Sfantul Teofan Zavoratul, Talcuiri din Sfanta Scriptura

Vineri [I In. 2,7-17; Mc. 14,3-9]. i lumea trece, i pofta ei." Cine nu vede asta? Totul trece n jurul nostru: lucruri, oameni, ntmplri; i noi nine trecem. Trece i pofta lumii: numai ce gustm desftarea prin mplinirea ei, c pier i una, i cealalt; gonim dup un alt lucru, se ntmpl la fel; gonim dup un al treilea, aceeai poveste. i nimic nu dinuie, totul vine si se duce. Cum, dar? Oare nu este nimic care s dinuie?! Este, spune Apostolul tot acolo: Cel ce plinete voia lui Dumnezeu rmne n veac". Dar lumea aceasta, att de nestatornic, cum de dinuie? Vrea Dumnezeu i dinuie. Voia lui Dumnezeu este neclintita i nestricata ei temelie. Aa i omul care st neclintit n voia lui Dumnezeu, ndat se face statornic i tare. Atunci cnd omul gonete dup cele trectoare, gndurile se nviforeaz; ns ndat ce el se nelepete i se ntoarce la calea voii lui Dumnezeu, gndurile i socotelile lui ncep s se aeze la rostul lor; i cnd se va deprinde, n cele din urm, cu acest fel de via, toate cele ale lui, pe dinluntru i pe dinafar, vor ajunge la o ntocmire plin de tihn i la o rnduial netulburat. Prinznd nceput aici, aceast pace adnc i linite netulburat va trece i n cealalt via, i acolo va dinui n venicie. Iat ce este, n mijlocul curgerii obteti din jurul nostru, necurgtor i statornic n noi! Este umblarea ntru voia lui Dumnezeu. Doamne ajuta !