Psihanaliza

Psihanaliza reprezinta un set de teorii si o disciplina pusa la punct Sigmund Freud si dezvoltata de adeptii sai. Psihanaliza este o abordare psihodinamica a psihologiei si s-a nascut din dorinta de a trata afectiunile psihologice, precum si de a analiza mintea umana si modul in care gandim si ne comportam. Aceasta disciplina are la baza principiul determinismului, si anume credinta ca fenomenele psihice si comportamentele umane sunt determinate de evenimente petrecute in trecut si care, daca nu sunt constientizate, produc repetarea in continuu a acelorasi tipuri de comportamente. Noutatea concepiilor lui Freud a constat n recunoaterea importanei proceselor psihice incontiente. In starea constienta ne dam seama de perceptiile, amintirile, gandurile, fanteziile si sentimentele traite. Ceea ce Freud a numit preconstient reprezinta amintirile si cunostintele la care nu ne gandim pe moment, dar pe care le putem aduce oricand in starea constienta. Potrivit lui Freud, subconstientul este sursa motivatiilor noastre, fie ca este vorba despre mancare, sex, impulsuri nevrotice sau motivatii artistice. Mintea umana refuza iesirea la suprafata a acestor instincte primare, pe care le putem percepe doar intr-o forma camuflata - acte ratate (erorile in vorbire, scris sau citit, lapsusurile, ticurile, etc.), vise, simptome ale tulburarilor psihice. Potrivit teoriei structurale sau teoriei instantelor, Freud a presupus ca mintea umana este impartita in trei instante: Ego (Eu), Superego (Supra-Eu) si Id (Sine). Sinele exista in subconstient si este responsabil pentru transformarea necesitatilor umane primordiale in forte motivationale, sau instincte, numite dorinte de catre Freud. Aceste transformari au fost numite procese primare. Sinele functioneaza potrivit principiului placerii, sau a satisfacerii necesitatii imediate: foame, sete, sex, evitarea durerii, etc. In viziunea psihanalitica, nou-nascutul este reprezentarea pura a sinelui - acesta plange instinctiv ori de cate ori ii este foame sau vrea sa fie curat, desi nu stie exact de ce plange. Sinele este izvorul de energie al psihicului uman, precum si baza din care se nasc eul si supraeul, sub influenta lumii externe. Totodata, sinele intra in conflict cu eul si supraeul. Superego sau Supra-Eul rezida cu preponderenta in preconstient. O parte a supereului este formata din valorile inspirate de parinti, profesori, mentori, cu alte cuvinte constiinta umana. O a doua parte a supraeului este Ego ideal sau Eul ideal - informatiile despre ceea ce este bine sau ce ar trebui sa faca o persoana; cu alte cuvinte, imaginea interioara la care fiecare dintre noi aspiram. Ego sau Eul se afla preponderent in constient, este legat de realitate prin simturi si are rolul de a materializa dorintele seului. Spre deosebire de sine, care functioneaza pe principiul satisfacerii imediate a cerintelor, eul functioneaza pe principiul realitatii: satisfacerea dorintei in momentul in care se gasesc resursele adecvate. Eul cuprinde functiile psihice precum gandirea, controlul, planificarea, apararea, functionarea intelectuala sau memoria. Eul reprezinta ratiunea si bunul simt, in opozitie cu pasiunea, reprezentata de sine. In diagrama modelelor structurale si topografice ale mintii, Freud prezinta continutul eului ca aflandu-se jumatate in constient, un sfert in preconstient si celalalt sfert in subconstient. Mecanismele de aparare ale eului (ego) Mecanismele de defensa identificate in psihanaliza reprezinta procedeele psihice prin care eul este menajat de confruntarea directa cu continutul subconstientului, adica pulsiunile si

refularile. Aceste mecanisme de aparare ofera un refugiu in fata situatiilor la care nu putem face fata. Astazi lista mecanismelor de defensa este uriasa si nu exista un conses in privinta numarului acestora. Printre primele identificate se numara: Negarea realitatii psihice interne presupune in acelasi timp afirmarea existentei acesteia - nu poti nega decat ceva ce exista. Astfel refularile patrund in constient sub forma negata. Recunoasterea acestor ganduri si dorinte reprimate ar produce o stare anxioasa extrema. Refularea este cel mai vechi, mai important si mai cunoscut mecanism defensiv in psihanaliza, acest concept nascandu-se odata cu cel de subconstient. Prin procesul de refulare sunt pastrate in subconstient toate acele reprezentari pulsionale interzise de supraeu. Refularea este un mecanism de baza in nevroza, dar si un proces normal in viata cotidiana. In general, se presupune ca sunt refulate acele experiente din copilarie care ar duce la un dezechilibru al psihicului imatur al copilului. Potrivit lui Freud, psihanaliza are rolul de a aduce si a prelucra la nivel constient conflictul refulat, pentru a putea fi condamnat. Identificarea este situatia in care eul unei persoane preia in mod inconstient anumite trasaturi de la alta persoana. O forma de identificare este identificarea cu agresorul, un mijloc de aparare utilizat in relatiile cu obiectele lumii exterioare carora subiectul nu poate sa le faca fata. Un exemplu este cel al victimei care se transforma in agresor. Deplasarea : Un exemplu este cel al parintelui care isi descarca nervii pe copil, atunci cand a fost pus intr-o situatie frustranta de catre sef la serviciu. Sublimarea se refera la transformarea impulsurilor instinctuale in activitati acceptate de societate, cum ar fi utilizarea energiei instinctului sexual in scopuri artistice, sau a impulsurilor agresive intr-un sport. Proiectia este atribuirea propriilor caracteristici, sentimente, dorinte sau trasaturi de caracter pe care nu ni le dorim sau nu le cunoastem, unor obiecte sau persoane din exterior. Rationalizarea este procedeul prin care incercam sa dam o explicatie logica sau acceptabila din punct de vedere moral unor inclinatii, manifestari sau sentimente considerate inacceptabile si a caror cauza nu este perceputa. Formatiunea reactionala reprezinta dezvoltarea unei atitudini sau comportament in sens opus cu o tendinta instinctuala refulata. De exemplu, manifestarea unei obsesii pentru curatenie poate ascunde dorinta perversiunilor sexuale. Mecanismele de aparare descrise in psihanaliza nu implica neaparat patologicul. Acestea fac parte din sistemul Eului si servesc la adaptare si sunt in mod normal folosite in viata de zi cu zi. Descarcare - Catharsis Una din teoriile psihanalizei - terapia cathartica - isi are baza in experienta prietenului si mentorului sau, Dr. Joseph Breuer si a pacientei sale Anna O. in anii 1880. Pacienta suferea de o serie de simptome, dar care nu aveau nicio cauza fizica - tuse, dificultati de vorbire, paralizie, spasme involuntare, halucinatii vizuale. In acea vreme, aceasta tulburare era numita isterie. Aceste simptome s-au intensificat mai ales dupa moartea tatalui sau, pe care il ingrijise cea mai mare parte din viata sa. Anna suferea de schimbari dramatice de stare, fantasmagorii, si incercase de cateva ori sa se sinucida, insa in timpul serii intra intr-o stare asemanatoare cu hipnoza si reusea sa povesteasca medicului fanteziile si experientele din timpul zilei, iar apoi se simtea mai bine. Breuer a observat ca unele evenimente de care Anna isi amintea, se identificau drept cauza a unui simptom. Astfel, simptomul (evitarea apei) a disparut imediat ce si-a amintit evenimentul generator. Breuer a numit aceasta experienta "catharsis", cuvantul grec ce inseamna purgatie sau curatare. Treptat, in acest mod Anna a reusit sa scape de toate simptomele de care suferea, insa numai cu ajutorul lui Breuer. Din pacate colaborarea celor doi a generat aparitia unor dorinte de natura sexuala, motiv pentru care medicul a intrerupt sedintele de terapie. Dupa acesta experienta, Breuer si asistentul sau Sigmund Freud au scris o carte despre isterie, in care explicau noua teorie: orice tip de isterie este rezultatul unei experiente traumatice, care nu

se incadreaza in conceptul pacientului despre lume in general. Desi emotiile asociate cu trauma respectiva nu sunt exprimate in mod direct, acestea nu dispar, ci sunt exprimate prin comportament, sub forma unor simptome fizice. Atunci cand pacientul constientizeaza intelesul simptomelor - prin terapie cathartica, sentimentele refulate sunt eliberate (prin retraire) si astfel dispare necesitatea exprimarii prin simptome. Transferul in psihanaliza: Transferul este un fenomen prin care pacientul proiecteaza in mod inconstient asupra psihoterapeutului sentimente ce ar trebui sa fie indreptate catre persoanele apropiate pacientului. Putem defini acest fenomen ca "repetarea inadecvata in prezent a unei relatii foarte importante in copilarie", sau "reproducerea unor emotii ce au legatura cu experiente refulate din copilarie si substitutia obiectului original al emotiilor reprimate, cu o alta persoana". De exemplu, in viata reala o persoana poate fi inclinata sa nu aiba incredere in alta persoana care seamana cu fostul sot abuziv, sau sa indrageasca pe cineva doar pentru ca seamana cu prietenul din copilarie. In terapia psihanalitica transferul ia deseori forma atractiei erotice - la fel cum s-a intamplat cu pacienta Anna O. (caz in care transferul a scapat de sub control), insa poate fi vorba si de furie, ura, neincredere, dependenta extrema sau idolatrizare. Desi initial transferul era vazut ca o piedica in succesul psihanalizei, mai tarziu Freud si-a dat seama ca este un fenomen necesar pentru a scoate la suprafata sentimente refulate si conflicte nerezolvate din copilarie. Readucerea trecutului in prezent face trimitere nu numai la trecutul real al pacientului, ci si la cel imaginat. Psihanaliza activeaza trasaturi de personalitate bazate pe conflictele intrapsihice, iar stabilirea transferului si aducerea acestuia la cunostinta pacientului face posibila producereailuminarii - insight-ului - sau a intelegerii de sine. Iluminarea: Iluminarea sau insight-ul este momentul in care pacientul isi da seama de sursa emotiilor sale evenimentul traumatic originar (recumerarea amintirilor uitate). Odata ce s-a produs catharsisul(descarcarea) si iluminarea (eng. insight) sau intelegerea cauzelor conflictelor intrapsihice, cea mai mare parte a terapiei psihanalitice s-a realizat. Mai ramane aplicarea acestui insight in psihicul si comportamentul actual.