Bondu Madalina,12F2

Eseu tip II-despre cunoastere Aproape toate nefericirile vietii ne vin de la ideile gresite pe care le avem despre ceea ce ni se intampla(Stendhal).

Consider justa afirmatia lui Stendhal,intrucat subliniaza un adevar absolut in ceea ce priveste relatia dintre cunoasterea lucrurilor si evenimentele nefaste ale vietii.Stendhal considera ca ideile gresite despre anumite fenomene,discordanta dintre acestea si realitatea proprie,aduc un amalgam de nefericiri.Cunosterea profunda a lucrurilor ,atat interioara cat si exterioara,ofera fiintei umane cheia ce deschide poarta spre fericirea suprema. Pe de o parte,cunoasterea stiintifica cat si cea empirica a lucrurilor,conduce in mod neindoielnic la dobandirea fericirii in plan extern,prin corespondenta ideilor despre ceea ce ni se intampla si starea reala a acestora.Astfel,adevarul,cunoasterea materiei,ce proiecteaza raza fericirii,este obtinuta pe calea corespondentei,cum era de altfel de parere renumitul filosof grec Aristotel(Zapada este alba pentru ca ea e alba). Pe de alta parte,cunoasterea laturii intrisece a propriei fiinte cat si a esentei lucrurilor,ancoreaza natura umana intr-un univers al fericirii depline,profunde,superioare,data de contactul cu Divinitatea.Explorarea sferei interioare presupune un lung traseu al labirintului sufletesc,scopul fiind intersectia cu medianul fericirii. In consecinta,nefericirile vietii sunt stopate atunci cand ideile gresite pe care le avem despre ceea ce ni se intampla nu mai sunt alimentate de flacara pseudo-cunoasterii.Asadar,atingerea fericirii presupune un echilibru intre planul cunoasterii materiale,contingente si cel al cunoasterii sprirituale,transcendente.