1: Diferente calitative n jurul nostru observam n fiecare zi oameni diferiti.

Aceste diferente nu se refera doar la naltime, forma fizica, conturul fetei, culoarea pielii, ci, mai ales la felul de manifestare al fiecaruia, la ritmul activitatii, la calitatea muncii sale. De asemenea, aceste diferente sunt constatate si la nivel intelectual, nivel de care depind n cea mai mare masura reusita sau nereusita unei activitati. Cercetatorii nu s-au pus de acord n privinta stabilirii coeficientului intelectual (QI) al unui copil supradotat. Aceasta valoare oscileaza de la un studiu la altul, nsa lucrul cu care sunt de acord toti autorii este faptul ca acesti oameni supradotati se situeaza la un nivel intelectual peste medie. Ei au capacitati intelectuale peste medie, dar au si nevoi speciale. n ultima vreme, aceasta este ideea care domina universul conceptual al supradotarii. Despre exceptionalitate sau supradotare putem vorbi nca de timpuriu. nca din copilarie, un copil poate fi identificat si consemnat ca supradotat, n urma unor testari temeinice. Relatia scoala - familie trebuie sa fie una de colaborare si sustinere reciproca. Foarte multi parinti considera un copil supradotat ca pe o nereusita sau ca pe o vesnica problema. De ce? Pentru ca pur si simplu nu stiu care este pozitia pe care ar trebui sa o adopte fata de copilul lor, nu stiu cum sa se comporte. Ideal ar fi ca fiecare elev supradotat sa aiba posibilitatea de a se dezvolta normal n n familie si la scoala, fara a simti frustrare si nesiguranta. Poate un curriculum diferentiat si personalizat ar fi n masura sa satisfaca cerintele cognitive ale copilului supradotat, dar ce facem cu latura sa afectiva? Este foarte bine cunoscut ca elevii supradotati nu sunt lipsiti de probleme, dar mai ales ei constituie problema. Tulburarile apar atunci cnd ei constentizeaza faptul ca sunt altfel dect cei de vsta lor. De cele mai multe ori problemele apar la nivel afectiv si apoi se reflecta si n rezultatele scolare. Daca ar fi sa amintim cteva dintre problemele elevilor supradotati, ar trebui sa spunem ca inadaptarea sociala este una dintre cele mai importante. De la faptul ca acest copil nu reuseste sa se adapteze situatiei sale, pornesc toate neplacerile ulterioare care ajung sa-l copleseasca. Este vorba att de esec scolar, ct si de esec relational. Copilul supradotat este de cele mai multe ori izolat, nchis n sine si sub o presiune permanenta, care conduce la anxietate. Numai cu ajutorul familiei si a unui specialist, copilul va reusi sa depaseasca aceasta situatie. Profesorii elevilor supradotati sunt persoane n masura sa-i ajute, deoarece una dintre caracteristicile comune copiilor cu aptitudini superioare este dificila integrare n viata scolara. Fara ndrumare elevul se va multumi doar sa ndeplineasca sarcinile scolare care nu-l solicita prea mult din punct de vedere intelectual. In cazul acesta se poate vorbi chiar de o subrealizare scolara, copilul nefiind pus n valoare, nefiind stimulat ndeajuns. Vom ncerca sa urmarim, n lectiile care urmeaza, problematica relatiilor din universul copilului superior dotat.

2: Copii cu dotare aptitudinala nalta Supradotarea este o manifestare umana deosebita, cu multiple fatete, avnd ca element comun exceptionalitatea si fiind realizata prin combinarea fericita a unor capacitati intelectuale si aptitudini cu anumite trasaturi de personalitate. Cu toate progresele psihologiei, geneticii si neurofiziologiei, originea capacitatilor intelectuale continua sa ramna partial neelucidata. Mai mult, aparitia unor noi tehnologii de psihologie cognitiva ca aceea a "inteligentei multiple" elaborata de H. Gardner (1994, 1995) pare a complica si mai mult lucrurile, mutnd accentul de pe delimitarea dintre inteligenta generala si cea speciala, pe discriminarea ntre orice forma de inteligenta si alti factori de personalitate. Ca axioma psihopedagogica, s-a impus astazi teoria intercorelatiei factorilor ereditari, de mediu si de educatie n determinarea performantelor intelectuale. 2.1. Definitii "Copiii capabili de performanta nalta sunt cei identificati de persoane autorizate ca avnd realizari si/sau aptitudini potentiale n oricare din urmatoarele domenii, izolate sau combinate: capacitate intelectuala generala; aptitudini academice specifice; gndire productiva sau creativa; abilitate de leadership; talent pentru arte vizuale sau scenice; aptitudini psihomotrice. Acesti copii au nevoie de programe diferentiate si /sau servicii n plus fata de cele oferite n scoala obisnuita, n vederea realizarii contributiei lor fata de sine si fata de societate." (Raportul Maryland, Comisia pentru Educatie a Congresului SUA) Supradotarea reprezinta un grad superior mediei conventionale de dezvoltare a aptitudinilor generale sau specifice, care necesita experiente de nvatare diferentiate prin volum si profunzime de experientele obisnuite furnizate de scoala. Special Education Information Handbook, Toronto: Ministry of Education, Ontario, 1984 "Excelenta intelectuala poate fi evaluata global, la scara ontogenezei, prin analiza "succesului global" repurtat de un individ. Succesul global este un construct psihopedagogic si sociologic care exprima att evolutia n context educational a disponibilitatilor aptitudinale, creative, motivationale si afective, ct si gradul lor de recunoastere n sistemele de valori ale individului si ale societatii." (Carmen Cretu. Curriculum diferentiat si personalizat. Iasi: Polirom, 1998, p. 16-17) "Exceptionalitatea intelectuala este un construct complex, multidimensional, care poate fi abordat din multiple puncte de vedere: componential (mecanismele mentale care determina nivelele exceptionale ale inteligentei); experiential (abilitatile de a face fata elementelor de noutate si abilitatile de a forma automatisme n prelucrarea informatiei); contextual (capacitatea de adaptare, transformare si selectare a mediului). Pe baza acestei teorii "triarhice" sunt

delimitate trei forme de manifestare a inteligentei: analitica, sintetica si practica. Pentru analiza complexitatii fenomenului exceptionalitatii intelctuale avem nevoie de un concept mai larg dect cel de inteligenta. n acest scop, este propus conceptul de inteligenta (R. Stenberg, 1985, 1986, 1998) succesuala." 2.2. Dotare aptitudinala nalta. Caracteristici. n literatura de specialitate exista tot mai multe preocupari orientate spre identificarea, inventarierea si clasificarea caracteristicilor psihocomportamentale ale indivizilor dotati si talentati. Prezentam n continuare o sinteza a caracteristicilor specifice copiilor supradotati, viznd domeniile: a. Cognitiv: Majoritatea autorilor remarca drept definitorii urmatoarele trasaturi: inteligenta superioara mediei; capacitate nalta de concentrare; memorie superior dotata; dezvoltare precoce a vocabularului; precizia si expresivitatea comunicarii; originalitatea gndirii; aptitudini n utilizarea sistemelor de simboluri; intuitie; spirit de observatie; gndire probabilistica; spirit investigativ; claritate si precizie n formularea ideilor. b. Afectiv - motivational emotivitate; senzitivitate generala marita; simtul umorului; nivel nalt de energie, vitalitate; trairi emotionale intense; activism; atasament si angajare personale puternice; sensibilitate artistica; motivatie intrinseca pentru nvatare; urmarirea unor idealuri; anxietate; sentimente de izolare; interese academice multiple; nivel nalt de aspiratii; c. Personalitatea perseverenta; spirit de initiativa; calitati carismatice; optimism; sentimentul de a fi diferit de colegii de vrsta; tendinta de dominare n relatiile cu colegii; voluntarism; dorinta de dezbatere. 2.3. Riscurile specifice Copiii cu aptitudini intelectuale nalte sunt predispusi la riscuri multiple datorita faptului ca societatea nu prezinta sisteme adecvate care sa se adreseze acestei categorii. Chiar profesorii, prin cursurile de pedagogie, sunt orientati sa se ocupe de "elevul mediu", de prototipul elevului standard, astfel ca "talentatii trebuie nvatati sa-si poarte povara propriului talent". Pe de alta parte, si parintii sunt nepregatiti n fata unui copil exceptional. Lipsiti de cele mai multe ori de sprijinul necesar, acesti copii pot traversa situatii de subrealizare scolara, de izolare si de socializare dificila, inhibitii intelectuale, stari depresive, dificultati ce decurg din decalajul dintre dezvoltarea cognitiva si cea afectiva. Aceste riscuri sunt urmatoarele: Dizarmoniile dezvoltarii pshice - se refera la decalajul dintre dezvoltarea cognitiva/ intelectuala si cea emotionala. Copiii dotati adesea sufera de o lipsa de sincronicitate n dezvoltarea lor intelectuala, afectiva si psihomotorie, care afecteaza o serie de aspecte ale vietii lor si care poate produce probleme

psihologice. Adesea, exista o mare discrepanta ntre inteligenta si maturitatea emotionala. Anxietatile si temerile l pot coplesi pe copil cnd "inteligenta sa i furnizeaza informatii care provoaca anxietate, pe care el este capabil sa le proceseze adecvat" (Terrasier). Dificultatile dezvoltarii socio-emotionale - constau n dificultati de socializare. Copiii cu aptitudini nalte sunt adesea predipusi la nsingurare. Avnd idei, interese, preferinte diferite, ei se confrunta cu reactiile ostile ale celor din jur. Inhibitia intelectuala - se diferentiaza n doua tipuri clasice: o pierderea definitiva a potentialului intelectual sau, cel putin, a aptitudinilor intelectuale nalte ("lumina care se stinge") ori pierderea momentana a capacitatii intelectuale cu posibilitatea recuperarii ("scaderea tensiunii"). "Depresia succesului" si sinuciderile. "Depresia succesului" este o sintagma folosita de D.M. Farell pentru a desemna incapacitatea "celui obisnuit doar sa nvinga" sa faca fata esecului accidental. Depresia succesului apare la unii copii care au experimentat doar succesul continuu, ei neavnd structuri, abilitati de a suporta esecul real. Subrealizarea scolara - defineste situatia elevilor care nu promoveaza sarcinile scolare, ct si a celor care nu si atig cotele personale ale performantei n diferite domenii de activitate datorita unei multitudini de variabile de personalitate care interactioneaza cu conditiile neadecvate de mediu educational formal si informal. Riscul neidentificarii - apare frecvent la copiii care fac parte din categorii speciale de superior dotati - cum ar fi din grupuri minoritare sau dintr-o cultura diferita. Recunoasterea sociala a excelentei este un proces complex si ntmpina multiple probleme subiective si obiective. Rata irosirii talentelor este proportionala cu incapacitatea manageriala a comunitatilor profesionale de a crea conditii de valorificare a resurselor umane. Tocmai de aceea, afirmarea si consacrarea capacitatilor nalte se impun a fi analizate si proiectate cu metodologii stiintifice, ca etape integrate n asistenta psihopedagogica speciala. 3. Instruire diferentiata Rapiditatea cu care ntelege si memoreaza un supradotat face ca el sa se plictiseasca usor n clasa si aceasta chiar de la nceputul scolarizarii, asa ca, cel putin pentru unii dintre ei, entuziasmul debutului nvatarii devine repede un balast afectiv. Diferitele modalitati de a raspunde nevoilor speciale n materie de educatie a elevilor supradotati se refera la: - facilitarea trecerii acestora de la o clasa la alta, superioara ca nivel, daca au ndeplinit cel putin bine cerintele nivelului anterior; - alcatuirea de programe diferentiate care sa permita avansul mai rapid al unora n aceeasi unitate temporala;

- organizarea de clase speciale alcatuite pe criteriile: nivel al coeficientului intelectual; focare de interes; proiecte comune; niveluri de aspiratie sau de reusita; - organizarea pe clase cu program total independent de cel scolar general, n afara timpului scolar comun. Pentru instruirea adecvata a elevilor supradotati vor trebui diferentiate, modificate sau adaptate toate aspectele procesului educativ general: scopurile si obiectivele; continutul curriculum-ului; organizarea si gruparea elevilor; resursele de personal; procesele de evaluare; legaturile cu institutiile educative extrascolare; serviciile auxiliare scolii. Formele de orientare a programelor de instruire principale pentru copiii supradotati presupun urmatoarele: Accelerarea studiilor - este tehnica preferata de specialisti, nsa putin utilizata din cauza impactului negativ social si emotional a parcurgerii rapide a etapelor traditionale ale scolii. mbogatirea studiilor - oferirea de cunostinte si activitati speciale n cadrul claselor obisnuite. Majoritatea profesorilor care lucreaza cu copiii supradotati utilizeaza metoda mbogatirii cunostintelor (peste 80%). Gruparea pe niveluri de abilitati elevilor supradotati care ramn integrati n clasele obisnuite sau n afara lor, li se ofera programe de instruire diferentiate n cadrul unei noi regrupari temporare. K.K. Urban (1992) mentioneaza urmatoarele forme organizationale de stimulare si instruire a supradotatilor, n functie de gradul segregarii/ integrarii lor sociale n grupul covrstnic de provenienta: instruire individuala particulara; scoli speciale rezidentiale; scoli speciale numai pentru supradotati; scoli speciale pentru supradotati, n cooperare cu scolile normale; clase speciale cu un curriculum, resurse si metode speciale; clase speciale cu un curriculum normal dar mbogatit; clase speciale eterogene ca vrsta; programe de ntregime individualizate; studiu n clase obisnuite si cu predarea unor cursuri suplimentare, pe grupe de lucru; studiu n clase obisnuite si cu profesori specializati si /sau programe speciale Adaptarea curriculumului scolar Obiectivele curriculum-ului diferentiat decurg, la fel ca si obiectivele curriculum-ului obisnuit, din idealul educational si finalitatile sistemului de nvatamnt. Printre principiile de elaborare a curriculum-ului diferentiat pentru elevii supradotati, putem aminti (A.H. Passow): sa dezvolte potentialul intelectual si aptitudinile fiecaruia, n cel mai nalt grad posibil, stimulndu-se interesul, spiritul de exploatare, prin conceperea de programe menite sa maximalizeze dezvoltarea potentialului lor superior; sa le dezvolte o "constiinta sociala", simtul responsabilitatii, calitati etice si morale; sa-i

nvete sa gndeasca independent; sa le stimuleze creativitatea; sa sensibilizeze lumea scolii si comunitatea pentru recunoasterea si aprecierea valorilor culturale si performantelor intelectuale; sa gaseasca noi continuturi si metode care sa poata fi aplicate si n nvatamntul general. Evaluarile curriculum-ului pentru elevii dotati ar trebui conduse n concordanta cu principiile prioritare stabilite, cu accent pe abilitatile supramedii de gndire, pe creativite si pe excelenta. Rolul major al profesorului angajat ntr-un program de nvatamnt pentru elevii cu aptitudini nalte este acela de a concepe si realiza trasee curriculare optionale multiple si de a asigura o mare flexibilitate n parcurgerea lor. Ca modalitati alternative amintim: continuturi adaptate caracteristicilor psihocomportamentale; organizarea continuturilor n modalitate interdisciplinara si crossdisciplinara, modularizata si compactizata; modalitati diverse de finalizare a unui curs, din perspectiva cursantului (produsele activitatii); acelasi curs realizat cu mijloace didactice diferite; termene flexibile (individualizate) pentru finalizarea sarcinilor scolare; activarea peponderenta a proceselor psihice de mare complexitate; Etapizarea secventelor unui program educational diferentiat n lucrarea "Curriculum diferentiat si personalizat" (1998) - autoare: Carmen Cretu - gasim urmatoarele secvente ale elaborarii unui program educational diferentiat: Etape Continuturi Monitori Experti n domeniu, coordonatori de programe similare, politicieni ai educatiei, personalitati cu impact n lumea scolii, subiectii. Constientizarea Interes pentru domeniu Identificarea relatiilor: program comun program pentru elevii dotati Informarea unor studii de caz Introducere n Universitari, cercetatori, teoria domeniului. experti Prezentarea unor programe similare. Alegerea formelor Coordonatorul de administrative, a program tipurilor de activitati, planificarea resurselor, a timpului. Oportunitatile colaborative si agentii. Transfer de experienta. Parcurgerea fazelor programului Aplicarea strategiilor de evaluare a rezultatelor profesorilor Coordonatorul de program, decidentii educationali, consilii administrative, organizatii de profil Coordonatorul de program si colaboratorii Profesori practicieni, conducatorii unitatilor scolare, inspectorii scolari, psihodiagnosticienii, parintii, colaboratorii, elevii nsisi Management Identificarea si atragerea colaboratorilor Aplicarea programului Evaluarea programului