similarã a anului corespunzãtoare ºi ferme a reformelor structurale în vederea
anterior, reprezintã cel mai ridicat nivel înregistrat pentru consolidãrii ºi menþinerii sustenabilitãþii creºterii economice.
aceastã perioadã de referinþã din ultimii ani. Eforturile României de a se alinia liniilor directoare ale
În acest context, conectarea României la obiectivele ºi Strategiei Lisabona nu au rãmas fãrã rãspuns din partea
dezideratele Strategiei Lisabona devine un exerciþiu de ambiþie autoritãþilor Uniunii Europene, Günter Verheugen, vice-
ºi voinþã, fundamentat, însã, pe evoluþiile macroeconomice preºedintele Comisiei Europene19 , apreciind cã þara noastrã
încurajatoare înregistrate în ultima perioadã. Totodatã, utilizeazã Strategia Lisabona ca punct de referinþã în
13 4 luni 2006 / 4 luni 2005.
14 5 luni 2006 / 5 luni 2005.
15 mai 2006/decembrie 2005.
16 mai 2006.
17 4 luni 2006.
18 4 luni 2006.
19 Conform evaluãrii de cãtre Comisia Europeanã a documentului "Contribuþia României la evaluarea intermediarã a Strategiei Lisabona", efectuatã în luna martie 2005.
28
elaborarea strategiilor sectoriale, dând, totodatã, dovadã de cea mai importantã dintre toate fiind reprezentatã de extindere.
corelarea prioritãþilor economice cu principalele obiective ale Nu în ultimul rând, nu trebuie sã uitãm de zona euro, cu
Strategiei Lisabona. particularitãþile ºi regulile sale. În acest context, deºi ºi aici sunt
În vederea facilitãrii reprezentãrii României la reuniunile necesare reforme structurale ºi creºterea stabilitãþii
pe tema Strategiei Lisabona, România ºi-a stabilit un macroeconomice, obiective ce se regãsesc ºi în cadrul
coordonator naþional pentru Strategia Lisabona, în persoana lui Strategiei Lisabona, existã ºi anumite aspecte care pot veni în
Adrian Ciocãnea, secretar de stat în Ministerul Integrãrii contradicþie cu criteriile de convergenþã. O astfel de situaþie
Europene. Rolul acestuia constã atât în reprezentarea statului poate fi reprezentatã de obiectivul Lisabona de sporire a
român la reuniunile la nivel comunitar pe aceastã temã cât, mai cheltuielilor alocate pentru educaþie ºi cercetare versus unul din
ales, în coordonarea procesului de elaborare a Programului criteriile de la Maastricht, respectiv cel referitor la menþinerea
Naþional de Reformã împreunã cu instituþiile responsabile din deficitului bugetar în anumite marje de variaþie.
cadrul administraþiei publice centrale din România. În acest În mãsura în care statele membre vor reuºi sã îºi coreleze
sens, a fost stabilit un grup de lucru format din reprezentanþi ai Programele Naþionale de Reformã cu Programele de
principalelor instituþii cu responsabilitãþi în domeniul economic ºi convergenþã ºi respectiv, cu restul programelor de strategie
social, iar un prim proiect de Program Naþional de Reformã naþionalã, pe de o parte, iar pe de altã parte sã asigure
este deja supus consultãrii publice. convergenþa acestora cu programele celorlalte þãri membre
UE, Strategia Lisabona va avea toate ºansele sã reuºeascã în
Concluzii ceea ce ºi-a propus, ºi anume sã facã din economia Uniunii
Deºi a strãbãtut un drum greu ºi sinuos, implementarea Europene un concurent redutabil la nivel mondial.
Strategiei Lisabona pare sã devinã, în sfârºit, un proiect fezabil.
Cu siguranþã cã vor fi aduse în continuare modificãri ºi ajustãri, Cãtãlina CONSTANTIN
ºi aceasta deoarece mediul economic ºi social, în special pe Ministerul Integrãrii Europene
piaþa unicã, este supus numeroaselor provocãri ºi schimbãri,
Aspectele fenomenului migraþionist pe piaþa europeanã a forþei de muncã

„Ageing population” pensionar ºi a se asigura astfel OAl doilea motiv este tendinþa
Se vorbeºte tot mai mult despre ocuparea locurilor de muncã vacante. demograficã de scãdere a populaþiei în
fenomenul „ageing population”20 în Douã cauze principale stau la baza UE, în timp nemaiavând cine sã ocupe
Europa. „Fluxurile migratorii sunt acestui fenomen: locurile de muncã vacante, consecinþa
necesare pentru a umple deficitul de O Paradoxal, în ciuda ratei fiind scãderea numãrului de
forþã de muncã care va începe sã crescute a ºomajului, europenii23 din contribuabili la impozitele necesare
creascã dupã 2010”21. Studiile de zonele industriale dezvoltate manifestã asigurãrii pensiilor.
prognozã aratã cã în viitoarele trei rezerve cu privire la prestarea unor
decenii, Uniunea Europeanã va fi munci necalificate ºi prost plãtite. Pentru Imigraþie vs. mobilitate
nevoitã sã „importe”22 milioane de europenii din Est însã, acestea Extinderea UE cu cele zece noi
muncitori ºi cercetãtori pentru a pãstra reprezintã o tentaþie, salariile fiind state ºi viitoarele douã (Bulgaria ºi
raportul de trei persoane active la un considerate mai mult decât competitive România) reprezintã o mare provocare
raportat la câºtigurile din propria þarã. pentru Uniune în ceea ce priveºte
20 Termenul de "ageing population" se referã la situaþia când media de vârsta a populaþiei este mai mare de 40 de ani.
21 Comunicarea Comisiei privind Imigrarea, Integrarea ºi Munca din iunie 2003.
22 Conform unui studiu al ONU, între 2015-2040, UE va fi nevoitã sã importe aproximativ 6,1 milioane de muncitori anual; se estimeazã cã în 2020, 10% din populaþia Europei
va fi mahomedanã, iar în 2050, 40% va fi alcãtuitã din imigranþi ºi descendenþii acestora.
23 În cazul Germaniei, spre exemplu, a fost adoptat ºi pus în practicã un plan de mãsuri de restructurare a sistemului pieþei de muncã prin pachetul de mãsuri cunoscut sub denumirea
de Hartz I, II, III ºi IV. Hartz IV a fost inclus în Agenda 2010 a guvernului federal, a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005 ºi prevede ca un ºomer sã primeascã ajutor social doar în
primele 12 luni, respectiv 18 luni pentru persoanele care depãºesc vârsta de 55 de ani, ulterior aceºtia fiind forþaþi sã accepte orice fel de ofertã de muncã, chiar dacã aceasta este
mult sub nivelul salarial aºteptat sau dacã calificarea este net superioarã postului vizat.
29
POLITICICOMUNITARE
POLITICI COMUNITARE
fenomenul migraþionist ºi efectele menþinerea acestor restricþii, dar sub

acestuia pe piaþa europeanã a muncii. anumite limite, facilitând totuºi accesul în
Legea migraþiei în state precum câteva domenii:
Germania ºi Franþa evidenþiazã clar – Belgia va menþine restricþiile
ideea unanim aprobatã la nivelul Uniunii convenite, dar va înlesni accesul la
de încurajare a imigrãrii „creierelor”24, unele domenii de pe piaþa forþei de
de control al fluxului migratoriu, de muncã (infirmieri, electricieni, mecanici,
facilitare a integrãrii imigranþilor în arhitecþi, contabili, ingineri ºi
structurile statului gazdã, iar în acelaºi informaticieni);
timp se remarcã intenþiile de – Danemarca a acordat lucrãtorilor
descotorosire de cei „periculoºi”. Dupã din noile state membre posibilitatea
cum s-a exprimat foarte clar ºi ministrul cãutãrii unui loc de muncã pe timp de
de interne francez Nicolas Sarkozy „vor ºase luni, ulterior acordând posibilitatea
fi primiþi ºi sprijiniþi cei mai buni, ºi nu obþinerii dreptului de lucru ºi rezidenþã
aceia pe care nu îi vrea nimeni”. pe teritoriul sãu. Aceastã situaþie se va
Una dintre marile speranþe ale menþine pânã în 2009;
integrãrii europene, încã de la – Franþa intenþioneazã sã ridice
semnarea Tratatului de la Roma25, a fost parþial restricþiile impuse, acordând
aceea de a crea o piaþã comunã a Europene la 1 mai 2004, majoritatea permise de lucru pe termen scurt în
forþei de muncã. Strategia actualã a statelor membre au introdus perioade anumite domenii prioritare pentru
forþei de muncã ºi preocuparea în ceea de tranziþie de 2 pânã la 7 ani în ceea guvernul francez, în care recrutarea
ce priveºte crearea unor pieþe de muncã ce priveºte accesul la piaþa forþei de reprezintã o problemã (servicii hoteliere,
flexibile – dat fiind ºi eºecul parþial de muncã pentru opt din cele zece noi construcþii, servicii publice ºi de
ratificare a Tratatului Constituþional în state26 pentru a evita, cel puþin pentru o sãnãtate);
care rata crescutã a ºomajului în perioadã, posibilele fluxuri de imigraþie – Italia ºi Luxemburg menþin
Uniunea Europeanã a jucat un rol dinspre Est ºi implicit, pentru a limita barierele, dar vor facilita acordarea de
important –, constituie subiecte aprinse presiunea pe care acestea ar exercita-o permise de lucru pe termen scurt în
de dezbateri. Libera circulaþie a forþei din punct de vedere social ºi economic. anumite sectoare;
de muncã se suprapune liberei circulaþii Natura ºi motivele acestor mãsuri – Olanda a declarat iniþial cã va
a cetãþenilor, dând naºtere unei dileme: protecþioniste diferã de la stat la stat. renunþa la restricþii începând cu 1
imigraþie vs. mobilitate, iar ceea ce Astfel: ianuarie 2007, dar Parlamentul olandez
înainte de aderare era imigraþie, ar O Austria ºi Germania au insistat în a respins propunerea Guvernului,
trebui sã devinã mobilitate. Însã menþinerea strictã a acestor bariere, discuþiile urmând sã fie reluate pânã la
problema este mult mai complexã. justificând aceastã decizie prin prisma finele acestui an. Ca ºi în cazul
Chiar ºi în cadrul EU-15, libera ratei crescute a ºomajului (Austria 5,1% Italiei/Luxemburgului, Olanda acordã
circulaþie a persoanelor ºi accesul la în 2005, iar Germania se confruntã cu permise de lucru pe termen scurt în
piaþa forþei de muncã pentru lucrãtori un ºomaj record de 11,8%) ºi a anumite sectoare.
reprezintã încã o problemã, iar posibilitãþii limitate a acestor douã pieþe O Alte state precum Irlanda, Suedia,
obstacole precum recunoaºterea de a crea noi locuri de muncã; Finlanda, Grecia, Portugalia, Spania au
calificãrilor sau accesul la beneficiile O Alte state membre precum Belgia, convenit, la 1 mai 2006, asupra ridicãrii
sociale continuã sã existe. Danemarca, Franþa, Italia, Luxemburg, tuturor restricþiilor legate de libera
Urmare a extinderii Uniunii Olanda au decis, de asemenea, circulaþie a forþei de muncã, chiar cu
24 "Brain drain" este fenomenul prin care capitalul uman specializat ºi/sau talentat emigreazã cãtre alte state/jurisdicþii datoritã unei situaþii conflictuale sau a lipsei oportunitãþilor.
Termenul îºi are originile în anii '60, când mulþi britanici au emigrat cãtre Statele Unite în cãutarea unui climat de lucru mai bun.
25 Libera circulaþie a forþei de muncã reprezintã una din libertãþile fundamentale ºi este garantatã prin Tratatul de la Roma, art. 39.
26 Pentru Malta ºi Cipru nu au fost impuse restricþii referitoare la libera circulaþie a lucrãtorilor, deºi Malta se poate folosi de clauzele de salvgardare.
30
promisiunea unui sistem mai flexibil în ameninþare la adresa imigranþilor, se O Þãri terþe: colaborare cu þãri
ceea ce priveºte politicile de imigrare. oferã ºanse reale pentru o mai bunã terþe în materie de combatere a „brain
În cazul României27 toate cele integrare care se cere acum, mai mult ca drain”-ului, programe pentru returnarea
douãzeci ºi cinci de state membre vor oricând, a fi reciprocã. Mesajul acestui refugiaþilor ºi a imigranþilor neintegraþi ºi
trebui sã informeze pânã la sfârºitul contract este, dupã cum declara ºi crearea unor programe lingvistice pentru
anului dacã vor aplica sau nu restricþii Charles Clarke, secretar de stat britanic, viitorii imigranþi.
asemãnãtoare, în condiþiile în care ca „noii imigranþi sã se adapteze la ºi sã
Tratatul de Aderare semnat de þara adopte valorile societãþii noastre”, altfel Directiva Bolkestein
noastrã permite acest lucru. Un lucru riscând expulzarea. Directiva Bolkestein30 ce
este însã cert, pânã în 2011 toate Prin facilitarea migraþiei legale propune liberalizarea serviciilor pe
statele membre UE vor fi obligate sã temporare se obþin avantaje esenþiale piaþa unicã europeanã a dat naºtere la
înlãture restricþiile legate de piaþa muncii. precum: discuþii „de foc” la nivelul UE.
Imigraþia sprijinitã de politici O Asigurarea necesarului de forþã Argumentul celor care au lansat acest
publice corecte poate fi beneficã, atât de muncã acolo unde acesta este proiect a fost acela cã liberalizarea
pentru dezvoltarea statelor „de origine”, deficitar; serviciilor, care genereazã peste 60%
cât ºi pentru statele „þintã”, în care O Descurajarea migraþiei ilegale din PIB în UE ºi absorb peste 70% din
imigranþii aleg sã munceascã, idee prin oferirea unor variante legale; forþa de muncã activã, reprezintã soluþia
promovatã ºi de secretarul general al O Descongestionarea sistemelor pentru o economie europeanã mai
ONU, Kofi Annan. de azil prin acordarea posibilitãþii celor dinamicã ºi mai competitivã.
Urmare a unei iniþiative a care se calificã ca azilanþi sã emigreze „Prevederile directivei nu se
omologului lor francez, Nicolas temporar prin contracte de muncã. aplicã serviciilor financiare, astfel cum
Sarkozy, miniºtrii de interne ai þãrilor În decembrie 2005, Comisia a sunt definite la art. 2 pct. b din Directiva
G628 au convenit asupra posibilitãþii de înaintat un plan asupra migraþiei legale, 2002/65/CE, serviciilor ºi reþelelor de
a introduce aºa-numitul „contract de stabilind acþiunile ce sunt necesare în comunicaþii electronice, resurselor ºi
integrare”, pe care imigranþii trebuie sã-l urmãtorii patru ani pentru serviciilor asociate în ceea ce priveºte
semneze cu statul-gazdã ºi prin care se implementarea Programului Haga29 : materia reglementatã de directivele
urmãreºte o revizuire a procedurilor O Pe plan legislativ: se are în 2002/19/CE, 2002/20/CE,
actuale de imigrare în statele Uniunii ºi vedere o directivã unicã (un cadru 2002/21/CE ºi 2002/58/CE ºi nici
totodatã o facilitare a acestora. De general) care sã stabileascã drepturile serviciilor de transport, în mãsura în care
exemplu, în Germania situaþia de bazã ale lucrãtorilor imigranþi ºi patru sunt reglementate prin alte instrumente
imigranþilor diferã în funcþie de Land, directive specifice pentru diferitele tipuri comunitare.” 31
aceastã chestiune intrând în competenþa de muncitori (lucrãtori sezonieri, lucrãtori Textul acestei directive propune
fiecãruia în parte, astfel cã un imigrant înalt calificaþi, etc.); mai multe modificãri pe piaþa
care aplicã pentru cetãþenie trebuie sã O Instrument non-legislativ: europeanã a serviciilor. Acestea se
treacã o serie de teste în douã din cele schimbul de informaþii (Reþeaua referã la:
ºaisprezece Landuri, teste care în opinia Europeanã pentru Imigraþie – EMN, O Libertatea de stabilire a
multora ar fi greu de trecut chiar ºi Portalul European al mobilitãþii furnizorilor de servicii pe teritoriul altui
pentru naþionalii germani. Ministrul lucrãtorilor – EURES); stat membru;
german de interne, Wolfgang O Integrare: mãsuri cuprinse în O Principiul „þãrii de origine”32;
Schäuble, a declarat cã odatã cu acest noul cadru comun pentru integrare din O Asistenþã reciprocã.
contract, care nu trebuie privit ca o 2005 care sunt în curs de implementare; Directiva a fost criticatã de mai
27 România a acceptat perioada de tranziþie 2+3+2 cu condiþia reciprocitãþii; în statele care vor solicita aceastã perioadã se va putea munci pe baza unor acorduri bilaterale.
28 Franþa, Germania, Marea Britanie, Spania, Italia, Polonia.
29 Programul Haga stabileºte prioritãþile ºi obiectivele UE pentru perioada 2005-2010, în ceea ce priveºte intensificarea cooperãrii în domeniul libertãþii, securitãþii ºi justiþiei.
30 Directiva Bolkestein sau Directiva Privatizãrii Serviciilor Publice a fost lansatã în ianuarie 2004 de cãtre Direcþia Generalã Piaþã Internã, Fiscalitate ºi Uniune Vamalã condusã la
acea vreme de comisarul Frits Bolkestein.
31 http://www.mie.ro/index.php?p=284&PHPSESSID=62a9b44aeb053cf506bdddb89e6f3861
32 Acest principiu doreºte sã faciliteze libera circulaþie a serviciilor pentru a încuraja competiþia transfrontalierã, mai exact pentru a încuraja persoanele fizice/juridice sã testeze ºi
alte pieþe fãrã a fi nevoiþi sã se stabileascã pe teritoriul altui stat ºi conformându-se legislaþiei statului de origine.
31
POLITICICOMUNITARE
POLITICI COMUNITARE
domeniu.
Având în vedere complexitatea
acestui fenomen ºi implicaþiile sale,
guvernele europene au abordat ºi unele
încã mai abordeazã problema într-o
manierã defensivã, care se traduce prin
soluþii de moment precum intensificarea
controalelor la graniþe ºi implementarea
unor programe de imigrare extrem de
selective, rezultatul fiind transformarea
acestor state în adevãrate fortãreþe
pentru noile ºi viitoarele state membre.
Trebuie înþeles cã efectele
migraþiei sunt multiple ºi
interdependente, neputându-se face o
diferenþã clarã între beneficii ºi pierderi
la nivel individual ºi/sau macro-social ºi
multe state membre care se tem de OPropuneri de excludere pentru: economic. Dar, ca în orice proces,
subminarea drepturilor muncitorilor ºi de – Serviciile de sãnãtate publicã; existã întotdeauna câºtigãtori ºi
competiþia datoratã mâinii de muncã – Serviciile din sectorul audiovizual; perdanþi: „best practices” în unele
ieftinã din þãrile devenite membre ale – Serviciile sociale ºi juridice; cazuri, se pot dovedi a fi „worst
Uniunii în urmã cu doi ani sau din – Transportul public; practices” în altele.
viitoarele douã state care urmeazã sã – Agenþii ce oferã locuri de muncã
adere la 1 ianuarie 2007. temporare; Andreea Florina RADU
În urma votului negativ din – Jocuri de noroc. Ministerul Administraþiei ºi Internelor
Parlamentul European, la 16 februarie
2006 (213 din 391 de voturi), pe 5 Concluzii/Recomandãri
aprilie 2006 Comisia a înaintat o nouã Globalizarea producþiei ºi Bibliografie:
versiune a directivei cãtre Consiliu, iar liberalizarea comerþului cu bunuri ºi a O Ioan Jinga – Uniunea Europeanã –
aceasta a fost aprobatã, urmându-ºi pieþelor de capital nu s-au dovedit realitãþi ºi perspective, Ed. Lumina Lex, 1999
calea cãtre Parlament, conform suficiente pentru uniformizarea O Petre Prisecaru – Politici comune ale
procedurii de codecizie. Varianta standardelor de viaþã din diferitele state Uniunii Europene, Ed. Economicã, 2004
actualã revizuitã cuprinde: ale Europei. În deceniile ce vor urma se O Prof. univ. dr. Dumitru Miron –
O Propuneri de introducere a: va accentua presiunea de integrare a Economia Uniunii Europene, Editura Economicã,
– Serviciilor „de interes public”; pieþelor de muncã prin intermediul 2004
– Serviciilor de consultanþã, migraþiei. O I. Gh. Bãrbulescu – Uniunea
certificare, publicitate; De aceea managementul efectiv Europeanã – aprofundare ºi extindere. De la

– Serviciilor destinate atât al miºcãrilor migratorii va deveni o Comunitãþile Europene la UE
consumatorului, cât ºi firmelor prioritate. La nivel european, crearea O http://www.appeldes200.net/
(imobiliare, construcþii, arhitecturã, unui task force pentru politici de migraþie article.php3?id_article=134
distribuþie, agenþii de turism); ºi furnizarea unui cadru coerent în acest O http://ec.europa.eu/archives/
– Serviciilor de agrement (turism, domeniu s-ar putea dovedi soluþii viabile commission_1999_2004/bolkestein/
centre sportive, parcuri de distracþii). pentru coordonarea politicilor în
32
Euroregiunile – paºi spre intregrare

Euroregiunea – modalitate de cooperare transfrontalierã
”Crearea unei Europe sigure ºi prospere nu depinde doar de
cooperarea dintre state. Mai este nevoie ºi de cooperare transfrontalierã între
autoritãþile locale ºi regionale, fãrã a prejudicia construcþia ºi integritatea
teritorialã a nici unui stat.”(Declaraþia de la Viena)
Principiul de bazã al cooperãrii transfrontaliere îl reprezintã realizarea
unor spaþii contractuale pentru gãsirea de soluþii comune pentru probleme
similare, entitãþile statale neignorând, faþã de colectivitãþile lor periferice,
particularitatea ºi specificul problemelor de vecinãtate cu care acestea se
confruntã.
Euroregiunile au fost primele forme instituþionalizate de cooperare
transfrontalierã create în Europa dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, în
special pentru eliminarea stãrilor conflictuale. Euroregiunea Regio Basiliensis este un exemplu de reconciliere ºi cooperare dintre
Germania ºi Franþa, relaþie de cooperare care a contribuit inclusiv la procesul de integrare europeanã. Primele colaborãri au fost
de ordin economic ºi ºtiinþific prin cercetarea universitarã. În prezent se întinde peste munþii Jura din Elveþia, munþii Pãdurea Neagrã
din Germania ºi munþii Vosges din Franþa; cuprinde regiuni din trei þãri, trei sisteme democratice diferite, ºi mai mult de trei grupuri
etnice diferite. Comisiile de lucru, secretariatul ºi adunãrile coopereazã în domeniile economic, industrial, infrastructurã, tranzitarea
graniþei, educaþie ºi culturã. Regio Basiliensis a servit ca model pentru crearea euroregiunii Carpatica, una din euroregiunile din care
România face parte. În prezent, în Europa, existã mai mult de 70 de euroregiuni, care sunt o parte importantã a procesului de
integrare ºi de prevenire a conflictelor.
Se considerã cã prima euroregiune a fost creatã în urma unui episod dramatic întâmplat la graniþa Germaniei cu Olanda, în
1958. Un tânãr a suferit un accident vascular. Chiar dacã exista un spital la o distanþã mai micã de un kilometru peste graniþa
germanã, tânãrul a trebuit sã fie transportat aproape 100 de kilometri pânã la cel mai apropiat spital din þara sa. Din nefericire,
tânãrul a murit pe drum. În urma acestei tragedii s-a conturat conceptul de cooperare transfrontalierã. S-a hotãrât deschiderea
graniþelor. În scurt timp copiii puteau sã frecventeze ºcoala cea mai apropiatã de casele lor, chiar dacã se aflã în þara vecinã.
Cursurile se fãceau în ambele limbi; a fost creat un plan de învãþãmânt multicultural ce încorpora chiar ºi referiri la ostilitãþile recente
dintre cele douã þãri. Graniþele s-au deschis ºi pentru cumpãrãturi în zile de sãrbãtoare sau dinainte stabilite. Procesul a continuat cu
cooperarea economicã ºi culturalã, formând ceea ce se numeºte EUREGIO.
Din acest moment, conceptul de euroregiune s-a rãspândit în întreaga Europã. Guvernanþii postbelici priveau aceastã formã
de cooperare ca o modalitate de prevenire a unor noi rãbufniri ale conflictelor anterioare ºi ca o modalitate de a “construi/aduce
cetãþenilor ºi municipalitãþilor un spirit de cooperare, bunã vecinãtate ºi respect reciproc cât mai grandios posibil”. Euroregiunile au
servit ºi ca agenþi ai dezvoltãrii economice ºi de cooperare în Europa de Vest.
Datoritã importanþei pe care o acordã creºterii economice, euroregiunile au fost ºi continuã sã fie un factor de stabilitate.
Dezvoltarea economicã regionalã poate sã conducã la o creºtere a încrederii, respectiv la creºterea stabilitãþii regionale reducând
potenþialul de conflict în zone în care modificãrile sunt multe ºi rapide; cu alte cuvinte, existã o legãturã directã între dezvoltarea
economicã ºi cooperarea transfrontalierã.
Definire
Termenul de “regio” provine din latinescul “regere”, care înseamnã “a trage o linie sau o graniþã”. În Roma anticã “regio” era
folosit pentru a demarca o zonã, nu neapãrat pentru a o ºi guverna; mai mult, spaþiul care era desemnat de termenul “regio” nu
avea un statut legislativ ºi nici nu intra sub jurisdicþia unei guvernãri instituþionalizate.
33
POLITICICOMUNITARE
POLITICI COMUNITARE
O euroregiune se poate defini în acelaºi fel deoarece nu duce obligatoriu, sau poate chiar deloc, la crearea unor noi niveluri
de guvernare transfrontalierã care sã deþinã putere politicã, iar domeniile de activitate sunt limitate la competenþele autoritãþilor
locale ºi regionale care le formeazã.
Privite din perspectivã geograficã, euroregiunile se definesc ca fiind structuri transfrontaliere de cooperare între entitãþile locale
sau regionale despãrþite de o graniþã, cu scopul de a promova interesele comune ºi de a creºte nivelul de trai al populaþiilor
frontaliere33.
Euroregiunile reprezintã forme particulare de cooperare transfrontalierã a colectivitãþilor locale. Ele presupun asocierea
colectivitãþilor teritoriale locale din douã sau mai multe state vecine, formând o zonã unitarã, caracterizatã prin anumite particularitãþi
sau interese comune. Crearea euroregiunilor este strâns legatã de gãsirea unor soluþii pentru rezolvarea unor probleme comune ºi
pentru asigurarea stabilitãþii economice ºi sociale în zona de graniþã.
Scop
Entitãþile regionale opteazã pentru crearea de euroregiuni datoritã faptului cã existã efecte de reducere a tensiunilor dintre
statele implicate, contribuie la reducerea disparitãþilor, sunt stimulate efecte de dezvoltare economicã, atragere de investiþii,
oportunitãþi crescute pe piaþa muncii etc. În general avantajele cooperãrii transfrontaliere sunt similare indiferent de forma de
cooperare pe care o îmbracã din punct de vedere juridic34.
În schimb, obiectivele urmãrite de euroregiuni diferã în funcþie de statutul juridic pe care îl deþin. Astfel, euroregiunile care
funcþioneazã ca ºi comunitãþi de lucru au un numãr limitat de obiective; spre deosebire de acestea, existã euroregiuni care au
structuri mult mai bine integrate, euroregiuni care îºi extind sfera de preocupare de la dezvoltare economico-socialã ºi culturalã la
domenii privind educaþia, sãnãtatea, probleme de ecologie etc. Euroregiunile diferã ºi în privinþa activitãþilor pe care le desfãºoarã:
unele îºi rezumã cooperarea la schimburi de informaþii, consultãri pe diverse teme, iniþiere de studii, pe când altele implementeazã
sau gestioneazã împreunã proiecte concrete.
Euroregiunile din România

Pentru România, legislaþia internã în vigoare conþine foarte puþine dispoziþii privind euroregiunile. Legea nr. 315/2004 privind
dezvoltarea regionalã în România se referã la ele în articolul 3 litera d, precizând cã stimularea cooperãrii interregionale, interne ºi
internaþionale, a celei transfrontaliere, inclusiv în cadrul euroregiunilor, reprezintã unul din obiectivele de bazã ale politicii de
dezvoltare regionalã în România. Articolul 11, litera f, din aceeaºi lege stabileºte una din atribuþiile Consiliului Naþional pentru
Dezvoltare Regionalã, de a urmãri realizarea obiectivelor de dezvoltare regionalã, inclusiv în cadrul activitãþilor de cooperare
externã a regiunilor de dezvoltare, de tip transfrontalier, interregional, la nivelul euroregiunilor.
Tratatul privind relaþiile de bunã vecinãtate ºi colaborare între România ºi Ucraina conþine dispoziþii cu privire la participarea
colectivitãþilor teritoriale în cadrul unor euroregiuni. Astfel, cele douã state se angajeazã sã contribuie la colaborarea dintre unitãþi
administrativ-teritoriale din cele douã state în cadrul euroregiunilor existente (Carpatica), precum ºi al euroregiunilor Prutul de Sus ºi
Dunãrea de Jos, nou-create, la care pot fi invitate sã participe ºi unitãþi administrativ-teritoriale din alte state interesate.
Dacã la începutul anilor ‘90, guvernanþii români priveau euroregiunile cu foarte mare reticenþã, pe la mijlocul / sfârºitul
deceniului optica a fost schimbatã, ºi ideea de euroregiune / cooperare transfrontalierã, acceptatã. Autoritãþile române vedeau
participarea la o euroregiune ca o ameninþare directã pentru teritoriul român sau ca un soi de conspiraþie a þãrilor vecine pentru
destrãmarea teritoriului naþional. Se credea cã participarea la o euroregiune presupunea în mod automat o destrãmare teritorialã ºi
un anumit grad de autonomie localã, ceea ce ducea la individualizarea unor entitãþi politico-teritoriale pe care autoritatea naþionalã
centralã nu le mai putea controla. Totuºi, pe la mijlocul anilor ’90, viziunea româneascã asupra euroregiunilor s-a mai îmbunãtãþit.
Datoritã parþial eforturilor de integrare europeanã, parþial îmbunãtãþirii relaþiilor cu vecinii sãi, în 1998, România ratifica printr-o
33 Definiþie datã de cãtre Comisia Europeanã.

34 Structurile euroregionale fondate pe acorduri de drept public sunt cel mai frecvent întâlnite sub denumirea de „comunitãþi de lucru”; structurile euroregionale fondate pe contracte
de drept privat îºi menþin denumirea de „euroregiuni”.
34
Ordonanþã de Guvern, Convenþia privind cooperarea transfrontalierã35.

De atunci, România participã la 11 euroregiuni: Dunãrea de Jos, Prutul de Sus, Carpatica, Dunãre-Criº-Mureº-Tisa, Dunãrea
21, Giurgiu-Ruse, Dunãrea de Sud, Danubius, Siret-Prut-Nistru, Dunãrea de mijloc – Porþile de Fier, Dunãrea Inferioarã.
Crearea primelor douã euroregiuni, la graniþele de est ºi nord ale României, a fost decisã la 3 iulie 1997, la Ismail-Ucraina,
la un summit al preºedinþilor României, Ucrainei ºi Moldovei, acordurile de constituire fiind semnate în 1998, respectiv 2000.
România a fost în mod particular interesatã de crearea acestor euroregiuni. Graniþa cu Ucraina delimiteazã de fapt teritorii româneºti
ocupate abuziv de ucrainieni la sfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial, în care trãiesc încã foarte mulþi români. Deºi statul român
nu a renunþat la teritoriile respective, totuºi nu ºi le-a revendicat în nici un fel: soluþia euroregiunilor a fost consideratã mult mai potrivitã.
Pe lângã factorul etnic, care are o importanþã mare în acel spaþiu, existã ºi potenþialul economic ridicat al zonei mai ales în privinþa
exploatãrii Dunãrii, precum ºi marile oraºe industriale ºi portuare din zonã (Galaþi, Tulcea, Brãila, Ismail, Reni). ªi în euroregiunea
Prutul de Sus existã o serie de centre industriale ºi oraºe importante cu un potenþial economic ºi social ridicat. Efectele existenþei
acestor euroregiuni asupra locuitorilor zonei sunt benefice, cu toate cã nu sunt exploatate încã toate resursele disponibile.
Euroregiunea Dunãre-Criº-Mureº-Tisa a fost înfiinþatã în anul 1997 ºi funcþioneazã pe baza unui Protocol de cooperare
semnat de nouã preºedinþi ai autoritãþilor locale (opt consilii judeþene ºi o regiune autonomã) din România, Ungaria ºi Serbia ºi
Muntenegru. Acest Protocol s-a dovedit un suport puternic pentru apariþia primelor instituþii frontaliere ºi dezvoltarea unor relaþii din
ce în ce mai intense între administraþiile locale situate de o parte ºi de alta a graniþelor. Autoritãþile române au sprijinit în mod deosebit
crearea acestei euroregiuni þinând cont de potenþialul economic al acesteia. Chiar dacã s-au petrecut evenimente importante în fostul
spaþiu iugoslav, în prezent euroregiunea pare sã aibã toate ºansele de succes. Din punct de vedere al proiectelor realizate pânã în
prezent, e foarte important de menþionat elaborarea unei strategii comune de dezvoltare economicã regionalã, editarea uneri reviste
comune etc. De asemenea sunt în curs de implementare proiecte complexe care vor conduce la o dezvoltare economicã ºi socialã
remarcabilã a spaþiului.
Carpatica – cea mai reprezentativã euroregiune pentru România

Carpatica este cea mai mare euroregiune din Europa atât din punct de vedere al întinderii (148,095 km2) cât ºi al populaþiei
(aproximativ 15 milioane de locuitori). Se întinde pe teritoriile a cinci þãri – România, Ungaria, Slovacia, Polonia ºi Ucraina, ºi este
compusã dintr-un mozaic de naþionalitãþi, culturi ºi religii. Euroregiunea este caracterizatã de cãtre Institute for EastWest Studies ca
fiind un microcosmos al noii Europe, care încorporeazã un amestec de naþionalitãþi ºi de oameni foarte eterogen.
Caracteristicile euroregiunii sunt etnicitatea, religia ºi izolarea. Dimensiunea etnicã este foarte accentuatã în euroregiune;
toate cele cinci þãri implicate au comunitãþi etnice din celelalte þãri: ucrainieni ºi maghiari trãiesc în Slovacia, polonezi în Ucraina,
ucrainieni în Ungaria ºi România, maghiari în România, români în Ucraina. Religiile întâlnite în zonã sunt romano-catolicã, greco-
catolicã ºi ortodoxã, religii între care existã divergenþe; la
acestea se adaugã ºi alte rituri: reformaþi, musulmani, evrei,
protestanþi. Prin izolare, în acest context, se înþelege faptul cã
toate regiunile din cele cinci þãri care formeazã euroregiunea
se aflã la distanþã de capitala þãrii, considerate periferice, dar
care în acelaºi timp reprezintã zone cu o mare instabilitate.
Euroregiunea Carpatica a fost creatã în februarie 1993,
la Debrecen (Ungaria). Au fost încorporate arii din Ungaria,
Slovacia, Polonia, Ucraina ºi România. Euroregiunea Carpatica
s-a vrut a fi o Regio Basiliensis în variantã est-europeanã, adicã
o cooperare între þãri cu scopul de a surmonta problemele ºi
duºmãniile din trecut. Din pãcate, acest model a fost un altul din
35 În 1980, la iniþiativa Consiliului Europei, s-a reglementat statutul relaþiilor transfrontaliere printr-o convenþie-cadru. Prin intermediul acesteia se doreºte încurajarea ºi facilitarea
încheierii de acorduri frontaliere între autoritãþile locale ºi regionale în domeniul lor de competenþã ºi înfiinþarea unor asociaþii transfrontaliere sau a unor consorþii ale autoritãþilor locale.
Pãrþile se angajeazã sã identifice cãi de eliminare a obstacolelor din calea cooperãrii transfrontaliere ºi sã acorde sprijin autoritãþilor angajate în cooperarea internaþionalã. Aceastã
conveþie-cadru a fost ulterior completatã cu douã protocoale adiþionale (1995, 1998) care recunosc, în condiþii determinate, dreptul comunitãþilor teritoriale de a încheia acorduri
de cooperare transfrontalierã; validitatea, în cadrul legilor interne, a actelor ºi deciziilor adoptate prin acordurile de cooperare transfrontalierã; statutul juridic al fiecãrui organism de
cooperare înfiinþat în cadrul unui astfel de acord. România a ratificat conveþia-cadru în 1998.
35
POLITICICOMUNITARE
POLITICI COMUNITARE
lungul ºir al celor împrumutate din vest ºi aplicate realitãþilor din vest, fãrã a fi adaptate la condiþiile de aici.
În perioada de început, România a avut o atitudine defensivã în ceea ce priveºte euroregiunea, datoritã faptului cã vedea în
aceasta o ameninþare la adresa statului naþiune ºi de slãbire a controlului în regiunea respectivã. Aºadar, pentru început, România
a jucat rolul de observator în Carpatica. Abia în 1997 li s-a permis judeþelor româneºti sã participe în mod real la euroregiune,
perioadã în care atitudinea guvernanþilor români faþã de aceastã formã de cooperare s-a schimbat. Un alt motiv pentru care nu li s-
a permis judeþelor româneºti sã ia parte la cooperare a fost cã autoritãþile considerau Carpatica o euroregiune controlatã mai mult
de autoritãþile maghiare care doreau de fapt dezmembrarea teritoriului românesc.
O atitudine similarã a avut-o ºi Slovacia, datoritã rezervelor pe care le avea faþã de minoritatea maghiarã din þarã. În acelaºi
timp, Ucraina percepea participarea la aceastã euroregiune ca pe o rampã de integrare în Europa Centralã, ºi chiar în UE.
În prezent, Carpatica este cea mai mare euroregiune, care beneficiazã de o structurã relativ stabilã, deºi în cea mai mare
mãsurã este dependentã de fonduri comunitare. Problemele nu vor înceta sã aparã þinând cont ºi de faptul cã nu toate þãrile
implicate au aderat simultan la UE. Singurele aspecte care ar putea asigura, totuºi, succesul euroregiunii ar fi investiþiile masive ºi
continuarea procesului de integrare.
Euroregiunile sunt un model nou de cooperare la care România s-a adaptat treptat în ciuda protestelor din partea mediilor
politice ºi sociale care nu au înþeles fenomenul. Deºi autoritãþile locale se lovesc încã de probleme administrative sau financiare, au
fost implementate proiecte ºi a fost acumulatã o experienþã utilã în momentul aderãrii la Uniunea Europeanã. În Europa de Vest,
euroregiunile funcþioneazã eficient, iar aceastã formã de cooperare are avantaje de necontestat prin dinamizarea relaþiilor
economice, cultural-ºtiinþifice, precum si prin asigurarea unor sisteme rapide ºi eficiente de comunicaþii ºi transport.
Diana HANGIU
Uniunea Europeanã ºi criza bosniacã – istoria unui eºec comunitar

Uniunea Europeanã ºi contextul iugoslav
Cãderea cortinei de fier a schimbat complet situaþia
geopoliticã a Iugoslaviei. Dacã pânã în 1989 Iugoslavia a fost
unul din pilonii miºcãrii de nealiniere, reprezentând principala
schismã comunistã din Europa, dupã 1989 importanþa ei
geostrategicã s-a diminuat simþitor. În timp ce majoritatea þãrilor
blocului comunist au cunoscut diverse miºcãri politice care
vizau democratizarea lor ºi înlãturarea dictaturilor comuniste,
Iugoslavia a cunoscut un proces invers, paradoxal la o primã
vedere, însã explicabil la o analizã mai atentã. Principalul
regizor al destrãmãrii sângeroase a Iugoslaviei rãmâne, în mod
indiscutabil, Slobodan Milosevici. Milosevici a încarnat spiritul
revanºard al sârbilor care, dupã aproape 40 de ani de
dictaturã a sloveno-croatului Tito, considerau cã statutul lor în
cadrul Federaþiei era mult diminuat faþã de adevãrata lor Comunitatea Europeanã a fost surprinsã de evoluþia
pondere. Primele alegeri democratice postbelice din întregii pãrþi estice a Continentului ºi mai ales a Iugoslaviei cãci
Iugoslavia au adus la suprafaþã vechea problemã nerezolvatã procesul generalizat din Est era invers în Iugoslavia. Pentru
a þãrii – naþionalismul – pentru cã partidele naþionaliste din Comunitatea Europeanã slavii sudici care locuiau în Iugoslavia
republicile federale au câºtigat cele mai multe voturi, în formatã ºi construitã de Tito pãreau a fi meniþi sã convieþuiascã
detrimentul celor democratice, liberale ºi transnaþionale. în relativã armonie pentru totdeauna. Primul gest politic al
36
Comunitãþii Europene la adresa procesului de disoluþie iugoslav exercite fãrã a se þine seama de drepturile ºi interesele
a fost exprimat de Troica europeanã care a vizitat Belgradul în minoritãþilor etnice din fiecare republicã. Consiliul Miniºtrilor
martie 1991 ºi care viza sprijinul pentru statul iugoslav ºi
extinderea aplicãrii principiului inviolabilitãþii frontierelor externe
conform Acordurilor de la Helsinki din 1975 asupra frontierelor
interne dintre republicile federale componente ale Iugoslaviei.
În ciuda acestor semnale externe de susþinere a
Federaþiei, slovenii ºi croaþii ºi-au dat seama cã pot profita de
noul context geopolitic pentru a-ºi dobândi independenþa
totalã. Motivele slovenilor erau destul de simple ºi uºor de
înþeles: fiind cea mai prosperã republicã federalã, slovenii nu
acceptau ca impozitele lor sã fie direcþionate cãtre
dezvoltarea unor zone sãrace precum Kosovo ºi Macedonia.
La 23 decembrie 1990 slovenii au organizat un referendum
privind independenþa republicii lor. 89% din votanþi s-au
pronunþat favorabil acestei idei. Înarmaþi cu acest rezultat, liderii
sloveni ºi-au radicalizat poziþia ºi, în ciuda presiunii la care au
fost supuºi din partea Comunitãþii Europene, independenþa Afacerilor Externe ai celor 12 þãri membre ale Comunitãþii din
Sloveniei ºi a Croaþiei a fost proclamatã la 25 iunie 1991. 6 octombrie 1991 a fost de acord ca negocierile de la Haga
Dupã douã zile a izbucnit rãzboiul între forþele de sã fie urmate de recunoaºterea acelor republici iugoslave care
apãrare teritorialã slovene ºi Armata Federalã dominatã de se angajau sã respecte drepturile omului, principiul negocierii
sârbi ºi muntenegreni. Rãzboiul nu a fost foarte intens ºi a durat tuturor disputelor frontaliere ºi al inviolabilitãþii frontierelor
doar 12 zile. La 3 iulie a izbucnit rãzboiul ºi în Croaþia iar interne. Sârbii nu au fost mulþumiþi cu aceste condiþii ºi au insistat
Armata Federalã a început retragerea din Slovenia. ca regiunile populate în majoritate de sârbii din Croaþia sã
Comunitatea Europeanã a reacþionat rapid ºi a trimis pe teren poatã sã se uneascã cu Serbia. De notat cã deocamdatã
o troicã formatã din miniºtrii afacerilor externe ai Luxemburgului, Bosnia Herþegovina nu fusese atrasã în vâltoarea rãzboiului
Jacques Poos, Olandei, Hans van den Brock, ºi Italiei, Gianni civil.
de Michelis, care a reuºit sã impunã celor trei pãrþi combatante
semnarea acordurilor de la Brioni . Acestea prevedeau Obiectivele UE la începutul crizei bosniace
suspendarea timp de trei luni a intrãrii în vigoare a celor douã Cãtre sfârºitul anului 1991 ºi începutul anului 1992 în
declaraþii de independenþã, revenirea Armatei Federale în interiorul Uniunii Europene s-au cristalizat douã curente de
cazãrmi ºi trimiterea de observatori europeni la faþa locului. opinie în legãturã cu abordarea rãzboiului civil iugoslav: (1)
Acest acord s-a dovedit a fi inoperabil, conflictul din Croaþia unul favorabil faþã de accelerarea procesului de dezintegrare
escaladând în lunile august ºi septembrie. În Croaþia care trebuia precedat de recunoaºterea noilor state, curent
minoritatea sârbã era mult mai numeroasã ajungând la reprezentat de þãri ca Germania, Danemarca, Belgia ºi Italia ºi
aproape 30% din populaþia republicii, aºezatã în zone (2) altul care dorea menþinerea status-quo-ului teritorial fie prin
compacte, destul de aproape de Serbia. intermediul unei federaþii, fie al unei confederaþii, idee susþinutã
Comunitatea Europeanã a fost depãºitã de situaþia care de Franþa, Marea Britanie, Spania ºi Grecia. Poziþiile pro-sârbe
se schimba rapid ºi a fost nevoitã sã adopte o atitudine pasivã, ale acestui curent au fost erodate de urmãtoarele evenimente:
reflexivã întrucât era din ce în ce mai clar cã atât Slovenia cât a. Eºecul Conferinþei de la Haga care s-a desfãºurat sub
ºi Croaþia nu doreau altceva decât independenþa totalã. auspiciile Comunitãþii Europene, reprezentatã de lordul Peter
Comunitatea Europeanã era însã îngrijoratã în legãturã cu Carrington. Comunitatea Europeanã a respins în iulie 1991 o
soarta minoritãþilor. Ce statut trebuiau ele sã aibã? La 7 propunere olandezã care viza retranºarea frontierelor interne
septembrie 1991 au început lucrãrile conferinþei de la Haga ale Iugoslaviei în vederea prevenirii escaladãrii conflictului.
asupra Iugoslaviei. La 6 octombrie 1991 Comunitatea Comunitatea nu a privit cu ochi buni o astfel de soluþie ºi a
Europeanã a declarat în mod oficial cã dreptul de preferat sã organizeze Conferinþa de la Haga la care au
autodeterminare al popoarelor din Iugoslavia nu poate sã se participat reprezentanþi ai guvernului federal iugoslav ºi ai
37
POLITICICOMUNITARE
POLITICI COMUNITARE
republicilor secesioniste. Unul din puþinele rezultate ale a votat independenþa republicii care a fost recunoscutã de
Conferinþei de la Haga a fost înfiinþarea unei Comisii de Arbitraj cãtre Comunitatea Europeanã la 7 aprilie 1992. Comunitatea
a Comisiei Europene prezidatã de Robert Badinter care trebuia Europeanã a asistat din nou neputincioasã la o periculoasã
sã clarfice, în urma negocierilor, raporturile constituþionale divizare internã, sperând în van ca noile elite politice sã-ºi
dintre republicile iugoslave. Pe parcursul acestei conferinþe, europenizeze nu numai discursul, dar ºi practicile.
sârbii au început sã fie percepuþi ca fiind responsabili pentru În martie 1992, când Bosnia stãtea deja pe un butoi de
dezastrul Iugoslaviei. Guvernul olandez a propus trimiterea a pulbere, Comunitatea Europeanã a organizat o nouã
30.000 de soldaþi ai Uniunii Europei Occidentale pentru a se conferinþã la Bruxelles, ulterior mutatã la Lisabona, a cãrei
interpune între cele douã pãrþi combatante. Guvernul de la principalã temã era Bosnia ºi violenþele care stãteau sã irupã.
Belgrad a refuzat orice intervenþie a unor trupe strãine pe Conferinþa de la Lisabona a prezentat un plan de împãrþire a
teritoriul unui stat suveran. Bosniei în cantoane etnice, fiind prima idee de împãrþire a
b. Distrugerile provocate de Armata Federalã oraºelor Bosniei. Planul a fost respins de sârbi. Rãzboiul civil a izbucnit
croate Vukovar ºi Osijek (Fiume) care au fost asediate ºi ulterior la 4 aprilie 1992 ºi a condus la rapida încercurire a Sarajevo-
cucerite de sârbi. Armata Federalã a sprijinit minoritatea sârbã ului de cãtre forþele sârbe. Conferinþa de la Lisabona a
din Croaþia în miºcarea ei secesionistã. Cele douã krajne sârbe continuat pânã la 2 mai 1992, marcând ºi sfârºitul singurei
secesioniste se întindeau pe 35% din suprafaþa Croaþiei. tentative de mediere exclusiv comunitare. În Bosnia, dupã
c. La 7 decembrie 1991 Comisia Badinter ºi-a prezentat
concluziile destul de pesimiste: Federaþia iugoslavã se afla într-
un proces ireversibil de disoluþie. Comisia se pronunþa pentru
recunoaºterea independenþei Sloveniei, Macedoniei, Croaþei
ºi chiar a Bosniei-Herþegovina, dupã organizarea unui
referendum asupra independenþei.
Pânã în aprilie 1992 Bosnia nu a ocupat un loc în prim-
planul scenei politice iugoslave, fiind ocupatã de croaþi, sârbi ºi
sloveni. Parlamentul de la Sarajevo a decis, prin votul unei
majoritãþi de deputaþi musulmani ºi croaþi sã reafirme
suveranitatea republicii, în ciuda opoziþiei deputaþilor sârbi care
au ºi pãrãsit Parlamentul de la Sarajevo. În urmãtoarele zile,
sârbii au proclamat Republica Sârbã a Bosniei. La 10
noiembrie 1991 sârbii au organizat la rândul lor un referendum
privind menþinerea zonelor locuite de ei în Iugoslavia.
La 16 decembrie 1991 Comisia Europeanã a definit numai câteva luni de lupte, comunitatea sârbã, care reprezenta
criteriile pe care trebuiau sã le îndeplineascã republicile care doar 34% din populaþia republicii, a ocupat 70% din teritoriu,
doreau sã devinã independente. La 20 decembrie Macedonia profitând de armamentul modern cedat de cãtre Armata
ºi Bosnia au prezentat Comunitãþii Europene cereri de Federalã ºi de miile de militari sârbi care au fost lãsaþi sã se
recunoaºtere a independenþei. Dupã doar trei zile Germania a înroleze în forþele armate sârbe din Bosnia. Comunitatea
declarat cã recunoaºte unilateral independenþa Croaþei ºi a musulmanã care reprezenta 43% din populaþia Bosniei a rãmas
Sloveniei începând cu data de 15 ianuarie 1992, datã când ºi cu doar 20% din teritoriul republicii. Restul de 10% a revenit
ceilalþi parteneri ai Germaniei din interiorul Comunitãþii trebuiau croaþilor. Pânã în vara anului 1995 s-a menþinut acest raport
sã-ºi exprime punctul de vedere. La 15 ianuarie Comunitatea a fragil.
recunoscut independenþa Sloveniei ºi Croaþei, dar a
recomandat Bosniei sã organizeze un referendum. În ciuda Eºecul Uniunii Europene, intervenþia americanã
faptului câ sârbii s-au opus prin toate mijloacele ºi, pânã la Agravarea situaþiei din Bosnia ºi imposibilitatea
urmã, au boicotat referendumul, comunitatea musulmanã ºi cea Comunitãþii Europene de a preveni vãrsarea de sânge a
croatã s-au prezentat masiv la urne, 64% din populaþia cu drept determinat Comisia Europeanã sã se alãture eforturilor ONU.
de vot a republicii votând în proporþie de 99% pentru Cele douã organizaþii au înfiinþat o nouã comisie condusã de
independenþã. La 3 martie 1992 Parlamentul croato-musulman cãtre Cyrus Vance, din partea ONU, ºi lordul Owen din partea
38
Comunitãþii Europene. Planul Vance-O Owen a fost cel de-al cele douã tabere a devenit egalã, americanii au impus
doilea plan internaþional care a încercat sã punã capãt încetarea ostilitãþilor. Prin Acordul de la Dayton sârbii au trebuit
sângerosului rãzboi civil. Prezentat la 4 ianuarie 1993, acesta sã se mulþumeascã cu 49% din suprafaþa Bosniei, dar procentul
prevedea oprirea ostilitãþilor, demilitarizarea oraºului Sarajevo era mai mare decât proporþia populaþiei sârbe de la începutul
asediat de sârbi, împãrþirea republicii în 10 provincii autonome, conflictului ºi oricum, sârbii erau pe cale sã piardã din punct de
fiecãrei comunitãþi revenindu-i trei. Sarajevo era decretat oraº vedere militar conflictul. Musulmanii au obþinut dublarea
deschis. Sârbii au respins planul, având în vedere poziþiile teritoriului lor, la fel ca ºi croaþii, ambele comunitãþi continuând
puternice pe care le deþineau. sã facã parte dintr-o federaþie care, alãturi de Republica
Cea de-a doua fazã a cooperãrii dintre Comunitatea Srbska, forma noua Republicã confederativã a Bosniei ºi
Europeanã ºi ONU s-a concretizat printr-un alt plan de pace, Hertegovinei.
Planul Owen-S Stoltenberg. Planul prevedea o altã împãrþire a Biroul Înaltului Reprezentant a fost înfiinþat pentru a
Bosniei în trei republici. Musulmanilor le revenea 30% din monitoriza implementarea aspectelor civile ale acordurilor.
teritoriu, croaþilor 18%, iar sârbilor 52%. De data aceasta, Începând cu anul 1995 o forþã de menþinere a pãcii (IFOR)
bosniacii musulmani au refuzat planul fiind nemulþumiþi de formatã din 60.000 de soldati aparþinând în mare mãsurã
procentajul alocat. Eºecul Uniunii Europene ºi al ONU pãrea a statelor membre NATO a fost desfãºuratã în Bosnia. Unul din
fi total, singurele lucruri pe care reuºiserã sã le impunã fiind un obiectivele acestei forþe a fost ºi acela de a aresta vinovaþii
embargou asupra armelor (care îi favoriza în mod clar pe masacrelor comise în regiune în timpul rãzboiului. Pe mãsurã ce
sârbi) ºi desfãºurarea cãºtilor albastre pentru a proteja ºase
oraºe-enclave unde se refugiase populaþia civilã musulmanã
(Bihac, Gorazde, Sarajevo, Srebenica, Tuzla, Zepa). Cele
ºase oraºe au fost declarate zone de securitate însã este
interesant de ºtiut cum au crezut ONU ºi Uniunea Europeanã
cã este posibil sã le protejeze din punct de vedere militar cu
doar 8.300 de soldaþi, în mare mãsurã contingente furnizate
de þãrile UE ºi care aveau ºi consemnul clar de a nu folosi forþa
nici mãcar în cazuri de legitimã apãrare.
Dupã repetatele eºecuri ale UE care reuºise sã preia
gestiunea crizei de pe agenda SUA, afirmând cã fiind vorba
de o crizã europeanã este cazul ca UE sã o rezolve,
Washingtonul a început sã facã presiuni din ce în ce mai
insistente pentru ca politica faþã de Bosnia sã fie schimbatã. În
urma acestor presiuni, dar ºi a bombardãrii pieþei Markale din
Sarajevo de cãtre sârbi, la 5 februarie 1994 s-a constituit un situaþia din zonã se stabiliza, IFOR a fost înlocuitã cu o forþã mai
Grup de Contact format din SUA, Rusia, Franþa, Germania ºi redusã din punct de vedere numeric, SFOR, formatã doar din
Marea Britanie. Scopul acestei formule era acela de a implica trupe NATO. În decembrie 2004 locul acestei structuri a fost
atât SUA cât ºi Rusia care ar fi putut influenþa partea sârbã. luat de cãtre EUFOR, o forþã militarã condusã ºi formatã din
Observãm însã cã rolul UE aproape cã dispare, Uniunea fiind militari ai statelor din Uniunea Europeanã. ªi prin analiza lentei
reprezentatã doar de cele mai puternice trei state. Americanii translaþii a conducerii forþelor militare menite a menþine pacea
au înþeles rapid cã sârbii nu vor ceda de bunã voie niciodatã putem constata eºecul Uniunii Europene în cazul crizei
20% din teritoriul Bosniei, de aceea la 1 martie 1994 i-au forþat bosniace – cel mai sângeros rãzboi din Europa de dupã cel
pe liderii croaþi ºi musulmani sã semneze un acord prin care se de-al doilea rãzboi mondial.
înfiinþa Federaþia Croato-Musulmanã. Americanii au permis Eºecul UE se datoreazã disensiunilor interne,
înarmarea acesteia. imposibilitãþii coordonãrii poziþiilor marilor state, divergenþelor
În vara anului 1995 ofensiva forþelor armate croato- de abordare ºi intereselor diverse. Eºecul Uniunii Europene în
musulmane, facilitatã de bombardamentele NATO asupra unor timpul crizei iugoslave ºi mai ales a subcomponentei sale
obiective sârbe a dus la recuperarea unor vaste teritorii de bosniace se poate explica ºi prin faptul cã Politica Externã ºi de
cãtre musulmani ºi croaþi. Atunci când proporþia teritorialã dintre Securitate Comunã se afla în plinã elaborare în momentul în
39
POLITICICOMUNITARE
POLITICI COMUNITARE
care criza iugoslavã a izbucnit. PESC a fost prevãzutã ºi referendumului din Muntenegru în care adepþii independenþei
definitivatã în Tratatul de la Maastricht (titlul V, art. J 1-11) micii republici, în frunte cu primul-ministru Milo Djukanovici, au
semnat în 1992, ratificat ºi intrat în vigoare la 1 noiembrie câºtigat 55,4% din sufragiile electoratului muntenegrean.
1993. Însã PESC nu a apãrut din senin, fiind o continuare a Discutabilã rãmâne impunerea de cãtre Uniunea Europeanã a
etapei Cooperãrii Politice Europene, creatã prin Raportul pragului de 55%, stabilit în ideea de a elimina orice echivoc în
Davignon din 1970, pentru a întãri solidaritatea statelor legãturã cu un act politic major. Prezenþa la vot a 85% din
membre în chestiuni internaþionale. Fulvio Attina, profesor la electoratul muntenegrean a dovedit interesul major al
Universitatea din Catania, Italia, afirma cã “deºi criticii spun cã populaþiei pentru viitorul republicii. Care au fost motivele acestui
procesul a fost lent, cu puþine realizãri de substanþã, în ultimii divorþ de catifea? Principalul motiv îl constituie întreruperea de
doisprezece ani procesul de construire a PESC s-a dezvoltat în cãtre Comisia Europeanã a negocierilor cu Belgradul ca
mod constant ºi a generat rezultate importante. Marea urmare a obstacolelor pe care le întâmpinã Tribunalul Penal
varietate a preferinþelor ºi anticipãrilor naþionale în privinþa Internaþional pentru fosta Iugoslavie în a-i captura pe Kardzic ºi
PESC poate explica ritmul lent de dezvoltare a acestui Mladici. Opozanþii independenþei au susþinut cã mica
domeniu. Guvernele ºi opinia publicã din statele europene au republicã nu va rezista din punct de vedere economic fãrã
atitudini diferite, uneori schimbãtoare, asupra PESC. Guvernele Serbia, teorie care poate fi demontatã. Independenþa
cu capacitãþi puternice în domeniu sprijinã în mai micã mãsurã Muntenegrului reprezintã pierderea de cãtre Serbia a oricãrui
integrarea supranaþionalã în chestiuni externe ºi de securitate acces la Marea Adriaticã. Evoluþiile ultimului deceniu ºi
decât guvernele cu capacitãþi reduse pe plan extern.” Prof. jumãtate au demonstrat ºi cã micile þãri pot face faþã mai uºor
Attina nu enumerã totuºi ºi care ar fi fost rezultatele importante dificultãþilor economice decât þãrile medii sau mari. Nu în
ale PESC, însã cu siguranþã printre acestea nu se numãrã nici ultimul rând, UE a declarat cã va relua negocieriele de aderare
criza iugoslavã, mergând chiar pânã la subcomponenta ei cu noul stat independent, ceea ce va duce mai devreme sau
kosovarã, de datã mai recentã ºi, cu atât mai puþin, criza mai târziu la aderarea þãrii de origine a lui Milos Djilas. Cei
irakianã care a împãrþit statele membre ale UE în douã tabere care sunt surprinºi de independenþa Muntenegrului uitã sau nu
destul de bine delimitate ºi definite. cunosc faptul cã aceastã republicã a avut o tradiþie istoricã de
Karen S. Smith scria în volumul Politica externã a Uniunii independenþã mult mai bogatã decât alte þãri care s-au
Europene: “Rãzboiul din Iugoslavia a evidenþiat severele desprins din Iugoslavia titoistã în perioada 1991-95 precum
deficienþe ale UE în a trata conflictele violente; UE este mult mai Croaþia, Slovenia, Bosnia sau Macedonia, þãri care trebuie sã
bine pregãtitã pentru a împiedica, de la bun început, rãscoleascã serios în tratatele de istorie medievalã timpurie
izbucnirea conflictelor. Folosindu-ºi instrumentele civile pentru a pentru a descoperi urme de viaþã statalã independentã.
încerca sã previnã conflictele în Europa de Est, UE a fost mai Muntenegrul a fost singura zonã din Balcani care ºi-a menþinut
mult proactivã decât reactivã”. Aceasta este, de altfel, singura independenþa faþã de Imperiul Otoman ºi a cãrui dinastie a
menþiune asupra crizei iugoslave pe care am gãsit-o în volumul condus mica þarã pânã în 1918.
Politica externã a Uniunii Europene apãrut în versiunea sa Ne-am grãbi dacã am considera declararea
originalã în 1999 ºi în traducere româneascã în 2004, fapt ce independenþei Muntenegrului ultima etapã din lungul ºi
denotã dacã nu un dispreþ superior la adresa morþilor sângerosul proces de destrãmare a marii Iugoslavii pentru cã
Iugoslaviei, atunci, cel putin, o eludare voitã ºi care nu face problema regiunii Kosovo se aflã în continuare în suspensie, iar
decât sã diminueze valoarea unei analize interesante. Este exemplul muntenegrean nu va face decât sã catapulteze
departe de noi dorinþa de a culpabiliza UE pentru masacrele aspiraþiile albanezilor kosovari care, în cazul unui referendum
care au avut loc în Bosnia, ele au fost totuºi comise de sârbi, ºi pentru independenþã, ar obþine mult mai multe voturi “pentru”
într-o mai micã mãsurã de musulmani ºi croaþi, însã eºecul UE ºi decât a fost cazul în Muntenegru.
al PESC a adus noi argumente celor care considerã Europa un
gigant economic, dar (doar) un pitic politic. Codruþ CONSTANTINESCU
Dupã criza din Kosovo, o altã etapã a destrãmãrii Prefectura Prahova
Iugoslaviei a avut loc în mod paºnic la 21 mai 2006 în urma
40
FONDURICOMUNITARE
FONDURI COMUNITARE
Pologne et Hongrie – Aide a la Restructuration Economique
PHARE... Numele programului pare sã reflecte þelul plãnuit de autorii acestuia, acela de a ghida drumul spre Uniunea
Europeanã, ca ºi turnul ridicat pe marginea coastelor maritime. Asemãnãtor unui far, programul a constituit un reper în labirintul
tranziþiei spre modelul democratic ºi economic european.
La originea programului se aflã o decizie a Consiliului European de la Luxemburg din 18 decembrie 1989 care a decis
acordarea pentru o perioadã de un an a unui ajutor economic, în valoare de 300 milioane ecu (denumirea monedei unice la
vremea respectivã) pentru finanþarea proiectelor de restructurare economicã ºi socialã în Ungaria ºi Polonia.
Dupã invitaþia adresatã þãrilor din Europa Centralã ºi de Est în cadrul Consiliului European de la Copenhaga (1993),
programul PHARE s-a orientat cãtre atingerea nivelului de pregãtire necesar aderãrii, prin creºterea însemnatã a sprijinului destinat
investiþiilor pentru dezvoltarea infrastructurii.
Astfel, ca urmare a Consiliului European de la Essen (1994), PHARE a devenit instrumentul financiar de susþinere a strategiei
de pre-aderare pentru cele 10 þãri asociate la Uniunea Europeanã: Bulgaria, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Republica
Cehã, România, Slovacia ºi Slovenia. Lansarea procesului de extindere a însemnat sfârºitul diviziunilor politice ºi economice între
cele douã puncte cardinale ale continentului. Extinderea modelului de integrare europeanã la întregul continent însemna de fapt o
promisiune de stabilitate ºi prosperitate.
Consiliul European de la Luxemburg (1997) a marcat un moment semnificativ pentru viitorul întregului continent european.
Fãrã a schimba perspectivele financiare stabilite anterior pentru perioada 2000-2006 (buget de peste 10 milioane euro) s-a stabilit
cã programul PHARE va sprijini atingerea celor 2 þinte prioritare: întãrirea capacitãþii administrative ºi judiciare (30% din fonduri) ºi
realizarea de investiþii legate de adoptarea ºi aplicarea acquis-ului (70% din resurse), în conformitate cu prioritãþile de dezvoltare
stabilite la nivel naþional.
În martie 1999, la Consiliul European de la Berlin, reprezentanþii statelor participante au convenit asupra unui acord politic
de acþiune (Agenda 2000). Acest document consacrã angajamentul privind dezvoltarea politicilor Uniunii Europene în perspectiva
extinderii Uniunii Europene. Totodatã, s-a considerat necesar ca strategia de pre-aderare pentru þãrile candidate sã fie consolidatã
prin crearea a douã noi mecanisme financiare: un instrument structural de pre-aderare (ISPA), ca sprijin pentru infrastructura de
transport ºi de protecþie a mediului înconjurãtor, ºi un instrument de pre-aderare specific domeniului agricol (SAPARD), pentru a
susþine dezvoltarea agriculturii ºi a zonelor rurale. ISPA ºi SAPARD au completat acþiunile programului PHARE.
Bugetul alocat perioadei 2000-2 2006 a asigurat cadrul financiar pentru adaptarea politicilor comunitare la provocãrile
începutului secolului XXI ºi intensificarea procesului de extindere, concomitent cu mãsuri suplimentare de întãrire a disciplinei
bugetare.
Programul PHARE ºi-a reînnoit permanent metodele de gestiune, rãspunzând unor noi cerinþe: concentrarea proiectelor
asupra prioritãþilor de asimilare a legislaþiei comunitare, îmbunãtãþirea execuþiilor bugetare, creºterea radicalã a dimensiunii
proiectelor ºi continuarea procesului de descentralizare a gestiunii cãtre þãrile beneficiare.
Activitãþile programului PHARE s-au axat pe dobândirea capacitãþilor administrative necesare pentru aplicarea legislaþiei
comunitare, funcþionarea eficientã a economiei ºi atingerea standardelor minime de dezvoltare a infrastructurii de bazã. Aceastã
ultimã axã a presupus mobilizarea investiþiilor necesare, în special pentru protecþia mediului înconjurãtor, transporturi, industrie,
calitatea produselor, condiþii de muncã, domenii în care normele comunitare sunt din ce în ce mai stricte.
Restructurarea economicã a þãrilor candidate constituie cel mai dificil domeniu de intervenþie pentru programul PHARE. Iniþial
programele de restructurare s-au bazat pe studii elaborate pentru diversele sectoare industriale, în vederea determinãrii avantajelor
comparative ºi pentru oferirea unui cadru aplicabil restructurãrii ºi dezvoltãrii industriale. Rezultatele acestor studii sectoriale au fost
folositoare pentru elaborarea strategiilor industriale în Polonia ºi Slovenia ºi, spre deosebire de celelalte þãri, acestea au fost utilizate
de cãtre întreprinderi, pentru elaborarea planurilor proprii. În þara noastrã aceste studii au fost în mare mãsurã generale, iar în
Bulgaria a fost întreruptã activitatea de elaborare înainte ca rezultatele acestora sã poatã fi preluate ºi utilizate în mod practic.
Selecþionarea ºi alocarea în mod arbitrar a mijloacelor financiare destinate restructurãrii întreprinderilor a determinat obþinerea de
rezultate mediocre.
41
FONDURICOMUNITARE
FONDURI COMUNITARE
Prin programul PHARE au fost finanþate ºi unele programe speciale de restructurare ºi de management. Deoarece acest sprijin
a fost alocat în mod independent, impactul asupra întreprinderilor s-a regãsit mai degrabã la nivel operaþional, fãrã a se realiza o
restructurare aprofundatã (S Slovacia), obþinându-se rezultate pozitive nete în special în domeniul producþiei ºi al comercializãrii.
Cele mai des întâlnite cauze care au determinat nerealizarea planurilor de restructurare în Polonia au fost: lipsa fondurilor
disponibile, insuficienþa capitalului de exploatare ºi accesul dificil la capital sau împrumuturi. Introducerea unei formule cadru de
restructurare a însemnat o îmbunãtãþire evidentã a rezultatelor, deoarece a impus selectarea întreprinderilor pe baza unor criterii de
viabilitate stabilite anterior selecþiei. De asemenea, în cazurile în care restructurarea a fost condiþionatã de alocarea unor mijloace
financiare specifice / cofinanþãri (fonduri post-privatizare, credite BERD), rezultatele au fost diferite ºi pozitive.
Primele douã încercãri de înfiinþare în Ungaria a unei societãþi de investiþii, care sã sprijine restructurarea întreprinderilor de
stat s-au soldat cu eºecuri, deoarece aceste întreprinderi prezentau un interes deosebit pentru privatizare. Urmãtoarea încercare a
corijat erorile anterioare, stabilind ca eligibile doar întreprinderile care au beneficiat în trecut de consiliere PHARE în materie de
restructurare. Întreprinderile selecþionate din rândul celor care îndeplineau acest criteriu au reuºit sã obþinã finanþãri locale în
perspectiva primirii fondurilor PHARE, care întârziau din cauza exigenþelor impuse de procedurile PHARE. Unele programe de
restructurare au avut ca rezultat un important efect de valorizare a resurselor PHARE. Astfel, angajamentul financiar complementar
pentru programele de restructurare a avut ca efect multiplicarea de câteva ori a resurselor alocate prin PHARE.
În Cehia fondurile s-au concentrat pe restructurarea operaþionalã ºi mai puþin pe cea financiarã, în majoritatea cazurilor
întreprinderile obþinând beneficii substanþiale ºi realizând o relansare importantã. Aspectele pozitive ale programului contrasteazã
cu sprijinul guvernamental redus ºi lipsa de integrare a programelor de dezvoltare destinate sectorului privat.
Guvernul slovac a selectat un numãr de întreprinderi de stat care aveau împrumuturi mari, rãmase neonorate faþã de sistemul
bancar, ºi a conceput un program PHARE pentru a susþine doar câteva din aceste întreprinderi, care au fost selectate pe criterii de
viabilitate formulate anterior. Dispoziþii asemãnãtoare au fost luate în programele de restructurare a întreprinderilor din þara noastrã,
dar lipsa de angajare a rãspunderii a determinat obþinerea unor rezultate mediocre.
Eficienþa programelor PHARE în acest domeniu a fost redusã deoarece întreprinderile supuse restructurãrii au fost selecþionate
pe o bazã ad-hoc, sprijinul fiind alocat în baza unei formule standard ºi neadecvat nevoilor întreprinderilor.
În general, în majoritatea þãrilor, programele de restructurare PHARE au cuprins un numãr relativ redus de întreprinderi. Situaþia
a fost diferitã în cazul Sloveniei, unde sprijinul acordat prin programul PHARE cuprindea analiza mai multor sectoare industriale, iar
ajutorul pentru restructurare ºi formare profesionalã a fost alocat unui numãr relativ însemnat de întreprinderi.
O situaþie aparte o constituie reconversia industriei de apãrare. S-au cercetat mai multe opþiuni în programele PHARE:
identificarea capacitãþilor disponibile pentru fabricarea de subproduse cerute de întreprinderile occidentale, promovarea
întreprinderilor în vederea atragerii de investiþii, sprijin direct alocat întreprinderilor. Asistenþa PHARE s-a concentrat în general pe
furnizarea de asistenþã tehnicã pentru a ajuta întreprinderile sã vândã singure produsele ºi facilitarea contactelor directe cu industriaºi
europeni.
Alocarea fondurilor în cadrul programului PHARE România

Bugetul programului naþional PHARE România a fost convenit de comun acord, pe baza Parteneriatelor de aderare ºi a
Rapoartelor de monitorizare anuale prin care sunt identificate domeniile ºi mãsurile prioritare de acþiune. În perioada 2000-2004
s-au alocat în total 1.400,2 milioane de euro pentru consolidare instituþionalã, investiþii pentru infrastructurã ºi reducerea disparitãþilor
de dezvoltare:
Programe Investiþii Consolidare Total
naþionale (mii euro) instituþionalã (mii euro)
(mii euro)
2000 146.595 68.425 215.020
2001 120.920 127.970 248.890
2002 147.436 118.064 265.500
2003 168.365 97.135 265.500
2004 223.010 182.290 405.300 Sursa: Curtea Europeanã de
Total 806.326 593.884 1.400.210 Conturi – Raport special nr.
Procent 57,6% 42,4% 100% 4/2006
42
Din datele cuprinse în ultimul raport al Cur þii Europene de Conturi privind proiectele de investiþii realizate în România rezultã
urmãtoarea distribuþie a fondurilor alocate prin PHARE 2000, structurate în funcþie de obiectivele urmãrite:
Obiectivul ºi numele proiectului Total PHARE Consolidare Investiþii

2000 (mil. instituþionalã (mil. euro)
euro) (mil. euro)
Criterii politice 13,00 5,75 7,25
Consolidarea sistemului judiciar ºi penitenciar 8,00 0,75 7,25
Societatea civilã 5,00 5,00
Criterii economice 40,90 12,975 27,925
Liberalizarea sectorului energetic 28,90 8,50 20,40
Sistemul de plãþi interbancare 10,00 3,00 7,00
Reglementarea pieþei 2,00 1,475 0,525
Respectarea legislaþiei comunitare 73,12 36,70 36,42
Politica industrialã 0,60 0,60
Infrastructura de calitate 4,40 1,40 3,00
Recunoaºterea calificãrilor profesionale 1,65 1,35 0,30
Îmbunãtãþirea colectãrii veniturilor 2,00 1,50 0,50
Achiziþii publice 2,00 1,55 0,45
Audit ºi control financiar 2,40 1,95 0,45
Consolidarea Curþii Române de Conturi 1,60 0,90 0,70
Politica agricolã 4,00 3,50 0,50
Controlul calitãþii produselor alimentare 2,55 1,55 1,00
Legislaþia privind sectorul fitosanitar 2,00 0,35 1,65
Sectorul veterinar 4,00 1,00 3,00
Întãrirea coordonãrii domeniului viticol 2,00 1,00 1,00
Statistica regionalã ºi agricolã 6,00 5,20 0,80
Protecþia mediului înconjurãtor 8,00 5,50 3,00
Infrastructura rutierã 3,00
Managementul frontierelor 18,92 1,60 17,32
Lupta împotriva drogurilor 1,00 0,75 0,25
Consolidarea procesului de integrare 7,00 7,00
Coeziune economicã ºi socialã 88,00 13,00 75,00
Implementarea PND 13,00 13,00
Dezvoltare regionalã 75,00 75,00
TOTAL 215,02 68,425 146,595
Sursa: Sursa: Curtea Europeanã de Conturi – Raport special nr. 4/2006
Procedurile aplicabile achiziþiilor publice prin programul PHARE diferã în funcþie de obiectul acestora: servicii (asistenþã
tehnicã, studii, transfer de know-how ºi formare profesionalã), livrãri (echipamente, materiale) ºi lucrãri publice (infrastructurã, lucrãri
edilitare etc.). Toate acþiunile subvenþionate de Comisia Europeanã în contextul relaþiilor externe (prin programul PHARE) se
realizeazã urmând proceduri standard de achiziþie, fiecãreia revenindu-i grade diferite de competiþie, în funcþie de bugetul maxim
al contractelor publice:
43
FONDURICOMUNITARE
FONDURI COMUNITARE
SERVICII min. 200.000 euro 5.000 euro - 200.000 euro max. 5.000 euro
Licitaþie internaþionalã restrânsã 1. Contracte-cadru Ofertã unicã
2. Negociere competitivã
LIVRÃRI min. 50.000 euro 30.000 euro - 150.000 euro 5.000 euro - 30.000 max. 5.000 euro
Licitaþie internaþionalã deschisã Licitaþie localã deschisã euro Ofertã unicã
Negociere competitivã
LUCRÃRI min. 5.000.000 euro 300.000 euro - 5.000.000 5.000 euro - 300.000 max. 5.000 euro
1. Licitaþie internaþionalã deschisã euro euro Ofertã unicã
2. Licitaþie internaþionalã restrânsã Licitaþie localã deschisã Negociere competitivã
(situaþii excepþionale)
PRAG – Ghidul practic privind procedurile de contractare finanþate din bugetul Comunitãþilor Europene, în contextul relaþiilor externe
În conformitate cu procedura de achiziþie aplicabilã, agenþiile de implementare elaboreazã documentaþia de licitaþie

(termenii de referinþã, specificaþiile tehnice) ºi organizeazã licitaþiile în vederea selectãrii proiectelor care urmeazã sã fie finanþate.
Autoritatea contractantã verificã conformitatea dosarului de licitaþie cu documentele relevante de implementare ºi programare (fiºele
de proiect) ºi cerinþele PRAG – Ghidul practic privind procedurile de contractare finanþate din bugetul Comunitãþilor Europene, în
contextul relaþiilor externe. Acest ghid este documentul de referinþã prin intermediul cãruia fiecare þarã candidatã a asimilat
procedurile Comisiei Europene aplicabile programãrii, alocãrii, contractãrii ºi utilizãrii fondurilor publice. De menþionat este faptul cã
toate contractele publice sunt alocate respectând principiul notificãrii ex-ante a licitaþiilor.
Modalitãþile în care sunt anunþate public aceste intenþii de acordare a contractelor
diferã în funcþie de valoarea ºi obiectul acestora.
În contextul implementãrii descentralizate a programului PHARE, funcþional pânã
la obþinerea acreditãrii sistemului extins de descentralizare (EDIS), toate etapele ºi
documentaþiile aferente sunt verificate, avizate ºi/ sau aprobate de Delegaþia Comisiei
Europene. Descentralizarea extinsã a programelor de preaderare presupune
responsabilizarea autoritãþilor naþionale pentru administrarea fondurilor comunitare,
existenþa unui sistem de controale ex-post ºi respectarea procedurilor naþionale
referitoare la achiziþiile publice (care sunt avizate de Comisia Europeanã). Renunþarea
de cãtre Comisia Europeanã la controlul ex-ante presupune respectarea unor criterii
minime specifice managementului sprijinului financiar, respectiv respectarea condiþiilor
privind organizarea licitaþiilor, analiza ºi evaluarea ofertelor, acordarea contractelor ºi
implementarea tuturor directivelor comunitare cu privire la achiziþiile publice.
Respectarea acestor principii generale care reglementeazã acordarea contractelor
publice asigurã selectarea ofertelor fãrã influenþe subiective ºi condiþii optime de
valorificare a fondurilor comunitare.
România parcurge ultima etapã de pregãtire înaintea aderãrii la Uniunea
Europeanã, perioadã în care acþiunile programului PHARE se axeazã în principal pe dezvoltarea mecanismelor ºi instituþiilor
necesare pentru administrarea Fondurilor Structurale.
Implementarea programului PHARE a reprezentat un exerciþiu de asimilare a cadrului de acþiune la nivel naþional ºi comunitar,
în problematica specificã pregãtirii pentru aderare. În calitate de stat membru România urmeazã sã demonstreze cã experienþa
acumulatã în cursul acestui exerciþiu a fost utilã ºi se va regãsi la nivelul politicilor europene.
Carmen PÃTRUÞ
Ministerul Economiei ºi Comerþului
44
Principiile Fondurilor Structurale
Apariþie ºi reglementare
În 1957, când se semna Tratatul de la Roma care punea
bazele Comunitãþii Economice Europene, disparitãþile regionale
între statele semnatare nu erau semnificative. Totuºi, atât în
preambul, cât ºi în art. 2, se stipula necesitarea asigurãrii unei
dezvoltãri armonioase ºi echilibrate la nivelul întregii Comunitãþi,
prin reducerea diferenþelor de dezvoltare dintre regiuni. Cu toate
acestea nu exista nici o dispoziþie specificã referitoare la un fond
sau la o politicã de dezvoltare regionalã la nivel comunitar.
Abia în 1975 apar primele semne ale unei abordãri a
problemelor regionale la nivelul Comunitãþii Europene prin
înfiinþarea Fondului European pentru Dezvoltare Regionalã. În investiþiilor finanþate din fondurile comunitare alocate statelor
preambulul regulamentului de constituire a acestui fond membre este mai mare dacã acestea sunt completate în
(724/1975) se menþioneazã necesitatea gãsirii unor soluþii pentru continuare de investiþii naþionale, care nu trebuie sã fie înlocuite de
corectarea dezechilibrelor regionale, în special a celor rezultate cele comunitare.
din preponderenþa activitãþilor agricole, restructurarea industrialã ºi În primii ani Comisia Europeanã s-a lovit în mod constat de
ºomajul structural. Cu toate cã nu sunt numite „principii”, din textul reticenþa statelor membre de a oferi informaþii financiare
regulamentului se identificã o serie de noþiuni – concentrare, transparente astfel încât sã se poatã asigura „adiþionalitatea”.
programare, adiþionalitate – ce se impuneau a fi respectate de Abia prin reformele din 1988, prin semnarea Actului Unic
statele membre în gestionarea FEDR. Responsabilitatea verificãrii European, Comisia Europeanã a reuºit sã impunã acest principiu
aplicãrii lor revenea Comitetului de politicã regionalã, creat prin ºi sã oblige guvernele naþionale sã menþinã cheltuielile naþionale
acelaºi regulament. în ariile care beneficiau de asistenþã financiarã comunitarã. Se
Aceste noþiuni precum ºi conceptul de „coeziune pare cã în acest demers numeroase autoritãþi locale ºi regionale
economicã ºi socialã” aveau sã se impunã abia prin semnarea au susþinut activ iniþiativa Comisiei.
Actului Unic European, în 1988, când sunt recunoscute Aºadar, acest principiu a fost introdus în regulamentul
disparitãþile privind nivelurile de dezvoltare ale statelor membre ºi general al fondurilor structurale pentru perioada de programare
se conºtientizeazã necesitatea unei politici care sã sprijine 1989-1993 ºi era aplicat Cadrului de Sprijin Comunitar. Deºi
dezvoltarea echilibratã a acestora. Din acest moment principiile reglementat, se pare cã nu a fost respectat de cãtre toate statele
fondurilor structurale1 cresc în importanþã ºi se urmãreºte din ce în membre, aºa cum se evidenþiazã într-un raport al Curþii Europene
ce mai atent respectarea lor. Conceptul de „coeziune” a fost de Conturi (CEC) privind verificarea adiþionalitãþii. Mai mult, în
introdus ulterior ºi în Tratatul Uniunii Europene (1992), prin Titlul XVII 1999 mai existau state care nu demaraserã procedura de
care defineºte obiectivul politicii de coeziune economicã ºi evaluare ex-post a asistenþei financiare comunitare din perioada
socialã: „reducerea disparitãþilor existente între nivelurile de ’89-’93, adiþionalitatea neputând fi demonstratã prin date clare.
dezvoltare ale diferitelor regiuni ºi a rãmânerii în urmã a regiunilor Raportul CEC precizeazã cã aºa cum era definit în regulament,
mai puþin dezvoltate sau a insulelor, inclusiv a regiunilor rurale”. principiul adiþionalitãþii putea fi interpretat de cãtre statele membre
ºi nu erau prevãzute mãsuri de sancþionare sau penalizare pentru
Evoluþii 1975 - 2006 astfel de situaþii. Mai mult, procedurile de verificare a adiþionalitãþii
Principiul adiþionalitãþii este unul din cele mai vechi principii erau considerate inadecvate ºi greu de pus în practicã.
ale politicii regionale, prevãzut ºi în regulamentul de constituire a Recomandarea CEC a fost de a fixa o metodologie clarã care sa
FEDR. Încã din 1975 Comisia Europeanã a subliniat cã eficienþa fie diseminatã statelor membre.
1 Politica de coeziune a fost susþinutã de trei instrumente structurale în 1988, respectiv Fondul European pentru Dezvoltare Regionalã (FEDR), Fondul Social European (FSE), Fondul
European de Orientare ºi Garantare Agricolã - secþiunea Orientare (FEOGA). Fondul de Coeziune (FC), Instrumentul Financiar pentru Orientare Piscicolã (IFOP) ºi Fondul de
solidaritate au fost înfiinþate ºi alãturate fondurilor structurale în 1992, 1993 ºi respectiv 2002. Pentru perioada 2007-2013, FEOGA ºi IFOP vor fi instrumentele financiare care vor
sprijini exclusiv politica agricolã comunã.
45
FONDURICOMUNITARE
FONDURI COMUNITARE
Comisia a þinut cont de aceste recomandãri ºi a inclus în În schimb, concentrarea tematicã a fondurilor structurale s-
regulamentul privind asistenþa comunitarã pentru perioada de a modificat continuu, în sensul restrângerii ariilor de intervenþie ºi a
programare 1994-1999 o prevedere prin care solicita ca statul populaþiei care intrã sub incidenþa implementãrii acestor fonduri. În
membru sã punã la dispoziþia Comisiei date financiare relevante regulamentul FEDR din 1975 erau menþionate trei mari categorii
pentru demonstrarea adiþionalitãþii în momentul transmiterii spre care se puteau îndrepta investiþiile din FEDR, care se
documentelor de programare la Comisie precum ºi în perioada concentrau în special în industrie, activitãþi meºteºugãreºti ºi servicii,
implementãrii acestora. infrastructurã direct legatã de primele trei categorii ºi activitãþi
Deoarece nici aceste reglementãri nu au avut efectul agricole în zone defavorizate. Important de menþionat este faptul
scontat, pentru perioada de programare 2000-2006 Comisia cã aceste investiþii trebuiau sã se adreseze prioritãþilor naþionale.
Europeanã a elaborat un document de lucru privind verificarea Prin reforma din 1988 principiul concentrãrii restrânge
adiþionalitãþii. Elementele de noutate introduse au fost: reducerea ariile de intervenþie a fondurilor structurale ºi subliniazã importanþa
frecvenþei verificãrilor la trei momente (eex-a ante – înainte de concentrãrii sprijinului politicii regionale (ºi a acestor fonduri) în
începerea implementãrii programului; mid-tterm – la mijlocul zone care se confruntã cu cele mai grave probleme de dezvoltare
perioadei de programare, înainte de 31 decembrie 2003, ex-p post prin definirea acestora ca fiind regiuni cu PIB/loc. mai mic de 75%
– la încheierea perioadei de programare, 31 decembrie 2005), din media comunitarã. Aceste arii, obiective cum erau numite,
introducerea noþiunii de „adiþionalitate negociatã” – care se erau:
stabileºte cu fiecare stat membru în parte ºi stipuleazã ca nivelul O promovarea dezvoltãrii ºi ajustãrii structurale a regiunilor
cheltuielilor naþionale sã fie cel puþin la acelaºi nivel ca în rãmase în urmã;
perioada anterioarã de programare. Studiile de pânã acum O sprijinirea conversiei regiunilor, zonelor de graniþã sau a
demonstreazã cã informaþiile referitoare la adiþionalitate s-au unor pãrþi din regiunile afectate de declinul industrial;
îmbunãtãþit ºi principiul a fost respectat. O combaterea ºomajului pe termen lung;
În regulamentul privind constituirea FEDR se specificau O facilitarea integrãrii tinerilor pe piaþa muncii;
ariile geografice, precum ºi ariile de activitate spre care se putea O accelerarea ajustãrii structurilor agricole / promovarea
îndrepta asistenþa financiarã comunitarã. Aceste prevederi au stat dezvoltãrii rurale.
la baza a ceea ce se cheamã principiul concentrãrii. În cadrul reformei politicii de coeziune din 1993, aria de
Din punct de vedere geografic, Fondurile Structurale sunt aplicare se restrânge ºi mai mult, iar în perioada de programare
implementate în regiuni de tip NUTS 2. În 1961, în cadrul unei 2000-2006 numãrul acestora ajunge la trei.
conferinþe cu tema Economii Regionale organizatã de cãtre Principiul programãrii este unul din cele mai importante
Comisia Europeanã s-a constatat cã politicile regionale proprii principii care reglementeazã derularea politicii de coeziune
fiecãrui stat membru sunt implementate, aproape în toate cazurile, economicã ºi socialã. Importanþa acestui principiu creºte
în regiuni de tip NUTS 2. În acest context, la momentul apariþiei începând cu 1988. Pânã la acea datã fondurile de alocau pe
unei politici regionale comunitare, nivelul geografic de aplicare a bazã de proiecte individuale, care, la rândul lor trebuiau sã fie
acesteia a pãstrat abordarea statelor membre, menþinând cuprinse în niºte planuri/programe de dezvoltare. Prin
regiunile tip NUTS 2. Prima referire la regiunile NUTS 2 s-a fãcut regulamentul din 1988 introducerea acestui principiu urmãreºte
în regulamentul general pentru perioada 1988-1993. Cu toarte eliminarea suprapunerilor ºi a posibilelor ineficienþe care au
acestea, aceste regiuni statistice au fot reglementate abia în decurs din finanþãrile individuale ale diferitelor proiecte pânã la
2003. acel moment, iar alocarea fondurilor se face pe baza unor
programe elaborate la nivel naþional. Programele/planurile de
dezvoltare iniþiate la nivel naþional sunt adoptate de Comisie pe
baza unor documente de programare multi-anualã – Cadrul de
Sprijin Comunitar – negociat cu Comisia. CSC conþine strategii de
dezvoltare, obiective, resurse financiare pentru atingerea
obiectivelor amintite, prioritãþi ºi este implementat prin Programele
Operaþionale care stabilesc prioritãþile de dezvoltare într-un
anumit domeniu.
Reformele din 1993 au pus în practicã subsidiaritatea.
Astfel, programarea multi-anualã se menþine, dar responsabilitatea
elaborãrii acestor documente nu revine în mod exclusiv statelor,
46
nivelului naþional, ci autoritãþilor competente de la nivel naþional ºi parteneriale din CM.

/ sau regional. Reforma din 1999 a simplificat ºi mai mult procesul
de programare, lãsând o parte din responsabilitãþile de Noua perioadã de programare 2007-2 2013
management operaþional ºi financiar ºi evaluare la nivelul statelor Principiile care reglementeazã asistenþa financiarã
membre. comunitarã se pãstreazã în mare parte în aceleaºi linii.
Introducerea principiului parteneriatului a constituit un Principiul adiþionalitãþii se menþine, obþinând caracter de
important pas în politica de coeziune economicã ºi socialã ca obligativitate.
urmare a faptului cã se recunoaºte importanþa nivelului regional ºi Perioada de programare 2007-2013 aduce schimbãri mai
local. Prin acest principiu se doreºte implicarea tuturor partenerilor importante doar în ceea ce priveºte principiul programãrii. Astfel,
relevanþi în procesul de programare, implementare, evaluare, statul membru negociazã cu Comisia Europeanã doar
monitorizare, astfel încât sã se asigure relevanþa strategiilor documentele de programare care stabilesc liniile strategice de
propuse precum ºi o eficienþã mai mare în utilizarea fondurilor dezvoltare a þãrii respective. Cadrul de Sprijin Comunitar este
europene. Dacã în regulamentele în vigoare în 1988 parteneriatul înlocuit de Cadrul Naþional Strategic de Referinþã (CNSR) care
era definit ca o consultare între Comisie, stat membru ºi autoritãþi este un document realizat pe baza planului de dezvoltare, dar
naþionale, regionale ºi locale, în 1993 se prevede întãrirea care cuprinde informaþii doar la nivel de strategie globalã.
parteneriatului prin implicarea partenerilor economici ºi sociali în Programele Operaþionale reprezintã în continuare instrumentele
toate etapele programãrii, pentru o mai clarã definire a de implementare a CNSR, dar nivelul de detaliu nu depãºeºte
responsabilitãþii fiecãrei entitãþi implicate respectând astfel prioritãþile strategice pe care se vor axa finanþãrile comunitare.
principiul subsidiaritãþii. În urmãtoarele perioade de programare Reglementãrile în ceea ce priveºte parteneriatul se vor
componenþa partneriatului se extinde prin includerea înscrie în acelaºi tipar ca în aceastã perioadã de programare. Se
reprezentanþilor societãþii civile, cu accent pe organizaþiile de estimeazã totuºi o îmbunãtãþire la nivelul fiecãrui stat în parte.
protecþia mediului, de promovare a egalitãþii între sexe etc. În ceea ce priveºte concentrarea, pentru perioada de
Susþinerea de cãtre Comisie a acestui principiu a generat programare 2007–2013, ariile sunt ºi mai restrânse, resursele fiind
mult entuziasm, nivelul sub-naþional a fost foarte implicat ºi implicit îndreptate acum spre atingerea obiectivelor strategiei de la
autoritãþile locale ºi regionale au devenit foarte active. Lisabona. Prioritãþile Uniunii pentru perioada 2007-2013 vizeazã:
În ultimii ani au fost elaborate diferite rapoarte ºi studii care O convergenþa, prin susþinerea creºterii economice ºi
evidenþiazã beneficiile aplicãrii principiului parteneriatului. În crearea de locuri de muncã în regiunile cel mai puþin dezvoltate
primul rând, implicarea parteneriatului în programare poate (regiuni cu PIB/locuitor este mai mic sau egal cu 75% din media
îmbunãtãþi procesul de elaborare, monitorizare ºi evaluare a comunitarã), în special prin investiþii în infrastructurã, inovare ºi
programelor. În acest fel se asigurã o mai mare implicare a capital uman;
diferiþilor actori ºi o mai mare responsabilizare a acestora privind O competitivitatea regionalã ºi ocuparea forþei de muncã:
gestionarea asistenþei comunitare. Implicarea societãþii civile urmãreºte creºterea competitivitãþii ºi atractivitãþii regiunilor, precum
reduce riscul de politizare a deciziilor ºi contribuie la asigurarea ºi a ocupãrii prin anticiparea ºi promovarea reconversiei
unei mai mari transparenþe a deciziilor ºi a gestionãrii fondurilor. regionale;
O analizã a implementãrii principiului parteneriatului în O cooperarea teritorialã.
perioada de programare 2000-2006, elaboratã de DG Regio,
evidenþiazã o implicare de aproximativ 50% a partenerilor în ciclul Aºadar, Comisia Europeanã a reuºit sã treacã de la
de programare a fondurilor structurale. Þãri ca Marea Britanie, finanþarea necoordonatã a proiectelor selectate la nivel naþional
Finlanda, Austria sunt exemple de bune practici în utilizarea la finanþarea unor programe elaborate în largi parteneriate prin
parteneriatului. Implementarea este cel mai puþin accesibilã implicarea tuturor actorilor interesaþi, inclusiv a societãþii civile,
partenerilor economici ºi sociali, spre deosebire de implicarea în fãcând ca prin aceste principii care reglementeazã politica
Comitetele de Monitorizare, unde se vede cel mai bine regionalã, sã se tindã spre realizarea obiectivului politicii de
implicarea acestora. În cele mai multe cazuri, partenerii economici coeziune – reducerea disparitãþilor între regiunile Uniunii ºi
ºi sociali au aceleaºi drepturi de reprezentare ºi de vot ca alþi asigurarea unei dezvoltãri armonioase.
membri ai Comitetului de Monitorizare (reprezentanþi ai
autoritãþilor centrale, regionale etc). Cu toate cã depinde de Diana HANGIU
natura programului de finanþare, se pare cã sindicatele ºi Ministerul Integrãrii Europene
patronatele sunt unele din cele mai reprezentative structuri
47
PERSONALTÃÞI ALE CONSTRUCÞ
PERSONALITÃÞI ALE CONSTRUCÞIEI EUROPENE
Konrad Adenauer
Konrad Adenauer1 s-a nãscut pe data de 5 ianuarie 1876, la Köln ºi a murit pe data de
19 aprilie 1967, la Rhöndorf, azi Bad Honnef, lângã Bonn. Adenauer a fost un politician creºtin-
democrat german, de profesie jurist. În anul 1949, la vârsta de 73 de ani, a fost ales în funcþia
de cancelar al Republicii Federale Germania – primul (ºi cel mai în vârstã cancelar) de dupã
cel de-al doilea rãzboi mondial. În perioada în care a fost cancelar (1949–1963) a fost
consolidatã divizarea de dupã rãzboi a Germaniei în cele douã state. În urma primelor alegeri
din RFG, care au avut loc la 15 august 1949, partidul creºtinilor democraþi a ieºit învingãtor;
astfel, Theodor Heuss a fost ales preºedinte al Republicii, iar Adenauer – cancelar, pe data de
16 septembrie 1949.
Adenauer ºi-a dat demisia din funcþia de cancelar federal la data de 15 octombrie
1963, dar a continuat sã fie activ din punct de vedere politic. Este autorul a patru volume de
memorii, intitulate “Erinnerungen”.
Printre succesele sale se numãrã apropierea þãrii sale de Franþa, punând, alãturi de
Charles de Gaulle, bazele alianþei franco-germane, care a constituit nucleul a ceea ce astãzi
numim Uniunea Europeanã. Este considerat unul dintre “pãrinþii Europei”, alãturi de Charles de
Gaulle (preºedintele Franþei), Robert Schuman (ministrul de externe al Franþei), Alcide de
Gasperi (ministru de externe al Italiei) ºi Jean Monnet (om de stat care a elaborat celebrul Plan Schuman, care a pus bazele
Comunitãþii Europene a Cãrbunelui ºi Oþelului, în 1950). Alte realizãri sunt cele legate de consolidarea unei democraþii stabile în
Germania de Vest, reconcilierea cu Franþa, reorientarea politicã spre Vest, integrarea Germaniei de Vest în NATO ºi OECE.
Adenauer ºi-a câºtigat renumele ºi prin transformarea progresivã a oraºului Köln într-o „metropolã a Vestului”. Pe durata
mandatului sãu, s-a înfiinþat, în anul 1919, Universitatea din Köln, fostele fortificaþii ale oraºului au fost transformate într-o centurã verde,
a fost reînsufleþitã industria tradiþionalã, s-au extins facilitãþile portuare de pe râul Rin, s-a construit un alt pod peste Rin ºi mai multe
întreprinderi industriale, printre care ºi societatea Ford, au fost atrase sã îºi deschidã filiale în oraº. Atunci când naziºtii au venit la
putere în 1933, Adenauer a fost imediat înlocuit din funcþia de primar al oraºului Köln ºi expulzat din oraºul sãu natal. Adenauer a
fost reinstaurat în funcþia de primar al oraºului Köln de cãtre americanii victorioºi. La vârsta de 69 de ani, el se afla în capul unei liste
cu politicieni nepãtaþi în plan personal. Cu o forþã necontenitã, a avut sarcina de a revigora un oraº care fusese în mare parte distrus.
Dupã doar câteva luni ºi dupã o schimbare de control, a fost revocat din funcþie de cãtre guvernul militar britanic aflat la putere la
momentul respectiv, dupã ce criticase politica acestuia de ocupaþie. Pentru a doua oarã, Adenauer s-a vãzut obligat sã se retragã,
fiind expulzat din Köln.2.
Privind retrospectiv, Adenauer a fost iubit ºi apreciat nu doar de poporul german, care l-a votat în 2003 drept „cel mai de
seamã german al tuturor timpurilor”, ci ºi de unii intelectuali ai zilelor noastre, care au lãudat angajamentul sãu necondiþionat cãtre
democraþia în stil occidental ºi cãtre integrarea europeanã.
Ca o recunoaºtere a eforturilor sale, revista „Time” l-a numit în 1953 „Omul anului”, iar în 1954, a primit Premiul Carol cel
Mare din partea oraºului pentru contribuþia sa la ideea europeanã ºi la pacea din Europa. Când a murit, în anul 1967, la vârsta
de 91 de ani, majoritatea oamenilor au spus cã ceea ce au admirat cel mai mult la Adenauer a fost cã a adus acasã ultimii prizonieri
germani de rãzboi din URSS.
„Ascensiunea sa de Cancelar carismatic, care era deja în funcþie la momentul fondãrii Republicii Federale Germania, precum
ºi respectul de care s-a bucurat ca om de stat occidental sunt strâns legate de motivele care au stat la baza conflictului dintre Est ºi
1 Wikipedia.
2 Hans-Otto Kleinmann.
48
EI EUROPENE
Vest ºi de declanºarea Rãzboiului Rece. Guvernele pe care le-a condus au pregãtit terenul pentru construirea cu succes a unei noi
democraþii. Unele decizii deschizãtoare de drumuri vor rãmâne pentru totdeauna legate de „era Adenauer”. Printre acestea se
numãrã, în domeniul politicii externe: obþinerea suveranitãþii naþionale, stabilirea unor strânse legãturi cu Vestul liber, reconcilierea cu
Franþa ºi unificarea Europei.”3
Iatã câteva dintre gândurile cancelarului german surprinse cu ocazia interviurilor acordate sau în memoriile sale.
Intervievat de Joseph Kingsbury - Smith (7 martie 1950)

O uniune între Franþa ºi Germania ar da o nouã viaþã ºi vigoare unei Europe care este grav bolnavã. Ar avea o imensã influenþã
psihologicã ºi materialã ºi ar degaja forþe, care cu siguranþã vor salva Europa. Cred cã este singura cale de a obþine unitatea
Europei. Rivalitatea dintre cele douã state va dispãrea în acest mod.
Intervievat de Joseph Kingsbury - Smith (21 martie 1950)

O uniune de genul pe care îl sugerez existã deja între þãrile Benelux. Statele scandinave, precum ºi Franþa ºi Italia, studiazã
mãsuri asemãnãtoare. Cred, deci, cã aceste þãri vor saluta uniunea dintre Franþa ºi Germania pe care o propun. Vor fi cu
siguranþã pregãtite sã se alãture unei astfel de uniuni. Dacã Marea Britanie se vede cu adevãrat o putere europeanã, ar putea
ocupa un loc în cadrul Naþiunilor Unite ale Europei, care sã corespundã poziþiei ºi puterii sale.
Uniunea pe care o propun ar reprezenta de asemenea un pas înainte ºi pentru Planul Marshall. Franþa ºi Germania ar fi primele
þãri care sã atingã obiectivele avute în vedere de pãrinþii Planului Marshall ºi ar uºura calea pentru alþi participanþi. Astfel,
poporul american va vedea rezultate reale ale milioanelor de dolari pe care i-au dat Europei, deoarece ar fi o contribuþie
adevãratã ºi semnificativã din interior cãtre reconstrucþia ºi unificarea Europei.
Consiliul Europei va beneficia ºi el de uniunea dintre Franþa ºi Germania. Eficienþa sa a fost limitatã de inexistenþa unei înþelegeri
reale între Franþa ºi Germania. Nimeni nu poate sã nu observe cã uniunea propusã va da o nouã putere ºi o nouã viaþã ideii
de unificare europeanã.
Sunt ferm convins cã uniunea celor douã naþiuni va ridica în mod considerabil standardul de viaþã de ambele pãrþi. Cu cât
spaþiul economic este mai mare, cu atât mai bine se va dezvolta. SUA dovedesc acest lucru. Aºa cum vãd eu lucrurile, aceastã
uniune ar putea salva civilizaþia din Vest de la declin.
Konrad Adenauer, Memorii 1945-1 1953 (12 iulie 1952)

Sunt german, dar sunt ºi am fost dintotdeauna ºi european ºi întotdeauna m-am simþit ca un european. Dupã Primul Rãzboi
Mondial, am acceptat un plan pentru o integrare organicã a economiilor Franþei, Belgiei ºi Germaniei în scopul salvgardãrii
unei pãci durabile. În opinia mea, interesele economice paralele, unite sunt ºi vor fi întotdeauna cea mai sãnãtoasã ºi durabilã
fundaþie pentru relaþii politice bune între popoare.
M-am gândit mult la problema Statelor Unite ale Europei cu Germania parte la ele. În cadrul viitoarelor State Unite ale Europei,
vãd cea mai bunã ºi mai durabilã securitate pentru vecinii vestici ai Germaniei. În cadrul viitoarelor State Unite ale Europei, vãd
de asemenea multã speranþã pentru Europa ºi, deci, ºi pentru Germania. A trebuit sã reamintim Franþei, Olandei, Belgiei ºi altor
state europene cã sunt, ca ºi noi, situate în Europa de Vest, cã sunt ºi vor rãmâne mereu vecinii noºtri, cã (…) pacea durabilã
nu se poate stabili în Europa dacã este bazatã doar pe forþã. Generalul de Gaulle a recunoscut în discursul sãu de la
Saarbrücken din august 1945: “Francezii ºi germanii trebuie sã lase trecutul sã fie trecut, trebuie sã lucreze împreunã ºi trebuie
sã îºi aducã aminte cã sunt europeni.” Aceste cuvinte mi-au dat multã speranþã pentru Germania ºi pentru realizarea speranþelor
mele pentru o Europã unitã.
Konrad Adenauer, discurs (12 iulie 1952)

… cred cã pentru prima oarã în istorie, ºi în mod sigur în ultimele secole, þãrile au dorit sã renunþe la o parte din suveranitatea
lor, în mod voluntar ºi fãrã a fi obligate, în scopul transferãrii suveranitãþii unei structuri supranaþionale.
Augustina DUMITRAªCU
Ministerul Afacerilor Externe
3 Hans-Otto Kleinmann.
49
SISTEMULNORMATIVALUE
Structura ºi autoritatea unei hotãrâri a Curþii de Justiþie a Comunitãþilor

Europene, adoptate în urma unei cereri prealabile adresate de o instanþã
naþionalã
Misiunea Curþii de Justiþie de la Luxemburg este Studiu de caz: Hotãrârea CJCE Costa/E.N.E.L, din
precizatã de art. 2201 din Tratatul instituind Comunitatea data de 15 iulie 19642
Europeanã (TCE), ºi anume aceea de a se asigura cã În ceea ce priveºte structura hotãrârilor Curþii, se
aplicarea ºi interpretarea dreptului comunitar sunt conforme cu remarcã o evoluþie a deciziilor recente spre deosebire de cele
tratatele comunitare, care reprezintã reperul fundamental din din primii ani de funcþionare a sa, în sensul unui pronunþat rol
punct de vedere juridic pentru toate celelalte acte comunitare, pedagogic pe care CJCE a început sã ºi-l asume treptat,
aºa cum constituþia este pentru dreptul naþional. Aceastã principalii vizaþii din acest punct de vedere fiind cetãþenii. Astfel,
atribuþie deosebit de importantã este realizatã prin intermediul hotãrârile sunt din ce în ce mai structurate ºi cu o argumentaþie
hotãrârilor adoptate fie în urma acþiunilor directe (dintre care din ce în ce mai clarã. Am ales ca studiu de caz hotãrârea
cele mai importante sunt acþiunile în anulare, în carenþã, în Costa vs. ENEL, datã fiind importanþa sa în jurisprudenþa
neîndeplinirea obligaþiilor), fie, mai ales ºi poate în primul rând, comunitarã, prin consacrarea principiului prioritãþii dreptului
în urma cererii prealabile în interpretare sau în aprecierea comunitar faþã de dreptul intern al statelor membre care conþine
validitãþii, mecanism necontencios, aflat la dispoziþia instanþelor dispoziþii contrare. În continuare vom analiza structura, din
naþionale. Se remarcã, aºadar, rolul de „legiuitor” al Curþii, prin punct de vedere organizatoric, a hotãrârii, urmând ca în
intermediul cãruia umple lacunele dreptului comunitar primar numãrul urmãtor al revistei sã continuãm cu discutarea analizei
sau derivat, elaborând o serie de reguli la nivel de principiu sau valorii hotãrârilor CJCE, din punctul de vedere al autoritãþii lor
chiar reguli de drept material. de lucru judecat sau … interpretat.
61964J0006 ediþia francezã pagina 01141 ediþia specialã portughezã pagina 00549
Hotãrârea Curþii din 15 iulie 1964. ediþia olandezã pagina 01203 ediþia specialã spaniolã pagina 00099
Flaminio Costa contra E.N.E.L.. ediþia germanã pagina 01253 ediþia specialã suedezã pagina 00211
Cerere prealabilã: Giudice conciliatore di ediþia italianã page 01129 ediþia specialã finlandezã pagina 00211
Milano - Italia. ediþia specialã englezã pagina 00585
Cauza 6/64. ediþia specialã danezã pagina 00531
Culegerea de jurisprudenþã ediþia specialã greacã pagina 01191
Ca ºi pentru actele normative comunitare, ºi hotãrârilor prealabilã ºi cine este autorul4 ei, aºa cum apare în limba
judecãtoreºti ale celor douã instanþe de la Luxemburg li se statului din care provine (Giudice conciliatore di Milano - Italie).
alocã un cod Celex de identificare. Codul Celex al hotãrârii Având în vedere cã, pe lângã publicarea hotãrârii pe site
Costa este 61964J0006, fiind indicat încã de la început3. Tot (alãturi ºi de un comunicat de presã), existã ºi un format scris –
la început sunt prezente datele de identificare a hotãrârii: data, Culegerea de jurisprudenþã, tradusã în limbile oficiale – se
numele – dat, în cazul faþã, de numele pãrþilor din litigiul indicã, pentru fiecare limbã în parte, pagina din Culegere unde
naþional (Flaminio Costa contra E.N.E.L.) ºi numãrul - 6/64 se gãseºte hotãrârea respectivã.
(adicã cererea adresatã CJCE cu numãrul 6 din anul 1964). În continuare, pe site sunt indicate cuvintele-ccheie, mai
De asemenea, se precizeazã cã este vorba despre o cerere precis problemele de drept pe care Curtea le rezolvã în
1 Curtea de Justiþie ºi Tribunalul de Primã Instanþã asigurã, în cadrul competenþelor lor respective, respectarea dreptului în interpretarea ºi aplicarea prezentului Tratat.
2 Traducerea hotãrârii a fost revizuitã juridic de Institutul European din România (IER) ºi este preluatã de pe site-ul www.ier.ro.
3 http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:61964J0006:FR:HTML
4 CJCE, prin intermediul jurisprudenþei sale, a precizat condiþiile pe care trebuie sã le îndeplineascã autorul cererii prealabile pentru a fi calificat drept instanþã judecãtoreascã.
50
hotãrâre ºi numerele paragrafelor unde sunt tratate acestea (ex. soluþiilor date de Curte pe fiecare punct de la cuvintele-cheie,
„Procedurã – Cerere prealabilã – Competenþa Curþii – sumar care coincide în mare mãsurã (fiind uneori mai detaliat)
Interpretare (TCE, art. 177)”). Aceste cuvinte-cheie sunt un cu dispozitivul hotãrârii.
indiciu foarte util care ajutã la gãsirea rapidã exact a În urmãtorul paragraf este precizat obiectul hotãrârii, ºi
chestiunilor de drept care ne intereseazã din hotãrâre, oferind, anume rãspunsul la o cerere prealabilã adresatã de o instanþã
în acelaºi timp, un cuprins al tuturor tipurilor de aspecte juridice naþionalã din Italia, în baza art. 177 (actualul 234) din TCE,
soluþionate de CJCE. De asemenea, este alcãtuit un sumar al dupã suspendarea litigiului la nivel naþional.
Obiectul hotãrârii:
având ca obiect o cerere de hotãrâre preliminarã în litigiul în curs de judecare înaintea instanþei naþionale, hotãrâre formulatã în temeiul art. 1775 din Tratatul
CEE de cãtre Giudice Conciliatore din Milano ºi având ca scop interpretarea art. 102, 93, 53 ºi 37 din tratatul menþionat mai sus, întrucât, prin ordonanþa
din 16 ianuarie 1964, transmisã regulamentar Curþii, Giudice Conciliatore din Milano, „având în vedere art. 177 din Tratatul de instituire a CEE din 25 martie
1957, încorporat în legislaþia italianã prin Legea nr. 1203 din 14 octombrie 1957 ºi, având în vedere afirmaþia conform cãreia Legea nr. 1643 din 6
decembrie 1962 ºi decretele prezidenþiale emise în executarea acestei legi... încalcã art. 102, 93, 53 ºi 37 din Tratat”, a suspendat judecata ºi a dispus
transmiterea dosarului cãtre Curte.
Având în vedere cã în speþã s-a contestat folosirea art. precizeazã, în esenþã, faptul cã, având în vedere toate
177, CJCE face, în primul rând, precizãrile necesare legate de aspectele pe care le presupune funcþionarea unui sistem de
aplicarea acestui articol. În acest context, Curtea reaminteºte integrare, pe care toate statele l-au acceptat prin semnarea
cã nu intrã în competenþa sa sã se pronunþe cu privire la tratatelor comunitare ºi de la care nu pot deroga ulterior în mod
compatibilitatea dreptului intern cu tratatele comunitare ºi nici unilateral, nu i se poate opune dreptului comunitar un text de
cu privire la faptele din litigiul naþional. De asemenea, drept intern contrar.
Cu privire la aplicarea art. 177

Aspect extras din redactarea întrebãrii
Întrucât se face plângere cu privire la faptul cã întrebarea a avut scopul de a obþine, în temeiul art. 177, o hotãrâre privind compatibilitatea unei legi naþionale
cu tratatul; întrucât, totuºi, în sensul acestui articol instanþele naþionale ale cãror hotãrâri sunt, ca în cazul de faþã, definitive, trebuie sã sesizeze Curtea în vederea
pronunþãrii unei hotãrâri preliminare privind „interpretarea tratatului” în momentul în care o astfel de întrebare este ridicatã înaintea lor; întrucât, în temeiul acestei
dispoziþii, Curtea nu are nici competenþa de a aplica tratatul într-o cauzã determinatã ºi nici de a se pronunþa cu privire la valabilitatea unei prevederi de drept
intern legate de acesta, cum ar avea posibilitatea sã o facã în temeiul art. 169; întrucât aceasta poate, totuºi, sã extragã din redactarea imperfect formulatã
de cãtre instanþa naþionalã numai întrebãrile cu relevanþã asupra interpretãrii tratatului; întrucât aceasta nu trebuie sã se pronunþe cu privire la valabilitatea unei
legi italiene în raport cu tratatul, ci trebuie doar sã interpreteze articolele menþionate anterior în contextul faptelor juridice expuse de Giudice Conciliatore.
Aspect extras din absenþa necesitãþii unei interpretãri
Întrucât se face plângere împotriva faptului cã instanþa din Milano a cerut o interpretare a tratatului care nu ar fi necesarã soluþionãrii litigiului aflat pe rolul sãu;
întrucât, totuºi, art. 177, fiind bazat pe o separare netã a funcþiilor între instanþele naþionale ºi Curte, nu-i permite acesteia nici sã cerceteze faptele cauzei ºi
nici sã critice temeiurile ºi obiectivele cererii de interpretare.
Aspect extras din obligaþia judecãtorului de a aplica dreptul intern
Întrucât guvernul italian invocã „inadmisibilitatea absolutã” a cererii lui Giudice Conciliatore, pe motiv cã instanþa naþionalã, obligatã sã aplice o lege internã,
nu poate invoca art. 177; întrucât, spre deosebire de tratatele internaþionale obiºnuite, Tratatul CEE a instituit o ordine juridicã proprie, integratã în sistemul juridic
al statelor membre în momentul intrãrii în vigoare a tratatului ºi care se impune organelor jurisdicþionale de drept intern; întrucât, în fapt, prin instituirea unei
Comunitãþi cu o duratã nelimitatã, dotatã cu instituþii proprii, cu personalitate, cu capacitate juridicã, cu capacitate de reprezentare internaþionalã ºi, în special,
cu puteri reale derivate din limitarea competenþei sau din transferul atribuþiilor statelor cãtre Comunitate, acestea din urmã au limitat, chiar dacã în domenii
restrânse, drepturile lor suverane ºi au creat astfel un corp de drept aplicabil resortisanþilor lor ºi lor însele; întrucât aceastã integrare în dreptul fiecãrei þãri
membre a dispoziþiilor de naturã comunitarã, precum ºi, într-un sens mai general, sensul ºi spiritul tratatului au drept corolar faptul cã statele nu pot impune,
împotriva unei ordini juridice acceptate de cãtre acestea pe bazã de reciprocitate, o mãsurã unilateralã ulterioarã care nu poate astfel sã-i fie opozabilã;
întrucât forþa executorie a dreptului comunitar nu poate, într-adevãr, varia de la un stat la altul în favoarea legislaþiilor interne ulterioare, fãrã a pune în pericol
realizarea scopurilor tratatului stipulate în art. 5 alin. (2), ºi nici nu poate produce o discriminare interzisã prin art. 7; întrucât obligaþiile contractate în Tratatul
de instituire a Comunitãþii nu ar fi necondiþionate, ci doar eventuale, dacã ele ar putea fi introduse în cauzã prin actele legislative viitoare ale semnatarilor;
întrucât, atunci când statelor le este recunoscut dreptul de a acþiona unilateral, acest fapt are ca temei o clauzã specialã precisã (de exemplu, art. 15, 93-3,
223-225); întrucât, pe de altã parte, cererile de derogare ale statelor sunt supuse procedurilor de autorizare (art. 8-4, 17-4, 25, 26, 73, 93-2, paragraful al
treilea ºi art. 226 de exemplu) care ar fi fãrã obiect dacã acestea ar avea posibilitatea de a se sustrage de la obligaþiile lor prin intermediul unei simple legi;
întrucât supremaþia dreptului comunitar este confirmatã prin art. 189 conform cãruia regulamentele au caracter „obligatoriu” ºi sunt “direct aplicabile în toate
statele membre”; întrucât aceastã dispoziþie, care nu este supusã nici unei rezerve, ar fi lipsitã de sens dacã un stat ar putea sã-i anihileze efectele printr-un act
legislativ opozabil textelor comunitare; întrucât reiese din ansamblul acestor elemente cã, izvorât fiind dintr-o sursã independentã, dreptului nãscut din tratat nu
ar putea, datã fiind natura sa specificã originalã, sã i se opunã din punct de vedere juridic un text intern, indiferent de natura acestuia, fãrã a-ºi pierde caracterul
5 Actualul articol 234 din TCE.
51
comunitar ºi fãrã a fi introdus în cauzã fundamentul juridic al însãºi Comunitãþii; întrucât transferul operat de cãtre state, al ordinii lor juridice interne cãtre ordinea
juridicã comunitarã, al drepturilor ºi obligaþiilor corespunzãtoare dispoziþiilor din Tratat, are drept consecinþã o limitare definitivã a drepturilor lor suverane
împotriva cãreia nu poate sã prevaleze un act unilateral ulterior incompatibil cu noþiunea de Comunitate; întrucât, în consecinþã, se impune sã se recurgã la
aplicarea art. 177, în pofida oricãrei legi naþionale, în cazul în care se adreseazã o întrebare privind interpretarea Tratatului; întrucât întrebãrile adresate de
Giudice Conciliatore cu privire la art. 102, 93, 53 ºi 37 urmãresc sã clarifice în primul rând dacã aceste dispoziþii produc efecte imediate ºi creeazã drepturi
individuale pe care instanþele interne trebuie sã le protejeze ºi, în caz afirmativ, care este sensul acestora.
În continuare, Curtea de Luxemburg analizeazã, pe fond, a instanþei italiene, oferind, astfel, soluþiile considerate conforme
problemele de drept supuse atenþiei sale prin cererea preliminarã cu dreptul comunitare, obligatorii erga omnes.
Cu privire la interpretarea art. 102

Întrucât, în sensul art. 102, când „existã temerea” cã intervenþia unei dispoziþii legislative produce o „denaturare”, statul membru care intenþioneazã sã
procedeze în acest fel „consultã Comisia”, aceasta din urmã putând sã recomande apoi statelor mãsurile corespunzãtoare în vederea evitãrii denaturãrii
de care ele se tem; întrucât acest articol, inclus în capitolul consacrat „apropierii legislaþiilor”, urmãreºte sã evite agravarea diferenþelor existente între
legislaþiile naþionale, cu privire la obiectivele din Tratat; întrucât, prin aceastã dispoziþie, statele membre ºi-au limitat libertatea de iniþiativã acceptând sã se
supunã unei proceduri de consultare corespunzãtoare; întrucât, obligându-se ele însele fãrã ambiguitate sã consulte în mod preventiv Comisia în toate
cazurile în care proiectele lor legislative ar putea implica riscul, chiar minor, al unei eventuale denaturãri, statele au încheiat cu Comunitatea un angajament
care le obligã în calitate de state, dar nu creeazã drepturi individuale pe care instanþele interne trebuie sã le protejeze; întrucât Comisia, la rândul sãu, este
obligatã sã asigure respectarea prevederilor acestui articol, aceastã obligaþie neconferind însã particularilor posibilitatea de a invoca, în cadrul dreptului
comunitar ºi în temeiul art. 177, nici neîndeplinirea obligaþiilor de cãtre statul în cauzã ºi nici omisiunea de a acþiona a Comisiei.
Întrucât în sensul art. 93 alin. (1) ºi (2), Comisia procedeazã împreunã cu statele membre la „verificarea permanentã a regimurilor de ajutor existente în
aceste state” în vederea punerii în aplicare a mãsurilor corespunzãtoare cerute de funcþionarea pieþei comune; întrucât, în sensul art. 93 alin. (3), Comisia
trebuie sã fie informatã, în timp util, cu privire la proiectele menite sã instituie sau sã modifice ajutoare, statul membru interesat neputând pune în aplicare
mãsurile proiectate înainte de îndeplinirea procedurii comunitare ºi, dacã este cazul, a procedurii în faþa Curþii; întrucât aceste dispoziþii, conþinute în secþiunea
din Tratat consacratã „ajutoarelor acordate de state” urmãresc, pe de o parte, sã elimine în mod progresiv ajutoarele existente ºi, pe de altã parte, sã evite
ca, în conduita afacerilor interne ale respectivelor state, ajutoare noi, care pot favoriza direct sau indirect, într-o manierã apreciabilã, întreprinderile sau
produsele, sã fie instituite „sub orice formã” ºi care ameninþã, chiar cu titlu potenþial, sã denatureze concurenþa; întrucât, prin art. 92, statele au recunoscut
cã ajutoarele în cauzã sunt incompatibile cu piaþa comunã ºi s-au angajat în acest fel în mod implicit sã nu le instituie în afara derogãrilor prevãzute de Tratat,
dar întrucât, prin art. 93, ele au convenit doar sã le supunã procedurilor corespunzãtoare, atât pentru suprimarea ajutoarelor existente, cât ºi pentru instituirea
unor noi ajutoare; întrucât, obligându-se, de asemenea, formal sã informeze Comisia „în timp util” cu privire la proiectele lor de ajutoare, acceptând sã se
supunã procedurilor prevãzute de art. 93, statele au încheiat cu Comunitatea, un angajament care le obligã în calitate de state, dar nu creeazã drepturi
individuale, cu excepþia ultimei dispoziþii de la paragraful al treilea din respectivul articol, care este în afara cauzei de faþã; întrucât Comisia, la rândul sãu,
este obligatã sã asigure respectarea prevederilor acestui articol, acesta obligând-o chiar sã procedeze împreunã cu statele la examinarea permanentã a
regimurilor de ajutoare existente, aceastã obligaþie neconferind însã particularilor posibilitatea de a invoca, în cadrul dreptului comunitar ºi în temeiul art.
177, nici neîndeplinirea obligaþiilor de cãtre statul în cauzã ºi nici omisiunea de a acþiona a Comisiei.
Întrucât, în sensul art. 53, statele membre se angajeazã, sub rezerva dispoziþiilor prevãzute în Tratat, sã nu introducã noi restricþii cu privire la stabilirea pe
teritoriul lor a resortisanþilor celorlalte state membre; întrucât obligaþia pe care statele ºi-au asumat-o în acest fel se reduce din punct de vedere juridic la o
simplã abþinere; întrucât aceasta nu este supusã nici unei condiþii ºi nu se subordoneazã, în execuþia sa ori în efectele sale, intervenþiei vreunui act, din partea
statelor sau a Comisiei; întrucât este completã ºi perfectã din punct de vedere juridic ºi, în consecinþã, capabilã sã producã efecte directe în relaþiile dintre
statele membre ºi justiþiabili; întrucât o prohibiþie exprimatã atât de formal, intratã în vigoare odatã cu Tratatul în ansamblul Comunitãþii ºi, astfel integratã în
sistemul juridic al statelor membre, constituie însãºi legea acestora ºi-i priveºte direct pe resortisanþii lor, în favoarea cãrora a creat drepturi individuale pe
care instanþele interne trebuie sã le protejeze; întrucât interpretarea solicitatã a art. 53 implicã ca acesta sã fie analizat în contextul capitolului referitor la
dreptul de stabilire, unde este situat; întrucât, dupã ce art. 52 a prevãzut eliminarea progresivã a „restricþiilor impuse libertãþii de stabilire a resortisanþilor unui
stat membru pe teritoriul altui stat membru”, capitolul respectiv a prevãzut, în art. 53, cã aceste state nu trebuie sã introducã „noi restricþii la stabilirea pe
teritoriul lor a resortisanþilor celorlalte state membre”; întrucât, în consecinþã, trebuie sã se clarifice în ce condiþii resortisanþii celorlalte state membre dispun
de libertatea de stabilire; întrucât art. 52 alin. (2) precizeazã acest lucru stipulând cã libertatea de stabilire comportã accesul la activitãþi nesalariate, la
înfiinþarea ºi la gestiunea de întreprinderi „în condiþiile definite de legislaþia þãrii în care se stabilesc resortisanþii pentru proprii sãi resortisanþi”; întrucât este
deci suficient, pentru respectarea art. 53, ca nici o mãsurã nouã sã nu supunã stabilirea resortisanþilor din celelalte state membre unei reglementãri mai severe
decât cea rezervatã propriilor resortisanþi, iar aceasta indiferent de regimul juridic al întreprinderilor.
Întrucât, în sensul art. 37 alin. (1), statele membre restructureazã treptat „monopolurile naþionale cu caracter comercial” în scopul de a asigura eliminarea
oricãrei discriminãri între resortisanþii statelor membre în ceea ce priveºte condiþiile de aprovizionare ºi desfacere pe piaþã; întrucât acesta prevede, în plus,
la alin. (2), obligaþia statelor membre de a se abþine de la adoptarea oricãrei noi mãsuri contrare acestei dispoziþii; întrucât statele au contractat astfel o
dublã obligaþie: una activã, menitã sã restructureze monopolurile lor naþionale, iar cealaltã pasivã, menitã sã evite adoptarea oricãrei mãsuri noi; întrucât
interpretarea este cerutã cu privire la aceastã din urmã obligaþie, precum ºi în legãturã cu elementele necesare interpretãrii conþinute de prima obligaþie;
întrucât art. 37 alin. (2) enunþã o interdicþie necondiþionatã care nu constituie o obligaþie de a face, ci de a nu face; întrucât aceastã obligaþie nu este supusã
52
nici unei rezerve de a subordona punerea sa în aplicare vreunui act pozitiv de drept intern; întrucât aceastã prohibiþie, prin însãºi natura sa, este susceptibilã
sã producã efecte directe în relaþiile juridice dintre statele membre ºi justiþiabilii acestora; întrucât o prohibiþie exprimatã atât de formal, intratã în vigoare
odatã cu Tratatul în ansamblul Comunitãþii ºi, astfel integratã în sistemul juridic al statelor membre, constituie însãºi legea acestora ºi-i priveºte direct pe
resortisanþii lor, în favoarea cãrora a creat drepturi individuale pe care instanþele naþionale trebuie sã le protejeze; întrucât interpretarea solicitatã a art. 37
implicã, în temeiul complexitãþii textului ºi a interferenþelor dintre alin. (1) ºi (2), ca acestea sã fie interpretate în ansamblul capitolului din care fac parte;
întrucât acest capitol este consacrat „eliminãrii restricþiilor cantitative între statele membre”; întrucât trimiterea pe care art. 37 alin. (2) o face la „principiile
enunþate în alin. (1)” are astfel scopul de a împiedica stabilirea oricãrei noi „discriminãri între resortisanþii statelor membre” în ceea ce priveºte „condiþiile de
aprovizionare ºi desfacere pe piaþã”; întrucât scopul fiind astfel precizat, art. 37 alin. (1) descrie, pentru a le interzice, mijloacele prin care poate fi încãlcat;
întrucât orice noi monopoluri sau organisme prevãzute de art. 37 alin. (1) sunt astfel interzise, prin trimiterea art. 37 alin. (2), în mãsura în care acestea
urmãresc adoptarea de noi discriminãri în condiþiile de aprovizionare ºi desfacere pe piaþã; întrucât se impune, prin urmare, ca judecãtorul acþiunii pe fond
sã cerceteze mai întâi dacã acestui scop i-a fost efectiv adusã atingere ºi anume, dacã o discriminare nouã între resortisanþii statelor membre în condiþiile de
aprovizionare ºi desfacere pe piaþã rezultã din însãºi mãsura aflatã în litigiu, sau este consecinþa acesteia; întrucât se impune, în afarã de aceasta, sã fie
luate în considerare mãsurile vizate de art. 37 alin. (1); întrucât acest articol interzice instituirea nu a tuturor monopolurilor naþionale, ci numai a celor care
prezintã „un caracter comercial” ºi, aceasta, în mãsura în care ele urmãresc sã introducã discriminãrile menþionate mai sus; întrucât, pentru a intra sub
incidenþa prohibiþiilor din acest text, monopolurile naþionale ºi organismele respective trebuie, pe de o parte, sã aibã ca obiect tranzacþiile cu un produs
comercial susceptibil sã facã obiectul concurenþei ºi al schimburilor între statele membre ºi, pe de altã parte, sã joace un rol efectiv în cadrul acestor
schimburi; întrucât judecãtorul acþiunii pe fond este competent sã aprecieze în fiecare cauzã în parte dacã activitatea economicã respectivã este legatã de
un astfel de produs care, prin natura sa ºi condiþiile tehnice sau internaþionale cãrora le este supus, poate sã îndeplineascã un rol efectiv în importurile sau
exporturile dintre resortisanþii statelor membre.
Înainte de dispozitiv, hotãrârea Curþii face menþiunile

necesare cu privire la cheltuielile de judecatã.
Cu privire la cheltuieli de judecatã
Întrucât cheltuielile pretinse de cãtre Comisia Comunitãþii Economice Europene ºi de cãtre guvernul italian, care au prezentat observaþii Curþii, nu pot face
Cu privire la dispozitiv, observãm marcarea sa diferitã important pe care ºi-l asumã Curtea, acela de a spune dreptul
faþã de restul textului (cu bold), iar în ceea ce priveºte formulele acolo unde tratatele conþin lacune sau nu sunt suficient de clare,
folosite, atragem atenþia asupra unui detaliu observabil doar în creând, astfel, norme de drept având ca sursã jurisprudenþa –
limba francezã, ºi anume folosirea formulei „dit pour droit” o combinaþie între sistemul continental ºi cel de „common law”
pentru hotãrârile date în urma unor cereri prealabile, faþã de „ – ºi asupra cãruia ne vom opri în numãrul urmãtor al revistei,
décide et arrete” din hotãrârile adoptate ca urmare a unor când vom analiza valoarea ºi autoritatea hotãrârilor instanþei
acþiuni directe. Aceasta readuce în atenþie rolul extrem de de la Luxemburg.
întrucât procedura are, în ceea ce priveºte pãrþile în acþiunea principalã, caracterul unui incident ridicat înaintea lui Giudice Conciliatore din Milano;
pentru aceste motive, având în vedere actele de procedurã;
dupã audierea raportului judecãtorului raportor;
dupã audierea observaþiilor pãrþilor în acþiunea principalã, Comisiei Comunitãþii Economice Europene ºi guvernului italian;
dupã audierea concluziilor avocatului general;
având în vedere art. 37, 53, 93, 102, 177 din Tratatul de instituire a Comunitãþii Economice Europene;
având în vedere Protocolul privind Statutul Curþii de Justiþie a Comunitãþii Economice Europene;
având în vedere Regulamentul de procedurã al Curþii de Justiþie a Comunitãþilor Europene,
CURTEA,
pronunþându-se asupra excepþiei de inadmisibilitate întemeiatã pe art. 177, hotãrãºte:
Întrebãrile adresate de Giudice Conciliatore din Milano în temeiul art. 177 sunt admisibile în mãsura în care acestea vizeazã, în cauza de faþã,
interpretarea dispoziþiilor din Tratatul CEE, nici un act unilateral ulterior nefiind opozabil reglementãrilor comunitare; dispune în numele legii:
1) Art. 102 nu conþine dispoziþii susceptibile sã creeze drepturi individuale pe care instanþele interne trebuie sã le protejeze;
2) Prevederile art. 93, la care se referã întrebarea, nu conþin nici ele astfel de dispoziþii;
3) Art. 53 constituie o reglementare comunitarã susceptibilã sã creeze drepturi individuale pe care instanþele interne trebuie sã le protejeze; Aceste
dispoziþii interzic orice mãsurã nouã având ca obiect supunerea stabilirii resortisanþilor celorlalte state membre unei reglementãri mai severe decât cea
rezervatã resortisanþilor proprii, indiferent de regimul juridic al întreprinderilor;
4) Art. 37 alin. (2) constituie în toate dispoziþiile sale o reglementare comunitarã susceptibilã sã creeze drepturi individuale pe care instanþele interne
trebuie sã le protejeze. În cadrul întrebãrii adresate, aceste dispoziþii urmãresc interzicerea oricãrei noi mãsuri contrarã principiilor art. 37 alin. (1), ºi
anume, orice mãsurã având ca obiect sau drept consecinþã, o discriminare nouã între resortisanþii statelor membre în condiþii de aprovizionare ºi
desfacere pe piaþã, prin intermediul monopolurilor sau al organismelor, trebuind, pe de o parte, sã aibã ca obiect tranzacþiile cu un produs comercial
susceptibil sã constituie obiectul concurenþei ºi al schimburilor între statele membre, iar pe de altã parte sã joace un rol efectiv în cadrul acestor schimburi;
ºi hotãrãºte:
Competenþa de a se pronunþa cu privire la cheltuielile de judecatã îi aparþine lui Giudice Conciliatore din Milano.
Mihaela Augustina DUMITRAªCU

Ministerul Afacerilor Externe
53
DICÞIONARCOMUNITAR
DICÞIONAR COMUNITAR
eEurope eHealth
Iniþiativa "eEurope" a fost lansatã de Comisia Europeanã în "eHealth" se referã la utilizarea tehnologiilor moderne de
decembrie 1999 ºi aprobatã în cadrul Consiliului informare ºi comunicare pentru a veni în întâmpinarea
European de la Lisabona în martie 2000. Comunicarea nevoilor cetãþenilor, practicienilor în domeniul sãnãtãþii ºi
adoptatã apoi, cunoscutã sub titlul de "eEurope - o furnizorilor de servicii de sãnãtate, precum ºi celor care
societate informaþionalã pentru toþi", face parte din formuleazã politici. eHealth are potenþialul de a îmbunãtãþi
Strategia Lisabona, care stabileºte obiectivele pentru ca vieþile tuturor cetãþenilor europeni concomitent cu
Uniunea Europeanã sã devinã cea mai competitivã ºi îmbunãtãþirea eficienþei sistemelor de sãnãtate - într-o
dinamicã economie bazatã pe cunoaºtere din lume pânã perioadã în care bugetele pentru sãnãtate sunt puternic
în 2010. Obiectivele prioritare ale acestei iniþiative sunt: restrânse.
O Conectarea fiecãrui cetãþean, familii, ºcoli, afaceri ºi
administraþii la lumea digitalã ºi la Internet;
O Crearea unei Europe digitale, susþinute de o culturã
antreprenorialã deschisã tehnologiei informaþiei;
O Asigurarea faptului cã societatea informaþionalã este
incluzivã din punct de vedere social.
Pentru atingerea acestor obiective, Comisia a adoptat în
2000 "Planul de Acþiune eEurope 2002", aprobat la
Consiliul de la Feira în iunie 2000. Principalele activitãþi au
ca obiectiv stimularea de mãsuri mai ieftine, mai rapide ºi
mai sigure pentru extinderea Internetului, promovarea
investiþiilor financiare ºi în capitalul uman ºi stimularea
utilizãrii Internetului.
"Planul de Acþiune eEurope" a fost continuat în iunie 2001
de planul eEurope aplicat þãrilor candidate, menit sã
contribuie la accelerarea reformelor ºi la procesul de
modernizare a economiilor acestor þãri, sã stimuleze
crearea capacitãþilor instituþionale, îmbunãtãþirea eLearning
competitivitãþii globale ºi întãrirea coeziunii sociale. "eLearning" constã în integrarea tehnologiilor informaþiei ºi
În iunie 2002, Consiliul European de la Sevilla a adoptat comunicaþiei în sistemele educaþionale. Deoarece Europa
"Planul de Acþiune eEurope 2005", în continuarea celui din doreºte sã transforme procesul de învãþare într-o
2002. Acest nou plan de acþiune se concentreazã pe preocupare pe tot parcursul vieþii, cu oameni de toate
accesul la Internet de bandã largã la preþuri competitive, vârstele dezvoltându-ºi abilitãþile, eLearning poate aduce o
pe siguranþa reþelelor ºi pe o mai bunã utilizare a contribuþie semnificativã prin faptul cã atât organizaþiile cât
tehnologiei de cãtre organismele publice ºi angajaþii îºi schimbã modul în care învaþã,
("eGovernment"). interacþioneazã ºi muncesc. Mai mult, "eLearning" poate
promova integrarea ºi incluziunea socialã, facilitând
accesul la învãþare al persoanelor cu nevoi speciale ºi al
eGovernment celor care trãiesc în condiþii dificile (grupuri marginalizate,
Programul "eGovernement" , prin utilizarea noilor emigranþi, pãrinþi singuri, etc.).
tehnologii, urmãreºte sã furnizeze servicii publice mai
eficiente ºi sã îmbunãtãþeascã relaþia între cetãþeni ºi
guvernele lor. Beneficiile pentru îmbunãtãþirea calitãþii vieþii,
competitivitãþii industriale ºi societãþii vor putea fi atinse însã
numai dacã administraþiile îºi schimbã modalitatea în care
opereazã. Luciana SANDU
54
MADE IN ROMANIA
MADE IN ROMANIA
Produse tradiþionale buzoiene

Covrigii de Buzãu*
Istoria ºi natura deopotrivã au fost darnice cu noi buzoienii. Suntem moºtenitorii unor
averi inestimabile, unice în Europa: Vulcanii Noroioºi – Berca, colecþia de chihlimbar – Colþi,
tezaurul “Cloºca cu puii de aur” – Istriþa. Cu o astfel de zestre ºi aºezare la intersecþia
drumurilor din cele patru provincii româneºti, Buzãul nu putea decât sã primeascã ºi sã
asimileze obiceiuri ºi elemente tradiþionale aparþinând altor zone, culturi ºi popoare.
Dupã 1800, aici se stabilesc sârbi ºi greci. Cei din urmã îºi deschid cârciumi ºi,
având negustoria în sânge, descoperã o combinaþie profitabilã pentru ei ºi apreciatã de
muºterii: la vin, ei servesc un produs alimentar în formã de inel, cu o coajã aurie ºi crocantã
ºi un miez fin, cu o puternicã aromã de fãinã albã de grâu. Produsul respectiv se numea
“Kovrig”, era ieftin ºi uºor de preparat, aºa cã, în scurt timp, în cârciumile din târg, covrigii
devin nelipsiþi. Cârciumarii îi aºezau în ºiruri îmbietoare sau în cutii speciale din lemn,
prevãzute cu capace din sticlã, pentru a le pãstra prospeþimea ºi savoarea.
Brutarii locului ºi-au însuºit reþeta, iar cei mai pricepuþi dintre ei au prins ºi secretul de
preparare, care va transforma produsul în faimosul ºi recunoscutul “covrig de Buzãu”.
Reuºind sã îmbine niºte ingrediente aflate la îndemâna oricui – fãinã, drojdie, sare, zahãr ºi
ulei, brutarul scoate din cuptor inelul acela auriu-lucios, crocant ºi plin de savoare.
Tradiþia s-a pãstrat în zona Buzãului, dezvoltându-se mai multe covrigãrii particulare, care ulterior, prin anii 1970, au trecut la
Întreprinderea Judeþeanã de Industrie Localã, iar în 1977 au fost preluate de Întreprinderea de Morãrit ºi Panificaþie Buzãu.
Produsul “covrigi de Buzãu” se obþine din: fãinã albã, drojdie comprimatã, sare mãcinatã, zahãr, ulei, fãrã adaosuri de
substanþe care sã amelioreze calitatea fãinii, acest fapt conferindu-i produsului caracter “ecologic”.
Pregãtirea materiilor prime ºi auxiliare: fãina se cerne, drojdia se emulsioneazã, sarea ºi zahãrul se dizolvã.
Desfãºurarea procesului tehnologic:
În cuva malaxorului se introduce fãina, emulsia de drojdie ºi apã, amestecându-se 1-2 minute, se adaugã zahãrul, sarea ºi
se continuã frãmântarea. Aproape de finalul frãmântãrii se adaugã uleiul ºi se continuã frãmântarea, pânã la obþinerea unui aluat
consistent. Dupã frãmântare, aluatul se scoate ºi se lasã la fermentat 15 – 20 minute, pe masa de modelat acoperitã cu o pânzã
curatã, dupã care se trece la operaþia de divizare. Fiecare bucatã de aluat se modeleazã lung, sub formã de fitil ºi se obþine
covrigul. Covrigii sunt aºezaþi pe covrigare, acestea introducându-se în cazane cu apã fiartã timp de 3 minute. Dupã opãrire se
aºeazã pe banda cuptorului câte 12 bucãþi. Timpul de coacere este de 12-13 minute la temperatura de 250-260oC.
Divizarea, modelarea, opãrirea se executã dupã modelul tradiþional, toate operaþiile executându-se manual.
Lipia de Buzãu
Lipia este un produs care dateazã din cele mai vechi timpuri, denumirea sa fiind de origine dacicã.
Pe meleagurile buzoiene, aceste produse se executau sub formã de aºa-zise “turte”, cu mijloace rudimentare, pe plite
metalice sau în cuptoare de pãmânt spoite manual. La fabricarea acestui produs se folosea orice tip de fãinã (fãinã albã, semialbã
ºi fãinã neagrã).
Ulterior, datoritã modificãrii obþinerii fãinii ºi ca raspuns la cerinþele consumatorilor, s-a ales ca producerea lipiei sã se facã
din fãinã albã superioarã.
Desfãºurarea procesului tehnologic:
În cuva malaxorului se introduce fãina, emulsia de drojdie, sirop de zahãr, soluþia de sare ºi apã. Se frãmântã circa 15 minute
introducându-se treptat uleiul, continuându-se pânã se absoarbe în întregime în aluat. Consistenþa aluatului este moale. Aluatul se
55
MADE IN ROMANIA
MADE IN ROMANIA
lasã la fermentat circa 10 minute, se face o refragmentare ºi se trece la operaþia de divizare. Divizarea se face în bucãþi
corespunzãtoare gramajului dorit. Modelarea se face manual.
Dospirea finalã dureazã aproximativ 60 minute. Coacerea se face la temperatura de 200-210oC.
Tãmâioasa româneascã de Pietroasa

Soiul alb aromat, care în România este cunoscut sub numele de Tãmâioasã
româneascã, se cultivã de secole pe teritoriul þãrii noastre. Provenind din sudul Greciei
antice, acest soi a început sã fie cultivat încã din antichitate ºi pe teritoriul României, mai întâi
în coloniile greceºti existente la Marea Neagrã. În secolul al XIX-lea, dupã potopul pustiitor
al filoxerei, a fost declanºatã la Pietroasele o adevãratã bãtãlie pentru refacerea
patrimoniului viticol distrus de groaznicul flagel.
Între anii 1893 ºi 1895, la Pietroasele s-a înfiinþat, pe o suprafaþã de 10 hectare, o
colecþie de 737 de soiuri de viþã-de-vie pentru struguri de masã ºi de vin. Printre acestea s-
a aflat ºi Tãmâioasa româneascã, din care s-au obþinut vinuri medaliate la concursuri
naþionale ºi internaþionale. Aºadar, soiul Tãmâioasa româneascã existã pe plantaþii de multe
veacuri, unde s-a adaptat genetic microclimatului de la Pietroasele, pentru obþinerea de vin
tradiþional dulce aromat.
Microclimatul de care beneficiazã aici se caracterizeazã astfel: soluri calde,
alcãtuite din calcare cochilifere, expoziþie sudicã caracterizatã printr-o strãlucire de excepþie
a soarelui, toamne lungi, calde ºi secetoase ce permit supramaturarea strugurilor (acumulãri
exceptionale de zaharuri ºi o aromã particularã).
La Pietroasele, Tãmâioasa româneascã se recunoaºte organoleptic prin aceea cã
vinul tânãr are o aromã complexã, de flori de tei, salcâm ºi iasomie, deosebit de persistentã.
Prin învechire, aroma îºi schimbã caracterul, vinul capãtã nuanþe olfactive care sugereazã mirosul de fagure de miere, de
stafide ºi migdale.
Þuica*, o bãuturã naþionalã

Þuica este o bãuturã alcoolicã obþinutã prin distilarea fructelor fermentabile, în general, ºi a prunelor, în special.
Începând cu 1778, când domnitorul Alexandru Ipsilanti hotãrãºte sã se interzicã aducerea în þarã de vinuri ºi rachiuri strãine,
locuitorii din zona de deal, implicit ºi locuitorii din zona Buzãului, au început sã cultive masiv prunul, al cãrui produs principal era
þuica de prune.
Calitatea þuicii depinde în mare mãsurã de calitatea materiei prime folosite la fermentare ºi distilare, calitate materializatã în
primul rând prin conþinutul în glucide.
În zona de deal a Buzãului, respectiv Pãtârlagele, soiul des întâlnit ºi folosit ca materie primã este soiul autohton “gras
românesc”. Producãtorii din zonã folosesc pentru fermentarea prunelor vase din lemn care sunt cunoscute sub denumirea de tocitori.
Lemnul folosit la confecþionarea tocitorilor este lemnul de brad, iar diametrul acestora este de un metru ºi înãlþimea de 2 metri.
Pentru distilarea borhoturilor fermentate este folosit alambicul simplu, care este cunoscut în zonã sub denumirea de “cazan cu
foc direct”. Cazanul se umple pînã la 60-70% din capacitatea lui, apoi se fixeazã capacul prin lipire cu mãmãligã. În urma fierberii,
vaporii bogaþi în alcool trec în serpentina de rãcire a condensatorului ºi se scurg în vasul colector.
În momentul distilãrii, când începe sã curgã þuica, “fruntea”, reprezentând 1-2% faþã de volumul distilatului crud ºi având tãria
de peste 72% volum de alcool, se colectezã separat ºi este folositã în scopuri terapeutice.
Dupã obþinerea þuicii nu este recomandat consumul imediat, deoarece are un gust aspru ºi aromã slabã. Pentru a fi
consumatã, þuica trebuie sã parcurgã o perioadã de maturare în vase (butoaie din dud ºi stejar), unde capãtã o culoare galben-
aurie foarte plãcutã.
Cârnaþii uscati de Pleºcoi*

Reþeta cârnaþilor de Pleºcoi aparþine zarzavagiilor sârbi care s-au stabilit în zonã în secolul XIX ºi care au adus acolo ºi reþeta
56
de babic (pentru cunoscãtori, nu existã nicãieri babic mai bun decât cel de Buzãu). Nemulþumiþi de gustul cãrnii de oaie din regiune,
care era mult diferit de cel de-acasã, sârbii ar fi decis sã-ºi condimenteze foarte puternic cârnaþii, sã-i afume ºi sã-i usuce pânã la
consistenþa unor bucãþi de lemn, pentru a-i putea mânca.
Indiferent de originea realã, un fapt se ºtie cu certitudine: cârnatul de Pleºcoi este un produs cum nu mai existã altul pe teritoriul
românesc, cu o identitate a gustului (ºi a aspectului) care nu poate fi ignoratã, un deliciu demn de masa celor mai pretenþioºi
gurmanzi.
Probabil cã stomacele simandicoase se vor chirci la ideea cã un cârnat din oaie, afumat ºi puternic condimentat ar putea fi
un aliment “pretenþios”. Însã cu siguranþã oamenii pentru care dieta severã ºi fãrã gust este un coºmar îndepãrtat cunosc esenþa
cârnaþilor de Pleºcoi.
Materii prime: carne de oaie sau caprã ºi carne de vitã.
Condimente: ardei iute, boia dulce, cimbru, boia iute, usturoi.
Materiale auxiliare: amestec de sãrare, supã de oase, maþe de oaie.
Prepararea vestiþilor cârnaþi de Pleºcoi are loc de aproximativ 200 ani în zona Buzãului. În tot acest timp au fost realizate mai
multe reþete de preparare, dar doar cateva menþin reþeta originalã.
Procesul tehnologic cuprinde urmãtoarele faze:
1. Pregãtirea materiei prime: carnea de oaie sau caprã, bine rãcitã se tranºeazã, alegându-se porþiuni anatomice pentru
pastramã (pulpa, spata, muºchi dorsali), iar restul cãrnii de oaie se alege de flaxuri ºi se taie împreunã cu seul în bucãþi de 100-
150g. Carnea de vitã se tranºeazã, se alege de seu ºi flax ºi se taie în bucãþi asemãnãtoare. Cantitatea de carne de vitã variazã
în funcþie de procentul de seu din carnea de oaie.
2. Scurgerea cãrnii: se realizeazã în tãvi metalice perforate, grosimea stratului de carne fiind de 10-15 cm, în spaþii rãcite
(beciuri, camere frig) la 2-4oC timp de 48 de ore.
3. Zvântarea ºi întãrirea: se realizeazã la temperaturi de –1/+1oC, timp de 24 ore. Pornirea fazei de zvântare se face cu
temperaturi pozitive dupã care temperatura scade treptat, ajungând în final la -5oC, iar temperatura cãrnii la 3oC. Carnea se
întoarce, obþinându-se îngheþarea cãrnii fãrã cristale de gheaþã, suprafaþa ei fiind bine zvântatã.
4. Tocarea cãrnii: carnea de vitã ºi de oaie se amestecã împreunã cu condimentele, supa de oase ºi amestecul de sãrare.
Se toacã apoi la volf prin sita cu ochiuri de 8 mm, dupã care se malaxeazã 10 minute. Condimentele folosite nu sunt conservate.
Ardeiul iute roºu ajuns la maturitate este recoltat, spãlat ºi uscat în condiþii naturale. Cimbrul din culturã purã este recoltat, spãlat ºi
uscat în aceleaºi condiþii. Din acesta se folosesc numai frunzele. Pasta de cârnaþi se lasã la “liniºtire” aproximativ 2 ore.
5. Umplerea: pasta se umple în maþe de oaie rãsucindu-se la circa 15-18 cm.
6. Afumarea: produsul se afumã circa 48 de ore. Dupã 24 de ore are loc prima presare. Presarea se face prin masare cu o
vergea de lemn. Se continuã afumarea încã 24 de ore, dupã care are loc a doua masare. Se continuã afumarea. Urmeazã a treia
masare. Afumarea are loc în celula clasicã. Fumul se produce numai prin arderea lemnelor de esenþã tare, de preferinþã fag.
7. Uscarea: dupã afumare se depoziteazã în camere uscate, rãcite pânã ce atinge umiditatea de 30%. Tradiþional, uscarea
se considerã terminatã când cârnaþii la atingere “foºnesc” ºi au culoarea specificã.
8. Depozitarea: se face în spaþii curate, uscate, fãrã miros strãin, la temperaturi de 10-12oC. Cârnaþii se depoziteazã pe
beþe aºezate pe rastele cu spaþii între ºiraguri pentru a permite circulaþia aerului ºi uscarea cât mai uniformã a produsului. Cârnaþii
se marcheazã prin etichetare. Ambalarea se poate face în pungi vidate, în plasa alimentarã sau vrac, în lãzi PVC.
Gabriel AVRAMESCU
Prefectura Buzãu
* Aceste produse se regãsesc pe lista cu posibilele denumiri geografice transmisã Comisiei Europene în 2004, care dupã
aderare, la solicitarea grupurilor de producãrori, vor putea fi protejate ºi înregistrate la nivel comunitar. Lista va fi definitivatã în
primele 6 luni dupã aderare, pe baza solicitãrilor autoritãþilor române transmise Comisiei Europene.
57
MADE IN ROMANIA
MADE IN ROMANIA
Misterul bachic din Hrubele lui ªtefan cel Mare

Viticultura româneascã prezintã drept caracteristicã atribuirea denumirii de origine controlatã.
situarea în zone preponderent colinare: peste 75% din arealele Legislaþia româneascã în domeniu este în acord cu
viticole delimitate pentru producerea vinurilor cu denumire de principalele reglementãri internaþionale – cele ale Oficiului
origine controlatã sunt situate pe pante, în zona colinarã, unde Internaþional al Viei ºi Vinului ºi Reglementãrile Comunitãþii
via poate gãsi microclimatele cele mai favorabile. Economice Europene referitoare la vinurile de calitate produse
Judeþul Vrancea prezintã condiþii termice ºi geologice în regiuni determinate VQPRD (Regulamentele 817/1970,
care favorizeazã producerea unor vinuri de calitate 338/1979, 823/1987, 2081/1992, 1493/1999,
superioarã. Aceasta poate fi o explicaþie pentru orientarea 1607/2000).
cãtre viticulturã, 10,9% din suprafaþa agricolã fiind reprezentatã Actele normative care reglementeazã producþia
de podgorii ºi pepiniere viticole, ca producþie ºi suprafaþã vitivinicolã sunt Legea viei ºi vinului în sistemul organizãrii
reprezentând cel mai mare bazin viticol din þarã. comune a pieþei vitivinicole nr. 244/2002, Ordinul nr.
Zonarea soiurilor de viþã-de-vie (stabilirea soiurilor de 52/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru
Vitis vinifera care valorificã în cel mai înalt grad oenoclimatul producerea ºi comercializarea vinurilor cu denumire de origine
arealului viticol) prezintã urmãtoarea distribuþie1: ºi a Regulamentului de organizare ºi funcþionare a Oficiului
Naþional al Denumirilor de Origine pentru Vinuri ºi Alte Produse
Regiunea Principalele direcþii Principalele Vitivinicole (ONDOV), Ordinul nr. 1011/2003 privind
viticolã de producþie soiuri aprobarea deciziilor de acordare a dreptului de producere a
Vinuri albe ºi roºii de Galbenã de vinurilor cu denumire de origine controlatã în România.
consum curent Odobeºti, Plãvaie, Conform reglementãrilor legislative, arealele viticole
Feteascã regalã, delimitate pentru producerea vinurilor ºi a produselor pe bazã
Aligote, Bãbeascã de must ºi vin cu denumire de origine cuprind terenurile dintr-un
Zona judeþului neagrã centru viticol care, datoritã condiþiilor ecologice favorabile,
Vrancea - 12 soiurilor de înaltã calitate cultivate ºi a tehnologiilor de culturã
Vinuri albe de Feteascã albã,
soiuri, aplicate, pot fi destinate obþinerii unor produse de cea mai
calitate superioarã Riesling italian,
rãspândite în înaltã calitate, caracterizate prin denumirea specificã a locului
Sauvignon
cele trei în care au fost produse.
Vinuri roºii de Cabernet Aceste clarificãri teoretice sunt importante dacã þinem
podgorii calitate superioarã Sauvignon, Merlot,
Panciu, cont cã în vorbirea curentã se foloseºte termenul „ºampanie”
Feteascã neagrã pentru toate categoriile de vin efervescent, fie spumant sau
Odobeºti,
Coteºti Distilate învechite de Plãvaie, Feteascã spumos, românesc sau francez.
vin regalã Denumirea genericã de vin efervescent cuprinde vinurile
Vinuri spumante Feteascã albã, suprasaturate cu dioxid de carbon, menþinute în aceastã stare
(Panciu) Riesling italian, Pinot într-un spaþiu închis (butelii sau tancuri ermetice din oþel ºi
noir rezistente la presiune). Calitatea acestor vinuri se apreciazã în
mare mãsurã dupã bogãþia ºi persistenþa spumãrii, ca ºi dupã
În categoria vinurilor de calitate, recunoscute atât pe fineþea ºi durata perlãrii.
piaþa internã, cât ºi pe cea externã, este inclus ºi vinul spumant Din grupa vinurilor efervescente, cea mai cunoscutã ºi
obþinut prin metoda champenoise în podgoria Panciu, produs apreciatã este cea a vinurilor spumante, în fruntea cãrora se
emblemã pentru judeþul Vrancea, alãturi de Galbena de situeazã „ºampania”, care se produce în Franþa. Pentru a nu
Odobeºti. crea confuzie între produsul obþinut exclusiv în arealul delimitat
Un prim aspect în definirea unui vin de marcã îl din regiunea Champagne ºi bãuturi similare obþinute în alte
reprezintã certificarea originii ºi a calitãþii, realizatã prin regiuni din Franþa sau din alte þãri, legislaþia prevede
1 Nicolai Pomohaci, Constantin Sîrghi, Valeriu V. Cotea, Viorel Stoina, Marin Gheorghiþã, Ioan Nãmoloºanu, ¨Oenologie – Prelucrarea strugurilor ºi producerea vinurilor¨, volumul
I, Editura Ceres, Bucureºti, 2000, pag. 45.
58
obligativitatea adoptãrii altor denumiri. În România, prin Legea ermetic cu dopuri de tiraj, fixate cu agrafe de gâtul sticlei ºi se
viei ºi vinului nr. 244/2002 s-a stabilit oficial denumirea de vin depoziteazã în spaþiile de fermentare, unde se aºeazã în stive,
spumant2. în poziþie orizontalã, cu gura în jos.
Vinul spumant din regiunea viticolã Panciu este obþinut Temperatura de fermentare este foarte importantã; ea
integral prin metoda champenoise3 (cu fermentare la sticlã), trebuie sã fie constantã (15-16 Celsius) pe toatã durata
O
având o tradiþie de 38 ani. procesului.

Fermentaþia alcoolicã la sticlã dureazã circa 3-6
sãptãmâni, timp în care în sticlã se realizeazã o presiune de 6
atm. Dupã fermentare, sticlele se lasã în continuare timp de 6-
18 luni în stive, tot timpul în poziþie orizontalã.
În timpul învechirii, sticlele se reclãdesc periodic ºi se
agitã puternic. La sfârºitul perioadei, se realizeazã operaþia de
remuaj, care constã în aducerea depozitului de drojdie pe
dop. Sticlele se aºeazã pe pupitre speciale ºi se rotesc zilnic
sau la douã zile, cu câte o optime din circumferinþã. Este
interesant de aflat cã operaþia este executatã de personal
angajat special, fapt ce subliniazã importanþa procesului.
Etapa urmãtoare este degorjarea (evacuarea
depozitului de drojdie din butelie). Sticlele sunt puse în
Particularitãþile procesului de producþie sporesc ºampagen, un dispozitiv care îngheaþã drojdia ºi permite
atractivitatea produsului în sine. În cazul vinului spumant de înlãturarea ei cu uºurinþã, fãrã a afecta calitatea bãuturii.
Panciu, elementul de originalitate constã în posibilitatea de a Suplimentar, pentru obþinerea soiurilor sec ºi demisec buteliile
urmãri diferite etape ale procesului prin vizitarea spaþiilor de se trimit la maºina de dozat licoarea de expediþie, preparatã
depozitare. Este vorba de cunoscutele Hrube ale lui ªtefan cel din vin vechi de calitate ºi buchet de învechire bine evoluat, din
Mare. zahãr dublu rafinat, bioxid de sulf ºi acid citric. Doza de licoare
Descoperite în anul 1952, Hrubele sunt atribuite variazã în funcþie de tipul de vin spumant ce trebuie realizat. La
Voievodului ªtefan cel Mare (1457-1504), deºi prima atestare Panciu, sortimentele produse sunt Extra Brut, Brut, Sec, Demisec,
documentarã o reprezintã un act de proprietate din anul 1700 Demidulce. Vinul învechit, indiferent de categorie, are cel puþin
în care este menþionat serdarul Ion Costin, fiul marelui logofãt 12 grade de alcool.
Miron Costin. Dupã administrarea licorii de expediþie, sticlele se închid
Din anul 1968, dupã electrificarea ºi betonarea lor, prin aplicarea dopului de expediþie ºi a coºuleþului de sârmã,
hrubele sunt populate cu butelii de ºampanie pentru asigurarea se întorc pentru omogenizarea amestecului ºi se lasã în repaos
etapei de învechire a vinului. Din culoarul central se ramificã un în vederea toaletãrii (aplicarea etichetei, a contraetichetei, a
numãr de 36 de galerii laterale ce totalizeazã 3 km, cu o capsulei de staniol, a fluturaºului).
capacitate de 3 milioane de butelii. Parcurgerea riguroasã a fiecãrei etape descrise anterior
Povestea vinului spumant cuprinde douã etape: cea a oferã garanþia obþinerii unui produs de calitate. Afirmaþia este
producerii vinului de bazã (vinul materie primã) ºi fermentarea susþinutã de numeroasele medalii de aur ºi argint obþinute de
propriu-zisã. vinul spumant de Panciu la concursuri interne ºi internaþionale
Trei vinuri materie primã, de un an vechime se (1992- Ljubliana, 1993 – Bruxelles etc).
asambleazã/cupajeazã pentru realizarea unor loturi Mai mult decât un vin în sine, spumantul de Panciu
omogene, neutre, a cãror compoziþie fizico-chimicã ºi calitate reprezintã o atracþie turisticã internaþionalã. Vizitatorii pãtrund în
sã corespundã standardului. adâncurile Hrubelor lui ªtefan, urmãresc îndeaproape procesul
Urmeazã operaþia de turnare în sticle, tirajarea . de naºtere a licorii magice, iar la sfârºit degustã, asemenea lui
Pregãtirea specialã constã în realizarea amestecului dintre vinul Bachus, perle efervescente prelinse din bobul auriu.
de bazã ºi licoarea de tiraj (sirop de zahãr, adjuvanþi). Pentru Iulia ªERBAN
tiraj se folosesc sticle speciale cu pereþi groºi, care rezistã la o Prefectura Vrancea
presiune de minim 17 atm. Dupã umplere, sticlele se închid
2 Legea nr. 244/2002, art. 18, litera c).

3 Nicolai Pomohaci, Constantin Sîrghi, Valeriu V. Cotea, Viorel Stoina, Marin Gheorghiþã, Ioan Nãmoloºanu, op. cit. pag. 333.
59
MADE IN ROMANIA
MADE IN ROMANIA
Euro-atitudine
Anul acesta, parcurile bucureºtene aratã parcã, mai F. W. Meyer), nu ºi-a dezminþit statutul de capitalã ºi i-a acordat
frumos ca niciodatã. Minunate mâini de meºteri grãdinari ºi-au frumosului Parc Herãstrãu, strãlucirea de altãdatã.
demonstrat mãiestria în a decora spaþiile verzi. Toate aceste minunãþii, dar ºi vremea binevoitoare, i-au
Parcul Herãstrãu, cel mai mare parc bucureºtean ºi unul îndemnat pe locuitori sã iasã "la promenadã", cum se spunea
dintre cele mai frumoase parcuri din þarã, amenajat între anii pe vremuri, ºi sã îºi bucure sufletul cu atracþiile acestui parc. Dar,
1936-1939 pe o fostã zonã de mlaºtini, s-a transformat acum, spre dezamãgirea mea, am constatat cã spiritul civic, respectul
în anul 2006, aproape peste noapte, într-o adevãratã grãdinã ºi dragostea faþã de naturã lipsesc încã multora. Unii vizitatorii,
din poveºti; au fost plantaþi pini argintii, lalele, dalii, petunii ºi uimiþi, pe drept cuvânt, de plantele deosebite, nu au rezistat
magnolii, dar ºi alte plante mai puþin cunoscute la noi, precum tentaþiei de a-ºi lua cu ei acasã, ca "amintire", câteva ramuri
bogatul rododendron, niºte tufe mici, primãvãratice, pline de înflorite de trandafir parfumat, cu toate cã prin parc existã ºi
flori având nuanþe de la albul proaspãt, pânã la ciclamen ºi câþiva oameni de pazã. Astfel cã, revenind peste un timp în
roºu închis. parc, am vãzut frumoasele tufe de rododendron ciuntite, fãrã
Bucureºtiul, un loc de altfel cunoscut pentru atracþiile sale excepþie, de una sau mai multe crenguþe.
(de exemplu, Grãdina Botanicã, înfiinþatã în 1860, de cãtre Într-o zi, o fetiþã încerca din rãsputeri sã rupã o crenguþã
doctorul Carol Davila sau Parcul Ciºmigiu, inaugurat în anul de liliac. "Ioana, nu e bunã crenguþa aia de jos, e murdarã,
1854 ºi care poartã amprenta celebrului peisagist vienez Carl rupe ºi tu mai de sus!", îi spuse bunica. M-am apropiat de
doamna în vârstã ºi i-am zis: "Doamnã, cu o astfel de atitudine
vreþi dumneavoastrã sã intrãm în Europa?".
De cele mai multe ori, lumea priveºte dezaprobatoare,
fãrã sã facã însã nimic, devenind, într-un fel, complice. În fond,
parcurile, de fapt niºte grãdini publice, sunt ale noastre, ale
tuturor, ºi nimeni nu are dreptul sã rupã nici o floare. Nu doar
pentru a nu le sãrãci, ci mai ales, din principiu, dintr-o atitudine
civicã ºi, pentru cã (nu-i aºa?), noi toþi tindem spre o atitudine
europeanã!
Ligia Cristina Oprea

Noutãþi aºteptate
În luna octombrie 2006 va apãrea la Editura Institutului European din Iaºi volumul "Studii irlandeze" de Codruþ Constantinescu,
consilier de integrare europeanã. Volumul reuneºte câteva din studiile publicate în revista "Axioma" în perioada 2004-2006:
"Irlanda pre-englezã ºi debutul relaþiilor cu Anglia", "Începuturile miºcãrii naþionaliste irlandeze", "Radicalizarea miºcãrii
naþionaliste irlandeze 1876 - 1900", "O poveste de succes: Irlanda în Comunitatea Europeanã", "La periferie sau în centru?
Cultura irlandezã ºi Europa", la care se adaugã alte capitole captivante despre "Armata Republicanã Irlandezã, patrioþi sau
teroriºti?", "Sistemul politic irlandez", "Irlanda de Nord" etc.
Dacã vreþi sã aflaþi cum un mic popor celtic a câºtigat de 3 ori Premiul Nobel la Secþiunea Literaturã, cum din sãracii Europei
de Vest au ajuns printre cei mai bogaþi, de ce IRA a pus atâtea probleme englezilor ºi cum au ajuns totuºi sã se înþeleagã,
citiþi "Studiile irlandeze"!
Informaþii suplimentare: www.euroinst.ro sau codrut77@yahoo.com.
60
LINKURI UTILE
Ministerul Integrãrii Europene - www.mie.ro
Ministerul Afacerilor Externe - www.mae.ro
Misiunea României pe lângã UE - www.ue.mae.ro
Centru Român de Informare de la Bruxelles - www.roinfocentre.be
Institutul European din România - www.ier.ro
Delegaþia Comisiei Europene în România - www.infoeuropa.ro
Consiliul Europei, Biroul de Informare Bucureºti - http://www.coe.ro
Situl Uniunii Europene - www.europa.eu
Instituþii europene
Parlamentul European - www.europarl.europa.eu
Consiliul Uniunii Europene - http://www.consilium.europa.eu
Preºedinþia finlandezã a Consiliului UE - www.eu2006.fi
Comisia Europeanã - http://ec.europa.eu
Curtea Europeanã de Justiþie ºi Tribunalul de Primã Instanþã - http://curia.europa.eu
Curtea Europeanã de Conturi - http://www.eca.europa.eu
Mediatorul European - http://www.ombudsman.europa.eu
Alte situri dedicate problematicii europene:

www.euractiv.com
www.euractiv.ro
www.europeana.ro
www.euobserver.com
http://www.pontweb.ro
http://europe.org.ro/euroatlantic_club
http://www.ClubE.ro
www.15-25.ro
www.9mai.ro
www.euromoneda.ro
Publicaþie editatã de Ministerul Integrãrii Europene

Direcþia Mass Media ºi Comunicare
Str. Apolodor nr. 17, Sector 5
Bucureºti, ROMÂNIA
Tel. 021-301.15.14, Fax 021-301.15.13
E-mail. adriana.dobre@mie.ro
http://www.mie.ro
Tipar: la S.C. Magic Print S.R.L. - Oneºti

Consilier European Nr. 4 Din 2006

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Consilier European Nr. 4 Din 2006

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect editorial ºi redactor-ººef: Adriana DOBRE

Publicaþie editatã de Ministerul Integrãrii Europene

© Ministerul Integrãrii Europene, 2006

Originile ºi evoluþia politicii de coeziune a Uniunii Europene - Luciana SANDU

Strategia Lisabona între deziderat ºi realitate - Cãtãlina CONSTANTIN

Pologne et Hongrie - Aide a la Restructuration Economique - Carmen PÃTRUÞ

Principiile Fondurilor Structurale - Diana HANGIU

PERSONALITÃÞI ALE CONSTRUCÞIEI EUROPENE

bré e! llo g! ere t! -

Produse tradiþionale buzoiene - Gabriel AVRAMESCU 55

jumãtate din bugetul comunitar ca urmare a necesitãþii creºterii

Diversificarea economiei rurale în contextul aderãrii României la UE

calificare agricolã specificã14. agriculturi competitive ºi integrate mediului sãu natural,

Dezvoltarea ruralã durabilã

23 Asociaþia Naþionalã de Turism Rural, Ecologic ºi Cultural - www.antrec.ro.

1. Numãrul de camere sã nu fie mai mare de ºase, astfel A.N.T.R.E.C.

24 Institutul Naþional de Statisticã, Planul Naþional Strategic.

În Uniunea Europeanã se acordã sprijin financiar

Regulamentul Comisiei 1432/2003 cu privire la recunoscute este posibilitatea încheierii contractelor

Agenþiile de plãþi pentru agriculturã ºi dezvoltare ruralã

Impactul reformei politicii agricole comune asupra politicii de coeziune a UE

1. Cauze exogene – nivelul internaþional al

în curs de dezvoltare, impunând o disciplinã în politica ºi Deoarece nu se reuºeºte sã se creeze suficient de

sociale Progresul tehnic ºi continua liberalizare a pieþelor

sãrace. Agriculturã (FEOGA), prin care se sprijinã structurile agricole ºi

Originile ºi evoluþia politicii de coeziune a Uniunii Europene

Strategia Lisabona – între deziderat ºi realitate

analiza criticã a politicilor adoptate de numeroase state

10 Concluziile Consiliului European de la Bruxelles, 25-26 martie 2004.

Aspectele fenomenului migraþionist pe piaþa europeanã a forþei de muncã

fenomenul migraþionist ºi efectele menþinerea acestor restricþii, dar sub

certificare, publicitate; De aceea managementul efectiv Europeanã – aprofundare ºi extindere. De la

Euroregiunile – paºi spre intregrare

Euroregiunile din România

33 Definiþie datã de cãtre Comisia Europeanã.

Ordonanþã de Guvern, Convenþia privind cooperarea transfrontalierã35.

Carpatica – cea mai reprezentativã euroregiune pentru România

Uniunea Europeanã ºi criza bosniacã – istoria unui eºec comunitar

Pologne et Hongrie – Aide a la Restructuration Economique

Alocarea fondurilor în cadrul programului PHARE România

Obiectivul ºi numele proiectului Total PHARE Consolidare Investiþii

În conformitate cu procedura de achiziþie aplicabilã, agenþiile de implementare elaboreazã documentaþia de licitaþie

Principiile Fondurilor Structurale

nivelului naþional, ci autoritãþilor competente de la nivel naþional ºi parteneriale din CM.

Intervievat de Joseph Kingsbury - Smith (7 martie 1950)

Intervievat de Joseph Kingsbury - Smith (21 martie 1950)

Konrad Adenauer, Memorii 1945-1 1953 (12 iulie 1952)

Konrad Adenauer, discurs (12 iulie 1952)

Structura ºi autoritatea unei hotãrâri a Curþii de Justiþie a Comunitãþilor

Cu privire la aplicarea art. 177

5 Actualul articol 234 din TCE.

Cu privire la interpretarea art. 102

Înainte de dispozitiv, hotãrârea Curþii face menþiunile

Mihaela Augustina DUMITRAªCU

Produse tradiþionale buzoiene

Tãmâioasa româneascã de Pietroasa

Þuica*, o bãuturã naþionalã

Cârnaþii uscati de Pleºcoi*

Misterul bachic din Hrubele lui ªtefan cel Mare

având o tradiþie de 38 ani. procesului.

2 Legea nr. 244/2002, art. 18, litera c).

Ligia Cristina Oprea

Alte situri dedicate problematicii europene:

Publicaþie editatã de Ministerul Integrãrii Europene