P. 1
Jean Brun-Socrate (Maestrii Spiritului)-Humanitas (1996)

Jean Brun-Socrate (Maestrii Spiritului)-Humanitas (1996)

|Views: 158|Likes:
Published by Gelu Diaconu

More info:

Published by: Gelu Diaconu on Mar 23, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/31/2013

pdf

text

original

JEAN BRUN este profesor la Universitatea din

Dijon. Dintre lucrările sale cele mai importante
menţionă: Le Stoisme, 1958; Platon et l'Academie,
1 960; Arislote el le lycee, 1 961; L'Homme et le lan­
gage, 1 985; L' Europe philosophe, 1988; Philosophie
de l' histoire, 1990.
JEAN BRUN
Socrate
Traducere· di franceză de
WATER FOTESCU
HUMANITAS
BUCUREŞTI
Copera
IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE
JEAN BRUN
SOCRATE
© Presses Universitaires de Frace, 1960
108, Boulevad Saint-Germain, 75006 Paris
loe Mition corigee: 1992, javier
© Humanitas, 1996, pentru prezenta versiune românească
ISBN 973-28-0695-8
Nota traducătorlui
Lucrarea de faţă conţine un mare numă de citate
din opera lui Platon, care au fost preluate din tra­
ducerile exstente î limba româă. Maortatea aces­
tora provin di ediţia de opere complete, î curs de
apariţie la Editura Ştiinţfică (voI. 1, 1974; voI. 2,
1976; voI. 3,1978; voI. 4, 1983; voI. 5, 1986; voI. 6,
1989; voI. 7, 1993). Singura excepţie o constituie
Banchetul, citatele din acest dialog fiind reproduse
după Platon, Dialoguri, atologie alcătuită de Con­
stanti Noica şi publicată la Editra pentru Litera­
tură Universală În 1968. Autorii traducerilor sînt
următorii:
Apărarea lui Socrate: Francisca Băltăceanuµ
Criton: Mata Guţ.
Charmides, Cratlos: Simina Noica.
Protagoras: Şerban Mionescu.
Hippias Minor: Manuel Popescu şi Petru Creţia.
Hippias Maior, Euthydemos, Phaidros: Gabriel
Liiceau.
M enexenos: Nicolae-Şerban Tanaşoca.
M enon: Liana Lupaş şi Petru Creţia.
Phaidon: Petr Creţiae
Republica: Andrei Comea.
Theaitetos: Ma
d
an Ciucă.
5
NOTA TRADUCĂTORULUI
Timaios: CătălinPatenie.
Banchetul: Ceza Papacostea.
Pentru alţi autOli, folosiea unor versiun î limba
româă este menţionată î fiecare caz î pate.
Introducere
SOCRATE ŞI ISTORIA
1. Problema lui Sacra te
Persoana lui Socrate îi pune filozoflui o proble­
mă pe cît de straie, pe atît de pliă de semnifcaţii:
îteaga istorie a flozofiei greceşti este stcturată î
mod tradiţional î jurl numelui său, ia noi nu ştim
cine a fost cu adevărat Socrate; nu există istore a
gîndirii greceşti decît în funcţie de personajul So­
crate, iar istoria nu ne permite să facem di el un
persona istoric. Există, făă îndoială, după expresia
lui G. Bastide, un "moment ,istoric Socrate", dar
trebuie să ne grăbim a adăuga că nu există o istore
a lui Socrate. Socratismul domină îtr-o asemenea
măsură istoria încît îi imprimă direcţia, sustrăgî­
du-i-se însă totodată.
Faptul că toată istoria filozofiei greceşti e domi­
nată de numele lui Socrate reiese şi di expresiile
consacrate folosite de istorici pentr clasifcarea di­
feritelor şcoli filozofice. Atunci cîd se vorbeşte de
mici socratici pentru a-i desemna pe megaci, cie­
naici şi ciici, de marii sacratici cu referie la Aca­
demia lui Platon şi Liceul lui Aristotel, se subliază
întreaga importanţă pe cae a putut-o avea gîdiea
lui Socrate în istoria ideilor; şi poate că pînă la
7
soc RATE
apariţia creştinismului, dacă nu şi mai tîrziu, ome­
nirea occidentală a trăit din ceea ce au reuşit succe­
sori să reţiă din gîndirea sa. Ce să mai spunem de
termenul de presocratici, folosit pentru desemarea
flozofilor din secolele al VII -lea şi al VI -lea î. ef.,
cărora această formulă pae să nu le acorde interes
decît î măsura în care ar fi putut pregăti apaiţia
gîdiii lui Socrate? Fapt este că, o dată cu Socrate,
indiferent dacă deplîngem acest lucru împreună cu
Nietzsche, sau că-I apreciem, alături de alţii, drept
un eveniment fericit, ceva se schimbă; gîdiea lui
Socrate constituie unul di pivoţii istoriei, deoarece
cu ea se îrcheie o perioadă şi începe o alta.
O dată recunoscută imporanţa capitală a acestei
gîdii, problema cae se pune este de a şti î ce con­
stă ea, căci tocmai cu acest paadox se confntă isto­
ricul şi flozofl: a recunoaşte mai întîi importanţa
socratismului şi abia pe urmă a se întreba ce este el.
ar, la această îtrebae nu există răspuns; putem
spune doa că orientarea gîdiii geceşti este dată de
o necunoscută şi de un necunoscut. Socrate n-a scrs,
într-adevăr, nimic (deşi unii afimă că şi asta face
parte din legendă şi că nimic nu ne dă certitudinea
adevălui unei asemenea tradiţii), el ne este cunos­
cut doar pr măturile contemporanilor săi. Aceste
mături ne spun îsă fe prea mult, fie prea puţin iar
cei cae ni le-au lăsat au avut o personalitate fie prea
puterică, fe prea ştearsă, pentr a ne putea îcrede
orbeste î cuvitele lor. Si astfel, lui Socrate i s-au
1 7
dedicat lucrăi imense, care stdiază toate sursele do­
cumentae, confrntă toate mările, caută să le cr­
tice pe unele prin mijlocirea altora î îcercaea de-a
8
SOCRATE ŞI ISTORIA
tasa poretl lui Socrate "aşa cum a fost", pentr ca
fialmente toate aceste lucrări să conc1uzioneze că
personajul Socrate ne va rămîne pentru totdeauna
necunoscut, că a trebui să ne mulţmim să vorbim
despre Socrate al lui Platon, Socrate al lui Xenofon,
Socrate al lui Aistotel şi al attor altora, fără a pu­
tea nut speranţa că vom vedea vreodată toate aceste
măurii convergînd către un punct comun de unde
să se desprindă un portret" veridic" al lui Socrate.
În plus, ce importaţă se cuvine să acordăm curen­
tului pe care Dupreel îl numeşte "contra-socra­
tism" 1 şi care s-a dezvoltat încă din timpul vieţii
lui Socrate? Cît adevăr se afă î spatele zefemeli­
lor lui Arstofan, care ni-l prezită ca pe un vorbăeţ
afectat şi rdicol, pierdut î nori, sau în spatele tră­
săturilor dezagreabile cu care ne este el zugrăvit
într-o Viaţă a lui Socrate datorată probabil lui Aris­
toxene din Tarent? În sfrşit, glorificarea fără re­
zerve a lui Socrate, opera lui Platon constituind aici
cel mai frumos exemplu, nu s-a înfăptuit oare în
detrimentul celor pe care dialogurile platoniciene îi
folosesc doar în contrast cu Socrate, şi anume sofiş­
tii? Porid de aici, CÎtiva istorici a filozofiei au î­
cercat o reabilitare a s�fiştilor; Untersteiner, Grote3
şi E. Dupreel cred că "sofiştilor trebuie să li se facă
dreptate deplină". 4
În fine, remarcăm încă o dată, este esential să ne
punem îtrebarea: cie a fost Socrate şi în ce consta
învăţătura lui?
Din toată imensa literatră de erudiţie consacrată
acestei probleme nu vom reţie decît trei studii rela­
tiv recente.
9
soc RATE
În 1922 Eugene Dupreel a scrs un volum masiv,
La legende socratique et les sources de Platon, î cae
semnalează, încă di prefaţă, că "de îndată ce vrei
să reconstitui cu precizie ce-a susţinut Socrate, eşti
confrntat cu divergenţe extrem de pronunţate la
diferiţi autori "5, iar în concluzie el regăseşte difi­
cultăţile punctului de porie: "Nici omul şi ni ci
gînditorl n-au stat la baza legendei foate origia­
lului personaj cu numele de Socrate. De cae ştiiţe
s-a ocupat, ce teori a cunoscut, la ce doctrie a·ade­
rat, iată nişte îtrebăr cărora nu ştiu dacă li se va
găsi vreodată răspuns. "6
În 1947, Olof Gigon consacră problemei socrati­
ce o lucrare, Sokrates. Sein Bild in Dichtung und Ge­
schichte, unde recunoaşte că nu dispunem de nici un
document care să ne permită reconstituirea întoc­
mai a gîndirii lui Socrate; Socrate nu este doa So­
crate al lui Platon, ia ceea ce găsim la socratici
nu este o doctrină unică, ci un ansamblu de teme
variind considerabil de la un autor la altul. Cu toate
acestea, nu este imposibil să vorbim despre un "fo­
ca" socratic, ce-a consta î stăitorl îdem ade­
sat oamenilor de-a veghea asupra sufetului şi vieţi
lor lăuntrce. Rămîne îsă la fel de adevărat că pro­
blema reconstituirii gîdiii lui Socrate porind de
la măriile discipolilor săi, ale adversalor sau suc­
cesorilor săi pare lipsită de speranţă.
Î sÎrşit, putem găsi un studiu aăunţit a aces­
tei probleme m cele două volume tcsite de note şi re­
feriţe ale lui V. de Magahâes-Vilhena, Le probleme
de Sacrate (1949) şi Sacrate et la legende platonicienne
10
SOCRATE ŞI ISTORIA
(1952). După ce trece în revistă măturiile şi inter­
pretările acestora, autorul trage concluzia că "ni ci
una dintre măti nu are un caacter istoric verita­
bil"
7
, astfel îCÎt: "Nu avem, î mod sigur, un« So­
crate aşa cum a fost ².,,8
Socrate este prin urmare un "fapt istoric" care
scapă istorei ia ifluenţa sa a fost cu atît mai mare
cu cît n-a lăsat nici o operă.
Dar, înaite de a încerca să vedem în ce spiit ar
fi posibil să abordăm u studiu filozofic al lui So­
crate, să trecem succint în revistă materialele afate
la dispoziţia istoricului şi a filozofului doric să
atace problema socratică.
2. Mărturia lui Platon
Platon ae 20 de ani cîd îl întîlneşte, î 407, pe
Socrate; el urmează vreme de opt ani învăţătura
maestrului său, pîă la moaea acestuia î aul 399,
moarte la care nu a asistat. Deşi Platon s-a ispirat
din diverse surse filozofice, cum a fi eleatismul,
heraclitismul sau pitagorismul, nu îcape îndoială
că îvăţătle maestrlui au avut o importanţă hotă­
rîtoae asupra formaţiei sale intelectuale. Nu există
practic dialog platonicia î care să nu apară figura
lui Socrate, el conduce discuţia î cea mai mae pae
a timpului, iar interlocutorii săi sînt învinşi fără
drept de apel prin agumentaţia şi ionia sa. Opere
precum Apărarea lui Socrate, Criton, Phaidon pot
trece drept mărturii preţioase, ele permiţîdu-ne să
precizăm multe din aspect�le biografiei lui Socrate.
1 1
SOC RATE
Nu trebuie însă scăpat din vedere faptul că per­
sonalitatea lui Platon era mult prea puterică şi prea
originală ca să-i putem atribui lui Socrate toate
cuvitele pe care discipolul i le împrumută în dia­
logurile sale. Cum să distingem, în opera platoni­
ciană, ce anume îi aparie lui Platon şi ce îi revie
lui Socrate? S-ar fi putut crede, atunci cînd, în se­
colul trecut, editorii lui Platon şi-au pus în mod se­
rios problema cronologiei dialogrlor, că este astfel
posibil să se avanseze cu un pas. Un studiu minu­
ţios al gîdiii lui Platon, al stilului său, mai exact,
i-a deterinat pe comentatori să-i împartă opera în
trei secţiuni: dialogurle zise socratice a fi fost com­
puse îaintea morţii lui Socrate, putîd fi considera­
te mătri fdele ale îvăţătrlor sale; î dialogurile
de maturitate apare teoria Ideilor; î fine, dialogu­
rile de bătrîeţe a fi exclusiv platoniciene, aşa cum
pare s-o ateste rolul tot mai şters jucat de Socrate,
de pildă î Parmenide, Sofstul, Omul politic sau chiar
absenţa lui din Legile, ultima screre a lui Platon.
J. Buret şi A. E. Taylorsînt prncipalii doi istorici
care au văzut în opera lui Platon o mărturie obiec­
tivă a învăţăturii lui Socrate; dar acest punct de
vedere a fost criticat, cu argumente deosebit de te­
meiice, de către Leon Robin9, iar Magalâes-Vil­
hena a putut spune că Platon "a trasat un portret al
lui Socrate ît totul reprezentativ pentr secolul şi
clasa sa. În această calitate, Platon este, dintre toţi
cei care se prevalează de socratism, acela care a
ştiut să transmită posterităţii cea mai desăvîrşită şi
mai strălucită idealizare din cîte a ispiat Socrate.
12
SOCRATE SI ISTORIA
Şi tocmai acest lucru constituie una dintre limitele
cele mai seroase ale legendei sale."
10
3. Mărturia lui Xenofon
După Diogenes Laerius, Xenofon tocmai trecea
pe o străduţă din Atena, cîd Socrate îi tăie calea
întrebîndu-l: "Unde se cumpăă cele trebuincioase
vieţii?" Xenofon îi răspunse, după cae Socrate con­
tiuă: "Unde înveţi să devii un om cumsecade?"
Şi cum Xenofon nu ştiu ce să mai răspundă, Socrate
adăugă: "Vino cu mie, îţi voi arăta eu." Atunci cîd
s-a întors din expediţia celor zece mii, Xenofon nu
şi-a mai găsit maestrul la Atena, afînd cu durere
despre condanarea lui. A compus atnci M emora­
bilia Socratis (Amintiri despre Socrate) şi Apologia
Socratis, autenticitatea acestei din urmă lucră fiid
de altmiteri contestată.
Un număr însemnat de comentatori au acordat o
imporanţă considerabilă măruriei lui Xenofon, Ître
altii Boutrouxll; în viziunea lor, Xenofon are ava­
tajul de a fi istoric de profesie, un croncar î a căi
mărturie ne putem îcrede; mai mult, personalitatea
sa fiind ifinit mai puţ puterică decît a lui Platon,
nu exista riscul ca el să-i atribuie lui Socrate pro­
priile sale concepţii filozofice. Cu toate acestea,
Karl Joel şi L. Robin12 n-au scăpat ocazia de a criti­
ca sever punctul acesta de vedere optimist. În pri­
mul rîd nu trebuie exagerate calităţile de istoric ale
lui Xenofon; Anabasis ne oferă exemplul unei lu­
crări scrisă itegral îtru glorificarea autorului ei.
13
SOCRATE
Avem apoi mai multe exemple ale lipsei sae de tact;
de pildă, atunci cînd Socrate, dorind să-i schimbe
hotărîrea de-a participa la expediţia lui Cirus, îl
sfătuieşte să consulte oracolul din DeIf, Xenofon,
care voia să plece cu orice chip, n-o îtreabă pe Pitia
dacă trebuia să plece sau nu, ci sub protecţia cărui
zeu era cel mai nimert să se pună pentr a-şi duce
la bun sfrşit acţiunea. Citîndu-l pe Th. Gomperz:
"Putem fi siguri că această artă a disimulării, de
care piosul Xenofon nu ezită să facă uz chiar şi în
faţa trepiedului' Pitiei, a fost desigur folosită şi în
relaţiile G ceilalţi oameni, precum şi cu cititorii
săi. "13 Dacă studiem o altă lucrare a lui Xenofon,
Cyropedia, realizăm că nu ne găsim nici măcar î
faţa unei istorii romanţate, ci a unui veritabil roman
în care ficţiunea şi istora se amestecă de-o aseme­
nea manieră îcît, în lipsa altor mărturii, ne-a fi cu
neputinţă să distigem adevărl de minciună. Ce să
spunem, în sIrşit, despre Convorbiri memorabile cu
Socrate? Ele au fost redactate probabil la douăzeci
de a după moatea lui Socrate şi nu este cîtuşi de
puţin dovedit că Xenofon ar fi luat note cît timp s-a
întreţinut cu maestrl său. Dar mai cu seamă, tot ce
ne spune Xenofon despre Socrate rămîne banal şi
plat, îtr-o asemenea măsură încît s-a putut spune,
pe drept cuvînt, că, dacă într-adevăr conversaţiile
lui Socrate erau aşa cum ni le prezintă Xenofon,
devine de neîţeles cum a putut avea filozofl atîţia
auditori şi din ce cauză Cetatea i-a considerat îvăţă­
tura atît de periculoasă îcît n-a ezitat să pronunţe o
condamae la moarte.
14
S OCRATE SI ISTORIA
4. Mărturia lui Aristotel
Deşi Aristotel s-a născut cu paisprezece ani după
moartea lui Socrate, nu este a priori imposibil ca
indicaţiile despre gîndirea socratică pe care ni le dă
el să proviă din surse demne de îcredere, aume
persoae care l-au putt cunoate pe maestl lui Pla­
ton, căia Aistotel i-a fost la rdul său elev pent un
tip. Unii crtici au crezut că măa lui Arstotel va
perite să se decidă îte Socrate platonici an şi So­
crate al lui Xenofon. Aceasta a fost convigerea lui
Joel şi Gomperz; da şi aici totul depinde de credi­
tul pe care-l putem acorda mărturiei lui Aristotel.
Se ştie că este o regulă m opera lui Aristotel ca,
îaite de-a aborda studiul propriu-zis, să fe expuse
teoriile anterioare privind chestiunea în cauză. În
Fizica, Metazica, Despre generare şi distugere, Despre
cer AIistotel începe îtotdeauna prin a expune punc­
tele de vedere ale predecesorilor, înainte să ni-l facă
cunoscut pe al său; astfel că graţie lui s-au păstrat
fragmente din filozofi ale căor opere nu ne-au pa­
venit, ia el trece drept unul ditre primii istorici ai
filozofiei.
Din nefericie lucrrile sît mai puţi simple decît
pa În primul rnd, Aistotel nu vorbeşte prea mult
despre Socrate şi preferă să isiste asupra gîndirii
presocraticilor; opera sa nu conţie decît vreo patr­
zeci de pasaj
'
e în care este vorba de Socrate, texte
nu destul de lungi pentu a ne forma o idee foarte
prcisă î ceea ce priveşte gîdiea acestia.14 Î plus,
indicaţiile oferite de Aristotel necesită prudenţă,
15
soc RATE
căci, ori de cîte ori Stagiritul ne prezintă gîndurile
unor filozof anteriori, este doar pentru a găsi î ei
nişte precursOli permiţndu-i să organizeze istoria
de-o asemenea manieră îcît arstotelismul să apară
ca punctul de convergenţă al unor eforturi pînă
atunci parţiale sau risipite; astfel încît există un fel
de filozofie aristoteliciană a istoriei, care-l determi­
nă adesea pe autorl ei să studieze doctrinele din
punctul său propriu de vedere, colorîndu-Ie cu pro­
pria-i gîndire sau re ţinîd di ele numai ce s-ar. pu­
tea dovedi util scopului său. În sîIşit, lucrul cel mai
important" se pare că documentaţia despre Socrate
di care s-a inspirat Arstotel nu este alta decît cea
a Academiei lui Platon, aşa că putem concluziona
o dată cu Magalhâes-Vilhena : "Indiferent de surse­
le la care va fi recurs Astotel, măra sa nu adau­
gă nimic esenţial la ceea ce şti deja despre Socrate.
Pe scurt, prn afiraţiile sale doctrnare, el nu ne
permite o cunoaştere mai aprofundată a persona­
jului istoric Socrate, dincolo de acel Socrate care
apare în dialogur ca o dramatis persona. "15
5. Contra-socratismul
Dacă problema naturii exacte a învăţăturilor so­
cratice rămîe aşadar făă o soluţie certă, problema
motivelor cae au putut provoca, la unii ditre con­
temporanii săi, o ură destul de aprigă pentr a obţie
condamarea sa la moate, nu are nici ea un răspuns
precis . Se ştie că î Norii, AIistofa l-a ridiculizat
16
SOCRATE SI ISTORIA
pe Socrate, făcînd din el o caricatră pliă de bufo­
nerii şi de arţag; Socrate e îfăţişat aici ca un sofist
ateu şi blasfemiator, abuzîd de credulitatea elevilor
săi pe care-i pune să dizerteze pe teme dintre cele
mai frivole: a şti de cîte ori este mai lungă săritura
unui purice decît labele sale, a şti dacă ţînţarii bîzîie
cu trompa ori cu dosul; Socrate ne este arătat obser­
vînd Luna, mergînd cu capul dat pe spate şi gura
deschisă, cînd deodată, de pe înălţimea unui aco­
periş, o şopîrlă îl împroaşcă în faţă cu excremente;
pe scurt, "paseurle" socratice sînt zugrăvite în cu­
lorile cele mai îtnecate, ia Socrate face fgură de
exploatator public. O scenă celebră reprezintă Ra­
ţionamentul cel drept şi Raţionamentul cel nedrept pe
cale de-a se îfrunta, căci Strepsiade, care doreşte
ca fiul său să fe educat de către Socrate, vrea î pri­
mul rîd ca acesta să-I înveţe arta de-a combate ra­
ţionamentele drepte. Di această îtrecere oratorcă,
învigător iese raţionamentul cel nedrept, el pri­
mid prin urmare sarcina să-I instruiască pe fiul lui
Strepsiade.
Anghelopoulos a vrut să vadă în acest Socrate al
lui Aristofan nu o caricatură arbitrară a filozoflui,
ci un tablou exact a ce va f fost Socrate îainte de-a
fi maestrl al căi portret ni l-a lăsat Platon. Pentr
Anghelopoulos, Aristofan n-a fost niciodată nedrept
în satie, nici defăimător în portretele făcute unora
dintre contemporanii săi; a fost doar un cenzor exi­
gent al moravurlor politice di vremea sa. Conform
lui Anghelopoulos, putem avea aşadar încredere în
mărturia lui Aristofan, cae ne descrie un Socrate
17
SOCRATE
prea puţin cunoscut, Socrate aşa cum era el î anul
423, data reprezentării Nori/ar. Platon avea pe atunci
şase ani. A trebui să distingem, prin urmare, patru
etape în viaţa lui Socrate
16
: perioada educaţiei sale,
pîă în 449; o perioadă între anii 449 şi 430, cînd
va fi fost probabil sculptor, asemeni tatălui său; o
altă perioadă, de la 430 la 420, î care va fi fost so­
fistul zugrăvit de Arstofan, conducîd o şcoală, ce­
rd plată pentr lecţiile sale, predîd meteorologia,
astronom�a si retorca� aii acestia i-au fost făă În-
J ¹ 1

doială reproşaţi lui Socrate în actul de acuzare,
văzîndu-se în el maestrul lui Critias, unul din cei
\
7
Treizeci de Tirani care-au răsturat Republica. I
ultima perioadă a vieţii sale, începînd de prin 420,
Socrate va fi îţeles deşertăciunea ştiinţelor pe care
le preda, devenind filozofl cu care ne-a obişnuit
tradiţia platoniciană.
Î absenţa oricărui document, este foarte greu să
ne pronunţăm asupra valori argentelor lui Anghe­
lopoulos, care se sprijiă totuşi pe nişte texte ale lui
Platon, interpretate într-un sens favorabil tezei sale.
Trebuie precizat în orice caz că Norii a fost re­
prezentată cu douăzeci şi trei de ani îaintea acu­
zării lui Socrate şi este foarte probabil că în pofida
mărturiei lui Platon, caricatura făcută de Aristofan
n-a jucat un rol decisiv în chemarea în justiţie şi
condamarea lui Socrate; mai mult, numeroase alte
personaje au avut de suportat îţepăturile lui Asto­
fan, fără nici un fel de urmăi grave.
Altundeva sînt aşadar de căutat motivele animo­
zităţi unora dintre atenieni: rivalităţi politice, crie
18
SOCRATE ŞI ISTORIA
de nonconfonism, oare căror anale va trebui să ne
adresăm pentr a îţelege cum de un bun cetăţean
precum S ocrate, cae-şi apărase patra atnci cîd a
fost -meninţată, care a trăit întotdeauna la Atena,
care nu avea nici o ambiţie politică şi-a putut atrage
totuşi fulgerele stăpînirii? Şi apoi, ce sens să atri­
buim morţii lui Socrate?
Î
n viziunea unora proba­
bil că a fost un incident lipsit de îsemătate din
viata Atenei, iar această condamnare nu va f trezit
nici patimă, nici curiozitate; Socrate o dată mo
i
t,
atenienii se vor f gîdit la altceva; pentu alţii, moa­
tea aceasta rşinoasă le va fi provocat atenienilor o
veritabilă criză de conştiiţă şi remuşcărle cele mai
sincere.
Î
n sfşit , unii vor vedea î condamnarea lui
Socrate o măsură justă luată de Cetate pentru a se
apăra de un duşma public.
Prn urmare, nu doar îţelesul gîndiii şi al vieţii
lui Socrate rămîne pentru noi un mister, ci şi semni­
ficaţia morii sale. După spusele
'
lui L. Brschvicg :
"Totul contribuie la a face din cunoaşterea lui So­
crate însuşi un subiect de ionie socratică. Singurul
lucru pe care-l ştim cu certitudine despre el este că
nu ştim nimic. "17 Şi totşi Socrate a existat realen­
te; aceasta este trăsătura esenţială pe care i-o recu­
noaşte Kierkegaard: aceea de a fi fost lll existent.
Această simplă definiţie, atît de baală în aparenţă,
conţie poate î ea cele necesare înţelegerii lui So­
crate; dar înainte de-a încerca să vedem ce implică
ea, va trebui să schiţăm un tablou al principalelor
momente din viaţa lui Socrate.
19
Pal1ea întîi
PERSOANA LUI SOCRATE
1
Viata lui Socrate
7
1. Educaţia
Socrate s-a născut la Atena, în dema Alopex, î
410/69,·
a
cica:la sfrşItul războaiel�r medic
e
p
ri
n
care grecii au pus capăt hegemoniei persane Î le­
diterana. Maa sa, Phainaete, era moaşă; tatăl său,
Sophoniscos, era. sculptor, motiv pentru care So­
crate obişnuia să spună în glumă Că descinde din
DedaI, strămoşul tuturor sculptorilor.
Conform unei tradiţii, se c
r
ede că Socrate ar fi
practicat la început meseria tatălui său, fiind chia
un sculptor de valoae, întrucţt i se atribuia grupul
Graţiilor fnveşmîtate, afat în faţa Acropolei şi pu­
tînd fi îcă văzut în secolul al II-lea. Istorici precum
Rodier pun la îdoială această tadiţie, alţii o accep­
tă, unii atribuidu-i chiar o mae importanţă, astfel
că Anghelopoulos caută în opera lui Platon toate
aluziile lui Socrate care să-i ateste experienţa î ma­
terie de sculptură. După Aghelopoulos, ni se oferă
aici imaginea primului Socrate, prea mult timp ne­
glijat de către istorici.
Pe lîgă această tradiţie discutabiă, mai găsim şi
altele, da cae nu rezistă examinării, de pildă cea
care ne vorbeşte despre un Socrate căzut în sclavie
şi eliberat apoi de către Criton sau cea care face din
21
soc RATE
el un cămătar. Platon şi Xenofon sînt categoriei:
Socrate a fost foarte săac ; de altfel, Astotel n-a fi
scăpat ocazia să ne înfăţişeze un Socrate cămătar,
dacă a f avut cel mai mic motiv să dea crezare unei
asemenea afirmaţii.
Probabil că Socrate a primit educaţia de care
aveau parte tinerii atenieni din vremea sa : a trebuit
să îveţe muzica, gimastica şi gramatica, adică st­
diul libii bazat pe comentai de texte. La educaţia
aceasta prită di paea dascălilor săi tebuie adău­
gată cea pe care i-a putut-o oferi străluciea excep­
ţională a îceputului de secol V: Eschil a murit cîd
Socrate avea 14 ani, Sofocle şi Euripide sît cu vreo
zece ani mai vîrstnici decît el ; pe scurt, ne afăm î
secolul zis al lui Pericle.
Este aproape sigur că Socrate n-a fost ignorantul
pe cae au dorit să ni-l prezinte unele tradiţi, da este
cu mult mai greu să ne pronunţăm asupra veridici­
tăţii acelora cae fac di el discipolul cutări sau cu­
tări maest celebr; s-ar putea apoi ca aceste tradiţii
să aibă î vedere nu atît grija claificăii istorice, cît
binecunoscuta doriţă de-a suprima ori
ginalitatea
unui individ reducîndu-I la o sumă de infuenţe da­
torate unor maeştr anteriori. Parte di aceste tradiţii
se sprijină pe măturia lui Platon, dar, prea adesea,
di faptul că Socrate se prezită pe sie ca pretenul
unui filozof sau altul, ele trag concluzia că le-a fost
şi discipol; or, bună parte di afiraţiile lui Platon
sît ironice, dacă nu chiar fictive. De exemplu, este
cronologic iposibi ca Socrate să-i f îtîit pe Pa­
menide sau Zenon din Eleea, ceeţ ce nu îseamnă
însă că nu cunoştea ideile eleaţilor. Lucr valabil şi
22
VIA' LUI SOCRATE
în cazul celor transmise de o tra iţie de origine
neoplatoniciană, confon căreia So� �'ate şi-a fi Îm­
prmutat fozofia de la Pitagora (o tradiţie similaă
există şi cu privie la Platon) ; este aproape sigur că
Socrate cunoştea pitagorismul, ale cărui concepţii
etice şi religioase nu-l puteau lăsa idiferent, dar de
aici pîă la a spune că Socrate era pitagOlicia este
o mare distanţă. Pare de asemenea probabil că el
cunoştea gîdiea lui Heraclit, făă ca prin asta să-I
putem categorisi drept heraclitean. După Diogenes
Laertius, el i-ar f răspuns astfe1lui Emipide, cae-i
dăduse să citească lucrărle lui Heraclit: "Patea pe
cae a îţeles-o e miunată şi îndrăznesc să cred că
la fel e şi cea pe cae n-am îţeles-o ; da e nevoie de
un cufndător di Delos spre a îţelege totul. , , **
Alţii pretid că Socrate a început pri a fi elev
al sofiştilor, al lui Hippias şi Prodicus între alţii, şi
că a fost el însuşi sofist şi retor; nimic mai discu­
tabil decît această afirmaţie, iar dacă a dori neapă­
rat să-i dăm o definitie lui Socrate, cel mai bine i
s-a potvi probabil cea de atisofst. Socrate nu con­
teneşte să ridiculizeze pretenţiile oratorice ale sofş­
tilor, pentru care discursul constituie un scop î sie
şi nu un mijloc pus î slujba adevărului; nu există
ceva mai antisocratic decît fonula lui Protagoras
"omul este măsura tuturor lucrurior"; pentr So­
crate măsura tuturor lucrurilor este Diviitatea şi, în
LTAtO< KOAU!�l-<; cufundătorii din insula Delos, capa­
bili să stea mult timp sub apă, erau renumiţi în Grecia (n. r.).
Diogenes Laertius, Vieţile şi doctrinele jilozojUor, trad.
de C. 1. Balmuş, Ed. Academiei
R
. P. R., Bucureşti, 1963, II,
22 (n. t.).
23
soc RATE
consecinţă, subiectivismele gnoseologice, precum
cel al lui Theaitetos, cae afia că ştiinţa se reduce
la senzaţie, subiectivismele etice, precum cel al lui
Philebus, care afira că biele se reduce la plăcereg
subiectivismele axiologice, precum cele ale lui Calli-
,des şi Trasymachos, care afirau că dreptul se re­
duce la voiţa celui mai puteric, sît exact tipul de
doctrine pentm a căror denunţare Socrate şi-a con­
sacrat întreaga viaţăe
O altă tradiţie, mai puţin fatezistă, susţine că
Socrate a urat lecţiile lui Archelaos şi pe ale lui
Aaxagorasø S-a pretins că, o dată cu Achelaos, spe­
culaţia filozofică şi¯a schimbat direcţia de la fizică
înspre morală, iar Socrate T-a fi făcut dec;( să con­
tinue această linie; s-a afimat chiar că Sxrate l-a
îsoţit pe Archelaos la Samos; da şi aici ne afăm
în faţa unor afiaţii discutabile, căci după Platon,
Socrate n-a părăsit Atena, decît pentru CÎteva expe­
diţii militae şi o dată, cîd a mers la jocurile istmice.
Î
n
'
ce-l priveşte pe Aaxagoras, nu este imposibil ca
Socrate, tîăr încă, să-I fi auzit vorbid la Atena, dar
dacă ar fi să dăm crezare autobiografiei lui Socrate
dintr-un celebru pasaj din Phaidon, admiraţi a sa
pentm gîndirea acestui filozof n-a durat prea mult:
"Dar iată că îtr-o bună zi a auzit citindu-se dint-o
carte, a lui Anaxagoras din cîte se spunea, gîdul că
acela care orîduieşte lumea î întregul ei, fiind tot­
deodată şi cauza fiecămi lucr î prte, este Spiritul.
Şi m-am bucurat de o asemenea cauză .. . Speranţă
minunată, de la care_ pretene al meu, am fost tîît
foarte departe.
Î
ntr-adevăr, înaintîd cu cititul , des­
copăr că autorl meu nu face cu Spiritul nimic, nu
24
VIAŢA LUI SOCRATE
îi atribuie nici un rol cauzalg nici măcar unul paţial,
în ordinea lumii, invocînd drept cauze acţiuni ale
aerului, eterului, apei şi ale altor numeroase şi ciu­
date lucrri . " 1 Pentr Socrate, o asemenea explica­
ţie este la fel de nesatisfăcătoare ca şi una care ar
spune că, dacă Socrate stă în acest moment aşezat
î celula sa, este doa di cauză că oasele şi muşchii
îi permit, prin intermediul articulaţiilor, să ocupe în
acel loc poziţia şezînd.
Prtre maeşt
r
i a căror frecventare ar f contibuit
la formarea gîdirii lui Socrate, Maximus din Tyr
citează două femei: Aspasia din Milet, o curtezană,
şi Diotia di Mantieea, o preoteasă. Despre prma,
Platon vorbeşte în Menexenos
2
, dar este evidentă
ironia lui Socrate atunci cînd face di ea un profe­
sor de elocinţă ; şi Xenofon vorbeşte de Aspasia în
legătură cu Socrate, iar după Es chine, ea l-ar fi
învăţat pe Socrate doctria dragostei care-i face pe
oameni mai buni .
3
Cît despre Diotima, ea este cu­
noscută mai ales datorită celebrlui pasaj din Ban­
chetul, unde preoteas a din Mantineea povesteşte
naşterea lui Eros
4
; unii au văzut în ea doar un per­
sonaj legenda, alţii, cum ar f R. Godel , consideră că
este vorba
5
de o iniţiată î mistere, ce-a fi jucat un
rol de seamă î farea intelectuală a lui Socrate.
Î
n sfrşitg să mai menţionăm că Socrate ar fi în­
tîlnit la Atena un înţelept indian şi că acesta ar fi
protestat împotriva definiţiei dată de Socrate filo­
zofiei ca fiid căutarea sensului vieţii umane, repli­
cînd că o asemenea căutare este zadaică dacă nu
s-a meditat î prealabil asupra lucrrlor divie. Uni,
printre care Godel, vor vedea î această întîlnire a
25
soc RATE
Occidentului cu Orientul semnul unei posibile apro­
pieI6, pe cînd alţii@ ca de pildă L. Brnschvicg@ vor
vedea aici dovada a două atitudini diametral opuse.
Pentru a încheia acest inventar al unor posibile
infuenţe, vom spune că oricît de bie i-a f cunos­
cut sau studiat Socrate pe flozofii ateriori sau con­
temporani lui, sensul profund al mesajului socratic
nu-l vom regăsi pornind de la ceea ce i
@
au putut
transmite predecesori, căci aa cum explică Socrate,
flozoful trebuie să fe el îsuşi furitorl îţelepciu­
nii sale: COUpyOC 'îc <Aoco<lOC 7.
2. Viaţa familială
Asupra vieţii de familie a lui Socrate posedăm
cîteva amănunte nu întotdeauna concordante ; cert
este că el s-a căsătorit cu Xantippeø Cîţiva autori
susţin că a fi fost mai întîi soţl lui Myro, fiica sau
nepoata lui Aristides cel Irept ; alţii afÎlmă chia
că a fi fost concomitent soţul lui Myrto şi al Xan­
tippei ; la Atena fiind în uz istitţia monogamiei ,
s-a pretins că Socrate · a profitat de un decret excep­
ţional îdemnîdu-i pe atenieni la poligamie@ decret
menit să ducă la creşterea natalităţii îtr-o cetate
epuizată de război şi molimă ; î realitateg se pare că
respectivul decret recunoştea, în anumite condiţii _
calitatea de oameni liberi copiilor naturali. Xantippe
şi-a cîştigat renume le de femeie ară
g
oasă, caracterul
ei deza
g
reabil fiid proverbial în toată Antichitatea.
Xenofon ne spune despre ea că a fost "cea mai
26
VIAŢA LUI SOCRATE
insuportabilă dintre toate făpturile ce-au existat,
există sau vor exista vreodată"
*
şi nu lipsesc anec­
dotele care ne-o arată pusă întotdeauna pe ceată,
arncîdu-i soţlui un vas cu apă în faţă sau răstur­
nîd masa atunci cîd Socrate invită un prieten la
cină. Faţă de ea Socrate a avut o atitudine răbdă­
toare şi resemată, nevăz"md probabil într-însa decît
ajutorl trebuincios îndeplinirii datoriei sale civice
de păinte. A1cibiade se'mira de răbdaea lui Socrate
faţă de nevasta aceasta mereu pomită să ţipe: "Şi tu
suporţi gîgîitul gîştelor_ îi zise Socrate. Desigur -
răspunse Alcibiade - da ele îmi dau ouă şi puio Şi
Xantippe - reluă Socrate - îmi dă copiie ,,
**
Î
ntrebat dacă îsurătoarea este preferabilă celiba­
tului, Socrate răspunde :..,Orice aţi alege, tot vă veţi
căi . " Este cunoscut pasajul de la începutul dialogu­
lui P haidon, î care Socrate îşi vede pentru ultima
oaă soţia: "Itd, l-am găsit pe Socrate tocmai scos
din laţuri şi pe Xatippe (o cunoşti, de bună seamă)
şezîd aătri de el, cu copilaşul lor î braţe. De cum
ne-a văzut, Xantippe a izbucnit în tîguiri şi văică­
reli femeieşti, de felul ' Socrate, Socrate, nici tu cu
ei, nici ei cu tine n-o să mai staţi de vorbă nici­
odată! ² Socrate, prvind spre Criton, i-a spus : Ý S-o
ducă cineva acasă. ² Ţipa şi se lovea cu pumnii în
piept cîd au luat-o de acolo cîţiva slujitori de-ai
lui Crton. ,,8
Xenofon, Amintiri despre SOCl'ate, trad. de Grigore Tănă­
sescug Ed, Univers, Bucureşti, 1987, p. 202 (n. t.).
Diogenes Laertius, op, cit., Il, 36-37 (n.f.).
27
SOCRATE
Nu este, de asemenea, exclus ca legenda să f fă­
cut din Xantippe un caracter caicatural, avînd prea
puţine tangenţe cu realitatea.
Socrate a avt tei copi, Laprocles, priul născut,
Sophroniscos şi Menexene; confor unor tradiţii,
unii a f copiii lui Myrto, aţi a Xantippei, dar nc
nu ne permite să ne pronunţăm î această priviţă.
3. Viaţa politică
Viaţa po,tică a lui Socrate ne este mai bine
cunoscută. El a luat parte la trei campanii militare
î calitate de hoplt, adică de ifaterist. La începutul
războiului peloponesiac îl găsim la asediul Potideei,
în Chalcidica, între anii 432 şi 429. L-a avut ca to­
vaăş de ae pe Alcibiade, pe care-l salvează atci
cîd acesta, răit, e cît pe ce să cadă în mîinle duş­
manului; Socrate cere de altmiteri ca Alcibiade, şi
nu el îsuşi, să prmească premiul pent bravură pe
care dorea să i-l decemeze armata. Î Banchetul, AI­
cibiade ne vorbeşte despre felul cum s- a purtat So­
crate la Potideea : " Să amintesc îsă că acolo m-a
îtrecut nu numai pe mine, în îndurarea muncilor
militare, da pe toţi ceilalţi. Or de cîte ori, di cauza
îtreruperii legăturilor undeva, era siliţi să ajuă,
cum se-ntîmplă la război, niic nu erau ceilalţi pe
lîngă dînsul în priviţa rezistenţei [ ... ] Cît priveşte
modul cum răbda asprimea ierii (şi-s ieri cum­
plite pe acolo), făc. ea adevărate minuni. Am avut
multe prilejuri să-I văd, dar o dată mi-aduc aminte
28
VIAŢA LUI SOCRATE
că era pe un îgheţ îspăimîtător; toţi ceilalţi, sau
nu ieşeau di case sau, dacă vreunul se îcumeta să
iasă, îşi lua cele mai năstrşnice veşminte, cea mai
călduroasă încălţăminte, înfăşurîndu-şi picioarele
fie cu postav, fie cu blăniţe de miel. Socrate a ieşit
cu dînşii avînd aceeaşi haiă pe care o purta obiş­
nuit şi îate; şi a ieşit desculţ şi a umblat pe gheaţă
mai lesne decît cei îcălţaţi. Iar soldaţii se uitau ca
chiorş la dîsul, ca la unul ce le-ar arăta dispreţ. "9
Mai mult, războiul n-a întrerpt meditaţiile lui
Socrate; A1cibiade ne povesteşte că el rămîea ne­
mişcat î acelaşi loc vreme de douăzeci şi patru de
ore, adîcit î gîdurie sale, pănd să nici nu-i vadă
pe soldaţii care-l priveau stupefiaţi.
lO
Î
n 424, cici ani după ciuma abătută asupra Ate­
nei, îl regăsim pe Socrate î bătălia de la Delion,
unde trupele ateniene sînt zdrobite de către tebani.
ACQlo el îi salvează viaţa lui Xenofon, prns sub ca­
lul care căzuse peste el. Socrate ,l-a scos di acest
impas purtîdu-l pe umer cale îndelungată pentru
a nu fi prins de duşmani. Alcibiade ni-l înfăţişează
pe Socrate în timpul retrageri: " . . . băgai de seamă
că-şi păstra şi acolo mersul de aici ; ca să mă ex­
pri, Aristofa, cu u vers ditr-ale tale, ' avea mer­
sul mîdr şi aunca ochii pieziş împrejur
»
.
11
Cu
aceeaşi liişte observa şi pe aliaţi şi pe iamici, find
lămurit tuturor pînă foarte departe, că oricie s-ar fi
atins de acest bărbat a fi fost îtîmpinat cu cea mai
bună dispoziţie de luptă. De aceea s-aU şi îtors în
siguranţă, şi el şi tovaăşuL
12
Doar î război, cel mai
adesea inamicul nu se atinge de cei cu asemenea
29
soc RATE
înclinaţii, ci mai degrabă de cei puşi pe retragere şi
fugă. ,,13
În sIrşit¿ î 422, Socrate palticipă la expediţia de
la Amphipolis, unde nu dispunem de nici un amă­
nunt î ce-l prveşte.
Dar Socrate n-a dat dovadă de curaj numai cu
ocazia peripeţiilor războiului, ci şi î mai multe îm­
prejură ale vieţii sae civile.
Î
n anul 406 fota Ate­
nei repurtase o victorie asupra lacedemonienilor, în
isulele Agiuse, da furtuna împiedicase recupe­
rarea trupurilor celor căzuţi, aşa cum prevedea, sub
ameninţarea pedepsei cu moartea, legea ateniană.
Generalii fră consideraţi responsabili şi traduşi în
faţa tribunalului pritailor. Acest tribunal era alcă­
tuit di cincizeci de membri, aleşi din rîndurile
Sfatlui celor Cinci Sute, şi cae-şi exercitau funcţia
vreme de cici săptămîni. Hazardul a făcut ca toc­
mai atunci să-i viă rndul tribului Antiochis, din
care făcea parte şi Socrate; mai mult încă, sorţii
l-au desemat pe el preşedite * al adunării. Poporul
şi acuzatorii doreau să-i condamne laolaltă pe toţi
generalii printr"o sentinţă unică, c

ea ce contrave­
nea legii ateniene, cae prevedea judecată separată
pent fecare acuzat. Î ciuda protestelor şi ame­
nintărilor¸ Socrate rămase infexibil si făcu să se
aplce legea, impunîd atîtea judecăţi �îţi acuzaţi . 14
Doi ani mai tîrziu, pe vremea tiraniei celor Trei­
zeci¿ cîd aceştia se dedau la numeroase masacre¿
Socrate a refzat să paicipe la arestarea lui Leon
din Salamina, aşa cum îi pornciseră Cei Treizeci,
Epistates (n.t.).
30
VIAŢA LUI SOCRATE
care" . . . au dat multe pornci de acest soi şi multor
altora, vrînd să compromită pe cît mai mulţi.
î

eu, atunci, nu prin vorbă, ci prin faptă, am arătat că
nu-mi pasă de moarte nici cît negru sub unghie,
dacă n-ar fi o vorbă cam ne cioplită, dar să nu fac
ceva nedrept şi nelegiuitg de asta îi pasă di pli.
Căci pe mine acea cîuire n-a reuşit să mă înspăi­
mînte, cît era ea de puterică, aşa încît să facă ceva
nedrept; ci, după ce am ieşit din Tholos1S, ceilalţi
patru s-au dus în Salamina şi l-au adus pe Leon, iar
eu, plecînd de acolo, m-am dus acasă. Şi poate că
aş fi fost ucis din această cauză, dacă acea cîmuie
n-a fi căzut după aceea" .16 De altfel, Socrate in­
tase deja în confict cu Cei Treizeci; el se mai i­
dignase, într-adevăr, de masacrele pe care le
ordonaseră acestia, astfel încît Critias cu toate
.
1
că-i fusese elev - şi Charicles îi interzic să le mai
vorbească tinerilor. Cu ironia sa obişnuită, Socrate
se interesează atunci care urmează să fie vîrsta
miimă a iterlocutorilor săi 'şi vrea să ştie de-i va
fi îngăduit să-I întrebe pe un tîă negustor de preţul
unei măf, or să-i răspundă unui tînăr ce-ar vrea să
afe unde stă Charcles.17
4. Caracterul
Curajul lui Socrate mergea mînă în mînă cu o
răbdare, o simplitate şi o stăpînire de sine capabile
să înfrunte orice îcercae ; rezistenţa sa la oboseală
era, aşa cum am văzut, renumităg ea permiţîndu-i lui
Socrate să facă o bună impresie la toate banchetele,
31
SOCRATE
să fie un conviv vesel şi ageabil, care bea l a fel de
mult ca şi tovarăşii săi, dar fără a se cufnda vreo­
dată în beţie, aşa cum li se întîmpla acestora, ispra­
vă ce-l umplea de admiaţie pe Alcibiade. Mîia,
ieşile violente, duşmăa î sît necunoscute ; ît-o
zi , un adversar, epuizîndu-şi argumentele, îi dă o
palmă, la care Socrate răspunde liniştit : "E foarte
supăător să nu ştii cîd tebuie să-ţi pui casca îainte
de-a ieşi din casă. " Primind de la cineva o lovitură
de picior, ia oamenii mirndu-se de resemaea sa,
Socrate se justifică : "Dacă un măgar m-ar fi lovit
cu copit?, l-aş fi dat în judecată ?" Unui atenian,
surprins de faptul că el nu se indigna din cauza ca­
lomniilor cu care-l copleşea Aistofan în Norii, îi
răspunde astfel : "Teatrl ăsta î care sît luat î ze­
femea, nu este oare un fel de mare banchet unde
fecare comesean rde pe seama celorlalţi ? " Îtr-o
zi de sărbătoare, a fost gratificat cu un epitet ustu­
rător ; nişte străini au îtors capul ca să-I vadă şi
să-I recunoască : Socrate se ridică atunci î picioare
şi rămase astfel pînă la sIrşitul piesei, pentu ca cei
doritori să-şi poată satisface curiozitatea.
Îmbrăcămintea lui Socrate era întotdeauna mo­
destă, atît di cauza sărăciei, cît şi a simplităţii sale ;
niciodată n-a fost văzut afişînd o neglijenţă vesti­
mentaă, cum o vor face cinicii. 1 8 Socrate n-a fost
vanitosul care să simuleze o falsă modestie. Manta­
lele de purpură, stofele ţesute cu aur şi argint sînt
folositoare actorilor de tragedie, dar de prisos unei
vieţi fericite ; alţii în schimb îşi afectează zdrenţele,
Diogenes Laeri us, op. cit. , II , 21 ( n. t. ).
32
V I AŢA L UI S OCRATE
de aceea i-a ş i spus Socrate filozoflui cinic
*
care-şi
etala găurile hainei : " Îţi văd deşertăciunea prin
mantie. , , ** Socrate nu caută să provoace scandal,
dacă unora el le pare scandalos, este îtotdeauna fă
voia sa; nimic nu-i este mai străin decît aroganţa,
iar atunci cîd vede î agora Atenei obiectele de tot
felul expuse de negustori admiraţiei şi lăcomei cum­
părătorilor, se mulţumeşte să spună: "Cîte lucruri
de care eu nu am nevoie există ! , ,
***
1 s-a reproşat
adesea lui Socrate că a avut preteni destrăbălaţi , de
teapa lui Alcibiade, acesta urmărindu-1 chiar cu
avansurile sale, ori Critias, care va deveni unul din
Cei Treizeci de tirani, dar trebuie subliniat, o dată
cu Xenofon, că, atîta vreme cît A1cibiade şi Critias
au urmat învăţăturile lui Socrate, acesta a izbutit să
le ţină în fru pasiunile, care s-au dezlănţuit cu ade­
vărat doar din cli pa cînd ei şi-au părăsit maestrul.
Socrate, s-a zis, era deosebit de urt ; chel, purbd
barbă, cu nasul borcănat el semăna cu un satir ori
cu un silen, iar î Banchetul, A1ci
h
iade duce compa­
raţia mai depae. După ce afiă că Socrate seamă­
nă cu satiul Marsyas, el precizează că este asemeni
acelor statui de sileni care ' se deschd şi conţin înă-
tr imaginile unor divinităţi, chipul lui Socrate as­
cunzînd cel mai frumos dintre sufete, l a fel cum
discursurile sae apaent naive şi glumeţe ascund cea
mai mare pro(unzime. Figura lui Socrate nu putea
să nu-i scandalizeze pe atenieni, îtrcît pent ei fr-
Anti sthenes (n. r'. ) .
Diogenes Laerius , op. cit. , I I , 36 (n. t. ) .
Ibid. , II, 25 (n. t. ) .
33
s oc RATE
museţea fizică era simbolul frumuseţii lăuntrice şi
nimic nu părea a fi mai incompatibil decît urîţenia
lui Socrate şi puritatea sa morală ; el explica uneori
această "anomalie" spunînd că faţa sa poartă sem­
nele patimilor pe care le-ar fi avut dacă nu se con­
sacra filozofiei.
5. Învăţătura
_ ŞJmplitatea lui Socrate se regăseşte î felul cum
discută cu concetăţenii săi. El n-are nilic de-a face
cu un conducător de şcoală ţinînd prelegeri unor
elevi care plătesc pentru lecţiile priite ; şcoala lui
Socrate este agora, piaţa publică unde se plimbă
printre negustori, oameni de rînd, aristocraţi fe­
cărind cu unul, întrebîndu-l pe altul şi l uînd neîn¯
cetat ca subiect de meditaţie cele o mie şi una de
probleme ale vieţii de zi cu zi . Socrate nu oboseşte
să repete că i s-a încredinţat misiunea diviă de a-şi
forma contemporanii e "Căci nu fac nirn i c altceva
decît să colind oraşul încercînd mereu să vă con­
ving, şi. pe tineri şi pe bătrîni , să nu vă îngrijiţi de
trp şi de bani nici mai mult, nici deopotrivă ca de
suflet, spre a-l face să fie cît mai bun, spunîndu-vă
că nu virtutea se naşte din avere, ci din virtute vin
şi averea şi toate celel alte bunuri, pentru fiecare om
în pate ca şi pentru cetate. [ ø ø e ] La fel [ca un tăun]
mi se pare că f-a aşezat Zeul pe Ungă cetate pe
mine, unul care nu va Înceta defel să vă trezească şi
să vă convingă, şi să vă mustre cît e ziua de lungă,
ţinîdu¯se de voi pretutideni. [ + « e ] Vi se pare poate
34
V I AŢ A LU I S OCRATE
ciudat că eu dau tîrcoale fiecăruia în parte, îl sfătu­
iesc astfel şi mă ostenesc cu el, iar în publ ic, în faţa
mulţimii nu îndrăznesc să vi ca să dau sfaturi ce­
tăţiiø Prici na e aceea despre care m-aţi auzit adesea
vorbind pretutindeni : că în mine vorbeşte ceva
divin, un zeu, după cum, în bătaie de joc, a scris şi
Meletos în acuzatie. Si anume, încă de cînd eram
copil, ori de cîte ori se face auzit, mă opreşte să fac
ceea ce aveam de gîd, da niciodată nu mă îdeam­
nă să fac ceva. El este cel care se împotlveşte să mă
ocup de treburile cetăţii. Şi cred că pe bună drep­
tate se împotriveşte. Să ştiţi bine_ atenieni : dacă eu
r-aş fi apucat să mă ocup de treburile publice, de
mult aş fi pierit fără nici un folos, nici pentr voi,
nici pentr mie. [ . = ø ] Şi nici nu iau bani ca să vor­
besc, nic.i nu tac dacă nu i au bani, ci stau la înde­
mîă deopotIvă celui bogat şi celui sărac, ca să mă
întrebe şi, dacă cineva vrea, să asculte ce spun şi
să-mi răspundăø [ ø o ø ] După cum vă spun, acest lucru
mi-a fost rnduit de Zeu, atît pri răspunsul oracolu­
lui, cît şi pri vise, ca şi în orice chip în care a In­
duit vreodată voinţa divină cîte unui om să facă
ceva. , , 1 9
Misiunea aceasta diviă este îtruchipată de "de­
monul " interior al lui Socrate, care i se adresează î
împrejurările dificile şi asupra căria vom mai avea
ocazia să reveni, dar consacrarea a venit din par­
tea oracol ului din Delfi . După Plutarh, Socrate era
încă un copil atunci cîd tatăl său a consultat ora­
colul în legătură cu el, acesta răspunzîndu-i să-şi
l ase fiul să-şi ţrmeze vocaţia fără a se opune vrerii
35
soc RATE
sale ; tradiţie în vădit dezacord cu cea confon că­
reia Socrate ar fi exercitat destul de mult tip mese­
ri a de sculptor. Chairefon, pretenul din copilărie al
l ui Socrate, a consul tat oracolul di Delf în priviţa
sa, iar Pitia i-a răspuns că nu există un om mai î­
ţelept, mai drept, mai cumpătat.
Socrate este prin unare un atenian care trăieşte
în oraşul său, î mijlocul contemporanilor săi, care
şt
i
e cum să-
i
pună pe gîdur
i
pe ce
i ind
i
ferenţi ca
şi pe cei încrezuţi şi care nu se mîdreşte cu numă­
rl mare de tiner
i
ce-i caută tovărăşia şi conversaţia
simplă, directă şi profundă. Pe lîngă oamenii de
toate condiţiile cu care se întîleşte î agora, Socra­
te este îconjurat de un cerc de prete
r
i fidel, pritre
, aceştia afîndu-se nume mari .
Î
i găsim aici pe Euri­
pide, ale căi tragedii Socrate le unăea -uni pre­
tid chiar că ar fi colab
o
rat la ele -, pe Alcibiade, a
cări frmuseţe era la fel de renumită ca şi desfrî­
naea sa, pe Critias, care una s ă ajungă unul din
Cei Treizeci de tirani, pe strategul Laches, apoi pe
Crto, Teages, Henogenes, Menexenos, Teaitetos,
Charmides, Glaucon fratele lui Platon, Chairefon,
Simmias, Cebes, Xenofon. Maj oritatea acestor per­
sonaj e apar în dialogurile lui Platon.
Î
n afara lor
mai găsi flozof meniţi să devină celebli . Platon î
primul rîd, de departe cel mai mae dintre ei ; Eu­
c1ide Megaricul, la cae s-au refugiat Platon şi alţi
discipoli după moartea lui Socrate ; Phaidon din
Elis, creatorl unei şcoli destul de puţi cunoscute ;
Antisthenes, fondatorul şcolii ciice ; Alstippus din
Cyrenae, care a venit din Africa atras de reputaţia
36
V I AŢA LUI S OC RATE
filozofului atenian. Printre aceşti filozofi trebuie
căutaţi reprezentanţii celor numiţi , mai tîrziuç marii
şi micii socratici.
6. Procesul
o personalitate de avergura lui Socrate nu putea
să nu ajungă să fie urt de vanitoşi şi, mai ales, ne­
îţeles de spiritele mărgini te, care vedeau în el doar
ln parazit ce se slujea de ironie, îşi atrăgea simpa­
tia tinerilor şi constituia un pericol pentr ordinea
socială. În anul 399, Socrate fu acuzat de către Me­
letos, Anytos şi Lycon. Actul de acuzare era astfel
întocmit : "Eu, Meletos, fiul lui Meletos, din dema
Pitthea, acuz sub jurămînt pe Socrate, fiul lui So­
phoniscos, d dema Alopex. Socrate se face vino­
vat de crima de a nu recunoaste zeii recunoscuti de
~~¬¯¯¯"¯¯¯"~�¨ ¯¯ ¯¯`¯
ctate şi de a itoduce divinităţi noi; î plus, se face

llsţ_
�.
n
c?edeaps a cerută :
moartea. , , *
O asemenea acuzaţie şi pedeapsa cerută rămîn
atît de inexplicabile încît s-au căutat posibilele mo­
tive ascunse. Xenofon insinuează că Aytos avea o
răfuială personală cu Socrate ; alţii au vrt să vadă
aici un proces politic intentat de către democraţie
unui filozof cae i-a avut ca prieteni pe Crtias, cel
mai crd dintre Cei Treizeci de tirani, şi pe Alcibia­
de, celebr prin scandalurile sale vizînd sacrilegiu! .
Dar nici una di aceste explicaţii nu poate fi î n mod
Diogenes Laertius, op. cit. , II, 40 (n. t. ).
37
SOC RATE
serios susţinută, căci oricît de infuent ar f fost Any­
tos, pare geu de crezut că o siplă dispută personală
i-a fi permis să obţină condamnarea la moarte a lui
Socrate, care nu mai avusese nici un alt proces î
cei şaptezeci de ani ai vieţii sale ; cît despre posibi­
litatea unui proces politic, aceasta trebuie exclusă,
nu doa fiindcă Socrate, aşa cum am văzut, a dat do­
vadă de curaj şi fermitate în faţa tiranilor, dar şi
fiindcă după această perioadă dureroasă din i storia
Atenei, senatorii s-au angaj at să proclame amnistia
general ă şi să nu mai plimească nici o plîngere, nici
o acuzaţie avînd legătură cu perioada despotismu­
lui căria democraţia i-a pus din felicie capăt. Me­
letos era un poet obscur, iar Lycon era un retor ;
sufetl procesului pare să fi fost Anytos, un tăbăcar
bogat care reprezenta interesele comercianţilor şi
ale "industraşilor", fiid aşadar puteric si ifuent .
Cît a durat tiania a fost plecat î exil, revenind o
dată cu democraţia; nu îsă fără a-şi f pierdut o mare
parte di avere. Socrate i-a reproşat public faptul de
a nu se gîndi la educaţia fului său decît pentru a face
din el un tăbăcar capabil să preia afacerile părintelui,
de unde, conform lui Xenofon, dOlinţa de răzbunae
a lui Anytos, care l-a îdemat să-I acuze pe Socrate.
Cu toate acestea, se pae că altndeva trebuie cău­
tate cauzele procesului lui Socrate. Anytos păea de
bună-credinţă şi î nici un caz nu i se poate imputa
un caracter josnic ; cicula desigur zvonul că imediat
după dezastruoasa expedi ţie de la Pylos , pe care a
condus-o, şi-a datorat achitarea doar faptului că i-a
cumpăat pe judecător, dar acestea s-ar putea să nu
fie decît nişte cleveteli ulterioare. După toate apa-
38
V I AŢA L U I S OC R AT E
renţele, Aytos era sincer convi ns c ă vede în So­
crate un personaj periculos. Lucrul este cu atît mai
grav, dar o asemenea atitudine cadrează perfect cu
destinul filozofului de ieri şi de azi . Micheline Sau­
vage are probabil dreptate cînd foloseşte aceste cu­
vinte cu privire la Anytos : " După douăzeci şi trei
de secole începem să cercetăm cu interes figura pe
jumătate enigmatică a lui Aytos, acuzatorl princi­
pal (ceil alţi doi, poetaşul Meletos şi oratorl Lycon,
sînt doar nişte figuranţi) a Dac-ar putea fi băuit de
vreun motiv meschin
2o
, răul n-a fi încă atît de mare.
Dar nu exi stă nici un argument deci siv ca să punem
la îndoială buna sa credinţă, chiar dacă a cumpărat
colaborarea lui Meletos şi a lui Lycon¤ [ ø . . ] Mai
probabil este că tăbăcarul avea conştiiţa împăcată.
Trebuie c-a spus adevărl afimînd î faţa judecăto­
rilor că nu are nimic personal împotriva acuzatului.
Nu vedem, de altfel, soiul acesta de oameni acor­
dînd atîta importanţă filozofilor încît să le facă
onoarea unei aversiuni specialeø [ e + + ] Omul acesta
era un meseriaş g fiu de meseriaş, bogat, infuent,
pios şi bun patriot, a dovedit-o. [ . . . ] Avea cu sigu­
raţă o conştiiţă acută a rolului său î comunitatea
ateniană şi a responsabilităţilor ce decurg de aici.
Semenii lui Anytos vor putea fi întîliţi veşnic_ cu
liniştea l or interoară, cu certitudinea implicită a ne­
cesităţii lor sociale şi a perenităţii lor istorice, cu
sentimentul arhtectral de a fi stîlpii Naţiunii : Any­
tos este dintotdeauna şi de pretutindeni , căci el re­
prezintă mai puţin o castă, cît o aumită strctră
psio-socială. La Aistofan exista totuşi farsa şi du­
plicitatea ; dar Anytos are aerul unui om pe depli
39
SOCRATE
serios. [ e . e ] Anytos nu este decît personajul în care
se întrupează lenea spirituală a Atenei, tot ce e în
ea îngustime sufetească şi anchiloză
.

2
1
Se pare, într-adevăr, că procesul lui Socrate nu
este doar un eveniment istorc singular, irepetabil ;
procesul lui Socrate este procesul intentat gîndirii
cae cercetează, dincolo de mediocritatea cotidiană,
adevăratele probleme. Hărţuindu-i precum un tăun,
Socrate îi împiedică pe atenieni să doarmă şi să se
lase î voia unor soluţii morale şi sociale. gata făcu­
te ; Socrate este acela care, uimindu-ne, ne iterzice
să gîdim potrivit unor obişnuiţe dobîndite. Socrate
se situează aşadar la antipozii confortului intelectual,
ai conştiiţei împăcate şi ai seninătăţii blajine. Pentru
toţi aceia care credeau că evidenţa a�torităţii trebuie
să fie mai presus de autoritatea evidenţei, că ordinea
şi stabilitatea trebuie ferite de crimele de nonconfor­
mism şi lez-societate, Socrate nu putea fi decît duş­
manul Cetăţii. Iată de ce se credea Anytus dator să
ceaă moatea lui Socrate "î sufetl şi conştiiţa sa".
Adus î faţa tribunalului, Socrate refuză ajutorul
lui Lysias, avocat de meserie ; acesta pregătise,
zice-se, o apărare pe care Socrate nu trebuia decît
s· · o citească în faţa judecătorilor săi. Dispunem de
două lucrări cu numele de Apărarea lui Socrate,
una aparţinîndu-i, poate, lui Xenofon, cealaltă cu
siguranţă lui Platon
22
. Textul lui Platon reproduce
probabil îndeaproape apărarea prezentată de So­
crate judecătorlor. Această pledoarie se împate în
trei părţi, corespunzîd diferitelor momente ale pro­
cesului.
40
VI AŢA LUI SOCRATE
a) Acuzatorii termină de vorbit şi Socrate ia cu­
vîntul.
Î
ncă de la început ne găsi în miezul pro­
blemei limbajului. Discursurle acuzatorilor erau atît
de iscusite încît Socrate ne spune că aproape uitase
. cie era el ; or, dacă discursurie au fost convigătoare,
trebuie spus de asemenea că erau pe de-a-ntregul
minciuni şi născociri. Culmea îdrăznelii, acuzatorii
i-au îndemnat pe judecători să nu se lase păcăliţi de
ata cu care manipulează Socrate cuvintele. Socrate
va spune aşadar cine este şi le va înfăţişa judecăto­
rilor misiunea încredinţată lui de către divinitate :
să deştepte conştiinţa contemporanilor săi. Departe
de-a f corpătorl tineretului, Socrate este cel care-l
educă, departe de-a fi cel care nu crede î zeii ce­
tăţii şi introduce alţii noi, Socrate este conştiinţa
atenienilor, cel care îceacă să-i facă să-nţeleagă că
nu omul, ci Divinitatea este măsura tuturor lucru­
rilor. Socrate, care-şi exersează chiar maieutica În­
tr-un dialog cu Meletos , nu izbuteşte să-i convingă
pe judecători ; limbajul minciunii se dovedeşte mai
convigător decît cel al adevărului. Judecători deli­
berează şi două sute optzeci şi unu de votri îl de­
claă pe Socrate viovat, contra a două sute şaptezeci
şi opt (sau două sute douăzeci şi unu, după alte manu­
scrise) . Acuzatorul ceruse moartea, dar acuzatul era
liber să facă o contrapropunere iar judecătorii ur­
mau să aleagă una ori alta dintre pedepse.
b) Socrate îcepe pr a se mia că n-a fost con­
damnat cu o majortate mai semnifcativă; se îtreabă
apoi ce sancţiune le-ar putea propune judecătorilor
pent a se f purat faţă de atenien aa cum a fcut-o :
"Aşadar, ce mi se cuvine pentru că sînt un astfel de
41
S OCRATE
om? Ceva bun, atenieni, dacă trebuie într-adevăr ju­
decat după vrednicie ; şi anume un bine care să mi
se potrivească. Aşadar, ce e potrivit pentru un om
sărac şi făcător de bine, care are nevoie de răgaz ca
să vă îndemne ? Nimic altceva nu e mai potrivit,
atenieni, decît ca un astfel de om să fie hrănit în
pritaneu, cu mult mai potrivit decît să . fie hrănit
acolo un învigător olimpic, la călărie în cursele cu
cai pereche or cu cae grele. Pent că acela vă face
să vă credeţi doa mulţumiţi, dar eu vă fac să/iri ; .i
el nu duce lipsă de han
ă
, iar eu duc lipsă. Aşadar,
dacă trebue să mă osîdesc la ceva după dreptatea
cuvenită, la aceasta mă osîndesc, să fiu hrănit în
pritaneu. 23 Iată deci ultimul act al serioasei ironii
a lui Socrate, faptul de- a cere o recompensă pentr
felul cum s-a purtat nu este din partea sa sfidare, ci
sinceritate. Totuşi, fiindcă trebuia stabilită o sanc­
ţiune oarecare, iar el era sărac, va propune o amen­
dă de o miă, însemînd întreaga sa avere, amendă
pe care pretenii săi Crton, Crtobulos, Apollodoros
şi Platon îl vor rga s-o ridice la treizeci de mine,
angajîndu-se să plătească ei în locul său.
Răspunsul lui Socrate le-a părt probabil judecă­
torilor o insultă adusă ma
g
istraţilor, aşa îcît la ure
condamnarea sa la moalie a avut optzeci de voturi
mai mult deCÎt avusese vinovăţia sa.
c) Socrate le spune atunci adio judecătorilor săi,
făcîndu-i responsabili pe vecie pent moatea sa :
"Pentu că n-aţi vrut să mai aşteptaţi puţi, atenieni,
aceia care vor vrea să defăimeze cetatea vă vor
scoate nume rău şi vă vor învinui că l- aţi ucis pe
Socrate, îţeleptul ; căci înţelept mă vor numi, chiar
42
V I AŢA L UI S OC R ATE
dacă nu sînt, cei care vor voi să vă facă de ocară.
Aşadar, dacă aţi mai fi aşteptat puţin timp, dorinţa
vi s-ar fi îndepliit de la sine : vedeţi doar că vîrsta
mea este îaitată, aproape de moate. [ . . . ] Vă spun
deci vouă, oameni cae mă trimiteţi la moarte, că va
veni asupra voastră, îndată după moartea mea, o pe­
deapsă mult mai grea, mă jur pe Zeus, deCÎt aceea
la care m- aţi osîndit pe mine. Pentru că acum voi
aţi săvîrşit aceasta în nădej dea că nu va mai trebui
să daţi socoteală de viaţa voastră. Se va întîmpla
îsă cu totul altfel, v-o spun. Vor fi mulţi cei cae vă
vor cere socoteală, şi anume aceia pe cae acum îi
ţineam eu în loc, însă voi nu v -aţi dat seama; şi vor
fi cu atît mai aspri, cu cît sînt mai tineri, şi cu atît
mai mare va f supăaea voastră. Dacă vă închipuiţi
aşadar că ucigînd oameni veţi opr pe cineva să vă
mustre că nu trăiţi drept, atunci nu judecaţi bine ;
căci această scăpare nu e tocmai cu putiţă şi nici
frmoasă nu e, ci aceea a fi şi cea mai frumoasă şi
cea mai uşoaă, nu a-i pedepsi pe alţii, ci a-ţi da toată
silinţa să fii mai bun tu însuţi. 24
Socrate îşi părăseşte aşadar judecătorii pentr a
merge la temniţă. De regulă sentiţa era executată
foarte repede. Dar a doua zi după condamarea s a,
pleca la Delos corabia sacră care se ducea a de a
în insula natală a lui Apollo pentr a celebra ajuto­
rul pe care zeul i-l dăduse cîndva lui Theseu în lupta
sa cu Minotaurl, monstrul căruia atenienii trebui­
seră să-i plătească ai la rînd un tribut sîngeros ; le­
gea prevedea ca nici o execuţie să nu aibă loc îainte
de Îtoacerea vasului. Socrate răase aşada înlăţit
vreme de treizeci de zile, dar în fiecare zi primea
43
SOC RATE
vizita prietenilor şi se întreţine a cu aceştia. Ei n-au
stat degeaba în acest timp, pregătind un plan de
evadare, după ce mai întîi îl cîştigaseră pe temnicer
de partea lor ; fuga era lesnicioasă şi, într-o dimi­
neaţă, Criton intră în celula lui Socrate pentru a-i
spune că totul este pregătit. Dar acesta refuză să
fgă şi într-un admiabil pasaj din O'iton, Platon ne
expune argumentele aduse de Socrate pretenului
său. El îşi imaginează cum legile, personificate, i se
adresează pentru a-i reproşa eventuala itenţie de-a
se sustrage sentinţei judecătorilor. Ce s-a alege de
Socrate dacă, după ce-a susţinut necontenit că filo­
zofa însea
m
nă. să înveţi a muri, a da bi cu fugiţii
asemeni ultimului s clav temător în faţa morţii ?
Ce-a zice legile dacă l-a vedea pe Socrate, la sfr­
şitul vieţii, fgind ditr-o Cetate pe cae n-a păăsit-o
niciodată de bunăvoie şi căeia i-a încrediţat viaţa
copiilor săi ? Unde ar putea Socrate, fuga, să-şi gă­
sească o altă patrie ? Toate oraşele l-a alunga, ase­
meni unui om ce-a dorit să se sustragă legii. S-a
vedea astfel justificată principala acuzaţie făcînd
din el un corupător al legilor şi un corupător al ti­
neretului. Şi prosopopeea legior se îcheie cu această
recomandare : "Iar dacă părăseşti acum viaţa, nu o
părăseşti vitregit de noi, Legile, ci de oameni ; în
schimb, dacă vei fugi din în
c
hisoare, răspunzînd,
înj ositor, cu nedreptate la nedreptate şi cu rău la
rău, nesocotind învoielile şi legămintele noastre şi
aducîd rău cui se cădea mai puţi, adică ţie, alor tăi,
ţării tale şi nouă, atunci mînia
·
noastră te va urmăi
cît timp trăieşti, ia dicolo, surorile noaste, Legile
lui Hades, nu te vor primi cu blîdeţe, ştiind că tu,
44
VIAŢA L U I SOCRATE
atît cît atîă de tine, ai îcercat să ne duci la pieie.
Aşadar, te rgăm, nu asculta de Criton, ci de noi. "25
Socrate refză aşada să evadeze ; data executăii
sentinţei a survenit probabil la trei zile după vizita
şi tentativa zădămicită a lui Criton. Toţi prietenii
lui Socrate erau de faţă, cu excepţia lui Aristippos,
a lui Xenofon, afat în Asia, şi a lui Platon, bolav.
Se găseau acolo Apollodoros, renumit pentru admi­
raţia sa aproape fanatică pentr Socrate şi care adu­
sese o tcă bogată cu cae să-I îbrace după moae
¯ refuzată însă de Socrate, care spune că mantia
sa, destul de bună î timpul vieţii, va f bună şi după
moare - apoi Criton şi fiul său Crtobul, Heroge­
nes, Epigenes, Eschine, Antisthene Cinicul, Euclid
Megaricul , Ctesippos, Menexenes, Phaidon, precum
şi tebanii Simmias şi Cebes. Xantippe şi fiii lui So­
crate erau de asemenea acolo, Socrate încredinţîn­
du-i lui Criton şi rugînd ca soţia lui să fie condusă
acasă. Cum ea se tînguia că-şi vede soţul murind
pe nedrept, acesta o întrebă : "Nu cumva ai fi vrt
+
.
să mor pe drept ?"
Socrate îşi dedică ultimele clipe conversaţiei cu
prietenii săi pe tema nemuririi sufetului, iar cuvin­
tele-i ne-au fost păstrate de Platon în Phaidon. So­
crate se îmbăi ază pentru ultima oară şi refuză să
aştepte, aşa cum îi sugerează Criton, c
a
Soarele să fi
dispărut cu totul la orzont înainte de-a bea otrava.
Apucîd cu o mînă sigură vasul cu cucută, el sorbi
făă ezitae sau repulsie băutura mortală. Cum toţi
p
retenii plîngeau, tot el îi îcuraj ă: "Hai, liiştiţi-vă
Di ogenes Laerti us, op. cit. , II , 3S (n. t . ) .
45
soc RATE
şi fiţi stăpîni pe voi . "26 Cînd îşi simţi pici oarel e
îgreunîndu-se, se îtinse pe spate, după cum îl sfă­
tuise temnicerul ; "Criton, îi sînt dator lui Asc1epios
un cocoş , vă rog să nu uitaţi să i-l daţi ' ·
27
, acestea
fură ultiele sale cuvite. Urîd sugestia lui L. Ro­
bi
28
, trebuie să înţelegem aici, se pare, că Socrate
îl roagă pe Criton să aducă o jertfă
i
eului mediciei
drept mulţumire că i-a vindecat sufetul de boala
de-a f fost unit cu un trup. După o ultimă tresărie,
Socrate muri, iar prietenul său Criton îi închse
ochii .
Astfel se încheia viaţa aceluia care se despărţi se
de judecătorii săi spunîndu-le : "Dar şi voi trebuie
să aveţi bune nădej di î privinţa morţii , judecătorii
mei, şi să vă daţi seama de acest adevăr ; pentru un
om bun nu există nimic rău, nici în viaţă, nici î
moare, ia zeul are grijă de soara lui. [ ø u µ ] Da acum
e timpul să plecăm: eu ca să mor, iar voi - ca să
trăiţi . Cae dintre noi se îndreaptă spre un bine mai
mare, nu ştie nimeni altcineva decît Zeul. , ,
29
2
Exi stenţa lui Sacrate
1 . SoC/'ate existentul
Dacă existenţa lui Socrate scapă istorieig spune
Kierkegaad, este tocmai fiindcă el a fost înainte de
orice un om, un om existent, şi nu un profesor
speculînd asupra unor concepte abstracte. De aceea
este ştiinţa istorică incapabilă să-I înţeleagă ; istoria
caută să definească nişte coordonate temporale şi
geografice de-a lungul cărora situează individuali­
tăţ:ile şi prin care le determiă ; astfel că defmitorii
pentru istorie sînt acele personaje de cae are ea ne­
voie î calitate de verigi
V
entr a
'
reconstitui lanţul
evenimentelor. Istoria obiectivează în sisteme, ite­
grează în dialectici ceea ce a fost, îainte de orice,
subiectivitate patetică, şi prin aceasta ea-şi ucide
obiectul atenţiei ; istoria este Cîmpul de manevră al
gîditorului. Sau, aşa cum spune Kierkegaard : "Ca­
litatea de gînditor s-ar cuveni să fie ultima care să
poată fi disti nsă de condiţia umană"
l
; dacă Socrate
se sustrage istoriei, este di cauză c-a fost prototipul
însuşi al iteriorităţii subiective vii, care nu se lasă
integrată unui sistem întrcît "nu poate exista un
sistem al existenţei
"
2
. Sau, mai precis, deşi nu poate
fi formul at un sistem al existentului, numeroşi sînt
47
s oc RATE
filozofii care sistematizează existenţa tratînd-o ca
pe un concept obiectiv, dar aceştia înalţă un palat de
idei î timp ce contiuă să locuiască îtr-o cocioabă.
Existenţa nu există; ea este o noţiune, ceea ce există
este cutare subiect existent. Socrate este marele
necunoscut al istoriei tocmai fiindcă existentul
rămîe profund incognoscibil şi orice subiectivitate
constituie o "patimă a infinitului 3 e Icertitdinea
istorică în care ne găsim cu privire l a Socrate nu
este în fond decît contrapondere a incertitudinii în
care se găsea Socrate faţă de orice obiectivitate. In­
certitudine care nu traducea un s cepticism facil şi
sunzător, ci' pătimiea unei interiorităţi căutîd să se
cunoască pe sine, nu î maniera unei cunoaşteri ca­
racteriologice, ci ca o refecţie asupra elementului
interiorităţii deschis către ceea ce o depăşeşte. Ci­
tîndu-l pe Kierkegaad : "Interortatea socratică ma­
nifestată î existenţă este un echivalent al credinţei,
cu rezerva că interioritatea credinţei este infinit mai
profundă întrucît corespunde retragerii cauzate nu
de ignoranţă, ci de absurd. "
4
Socrate nu se lasă aşadar integrat unei cronici,
căci "meritul nepieritor al lui Socrate este de-a fi un
gîditor existent, şi nu u speculativ cae uită ce este
existenţa "5 ; pnt el orice adevă este ca atae numai
î rapor cu un subiect existent, motiv pentr care nu
îceta să repete că a îvăţa îseamnă a-ţi reamiti.
2. Dialogul
Faptul că Socrate nu este omul unei opere scrise,
pe seama căreia comentatorii şi criticii să-şi poată
48
E XI S TENŢA L U I S OCRATE
elabora lucrăile exegetice, este şi el extrem de sem­
nificativ pentru caracterl acesta de "existent" pe
care i-l recunoaşte Kierkegaard ; căci Socrate n-a
trăit decît în şi prin dialog, decît în şi prin contac­
tl cu un discipol de la cae primea tot att pe cît pu­
tea el să-i ofere. Citîdu-l îcă o dată pe Kierkegaad:
Socrate este "întotdeauna atît autopatic, cît şi sim­
patic. Tocmai asta era şi intenţia sa şi de aceea nu
voia să accepte nici glorie, nici funcţii onorifice,
nici bani în schimbul învăţăturii sale, căci judeca la
fel de incorptibil ca şi un mort. Oh ! rară modes­
tie, raă în zilele noastre, cînd sume de bai şi co­
roane de lauri n-ar putea fi destul de mari , nici
destul de strălucitoare pentru a recompensa gloria
învăţăturii, dar cînd, de asemenea, tot aurul şi toate
onorrile ' din lume sînt răsplata fidelă a unei învă­
ţături echivalente. Dar epoca noastră are, ce-i drept,
meritul de a se cunoaşte, lucru ce-i lipsea lui So­
crate. Această lacună nu explică oare şi îngustimea
sa de spirit, justificată desigur prin respectul său
intransigent pentru condiţia umană, prin disciplina
pe care şi-o, impunea cu aceeaşi admirabilă rigoare,
sieşi ca şi atnci cînd îi disciplina pe alţii, şi î care
el iubea diviul ? Acesta reprezintă gradul cel mai
înalt al rel aţiilor unui om cu un alt om; discipolul
este pentru maestru ocazia de a se înţelege pe sine,
şi la fel maestrul pentru discipol ; la moartea sa,
maestrul nu las ă nici o creanţă pe sufetul disci­
polului, la fel cum nici acesta nu se poate pretinde
creditor al maestrului. Şi dacă, ascultîndu-l pe So­
crate, aş fi fost un Platon transportat de entuziasm,
dacă inima mea ar fi bătut la fel de puteric ca a lui
49
s oc RATE
Alcibi ade, mai puteric decît a Coribanţilor ; dacă
nu mi-aş f putt liişti admiraţia pătimaşă decît îm­
brăţişînd acest om magnific, atunci desigur că So­
crate mi-ar fi spus : « 0, dragule, tu eşti totuşi un
amat înşelător ; căci vrei să mă provoci din cauza
înţelepciunii mele, ca să fii apoi cel din a cărui îm- '
brăţişare admirativă să nu mă mai pot desprinde ;
eşti aşadar un seducător? ¹ Şi dac-aş refuza să-I în­
ţeleg, ironia sa rece m-ar duce la disperare atunci
cînd mi-ar dovedi că-mi datorează tot atît cît îi
datorez şi eu. "6
S-ar putea astfel spune despre Socrate că se sus­
trage istorie� fiidcă o domină, fiindcă nu este de
ieli ori de alaltăiel, ci dintotdeauna, cuvîntul său,
sau mai curnd prezenţa sa, traversîd secolele oae­
cum asemenea cuvîntului oracolului din Delfi, care
a avut un rol atît de important în viaţa lui Socrate
şi despre care Heraclit spunea că nici nu ascunde,
nici nu dezvăluie, ci doar sugerează. Persoana lui
Socrate a rezistat timpului mai bine poate decît ar
fi izbutit s-o facă o operă scrisă şi acesta este un
plm punct de porire î schiţarea unei comparaţii
cu Isus. Absenţa unor lucrăi scrise semnate de So­
crate a primit desigur mai multe explicaţii, dintre
care cea mai importantă îi aparţine probabil lui
A
.
E. Taylor :
'
"Motivul pentr care Socrate n-a scris
nimic este foarte simplu : el aparţinea, aşa cum prea
adesea se uită, secolului lui Pelicle, ia oaenii ace­
lei epoci nu scriau căţi« 1 s·· a răspuns pe drept cu­
vît lui Taylor că d tipul vieţii lui Socrate datează
maile opere ale lui Eschil , Sofocle, Pidar, Euripi­
de, Alstofan ceea ce nu e rău deloc pentr un secol
50
EXI S TE NŢA L UI S OCRATE
în care se presupune că oamenii nu scriau ; se poate
' replica, bineîţeles, că este vorba de scrieri poetice,
că doar ceva mai tîrziu vor apărea operele în proză
iar oratorii îşi vor lua obiceiul să publice discursu­
rile pe care le-au rostit. Dar ni se pare totuşi că alt­
undeva trebuie căutat motivul tăcerii literare a lui
Socrate : o carte nu poate iniţia un adevărat dialog,
nu interoghezi un text aşa cum iteroghezi o fiinţă
vie iar scrisul se dovedeşte finalmente un obstacol
care se interpune Ître persoanele î viaţă. Aceasta
credem că este lecţia esenţială ce se desprinde din­
tr-un pasaj al dialogului pl atoniCian Phaidros. Zeul
Toth trecea, la egipteni, drept inventatorl tuturor
artelor, ştiinţelor şi meşteşugurilor, ître alte lucruri
el inventînd şi scrierea. Preocupat să le transmită
egiptenilor toate aceste descoperii , îl va întîli pe
Thamous, regele Tebei, pentr a-i face cunoscut pro­
iectul său. Dar acesta nu împărăşeşte optimismul
zeului Toth. Scrierea le va da oamenilor iluzia c-au
devenit ni şte maeştri în ata memoriei, făcîndu-i să
creadă că le oferă mijlocul de a-şi putea reammti
totul î orice clipă ; de fapt, scrierea nu ne oferă o
memorie (JVT'l), ci o _sub-memorie (i6Jv'l81�?,
ea este cel mult o rechemare a amitiIii, dar nicide­
cum un apel la acea reminiscenţă fără de care nu
există cunoaştere şi cae constituie revenirea la un
adevăr primitiv şi originar, pe care oamenii, uituci
din fire, l-au pierdut din vedere de cîd sufetl le-a
devenit captiv într-un trup. Textele scri se ri scă să
facă din oameni nişte pseudo-înţelepţi ia nu nişte
înţelepţi veritabili (8oeoi)8 ; acestea le vor da prile­
jul să repete lucruri dej a spuse de un altul, dar nu le
5 1
soc RATE
vor ofer posibiltatea să opereze ei înşişi acea miş­
care de convertire iterioară fără de care nu există
cunoaştere adevăată. Scrsul îi va face pe oameni or­
golioşi în măsura î care va pretide să se substitie
dialogului, î afaa căia nu este cu' putinţă o comu­
nicare autentică. Dialogul este adevăratul discurs
"viu şi însufeţit" (1;rv1c Kcl E/'XOV) , în absenţa
lui oamenii nu pot cunoaşte ; screrea este doa un
"siulacr" (dOfAOV)9 al acesti discurs, asemăî­
du-se în această prviţă pictri, cae ne oferă o ii­
taţie a ceea ce este : "Screrea, dragul meu Phaidros,
seamănă îţr-adevăr cu pictura, şi tocmai aici stă
toată grozăvia. Aceste figuri , cărora le dă naştere
pictra se rdică în faţa noastră asemeni unor fiinţe
însufeţite. Da dacă le încerci cu o îtrebare, ele se
învăluiesc într-o foarte solemnă tăcere. La fel se
petrece şi cu gîndurle scrise ; ai putea crede că ele
vorbesc, îsufeţite de spirit. Da dacă le pui o între­
. bare, vrînd să te lămureşti asupra vreunei afirmaţii ,
ele nu-ţi răspund decît un sigur lucru, mereu ace­
laşi. Şi de îndată ce a fost scris ă, o dată pentru
totdeauna, fiece cuvînt ae colidă prettideni păs­
trd aceeaşi îfăţişare şi pentru cei ce o pricep şi
pentru cei căora nu le spune nimic. "
1 0
Opera scrisă este aşada incapabilă să ne trans­
mită ceea ce ne oferă cuvîntul şi dialogul în cae
două fiinţe vii comunică prin mijlocirea
,
adevărlui
implicat de prezenţele lor. Căci în prezenţă se des­
coperă omul pe sine cu adevărat şi poate învăţa să
se cunoască ; în prezenţă, sau mai exact în această
co-prezenţă pe care maestrul şi discipolul o desco­
peră aprofundînd mesajul ce li se dezvăluie treptat,
52
E XI S T E NŢA L UI S O CRATE
prin limbajul şi dialogul lor, ca reminiscenţa unui
adevă orginar î interiorl căria se găsesc amîdoi .
.
Astfel că personajul Socrate se arată ochilor noşti
nu "aşa cum a fost", ci aşa cum este, nu asemeni
cuiva care trebuie regăsit pri documente felurite şi
îtotdeauna prea, sau nu îndeajuns de elocvente, ci
ca o persoană pe care s-o descoperim î noi. Această
"existenţă" a lui Socrate trebuie să ne perită să
înţelegem semnificaţia mesajului purtat de Socrate
în sine si în noi, semnificatia relatiei dintre maestru
1 1 ×
şi discipol.
3. Maestrul şi discipolul
În secolul al III-lea d. Cf. , medicul sceptic Sex­
ts Empicus a pus problema relaţiilor maestru-dis­
cipol, folosind o agumentaţie uneori sofstică, da
din care se pot trage concluzii semnificative
.
Pentr
Sextus Empiicus, di două una : �au materia de pre­
dat este limpede şi atunci n-are nevoie să fie pre­
dată, sau este obscură şi atunci nu poate f predată.
l l
Pe de altă pate, cum se poate transmite învăţătura
de la maestru la discipol ? Căci sau cineva prceput
îl învaţă pe altcieva priceput, şi atunci acesta n-are
nevoie de el , sau cieva priceput îl îvaţă pe un ne­
pnceput, iar î acest di ură caz fe îvăţătura este
ceva iposibil pentru totdeauna şi discipolul, nepri­
ceput fiind, nu va fi în stare s ă primească ştiinţa
maestrlui, fie este ceva posibil şi atunci îseamnă
că nepriceputul este de fapt priceput, neavîd prin
urmare nevoie de un maestr. Concluzia lui Sextus
53
S OC RATE
este că : gDacă nu există nici materie predată, nici
maestr, nici discipol, nici metodă de îvăţămînt nu
mai există nici instrucţie_ nici învăţătură _ nici
materie de învăţato Putem merge chiar mai departe
şi să spunem că nu mai există nici dialog posibil, că
nu mai există deCÎt nişte indivizi care stau unii î
faţa altora fără a putea să comunice ître eig nerămî­
nîndu-le finalmente al tă modalitate de cunoaştere
decît recursul la forţa cu care se vor înfrunta.
Cu toate acestea, Sextus a pus o problemă fnda­
mental ă : cum să-I faci pe un altul să cunoască ceva'?
A transmite un gînd presupune din partea maestru­
lui identificaa cu discipolul căria îi transmite gîn­
direa sa, identifcae ce implică faptul că maestrl .
a deveni t asemănător discipolului_ pentru ca acesta
să-I asculte şi nu s-o ia la fgă. Î dialog î găsim aşa-
da pe acelaşi (le meme) sub aspectl celuilalt (1 ' autre)
iar pe celălalt sub aspectl aceluiaşi ; şi presupunînd
c¯am face apel l a un tertium quid* ¯ adevărul -
pentru a spune că maestrul şi discipolul comuni că
în şi prin adevărul pe care şi unul şi celălalt îl pose­
dă, tot a răe problema să şti de ce nu se impune
de la sine acest adevăr şi de ce trebuie discipolul î­
drumat către el. Aceasta este şi problema care se
pune î M enon.
Socrate şi Menon se îtreabă în acest dialog dacă
virtutea poate fi predată ; Socrate atrage atenţia că
n-a întîlit niciodată pe cineva care să ştie măca
ce este virtutea ;' Menon propune două definiţii, cri­
ticate de Socrate, iar apoi, fiindcă trebuia definită
Un al treilea en. t. ) .
54
EXI S TE NŢA L U I S OCRATE
această virtute despre care nimeni nu ştia cie este,
Menon îi pune lui Socrate următoarea problemă :
"MENON Şi cum ai să cauţi, Socrate, un lucru
despre care habar nu ai ce este ? Pe care anume
dinte toate lucrrile neştiute îţi propui să-I desco­
per? Sau, admiţînd că dai chiar peste el, cum ai să
ştii că tocmai el este ceea ce nu ştiai ?
SOCRATE - Înţeleg ce vrei să spui, Menone Iată
că ne pui în faţa unui subiect de controversă : omul
nu poate să caute ceea ce ştie, nici ceea ce nu ştie.
Nu poate să caute ceea ce ştie, fiindcă ştie şi nimeni
n-are nevoie să caute ceea ce ştie ; nu poate să caute
nici ceea ce nu stieg fiindcă nu stie ce anume să
caute.
, , 1 2 '
.
Socrate refuză dilema@ considerată de Menon ca
foarte întemeiată, cu urătoarele cuvinte : "Aşadar
nu există lucru pe care sufetul să nu-l fi învăţat,
pentr că este nemuritor şi de mai multe ori născut
şi a privit ce se afă şi î lumea pe aici şi în Hades
şi pretutindeni ; de aceea nu e de mirare că el îşi
poate aminti , despre virute şi despre celelalte, cele
pe care le- a ştiut mai înaitee Cum nici o parte a
natrii nu e străină de celelalte, iar sufetul le-a cu
noscut pe toate, nimic nu-l împiedică pe cel ce-şi
re aminteşte un singur lucru - şi asta e ceea ce nu­
mesc oamenii a şti - să le descopere pe toate cele­
lalte, dacă ae curaj şi nu se dă bătt î timp ce caută.
Căci tot ce căutăm să stim si tot ce stim nu e decît
reamntie. , , 1 3 Astfel că
'
iteroritatea fecăia dtre
noi nu este ceva îchis î sine, ea se deschide către
o dimensiune transcendentă care¯i conferă o anume
semnificaţie ; reminiscenţa nu este altceva decît
r I NSTf TU1"Ur- DE SruI l , 1 55
s oc RATE
redescoperirea punctului de unde cunoaşterea su­
biectului devine cunoaştere a lumii . Numai dialogul
este susceptibil să le arate, acelora care caută, itine­
ral de-a lungul căruia se vor regăsi ; de aceea pre­
cizează Socrate că încrederea * " ne face activi si
iscoditori " : "tocmai fiindcă sînt convins că e ade­
viată vreau să caut împreună cu tine (�E'a aou
�l'Elv) ce este virutea. "
1
4
Scrierea ne privează de
îteaga diensiune a acesti "îpreună cu", fidcă
nu putem întreba o carte aşa cum întrebăm un om.
După cum spune V. Delbos : "Maestrul nu ştie mai
mult decît ciscipolul , ci caută asemeni lui, şi îm­
preună cu el. Dialogul nu este un procedeu exterior
şi accidental de cercetare şi expunere ; c��e expre­
sia esenţială a efortului în comun pentru degaj area
adevărului dinăuntrul spiitelor. " 1 5
Aşadar, maestrul nu este acela care trasmite o
succesiune de cunoştinţe unui elev mai mult sau
mai puţin receptiv, maestrul nu este personajul ra:.
ţionalist care-l învaţă ceva pe un elev empiist, pe
pacursul unui fel de monolog î cae unul vorbeşte
iar celălalt înregistrează. Socrate refuză să fie un
maestr care predă ; el nu conteneşte să spună şi să
repete că nu ştie nimic ; în dialogul socratic n-avem
de-a face cu un maestru cae-i comunică ceva unui
elev : este vorba despre doi oameni cae comunică
între ei. Dialogul scoate la iveală două conştiinţe
afate pe picior de egalitate î măsura î care am­
bele sînt conştiinţe care caută şi cae se caută. De
aceea nu găsim la Socrate nici un precept dogmatic
" În doctrina reamintiri (n. r. ) .
56
EXI S TENŢA L UI S OCRATE
pe care istori a să-I fi putut conserva şi transmite
pînă la noi, Socrate refzînd orice concept fizic sau
metafizic. În dialogul socratic nu există vreun eu
ori vreun tu cae să se ridice autoritar ître un eu şi
un tu, nu există elevi care să înveţe şi să recite o
lecţie, nu există învăţătură care să vină să se inter­
pună, asemeni unui obiect, între cel care vorbeşte şi
cel care ascultă, există doar un dialog interogativ1 6
ia elevul găseşte în sine o cunoaşţere pe care nu
credea c-o posedă. Iată de ce a învăţa îseamnă a-ţi
reaminti iar arta lui S
(
c
:
"
este comparabilă cu cea
a moaşei : maieutica este arta mterogaţiei pri care
maestrul îl face pe discipol să aducă pe lume ade

' vărul ce-l purta în sie,
.
dar pe �.

r�
)
'it�se.
Socrate îl ivită aşadar pe discipol la o �toacere
către sine, 1�'6 "conv�ertire" (�ptayO), leac ,e

t
r
multiplele di stracţii prin carţ . nl POJi q�cîţ . să
.
te
pierzi , îndepărtîndu-te de esenţiaJ . De asemen
ea
,
'iodată Socr
a
t

nu se dă drept m

estru. Î schimb,
el întîlneşte adesea interlocutori care se credeau
maeştri şi pretindeau, asemeni celebr\lui sofi st
Hippias , că ştiu totl şi că sînt în stare să-I îveţe
orice pe cel dispus să-i asculte şi să le pl ătească
lecţiile ; scopul dialogului socratic, care deseori se
încheie c'î"rn' ·s
.
em
n
'
de
· il
't
emire:es
te
'
tocm

âr
-
d
e'a:î'
. P�ţ� •¬ � ·����. ă
.
·
di
_
s!�&�
-
.����, .
astfel ca î acesta să se nască dorita unui adevărat
cân
ţro ţ�;i�;
'

'


'
;
�,
-

'
.�
d
�2�a
autonomi

p
� �
ar
e
rri acel "cunoaste-te pe tine
·. . ' ' '.
.
.. ¸¯¸ '
.
" · . ¸, _ ¸, . . _
_
însuţi " i-o poate conferi .
57
S OC RATE
Nimic nu este prin urare mai exact, mai socra­
tic, decît formula lui Kierkegaard conform căreia
"acela care-l înţelege cel mai bine pe Socrate îşi dă
fără îndoial ă seama că nu-i datorează nimic, lucr
pe care Socrate îl pretidea înainte de orice, şi este
forte bine că l-a putt pretinde ; iar cel care se crede
profund îndatorat lui Socrate poate fi aproape sigur
că Socrate îl va scuti bucuros de plata datoriei, căci
nu fără tristeţe a privi el faptul de a-i fi oferit celui
interesat un capital pe care să-I exploateze",. 1 7 Vom
îţelege acum de ce a fost comparat Socrate cînd cu
un peşte-torpiIă, cînd cu un tăun. La fel cum peş­
tele-torilă
'
îşi paralizează prada, tot astfel îşi para­
lizează şi Socrate iterlocutorl sigur de sine şi cae
nu vede că ştiinţa sa este doa o pseudo-ştiiţă, o ig­
noranţă cae se ignoră. Este ceea ce recunoaşte şi
Menon : "Socrate, auzisem el înainte chiar de a te
întîli că nu faci altceva decît să te pui pe tie îsuţi
şi pe alţii în îcurcătură. Iar acuma parcă mi-ai fi
făcut o vraj ă, nişte farmece, parcă m-ai robit pe
de- a-ntregul unui descîntec, în aşa fel încît mi-e
plină mintea de nedumerie. Dacă putem glumi un
pic, îmi pare că semeni leit, şi la chip, şi altfel, cu
peştele acela mare şi turtit care trăieşte în mr·e şi
se cheamă torilă. Căci şi el amorţeşte pe oricine se
apropie de el şi îl atin
g
e, cum simt că faci tu cu
mie acum. Zău, Socrate, mi-au amorţit şi sufetul
şi vorba de nu ştiu ce să-ţi mai răspund. Şi doar am
rostit de mii de ori atîtea cuvîntări despre virtute, în
faţa unui mare public şi, pe cît mi se părea, cu mult
succes. Acum îsă nu sînt deloc î stare să spun nici
măcar ce este virtutea. Cred că e bună hotărîrea ta
58
E XI S TE NTA LUT S OCR ATE
de a nu pleca de aici s ă călătoreşti pe mare sau altfel,
căci dacă te-ai purta la fel într-o altă cetate , mă tem
că te-ar închide ca vrăjitor. " 1 8 Socrate admite com­
paraţia, dar numai în măsura în care aceasta lasă să
se îţeleagă că îcurcătura în care-i pune el pe alţii
este identică îcucăturii In cae se afă el însusi :
"n ce mă priv"eşte, dacă peştele-torpil ă .¬.ţ-�.-
el însuşi atunci cînd îi amorţeşte pe ceilalţi , atunci
semă cu el ; dacă nu, nu serăn. Fiindcă eu n-am la
îdemînă nici un răspuns atunci cînd îi pun în în­
curcătură pe alţii. În clipa de faţă, eu Însumi nu ştiu
ce -.-virtutea¸ iar tu, deşi poate ştiai înainte de a
te apropia de mie, acum semeni leit cu un neştiutor.
Si totusi ..-.. .ă.-..-.-.ce anume este ea îm­
,reună cu tine. , , 1 9
Peşte-torpilă care-i amorţeşte pe cei ce confndă
gesticulaţia cu acţiunea¸ vorbăria cu limbajul, So­
crate este în acelaşi timp tăunul care-i trezeşte şi
nu le îngăduie trîndav a lîncezeală acelora care se
mulţumesc cu soluţii de-a gata acolo unde se ridică
probleme. Astfel că î Apologie Platon îl pune să ros­
tească wmătoaele cuvinte : "Căci dacă mă veţi ucide
pe mine, nu veţi mai găsi lesne un alt om care, cu
adevărat - chiar dacă ar părea o vorbă caraghioasă
- să fie pus de Zeu pe lîgă cetate Întocmai ca pe
lîngă un cal, mare şi de soi, dar care, din Plicina
mărimii¸ ar fi cam leneş şi ar trebui să fie trezit de
un tăun ; la fel mi se pare că m-a aşezat Zeul pe lîgă
cetate pe mine, unul care nu va înceta defel să vă
trezească şi să vă convingă, şi să vă mustre cît e
ziua de lungă, ţinîdu-se de voi pretuti. ldeni. Nu veţi
mai avea parte uşor de un astfel de om, atenieni,
59
SOC RATE
aşa că, dacă-mi veţi da ascultare, mă veţi crţa. Voi
însă, mîiaţi ca nişte oameni treziţi di somn cînd
abia au aţipit, veţi lovi poate în mine şi, dîndu-i
ascultare lui Anytos, mă veţi osîndi poate cu uşu­
rinţă la morte ; apoi însă aţi contiua să dormiţi tot
restul vieţii dacă nu cumva Zeul, avînd grij ă de voi,
nu v-ar trmite pe altcineva.
" " 20
Pr urae Socrate ne dă totul ia noi nu-i dato­
răm lui nimic, el ne pune în contact cu o jnteriori­
tate care nu este un refugiu egoist, ne deschide
interiorl în care ni se arată imanenţa totului · în
toate. De aceea j oacă memora un rol atît de îsem­
nat în maieNtica socratică, o memorie care nu este
amintirea vre unor lecţii or a vreunor cronici, fiind
una cu conştiinţa de sie şi prin urare cu conştiin­
ta de ceilalti, o memorie care înseamă cunoastere ,
: :
i
Întrucît prin ea se perpetuează ceea ce ne institui�j
Vorbid despre Bergson, V. Jankelevitch afiă că
memoria "nu este altceva decît chipul spiital al
unei durate interioare sielui ; persistăm î a o trata
ca pe o agendă sau calenda al sufetului, în vreme
ce ea exprimă pur şi siplu aceasta : persoaa noas­
tră este o lume În care nimic nu se pierde, un mediu
infinit de susceptibil în cae cea mai neînsemnată
vibraţie trezeşte sonorităţi penetate şi prelungite"21 ;
s- a putea spune că Socrate este acela care, prin
simpla sa prezenţă interogativă, declanşează această
vibraţie menită a ne trezi la o conştiiţă a profun­
zimilor. Profunzimi în care se afă rădăcinile orică­
rei istorii.
Î
n concluzie, vom reaminti mai întîi cele
spuse de Magalhâes-Vilhena despre Socrate al lui
Platon : "Legendele despre marile fgur istorce sît
60
E X I S TE NŢA LUI S OCRATE
diversele modalităţi sub care au putut ele să existe.
Legenda platoniciană a lui Socrate este ideea repre­
zentată de Socrate în ochii discipolului. Dacă acel
Socrate platonici an nu este şi Socrate din istorie,
este cel puţin portretul cel mai pătrunzător şi mai
convigător de cae dispunem. Platon este singurl
care ni-l restituie î toată complexitatea perpetă şi
tulburătoare a vieţii sale intelectuale şi practice. Ni­
meni nu ne-a păstrat mai bie trăsăturile omului aşa
cum a fost el, dicolo de eroul dramatic- de care s-a
ataşat posteritatea. A căuta să-I cunoşti pe Socrate
istoric îseamnă de fapt să interretezi mitul lui So­
crate cel di Platon, iagie fal�ă, fă doa şi poate,
tocmai fiindcă este imagine, dar în acelaşi timp o
imagine a adevălui.
Aici se aplică pe depli fmoasele cuvite ale lui
Renan : Ý Aceste amănunte nu sînt adevărate în lite­
ra lor : ele posedă Însă un adevăr de ordin superior ;
ele sînt mai adevărate deCÎt adevărul gol, în sensul
că sînt adevărul devenit expresiv şi elocvent, rdicat
la rangul unei idei.
»22
Acesta este, î defmitiv, Socrate căruia Platon i-a
dat o nouă viaţă şi pe care a dorit să-I transmită se­
colelor viitoare ca pe un bun pentru eternitate :
Ý X'lfa E� Ucl
»23. "24
Nu trebuie uitat că, dacă personajul Socrate îi
datorează mult lui Platon, este în primul rd fiindcă
Platon îi datora mult lui Socrate. Foate semifcativ
aşadar faptul că Socrate, existentl, s-a sustras inves­
tigaţiilor istoriei, cronicilor scrse şi nimic nu poate
fi mai socratic deCÎt dificultatea în care se găsesc
astăzi istoricii care încearcă zadaric să-I încadreze
6 1
s oc RATE
pe Socrate î limitele unor precepte migălos recon­
stituiteø Socrate nu este în urma noastă, ci în noi,
dacă ştim să descoperim în opera lui Platon ecoul
menit a ni-l revela. "Nu în Montaigne, ci în mine
descopăr tot ceea ce vreau să văd", spunea Pascal * ;
dacă Pl aton a descoperit în sine ceea ce vedea în
Socrate, este fiindcă mai înainte Socrate îi împărtă­
şise ceva afat dincolo de orce îvăţătură, anume ca
mai întîi să privească în sine însuşi, nu în mani era
vreunei şubrede şi parţiale introspecţii
p
sihologi
c
e,
ci aşa cum îi cerea oracolul di Delfi omului să se
cunoască pe, sie spre a se putea deschide către ceea
ce-Î conferă un sens şi de cae este idisolubi legat.
Faptul că gîndiea filozoflui Socrate le-a scăpat
istoricilor, ar trebui să ne facă să înţelegem că în
realitate nu există cu adevărat o istorie a fi lozofiei,
căci orice flozofie îseamnă în primul rînd repu­
nere î discuţie_ o repeti ţie care nu devine niciodată
pisălogeală, întrucît ceea ce se repetă mereu este
Analogul (le Meme) şi nu ldenticul (l' ldentique) . De
aceea nici nu există în filozofie autori clasici ; sau,
aşa cum va spune Kant : "Nu există filozofie pe cae
s-o putem învăţa [ e o e ] putem învăţa doar să filo­
zofăm. "2
5
Dacă există o eteritate a filozofări, este
din cauză că există o etemitate a dialogului ce im­
plică faptul că niciodată nu putem vorbi despre o
filozofie etemă, dialog î care eu şi tu să se regă­
sească diferite şi asemănătoare î acelaşi timp. În
mod paradoxal, către cel asemănător trebuie să ne
Pascal , Cugetări, trad. de George Iancu Ghidu, Ed. Şti i n­
ţifică, Bucureşti , 1 992, partea I, cap. VIII, 1 37 (n. t. ) .
62
E X I S TE NŢA L U I S OCRATE
îndreptăm, pe el trebuie să-I căutăm. Aceasta este sa­
cia la cae s-a îămat Socrate, Socrate cae rămîne
mereu dicolo de filozofi şi de fozof şi care devie
Astel ÎnCÎt eteritatea pÎn-la urmă În el Însuşi î
preschimbă.
Cu cît mes ajul socratic se adîceşte î timp şi îm­
bătrneşte o dată cu omenirea, cu atît mai mult se
precizează o actualitate la care el ne înlesneşte acce­
sul în vederea viitorului însuşi .
După cum în mod fericit se exprimă B. Groe­
thuysen : "Omul acesta nu este omul în sine, ci toc­
mai omul di faţa noastră, cae Il-ar putea, ca atare,
să se transfore într-un ansamblu de concepţii filo­
zofce, ori să-şi găsească l ocul îtr-un si stem. El ră­
mîe în afara oricărei interpretări filozofice căreia
nu îi poate fi în nici un fel aservit ; nu poate fi inte­
grat nici unei schEme analitice. Nu poate fi decît
reprezentat, concr�tizat, dîndu-i-se un chi p. Dar So­
crate, care este acest om, rămîne inepuizabil . Este
omul cae ni se arată sub toate aspectele sale, pe care
oricine îl poate înţelege în mod diferit şi care, în
fond, îşi păstrează întotdeauna secretul . Cu toate
acestea însă, el este un personaj a] acestei lumi , nu
o creatură universală, nici un simbol sau un zeu
ce-a luat fOlmă omenească.
Î
n toate speculaţiile
metafizice, atunci cînd este vorba să fie reprezen­
tat personajul Socrate, este restabilită şi pusă î va­
loare importanţa lumii acesteia în rap0 cu cea de
dincolo, a clipei în raport cu eteritatea, a individu­
lui în raport cu speţa umană, a gînditorului în raport
cu ceea ce gîndeşte. Rămîe mereu acel Socrate cel
63
soc RATE
pe care-l vedem, un lucr care se Îtmplă o sigură
dată : un om
. "
2
6
Astfel că cea mai bună metodă de a-l îţelege pe
Socrate nu constă, poate, î a aduna frtr di acele
cuvite pe care timpul le-a putut păstra, mai mult
sau mai puţin deformate de către aceia care ni le-au
tansmis, îcercîd astfel să-I aducem pe Socrate pîă
la noi ; a-l îţelege pe Socrate nu mseamnă a căuta
să ştim ce-a fost, ci ceea ce este el astăzi, pentru noi,
oamenii secolului al XX-lea. Regă�iea lui Socrate
printre noi graţie unei mişcă de rememorare care
să ne facă să revenim la el ca la unul î măsură să ne
lumineze punctul de sosie este probabil un demers
emamente socratic. De aceea ne vom da siinţa, nu
să refacem, după alţii , nişte studii erudite, ci să
găsim î problemele actuale, î mijlocul cărora ne
zbatem, ceea ce ne-ar perite să îţelegem de ce cu­
vintele lui Socrate pot şi trebuie să răsue mereu, έ
bogăţite cu tot ce le-a putut confer istoria de aproape
douăzeci şi cici de secole. Semifcaţile cuvitelor
lui Socrate se afă î faţa şi nu î ura noastă.
Partea a doua
MESAUL LUI SOCRTE
1
Cunoaşte-te pe tine însuţi
1 . Semniicaţia
Templul de la Delfi poată îscrse pe fronton
diferite formule de înţelepciune, între care şi cele­
bra "cunoaşte-te pe tine însuţi " di cae Socrate a
făcut cheia de boltă a gîndirii sale. Fie că Socrate
s-a dus la Delf, aşa cum pretinde Diogenes Laer­
tius, fe că nu, cert este că pentru el sfatul zeului a
fost, pe de o parte, o armă de luptă împotriva sofiş­
tilor, iar pe de alta, un mesaj la a cărui aprofndare
îşi invită discipolii să se consacre.
Trebuie subliiat de la
'
bun îceput că această
­
renumită formulă nu se ,reduce, pentru Socrate, la o
maximă invitîd la introspecţie or la descrierea ca­
racteriologică a unui subiect ce-ar căuta să facă tu­
rul individualităţii sale. Este ceea ce-a subliiat pe
drept cuvît Hegel î prima pagiă a Filozofei Spi­
ritului : "Cunoaşterea spiitului este cea ma concretă,
de aceea cea mai îaltă şi cea ma gea. Cunoaşte-te pe
tine însuţi, pornca aceasta absolută, nu are, nici î
sie, nici acolo unde o găsim pronunţată î
i
store,
înţelesul unei cunoaşteri de sine privid doar- aptitu­
diile particulae, caacterul, îclinaţiile şi slăbiciu­
nile individuale, ci înţtesul cunoaşterii a ceea ce
65
S OC RATE
este adevăat î om¸ ca şi a ceea ce este adevărat în
şi pentru sie ¨ a esenţei îsăşi ca spiit. Tot atît de
puţi are filozofia spiritului îţelesul acelei aşa­
numite cunoaşteri de oameni cae se străduie să cer­
ceteze î oaenii ceilalţi, tot astfel, particularităţile,
pasiunie şi slăbiciunile lor, acele aşa-numite cute ale
iiii omului ¯ cunoaştere care nu are sens, pe de
o pate, decît dacă se presupune îtîi cunoaşterea a
ceea ce este universal î om, şi deci esenţial î spi­
rt " şi care, pe de altă
p
ate, se ocupă cu existenţele
accidentae, nesemificative, neadevărate, din dome- '
niu! spiitului, par nu pătrnde
p
înă la ceea ce este
substanţial, pîă la spitl îsuşi. , , 1 Cunoaşte-te pe
tine îsuţi este, într-adevăr, o invitaţie la aprofun­
daea condiţiei umane, de la care o cunoaştere enci­
clopedică a lucrrlor di natră¿ sau diversele tehici
practice, riscă î mod constant să ne îndepărteze-
Sub acest aspect, cunoaşte-te pe tine însuţi devi­
ne în gura lui Socrate o chemare pe care o opune
pretenţiilor sofiştiloL
Sofiştii sît îtr-adevă nişte profesOli ee retorcă
şi elociţă care pretind să ştie tot ce poate cunoaşte
un om; şi nu doar că ştiu totul , da susţi că se pri­
cep să facă orice. Hippias, de pildăq care concurează
regulat la Olimpia, n-a întîlnit niciodată pe cineva
care să-i fie superior iar Socrate ironizează toată
această ştiinţă gata oricînd să se etaleze : "Se ştie că
nu este om mai iscusit decît tie într-o sumedenie
de meşteşuguri şi eu însumi te-am auzit lăudîndu-te
î agoraç lîgă mesele zarafilor şi înşiîndu-ţi nenu"
măatele iscusinţe demne de invidiat. Spuneai că ai
venit odată la Olimpia purtînd numai lucruri făcute
66
C UNOAŞ TE· TE P E TI N E Î N S UŢ I
de mîna ta. Mai întîi inelul - cu el ai început -
spuneai că e făcut chiar de tie ca unul care ştie să
cizeleze inele. Tot aşa şi pecetea. La fel strigilul şi
sticluţa cu ulei. Spuneai apoi că tu însuţi ai fost
cizarul sandalelor tal e şi că tot singur ţi-ai ţesut
himationul şi hitonul .
Î
nsă ceea ce i-a uimit mai cu
seamă pe toţi, ca dovadă a unei neîntrecute măies­
trii, a fost faptul că pînă şi cingătoarea hitoiului tău,
asemenea celor mai de preţ din Persia, tot t o îm­
pletiseşi. Da mai spuneai că ai venit acolo cu poe­
zii, epopei, tragedii, ditirambi şi multe şi fel urite
cuvh'tări în proză. Afiai că şi ştiiţele despre care
am vorbit adineauri le cunoşti mai bine decît ori­
cjne, la fel şi ritmul, armonia şi multe altele pe lîngă
acestea, dacă îmi aduc bie aminte. Era să uit însă
tocmai memotehica, ştiiţa în care te socoteşti ne­
întrecut. "2 Hippias ştie prin unare totul şi se pri­
cepe să facă orice, dar el ignoră esenţialul , căci
puterea tehnicilor este foarte ambiguă şi nici o apti­
tudine practică din lume nu ne poate spune în ce
direcţie trebuie utilizate ştiiţa şi puterea aceasta,
nici una dintre ele nu ne spune care sînt limitele
domeniului lor de aplicabilitate ; toate aceste cunoş­
tinţe se etalează la suprafaţă, da nu se organizează
î profunzie îtrcît le lipseşte cunoaşterea tuturor
cunoaşterlor : cunoaşterea subiectului cae cunoaşte.
Ştiinţele sofiştilor ignoră "înţelegerea", fiind
cel mult tehnici ale "reuşitei"
*
; îtr-adevăr, preocu­
parea de căpetenie a sofiştilor este manipularea
* În original, j oc de cuvinte Între comprendre, _Ûînţelege",
şi prendre, avînd, ca verb intranziti v, şi semnificaţia de _Ü
reuşi ", _Ü avea efectul scontat" (n. f. ) .
67
s oc RATE
discursului de-o asemenea manieră încît interlocu­
torl să fie repede convins de puterea de persua­
SIUne a oratorului ; acest orator nu-şi pune îns ă
niciodată problema dacă spusele sale sît adevăate,
esenţialul pent el este să-i smulgă adeziunea celui­
lalt pentr a folosi convingerea pe cae i-o va fi in­
sufat î vederea unor scopuri de utilitate personală.
Aşa de pildă, sofstul cae se lăuda că va susţie zece
teze răspunzînd tuturor obiecţiilor ce i-ar putea fi
aduse, nu făă a-şi f prevenit auditoriul că a doua zi
va susţine cele zece teze contrarii, de asemenea răs­
punzîd eventualilor opozanţi ; un asemenea exer­
ciţiu de virtuozitate oratori că nu-şi pune niciodată
problema veracităţii discursului, ci doa a eficienţei
sale. De aceea, spre deosebie de maieutica lui So­
crate, retorica nu-şi propune să-I conducă pe inter­
locutor la redescoperirea adevălui afat în el, dar
pe care acesta-l uitase, ci, dipotrivă, să-i isufe ce­
luilalt nişte idei utilizabile de către acela cae caută
cele mai eficiente metode prin care să i le impună.
Astfel de preocupări di parea sofiştilor ne per­
mit să înţelegem că ştiinţa lor era căutată în primul
rînd de tinerii bogaţi, dorici să se folosească de
ana oratorică pent maipularea auditoriului după
bunul plac al ambiţiilor lor şi conform ţelurilor po­
litice pe cae îşi propuseseră să le atingă.
2. Infuenţa
Pentru a situa problema în actualitatea sa perma­
nentă, îcliăm a spune că retorica şi ortoepia sofiş­
tilor corespund cu ceea ce astăzi numim acţiune
68
CUNOA Ş TE- TE P E TI N E Î N S U Ţ I
psiologică -tehică a manipulăii omului sitată î
prelungiea uei ştiiţe despre om; iar aprO;
d
Mea
acestei probleme ne va pelmite să precizăm semi­
ficaţi a socratică a lui "cunoaşte-te pe tine însuţi ".
Î
n secolul nostru pozitivist am putea fi tentaţi să
vedem î forula aceasta punctul de plecae a unei
cunoaşteri a omului ducînd către acele ştiiţe de tip
nou care şi-au propus să aplice la studiul omului
metodele utilizate cu succes în ştiţele naturii ; este
vorba de ştiinţele umaniste. Cunoaşterea de sie a
omului, se va spune, este condiţia indispensabilă ca
el să înveţe să se comporte şi să-I cunoască pe celă­
lalt. Atunci cîd în secolul trecut Ribot deplîngea
faptul că psiologia nu se preocupă decît de omul
alb, adult şi civilizat, el îi incita pe psiologi să-şi
lărgească aria ivestigaţiilor în ce priveşte cunoaş­
terea omului ; se va spune apoi că sociologia şi psi­
hologia i-au permis omului să se cunoască mai bine
pe sine, iar pedagogilor, medicilor şi oamenilor
politici să evite nişte erori' regetabile î diversitatea
relaţiilor lor cu semenii . Da aceste ştiiţe umane
şi-au găsit î cele din urmă domeniul de aplicabi­
litate în nişte tehnici "umane
"
permiţndu-i omului
să deviă nu stăpînul şi proprietarul naturii, cum
voia Descartes, ci propriul său stăpî şi proprietar_
Stăpîie şi posesiune care nu sît sionie cu auto­
nomia, ci mai degrabă cu condiţionarea şi dresajul.
Atunci cîd sociologul studiază foraea şi propa­
gaea zvonurilor, el reuneşte o îtreagă documentaţie
care, fe că vrea sau nu, va putea f folosită de către
aceia interesaţi să afe cum trebuie procedat pentru
răspîdiea unor zvonuri de utilitate comercială sau
69
S OCR ATE
politică. Atunci cînd psihologul studiază diferiţii
factori care influenţează opinia indivizilor, modul
cum apar sau dispar convingerile, condi ţiile care
sporesc sau diminuează sugestibilitatea unui indi­
vid, atunci fie că o doreşte sau nu, el pune la dis­
poziţia specialiştilor publi cităţii sau ai propagandei
mijloacele de acţiune şi tehnicile persuasiunii . Se
trece astfel de la psihologie la acţiunea psiologică,
. apoi la anna psiologică şi la războiul psiologic.
Cunoaşterea omului la care ne invită Socrate se
situează la atipozii unor asemenea perspective, aşa
cum atît de bine se exprimă Joseph Moreau : "Cu­
noaşterea omului l a care ne invită Socrate are un
cu totul alt rol şi o cu totul altă natură decît ştiinţele
care cu orgoliu-şi zic astăzi Ý Ştiinţe ale Omului ¹ç
care fac din om obiectul lor de studiu tratîdu-l ca
pe o fiinţă a naturii ş i folosind metodele ştiiţel or
naturii . Psihologia, sociologia, economia se consa­
cră în zilele noastre studiului comportamentului
uman, observă reacţiile indivizilor şi ale grupurior,
se străduiesc să determie condiţiile în care acestea
se produc, pentru a le putea prevedea şi dirij a. Prin
aceasta ele tind către nişte aplicaţii tehnice, pedago­
gia putînd fi un exemplu în acest sens ; ele pretind
ca pri nişte procedee analoage celor ale educaţiei
să organizeze viaţa omenirii . Un control al opiniei,
al serviciilor de infonare şi propagadă va menţie
ordinea în spiite facînd de neconceput orice neali­
niere şi iutilă orce represiune : toate acestea î cadru
unei solide biocraţii, sub conducerea unui comitet
de experţi şi de ingineri sociali , a unui brin trust,
un tst al creierelor. Visul acesta al unei societăţi
70
CUNOAŞ TE- TE P E TI N E Î NS UŢI
mecanizate prin raţionalizare, care-i seduce î ascuns
pe atîţi a dintre contemporanii noştri, persiflat în
romanul lui Aldous Huxley Minunata lume nouă
*
,
nu este, putem fi siguri , şi idealul lui Socrate ; el îl
respinge în mod explicit într-unul di di alogurile
platoniciene, Charmides ; în ochii săi această raţio­
nalizare este o contrafacere a înţelepciunii . "3
Î Charmides, Socrate discută cu acest tînă aris­
tocrat pentru a şti ce este înţelepciunea ; Charides
propune diverse definiţii, criticate toate de Socrate ;
i ntervine apoi Critias care-şi însuşeşte î cele din
ună inscripţia templului din Delfi : "Şi întrucîtva
chi ar acest lucru, spun eu, înseamă înţelepciune : a
se cunoaşte pe sie ; şi mă îtovărăşesc aceluia ce-a
ridicat asemenea inscripţie pe frontispiciul templu�
lui din Delfi. S- a pus inscripţia aceea, pare-mi-se,
spre a fi un fel de întîmpiae a Zeului către cei care
pătrund, î loc de obişnuitl Ý voie bună ţie » ; o ase­
menea urare fiind nepotrivită locului aceluia, unde
nu se cuvine să ne dăm bieţe unii altora, ci să ne
îndemnăm la înţelepciune. Astfel îi întîmpină cu
vorba Zeul pe cei care pătrnd în lăcaşul sfnt, ura­
rea aceasta deosebindu-se îtr cîtva de cea a oame­
nilor. Iată un gînd pe care cred că l-a avut de bună
seamă cel care a înălţat inscripţia_ Iar de fiecae
dată, Zeul rosteşte către credinciQsul care păţde
î templu nu altceva decît Ý fii înţţlţpj ². Numai că
o spune
m
ai îvăluit, aşa ca un ad
ev
ăat prooroc ; ia
« cunoaşte-te pe tine îsuţ » şi «f îţelept » sît unul
şi acelaşi lucru, îtocmai aş a cum o arată inscrpţia
Brve New World, apărt în 1 932 (n. t. ) .
7 1
soc RATE
şi cum o spun şi eu. Dar poate că sînt unii care să
creadă altfel ; şi asemenea lucru s-a şi petrecut, pa'
re-mi-se, cu cei care au aşezat mai tîziu celelalte
inscripţii şi aume : « Nimic prea mult » * şi ^ Che­
zăşia se îsoţeşte cu nenorocirea ».
Î
şi închipuiau
ei că Ý a te cunoaşte pe tie însuţi » e un sfat iar nu
un cuvînt de îtîmpinare din partea Zeului către cei
care intrau în templu ; apoi , ca să întocmească la
rndul lor inscripţii nu mai puţin folositoare, le-au
gravat pe acesteae , ,
4
Or, după ce Criton şi-a îsuşit
formula delfică, Socrate o critică şi pe aceasta în
finalul dialo

ului , lipsit de altminteri de concluzie ;
astfel înCÎt Homeffer
5
a crezut că poate conchide
cum că asistăm î acest dialog la refutarea lui So­
crate cel istoric de Socrate a lui Platon.
Î
n realitate,
după cum bine a arătat J. Moreau
6
, Socrate critică
nu formula în sine, ci o posibilă iterpretae a ei pe
care doreşte s-o elimine ;lcunoaşterea de sine este ca­
pabilă să elibereze de-o event
a
lă iluzie asupra apti­
tudinilor individuale, dar nu-i poate conferi nici o
aptitdie celui care i se dedică ît-ur mod îgust.
Cunoaşterea de sine nu are semni ficaţie şi valoae
decît dacă duce, nu la o cunoaştere a aptitudinilor,
permiţînd identificaea competenţei fiecăruia, astfel
încît cîmuirea să le poată atribui tuturor un loc în
sînul cetăţii , ci la o cUJoaştere a persoanei care să
depăşească individualitatea fiecăruia î
,
măsura î
care conduce la meditaţia asupra sufetului şi, î con­
secinţă, asupra Bielui.
M10EV fyav, maximă atribuită lui Solon ; în variantă la­
tină, Ne quid nimis, apare în comedia lui Terentius, Andria (n. t.).
72
CUNOAŞ TE- TE P E T I NE Î NS UŢI
Socrate se opune unei cunoaşteri de sine care s-a
mărgini să fie un inventar specializat, căutnd a se
prelungi în nişte tehnici ale eficienţei în care pu­
terea asupra omului s-ar spriini pe o ştiinţă a omu­
lui. Este semnificativ că această cunoaştere de sine
se bazează pe o neştiinţă, pe o îdoială mărturisind
orice altceva î afară de scepticism. În mijlocul atî­
tor sofşti care pretind că ştiu totul, că pot preda totu,
că pot face totul, · ceea ce înseamă, în definitiv, a
putea face indiferent ce, cu tot laxismul vinovat de
ieşirile pasionale pe care-l implică lipsa aceasta de
precizie, î mijlocul tutror acestora, Socrate afirmă
că nu ştie nimic. Neştiind nimic, nu poate preda ni­
mic. Neputîd preda nimic, el nu recurge niciodată
la memoria î serviciul . căreia pusese Hippias resur­
sele mnemotehicii ; şi de aceea î ironizează Socra­
te pe Hippias, care-i mărturiseşte că nu prea vede
încotro îl duc întrebările ce-i sît puse, spunîndu-i
că poate talentl său rnemotehic lasă de dorit, dar
că el, Socrate, va căuta să-i trezească amintirile. ?
Îndoiala socratică este refuzul unei memorii care
se ocupă doar de cunoştinţele exterioare, pe care
sofistul caută să le colecţioneze pentr a putea face
faţă oricăror eventualităţi şi a-i maipula pe oameni
după îprej ură; dar această ne-ştiţă este o ne-şti­
inţă care se cunoaşte, şi dacă-şi spune astfel, este î
numele unei ştiinţe mai înalte. Hippias ştie totul,
dar ignoră esenţialul şi nici măcar nu-i trece pri
minte să-I caute; Socrate nu ştie nimic, dar el spune
asta în numele exigenţei unei ştiiţe de ordin supe­
rior, nici măcar bănuită de Hippias, la care multi­
plicitatea cunoştinţelor împiedică naşterea oricărei
73
SOC RATE
idei de ştiţă. Hippias ştie totul, dar nu ştie dect asta;
Socrate nu ştie nimic din ce ştie Hippias fiindcă în­
ţelepciunea sa se bazează pe refzul multiplicităţii
unor puncte de vedere parţiale, pri care se defi­
neşte cunoaşterea politehnică.
Ptem reveni aşada la ce spuneam mai îainte de­
spre ştiinţele umane şi găsim în Socrate purtătorul
unui mesaj de-o permanenţă crucială. La îceputul
acestui secol, Husserl constata că toate conceptele
noastre sînt doar nişte concepte "reziduale"8, că nu
avem decît înţelegeri parţiale, că fagmentaea disci­
plelor ştiinţfce ne-a făcut să pierdem din vedere
sensul şi condiţiile cunoaşterii. Ne găsim astăzi în
faţa unei proliferări de specialităţi , astfel îcît acea
"vedere sioptică" ce caacterizează, după Platon,
flozofia, ne apare acum imposibilă, deoarece o con­
fundăm cu o ştiinţă enciclopedică, sau inutilă, şi
deoaece o luăm dept un depozit desuet de idei zise
" generale" ; sîtem atizanii cunoştiţelor şi ai pu­
terilor cae ne dau posibilitatea de-a cunoaşte şi mo­
difica sitaţia omului, dar ne fac să uităm a mai
refecta asupra problemei condiţiei sale.
Există un foarte vech filozofem, cel al arbore­
lui. Religiile care i-au consacrat un cult, poeţii cae
l-au cîtat, au văzut în el ceea ce uneşte cerl cu pă­
mîtl, ceea ce-l rdică pe om deasupra scenei teres­
tre pe care evolua, conferidu-i posibilitatea unei
dominări parţiale a spaţiului. De unde ideea că ar­
borele este sursa îsăşi a cunoaşteri iar omul tre­
buie să-I asculte cu luare ate, căci aborele î poate
transmite în acelaşi timp mesaj ele venite din pă­
mîntul pe cae trăieşte şi din cerul către cae tinde.
74
C U N OAS TE- TE PE TI NE Î N S U T I
Socrate ne reaminteşte astfel9 că după O tradiţie
păstrată din bătrîni, revelaţiile divinatorii îşi aveau
originea în stej arul de la Dodona, locul unde se
găsea sanctuarl lui Zeus, iar cei din vechime dă­
deau ascultare acestui limbaj , căci ei nu erau savanţi
î felul tinerilor din ziua de azi, ionizează Socrate.
Da dacă ascultau libajul acesta, precizează el, era
doar cu condiţia să fie veridic. Trebuie oare să îţe­
legem aici că Socrate, vorbind astfel, făcea dovada
unei superstiţii puerile ' sau, dimpotrivă, că vedea în
arbore ceva care-şi cufundă rădăcinile în timp şi îi
oferă omului imaginea unei etere reîntoarceri , pe
care durata sa o ignoră, dar care-i dăruieşte specta­
colul reveniii în devenire, al permanenţei Aceluiaşi
şi al acestei eterităţi care subîntinde durata tuturor
lucnilor ? Oricare a fi răspunsul, simbolul abore­
lui cunoaşteri despre care ne vorbeşte Socrate pre­
zită o asemenea iporaţă îcît mertă să-i stdiem
istoria, istorie care perite o mai bună înţelegere a
lui " Cunoaşte-te pe tine însuţi ", aprofndări căria
Socrate şi-a consacrat viaţa.
Ideea că arborele putea fi chiar sursa cunoaşterii
a făcut ca el să fie adoptat drept emblemă a ştiinţei.
Numeroase sînt reprezentăile aborelui ştiiţei pe
cae ni le-au lăsat Atichitatea şi Evul Mediu ; deşi
acestea diferă î�tre ele în privinţa amănuntelor, au
î comun faptul că mereu cunoaşterea este esenţial­
mente una, ia diferitele ştinţe nu sît decît "ramu­
rle" unuia şi aceluiaşi abore. E cunoscută celebra
imagie a lui Descaes : "
Î
treaga flozofe este ase­
meni unui abore, ale cări rădăcini sît metafizica,
75
s oc RATE
trunchiul este fizica, iar ramurile ieşite din acest
trnchi sît toate celelalte ştiiţe, care se reduc la trei
principale, anume medicina, mecanica şi morala ;
înţeleg aici cea mai înaltă şi mai desăvîrşită morală,
care, presupunînd o cunoaştere depliă a celorlalte
ştiinţe, este gradul ultim al înţelepciunii . " 1 0 Aceste
reprezentă alegorice însă, chiar dacă fac mărturia
sentimentului foarte limpede al unităţii cunoaşterii,
consacră tecerea de la concret la abstract, de la trăit
la conceptual, arborele nemaifiid decît o schem�,
şi nu un mator viu al timpului.
Î
n plus, din acest arbore noi nu am mai păstrat
decît ramurile, pierzînd din vedere nu doar trun­
chiul, ci chiar rădăciile şi solul în care acestea se
afundă; vorbim despre diferitele "ramur" ale cu­
noaşteri , dar complexitatea ştiinţelor, dezvoltarea
specializăii, precum şi avansul pe care-l are adesea
fizica experientală asupra aceleia teoretice, care
nu mai reuşeşte să sistematizeze toate descoperirile
într-o teorie unifcată, fac ca astăzi noi să f pierdut
din vedere orce idee de arbore al ştiinţei şi să f ui­
tat a ne ma îtreba ce îseamă a cunoaşte. Cunoaş­
terea noastră este dezarticulată ; ceea ce se îtîmplă
şi cu responsabilitatea noastră şi cu noi îşie. Iată
de ce un filozof precum Heidegger, care nu înce­
tează să ne invite să punem problema Fiinţei şi a
decelări acesteia, forulează o îtrebae esenţială
pentru Descartes : "n ce sol sînt îfipte rădăciile
copacului care este filozofia? Din ce temei îşi pri­
mesc rădăcinile şi, prin ele, întregul copac, sevele
hănitoae şi forţele ? Ce element stăbate stăpîitor,
76
C UNOASTE-TE PE TI NE Î NS UŢI
ascuns în temei si în sol, rădăcinile c e susti s i hă­
nesc copacul ?
"
*
Îtr-adevăr, astăzi cunoaşt�re; noas­
tră despre abore ne face să-I definim pritr-o serie
întreagă de atribute şi concepte care ne maschează
arborele viu. Tot Heidegger, acest fiu de dogar din
Pădurea Neagră, va pune problema fiiţei arborelui :
"n grădină se afl ă un copac. Spunem despre el :
este un copac îalt. Este u m�. Aul acesta nu prea
are fructe. Păsărlor cmtătoare le place să poposeas­
că î el. Pomicultorul ar mai putea spune şi alte lu­
crri. Savatul botaist, cae-şi reprezintă aborele
ca pe o plantă, poate stabili o mulţime de alte lu­
cruri legate de el.
Î
n sfrşit, sub copac îşi face apa­
riţia un om ciudat care spune : « Arborele este. Nu
este adevăr că arborele nu este. ² Acum, ce este mai
lesne de spus şi de gîndit : tot ceea ce, di punctele
de vedere cele mai diverse, se poate zice despre un
arbore, sau propoziţia : arborele este ? "
l l
Fiiţa arborelui, despre' care vorbeşte Heidegger,
este altceva decît o schemă statică : este ceea ce
creşte şi dă roade ; iată de ce, î Drumul de ţară,
Heidegger se referă la copiii care, din scoarţa unui
stej ar, fac vaporaşe ce plutesc pe Mettenbach, ima­
gin heracliteene ale lumii : "
Î
ntre timp, tăia şi mi­
reasma lemnului de stejar începură să vorbească, cu
un glas mai puţin îăbuşit, despre încetieala şi per­
severenţa cu care creşte arborele. Stej arul însuşi
Introducere la " Ce este metafizica " ( 1 949) , trad. rom. de
Thomas Kleininger şi Gabriel Li iceanu, în volumul Martin
Heidegger, Repere pe drumul gîndirii, Ed. Politică, Bucureşti ,
1 988, p. 349 (n. t. ) .
77
soc RATE
spunea că o asemenea
c
reştere este singura în stare
să îtemeieze ceea ce durează şi poartă rod ; că a
creşte înseamă a te deschide către imensitatea
cerului, dar şi a-ţi adîci rădăcinile în îtunecimea
pămînt
u
lui ; că tot ce
"
ea ce este adevărat şi autentic
n-ajunge la maturitate decît dacă omul se arată
disponibil chemării celui mai îalt dintre cerri,
rămînînd în acelaşi timp sub protecţia pămîntlui
cae susţie şi rodeşte. Acestea i le spune mereu
stej arul drumului de ţară, care trece prin faţa sa
sigur de direcţia ce-o urea
z
ă
.
"
1
2
Astfel, d,n stej arul de la Dodona s- a desprins
cîndva un mesaj invitîndu-l pe om s ă refecteze
asupra naturii şi creşterii lucrurilor
.
Astăzi maşinile
şi aparatele noastre ne despart de ce este simplu şi
de cunoaşterea de sine, ele par să ne apropie, dar de
fapt ne pun la dispoziţie doar acele fantasme cu care
se mulţumeau prizonierii din peştera lui Platon.
Posturile noastre T. S. F. *, discurile, ecranele de
cinema şi de televiziune ne prezintă voci sau figuri,
abstrase din corurle vii căa le aparieau şi care
ne vor rămîne pe veci necunoscute ; tehnica zilelor
noastre alungă proximitatea, ea a devenit asemeni
acelei screri despre care Socrate spunea că nu asi­
gură nicidecum memoria, ci o pseudo··memorie, că
nu dă naştere nici unei reminiscenţe, declanşîd cel
mult o înşiire de habitudini şi forţe de inerţie.
"Cunoaşte-te pe sie îsuţi " este tocmai mesajul
potrivit de adresat unor oameni care, precum sofiş­
tii, se pierd îtr-o cunoaştere a exteriorităţii care-i
Telephone Sans Fi!, telefon fără fir (11. t.) .
78
CUNOAŞ TE- TE PE TI NE Î NS U Ţ I
înstrăiează tot mai mult de ei înşişi- Atunci cîd
Husserl le cere flozofilor să caute intuiţiile naive .
ale esenţelor, ceea ce implică punerea în paranteze
a difertelor construcţii care le presupun, da care ni
le maschează, el le cere să opereze o îtoarcere către
originar şi către cunoaşterea acestui Eu transcen­
dental purtător şi dăuitor de sens.
Atunci cînd Heidegger insistă pe ideea potrivit
căeia consideraţiile asupra diverselor "fiinţăi "
*
ne
ascund problema Fiinţei**, el ne invită să menţiem
deschis adevăl Fiiţei ca pe o comprehensiune a
Fiinţei, raporîndu-se la timp ca la orizontul posibil
al înţelegerii Fiinţei ; el cere prn urmare cunoaşterii
omeneşti să nu se risipească î nişte disciplie care
nu sînt decît uitare a Fiiţei şi să se gîdească pe
sine în lumina unei îtoarceri către temeiurile sale,
anume Fiinţa de care s-a desprs. Căci, în cele di
urmă, să gîndeşti îseamă să-ţi pui îtrebarea : ce
anume ne îdeamă să gîndim, ce anume ne lan­
sează îndemnul de-a gîdi, îdemn pe care ştiiţa îl
ignoră întrucît ea nu gîndeşte ?
Atunci cîd Jaspers denunţă pozitivismul, care
nu gîndeşte decît prin fapte, şi idealismul pentru
cae nu există decît idei, el reproşează unuia şi ce­
luilalt de-a nu ţie î nici un fel seama de subiecti­
vitate şi de-a ignora că existenţa se si tuează între
domeniul faptelor observabile şi transcendenţa ab­
solută. Obiectivitatea nu lasă decît reziduuri şi une
ale fiinţei, ştiinţele nu explică nici valoarea, nici
Seiende (n. t. ) .
Sein ( n. t. ) .
79
SOCRATE
sensul ştiinţei, iar fiiţa se retrage din faţa cunoaş­
terii. Omul este fiinţa care prin fiinţa sa pune fiinţa
în discuţie, căci existenţa nu este scopul, ci punctul
de porire al actului de-a filozofa. ar, existenţa os­
cilează între o obiectivitate în care s-ar aliena prin
identificarea cu nişte conţinuturi empirice şi o su­
biectivitate î care s-ar ofili din lipsă de conţinut ;
acest paradox este dublat de un al doiea, anume că
nu pot deveni eu însumi decît meditîd la celălalt
şi luîd amte la exemplul său, iar acesta, la rndul
său, nu există decît prin şi pentr mine. Ne găsim
aşadar îtr-o s,tare de fragmentare, asemeni acelei
Atlantide despre cae ne vorbeşte Platon î Critias.
Î subiect, existenţa intră î relaţie cu ea îsăşi şi
de aceea Jaspers, înaite să-I citeze pe Kierkegaard
ca flozof al existenţei, pe care-l opune lui Hegel,
îaite să-I citeze pe Pascal, pe care-l opune lui
Descates, îl citează pe Socrate, pe care-l opune tu­
turor acelora care au lucrat la fundamentaea unor
ontologii dogmatice.
"Cunoaşte-te pe tie îsuţi" depăşeşte aşada cu
mult valoarea unui simplu sfat educativ idividual,
el stă mărturie necesităţii în care se afă omul de-a
face şi reface neîncetat propriul său bilanţ, sub
ameninţaea pierderii într-o exterioritate ale cărei
seducţii sît de aşa natură îcît omul liscă să ajungă
a se considera, pe sine la fel ca şi pe semeni săi, dept
un obiect, aşadar un mijloc şi nu o finalitate.
Iată de ce un filozof precum Bergson, cae nu î­
cetează să sublinieze că inteligenţa conceptuaizată,
decupîd continuitatea vieţii după o discontinuitate
care imobilizează şi îgheaţă durata, pînă îtr-atît
80
CU NOAS TE- TE PE TI N E Î NS UŢI
îcît această inteligenţă poate f definită ca o "neî­
ţelegere naturală a vieţii ", îi cere flozofei să ne în­
drme către acest efor de ituiţie care nu este altceva
decît coincidenţa vieţii cu sine însăşi. Atnci "i­
teligenţa, resorbindu-se în principiul ei, va retrăi
de-a-ndoaselea propria sa geneză. " 13
Aceasta este, în fond, sarcina pe care ne-o îcre­
dinţează Socrate : să re-parcurgem, de-a-ndoaselea,
graţie reminiscenţei determinată în noi de maieu­
tica flozofului, calea care ne va permite să ajun­
gem, dacă nu la o cunoaştere completă de sine, cel
puţi la o refecţie interzicîdu-ne să mascăr ade­
vărata problemă a omului prin nişte aptitdii avînd
aplicabilitate doar în afara a ceea ce sîntem noi.
Socrate este aşadar flozoful care ne îndeamă
să gîndim, motiv pentru care Heidegger se referă
îcă o dată la el. După ce subliiază că "cel mai mult
dă de gîndit, în vremea noastră care dă ea însăşi de
gîndit, faptul că încă nu gîndim"1 4, Heidegger pre­
cizează : "Aceasta nu se datorează totuşi niciodată
în mod diect şi nici nu are la origine faptul că noi,
oamenii, nu ne întoarcem îndeajuns către ceea ce
dă efectiv de gîndit, ci ţie de faptul că lucrurile
care dau cel mai mult de gîdit se îdepărtează de
noi, or s-au îndepărtat dej a cu mult timp în urmă
de om. Ceea ce se retrage de-o asemenea manieră
păstrează şi etalează incomparabila proximitate ce-i
este caracteristică. Cînd sîntem legaţi de ceea ce se
retrage, ne mişcăm către acesta, către împrejurimi­
le pline de enigme, şi deci schimbătoare, ale chemă­
rii sale. Cîd un om este efectiv cupris în această
mişcare, atunci el gîndeşte, chiar dacă este încă
8 1
SOC RATE
foarte departe de ceea ce se retrage, şi chia dacă re­
tragerea este mai voalată ca oricînd. Socrate, în tot
timpul vieţii sale, şi pînă şi prin moatea sa, n-a fă­
cut altceva decît să stea şi să se menţină în sut lui
acestei mişcări. De aceea este el gîditorul cel mai
pur al Occidentului şi de aceea n-a scris nimic. Căci
cine iese din procesul de gîndire şi începe să scrie,
se aseamănă
i
nevitabil acelor oameni care se ref­
giază la adăpost' de vînt atnci cînd acesta suflă prea
taree Despre gîditorii Occidentului care i-au urat
lui Socrate se poate spune, fără a le diinua impor"
tanta, si acesta rămîne secretul unei istorii îcă as­
cudse,
'
că au f�st cu toţi nişte asemenea refgiaţ
i.
"
l
S
2
Demonul lui Socrate
1 . Limbajul
Socrate obişnuia să spună că un " demon" Iăun­
tIic, ceva de natură divină, venea întotdeauna să-I
avertizeze în împrejurările dificile ale vieţii sale.
Astfel, în Apărare, Socrate se adresează judecă­
torilor săi : "Pricina [pentru cae refuză să se ocupe
de treburile cetăţii] e aceea despre care m-aţi auzit
adesea vorbind pretutindeni : că în mine vorbeşte
ceva divin, un zeu, după cum, în bătaie de j oc, a
scris şi Meletos î acuzaţie, l Şi aume, îcă de cîd
eram copil, exista un glas care, ori de cîte ori se
face auzit, mă opreşte să fac ceea ce aveam de gîd,
dar niciodată nu mă îdeamnă să fac ceva. El este
cel care se împotriveşte să mă ocup de treburile
cetăţii. ' Şi cred că pe bună dreptate se împotri­
veşte. "2 Iar atunci cînd, după ce-a fost condamnat
de judecători, Socrate se desparte de aceştia pent
a merge la moare, el conchide : "
Î
ntr-adevăr, jude­
cători (căci dacă vă numesc pe voi judecători, vă
numesc pe bună drep�ate) , mi s-a întîmplat ceva mi­
nunat. Darul profetic obişnuit al daimonului, î tot
timpul dinainte, îmi vorbea cît se poate de des şi mi
se împotrvea stăruitor, chiar în lucnlfi mici, dacă
83
s oc RATE
eram pe punctul de-a face un lucr pe care nu tre­
buia să-I fac ; acum însă, a căzut asupra mea ceea
ce vedeţi şi voi, ceva despre care s-ar putea îchipui
că este răul cel mai mare ; iar semul Zeului nu mi
s- a împotrivit nici în zori cîd am ieşit din casă,
nici cîd a venit aici, la judecată, nici cît timp am
vorbit, orice aş fi fost pe punctul de-a spune ; şi
totuşi, altă dată, el mă oprise adeseori î plină vor­
bă ; acum îsă nu mi s-a împotrivit î nici un fel ,
faţă de nici o faptă şi nici un cuvît. Cum îi explic
acest lucI? Vă voi spune : ceea ce mi s-a întîmplat
s-ar putea să ţie un bine şi n-avem cum să ne facem
o părere dreaptă toţi care ne închipuim că moartea
e un rău. În această privinţă am avut o dovadă pu­
terică : nu se putea să nu mi se împotrvească sem­
nul obişnuit, dacă n-aş fi fost pe cale să fac un lucru
bun. , , 3 În Theaitetos Socrate ne spune : " . . . cu unii
dintre ei daimonul care îmi apare mie îmi interzice
să am de-a face ; cu alţii, însă, îmi îgăduie şi ei
încep să rodească iarăşi. , , 4 Într-un alt pasaj din
opera lui Platon, Socrate este cuprins de remuşcări
pentru că a vorbit de relele de care se face vinovat
Eros şi înainte de a-l elogia, în chip de ispăşire, el
rosteşte urătoarele : "Tocmai mă pregăteam, prea
bunul meu prieten, să trec rul
5
, cîd se iscă ştiutul
semn daimonic ; întotdeauna el mă împiedică să
împlinesc ceea ce tocmai am de gînd să fac. Mi s-a
părut că aud în preajmă un glas care îmi spune să
nu plec mai înainte de-a ispăşi ce-am greşit faţă de
zeitate. Am, ce e drept, darl de-a vedea cu duhul,
dar nu din cale-afară, ci asemeni celor care au de­
prs puţină cate - atîta doa cît am eu trebuinţă. "6
84
DEMON U L L UI SOCRATE
Alte pasaje di opera lui Platon 7 şi a lui Xenofon8
menţionează şi ele demonul lui Socrate ; Plutarh a
scris chiar un opuscul cu titlul Demonul lui Socrale,
în care este vorba mai mult de demoni, î general,
decît de al lui Socrate, în paricular, şi unde face
cîteva precizări : Socrate îi socotea " drept impos­
tori pe cei care pretide au că au comunicat prin vi­
ziuni cu o finţă diviă, dar le acorda atenţie acelora
cae afirau c-au auzit o voce şi le punea îtrebări
cu toată seriozitatea. Lucr cae ne făcea să credem,
pe cînd vorbea ître noi, că., demonul lui Socrate
nu era o viziune, ci perceperea unei voci ori deslu­
şiea unor cuvite ce-i paveneau pe-o cale miste­
rioas ă; astfel, î somn nu există voci, noi doar ne
imaginăm şi îţelegem anumite cuvinte, crezîd că
auzim vorbidu-se. Pentru unii, o asemenea intuiţie
nu devine cu putinţă decît î vis, î liiştea şi calul
trpului, atunci cîd se odiesc ; altminter, în acti­
vitatea di staea de veghe, anevoie-şi pot face spi­
ritul atent la vocea fiiţe lor superioare ; buiăciţi
de tumultul pasiunilor şi agitaţia treburilor zilice ei
nu-şi pot apleca urechea şi concentra atenţia asupra
a ceea ce s-a mafestat. Judecata lui Socrate era, di­
potrivă, neechivocă şi lipsită de pasiuni , avînd prea
puţi de-a face cu trupul , şi doa pentr lucrurile ne­
cesare ; el mai era apoi receptiv şi subtil, iute schim­
oMor cîd î impresiona ceva; ia ceea ce-l impresiona
era, după cîte se pae, nu o voce, ci cuvitele unui
demon cae, făă a avea glas, reuşea cu toate acestea
să-şi tasmtă revelaţie facultăţii sale intelectale. , ,9
Demonul lui Socrate a provocat, inevitabil, nu­
meroase comentai şi a suscitat multiple interretă,
85
soc RATE
atît î Antichitate_ cît şi î timpurile modeme. Apu­
leius a făcut din el o divinitate particulară ; pritre
Părinţii Bisericii, unii, precum Tertulia, SImtl Ci­
prian, Lactantius îl considerau o creatură satanică,
altii , cum a fi SImtul Justin, Clement din Alexan­
dria, Eusebiu sau SImtul Augustin vedeau în el un
fel de făptură agelică. Astăzi sît unii cae nu ezită
să vorbească de fenomene halucinatorii specifice
epil epsiei 10, alţii văd aici pur şi simplu răsunetul
iterior al unor fenomene de conştiinţă. Socrate n-a
fost însă nici misticul vreunei iluminări, nici hol - .
navul pradă deVlui genial ; cum foarte bine spunea
A. -Ed. Chaignet : "Orginalitatea lui Socrate şi ceea
ce conferă unicitate chipului său în istorie_ este fap­
tul de-a fi unit spiritul critic, geniul analizei, gustul
liberei cercetări şi al îndoielii, un admirabil simţ
practic cu o credinţă religioasă. siceră, un entuziasm
arzător şi profund, o dispoziţie către extaz ori, cel
puţi, o capacitate î măsură să-I ducă acolo. " l l �
monul este legătura lui Socrate cu divinul, dar el
mai mult îl reţine decît î îndeamă, forulea� in­
terdicţii î loc să-i dea sfaturi, Iăsîdu-i prin ure
lui Socrate întreaga libertate şi respons ab�
pentru a-şi descoperi singur calea de urmatø 1 2 Aşa
cum observa G. Bastide, studiul textelor duce la trei
constatări esenţiale : "Î prmul rd Socrate îşi mo­
tivează conduita făcînd apel la o divinitate interoa­
ră, la un averisment itim, la o voce demonică ce
nu¯l părăseşte niciodată. Apoi, cu una sau două ex­
cepţii, vocea aceasta lăuntrică ia o formă prohibiti­
vă, cînd este vorba să-I oprească pe Socrate de la
86
DE MONUL LUI S OC RATE
cutare faptă ori de la cutare angajament anume. În
sfrşit, Zeul acesta este o forţă imperioas ă care de­
teriă complet vocaţia spituală a lui Socrate. 1 3
Despre Socrate putem aşadar afira că este, con­
comitent, un ispiat şi un spirit critic, şi poate că
acest dublu caracter ne va permite să înţelegem în
ce sens demonul lui Socrate poate fi inter
p
retat ca
un moment decisiv al istOliei logos-ului .
Toţi filozofii despre care s-a convenit să fie nu­
miţi
p
resocratici sît în acelaşi timp poeţi şi profeţi,
si fe că este vorba de Aaximandn, de Parmenide,
de Heraclit ori de Empedocle, ei vorbesc ca nişte
p
rezicător ins
p
iaţi. Rezultă din versurle lor ase­
meni unor oracole ale Pitiei că un Zeu îi inspiră ;
nimic mai semnificativ decît acest fragment din He­
raclit : "Dîndu-mi nu mie ascultare, ci Logosului,
înţelept este să cădeţi de acord că toate sînt una. "1 4*
Logosul este temeiul pe potriva căruia se petrec
toate1 5 şi, deşi este lucrl comun** prin excelenţă,
oamenii îl ocolesc şi se îndepătează de el. 1 6 Logo­
sul este aşada un Verb transcendent care le vor­
beşte oamenilor şi căruia aceştia trebuie să-i dea
ascultare. El este purtătorl de sens , dar acest sens
îi răîne ascuns omului, neputîdu-i-se dezvălui pe
deplin în măsura î care viaţa sa este îcadrată de
misterul naşterii şi de cel al morţii şi în măsura î
care cunoaşterea sa de sine nu este niciodată totală
sau nemij locită. De aceea mesaj ele Pitiei nu sînt
Filozofia greacă pînă la Platn. Ed. Ştiinţifică şi Enciclo­
pedică, Bucureşti, 1 979, val . l, partea a 2-a (n. t. ).
�'v6C (n. t. ) .
87
soc RATE
niciodată desluşite, lumia lor rămîne întotdeauna
misterioasă, căci omul nu poate parveni la acea ve­
dere de ansamblu de unde ar descoperi lucrurile şi
pe sine, aproape tot aşa cum DedaI poate domia la­
birintul unde este prizonier, de îndată ce aripile-i
permit să-I domine evadînd din el.
O dată cu sofştii, Logosului i s-a tăiat orice le­
gătră cu transcendenţa diviă, iar cuvîtul a devenit
o unealtă pe care trebuie să fii deprins a o maevra
î vederea unor scopuri egoiste şi pragmatice. Or­
toepia, retorica sînt nişte ate ale discursului menite
a-l face pe orator convingător fără ca în prealabil să
trebuiască a fi el însuşi convins de adevărl spuse­
lor sale. Importantă este descoperirea fonnulelor şi
cunoaşterea procedeelor de persuadare a auditoriu­
lui pe care să-I transforme într-un instrument docil
şi lesne de mînuit. Limbajul devine astfel limbuţie
sau, mai exact, suprimîndu-i-se orice relaţie cu sa­
crul -miciună. Omul va putea vorbi fără să spună
nimic, căci cuvintele-i sînt golite de tot ce-ar putea
reprezenta o legătură cu sacrul ; de acum nu Logosul
este expresia adevărului, ci adevărul este redus la
condiţia unui produs momenta şi provizoriu a] Lo­
gosului. Î acest context afma Protagoras că "omul
este măsura tuturor lucrurilor"
*
, void să spună prin
aceasta că nu există valoare în afara aprecierii indi­
vidului. Şi ştim unde duc Întrecerile oratorice care
ÂvepOO� 1UV'WV fE'PfV, Protagoras. frag. 1 ; sub for­
ma nUV'fV IE'pov &Vepf1O� maxima apare în dialogul lui
Platon, Theaitetos, l78 b; în vari antă l ati nă : Homo mensura
omnium (n. t. ) .
88
DE MON U L LUI S OCRATE
s e folosesc de cuvite golite de substanţă_ puse în
serviciul unui subiectivism sceptic or al unui ego¯
centism pătimaş : duc la un război di care victorioa­
să iese lipsa de măsură a celor care confundă valoaea
forţei cu forţa valori. Callic1es şi Tasymachos erau
de altfel conştienţi de acest lucru, ei care vedeau în
război un fel de selecţie naturală elimiîdu-i pe cei
slabi şi asigurînd triumful celor puterici, adică, în
viziunea lor, al celor mai buni .
Socrate nu vrea să aibă de-a face cu jongleriile
sofiştilor, care miializează esenţialul şi se leagă
de feacuri ; dar nici cu mutismul înţelepţilor care
pretind că orice cuvît este o trădae şi omul trebuie
să rămînă la simpla şi sterila tautologie a principiu­
lui identităţii e De aceea, Socrate este în primul rînd
un filozof al dialogului : el nu doreşte nici un limbaj
fără gîndire, nici o gîdire făă limbaj e
Limbajul este deci un interediar ître Zeul care
vorbeşte şi oamenii care dialoghează, el este ase­
meni lui Eros din Banchetul, însăcinat "a tălmăci
şi împărtăşi zeilor cele ce vi de la oameni şi oame­
nior ceea ce vine de la zei " 17. ar, Banchetul ne spue
că Eros este un "daimon mae" 1 8 , iar daimonul este
un intermediar între muritor şi nemuritor, este
legătura prin cae " Universul se uneşte cu sine în­
suşi într-un tot ". Deopotrivă este şi demonul inte­
ror al lui Socrate, "ceva de natură diviă", dar care
nu-i impune niciodată direcţia de urmat ; el este
imanenţa unei transcendenţe care-l uneşte pe om cu
acel ceva fără de care acţiunea ar fi doar gesticulaţie
iar cuvîntul - simplă emisie de sunete ; îi revine
89
S OC RATE
vorbitorlui să regăsească drumul către existenţa
eteră "ce nu se naşte şi piere@ ce nu creşte şi scade"1 9.
"Demonul " lui Socrate reprezită, pri urare,
prezenţa iterioaă a Logosului trascendent în lipsa
căruia discursul nu este decît apaenţă şi minciună ;
demonul lui Socrate face ca orice limbaj să fie tra­
ducerea unei gîndiri şi un mijloc pus î slujba cu­
noaşterii . Apoi, la fel cum dragostea nu este nici cel
mai mare savant, nici cel ma
i
mare ignorant, tot
astfel şi limbajul nu este nici inutilitate completă,
nici explicaţie totală ; Eros şi Limbajul sît doi "de­
moni ", fapt cnfimat de pasajul din dialogul plato¯
nician Cratlos unde este vorba despre demoni sau
genii, pasaj î care Socrate se j oacă cu etiologia
îtrcît e preocupat, nu atît să afle adevăatul mod
de formare a unui cuvînt, în accepţiunea unui lin­
gvist din zilele noastre, cît să descopere originea
actului vorbiii, cae face din om o existenţă unică
în felul său. Socrate discută cu Henogenes despre
ce înţelege Hesiod prin "geniu" sau "daimon" :
"SOCRTE îsă tocmai această îsuşie îmi pae
că dă seama, mai degrabă decît oricae alta, de dai­
moni (daimonas) ; căci, î măsura în care erau înte­
lepţi şi învăţaţi (daemones) i-a numit el [Hesiod]
"daon". Ia î lba noastă veche se găseşte char
acest cuvînt. Au dreptate_ prin urare, atît Hesiod,
cît şi mulţi alţi poeţi, cînd spun că, ori de cîte ori
moare un om bun, el are parte de un desti înalt şi
glorios şi devie daimon, potivit denumirii care se
dă înţelepciunii lui . Î acest îţeles sînt şi eu de pă­
rere că orce om [învăţat] , care e deopotrivă om de
90
DE MON U L L U I S OC RATE
bine, ae însuşili de daimon, atît î viaţă, cît şi după
moae, fiid numit în chip potrivit daimon.
HERMOGENES ¯
Î
n această privinţă, Socrate, şi eu
mă rînduiesc cu totul de partea ta. Eroul* îsă, ce ar
putea fi ?
SOCRATE ¯ Lucrul nu e greu de înţel es. Căci nu­
mele acesta a fost doar puţin schimbat, î aşa fel În­
cît îşi dezvăluie obîrşia di eros.
HERMOGENES ¯ Cum înţelegi asta ?
SOCRATE ¯ Nu ştii că eroii sît semizei ?
HERMOGENES - Cum aşa ?
SOCRATE - Toţi, de bună seamă, s-au născut, fe
di dragostea unui zeu pent o mmitoae, fe ditr¯a
unui mmitor pentru o zeiţă+ Dacă vei cerceta şi
aceasta potrvit vechii limbi atice, îţi vei da seama
mai bie.
Î
ntr-adevăr, îţi va fi limpede atunci că nu­
mele vine de la eos, de unde se tag şi eroii (heroes),
doar cu o mică schimbare, de dragul numelui. Aşa­
dar, fie acest l ucru îl arată numele eroilor, fie - de
vreme ce efrein înseană a vorbi - vrea să spună
că ei erau îţelepţi, oratori iscusiţi şi dialecticieni î
măsură de a întreba (ertan) şi a vorbi (efrein) . Iată
deci, în liba atică, aşa cum tocmai spuneamg cei
numiţi "eroi " se întîmplă să fie oratori (rhhores) şi
totodată oameni iscusi
ţ
i în a pune Întrebări (erote­
tikoi) , î aşa fel îcît semţia eroilor devine o specie
a oratorlor şi a sofştilor. Dar acest lucr e lesne de
îţeles. Ma g va f cu prvire la oaeni (anthropoi) :
de ce sînt ei numiţi " anthropoi " ? [ e + . ] Acest nume
fprc (n. t . ).
9 1
S OC RATE
anthropos arată că, în vreme ce toate celelalte vie­
ţuitoare nu cercetează, nu compară şi nu examinea­
ză (anathrei) nimic din ceea ce văd, omul, de îdată
ce a văzut 6pope aceasta îseamă - a şi exami­
nat şi judecat ceea ce a văzut (6popen) . De aici, aşa­
dar, numai omul ditre toate vieţitoarele a fost în
chip potrivit numit anthropos : întrucît el examinează
ceea ce a văzut {anathron ha 6pope
) .
"
20
f-
Aşadar omul este, î primul rîd, cel care exami -
nează ce-a văzut, dar să observă că verbul folosit
de Socrate, avaopr, conţie prefixul ava implicîd
ideea unei �toarcer către, prefx pe cae îl regăsim
în aValvlcr, această rememorare care se confundă
cu ştiinţa şi este o îtoarcere către ţinutul orgia şi
divin al cunoaşterii adevărate, către lumia începu­
turilor din care nu mai posedăm decît o licărire ce-i
revie filozoflui s-o reaprindă cu întrebările sale.
După cum bie spune Bergson : "Socrate istruieşte
fiidcă oracolul din Delfi a vorbit. El a prit o mi­
siune. E sărac şi se cuvine să rămînă sărac. Trebuie
să se amestece cu poporul, să devină una cu po­
porl, limbajul său să se identifice cu vorbiea popu­
lară. Nu va scrie nimic, pentru ca gîndiea sa să fie
comunicată, vie, spitelor ce o vor duce altor spi­
rite. Este insensibil la frig şi la foame, deloc ascet,
dar scăpat de necesităţi şi eliberat de propriul trp.
Un « daimon ² îl îsoţeşte, cae-şi face auzită vocea
cîd e nevoie de un avertisment. Este atît de încre­
zător î acest « semn daimonic ² încît preferă să
moară decît să nu-i dea ascultae : dacă refuză s ă se
apere în faţa tribunalului popular, dacă merge în
92
DE MON U L LUI SOCRATE
îtîmpinarea condamnării, o face fiidcă demonul
n-are nimic de zis pentru a-l opri . Pe scurt, misi­
unea lui este de ordin religios şi mistic, în sensul pe
care-l atribuim astăzi acestor cuvinte ; îvăţătra sa,
chiar dacă perfect raţională, atîă de ceva cae pare
să depăşească simpla raţiune.
"21
'��
Demonul lui Socrate ne invită deci să punem
problema limbajului şi a raporturilor sale cu gîndi­
rea.
Î
n măsura în care limbajul este o tehică de co
municare exclusiv umană, s- a putut afirma, pe baz
dezvoltării ştiinţelor şi a tehnicilor, că el nu traduc
nici un fel de gîndie anteroară lui, fiind, dimp -
trivă, constructor de sens şi iteligibilitate. Putem
spune prin urmare că fantoma inexprimabilului a
fost exorcizată, că limbajul nu este traducerea vreu­
nei gîndiri î cae el şi- a îfige rădăcinile, gîdiea
şi limbajul sînt contemporane, iar limbajul este ceea
ce făureşte omul pe măsură ce cucerile şi creaţiile
sale îi trasforă constiinta.
:
¹ :
La Socrate, dipotrivă, demonul iterior expr-
mă ceea ce leagă limbajul de o transcendenţă care-l
depăşeşte îtemeindu-l î acelaşi timp. Demonul nu
dictează niciodată calea de urmat, el nu arată dr­
mul, descoperea acestuia îi revie omului ; în mă­
sura în cae demonul semnalează fundăturile, el îl
opreşte pe Socrate î faţa acelor drmur pe cae n-a
putea progresa către icomunicabilul afat la baza
oricărei comunicări. Limbajul este vocaţia însăşi a
omului, este ceea ce-l cheaă şi pr care el răspun­
de. Dacă limbajul poate fi comparat cu dragostea,
este deoaece, asepeni acesteia, şi el înceacă 'să re­
găsească drumul unităţii pierdute, al lumini uitate.
93
s oc RATE
Demonul îl pune î gadă pe Socrate îpotriva căilor
ce s-ar dovedi ale uitării ; pe cele ale rememorălii îi
incumbă lui Socrate să le descopere. Limbajul îi
uneşte aşada pe oaeni cu zeii şi de aceea el este un
intenediar, precum Eros, da ţine de datOlia omului
să nu uite că ceea ce spune este legat de ceva afat
dicolo de el, ceva a cărui ună îcearGă s-o regă­
sească expresia verbală, î caz contar libajul pier­
zîdu-se î vorbărie. "Tu ştii - îi spune Socrate lui
Cratylos ¯ că vorbiea serifică t{t (an), că se ro­
teşte şi se îtoace îtlna, fiid de două feluri : ade­
vărată şi falsă. [ e . ø ] Ceea ce e adevărat din ea e bine
netezit şi divi, locuind acolo sus (&vw) , cu zeii ;
falsul îsă [ . . . ] se află jos (KItW) în gloata oame­
nilor. , , 22 Or, este drama lui Socrate de-a fi fost în
acelaşi timp eroul şi mail libajului ; el care, fo­
losindu-se doa de posibilităţile cuvîtlui, îşi con­
ducea interlocutoll pe calea adevărului, a fost îvins
de discursurile îşelătoae ale acuzatorilor săi.
Da tăcerea la care a fost condanmat Socrate este
partea cea mai elocventă a mesajului său. Ea repre­
zintă întoacerea la cel ce-a dat naştere - cuvîtului ;
a o lpe înseamă a căuta itinerarul pe care acesta
din Ulmă l-a străbătut.
Ca spusele lui Hamlet afat pe moatte :
" . . . in this harsh warld draw thy breath in pain,
Ta teli my stary. [ . . . ]
. . . The rest is silence. "23*
g . . . pe lumea asta hîdă / Măcar de dragul meu te mai tîrăş­
te, / Să spui povestea ata mai depare o o • / ø . o Restul e tăcere.
Trad. rom. de Dragoş Protopopescu, Ed. Socec, 1 942 (n. t. ) .
94
DE MON U L L UT SOC RATE
2. Ştiinţă şi virtute
Demonul lui Socrate stă mărturie despre imaen­
ţa transcendentului în miezul oricărei subiectivităţi,
De aceea este adevărat şi fals în acelaşi timp să spu­
nem, o dată cu Nietzsche, că Socrate este tipul omu­
lui non-mistic ; căci există ia Socrate un -misticism de
fond şi un intelectualsm de metodă, aşa cum ne vom
convinge studiind temele de bază ale moralei sale,
Nietzsche subliniază că demonul lui Socrate îl
avertizează întotdeauna cînd să se abţină, fără a-l î­
dema vreodată să meagă înaite ; "Pe cîtă vreme,
la toţi creatorii, tocmai instinctul este puterea pro­
ductivă şi afnativă, iar conştiinţa este un frîu şi
îndeplineşte funcţia de critic, la Socrate lucrrile
stau invers : instinctul este critic, ia conştiinţa crea­
toare"
*
, ceea ce pentru Nietzsche constitie o "mon­
strozitate pri carenţă"
*
'
;'
, Găsim desigr la SOCI'ate
ideea esenţială după care vi:tutea este o ştiinţă ; dar
se cuvine să nu pierdem di vedere că această ştiinţă
ne uneşte cu transcendenţa din care provine, î mă­
sura î care sufetul nostr a putut cîndva să con­
temple adevărul în faţă, sarcina maieuticii fiind să
ni-l readucă în memorie. Optiismul teoretic pe cae
Nietzsche i-l reproşează lui Socrate nu este atît ex­
presia unui universalism ştiinţific, cît o dovadă
'
de
fidelitate.
Trad. rom. Ion Dobrogeanu-Gherea şi Ion Herdan, în
voI. De la Apollo la Faust, Ed. Meridiane, Bucureşti , 1 979,
p. 239 (n. r. ).
per defectum (n. t. ) .
95
soc RATE
Trebuie îtr-adevăr să înţelegem foarte bine ce
voia să spună Socrate atunci cîd afina că virtutea
este o ştiinţă ; ştiinţa despre cae vorbea Socrate nu
era una a lucrrilor exterioae, şi ştim că el nu con­
tenea să repete că singurul lucr pe care-l ştie este
că nu ştie nimic ; Socrate vorbea despre o ştiinţă a
interiorităţii debutînd cu yr8t ce (\av, delficul
"cunoaşte-te pe tine însuţi ", obstacolele în calea
aprofundării acestuia fiind semnalate de către
"demon". Vitutea este pentru Socnte o ştiinţă în­
trucît acţiunea implică un discerămînt refex care
ne penite să nu confndă dorinţa şi voinţa, apre­
cierea subiectivă şi valoaea veritabilă, opinia indi­
viduală şi cunoaşterea motivată. Astfel, pe de o pae
vitutea este o ştiinţă, dar pe de altă pate ea nu poate
fi învăţată asemeni tablei înmulţirii , motiv pentru
care avem numeroase exemple de oameni bine in­
tenţionaţi ce nu şi-au putut depride însă copiii cu
vitutea pe cae ei înşişi o practică. Ştiinţa implica­
tă de vitute nu se dobîndeşte precum cunoaşterea
gramaticii, ea presupune un întreg travaliu de con­
vertire interioară pe care nimeni nu-l poate săvîşi
î locul nostr, filozofl putîndu-ne îsă ajuta să-i
conştientizăm necesitatea urgentă.
Ceea ce Socrate numeşte eU1p(�i( este acţiunea
deliberată care face di om aizaul lucid al destinu­
lui său; ea presupune aşadar un efort de asceză in­
telectuală capabil să ne conducă la definiţia acelui
ceva î a cări serviciu este inevitabil să ne punem.
24
De aceea, atunci cînd Socrate utilizează un rationa­
ment deductiv, de pildă cînd îşi îndeamnă propriul
96
DE MON UL LUI SOC RATE
fiu, pe Lamprocles, să se poarte respectuos cu mama
sa, chiar dacă aceasta face uneori dovada unei fi
arţăgoase25 , ori atunci cîd îi arată lui Eutydemos
că nu trebuie să te angajezi în viaţa politică fără o
prealabilă pregătire26, intenţia sa este întotdeauna
de natură etică. După cum afiră G. Bastide : "De­
ducţia în care ne punem noi înşine dept subiect al
concluziei , are ca efect să ne aşeze, î calitate de in­
divizi, sub o lege comună. ar, î acest fel procedea­
ză îtotdeauna Socrate : este vorba de a-l descentra
pe individ, de a-l scoate din orgoliul şi suficienţa sa,
de a-l face să renunţe la egocentrism şi a-l plasa în
universalitatea legii morale. , , 27 Viutea este o ştii­
ţă îtrucît presupune cunoaşterea esenţei, î afara
căreia nu există decît opinie subiectivă şi pasionaIă ..
Î
nţelegem acum semnificaţia celebrei formule
socratice : "Nimeni nu este rău de bunăvoie"28, că­
reia i se denunţă atît de des caacterl paadoxa, raă
a f înţeleasă vreodată. Cel · rău se îndepărtează de
Bine doar fiindcă nu are nici o cunoştinţă despre
el ; şi ceea ce el sau alţii iau drept voinţă, nu este în
realitate decît dorinţă şi ipul s. Adevărata voinţă
este o activitate luminată de o cunoaştere veritabilă,
ea nu se poate pri urmare pune în serviciul Răului
făă a dispărea ca voinţă. Atîta vreme cît omul slu­
jeşte Răul, se poate spune că-i lipseşte cunoaşterea
Binelui, iar ceea ce consideră el ca atare nu este
decît o pseudo-cunoaştere, o opinie pasională care
se crede ştiiţă profndă. Omul rău rămîe neîndo­
ielnic sclavul doriţelor, a ipulsurilor şi al istic­
telor sale, pe scurt, al erorii ; o eroare în care se
97
soc RATE
adnceste si mai mult afirîd că ia toate hotările
î cun�şt�ţă de cauză.
Î
n realitate faptele sale sînt
ale unui orb cae nu are absolut nici o idee despre
lumină, Întrucît n-a cunoscut-o niciodată.
Da e posibil ca înţeleptul să sufere conseciţele
terbile ale ignoranţei şi erorii î care se afă cei ce
ignoră viutea, î măsura în care el poate fi victia
acelora cae nu înţeleg. Procesul şi condamnarea lui
Socrate stau mărturie pericolului reprezentat de
ignoranţă pentru cunoaştere, de Rău pentru Vitute.
Pericol doa aparent însă, căci în realitate cel drept
triumfă asu
p
ra călăilor săi chiar dacă le cade vic­
timă, triumful lui Socrate asupra judecătorilor da­
tîd di chia ziua execuţiei sae. Conştient de aceată
frţă, îţeleptul îşi va îsuşi aşadar formula critica­
tă de Callic1es : "A comite nedreptatea este mai rău
decît a fi victima nedeptăţii. , , *
Şi aici o asemenea atitudie ţine de o transcen­
denţă ce se pierde î eteritate ; justificaea lui So­
crate nu se afă atît în pledoaria ce-a putut-o rosti
în faţa judecătorilor într-un moment deterinat din
istoria Atenei, cît î fora de gîdie pe care-a ştiut
să ne-o trasmită. Iată de ce nu l-a reţinut "demo­
nul" î ziua judecăţii sale, Iăsîdu-1 să urmeze calea
ce-l va conduce căte altceva decît justiţia omenească.
Platon, Gorgias, 474 b (n. t. ).
3
Ironia socratică
"Filozofi a ionizează", spunea Socrate : practic
toate dialogurile lui Platon refectă, într-un pasaj
sau altul, această ironie cae însoţeşte, potrivit lui
Socrate, orice refecţie serioasă şi Într-o asemenea
măsură încît numeroase discuţii flozofice ni se
prezită ca adevărate scene de comedie. Trebuie să
vedem în ionia socratică orice altceva decît exer­
citaea unui talent satiic ori expresia unei dorinţe
de denigrae. Aşa cum observa Romano Guardii :
"Ironia lui Socrate [ e e e ] nu urăeşte să-I descali­
fice pe celălalt, ci să-I ajute. Vrea să¯I elibereze şi
să-I deschidă către adevă. [ . e . ] Ironia sa caută să
creeze o stare de nelinişte şi tensiune în centrul
fiiţei omului, căci de aici purcede mişcarea aştep­
tată, la interlocutor sau, dacă acesta nu mai poate fi
ajutat_ la auditor. "1
Socrate, s ă nu uităm, s e găsea nu rareor î faţa
unor redutabili profesionişti ai ştiiţei şi ai e1oc­
venţei care nu se simţeau niciodată luaţi pri sur­
pridere, nişte maeştri care aveau răspuns la toate
şi care ignorau ezitarea scrupuloasă ori întrebăile
generale de refecţie ; pasul nu le este niciodată şo­
văielnic ; sigmi de sine, ei îaitează de-a lungul a
99
soc RATE
ceea ce consideră a fi calea regală. Socrate, dimpo­
trivă, este omul întrebărilor¸ cel care nu se lasă
închis î nici un sistem, care refză să. ia drept sigur
ceea ce este incert, ori să aprecieze ca problematic
un lucr perfect sigur. După cum spune Hegel :
"Ironia tragică a lui Socrate este însă opoziţia re­
fectării lui subiective împotriva moralitaţii exis­
tente ; ea nu e conştiinţa că el se găseşte deasupra
acestei moralităţi , ci scopul lipsit de prevenţie de a
îndrma spre adevăratul bie, spre Ideea generală.
Interlocutorii lui Socrate, precum Hippias care
ştie să fac� orice, Protagoras care se recomandă a
fi profesor de virtute, Callicles sau Thasymachos
care cred că pot întemeia o morală şi o politică pe
"dreptul celui mai putemic, nu sît nişte ironişti,
ci personaje seIoase, adică î primul rnd persona­
je care se iau î seros pentr a fi luate în serios de
alţii. Seliozitatea lor îsă este falsă, o serozitate ne­
serioasă, o seriozitate care nu este în mod serios se­
rioasă. Acest fel de seriozitate este atacat de ironia
socratică.
Aşadar seriozitatea interlocutorilor lui Socrate
este cea care trebuie să ne facă să zîmbim, pe cînd
ionia filozofului trebuie luată în seros, pentru bu­
nul motiv că ea este adevărata conştiinţă. Citîndu-l
pe V. Jankelevitch: _Prin întrebările sale, Socrate
produce o dezagregare a masivelor cosmogonii ioni­
ce şi a monismului sufocant ce aparţie lui Pare­
nide. Este de remacat mai întîi că Socrate este un
G. W. F. Hegel, Prelegeri de istorie a jllozoji' ei, trad. de
D. D. Roşca, Ed. Academiei R. P. R. , 1 963 , p. 380 (n. t. ) .
1 00
1 RO NI A S OCRATI CĂ
sofist aşa cum Prometeu este un titan ; dar este un
sofist care Ý a ajuns rău », un sofist care îşi bate joc
de sofistică şi î egală măsură de ştiinţa meteoriloL
[ + ¤ ¤ ] Dar fiecare sofist îşi are sofistul : Socrate
dezvăluie scandalul provocat de arta controversei
şi Ý arivismul » ei impostor ; el îi supune pe negus­
torii de fraze frumoase tilui său de îtrebăi avîd
o plăcere bolnăvicioasă de a le dezumfa burduf­
rile pline de elocvenţă şi de a le goli vezicile îcăr­
cate pîă la refz cu o fasă erdiţie. Socrate reprezit
conştiinţa atenieni lor@ şi pe cea mai bună şi pe cea
mai rea, în egal ă măsură ; adică regăsim î evoluţia
ei contradicţia specifică efectelor ironiei, ţiîd cont
fie de abilitatea cu care aceasta ne eliberează de
propriile constrîngeri, fie de modul î care ele ne
prvează de crediţele noastre.
Ironia lui Socrate constă în a-l pride pe omul
serios î propria sa cursă, dovedindu-i că seriozita­
tea sa ae la bază o ignoranţă ce se ignoră, sau, cum
spune Bergson : "Ironia ce-o poartă cu sine este
menită a înlătura opiniile care n-au trecut proba re­
fecţiei şi a le face de ruşine, ca să spunem aşa, pu­
nîdu-le în contradicţie cu ele însele. ,,2 De aceea
metoda lui Socrate este, deseori, următoaea : dia­
logul începe cu căutarea unei definiţii : Adevăl,
Dreptatea, Frumosul, Pietatea cărora un interlocu­
tor sigur de sie le dă imediat o definiţie. Socrate
se miunează, acceptă defiiţia interlocutorlui care
se simte fatat, după care începe să formuleze, cu
V. Jankelevitch, Ironia, trad. de Florica Drăgan şi V. Fa­
nache, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1 994, p. 10 (n. r. ).
1 01
SOC RATE
consimţămîtul acestuia, nişte deducţii din ce în ce
mai precise. Interlocutorul îl unează necontenit,
aprobîd, foare satisfcut să vadă că defmiţia sa este
mai profundă şi mai bogată decît crezu�e chiar el.
Apoi , dintr-o dată, Socrate se opreşte şi arată că
punctul de sosire este î contradicţie cu punctul de
porire. Dacă interlocutorul este de bună credinţă,
el va trage concluzia că definiţia nu valorează nimic
şi că tebuie căutată o alta. Socrate rei a atunci dis­
cuţia şi trece prin sită definiţiile succesive ce-i sînt
propuse. Nu rareori dialogul rămne fără concluzie,
iar Socrate îşi părăseşte interlocutorul descumpănit
zicîdu-i că poate altă dată vor avea din nou prile­
jul să examineze problema. Dar e posibil ca interlo­
cutorul să fe de rea credinţă şi să refuze să ia parte
la discuţie, aşa cum se îtîmplă î Gorgias, unde
Callicles, prins în cursă, refuză să se preteze j ocului
lui Socrate fiindcă a fost îvins.
Irona lui Socnite este aşada seroasă, la fel cum
ignoraţa sa este savată, ea merge pîă la capătul
ştiiţei pe care pretinde s-o posede sofstul pentru
a-i demonstra vanitatea şi a o surprinde î fagrant
delict de contradicţie. Lui Tasymachos, care sus­
ţine că justiţia nu este altceva decît interesul celui mai
puteric, Socrate îi cere precizăr: "Susţii că drep­
tatea este folosul celui mai tae. Ce aume, Thray­
machos, vrei să zici ? Nu cumva cam aşa: dacă lui
Pulydamas pancratiastul, care e mai tare decît noi,
îi este de folos caea de vită pentr tpul său, atnci
si nouă, ce sîtem mai slabi ca el, ne este de folos
�ceastă hană şi, î acelaşi timp, lucrl e şi dept ? ,,3
102
1 RONI A S OCRATI CĂ
Un remarcabil exemplu de ironie serioasă a lui So­
crate, denunţîdu-i pe serioşii prea puţin serioşi, îl
găsim î pasajul din Menexenos unde el redactează
prototipul tturor discursurilor funebre, trecute,
prezente şi viitoae, de rostit î faţa monumentelor
morţilor din toate ţăile : "Ce-i drept, Menexenos, din
multe puncte de vedere e bine să mori î război. Căci
ai parte de o înmormîntare frmoasă şi măreaţă,
chiar dacă mori săac, şi ai parte şi de discurs, chiar
dacă eşti un om de nimic şi eşti lăudat de bărbaţi
inteligenţi care n-o fac oricum, ci-şi pregătesc din
vreme cuvîtările ; vorbesc atît de bine spre lauda ta
îcît spun şi ce trebuie şi ce nu tebuie despre fecare
şi îşi întorc vorba cum nu se poate mai potrivit cu
numele pe care le rostesc, de ne vrăjesc sufetele. Ei
laudă în toate felurile şi cetatea şi pe cei care au
murit în război, şi pe îaintaşi, pe toţi cei care au
trăit înaintea noastră şi pe noi înşine, pe cei ce
sîtem încă în viaţă, încît pîă şi eu, Menexenos,
mă-nvrednicesc să fiu lăudat din răsputeri de ei. De
cîte ori i-am ascultat, m-au fenecat şi m-au con­
vins că a ajuns dintr-o dată măreţ, mai viteaz şi
mai bun. Şi asemenea lucruri, foarte adesea, le ur­
măesc şi le ascultă îpreună cu mine şi unii stăini,
î ochii cărora eu devin pe loc mai simandicos . Ba
mi se pare că ei păţesc l a fel nu numai cu mine, ci
şi cu restl cetăţii pe care, convişi de orator, ajung
să o socotească mai vrednică de admiraţie decît
înainte. Pe mine, măreţia asta mă ţine mai mult de
trei zile ! Atît de bine îmi pătrunde î urechi gîdul
şi cuvîtul vorbitorului , îcît abia într-a patra sau a
1 03
soc RATE
cincea zi îmi vin în fie şi-mi dau seama pe ce lume
trăiesc ; atîta doar că mă gîndesc că nu locuiesc în
Insulele Fericitilor. Iată deci cît de iscusiti mi se
pa mie retorii i "
4
'
Ironia socratică denunţă astfel caicaturile serio­
zităţii, şi o face tocmai în numele seriozităţii auten­
tice, care le lipseşte acelora ce confndă pă1ăvrăgeala
cu vorbirea. Existenţa este, asemeni lui Eros despre
care se vorbeste în Banchetul, fiica Sărăciei si a
Ex
p
edientului
*
, ea este limitată şi imperfectă, 'dar
păstrează în sine cîteva urme ale Binelui şi ale' per-
. fecţiunii, es�nţialul fiind că nu ia puţiul dept mult
şi nici multul drept puţin. Ironia socratică se si­
tuează deci în această rptură unde se găseşte omul,
nici pe depli clarificat şi nic! ' pe de-a-ntregul con­
fz faţă de el însuşi, şi de aceea ea nu lcetează să
evidenţieze obscuritatea în mijlocul lumiii şi lu­
mina în mijlocul obscurităţii astfel încît interlocu­
torul să nu fie niciodată mulţumit de sine sau de
lucruri. Ironia socratică readuce pseudo-ceritudinile
la adevăratele lor proporţii, denunţîdu-Ie preten­
ţiile uzurpatoare, şi-l prinde pe interlocutor în pro­
pria sa plasă. Ironia atacă tot ceea ce pretinde să
dea seama de existenţă în termenii unor concepte şi
sisteme închise, tot ceea ce pretinde s-o fixeze în­
chizîd-o ître limitele foarte îguste ale unei gîndii
obiective : ea denunţă neputinţa falselor puteri.
Ci mitul despre naşterea lui Eros relatat de Platon în
Banchetul, 203 b : Eros este fi ul lui Poros (în lb. greacă "bel­
şug") şi al Peniei ("sărăcie") ; traducerea "Expedient" pentru
Poros îi aparţine lui L. Rabin (n. t. ).
1 04
1 RON I A S OCRATI CĂ
Putem îţelege acum apropierea !acută de Kierke­
gaard între ionie şi sentimentul religios atunci cînd
scrie că : "Ironia apare atunci cîd raportăm fără în­
cetare particularităţile lumii fnite la exigenţa etică
infmită, lăsînd contadictia să se manifeste î voie. 5
Î
n ironia lui Socrate regăsim aşadar cu adevărat
această personalitate de existent care se sustage t­
turor încercărilor de clasificare. Astfel că imposi­
bilitatea în care sîntem astăzi de a-l stdi a di punct
de vedere istoric, de-a trasa un portret fdel al per­
soanei şi gîndirii sale, nu este cel mai neînsemnat
indiciu al ironiei unui Socrate care nu se lasă "fă­
cut", care scapă categoriilor noastre liiştitoare de
clasificare şi preocupărilor noastre de istorici sau
de făuritori de sisteme, ce-ar vrea să-I poată defini
într-o manieră sigură şi idiscutabilă şi tocmai prin
aceasta, trebuie s-o spunem, să-I limiteze şi s ă-I facă
nesocratic.
E foare fesc că Kierkegaard, după ce-a isistat
pe semificaţia lui Socrate ca gînditor subiectiv, i­
sistă pe sensul profnd al ioniei sale : ironia se iveş­
te, ne spune el, atunci cînd Socrate "vrea să pună
infmitul în pr-pla "6 ; pentr Kierkegaad, Socrate
este prototipul gînditorului care a înţeles că "pate­
ticul lipsit de garanţia comicului este o iluzie, iar
comicul făă un echivalent patetic este imatur"7. Pe
Socrate nu-l deranj a să fie profesor de ebraică, nici
să fie sculptor sau dasator virtuoz, preocuparea lui
era să-i înveţe pe alţii ceea ce toţi ştiau sau, mai
exact, ar fi trebuit să ştie ; acţiunea lui Socrate este
aşadar esenţialmente ironică, deoarece îşi propune
1 05
SOC RATE
să ne facă să găsim ceea ce posedăm, să descoperm
ceea ce avem, să ne pună î prezenţa proximităţii şi
să ne conducă pe calea simplităţii şi a imediatului.
Ironia socratică ne pune faţă în faţă cu paradoxul
condiţiei noastre, care este de a trebui să facem un
lung ocol pentru a descoperi un punct de plecare ce
nu era altul decît noi înşine. "Ce farsor şi acest
Socrate, care-şi bate joc de ebraică, de sculptură,
de balet, de istoria lumii şi de propra sa fericire,
pentr a se sinchisi îtr-atît de Zeu încît în pofida
atrenamentului de-o viaţă (ca dansator întru glora
Zeului) , să nu ' fie sigur c-ar putea trece examenul
divi: ce comportament mai e şi acesta ? Diferenţa
relativă, î iediat, dintre comic şi tragic, dispare î
dubla reflexie unde devine infmită ; astfel li se sta­
bileşte identitatea. De asemenea, di punct de ve­
dere relgios, expresia comică a adoraţiei este dovada
unei pietăţi la fel de mari ca şi expresia sa patetică.
La baza comicului şi a pateticului se găseşte dispro­
porţia, contradicţia ditre ifmit
ş
i fiit, dintre eter­
nitate şi devenie. Pateticul care exclude comicul
este în conseciţă o eroare
ş
i nu are nimic patetic.
Ca urmae, gîditorul subiectiv existent este bions
precum raportl existenţial. Văzută din perspectiva
idei, disproporţia este patetică; văzută după ce-am
întors spatele ideii, este comică. 8
Depae aşadar de-a fi surs ori glumă, ironia so­
eratică ne plasează în chiar miezul gravităţii, în
măsura î care-i cere acesteia socoteală.
Există o gravitate cae, aşa cum zice La Roche­
foucauld, este " un mister al corpului născocit ca să
106
IRONI A SOCRATI CĂ
ascundă defectele spiritului" * ; aceasta face uz de
tot aparatul ceremonial al uniforelor, decoraţiilor
şi riturilor consacrate. Există de asemenea o serio­
zitate care nu Încetează să invoce tradiţia, cultul
strămoşilor, să facă apel la sacr şi la valorile situ­
ate de la bun îceput Într-un cer inteligibil, valori î
numele cărora oratorii au recurs la toate artificiile
prosopopeei denunţate de Socrate În Menexenos.
Ionia lui Socrate ne pune apoi î gardă împotriva
seriozităţii unei anumite tagme de farisei, care uită
să se mai îtrebe despre justeţea tagmei pe care o
respectă, Întrucît îi face respectabili. Acesta este
cazul lui Hippias, care-i spune lui Socrate : "Căci .
dacă ai afa cîţi bai a cîştigat eu, ai rămîe uimit.
Ca să nu pomenesc deCÎt de Sicilia, chiar locul unde
trăia, onorat de toţi, Protagoras ; unde mai pui că
era şi mai vîrstic decît mine. Eu, cu mult mai tîăr
şi î scurtă vreme, am cîştigat mai bine de o sută
cincizeci de mine ! Iar ditr-un orăşel
p
răpădit,
Inykon, mai bie de douăzeci de mine. Intorcîn­
du-mă acasă, baii i-am dat tatălui meu ; şi el şi cei­
lalţi di cetate au răas cu gura căscată de admaţie.
Aproape că-mi vine să cred că a cîştigat mai mulţi
bani deCÎt oricare alţi doi sofişti laolaltă. " La care
Socrate răspunde : "Minunat lucr, Hppias ! Iată o
dovadă cum nu se poate mai bună că îţelepciunea
ta şi a celor din zilele noastre o întrece cu mult pe
a celor de altădată. [ + + ¤ ] Şi nu sît puţii cei care
gîdesc că îţelţptul trebuie să fe înţelept î priul
La Rochefoucauld, Maime şi reflecţii, Maxima 257, trad.
de Aurel Tita, Ed. Minerva, Bucureşti, 1 992 (n. t. ).
1 07
S OC RATE
rînd pentru el. Drept care, definiţia înţeleptului ar
suna cam aşa : « Cel care cîştigă cei mai mulţi
bai . », ,9 SOCl'ate, cae se scuză umil de-a nu-şi. fi
putut permite să plătească decît cea mai ieftină
dintre lecţiile lui Prodicos, fapt ce-a explica poate
că ştie mai puţin pe această temă decît cei care şi-au
putut oferi lecţiile mai scumpe
1 0
, face aşadar di iro­
nie o armă de luptă îpotriva spiritului seriozităţii.
Dar dacă ironia prelungeşte ecoul profund al
ignoranţei din care Socrate îşi face o profesiune de
credinţă, ea ne descoperă totodată seriozitatea ade­
vărată care o inspiă. Un filozof precum Sartre afir­
mă că spiritul seriozităţii traduce o rea-credinţă î
măsura î care rezultatul său este "de-a face valo­
rile simbolice ale lucrurilor să fie absorbite, ca de
o sugativă, de idiosincrazia lor empirică ; el pune în
faţă opacitatea obiectului dorit, făcînd ca acesta în
sine să rămînă un veşnic deziderat "! ! ; ca atare, el
încearcă să impună valorile ca pe nişte date trans­
cendente independente de subiectivitatea umană,
dar îşi camufează toate ţelurile pentru a se elibera
de angoasă. Sarcina psihaalizei existenţiale, după
Sartre, este să ne elibereze de spiritul seriozităţii,
pentru a putea înţelege că omul este fiinţa prin care
există valorile. 1 s-ar putea atrage atenţia lui Sartre
că a crtica spiitl serozităţii presupune u grad îalt
de seriozitate, la fel cum, după remarca lui Nietzsche,
"a critica moraltatea presupune un gad înalt de mo­
ralitate". Falsa seriozitate este condamată în nu­
mele celei autentice şi, prin urmare, filozofia nu ne
cere să renunţăm la spiritul s0rio:ităţii, ci doa să
108
1 RO NI A S OCRATI CĂ
regîndim neîncetat noţiunea aceasta esenţială. De
aceea ironia socratică nu este expresia unui niilism
destructiv, ci semnul unei exigenţe de puritate ; se
explică astfel şi faptl că ionia lui Socrate, prelun­
gie a profesiunii sale de credinţă despre ignoranţă,
anunţă în acelaşi timp şi maieutica, prin care şi în
care adevăata seriozitate îşi bate joc de seriozitate,
la fel cum pentru Pascal, adevărata elocinţă îşi bate
joc de elocinţă. Citîndu-l pe Kierkegaard : "Ironia
nu este adevărl, ci calea către adevă. "
O dată cu cinicii, Antisthene, Diogene, Crates,
ironia socratică se va transfora în sarcasm şi cău­
tae a scandalului. Desigur că ciismul va fi, îainte
de orice, o şcoală a demistificării denunţîdu-i pe
pseudo-serioşi - astfel Diogene, primit de căte un
proaspăt îmbogăţit care-l sfăti să nu scuipe pe jos,
îi scuipă acestuia î faţă, zicîd că era singurul loc
murdar pe care l-a găsit -, da cinismul unui Ati­
sthene ori Diogene nu reprezintă o deschidere, pre­
cum ironia socratică. Nimic mai limpede în această
privinţă decît simbolismul butoiului lui Diogene. Î
timp ce Socrate trăia în mij locul contemporanilor
săi, iar discuţiile şi maieu tic a sa căutau să provoace
o rememorare la interlocutorii săi, Diogene şi filo­
zofi cinici predicau închiderea în sine : "
Î
nţeleptul,
spune Atisthene, îşi este sieşi suficient, căci poară
î el tot ceea ce-i aparţie [ . e . ] . Trebuie să ridicăm
în sufletele noastre nişte fortăreţe iexpugnabile. "
Butoiul lui Diogene este ceea ce-l izolează pe filo­
zof de lume. De la SOCI·ate la cinici străbatem dr­
mul de la autonomie la autarhie, de la E"pu'Elu la
1 09
soc RATE
alapxta, de la concentrae la retagere. Purtîd un
feli ar, Diogene căuta ziua în aiaza-mare un om
pe străzile Atenei ; într-o zi , el se puse pe strigat :
"Hei ! Oameni buni ! ", şi cum lumea începu să vină
din toate păţile, Diogene îi alun
g
ă cu lovituri de
băţ zicîd: "Am chemat nişte oameni, nu gunoaie. "
O asemenea atitudine este iimagiabilă din patea
lui Socrate, el prmeşte pe oricine i se înfăţişează,
chia dacă se numeşte Callicles sau Thrasymachos.
Ca să-I cităm di nou pe Kierkegaard : "În con­
cepţia socratică, fiecare om este proprul său centr
şi lumea întreagă n- are alt centru în afara lui,
întucît cunoaşterea de sine pe cae o are este cu­
noaştere a lui Dumnezeu. În acest fel se înţelegea
Socrate pe sie, în acest fel, potrivit lui, trebuie să
se îţeleagă orce om şi , prin urmae, să îţeleagă
relaţiile sale cu ceialţi, îtotdeauna cu aceeaşi umi­
liţă şi cu acelaşi orgoliu. Socrate a avut î acest
scop curajul şi măiestria de a-şi fi sieşi suficient şi
de-a constitui în prmul rd o ocazie pentru aproa­
pele său, fe el cît de nătî
g
.
"
1 2
Ionia este aşada esenţialmente tragică în mă­
sura î care refuzul -ei generează o sete, o sete atît
de mae că toate lucrrile lumii n-ar putea-o astîm­
păa ; de aceea, dacă ea denunţă acţiunile omeneşti
o face î măsura î cae acestea îceacă să treacă
drept divie. La temelia tuturor dictaturilor politice
şi spitale se afă, ît-adevă, o pseudo-seriozitate
care le îndeamnă să condame orice critică. Jude­
cătorii lui Socrate l-au făcut să vadă foate bine lu­
crul acesta
.
Ironia constă în a aşeza una lîngă alta
1 1 0
I RONI A S OCRATI CĂ
toate autorităţile pentru a ne da seama că atîtea so­
luţii duc în mod necesar la o nouă problemă, şi că
atîtea seriozităţi de naturi diferite nu sît î cele din
urmă serioase tocmai findcă sînt prea multe.
Pascal va spune că "a-ţi bate joc de filozofie î­
seamă să filozofezi cu adevăat", îţelegînd prin
aceasta că adevărata filozofie se află în căutarea
neliniştită, de către om, a unei veritabile seriozităţi
şi nu în acele sisteme filozofice cae pretind a re­
prezenta ultimul cuvînt al unei înţelepciuni doruice
să-I satisfacă pe om şi să-I ducă la perfecţiune.
Ironia îl împiedică pe oricie să aibă ultimul cuvînt,
căci în fond nu există vreun cuvînt care să poată fi
considerat drept ultimul.
Partea a trei a
PREZENŢA LUI SOCRATE
1
Chipul lui Socrate
Socrate era urît, motiv de mare uimire printre
contemporanii săi, pentru care corpul era înveli­
şul şi imaginea sufetului ; frumuseţea fizică tre­
buie să însoţească frumuseţea morală, iar termenul
KaAoKaya9ia traducea această prezenţă a valorii în
fizic şi î etic. Persoana lui Socrate constituia aşa­
dar, prin chiar îfăţişarea sa, aproape un scandal,
într- atît părea să poate î trp stigmatele patimilor,
iar atunci cîd Zopyros, specialist î fiziognomonie,
l-a văzut pentru întîia oaă, l-a declarat imbecil din
naştere, incult şi irecuperabi.
De aceea, mulţi nu i-au iertat lui Socrate apaţia
sa în cetatea Atenei, el părea o monstruoasă excep­
ţie ce trebuia să dispară. Astfel, Edelstand du Meril
scria că acuzatorii lui Socrate "au săvîrşit un act
patriotic, iar dacă o filozofie abstractă şi mioapă îi
condamnă ca oameni, istoria, cae cunoaşte tecutul
şi-l înţelege, îi onorează ca atenieni. [ . « e ] Pri ace.st
proces . . . o întreagă Republică se apără împotriva
unui om".
1
Pentr un sociolog precum Durkeim,
Socrate era un adevărat criminal, vinovat de pă­
catul de individualism şi de lez-societate ; totuşi,
cum pentr acelaşi Durkei cria era necesară
1 1 3
SOC RATE
în mersul înainte al Cetăţii , "greşeala" lui Socrate a
fost î defnitiv o felix culpa. De unde afmaţile oare­
cum paradoxale ale lui Durkeim pentru care, cra
fd "o parte integrată a oricăei societăţi săătoae",
iar cralul "un agent reglator a vieţii sociale",
trebuie să spunem: "Confor dreptului atenia,
Socrate era un criminal, iar condamarea sa -cît se
poate de îdeptţită. Cu toate acestea, cra sa, anume
independenţa de gîdire, era utilă, nu doar omeniri,
ci şi patriei sale. Căci servea la pregătirea unei mo­
rale şi a unei credinţe noi, de care atenienii aveau
nevoie î acel moment, tradiţiile î care trăiseră pîă
atunci nemaifiind în armonie fată de conditiile de
existenţă. 2
v
Nietzsche se plaseză într-o perspectivă cu totul
diferită; pentr el, Socrate era omul care a înlocuit
concepţia tragică a existenţei, a predecesorilor săi ,
cu o ştiinţă teoretică făcînd din cunoaştere calea
virtţii . Şi Nietzsche insistă asupra aspectului fzic
al acestui om scandalos : "Socrate este un plebeu
incult, la cae autodidacticismul n-a izbutit să umple
golurile educaţiei din tinereţe. Dar este îaite de
orice urît, şi, a spus-o chiar el, stăpînit de pasiunile
cele mai violente. Are nasul turtit, buzele groase,
ochii bulbucaţi. Aristoxene (al cărui tată, Spitha­
ros, îl cunoscuse pe Socrate) , atestă
3
predispoziţia
sa la mîie. Era un autodidact în morală; un sufu
de moratate emaă dispre el. Energie extremă pusă.
î slujba unei reforme morale. Acesta este sigurl
aspect care prezintă interes .
4
Pentru Nietzsche,
Socrate constituie "una di axele istoriei universale
1 14
C H I PUL L U I S OC R ATE
şi noua ei cotitră"
*
, lucr pentu cae îi poară pică
şi îi este recunoscător î acelaşi timpe Socrate îi
apae, într-adevăr, ca " adversal lui Dionysos". **
Înaintea lui Socrate, filozofi precum Anaximadru,
Heraclit, Empedocle aveau o viziune esenţialmente
tragică asupra lumii, viziune pe care-o regăsim în
piesele lui Eschil ; grecul acelor vremuri este entzi­
astul cuprins de extaz şi "sub faecul dionisiacu­
lui nu numai că se restabileşte legătura dinte om şi
om; chiar şi natra înstrăinatăg duşmană sau subju­
gată îşi săbătoreşte împăcaea cu fiul său rătăcit,
omul. , , *** Astfel că natura este încă neîtinată de
cunoaştere, iar individul se poate adîci î uitaea
depliă a limitelor sale doar pri lipsa de măsură a
pasiunilor, a plăcerii or a dureri pentr a se con­
topi cu îtregul şi a fi absorbit î Fiinţa originaă¤
Comparat cu dionisiacul , Socrate îi apare lui
Nietzsche drept "non-misticul prin excelenţă" ;
optimismul său teoretic proclamă că virtutea este o
ştiiţă@ că nu păcătuim decît datortă ignoranţei şi că
omul vituos este fericit. Asemenea formule con­
damnă tragedia antică, de acum îainte eroul va fi
dialectician. Cu Socrate începe aşadar universalis­
mul ştiţifc : "Socrate este priul model a optis
mului teoretic care, convins că natra lucrrlor este
cognoscibilă, atribuie ştiinţei şi cunoaşterii puterea
"
F. Nietzsche, Naşterea tragediei, trad. de Ion Dobrogea­
nu-Gherea şi Ion Herdan, Ed. Meri diane, Bucureşti , 1 978,
p. 247 en. t.) .
Ibid. , p. 236 en. t.) .
lbid. , p. 1 84 (n. t. ) .
1 1 5
s oc RATE
unui panaceu şi consideră eroarea ca răul în sie.
Nietzsche vede în Euripide, prietenul lui Socrate,
pe cel cae a eliminat din tragedie putericul ei dio­
nisism primitiv, pentru a recurge la alte mijloace
emoţionale, anume "idei paradoxale şi reci î locul
contemplării apolinice, şi sentimente aprinse î locul
extazului dionisiac". ** Euripide întruchipează deci,
pentru Nietzsche, socratismul estetic şi este semni­
ficativ să subliniem că Socrate nu mergea niciodată
la teat pent a vedea tragedii, excepţie făcîd doa
piesele lui Emipide. *** Socrate a f deci personajul
pent cae \mîtuiea omului vie pri cunoaştere,
pentr cae gîndirea este capabilă să coboae pîă î
ultimele adîcuri ale fiiţei, nu doa pentr a o cu­
noaşte, ci pentru a o îndrepta; în conseciţă la So­
crate "gîndirea este în slujba vieţii , pe cînd la toţi
flozofii anteriori viaţa era în slujba gîndirii şi a
cunoaşterii ; la Socrate scopul este viaţa î întregul
ei, la ceilalţi este un cît mai înalt nivel de exactitate
a cunoaşterii. "5
În viziunea lui Nietzsche, Socrate este punctul
de porie al unei decadenţe, toţi marii filozofi sînt
predecesori ai săi, o dată cu el ceva se schimbă, ia
Occidentul nu va mai regăsi mesajul presocraticilor.
Cu toate acestea, Nietzsche nu-şi ascunde îtot­
deauna admiraţia secretă pentru Socrate : "Socrate
F. Nietzsche, Naşterea tragediei, p. 248 (n. t.) .
Ibid. , p. 234 (n. t. ).
g . . . Socrate, ca duşÎan al artei tragice, nu asista l a
reprezentaţii de tragedie şi ML se ducea la teatru decît atunci
cînd se j uca o nouă piesă a lui Euripide. " Ibid. , p. 237 (n. t.) .
1 1 6
CHI P UL L U I S OC R ATE
ştia ce face : el dorea să moară. 1 se oferea o magni­
fică ocazie de-a dovedi în ce măsură se afa dea­
supra oricăei temeri şi a oricăei slăbiciuni omeneşti
şi cît de mare era demnitatea misiunii sale divine.
Grotius afirmă că moartea l- a răpit în toată măreţia
şi gloria sa, asemeni apusului unui Soae tropica1. I­
stinctele sînt învinse ; luciditatea spirituală guver­
nează viaţa şi alege moartea ; toate sistemele morale
ale Antichităţii se străduiesc să atingă ori să înţe­
leagă acest act sublim. Socrate alungînd frica de
moarte, iată ultimul tip de înţelept care ne este dă­
ruit ; înţeleptul care-a biruit instinctele pr sophia.
Cu el se încheie linia acelor sophoi origiali şi au­
tentici ; ne gîndim la Heraclit, Parmenide, Empedo­
cle, Democrit, Socrate. , , 6
O confdenţă a lui Nietzsche ne permite să înţe­
legem atitudinea sa ambiguă faţă de Socrate : "So­
crate, trebuie s-o măsesc, îi este atît de apropiat
încît mai tot timpul mă ciocpesc de el. 7
Dar, ceea ce Nietzsche lasă î mod deliberat la
o parte, este criza Logosului, deschisă o dată cu so­
fiştii la care cuvîntul a degenerat în retorică. Se
poate spune desigur că pentru presocratici aspectul
exterior era manifestarea fiinţei , că înfăţişarea re­
prezenta înforirea în plină lumină a fiinţei care se
dezvăluia * ; de aceea a fi şi a se înfăţişa erau atît de
intim legate, căci niciodată nu era tăiată legătura
dintre înfăţişare şi fiţă. Ruptura este consumată o
dată cu sofistii, cînd se urmărea cultivarea unei ate
1
.
Joc de cuvinte Între f : apparaître, apariţi e, înfăţişare şi
l ' etre, fi inţă (11 . t.).
1 1 7
soc RATE
a aparenţei fără preocuparea de-a şti dacă vorbelor
rostite le corespunde sau nu vreo fiinţă ; apaenţa
nu mai îseamnă manifestare a fiinţei, ea devie în­
şelătorie, abilitate şi iluzie. Ceea ce a făcut Socrate
este o denunţare a aparenţelor lipsite de fiinţă şi o
căutae a fiiţei ne-aparente ; maieutica, declaşînd
în noi rememorarea, încearcă să ne facă să redesco-
.
perim fiinţa dispărtă astfel Încît aceasta să ni se
arate din nou.
Putem spune aşadar despre chipul lui Socrate că
este o mărturie a acestei crize din istoria gîdiii
greceşti, care este totodată o criză a Logosului, aşa
cum a văzut atunci cînd a vorbit despre demonul
lui Socrate ; nu trebuie să ne îcredem în aparenţele
îşelătoare pe care oamenii, ce se doresc a fi măsu­
ra tuturor lucrurilor, înceacă să ni le prezinte : înfă­
ţişarea lui Socrate n-ae nimic de-a face cu finţa sa,
căreia ru chipul îi dă adevărata măsură. Fiinţa lui
Socrate este ascunsă, precum acele divinităţi închise
în statete de sileni despre care vorbeşte A1cibiade.
Maieutica socratică ne invită să regăsim simplitatea
şi naivitatea origiae ; o cale lungă ne desparte de
simplitate, nemijlocitul nu mai există pentru noi
decît ca mijlocit şi trebuie să ne îndreptăm către
punctul de plecare înainte de-a ne putea gîndi să
porim de acolo. Devine astfel posibiă apropierea
ditre demersul lui Socrate şi cel al lui Bergson, în
măsura î care, pentru acesta din urmă, dificilul act
al intuiţiei este totuşi un act simplu şi în măsura în
care nouă ne-a devenit greu să mai găsim uşuriţa
profundă, căci datorită conceptelor rătăcim calea
imediatului.
1 1 8
CHI P UL LUI S OC R ATE
Am pierdut naivitatea ; sufetul care şi-a pierdut
aripile, citi î Phaidros, nu mai urmează cortegiul
zeilor, el s-a îngreunat şi nu mai posedă decît slabe
licăriri din lumina ce-l îvăluia odinioară.
Chipul lui Socrate simbolzează urţeniile contra­
dicţiilor şi ale violenţelor la care ne condamnă apa­
renţele superficiale, unde totl este clar, dar de o
falsă claritate. În spatele acestui chip aparent se gă­
seşte însă sufetul luminos al lui Socrate, care ne dă
de înţeles că umbra este incapabilă să se explice
singură.
2
Moartea lui Socrate
"n moartea lui Socrate, scrie Antonio Tovar,
lucrul cel mai teIibil este că Atena şi-a văzut mai
departe de drum ca şi cum nimic nu s-ar fi întîm­
plat. " 1 Este, îtr-adevăr foarte probabil ca toate re­
feriile la mustrările de cuget ale atenieni lor de-a fi
ucis un neviovat să fie doar nişte frmoase le­
gende venind din partea unor pioşi şi fideli dis ­
cipoli ; dar poate că Socrate a trebuit să moară pentru
a se fi putut naşte şi rămîe ca martor. De aceea el
le zice judecătorilor, care tocmai pronunţaseră sen­
tinţa, că părăseşte tribunalul osîndit la moarte, dar
că pe acuzatorii săi îi osîndeşte adevărul ca "vino­
vaţi de ticăloşie şi nelegiuire" : " Poate că aşa şi tre­
buia să se întîmple şi cred că toate sît pe măsura
fiecăia. "2 Atenienii nu îţelegeau că Socrate moae
mai degrabă pentr ei decît din pricina lor. După
cum spune G. Bastide : "Omului care trăieşte pentr
bunurile exterioare, moartea îi apare ca o nenoro­
cire ; îţeleptul care trăieşte într spit şi care sfr­
şeşte de moae natrală o vede ca pe u fapt asemeni
tuturor celorlalte fapte din natură; dar pentru cel
drept care moare victimă a nedreptăţii omeneşti
moartea înseamnă înfăptuire. [ . . . ] Căci valorile
1 20
MOARTEA LUI S OCRATE
spirtuale s e situează î afara timpului ş i a spaţiului,
ele nu sînt tăgăduite în acest cadru şi orice om ca­
re comite o nedreptate, orice om care consimte să
l e trădeze îşi dă foarte bine seama că-I sacrifică pe
cel Drept în afara spaţiului şi a timpului şi că este
într -o oarecare măsură răspunzător de moartea lui
Socrate. La rîndul său, Socrate va fi în agonie pînă
la strşitul lumii şi de aceea omenirea nu trebuie să
doană în acest timp. "3
Este iposibil ca moarea lui Socrate să nu ne
ducă cu gîndul la cea a lui Isus şi s-au făcut nume­
roase paralele între această moarte în temţă a unui
înţelept şi moartea pe Cruce a lui Crstos. Nu este
cazul să facem aici un istoric al problemei4, dar pa­
sajul unător din Hegel ne va penite să iniţiem o
comparaţie : "
Î
ntrucît învăţăturile lui erau revolu­
ţionare, Cristos a fost acuzat şi executat, el a pe­
cetluit astfel cu moarea sa adevăl îvăţături sale.
Atît de departe ne însoţeşte în această istorie şi ne­
credinţa : ea este cu totul asemănătoare cu aceea a
lui Socrate, numai că pe un alt teren : Socrate a îăl­
ţat şi el Ia conştiinţă iterioritatea, 8atlOVtOv-ul său
nu este altceva, şi el a învăţat că omul nu trebuie să
se oprească la autoritatea obişnuită, ci să-şi dobîn­
dească lui însuşi convingerea şi să acţioneze potrivit
convingerii sale. Acestea sît individualităţi aemă­
nătoare şi destine asemănătoare. Interioritatea lui
Socrate a fost potrivnică credinţei religioase a po­
porului său, precum şi constituţiei statale a acestuia
şi de aceea a fost el executat, pentru adevăr a murit
şi el.
1 21
soc RATE
Cristos a trăit numai î mijlocul altui popor, iar
învăţătura sa are prin urmare altă culoare, însă îm­
părăţia cerurilor şi puritatea inimii conţin totuşi o
profunzie infinit mai mare decît interioritatea lui
Socrate. Aceasta este istoria exterioară a lui Cristos,
care e şi pentru necredinţă cum este istoria lui So­
crate pentru noi.
Cu moartea lui Cristos începe însă convertiea
conştiiţei. Moartea lui Cristos este punctl cental 'n
jurl căria se învîteşte totul, î concepţia ei rezidă
diferenţa dintre conceperea exterioară şi credinţă,
adică consideraea cu spitl¿ di spiitul adevălui,
din spitul
s
fnt. Potrivit considerării exterioare,
Cristos este om ca Socrate, un învăţător care a trăit
vituos în viaţa sa şi care a adus la conştiinţa omului
ceea ce este veridic în genere, ceea ce trebuie să
constituie baza pentru conştiiţa omului. Conside­
rarea superioară este însă aceea conform căreia în
Cristos a fost revelată natura divină. [ . . . ] Moartea
lui Cristos este, pe de o parte, moartea unui om, a
unui prieten care a murit prin violenţă etc. , însă
această moarte este aceea care, înţeleasă spiritual,
devine ea însăşi mîntuire, punct central al conci­
lierii. [ . - - ] Î moartea lui Crstos a fost omortă fii­
tatea omului pent adevăata conştiiţă a spiitului .
Această moarte a naturalului are î chipul acesta
semnificaţie universală, finitul, răul în general , este
nimicit. Lumea a fost astfel mîntuită, prin această
moarte i s-a luat lumii răul ei î sine. "5
Aşadar, pentr Hegel, moartea lui Dumnezeu în
persoana lui Cristos constitie un moment esenţial
a dialecticii şi al teodiceei, î care istoria lumii face
1 22
MOARTEA L VI S OCRATE
una cu istori a Dumezeului cel viu.
Î
n moartea lui
Isus şi în îălţarea sa la dreapta Tatălui îşi are origi­
nea triumfl spiritului asupra morţii şi în conseciţă
moartea Morţii.
Fie că situăm afirmaţiile lui Hegel într-o per­
spectivă teologică, insistînd asupra pantragismului
gîndiii sale, fie că le reintegrăm î structura panlo­
gismului său, insistînd asupra caracterului dialectic
al acestei filozofi a istoriei, fapt este că între moar­
tea lui Socrate şi cea a lui Isus sînt frapante diferen­
ţele de aspect.
Moartea lui Socrate este lipsită de agonie, moar­
tea lui Isus este o lungă şi lentă agonie care începe
cu UfGarea pe muntele calvarlui. Socrate îşi petrece
ultimele clipe cu prietenii, Isus moae în chinuri şi
acoperit de injurii. Dar moare împreună cu alţii,
adică în comuniune cu un altul. Nu există patimi
ale lui Socrate, există îsă patimi ale lui Cristos. La
Socrate moartea este una esenţialmente gîndită, ea
este tragică pentr prietenii săi, nu şi pentr sine.
Socrate depăşeşte moartea ca eveniment prin îsăşi
ideea pe care o are despre moarte ; el a exorcizat
moartea prin filozofie căci " a filozofa înseamnă a
învăţa să mori ". Moartea lui Isus este înainte de
orice o patimă, ea este trăită î mod tragic, este su­
premă sfşiere, Isus ' este bolav pînă la moarte.
Moartea lui Isus este sîngeroasă, moartea lui So­
crate este, ca să spunem aşa, fără dureri . Tot trupul
lui Isus tresaltă sub cuie, sub coroana de spini, lui
îi este sete, nu se decide să moară, lucru pe care a
ştiut să-I surrindă penelul lui Grinewald. Socrate
moae paşnic, fără ca vreo trăsătură să i se altereze,
1 23
S OC RATE
fără ca voce
a
să i se schimbe. Isus muribund soarbe
pîă la fnd cupa amăăciunii de-a fi fost părăsit, de
aici şi strgătul său de pe ură : "Dumnezeul meu,
Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit ?"
6
*
Şi Socrate moare, dar moartea lui rămîne, dacă
putem spune astfel, departe de el ; ca să-I cităm pe
Nietzsche, Socrate "ne va apărea ca primul om
care, sub imboldul acelui instinct al ştiinţei, a putut
nu numai să trăiască, ci - ceea ce înseamă cu mult
mai mult - să şi moară ; de aceea imaginea lui So­
crate murind, imaginea omului eliberat prin raţiune
de frica morţii, este stema ce încununează porţile
înţelepciunii. Ea aminteşte rolul ştiinţei, anume să
facă di existenţă c
e
va logic, şi astfel s- o justifce. , , 7
Cristos, la rîndul său, este cu adevărat posedat
de moarte, el "trăieşte" moarea, pe cîd Socrate o
gîndeşte.
Distanţa aceasta care desparte gîndirea de trăire
ne va da poate prilejul să atragem atenţia asupra a
două paradoxuri . Pe de o parte, Socrate moare î­
conjurat de prieteni, dar el este singurl care moare.
Pe de altă pate, Cristos moare solitar pe Muntele
Măslinilor, dar el comunică î moarte cu cel care
agonizează în apropierea lui.
Î
n inima gîndurilor care comunică, se păstrează
aşadar o distanţă.
Î
n singurătăţile trăite, se descope­
ră nişte prezenţe afate în comuniune.
Matei 27 ; 46 ; Marcu 1 5 ; 34 (n. t. ) .
3
Mostenirea lui Socrate
I
La drept vorbind, toată civilizaţia occidentală
este moştenitoarea gîndiii lui Socrate şi a creştinis­
mului . Citîdu-l pe Th. Deman : "Noi încă mai de­
pindem de refecţia pe care i-a inspirat-o oracolul
din Delfi acelui ateni an din secolul al V -lea, ca şi
de refuzul pe care l-a opus concilierii cu judecătorii
săi. Luînd cunoştinţă de aceasta, avem o nouă de­
fmiţie a lui Socrate, cae nu mai presupune să ne î­
toarcem spre trecut, ci să discerem condiţionările
şi originile prezentului nostru. " 1
Î
n măsura în care
numele lui Socrate este folosit de istoricii flozofiei
pentru clasificarea diferitelor şcoli geceşti, putem
căuta liniile de forţă de·· a lungul cărora gîdirea so­
cratică s-a trasmis
'
succesorilor săi.
Se face de regulă disticţie ître post-socratici :
marii socratici, de-o parte, şi micii socratici, de cea­
laltă. Disticţie ce s-ar putea schematiza spunîd că,
dacă Socrate a pus accentul pe EUKpa'da, stăpîea
iterioară, maii socratici s-au consacrat precizării
condiţiilor în cae omul poate fi stăpîul lucrurilor
şi al cunoaşterii, î timp ce micii socratici au căutat
să exploreze interioritatea, au'tpKEta.
Printre marii socratici se evidenţi ază, pe de o
parte, Platon, fondatorul Academiei, şi, pe de altă
1 25
soc RATE
parte, Aristotel , întemeietorl Liceului, fost elev al
lui Platon, dar care nu l-a cunoscut pe Socrate. Dacă
Platon nu aştepta nimic di patea realităţii sensi­
bile, el fiid în primul rîd filozoful Ideilor, Aristo­
tel şi peripateticienii s-au cons acrat, dimpotrivă,
constituii unei ştiinţe a lucrurilor fizice.
Micii socratici au denaturat, în fond, mesajul lui
Socrate, void să accenteze aumte trăsături parti­
culare desprse din viziunea despre lume unde-şi
găseau un sens.
Megaricii, cu Euclid di Megaa şi Eubulide, vor
reţine di socratism îdoiala, care la Socrate era În­
totdeauna expresia unui scrpul. Î viziunea lor, tre­
buie să răem la fonulaea prcipiului identităţii
dacă dorm să f siguri că nu ne înşelă; a ieşi din
formula A este A îseaă să identificăm un lucru
cu ceva Ce el nu este. De ude toate sofismele nu­
mite sorte * la cae recurge au megaicii pentu a de­
monstra că folosim î mod curent nişte termeni pe
cae, la urma urmei@ sîtem incapabili să-i definim.
La îceputul secolului al III-Iea** această şcoală Îşi
va găsi prelungiea, îtr-un mod mai mult s au mai
puţi diect, în scepticismul lui Pyrhon.
Cinicii, cu Anthistene şi Diogene Cinicul, vor
împige ionia socratică pîă la ultimele limite ale
scadalului şi sacasmuluie Ca să-I cităm pe V. Jan-
.
De la gr. 'r6�, grămadă, mulţime; polisi logism obţi­
nut prin excluderea concluziilor intermediare, care în pol i si ­
logismele iniţiale îndeplineau rolul de premise minore (sorit
aistotel ic sau regresiv) sau de premise majore (sorit gocIenia
sau progresiv) (n. t. ).
î. er. (n. t.) .
1 26
MOŞ TEN I REA L UI S OCRATE
k616vitch : "ironi a, anonimă l a Socrate, simte nevoia
de a se arăta posacă, agresivă şi anemică [ e . e ] . Ci­
nismul este deci filozofia supralicităi : ironia, după
Socrate, mer
g
e pînă la blestem şi pîă la cele mai
grave exagerări ale radicalismului moral . , , * La
începutul secolului al III-lea, şcoala cinică se va
prelungi, mai mult sau mai puţi diect, în stoicis­
mul lui Zenon din Cittium.
Cirenaicii, cu Aristippus, reţi di "cunoaşte-te pe
tine îsuţi " o lecţie de egocentrism utilita; pntru
ei, a te cunoaşte pe tine însuţi înseană să defineşti
plăcerea şi s-o cauţi . De aceea, pentr Aistippus din
Cyrenae, binele se reduce la plăcerea în mişcare.
Şcoala cirenaică se va prelungi, mai mult sau mai
puţin direct, la începutul secolului a III-lea, î flo­
zofia lui Epicur.
Î sfrşit, dicolo de fozofia greacă, trebuie să
vorbim despre ceea ce Etienne Gilson numea un
"socratism creştin". Cunoaşte-te pe tie îsuţi poate
fi reaşezat într-o perspectivă creştină în măsura în
care ultimul cuvînt în cunoaşterea de sine coincide
cu prmul cuvînt în cunoaşterea lui Dumnezeu ; cu­
noasterea de sine este subordonată aici unei doctri­
ne a
'
mtuirii. Întrcît omul a fost făcut după chipul
şi asemănarea lui Dumnezeu, cunoaşterea de sine
reprezintă o deschidere către misterul divinităţii :
"Ceea ce omul găseşte circa se (î jurul său) sau sub
se (dedesubtul său) îl copleşeşte pri îtidere ; ceea
ce găseşte in se (în sine) î tulbură datorită obscuri­
tăţii ; dar dacă el caută în sie ceea ce fiinţa sa îi
V. Jankelevitch, op. cit. , p. 14 (n. t. ).
1 27
soc RATE
spune că se afă supra se (deasupra sa) se izbeşte de
un mister a cărui opacitate are de ce să-I înspăi­
mîte. Mai gav este faptul că el îsuşi se găseşte
învăluit î acest mister. Dacă omul este îtr-adevăr
o imagie a lui Dumezeu, cum s-ar putea cunoaşte
rară a-l cunoaşte pe Dumezeu ? Şi dacă imaginea
sa este cu adevărat a lui Dumezeu, cum să se cu­
noască pe sine ? Omul dobîndeşte prin aceasta o
profunzime nebănuită de antici şi care-l face prac­
tic isondabil lui însuşi. "2
Mesajul lui Socrate rămîne întotdeauna dicolo
de orice utilizae care i s-ar putea da.
Î
n pofida ju­
decătorilor car
e
-au vrt să-I reducă la tăcere_ această
voce care s-a ridicat la Atena î urmă cu mai bine
de 2 300 de ani, n-a tăcut niciodată.
Note
INRODUCERE
1 DUPREEL, E. , La legende socratique et les sources de Platon,
Bruxelles , 1 922, p. 41 4.
2 UNTERSTEINER, 1 Sofsti, Florenţa, 1 949.
3 GROTE, Histoire de la Grece, trad. Sadous, voI. VII, p. 394;
voI. XII, p. 1 69.
4 Cf. DUPRELg E. , op. cit. , p. 427. Cf. Dupreel
,
E. , Les so-
phistes, Paris, 1 950.
5 Ibid. , p. 9.
6 lbid. , p. 41 2.
7 MAGAH-VIHNA DE, V. , Le pro
b
leme de Socrate, Paris,
1 952
,
p. 453 .
.
8 lbid. , p. 455.
9 ROBIN, L. , "Sur une hypothese recente relative i Socrate,
în La pensee hellenique, Paris, 1 942, p. 1 38.
1 0 MAGALHÂS-VILHNA DE, V. , Socrate et la legende platoni­
cienne, p. 22l .
1 1 BOUROUX, E. , g Socrate fondateur de la science morale",
în Etudes d'histoire de la philosophie, Paris, 1 897, p. 1 6.
1 2 JOEL, K. şi ROBIN, L. , "Les Memorables de Xenophon et
notre connaissace ae la philosophie de Socrate", în Etudes
d' histoire de la philosophie, Pari s, 1 987, p. 8 1 .
1 3 GOMER, Th. , Les penseurs de la Grece, trad. Raymond,
1 908 -1 909, voI. II, p. 123.
1 4 Textele l ui Aristotel despre Socrate au fost reunite în : DE­
MA, T. , Le temoignage d'Aristote sur Socrate (Paris, 1 942) .
Princi palele texte sînt : Metafizica, A 986 b, M 1 078 b,
M 1 086 b; Analitica secundă, B 97 b; Respingerile sofistice,
1 29
NOTE
1 83 b; Etica Nicomahică, 1 1 1 6 b. , 1 127 b, 1 1 4 b, 1 1 45
b
;
Etica Eudemică, 1 21 6 b, 1 246
b
, 1 229 a, 1 230, 1 235 a,
1 247
b
; Magna Moralia, 1 1 82 a, 1 1 83 b, 1 1 87 a, 1 1 98 a,
1 1 90
b
, 1 200 b; Politica, 1 260 a; Retorica, 1 367 b, 1 41 5 b,
1 390 b, 1 078
b
, 1 398 a, 1 398
b
, 1 399 a, 141 9 a, 1 41 7 a.
Cf, de asemenea: BONT, H. , Index Aristotelicus, ed. a 2-a,
Graz, 1 955, p. 741 .
1 5 MGAH-Vn. HNA DE, V. , Le problme de Socrate, p . 302.
16 ANcELOPOULOS, ELIE J.
,
Aristophane et ses idees sur So­
erate, Atena, 1 933, pp. 30 şi ur.
17 BRUNSCHVICG, L. , Le progres de la conscience dans la philo­
sophie occidentale, Paris, 1 927, voI. 1, p. 4.
PATE ÎNTÎI
CAPITOLUL I
1 PATON, Phaidon, 97 b şi ur.
2 PLATON, Menexenos, 235 e.
3 CI DUPREEL, E. , La ligende socratique et les sources de
Platon, Bruxelles , 1 922, p. 263, carC citează studiul lui
DITMA, Die Aspasia. Dichtung der Sokatiker.
4 PLATON, Banchetul, 201 d.
5 Cf GODEL, R. , "Socrate et Diotime", în Bulletin de I'Asso­
ciation G. -Bude, 1 954, nr. 4.
6 CI GODEL, R. , Socrate et le sage indien, Pari s, 1 953 şi
O. LACOMBE, "Socrate et la sagesse indienne", în Revue du
Nord, Lille, 1 954, pp. 1 1 1 şi ur.
7 XENOFON
,
Banchetul, 1, 5.
8 PLATON, Phaidon, 59 e.
9 PLATON, Banchetul, 21 9 e ş i ur.
1 0 C: ibid. , 220 c.
1 1 ARISTOFAN, Norii, N. 362.
12 Este vorba despre general ul Laches.
1 3 Banchetul, 221 b.
1 4 Cf Platon, Apărarea lui SOCl'ate, 32 a.
1 5 Sala în care se adunau .pritanii.
16 PLATONg op. cit. , 32 c.
1 30
N OT E
1 7 C. XENOFON, Memorabilia, r, 2.
1 8 ARISTOFAN îl calomniază pe Socrate în Păsările (v. 1 27 1 ,
1 554) , unde-i Ïeproşează murdăria ş i ţinuta neglijentă.
1 9 PLATON, Apologia lui Socrate, 30 a şi un.
20 Să preciZăm că, după unii, Anytos ar fi fost gelos pe dra­
gostea purată de Alcibiade lui Socrate.
2 1 SAUVAGE, M. , Socrate et la conscience de l homme, Paris,
1 956, pp. 39-4l .
22 Chi ar dacă această atrbuire a fost contestată, s e poate
spune că n-a existat operă a lui Platon a cărei autenticitate
să nu fi fost pusă în discuţie şi apoi reconfinată.
23 PLATON, op. cit. , 36 d.
24 Jbid. , 38 c.
25 PATON, Criton, 54 b.
26 PLATON, Phaidon, 1 1 7 C.
27 Jbid. , 1 1 8 U.
28 Notă l a traducerea franceză a dialogului Phaidon de L. Ro­
bin, p. 1 02.
29 PLATON, ApăÎaÎea lui Socrate, 41 c şi un.
CAPIOLU Il
1 KIERKGARD, S. , Post-scriptum definitif el non scientiique
aux Mietes Philosophiques, tad. P.-H. Tisseau şi E.-M. Jauet­
Tisseau î (uvres completes, voI. 1 1 , p. 3, Pars, Editons de
1 ' Orate , 1 977.
2 KIERKGAARD, S. , op= cit. , voI. 1 0, p. 1 1 2.
3 KIERKGAARD, S. , op. cit. , voI. 1 0, p. 1 89.
4 KIRKEGAARD, S. , op+ cit. , voI. 10, p. 1 9 1 .
5 Jbid.
6 KRAD, S. , op. dt. , voI. 7, p. 22.
7 Phaidros, 275 a.
8 Ibid. , 275 b.
9 PhaidÎos, 276 b.
10 Ibid. , 275 d.
1 1 Hypotposes pyrrhoniennes, III, cap. 28 şi un.
12 PLATON, Menong 80 d.
1 3 Ibid. , 8 1 c.
1 31
NOT E
1 4 Ibid. , 8 1 e.
1 5 V. DELBOS, Figures et doctrines de philosophes. Socrate,
Paris, 1 929, p. 1 6t
1 6 C: ARISTOTEL . " Socrate întreba, dar nu dădea răspuns "
(De sophisticis elenchis, 1 83 b 7).
17 KIEREGAARD, S. , op. cit. , val . 7, p. 58.
1 8 PLATON, Menon, 79 e şi urm.
1 9 Ibid. , 80 c.
20 PLATON, ApăÎaÏea lui Socraleg 30 e şi urm.
21 JANKELEVICH, V. , Bergson, Pari s, 1 959, p. 7.
22 RENAN, E. , Vie de Jesus, Paris, 1 863, p. XLVIII (trad. rom.
de 1. Leonard, Viaţa lui isus, Editura AMB, Buc. , 1 991 ).
23 Cf TUCIDIDE, Istoria războiului peloponeziac, r, 22.
24 MAGAHÂS-VILHNA DE, V. , Socrale el la legende platoni­
cienneg p. 223.
25 K, I . , Critca raţiunii purCg tad. de N. Bagdaa ş i E. Moi­
suc, Ed. Şti inţifică, Bucureşti , 1 969.
26 GROETHUYSEN, B., Anthropologie philosophique, Pars, 1 952,
p. 1 3 .
PARTA A DOUA
CAPITOLUL 1
1 G. W. F. HEGEL, "Filozofia spiritului , în Enciclopedia
ştiinţelor flozofice (parea a III-a) , trad. C. Floru, Ed. Aca­
demiei, Bucureşti , 1 966, p. 5.
2 PLATON, Hippias minor, 368 b şi ur.
3 MOREAU, I. , " Socrate : son milieu historique, son ac­
tualit6 g în Bulletin de I'Association Guillaume-Bude, ÎÏ. 2,
1 95 1 , p. 3 1 .
4 PATONg Charmides, 1 64 d.
5 HORNEFFR, E. , Platon gegen Sokrates, Leipzig, 1 904.
6 MOREAU, I. , L construction de l' i&lisme platonicien, Pari s,
1 939g pp. 1 1 7- 1 33.
7 C PLATON Hippias minor, 369 a.
8 HUSSERL, Die Krisis der eUropăiòcheÜ WissenschaJten, § 3
(Husserliana, VI , 6, 34) .
9 Cf PLATON, Phaidros, 275 b.
1 32
NOT E
1 0 DECARTES, R. , Principes de la philosophie, Scrisoare a au­
torul ui către taducătorul cării şi care poate servi aici drept
prefaţă.
1 1 HEIDEGGER, M. , Qu' appelle- t-on penser ? [Was heit Den­
ken ? 1 95 1 - 1 952 (n. t. ) ] , trad« fr. A. Becker şi G. Granel ,
Paris, 1 959, p. 1 66.
1 2 HEIDEGGER, M. , Le chemin de campagne (Die Feldweg) , trad.
fr. de Adre Preau, în HEIDEGGER, Questions II, Paris, 1 966,
p. l O.
1 3 BERGSON, H. , L' Evolution creatrice, p. 209.
14 HEIDEGGER, M., Qu' appelle-t-on penser ?, op. cit. , p. 24ø
1 5 Ibid. , p. 9 1 .
CAPITOLUL II
1 Meletos l-a acuzat pe Socrate de impi etatee
2 PLATONg Apărarea lui SOCl'ate, 3 1 d.
3 Ibid. , 40 a.
4 PATON, Theaitetos, 1 5 1 a.
5 Este vorba de rîul IIissos pe malurile căruia se desfăşoară
convorbirea.
6 PLATON
,
Phaidros, 242 b.
7 Cf Alcibiade, 1, 1 03 a; Euthydemos, 272 e ; Republica, VI,
496 c.
8 Memorabile, 1, 1 2 ; IV, 8, 4-6.
9 PUTAQU, Le demon de Socrate, 587 L, cap. XX (trad. fr.) ,
Ed. des Places. Cf. Appulee, Du demon de Socrate.
1 0 C: LELUT, Du demon de SOC/'ate, Pari s, 1 836, pp. 1 77 şi
un. LOMBROSO, D. c. , L' homme de genie, trad. fr. de Fr.
Colonna d' Istri şi Calderini, Paris , 1 903, p. 68.
1 1 CHAIGNET, A. -Ed. , Vie de Socrate, Pars, 1 868, p. 146.
12 Probabil că istoriei i s¯a adăugat şi legenda.
Î
n Theages,
care cu siguranţă nu-i aparţine lui Platon
,
demonul lui
Socrate îl sfătuieşte pe acesta să-I o
p
rească pe Timarchos,
care, fără ştirea lui Socrate, a decis să-I omoare pe Nicias ;
Timarchos comite totuşi fapta care-l duce la moae ( 1 29 a) .
Plutarh ne spune că într¯o zi Socrate s-a abătut brusc din
drum evitînd astfel să fie călcat în picioare de o tună de
1 33
NOTE
porci, cum Ii se întîmplă prietenilor săi care nu I -au urmat
(Le demon de Socrate, 580 d, cap. X). Cicero relatează şi
alte anecdote în De divinatione.
13 BASTIDE, G. , Le moment historique de Socrate, Pars, 1 939,
p. 236.
1 4 HERACLIT, fragø 50, despre acest text ci HEIDEGGER, "Lo­
gos", în Essais et conferences, trad. fr. A. Preau, Pai s, 1 958,
pp. 249 şi ur. Despre tema Logosului l a Heraclit, cf fr­
moaa cae a lui C. RMNOUX, Heraclite ou l homme entre
les choses et les mois, Paris, 1 959.
1 5 HERACLIT, frag. l .
1 6 HERACLI, frag. 72 ş i frag. 2.
1 7 PLATON, Banchetul, 202 C.
18 lbide g 202 d.
19 lbid. , 21 1 a.'
20 PLATON, Cratlos, 398 b.
21 BERGSON, H. ; Les deu sources de la morale et de la reli-
gion, p. 59.
22 PATON, Cratlos, 408 c.
23 Hamletg V, 2 Y. 346.
24 Despre acest subiect, cf E. BOUTROUX, §Socrate_ fondateur
de la science moral e", în Etudes d' histoire de la philoso­
phie, Pais, 1 91 3, pp. 33 şi ur. ; V. BROCHARD, "L' ruvre
de Socrate", în Etudes de Philosophie ancienne et de
philosophie moderne, Paris , 1 926, p. 34; L. BRUNSCHVICG,
Le progres de la conscience dans la philosophie occidentale,
Pars, 1 927, v(I. 1, pp. 1 şi un.
25 XENOFON, Memorabilia, II, 2.
26 Ibid. , IV, 2.
27 BASTIDE, G., Le moment historique de Socrate, op. cit. ,
p. 293.
28 C: PATONg Timaios, 86 e; Protagoras, 347 d.
CAPITOLUL III
1 GUAI, R., L mort de Socrte, intelpretation des dialogues
philosophiques . Euthyphron, Apologie, Criton, Pheon, trad.
din germană de P. Ricrur, Paris, 1 956, pp. 23 ¯24.
1 34
NOTE
2 BERGSON, H. , Les deu sources de la mrale et de la relgion,
p. 59µ
3 PLATON, Republica, r, 338 c.
4 PLATON, Menexenos, 234 c. Despre acest text, ci BERNDT,
De ironia Menexeni Platonis, Munster, 1 88 1 .
5 KRA, S. , Post-scriptum, în Cuvres completes, voI. 1 1 ,
p. 1 88.
6 KIERKEGAARD, S. , op. cit. , voI . 1 0, p. 79.
7 KIRKGAARD, S. , op= cit. , voI. 1 0, p. 83.
8 KIRKGAARD, S. , op. cit. , vol. 1 0, p. 84.
9 PLATON, Hippias maior, 283 e şi ÓÏ.
1 0 "Dacă, în fapt, aş fi dat ascultare cursului de 50 de drahme
al lui Prodicos , care C în măsură - du
p
ă cum spune chiar
el ¯să instriască
p
înă la capăt pe ascultător asupra aces­
tui lucÏu, nimic nu s-ar împotrivi ca tu să af pe loc ade­
vărl despre dreapta potrvire a numelor; numai că eu nu
am audiat decît pe cel de o drahmă. Aşadar nu ştiu care
poate fi adevărul cu privire la asemenea lucruri. " PLATON,
Cratlos, 384 b.
1 1 SARTRE, J. -P. , L' etre el le neant, p. 72 I .
1 2 KIERKEGAARD, S. , Miettes Philosophiques, în: (uvres LÔܬ
pletes, voI. 7, p. 1 2.
.
PATA A TREI
CAPITOLUL 1
1 EDELTA DU lR, Melanges archeologiques et literaires,
"Arstophane et Socrate", Pais, 1 850, p. 1 95.
2 DU, E. , Ls regles de l mthode sociologique, Pas, 1927,
pe 88.
.
3 Măruria lui Aristoxene' pe care o invocă Nietzsche este
extrem de suspectă, Viaţa lui Socrate scrsă de el pae să
nu fie decît o colecţie de clevetiri răuvoitoare.
4 NITZCH, F. , La naissance de la philosophie, trad. fr. d�
G. Bianquis, Paris, 1 938, p. 178.
5 Ibid.
6 Ibid. , p. 1 8 1 .
7 Ibid. , p . 208.
1 35
NOTE
CAPITOLUL II
1 Tov AR, A., Socrate, sa vie et son temps, trad. din spaniol ă
de H. E. Del Medico, Paris, 1 954, p. 409.
2 PLATON, Apărarea lui Socrate, 39 b.
3 BASTIDE, a. , Le moment histarique de Sacrate, Pari s, 1 939,
pp. 307 şi un.
4 O expunere a problemei poate fi găsită în primele pagini
ale lucrării lui TH. DEMAN, Socrate et Jesus, Paris, 1 944.
Să mai semnalăm şi distincţia fcută de Marx între Socrate
şi Isus, în recenzia sa la o lucrare Ü lui D. F. C. BAUR,
tradusă de M. Rubel în La Nej; iunie 1 948, p. 57.
5 HEGEL, G. W. F. , Prelegeri de flozofie a religiei (partea
a III-a: "Religia absolută"), trad. de D. D. RL
ş
La, Bucure
ş
ti,
Ed. Humanitas, 1 995, pp. 476 şi un.
6 SCHAERER REN a sta
b
ilit o paralelă interesantă Între moar­
tea aristocratică a lui Socrate şi moartea soli tară şi ruşi­
noasă a lui Isus. Cea dintîi i se pare că poate fi privită
dintr-o perspectivă ironică, nu şi cea de-a doua. "Asemeni
mesajului lui Socrate, cel al lui Isus ne dezvăluie un om
care se încrede în Dumnezeu şi nu se teme de nici o umi­
linţă. Dar dintr-o dată acest spriin dispare. [ . . . ] Socrate
n-a cunoscut niciodată această abandonare totală în care
s-a găsit pentru moment Isus " ("Le mecanisme de l ' ironie
das ses rapports avec la dialectique" , Revue de Metaphy­
sique et de Morale, 1 941 , p. 1 88, n. 1 ) .
7 NIE1CH, F. , La naissance de la tragedie, trad. fr. de
,G. BiÜquisg Paris, 1 949, p. 78.
CAITOLUL III
1 DEMAN, TH. , Socrate et .sus, Pars g 1 944. p. 245.
2 OILSON, E. , L' esprit de la philosophie medievale, Paris,
1 932, voI. II, p. 1 2.
Bibliogafie
Istorii ale filozofiei sau studii de ansamblu
asupra gîdirii greceşti
HEGEL, Prelegeri de istorie alilozofiei, voI. 1, trad. rom. D. D.
Roşca, Ed. AcÔdemi ei R. P. R. , 1 963.
ZELLER, E. , La philosophie des Grecs, parea a II-a, secţiunea 1,
trad. fr. Bel otg Paris, 1 884.
GOMPERZ, T. , Les penseurs de la Grece, trad. fr. A. Raymond,
Lausanne, Pari s, 1 908 -1 909.
ROBIN, L. , La pensee grecque, Paris , 1 923 ; ed. nouă, 1 963.
SCHUHL, P. -M. , Essai sur l a formation de la pensee grecque,
Paris , 1 934.
BREHIER, E. , Histoire de la philoiophie, Pais , 1 928 ; ed. nouă,
1 960, voI . 1.
WERNER, Ch. , La philosophie grecque, PaÎis, 1 938.
Histoire de la philosophie, voI . 1, Encyclopedie de la Pleiade,
Paris, 1 969.
Studii critice ale izvoarelor
IOEL, K. , Der echte und der Xenophontische Sokrates, Berl in,
1 893 - 1 901 , 3 voI.
DUPREEL, E. , La legende socratique et les sources de Platon,
Bruxelles, 1 922.
TAYLOR, A. E. , Socrates, Londra, 1 932.
ROBI, L. , "Les Memorables de Xenophon et note connaissace
de la philosophie de Socrate" în La pensie hellinique,
1 37
B I BLI OGRAF I E
Paris, 1 942. "Sur une hypothese recente relative a Socrate"
(1. Burnet şi A. E. Taylor) , în ibid.
ANGELOPOULOS, E. J. , Aristophane et ðCò idees sur Socrate,
Atena, 1 933.
DEMAN, T. , Le temoignage d'Aristote sur Socrate, Paris, 1 942.
GIGON, O. , Sokrates. Sein Bild in DiLhtung und Geschichte,
Berna, 1 947.
PATOCK, 1. , "Remarques sur le probleme de Socrate", în Re­
vue philosophique, 1 949, pp. 1 86-21 3 .
LUCCIONI, J. , Xenophon et le socratisme, Paris, 1 953.
MAGAHS-VILHNA LL¸ V. , Le probleme de Socrte, Pars,
1 952.
¯ Socrate et la legende Platonicienne, Paris, 1 952.
Studii de ansamblu
CHIGNT, A. -Ed. , Vie de SLcrate, Paris , 1 868.
FOUILLEE, A. , L philosophie de Socrate, Pari s, 1 874, 2 voI .
PlAT, C. , Socrate, Paris, 1 900.
MAIER, H. , Sokrates, sein Werk und seine geschichtliche Stel­
lung, Ttbingen, 1 91 3.
BROCHAD, V. , "L' ruvre de Socrate", în Etudes de philosophie
ancienne el de philosophie moderne, Pais, 1 926.
RODIR, G. , "Socrate", în Etudes de philosophie grecque, Paris,
1 929.
DELBOS, V., Figures et doctrines des philosophes, Paris, 1 929.
FSTUGIRE, A. 1. , Socrale_ Pais, 1 934.
BASTIDE, G. , Le moment hislorique de Socrate, Paris, 1 939.
MOREAU, 1. , "Socrate, son milieu historique, son actualite", în
Bulletin de I'Association, G. -Bude, 1 95 1 , nr. 2.
TOVAR, A. , Socraleg sa vie et son temps, trad. fr. de H. E. Oei
Medico, Paris, 1 954.
SAUVAGE, M. , Sacrate et la conscience de l' homme, Pari s,
1 957.
HUMBERT, J. , SoC/'ate et les petits socratiques, Paris, 1 967,
MAZL, J" Socrateg Paris, Fayarr, 1 987.
1 38
B I B LI OG R AF I E
Studii de amănunt
KIERKGAARD, S. , Le concept d' ironie constamment rapporte a
Socrte, Copenhagag 1 841 , tradø fr. P. -H. Tisseau şi E. -M.
Jacquet-Tisseau, voI . II din (uvres comp!etes, Pari s,
Ed. de l ' Orante
,
1975.
SOREL, G. , Le proces de SoLrate, Pari s, 1 899.
BOUTROUX, E. , " Socrate fondateur de la science morale", în
Etudes d' histoire de la philosophie, Paris, 1 91 3, pp. 33 şi
ur.
- Lefons sur Socrate (1880-1881 ) , Pari s, Editi ons Univer­
sitaires, 1 989.
GUARDINI , R. , La mort de Socrate, trad. fr. P. Ricrur, Pari s,
1 956.
POURRAT, H. , Le sage et son demong preLede de . . Le demon de
Socrale " de Plutarqueg Paris, 1 950.
DEMA, T. , Socrate et .Iesus, Pari s, 1 944.
GODEL, R. , "Socrate et Diotimie", în Bulletin de I' Association
Ga ¯Budeg 1 954, MÏ. 4.
- Socrate et le sage indien, Paris, 1 953.
BRUNSCHVICG, L. , Le progres de la conscience dans la philoso­
phie occidentale, Pars , 1 927, ,oI ø 1, pp. I l şi ÓÏ.
TAYOR, A. E. , Varia Socratica, Oxford, 1 91 1 .
NIETZSCH, F. , La naissance de la philosophieg trad. fr.
G. Bianquis+
-La nÛissance de la tragedie, trad. fr. G. BiÜquis (trad. rom.
Ion Dobrogeanu-Gherea şi Ion Herdan, în voI. De la Apollo
la Faust, Ed. Meridiane, BucÓreşti, 1 978).
-Le crepuscule des ido les, trad. fr. H. Albert.
SEVERAC, J. R, Les
'
opinions de Nietzsche sur Socrale, Paris,
1 906.
MARX, K. , " Socrate et le Chri st", trad. fr. Maximilien Rubel,
în La Ne/ iunie 1 948, p. 57.
GILSON, E. , "La connaissance de soi-meme et l e socratisme
chretien", în L' esprit de la philosophie medievale, Paris,
1 932, voI . II, cap. l .
KOESTER, A. , Le demon de Socrale, Paris, 1 970.
19
B I B LI OG RAF I E
Izvoare
Ar trebui citaţi practic toţi fil ozofii şi scriitori i grecI ŞI
latini . Să reţinem doar numele l ui Platon, Xenofon, Ars­
tofan, Aristotel g Cicero, Plutarh, Diogenes Laertius»
FRlSSE, A. şi J.-Cl . , Socrate. Portraits et enseignements, P. u. F. ,
col . "Les grands textes g Pari s, 1 972.
Cupris
Nota traducătorului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
Introducere - Socrate şi istoria . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Problema lui Socrate, 7 ¯Mărturia lui Platon, 1 1
- Mărtuia lui Xenofon, 1 3 ¯Mărturia lui Aris-
totel, 1 5 ¯ Contra-socratismul, 1 6.
Paea întîi
PERSOANA LUI SOCRTE
1 . Viaţa lui SoLrate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 1
Educaţia, 21 ¯ Viaţa familială
"
26 ¯ Viaţa po-
litică, 28 - Caracterul, 3 1 ¯ Invătătura, 34 -
Procesul, 37.
.

2. Existenţa lui SLLÏate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
Socrate existentul, 47 ¯Dialogul, 48 -Maestrul
şi discipolul, 53.
Partea a doua
MESAJUl LUI SOCRATE
1 . Cunoaşte-te pe tine însuţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
Semnii'caţia, 65 -Inj7uenţa, 68.
2. Demonul l ui Socrate ø . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
Limbajul, 83 - Ştiinţă şi virtute, 95.
3. Ironia socratică ø o o o ø ø ø o ø e « » ø ø ø ø e ø ø ø ø o ø ø ø ø o ø o 99
1 41
S OC RATE
Partea a treia
PREZENŢA LUI SOCRTE
1 . Chipul lui Socra
t
e ø ø ø ø o ø ø o ø . ø ø ø ø a + ø e ø ø ø + ø + ø « 1 1 3
2. Moartea lui Socrate ø o e ø ø ø ø ø o ø ø ø ø ø ø ø ø ø ø ø ø ø a ø 1 20
3. Moştenirea lui Socrate ø ø « ø ø ø ø ø ø ø ø ø ø ø ø e ø ø e ø ø ø 125
Note ø + ø » ø ø ø a a ø ø ø ø ø ø ø ø ø e ø ø o a e ø « ø ø ø ø ø ø ø ø ø ø ø o 1 29
Bibliografe ø o ø ø ø o ø ø ø ø ø ø o ø ø ø ø ø ø ø = ø ø ø ø e ø e ø o ø + 137
E Ş | | |
o seri e de i ntroduceri si nteti ce în ' bi ografia. 'şi opera acel or
mari nume di n istori a spi ritul ui
al e căror i dei au marcat decisiv gîndi rea contemporană
Adresîndu-se deopotrivă studentul ui şi nespeci al istul ui
dorni c de i niti ere, cărti i e col ectiei de fată
' - scrise de universitari care-şi cunosc perfect {( maestrul » -
� au cal itatea de a fi conci se, obi ective şi mai al es cl are,
Începînd cu Platon şi sfîrşind cu marii istorici ai filozofiei din
secolul nostru, misterul vieţii şi învăţăturii lui Socrate a fost Întors
pe toate feţele, fără să ,se poată spune că a fost cu adevărat dez1egat.
Jean Brun, profesor la Universitatea din Dij on, aşază această situaţie
paradoxală în centrul succintei sale monografii apărute la Presses
Universitaires de France. Sub înfăţişarea unei introduceri destinate
,« profanilor », el scrie un adevărat eseu, structurat după episoadele
-rincipale ale vieţii lui Socrate - educaţia, familia, dialogul, par­
ticiparea la viaţa cetăţii, procesul, moartea - şi după elementele
definitorii ale învăţăturii sale - deviza « cunoaşte-te pe tine însuţi »,
daimonul, ironia. Dar mai ales, În manieră autentic socratică şi în
tradiţia marilor gînditori pentru care Socrate a reprezentat un reper
(Hegel, Kierkegaard, Nietzsche), J ean Brun pune pretutindeni totul
îf chestiune, atrăgînd cititorul în sfera marilor probleme ale filo­
zofiei dintotdeauna.
În aceeaşi colectie au mai apărut:
ARISTOTEL • BUDDHA • JUNG . HEGEL
I S BN 9 7 3 - 2 8 - 0 6 9 5 - 8
Coperta 1 : SOCRATE
Bust din epoca romană ( Vati can)

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->