Analize hematologice (hematocrit, formula leucocitara, timp de coagulare, analiza

Generalitati
Vezi galerie foto

Sangele omului este compus din doua elemente esentiale: partea lichida alcatuita din apa, din substante organice si minerale solubile si partea solida alcatuita din elemente celulare (globule rosii, globule albe si trombocite). In situatia in care sangele recoltat din vena pacientului este introdus intr-o eprubeta se coaguleaza dupa cateva minute. Apoi acesta se separa intr-un strat lichid, superior, care se numeste ser si intr-un strat inferior, solid care este cheagul. Daca in eprubeta in care s-a recoltat sangele se adauga o substanta anticoagulanta (prin care se impiedica coagularea sangelui) atunci sangele nu se mai coaguleaza, dar se separa tot in doua straturi: stratul superior, lichid constituit din plasma si stratul inferior, solid, constituit din elementele celuare necoagulate. Din aceste doua componente ser si plasma sanguina se vor efectua principalele analize medicale biochimice si serologice. Din elementele celulare sanguine se realizeaza analizele hematologice. Analizele hematologice cerceteaza numarul, forma, caracteristicile si compozitia elementelor celulare ale sangelui.

Cuprins
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13.
Generalitati Hematocritul Hemoglobina Numaratoarea hematiilor (eritrocitelor) Numaratoarea globulelor albe Formula leucocitara Numaratoarea trombocitelor Timpul de coagulare (T.C.) Timpul de sangerare (T.S.) Timpul Howell sau timpul de recalcifiere a plasmei Timpul Quick sau timpul de protrombina Viteza de sedimentare a hematiilor sau a eritrocitelor (VSH) Analiza grupelor de sange

HematocritulSus
Reprezinta masa de hematii (globule rosii) dintr-un anumit volum de sange. Procedeul consta in recoltarea sangelui dintr-o vena, apoi acesta se combina cu o substanta antiocoagulanta si se repartizeaza intr-un tub de sticla foarte ingust, care se centrifugheaza puternic la o centrifuga. In urma acestei operatii se observa separarea sangelui in stratul superior (plasma) si stratul inferior, format din globule rosii, care constituie hematocritul. Hematocritul se poate defini ca fiind volumul stratului de globule rosii (in procente) fata de volumul total al sangelul din tubul de sticla. Valori normale ale hematocritului: - la barbati = 40-48% - la femei = 36-42% - la copii 2-15 ani = 36-39%. Cresterea hematocritului se intalneste rar, cand se pierde multa apa din corp prin transpiratie, prin febra, prin varsaturi (deshidratare) precum si in boala care se caracterizeaza prin cresterea exagerata a numarului de globule rosii (poliglobulie). Scaderea hematocritului se observa in anemii, in pierderea de sange sau cand se consuma multe lichide inainte de recoltarea sangelui. Hematocritul, alaturi de numaratoarea globulelor rosii si de dozarea hemoglobinei, ajuta la punerea unui diagnostic mai precis de anemie.

HemoglobinaSus
Culoarea rosie a sangelui, respectiv a globulelor rosii este data de o substanta chimica care contine un pigment pe baza de fier, numit hemoglobina. Aceasta substanta are capacitatea de a fixa oxigenul din aer la nivelul plamanilor, pe care apoi de a-l transporta in tot organismul, la celule. Scaderea cantitatii de hemoglobina indica o anemie si acest fapt se datoreaza fie reducerii continutului globulelor rosii in hemoglobina, fie scaderii numarului de globule rosii. Sunt oameni cu un numar aproape normal de globule rosii, dar acestea contin hemoglobina putina, situatie care se intalneste in asa-zisele anemii hipocrome. Exista si cazuri de anemii hipercrome, in care cu toate ca sangele contine hemoglobina in limitele normale, anemia se datoreaza scaderii numarului de globule rosii (hematii). Hemoglobina se exprima fie in procente la 100 ml sange, fie in grame la 100 ml sange. Valori normale ale hemoglobinei: - la barbati = 13-16 g la 100 ml sange - la femei = 11-15 g la 100 ml sange.

Numaratoarea hematiilor (eritrocitelor)

Globulele rosii pot fi numarate la microscop. Pentru aceasta este nevoie de o picatura de sange recoltata de la un deget sau din vena. Numaratoarea se face pe un volum foarte mic de sange, iar rezultatul se raporteaza la 1 mm cub de sange. Valori normale ale numarului de globule rosii: - barbati = 4,2-5,6 milioane pe 1 mm cub - femei =3,7-4,9 milioane pe 1 mm cub - copii (1-5 ani)= 4,5-4,8 milioane pe 1 mm cub. O scadere sub 4 milioane de eritrocite la barbati si 3,5 milioane la femei indica o anemie, care trebuie tratata. Anemiile sunt produse de numeroase cauze: pierderi mari de sange (hemoragii), boli infectioase acute si cronice, boli produse de paraziti, intoxicatii cu diferite substante chimice, lipsa de fier si de vitamine, subalimentatie etc. Cresterea numarului de globule rosii peste 5,5-6 milioane pe 1 mm cub se intalneste in pierderile mari de apa (deshidratare) si in poliglobulie (eritrocitoza), boala rara.

Numaratoarea globulelor albeSus

Tehnica de numarare a globulelor albe (leucocite) este similara ca si in cazul globulelor rosii, dar numarul leucocitelor din sangele uman este mult mai mic. Valori normale ale numarului de globule albe: - la adulti = 4000-8000 pe 1 mm cub - la copii (1-6 ani) = 4000-1000 pe 1 mm cub. Un numar crescut de leucocite (leucocitoza) se intalneste in infectiile acute cu microbi sau paraziti, in infectiile cronice si in general in toate bolile insotite de febra. Leucocitoza este un mijloc natural de aparare a organismului deoarece prin mobilizarea unui numar mare de leucocite care au rolul de a ucide si fagocita microorganismele patogene, organismul lupta impotriva infectiilor. Un numar foarte crescut de leucocite peste 20.000/mm cub se intalneste atat in ale bolile sangelui cat si in infectii deosebit de grave, peritonite, septicemii, etc. Scaderea numarului de leucocite sub 3000/mm cub se intalneste in unele infectii cu virusuri, in anemii, organisme tarate fara capacitatea de a mai lupta impotriva infectiilor, in imbolnavirea maduvei osoase structura responsabila cu producerea acestora.

Formula leucocitaraSus
Globulele albe din sange nu sunt toate la fel fiind foarte variate ca forma, structura si functii. Dupa modul in care ele se coloreaza cu colorantii s-au descris mai multe tipuri de globule albe, fiecare avand un anumit rol

in organism si o semnificatie. In cele ce urmeaza vom descrie numai patru tipuri de leucocite, dintre cele mai importante, care se exprima in procente. Polinuclearele sau granulocitele neutrofile Reprezinta procentul cel mai mare de leucocite din sange. Cresterea numarului de neutrofile se intalneste in bolile infectioase acute, de obicei atunci cand creste si numarul de leucocite. Scaderea procentului de neutrofile se produce in bolile infectioase cronice. Este o scadere relativa prin cresterea procentului altor tipuri de leucocite. Polinuclearele sau granulocitele eozinofile Sunt in procent crescut mai ales in bolile produse de paraziti si in bolile alergice. Monocitele Monocitele se gasesc crescute in bolile produse de virusuri si in unele boli de sange. Limfocitele Limfocitele in procent mare se intalnesc in bolile cronice, in bolile virale si bolile de sange. Scaderea relativa a limfocitelor are loc in bolile care cresc numarul de granulocite neutrofile.

Numaratoarea trombocitelorSus
Trombocitele cele mai mici elemente solide ale sangelui, au rolul important de a produce coagularea (inchegarea) sangelui. In caz de hemoragie, prin leziuni ale vaselor sanguine, trombocitele se aduna in gramezi si contribuie, pe langa alte mecanisme la formarea cheagului si inchiderea ranii si deci la oprirea hemoragiei. Valori normale ale trombocitelor: 150 000-300 000/mm cubi. Scaderea trombocitelor sub 80 000- 100 000 pe 1 mm cub predispune la sangerearea vaselor sanguine, chiar dupa leziuni foarte mici. De aceea, inainte de orice operatie, se recomanda numaratoarea trombocitelor. Din contra, cresterea numarului de trombocite, peste 400 000 poate predispune coagularea accentuata a sangelui chiar in interiorul corpului, impiedicand circulatia in vase, cu producerea de cheaguri, infarcte, tromboflebite, accidente vasculare cerebrale, etc.

Timpul de coagulare (T.C.)

Clasic pentru a aprecia puterea de coagulare a sangelui in cazul unei hemoragii sau in vederea unei operatii chirurgicale, se determina t.c. dupa cum urmeaza: se recolteaza o picatura de sange din pulpa degetului, se pune pe o lama de sticla si se cronometreaza timpul care a trecut pana la coagularea sangelui. Valori normale ale timpului de coagulare sunt de: 8-12 minute. Depasirea acestui timp (T.C. crescut) arata ca, coagularea sangelui se face cu intarziere, fapt ce poate predispune la sangerari, la hemoragii. Un T.C. scazut (sub cinci minute) indica o coagulare anormal de rapida a sangelui putand duce la coagularea sangelui chiar in vasele sanguine, asa cum se intampla in unele infectii microbiene.

Timpul de sangerare (T.S.)

Este o analiza care se efecteaza tot in scopul cercetarii puterii de coagulare a sangelui. Analiza nu se face pe lama, in afara corpului ci chiar pe organismul omului. Cu un ac se inteapa usor lobul urechii astfel incat sa iasa o picatura de sange, apoi se cronometreaza timpul care trece pana cand intepatura nu mai sangereaza. Valori normale ale timpului de sangerare: 3-4 minute. Prelungirea T.S. indica o perturbare in mecanismul de coagulare a sangelui, cu tendinta la hemoragie.

Timpul Howell sau timpul de recalcifiere a plasmeiSus

Analiza se face cand medicul suspecteaza o tulburare in coagularea sangelui mai ales dupa tratament cu substante anticoagulate (trompostop, heparina, etc.). Depasirea dozei acestor medicamente poate scadea capacitatea de coagulare a sangelui, fapt ce predispune la hemoragii. Rezultatul analizei se exprima in timpul necesar pentru coagularea plasmei, dupa ce i s-a adaugat o cantitate de calciu. Valori normale ale timpului Howell: 60-120 secunde.

Timpul Quick sau timpul de protrombinaSus

Exploreaza capacitatea de coagulare a sangelui. Intr-o eprubeta peste plasma bolnavului se adauga un reactiv special si se cronometreaza timpul, in secunde, necesar pentru coagularea plasmei. Rezultatele se mai dau si in procente de activitate a protrombinei. Valori normale ale timpului Quick: 12-15 secunde sau 80-100%. Valori scazute alte timpului Quick se intalnesc in numeroase boli (boli de sange, boli de ficat), in lipsa vitaminei k, dupa un tratament cu medicamente anticoagulante, cu aspirina, salicilati, etc.

In afara de analizele mentionate, in vederea stabilirii mai precise a cauzelor care perturba coagularea sangelui, medicul mai poate recomanda si alte analize. Toate aceste analize sau "probe de coagulare" a sangelui se fac cand se suspecteaza diferite boli in care coagularea sangelui este ori prea lenta, fapt ce predispune la hemoragii, ori prea rapida, situatie care favorizeaza formarea de trombi in vasele sanguine. De asemenea, aceste analize se mai fac si inaintea operatiilor chirurgicale, pentru a se stabili daca nu exista riscul unei hemoragii, la persoanele care prezinta sangerari repetate din cavitatea nazala (epistaxis), gingii (gingivoragii), etc., precum si la bolnavii sub tratament cu medicamente anticoagulante pentru a urmari efectul acestora.

Viteza de sedimentare a hematiilor sau a eritrocitelor (VSH)

Este o analiza simpla care se bazeaza pe proprietatea globulelor rosii de a sedimenta, de a se depune intrun tub de sticla dupa ce sangele recoltat din vena a fost amestecat cu o substanta anticoagulanta. VSH se deosebeste de hematocrit prin faptul ca sangele se separa spontan dupa un oarecare timp in plasma si globule rosii, fara ca sa fie centrifugat in prealabil. Daca un tub subtire, inalt de 200 mm, se umple cu sange si se mentine in pozitie verticala timp de o ora si apoi doua ore, se observa cum deasupra se separa plasma. Valoarea VSH se socoteste dupa numarul de mm de plasma separata intr-o ora si in doua ore. Valori normale ale vitezei de sedimentare a hematiilor: - la barbati = 3-10 mm, la o ora; 5-15 mm la 2 ore - la femei = 6-13 mm la o ora; 1-20 mm la 2 ore - la copii mici = 7-11 mm la o ora. Cu cat creste inaltimea plasmei separate si cu cat scade inaltimea stratului inferior compus din globule rosii, cu atat valoarea VSH este mai crescuta, mai mare. Cresterea VSH se intalneste in numeroase boli. Din aceasta cauza, o crestere a VSH nu este specifica si nu poate pune un diagnostic de boala ci arata medicului ca undeva in organism exista o infectie acuta sau cronica, o boala cronica neinfectioasa sau o dereglare a functiei normale a unor organe interne (ficat, rinichi, plamani, etc.). VSH este o analiza de orientare si numai medicul se pricepe sa caute dintre sutele de cauze pe cea care a produs cresterea peste normal a valorii VSH. Cresterea VSH peste 40-50 mm la ora constituie un semnal de alarma, chiar in lipsa altor simptome de boala. In acest caz, repetarea analizei dupa doua saptamani este absolut necesara. Dupa cum valorarea VSH scade, se mentine sau creste, medicul isi poate da seama si de evolutia bolii. Dar VSH poate creste si in unele conditii fiziologice, asa cum s-a constatat la femei in perioada menstruala sau dupa luna a patra de sarcina, ori la persoanele mai in varsta. Exista si persoane care toata viata au VSH moderat crescut (20/40 mm) fara sa aiba vreo boala - constitutional. Totusi cresteri foarte mari ale VSH se intalnesc in aproape

toate infectiile acute microbiene si virale, in tuberculoza, in reumatism, in anemie, in unele boli parazitare, in boli hepatice, ale rinichilor, in boli tumorale, etc.

Analiza grupelor de sangeSus

Globulele rosii (eritrocitele) din sangele uman difera din punct de vedere imunologic. Ele se deosebesc de la o persoana la alta prin prezenta sau absenta unor substante chimice speciale, care se regasesc atat pe suprafata eritrocitelor cat si in serul sanguin. Pe baza acestor deosebiri in compozitia sangelui, oamenii au fost impartiti in mai multe grupe sanguine. Dar in mod obisnuit, in laborator se analizeaza numai doua sisteme de grupe sanguine sistemul OAB si sistemul RH. Sistemul OAB Sistemul OAB cuprinde patru grupe sanguine. Cu exceptia grupei 0(1) globulele rosii contin o substanta cu rol de antigen numita aglutinogen. Pe de alta parte, serul oamenilor, cu exceptia grupei AB(IV), contine alta substanta cu rol de anticorpi (aglutinina). Exista doua aglutinine: anti-A si anti-B. Venirea in contact a antigenelor A si B cu aglutininele respective (anti-A si anti-B) produce aglutinarea (alipirea una de alta) globulelor rosii. Este deci foarte important ca atunci cand se fac transfuzii de sange sa nu se intalneasca antigenul A cu anticorpii anti-A si antigenul B cu anticorpii anti-B. Sangele persoanelor din grupa sanguina 0(I) neavand antigene (aglutinogene) i s-a spus si gange de grupa zero (0). De aceea aceste persoane au fost numite "donatori universali" de sange, pentru ca sangele lor poate fi donat la subiectii care poseda alte grupe sanguine de sange, fara teama de a se produce accidente de transfuzie. Iar persoanele care apartin grupei de sange AB (IV) neposedand in serul lor anticorpi (aglutinine) care sa se uneasca cu aglutinogenele, pot primi sange de la subiectii cu alte grupe de sange, de aceea au fost numiti "primitori universali" de sange. Stabilirea grupelor sanguine este necesara pentru a se putea sti in cazuri de boli si accidente grave, ce grupa de sange are bolnavul sau accidentatul pentru a i se face transfuzia cu sange din grupa potrivita. Transfuzia sanguina facuta cu sange nepotrivit cu grupa persoanei tratate poate produce accidente grave de transfuzie. Grupa sanguina cea mai intalnita la noi in tara este AII urmata in ordine descrescatoare de 0I, BIII si ABIV. Grupele umane sanguine in sistemul OAB Denumireagrupei sanguine 0 sau I Prezenta anigenului Prezenta pe globulele rosii anticorpilor in ser Nu are Anti-A si Anti-B De la cine se poate La cine se poate da primi sange sange Numai de la grupa 0 La toate grupele (donator universal)

A sau II B sau III AB sau IV

A B A si B

Anti-B Anti-A Nu are

De la grupa 0 si A De la grupa 0 si B De la toate grupele (primitor universal)

Numai la grupa Asi AB Numai la grupa B si AB Numai la grupa AB

Toate persoanele au obligatia sa aiba trecuta grupa sanguina pe cartea de identitate, pe carnetul de conducere auto sau pe pasaport. Deoarece grupele de sange se mostenesc de la parinti si nu se schimba in timpul vietii, in unele cazuri se poate stabili paternitatea unui copil. Dar pentru aceasta este necesara si analiza altor grupe sanguine, lucru foarte dificil care se face numai in laboratoare specializate in filiatie. Desi s-au facut unele speculatii, stiinta nu a dovedit ca ar exista anumite calitati sau defecte ale oamenilor in legatura cu apartenenta lor la o grupa sau alta de sange. Sistemul Rh Sistemul Rh - prescurtarea Rh provine de la o specie de maimute (Rhesus) la care s-a descris prima data factorul Rh. Pe baza sistemului Rh, globulele rosii umane au fost impartite in doua tipuri: cele care poseda antigenul sau factorul Rh (Rh pozitive) si cele care nu poseda acest antigen (Rh negative). Persoanele care au acest factor in sange se numesc Rh pozitive si reprezinta circa 85% din populatie, iar restul persoanelor de 15% care nu au acest factor se numesc Rh negative. In mod normal nu exista anticorpi (aglutinine antiRh) in serul uman care sa aglutinizeze propriile globule rosii ale persoanelor Rh pozitive. Deoarece globulele rosii ale persoanelor Rh negative nu contin factor Rh, sangele acestora poate fi transfuzat la persoanele Rh pozitive fara nici o teama, caci lipsind factorul Rh, nu pot lua nastere nici anticorpii (aglutinina anti-Rh). Dar in cazul unei transfuzii cu sange de la o persoana Rh pozitiva, la o persoana Rh negativa, in corpul acestei persoane se produc in mod artificial anticorpi anti-Rh, care cu ocazia unei a doua transfuzii cu sange Rh pozitiv, produc aglutinarea globulelor rosii ale donatorului, cu complicatii grave. Acelasi lucru se poate intampla si cand o femeie Rh negativa este insarcinata, copilul fiind Rh pozitiv. Cu ocazia sarcinii, a nasterii, a avortului, sangele copilului trece prin placenta in sangele mamei dand nastere la anticorpi anti-Rh. Iar in timpul celei de-a doua sarcini acesti anticorpi ai mamei se combina cu globulele rosii ale fatului pe care le distruge (hemoliza), provocandu-i icter si anemie grava. Daca si mama si sotul sunt Rh negativi nu este nici un pericol pentru copil. De asemenea, daca ambii soti sunt Rh pozitivi nu se produc anticorpi anti-Rh si daca nu exista nici un fel de urmari neplacute pentru copil. O mama Rh negativa care are un sot Rh pozitiv poate da nastere unui copil Rh pozitiv in 85% din cazuri si unui copil Rh negativ in 15% din cazuri. Daca copilul este Rh negativ, ca si mama, nu are nici o importanta pentru nasterile urmatoare. Dar daca copilul este Rh pozitiv (ca si tatal)

atunci el poate cu ocazia primei nasteri sa-si imunizeze mama (Rh negativa) cu anticorpi anti-Rh ca si in cazul unei transfuzii cu sange Rh pozitiv. In acest caz, copiii Rh pozitivi nascuti ulterior vor avea de suferit de complicatiile amintite. De aceea, toate femeile gravidetrebuie sa-si faca analiza pentru factorul Rh, iar in cazul in care ele sunt Rh negative trebuie sa-si faca Rh-ul si sotii. Daca sotii sunt Rh pozitivi, atunci ele sunt luate in evidenta pentru observatie si tratament in vederea preintampinarii complicatiilor ce ar putea apare la copii. Tot in scopul preintampinarii acestor complicatii se determina Rh-ul la fetele care urmeaza sa faca transfuzie de sange. Daca ele sunt Rh negative trebuie sa primeasca un sange identic. Pentru ca daca primesc sange Rh pozitiv ele vor forma anticorpi anti-Rh, care vor actiona asupra copilului atunci cand vor fi gravide. In unele situatii, mama Rh negativa cu copil Rh pozitiv poate avea anticorpi anti-Rh nu numai in sange ci si chiar in lapte, in acest caz se contraindica alaptarea copilului.

Analiza biochimica a sangelui este o metoda de analiza a nivelurilor

glicemiei, a balantei hidro-electrolitice si a functiei renale. Glicemia reprezinta cantitatea de glucoza din sange - glucoza este un tip de zahar ce asigura energia celulelor organismului. Electrolitii mentin balanta hidrica a organismului si mentin functiile normale ale organismului, ca de exemplu ritmul cardiac, contractia muschilor si activitatea creierului. Rinichii regleaza balanta hidrica (regleaza cantitatea de apa din organism), de saruri minerale si filtreaza produsele toxice sau alte substante ce trebuiesc eliminate din organism.

Cuprins
1. 2. 3.
IndicatiiSus
Analiza biochimica a sangelui este indicata in analize de rutina, in urmarirea efectelor unor tratamente (de exemplu diureticele date pentru afectiunile cardiace) sau pentru a diagnostica anumite afectiuni. Generalitati Indicatii Mod de efectuare

Mod de efectuareSus
Aceasta analiza se face prin recoltarea de sange dintr-o vena a bratului. In unele cazuri este necesar ca inainte cu 10 sau 12 ore sa se intrerupa alimentatia.

Analiza bichimica masoara: - Sodiu

- Potasiu - Calciu - Cloruri - Dioxidul de carbon - Glucoza - Ureea in sange (BUN) - Creatinina.

Analiza hormonilor (hormonul de sarcina, hormonii glandei tiroide, hormonii glandelor suprarenale, frotiu citohormonal)
care produc secretii: glande cu secretie externa sau glande exocrine ale caror secretii nu se varsa in sange (glanda lacrimala, salivara, glandele care secreta sucuri digestive, etc.) si glande cu secretie interna sau endocrine, ale caror secretii numite hormoni se varsa in sange. Hormonii au rolul de a regla buna functionare a tuturor organelor din corp, care asigura cresterea, perpetuarea speciei, adaptarea la mediu etc. Unele glande endocrine sunt unice: hipofiza, tiroida, pancreasul iar altele sunt pereche: glande paratiroide, suprarenale, genitale (ovarele si testiculele). Analiza hormonilor este foarte dificila, de aceea se face numai in spitale sau in laboratoare speciale si numai la indicatia medicului specialist in boli endocrine. Pentru fiecare glanda endocrina exista analize numeroase, dar in exemplele de mai jos sunt amintite numai cele care se utilizeaza mai frecvent in practica medicala.

Cuprins
1. 2. 3. 4. 5.
Generalitati Hormonul de sarcina Hormonii glandei tiroide Hormonii glandei suprarenale Frotiul citohormonal (citovaginal)

Hormonul de sarcinaSus

In timpul sarcinii, acesta este secretat in cantitate foarte mare. Acest hormon se elimina prin urina. Daca urina femii gravide se injecteaza la un broscoi (reactia Galli-Mainini) atunci in urina animalului apar niste modificari care se pun in evidenta prin examenul microscopic al urinei. Reactia este pozitiva chiar dupa 2-3 saptamani de la instalarea sarcinii. Analiza nu este necesara in sarcina normala care se stabileste de orice medic si chiar de catre gravida, ci numai in cazul unei sarcini anormale, in special in sarcina extrauterina. In acest caz, analiza de laborator arata ca este vorba de o sarcina, ajuta sa puna diagnosticul de sarcina extrauterina si sa se ia masuri rapide de tratament pentru a feri femeia de o hemoragie grava care i-ar putea pune viata in pericol. De asemenea, analiza se mai face pentru a stabili daca o amenoree (absenta ciclului menstrual) se datoreaza unei sarcini sau unei boli endocrine. Mai nou, in locul broastelor, care nu reactioneaza prompt la hormonul de sarcina, s-au introdus teste imunologice de analiza, mult mai precise care sunt preparate de catre Institutul I. Cantacuzino, Bucuresti.

Hormonii glandei tiroideSus

Glanda tiroida este situata in partea anterioara a gatului si in mod normal nu se vede. Aceasta glanda, prin principalul sau hormon, tiroxina, are rol in reglarea metabolismului general al organismului, fie accelerand fie diminuand arderea alimentelor din organism, dupa cum este nevoie. In cazul in care glanda tiroida secreta tiroxina in exces se numeste boala Basedow (hipertiroidism) care se manifesta prin slabire, cresterea batailor inimii si temperaturii (piele fierbinte), stari nervoase, metabolism bazal crescut. Din contra, cand scade secretia glandei tiroide (hipotiroidism) atunci apare boala numita mixedem, care se insoteste de semne opuse: rarirea batailor inimii, stare de moleseala, piele umeda si rece, fata umflata (edeme) dand aspect de falsa obezitate. Pentru aprecierea functiei glandei tiroide se cerceteaza iodul din sange. Se intelege ca iodul din sange creste in hipertiroidism si scade in hipotiroidism. Valori normale ale hormonilor glandei tiroide: 4-8 micrograme/100 ml sange. Cantitatea optima de iod din organism este de 4-8 ug (gamma)/100 ml plasma.

Hormonii glandei suprarenaleSus

Aceste glande dupa cum arata si denumirea sunt situate deasupra rinichilor si secreta doua categorii de hormoni: corticosteroizii si catecolaminele. Corticosteroizi

Corticosteroizii iau parte la distributia apei, mineralelor si a glucozei in organism regland deficitul sau excesul acestora. Un exemplu de corticosteroid il constituie cortizonul. De obicei se analizeaza corticosteroizii din urina care se elimina sub forma de 17-cetosteroizi (17-CS). In bolile care ataca glanda suprarenala (boala Addison), in bolile glandei hipofizei, in insuficenta glandelor sexuale, secretia 17-CS este scazuta. Concentratia de 17-CS din urina creste dupa eforturi fizice mari, in stresul psihic precum si in bolile care produc hiperfunctia glandei hipofize, a glandelor suprarenale si sexuale. Valori normale ale corticosteroizilor: - barbati = 10-20 mg/24 h - femei 6-15 mg/24 h - copii = 2-4 mg/24 h

Catecolamine Catecolaminele sunt hormoni secretati tot de glanda suprarenala si ajuta organismul sa se adapteze la diferite situatii din mediul ambiant ca: ritm de activitate zi-noapte, efortul fizic, variatiile termice etc. Catecolaminele au un rol important in reglarea activitatii inimii (puls, tensiune arteriala) si rinichilor. Cele mai importante substante care fac parte din grupa catecolaminelor sunt adrenalina si noradrelina. Acestea se gasesc atat in sange cat si in urina, dar de obicei ele se analizeaza in urina. Cresterea exagerata a concentratiei catecolaminelor din sange produce hipertensiunearteriala. In organism catecolaminele sunt distruse si se transforma in acid vanil mandelic (AVM) care se elimina prin urina. Dozarea AVM urinar da indicatii utile despre concentratia catecolaminelor sanguine. Bolnavii carora li se analizeaza catecolaminele si AVM din urina, trebuie sa colecteze urina din 24 ore intr-un vas special primit de la laborator, sa nu foloseasca nici un medicament, sa nu manance fructe si prajituri cu vanilie care ar putea falsifica rezultatele analizelor. Valori normale ale catecolaminelor: Catecolamine: - in sange = 32 umol/l - in urina = 10-100 ug/24 h = 0,55 umol/24 h Acid vanil mandelic (AVM): - urina = 1,7-7,4 mg/24 h = 8,6 - 37,3 umol/24 h

Frotiul citohormonal (citovaginal)

Este o analiza care arata indirect functionarea glandelor sexuale feminine. Recoltarea secretiei vaginale se face la 24 ore dupa ultima spalatura vaginala, la un cabinet de ginecologie, pe lame speciale de sticla. Se va

recolta secretia la interval de 6-7 zile dupa ultima zi a ciclului, timp de o luna, adica pe toata perioada ciclului menstrual, dupa care, lamele, etichetate cu data recoltarii, se vor duce toate o data la laboratorul de analize. Dupa o colorare speciala a celulelor din secretia vaginala, se observa la microscop daca caracterele acestor celule indica o functie normala sau o insuficienta a glandelor sexuale (ovare), a glandei hipofizare. Analiza se face in cazuri de tulburari ale ciclului menstrual, in sterilitate si pentru aprecierea tratamentului cu hormoni feminini (foliculina, progesteron).

Infectiile congenitaleSus

Rubeola, infectia primara cu virusul citomegalic, toxoplasmoza, sifilisul sunt infectii care daca sunt contractate in anumite perioade din sarcina prezinta riscul de a fi transmise la fat si de a produce avorturi, moartea fatului in uter sau malformatii fetale. In laborator sunt disponibile teste serologice care pun in evidenta anticorpii indreptati impotriva agentilor patogeni care declanseaza aceste infectii. In functie de tipul anticorpilor depistati se poate aprecia stadiul infectiei, prezenta sau absenta imunitatii.

Rubeola

Astfel in cazul rubeolei, prezenta anticorpilor de tip IgG cu anticorpi IgM negativi semnifica faptul ca pacienta are imunitate fata de acest virus si nu mai necesita testari ulterioare. Uneori anticorpii de tip IgG sunt prezenti in titru (cantitate) inalt, in absenta anticorpilor de tip IgM si ei vor ramane la acest nivel o perioada de timp indelungata (imunitate cu titru inalt). Este bine ca acest lucru sa fie cunoscut in prealabil, pentru ca depistarea lor in primul trimestru de sarcinaar putea crea confuzii si chiar duce la intreruperi de sarcina nejustificate. Daca atat anticorpii de tip IgG cat si anticorpii IgM sunt negativi, inseamna ca pacienta nu are imunitate fata de virusul rubeolei si trebuie sa evite contactul cu persoanele infectate mai ales in cursul epidemiilor de rubeola. Toxoplasma gondii Acelasi tip de serologie se aplica si in cazul infectiilor cu Toxoplasma gondii. Anticorpii IgG pozitivi cu IgM negativ demonstreaza prezenta imunitatii si nu mai este necesara in general repetarea testelor in cursul sarcinii. Deoarece in ultimul timp, in literatura de specialitate s-au descris unele cazuri fie de reinfectie, fie de reactivare a unei infectii latente, o atentie deosebita va fi acordata prezentei de anticorpi IgG in titru foarte mare sau intr-un titru care creste semnificativ in cursul a 2-3 saptamani. Pentru a depista aceste cazuri rare este nevoie de o colaborare stansa intre medicul ginecolog-obstetrician, parazitolog si medicul de laborator.

Daca atat IgG cat si IgM sunt negative, pacienta nu prezinta imunitate fata de Toxoplasma si trebuie monitorizata atent pe perioada sarcinii, recomandandu-se evitarea stricta a contactului cu animale si respectarea masurilor de igiena referitoare la prepararea alimentelor. Virusul citomegalic Virusul citomegalic poate determina malformatii la fat. Infectia cu virusul citomegalic este mai putin investigata comparativ cu celelalte infectii congenitale. Totusi trebuie mentionat faptul ca virusul citomegalic poate determina malformatii la fat la fel ca si virusul rubeolic. Infectia cu virusul citomegalic este foarte raspandita in randul populatiei dar s-a demonstrat ca numai infectia primara, survenita in cursul sarcinii si nu reactivarile unei infectii deja existente, prezinta risc asupra fatului. De aceea, daca pre-conceptional pacienta prezinta anticorpi de tip IgG in absenta anticorpilor de tip IgM (situatia cea mai frecvent intalnita) nu exista nici un risc la viitoarea sarcina.

Cele mai frecvente boli cu transmitere sexualaSus

Sifilisul Serologia pentru sifilis (VDRL si TPHA) trebuie efectuata obligatoriu pre-conceptie la ambii parteneri. Sunt foarte frecvente cazurile de sifilis secundar depistate intamplator cu ocazia efectuarii serologiei la angajare sau prenuptial. Treponema pallidum - agentul etiologic al sifilisului poate traversa placenta si afecta fatul dupa saptamana 20 de sarcina.

Infectia cu HIV Serologia pentru HIV ar trebui efectuata la ambii parteneri, bineinteles cu acordul acestora.

Infectia cu Chlamydia trachomatis

Infectiile genitale cu Chlamydia trachomatis constituie cele mai frecvente boli cu transmitere sexuala. Printre complicatiile ce se pot instala in lipsa tratamentului adecvat se numara si avortul spontan. Din acest motiv diagnosticul precoce, inainte de conceptie si tratarea corecta a ambilor parteneri previne aparitia acestor complicatii. Uneori, o infectie cronica cu Chlamydia trachomatis constituie cauza infertilitatii pentru care un cuplu solicita consult medical. Pentru diagnosticarea infectiilor cu Chlamydia se poate recurge la teste serologice sau la detectarea directa a antigenului in secretiile genitale. Prezenta anticorpilor de tip IgA se asociaza intotdeauna cu o infectie activa.