Biochimie lp

Concentratiile
procentuala cp molara c miu normala cn

Metode de determinare a ph-ului

1) metoda calorimetrica: se bazeaza pe modificarea culorii indicatorului in functie de ph - intervalul de viraj reprezinta intervalul de ph in care are loc schimbarea valorii indicatorului - intervalul de ph corespunde la doua unitatii de ph Indicator Zona de viraj Metilorange 3,1(rosu) 4,5(galben) -> noante de orange Rosu de metil 4,4(rosu)- 6,2(galben) -> noante de orange fenoftaleina 8,2(incolor)- 10(rosu carmin) -> noante de roz indicatorii universali corespund unei scari mari de ph si se obtin prin combinarea in diferite proportii a indicatorului individual prin imbinarea hartii cu acest indicator se obtin hartiile indicatoare de ph

ph-ul solutiilor
ph= -log[H+] ph+poH=14 -> produsul ionic al apei daca ph=poh=7 -> solutiile sunt neutre daca ph<poh => ph<7 {0,16,9}-> se definesc solutiile acide ph>poh => ph<{7,1 14} => se definesc solutiile alcaline ( bazice) ex: ph salivar = 6,3 6,8 ( usor acid) ph gastric = 1,5-3 ( extrem de acid) ph suc pancreatic = 7,8-8 ( usor alcalin) ph intestin gros = 5,5 6 ( acid) ph urinar= 5-8 ph sangvin = 7,3-7,4

Solutiile tampon
Solutiile tampon sunt solutii care contin 2 componente: una capabila sa cedeze protoni si una capabila sa accepte protoni. Rolul lor este de a mentine constant ph unor solutii

Sistemele tampon sunt formate dintr-un acid slab si o sare a acidului sau dintr-o baza slaba si o sare care contine cationul bazei. Cedeaza protoni -> acid Accepta protoni -> baza I Acidul acetic ch3cooh ca(componenta acida) Sarea acidului acetic: acetat de Na: ch3COONa cb(comp bazica) HCl + CH3COONA -> CH3COOH + NACl NaOH + CH3COOH - > CH3COONa +NOH II baza slaba ( ex baze: NaOH, Ca(OH)2 ) HCl+NH3-> NH4+Cl-

Volumetrie
Volumetria = metoda chimica de analiza cantitativa caracterizata prin rapiditate, simplitate, precizie Titrarea = consta in adaugarea treptata a unui reactiv aflat intr-o solutie de concentratie cunoscuta peste solutia de analizat, pana la punctul de echivalenta, evidentiat cu ajutorul indicvatorului de echivalenta chimica Indicatorii de echivalenta : sunt substantele chimice care isi modifica una din propietatiile caracteristice la punctul de echivalenta chimica Punctul de echivalenta : reprezinta momentul in care toata cantitatea de substanta aflata in solutia de analizat a reactionat cu reactivul utilizat la tritrare. Tipuri de reactii care stau la baza reactiilor volumetrice: - r de neutralizare - r de precipitare - r de oxido-reducere Reactii de neutralizare Indicatorii utilizati sunt indicatori de ph caracterizat printr-o proprietate care se modifica in functie de ph. Cei mai utilizati sunt indicatorii care isi modifica culoarea A) Titrarea unui acid cu o baza = Alcolimetrie principiul metodei: concentratia necunoscuta de acid dintr-o solutie este determinata prin titrarea cu o solutie bazica de concentratie cunoascuta. HCl+NaOH -> -< NaCl + NOH N1 x V1 = N2 x V2 -> principiul echivalentei chimie NA xVA = NB x VA C la mie = N x Eq [g la mie] T= C la mie / 1000 [ g / ml]

B) Titrarea unei baze cu un acid = Aciclimetrie principiul metodei: concentratia necunoscuta de baza dintr-o solutie este det prin titrarea cu o solutie acida de concentratie cunoscuta. NaOH+HCl -><- NaCl + HOH

Reactii de identificare a aminoacizilor

Aa sunt substante solide, cristaline cu puncte de topire ridicate mai mari de 200 grade C care sunt solubili in solventi polari ( apa, etanol) si insolubili in solventi nepolari (benzen). Aa au caracter amfoter adica in mediu acid se comporta ca o baza si invers. Aa participa la reactii chimice caracteristice gruparilor carboxil, peptidice precum si la reactii datorate prezentei unor grupari reactive in radicalul de la carbonul alfa. A) 1. 2. 3. reactii generate de identificare a aa Reactia cu ninhidrina ->(t grade C) violet ( prezenta unui aa) Reactii cu formare de saruri complexe -> albastru Reactii de dezaminare-> H2 sageata in sus

B) reactii specifice de identificare a aa ( R ) 4. reactia xantoproteica -> galben : specifica pentru identificarea aa care contin in radical nucleul aromatic ( fenil alanina tirozina triptofan) 5. reactii pentru identificarea aa cu sulf in radical Na2S + Pb(CH3COO) -> (t) 2CH3COONa + PbS ( negru brun)

Reactii de precipitare a proteinelor

Proteinele sunt compusi macromoleculari cu structura polipeptidica Proteinele fibrilare sunt insolubile in apa . Solubilitatea proteinelor in apa este influientata de ph si de sarurile neutre ale metalelor usoare si ale ionului amoniu Proteinele plasmatice pot fi separate de baza solubilitatii diferite in sulfat de amoniu astfel albuminele participa in solutii saturate de suflat de amoniu iar globulinele participa in solutii semisaturate de sulfat de amoniu. Reactii de precipitare a proteinelor A) Precipitarea reversibila a proteinelor-> salifierea 1. Ovalbumina + (NH4)2SO4 -> precipitat-> incolor B) Precipitarea ireversibila a proteinelor -> denaturare 2. Precip cu ac minerali -> galben pai Denaturarea poate fi provocata de diferiti agenti denaturanti: - temp mai mari de 50 de garde C - radiatii cu frecventa mare - ph foarte acid sau foarte bazic ( ph-uri extreme) 3. Precip cu solventi organici -> alb

4. Precip cu ac organici - ac sulfosalicilic -> alb - ac tricloroacetic -> alb - ac picric -> galben 5. Precip cu saruri ale metalelor grele - CuSO4 verzui - HgCl2 alb - AgNO3 alb - Pb(CH3COO)2 alb

Factori care influienteaza activitatea enzimatica

1) Temperatura: pt fiecare enzima exista o temperatura optima pt exercitarea activitatii catalitice. Cresterea vitezei de reactie cu temperatura se manifesta pe un domeniu limitat de temperatura, limita superioara corespunde temperaturii optime. Dincolo de aceasta temp activitatea enzimei scade deoarece incepe procesul de denaturare termica a proteinelor 2) Ph-ul : se defineste ca ph optim. Ph-ul la care activitatea enzimatica este maxima. Pt majoritatea enzimelor aceasta variaza intre 5-9 cu unele expectii: pepsina ( ph optim = ph gastric = 2) 3) Taria ionica: prezenta anumitor ioni in mediul de reactie influienteaza sepcific activitatea catalitica a enzimelor DOZAREA AMILAZEI SALIVARE: amilaza salivara umana este o endopeptidaza cu specificitate pentru legatura alfa 1,4 glicozidica, care catalizeaza hidroliza amidonului si a glicogenului in fragmente din ce in ce mai mici, denumite dextrine. In functie de greutatea moleculara, dextrinele se coloreaza diferit in prezenta iodului astfel: - AMILODEXTRINE ->(I2) Albastru - ERITRODEXTRINELE -> (I2) Rosu - FLAVODEXTRINELE ->(I2) Galben - ACRODEXTRINELE -.> (I2) Incolore Principiul metodei: se incubeaza enzima cu o solutie de amidon si se stabileste timpul necesar pt ca amidonul sa fie hidrolizat pana la dextrine incolore.

Identificarea acizilor nucleici

Aicizi nucleici sunt compusi macromoleculari componenti ai materiei vii care au rolul de a depozita, transmite si transfera informatia genetica. Ei sunt polinucleotide, mono sau dublucatenare si sunt de 2 feluri: ADN si ARN. Prin hidroliza acida a acizilor nucleici se obtin baze azotate, pentoze si acid fosforic. Bazele azotate din structura ADN-ului sunt, adenina guanina, timina si citozina iar in ARN: adenina, guanina , uracil si citozina.

Pentozele care intra in strucuta acizilor nucleici sunt : - 2 deoxiriboza in ADN - Riboza in ARN Nucleozidele sunt cpompusi formati dintr-o baza azotata si o pentoza legate printr-o legatura beta glicozidica iar nucleotidele sunt esteri fosforici la S ai nucleozidelor. REACTII DE IDENTIFICARE A ACIZILOR NUCLEICI 1) identificarea ADN: principiul metodei: 2 deoxiriboza in prezenta defenilaninei in mediu acid formeaza un compus colorat albastru care indica prezenta ARN. 2) Identificarea ARN: principiul metodei: prin incalzirea in mediu puternic acid riboza reactioneaza cu ORCINOLUL formand un compus colorat verde care indica prezenta ARN 3) Identificarea acidului fosforic: principiul metodei: acidul fosforic rezultat in urma hidrolizei acizilor nucleici reactioneaza cu moligdatul de amoniu in prezenta hidroxilaninei formand un amestec de oxizi colorat in albastru.

Ureaza
Ureaza catalizeaza reactia de hidroliza a ureei. Se utilizeaza metoda tetriometrica deoarece unul din produsii de reactie este o baza. Pt det activitatii ureazei prezenta in concentratii diferite in acelasi volum din diferite probe se traseaza intr-un grafic variatia concentratiei produsilor de reactie in functie de concentratia de enzima. Se obtine o drepta deoarece viteza de reactie este prop cu concentratia enzimei. Prin extrapolare se poate determina enzima prezenta intr-o proba necunoscuta. Principiul metodei: enzima este incubata cu substratul dizolvat intr-o solutie tampon cu ph=7, dupa un interval de timp ( 15 min) reactia este inhibata prin adaugarea de HgCl2, deoarece ionii Hg 2+ inactiveaza ireversibil enzima legandu-se de gruparea SH din centrul activ.