Sunteți pe pagina 1din 2

Globalizare Ascensiunea economiei liberale din utimele decenii este partea unui complex mozaic de schimbari in lumea economiei

politice, schimbari numite globalizare. Globalizarea cuprinde multe tendinte precum: comert international largit, telecomunicatii, coordonare monetara, corporatii multinationare, cooperare tehnologica si stiintifica, migratia fortei de munca, relatiile dintre tarile bogate si cele sarace. Desi globalizarea este in mod evident foarte importanta ea este destul de bine definita, si nu este adecvat explicata de teoria economica. O conceptie populara despre globalizare o prezinta drept: largirea si accelerarea interconectarii la nivel global in toate aspectele vietii sociale contemporane. Exista trei conceptii concurente asupra acestui proces: Globalizarea reprezinta implinirea principiilor economiei liberale; Statele isi pierd autoritatea in fata institutiilor supranationale precum sunt FMI si UE, ori in fata companiilor multinationale si organizatiilor nonguvernamentale Decalajul nord-sud se adanceste odata cu globalizarea; Integrarea economica a statelor poate conduce nu la o zona unica de liber schimb la nivel mondial, ci la blocuri regionale distinct si rivale in America, Europa si Asia. Globalizarea este mult mai profunda dar in acelasi timp nesigura; Suveranitatea statelor este erodata de UE, OMC si alte noi institutii, astfel incat suveranitatea nu mai reprezint aun element absolut, ci doar unul dintr-o gama de parghii de negociere aflata la dispozitia statelor. In consecinta, globalizarea determina o difuziune a autoritatii. La nivel cotidian discutiile despre globalizare vizeaza puterea crescanda a corporatiilor care opereaza la nivel global, vizeaza costurile care acompaniaza unificarea pietelor international, decalajul tot mai mare dintre bogati si saraci precum si colaborarea guvernelor nationale la aceste realitati negative prin participarea la organizatii internationale ca OMC si FMI. Politica pietelor O piata libera si eficienta necesita un numar destul de mare de cumparatori aflati in cautarea aceluiasi bun si un numar mare de vanzatori care sa il furnizeze. Piata necesita participanit cu informatii complete despre piata si produsele tranzactionate. Daca aceste conditii nu sunt indeplinite vorbim de imperfectiuni ale pietei. Majoritatea interventiilor politice in tranzactiile economice reprezinta imperfectiuni ale pietei. Pietele mondiale sunt afectate de politica, deoarece diferentele dintre state se resimt si in comertul international, la fel ca in cazul schimburilor economice interne. Atunci cand statele sunt principaleii actori in afacerile economice international, numarul participantilor este redus. Atunci cand exista un singur furnizor al unui bun(situatia de monopol), furnizorul poate fixa un pret destul de ridicat. Guvernele pot utiliza mausri antitrust pentru a sparge monopolurile si a mentine concurenta pe piata, desi guvernele straine au o putere limitata in acest sens. O alta imperfectine comuna pietelor in comertul international este coruptia. Exista persoane care in schimbul unor avantaje accepta schimburi economice la preturi necompetitive. Guvernul sua compania implicate poate pierde o parte din beneficiile ce sunt distribuite, dar oficialul guvernamental sau negociatorul companiei obtine beneficii sporite. Politica furnizeaza un cadru legal pentru piete garantand ca participantii isi mentin angajamentele, ca obligatiile contractual sunt respectate, ca bunurile cumparate sunt platite, ca nu se folosesc bancnote contrafacute, etc. in economia international datorita bsentei autoritatii unui guvern central, regulile sunt impuse mai dificil. Sistemul de impozitare constituie o alta forma de influentare politica a pietelor. Impozitele sunt utilizate atat pentru a genera venituri pentru guvvern, dar si pentru a reglementa

activitatea economica prin stimulente(de exemplu, un govern poate sa mentina impozite redusetaxe pentru companiile straine, in speranta ca le va determina sa se mute si sa investeasca in tara respectiva). Interventia politica pe pietele libere este evidenta atunci cand guvernele aplica sanctiuni pentru interactiunile economice de o anumita natura intre anumiti actori, dar este intotdeauna o sarcina dificila, deoarece exista stimulente financiare care incurajeaza incalcarea sanctiunilor prin piete negre, sau alte metode.