Sunteți pe pagina 1din 3

Planul de stat lansat la 24 decembrie 1948 urmarea realizarea a 5 obiective:dezvoltarea extensiva,autarhia economica,planul central si planificarea,investitii masive in industria grea

in dauna celei de consum si sovietizarea industriei romanesti. Consecintele nefaste ale patrunderii Uniunii Sovietice in economia romaneasca au fost: ruperea legaturilor traditionale cu Occidentul, o izolare si mai completa decat cea din timpul suzeranitatii otomane din secolul al XVIII-lea si exploatarea economica directa din partea U.R.S.S prin intermediul sovromurilor (societati mixte romanosovietice,infiintate in urma unui acord economic incheiat la Moscova la 8 mai 1945,care activau in principalele sectoare ale economiei romanesti). In perioada 1951-1989,dezvoltarea economiei s-a desfasurat pe baza planurilor cincinale si a fost concentrata pe dezvoltarea industriala.Prin aceasta se urmarea transformarea Romaniei intr-un stat industrial-agrar cu o economie eficienta,lichidarea decalajelor de dezvoltare economica dintre zone,regiuni,judete si apropierea nivelului dezvoltarii economico-sociale a acestora,crearea unei structuri moderne a economiei in profil de ramura,departamental si teritorial,in care industria sa aiba rolul central,alegerea si folosirea rationala in procesul dezvoltarii a resurselor disponibile din fiecare zona si unitate teritoriala,in concordanta cu nevoile tarii si ale zonei sau unitatii teritoriale. In primii ani, industrializarea-considerata motorul cresterii economice in Romania-s-a realizat preponderent pe cale extensiva,prin marirea personalului si a investitiilor. Dupa 1970,Ceausescu a accentuat rata de dezvoltare a industriei,fara a tine cont de indicatorii economici reali. Autoritatile au investit in trei domenii: industrie grea (siderurgie, constructii de masini, aeronautica, industrie extractiva si industrie chimica); infrastructura: Canalul DunareMarea Neagra, Canalul Poarta Alba-Midia-Navodari; proiecte cu caracter mai mult propagandistic decat economic: Canalul Bucuresti-Dunare si transformarea Capitalei in port la Dunare, Centrul Civic si Casa Poporului, transformarea satelor, prin sistematizare, in orase agro-industriale. Transpunerea in fapt a modelului productiei industriale bazat pe industria grea s-a realizat intr-un efort investitional,realizat prin fortarea investitiilor in acest sens, in defavoarea consumului populatiei si cu pretul unor profunde dezechilibre sectoriale. In perioada 1950-1989 productia industriala totala a crescut de 44 ori,in ritm mediu anual de 10,2%,cea a ramurilor din grupa A de 61 ori, iar cea a ramurilor din grupa B de 25 ori,in ritm mediu anual de 11,1% si respectiv 8,6%.Cresterea mai mare s-a inregistrat pana in 1980,ulterior ritmul mediu anual fiind de 3,3% in anii 1981-1989 si de 2,6% in anii 1986-1989. Astfel, sub aspect strict cantitativ,rezultatele sunt remarcabile, dar ele eu fost insotite de neajunsuri numeroase de ordin calitativ si,implicit,lipsa de competitivitate pe pietele straine, care se resimte cu deosebire in comertul exterior si se masoara in deficitele balantei exterioare. Dezvoltarea doar a ramurilor preferate ele politicii industriale de atunci,s-a facut si cu pretul neglijarii,sau chiar sacrificarii altor ramuri industriale,intre care si industria alimentara,careia,in 1980-1989,i s-a alocat mai putin de 5% din totalul investitiilor industriale.Oferta scazuta de produse alimentare pe piata interna a dus la aparitia pietei

paralele,a preturilor de specula si, implicit, la diminuarea consumului populatiei si a nivelului de trai,dar si la ingustarea pietei interne,un fenomen care are efect de bumerang asupra posibilitatilor viitoare de dezvoltare a unei parti a capacitatii de productie a industriei.In prima parte a perioadei mentionate,fenomenul a imbracat forma mascata a unei mase monetare disponibile si a cresterii economiilor populatiei.In cea de-a doua el imbraca forma evidenta a deprecierii monetare,prin cresterea preturilor si scaderea veniturilor reale ale populatiei. O imagine de ansamblu asupra evolutiei industriei romanesti in perioada 195-1989 ne arata o substantiala crestere cantitativa a productiei industriale,dar insotita si de multe consecinte negative, ele caror efecte se manifesta cu deosebire in ultimul deceniu,cand ritmul mediu anual de crestere cunoaste o tendinta evidenta de diminuare, la 3,3% in perioada 1981-1989 si la 2,6% in perioada 1986-1989, in timp ce in perioada 1951-1989 el a fost de 10,2%. 2. Romnia n perioada 1945-1990 n anul 1945 s-a terminat cel de-al doilea rzboi mondial i Europa era ntr-un colaps financiar. Au urmat planuri de redresare economic i totodat o mprire din punct de vedere a regimurilor politice. Astfel, Romniei nu i s-a recunoscut statutul de stat cobeligerant, iar armata sovietic a impus venirea la putere a comunitilor. Din punct de vedere economic, Romnia era un stat slab dezvoltat, cu o economie cu caracter predominant agrar. Aceast stare era datorat distrugerilor suferite de Romnia n timpul celui de-al doilea rzboi mondial, multiplicate de sumele importante pltite de ea sub form de datorii de rzboi, deoarece nu i s-a recunoscut calitatea de beligerant, dei, prin participarea uman, material i pierderile suferite, ara noastr s-a situat pe locul 4 n rndul naiunilor aliate. Dup cel de-al doilea rzboi, una dintre cele mai urgente probleme era redresarea economiei, pentru c agricultura, industria i ntreaga infrastructur economic suferise mari distrugeri i pierderi. n 1947 Partidul Comunist a preluat controlul asupra tuturor ramurilor economiei i a luat msuri n vederea naionalizrii industriei i colectivizrii agriculturii. Transformarea economiei romneti n conformitate cu modelul sovietic a fost nsoit de integrarea ei n blocul sovietic. n iunie 1948, Marea Adunare Naional a votat legea naionalizrii ntreprinderilor industriale, de asigurri, miniere i de transport, care, mpreun cu nceputul procesului de colectivizare n martie 1949, au fcut din stat singurul deintor de resurse, care puteau fi astfel direcionate spre accelerarea dezvoltrii industriale. Planul de stat lansat la 24 decembrie 1948 urmrea realizarea a 5 obiective: dezvoltarea extensiv, autarhia economic, planul central i planificarea, investiii masive n industria grea i sovietizarea industriei romneti. Consecinele nefaste ale ptrunderii Uniunii Sovietice n economia romneasc au fost: ruperea legturilor tradiionale cu Occidentul, o izolare i mai complet dect cea din timpul suzeranitii otomane din secolul al XVIII-lea i exploatarea economic direct din partea U.R.S.S prin intermediul sovromurilor (societi mixte romno-sovietice, nfiinate n urma unui acord economic ncheiat la Moscova la 8 mai 1945, care activau n principalele sectoare ale economiei romneti).

n perioada 1951-1989, dezvoltarea economiei s-a desfurat pe baza planurilor cincinale i a fost concentrat pe dezvoltarea industrial. Prin aceasta se urmrea transformarea Romniei ntr-un stat industrial-agrar cu o economie eficient, lichidarea decalajelor de dezvoltare economic dintre zone, regiuni, judee i apropierea nivelului dezvoltrii economico-sociale a acestora, crearea unei structuri moderne a economiei n profil de ramur, departamental i teritorial, n care industria s aib rolul central, alegerea i folosirea raional n procesul dezvoltrii a resurselor disponibile din fiecare zon i unitate teritorial, n concordan cu nevoile rii i ale zonei sau unitii teritoriale. Schimbrile n structura exportului Romniei s-au nregistrat, n primul rnd, ca urmare a accentului pus pe dezvoltarea industrial a rii. Cotele de export din producia industriei prelucrtoare, potrivit datelor statistice, au sporit pn la circa 25% n perioada 19501989. Cotele de export s-au meninut ridicate chiar i n condiiile unor producii sczute. Datele statistice oficiale arat c, dup proveniena produselor pe cele dou ramuri ale economiei (industrie i agricultura), structura exportului Romniei s-a schimbat aproape radical fa de trecut. Dac la nceputul deceniului ase, produsele agricole reprezentau 55-60% din totalul exportului, iar cele industriale (inclusiv ale industriei extractive) doar 40-45%, n deceniul opt i nceputul deceniului nou ponderea produselor industriale, s-a situat ntre 75 si 85%, iar cea a produselor agricole la numai 20-25%. Evident, aceste ponderi se raporteaz la un volum sporit al exportului, care depea n 1989 de 42 de ori pe cel din 1950 i la un nomenclator mai diversificat al produciei de export. n perioada 1945-1989, economia Romniei a fost tipic central-planificat, iar n ultimii ani hipercentralizat. Forat de o rat de cretere dintre cele mai ridicate n lume, n jur de 30% pe an, industria, n primul rnd, i economia, n general, au nregistrat ritmuri de cretere ridicate. Cu toate acestea, volumul su nu a depit 25% din PIB, cu acest procent Romnia situndu-se printer ultimele ri din Europa. Totodat, ponderea Romniei n comerul mondial era n jur de 0,5%. Ctre anul 1989, pe plan intern, Romnia se considera o ar industrial-agrar, iar pe plan internaional se autodeclara ar n curs de dezvoltare. Situaia anului 1988 arat foarte clar pn unde s-a putut ajunge n materie de planificare greita a comerului exterior. Astfel, importurile au fost puternic restricionate, situnduse la doar 72,24% din valoarea importurilor din 1981 i la doar 67,08% din valoarea exporturilor din acel an. O asemenea situaie, extreme de anormal, se reflect n ar prin numeroasele lipsuri, att ale produciei autohtone ce erau cu prioritate dirijate la export, ct i a produselor strine, ce constituiau o adevrat rara avis.